Ingrijirea pacientilor cu Rujeola

Rujeola este cunoscut nc din Antichitate, avnd de-a lungul vremurilor denumiri
variate: pojar, cori, morbili sau lungul vremurilor denumiri variate: pojar, cori, morbili sau rozeola. Maladia a fost descris prima dat de medicul arab Rhazes, n secolul al IX-lea, dar abia n secolul al XVII-lea Sydenham i-a creat o identitate clinic. Natura infecioas a rujeolei a fost stabilit cu certitudine n 1846 cnd P.L. Panum a descris epidemia din insulele Fare a i a eviden contagiozitatea, iar Kplik a descris enantemul de pe mucoasa obrajilor. Rujeola este o boala infecto-contagioasa, in general benigna, imunizanta, cauzata de un virus din familia Paramyxovirus (genul Morbillivirus), care afecteaza indeosebi copiii si se transmite direct. Rujeola este o boala acuta infectioasa extrem de contagioasa, provocata de virusul rujeolic si este caracterizata prin febra, tuse, rinoree, conjunctivita, enantem pe mucoasele bucala sau labiala si o erupie cutanata maculopapulara. Virusul rujeolic este prezent la omul bolnav, in secretiile nazofaringiene, traheobronsice, conjunctivale, in sange si in elementele eruptive cutanate. Incidenta rujeolei este mai mare in lunile de iarna si primavara si apare mai ales in copilarie. Sursa de infectie cu rujeola este constituita numai de omul bolnav cu forma tipica sau atipica de boala. Transmiterea se face direct, prin contact cu persoana bolnava, prin picaturile de secretie nazofaringiana si traheobronsica pe care aceasta le elimina in jur in timp ce vorbeste, tusete sau stranuta, raspandirea indirecta prin persoane neinfectate sau prin obiecte fiind mult mai rar intalnita.

CAP 1. Afectiunea si fiziologia Pielii

1.1

Anatomia Pielii

Pielea este formata din EPIDERM, DERM, HIPODERM. Epidermul este alcatuit din cinci straturi de celule suprapuse, denumite din profunzime spre suprafata :bazal sau germinativ, spinos, granulos, lucidum si cornos. Toate straturile provin din stratul germinativ, ale carui celule, pe masura ce se multiplica sunt impinse spre suprafata, schimbandu-si necontenit forma si structura. Stratul extern cornos al epidermei este format din 20-30 de randuri de celule moarte. Aceste celule sunt asezate unele peste altele, asemenea unor tigle, de aceea pielea se intinde cu usurinta in timpul miscarii. In fiecare zi, mii de celule se desprind de pe piele, dar aceasta nu se uzeaza, fiindca celulele moarte sunt inlocuite in permanenta cu altele noi. Dermul este constituit dintr-un tesut conjunctiv lax, format din trei componente principale: substanta fundamentala, fibrele conjunctive si celulele conjunctive. Substanta fundamentala are o structura amorfa si este formata dintr-un amestec de mucopolizaharide, proteine, saruri minerale si apa. Fibrele conjunctive sunt de trei feluri: colagene, elastice si reticulare, dispuse sub forma de retea. Celulele conjunctive situate in substanta fundamentala si in ochiurile retelei conjunctive sunt celule fixe si celule mobile provenite din vasele sangvine Tesutul conjunctiv are rol de legatura, sustinere, hranire, depozit, reglare si aparare impotriva infectiilor. In derm se mai gasesc vase sangvine, formatiuni nervoase, foliculi pilosebacei si glande sudoripare. Tot in derm se gasesc si foliculii pilosi si glandele sebacee care se dechid in foliculi. Cele din urma produc o substanta densa, grasoasa -sebumul, care se infiltreaza in permanenta la suprafata pielii, ca substanta lubrifianta a parului si pielii. Fara acest unguent, pielea s-ar usca si s-ar descuama, nu ar rezista mult timp la solicitarile zilnice. La fiecare folicul pilos se ataseaza cate un muschi horipilator. Daca ne este frig sau ne speriem, acesti muschi se contracta, iar firele de par si pielea se ridica; se formeaza asa-numita piele de gaina. Hipodermul este constituit din tesut gras(tesut adipos)sub forma de lobuli delimitati de septuri fibroase provenite din derm. Aceste fibre conecteaza derma de organele aflate dedesubt, de exemplu muschii. Acest depozit de grasime este si un strat izolant ce functioneaza ca un termoizolator. In caz de necesitate, organismul poate folosi acest depozit de grasime si ca sursa de energie. Daca cineva manaca prea mult, excesul de grasime se 3

depune sub piele. Sub stratul adipos, se gasesc muschii, ganglionii limfatici, precum si principalii nervi si vase sangvine. Reannoirea pielii Cum am precizat anterior, sub epiderma, in stratul germinativ, celulele se afla intr-o continua diviziune. Celulele nou formate sunt apoi incarcate cu o proteina rezistenta, cheratina, care determina cheratizarea celulelor. Pe masura ce iau nastere celule noi pe dedesubt, cele cheratinizate vor fi impinse spre exterior. Timpul necesar unei celule sa ajunga din stratul bazal pana in stratul cornos si sa se elimine este evaluat la 26-28 zile. Aceasta fiind durata ei de viata. Celulele moarte se desprind de piele sub forma unor solzisori abia vizibili. Un om in timpul vietii pierde sub aceasta forma aproximativ 18Kg de piele. Glandele pielii Pielea este inzestrata cu glande a caror secretie se varsa pe suprafata pielii. Acest glande indeplinesc functii importante. Glandele sebacee: La fiecare folicul pilos este anexata o glanda sebacee, situata in mai superficial fata de glanda sudoripara. Produsul lor, numit sebum, este format dintr-o substanta de secretie grasoasa, pe care celula o colecteaza din grasimile din sange si care face ca firele de par si epiderma sa fie impermeabile. Sebumul se elimina prin spatiul dintre par si teaca lui. El are rolul de a lubrifia parul si tegumentele. Cand secretia acestor glande ete insuficienta, pielea devine uscata, iar atunci cand este exagerata da nastere la seboree. Glandele sebacee stau sub influenta glandelor sexuale. Aparitia seboreei coincide cu aparitia pubertatii. Glandele sudoripare; Spre deosebire de glandele sebacee, acestea se gasesc pe toata suprafata pielii, in adancul dermei, formate dintr-o aglomerare de tubulete intortocheate (canale sudoripare), avand rolul indispensabil in reglarea temperaturii corporale fiind mai numeroase si mai dezvoltate in anumite regiuni. Secretia glandelor sudoripare poarta numele de sudoare. Aceasta este un lichid limpede putin sarat, cu miros caracteristic, care variaza de la individ la individ. Este bogat in saruri minerale si acizi volatili. In cazuri de imbolnavire, poate contine uree si zahar. Secretia glandelor sudoripare se varsa continuu la suprafata pielii, totusi este imperceptibila. Transpiratia in timp ce se evapora, ne raceste corpul. Glandele sudoripare pe perioada unei zile produc 600-800 de ml de transpiratie. In zilele foarte calduroase insa, putem evapora chiar si 2 litri de sudoare. Un om are in total in jur de 3 milioane de glande sudoripare, greutatea totala atigand 100 de grame. Exista destul de multe glande sudoripare pe fata, subrat, in palma, si in talpa. In palma de exemplu, gasim 350 glande sudoripare pe centimetru patrat, in timp ce in dosul palmei doar 200. Transpiratia ne ajuta si la apucarea unor obiecte cu suprafata neteda 4

Alte structuri din piele: Corpusculii Meissner. In derma se gasesc si diferite terminatiuni nervoase: acestea vor transmite la creier excitatiile ce provoaca simtul tactil. Excitatiile dureroase sunt preluate de terminatiile nervoase care se ramifica in epiderma. In portiunea superioara a dermei se gasesc receptorii tactili, sau asa numitii corpusculi Meissner, care percep presiunile usoare. Corpusculii Ruffini si Krause. Ceva mai adanc sunt situati corpusculii Ruffini care percep caldura, respectiv corpusculii Krause, responsabili de perceperea frigului. Corpusculii Vater Puccini Spre marginea inferioara a dermei se gasesc corpusculii Vater-Puccini, care au rolul de a percepe presiunile puternice. Daca aceste terminatiuni nervoase trimit o informatie catre creier, sub efectul unor excitatii dureroase, presiune, sau caldura, acesta va actiona muschii corespunzatori, de exemplu pentru a retrage mana din apropierea unui foc. Muschii piloerectori Sunt muschi speciali, atasati la cate un folicul de par. Atunci cand se contracta firele de par se indreapta. Astfel intra mai mult aer, iar izolarea se imbunatateste(mai ales la animalele cu par, pene sau blana. Foliculii de par. Sunt tuburi lungi si inguste, fiecare continand cate un fir de par. Parul creste, pe masura ce se adauga noi celule la baza, din celulele care captusesc foliculul. Celulele mai vechi mor atunci cand se formeaza cheratina in interiorul lor. Receptorii pentru durere sunt terminatii ale fibrelor nervoase din tesutul celor mai multe organe interne si din piele (in epiderma si in partea de sus a dermei). Ei sunt receptorii care trimit impulsuri atunci cand orice stimulare devine excesiva. Astfel se genereaza senzatia de durere Plexurile din par sau plexurile de la radacina parului sunt grupuri speciale de terminatii ale fibrelor nervoase. Fiecare formeaza o retea in jurul unui folicul de par si este un receptor, adica trimite impulsuri nervoase la creier, atunci cand se misca firul de par. ANEXELE PIELII Fanerele, cum mai sunt numite anexele pielii, sunt vizibile la exteriorul corpului si epidermului. Ele sunt de origine ectodermica, fiind reprezentate de par si unghii. 1.Parul Parul se prezinta ca o formatiune tubulara, flexibila ce se gaseste intr-un spatiu numit folicul. Firul de par, impreuna cu foliculul poarta denumirea de folicul pilos. Acestuia ii sunt anexate una sau mai multe glande sebacee. 5

Parul este format din doua parti, una care se afla in piele, numita radacina si alta la exterior numita tulpina sau mai simplu par. Partea terminala a radacinii este mai umflata si are forma unui bulb, fiind denumita bulbul parului sau bulbul folicular. Acest bulb prezinta la baza o scobitura (papila foliculara) care contine vase sangvine si nervi care are rolul de a asigura hrana parului. Deasupra papilei foliculare se afla celulele germinative bulbare din care prin multiplicarea lor rezulta parul. Daca sectionam longitudinal un fir de par, putem observa trei zone. La centru maduva, la mijloc scoarta sau corticala, iar la exterior epidermicula sau cuticula (membrana de protectie din exterior.) Maduva si scoarta contin pigmenti, iar toate zonele incep sa se cheratinizeze progresiv pe masura ce se departeaza de bulb. Cheratina este o substanta dura care asigura forma si rezistenta firului de par. Din punct de vedere chimic aceasta este formata dintr-o substanta bogata in sulf si azot, rezistenta la acizi, fermenti si temperaturi ridicate. Cheratina din par se prezinta sub doua forme:1-cheratina dreapta, substanta stabila si 2-cheratina buclata, care este instabila. Sub actiunea diferitilor factori fizici cum ar fi umezeala, caldura sau chimici -substante oxidante, cele doua cheratine se pot contopi. Aceasta contopire sta la baza ondularii parului. Pigmentii dau culoarea parului. Ei sunt constituiti din melanine, substante proteice complexe, care in general au culoarea neagra, dar si cu variatii de la galben, brun-inchis pana la negru. Pigmentii sunt insolubili in apa, dar solubili in hidroxid de potasiu si acizi concentrati. De aceea cand dorim sa ne vopsim parul, mai intai trebuie sa decoloram firul de par cu ajutorul apei oxigenate, amoniac, sau alte substante. Melaninele se prezinta sub forma difuza si granulara. In firele de par exista amandoua formele de melanina, iar de raportul dintre ele depinde culoarea parului. Melanina difuza da o culoare galbuie a firului de par cand este putin concentrata si roscata cand este foarte concentrata. Melanina granulara genereaza culori ale parului de la brun spre negru. Decolorantii actioneaza asupra melaninei granulare, pe care o transforma in melanina difuza. Culoarea rosie a parului este data de un pigment special care contine fier, numit tricosiderina. Viteza de crestere a firului de par este de aproximativ 0,3-0,5mm pe zi, astfel ca intr-o luna el poate creste cu 1-1,5 cm iar intr-un an cu 15-20cm. Cresterea firului de par dureaza intre 3-4 ani, cu variatii intre 2-6 ani. Aceasta crestere cu inlocuirea firului de par la 3-4 ani este explicatia pentru care in anumite regiuni (europa) nu intalnim par mai lung de 1,5 m. In Asia, viteza de crestere zilnica si perioada de crestere fiind mult mai mari, putem intalni persoane cu un par chiar mai lung de 8 m. Trebuie subliniat ca de la moartea firului de par pana la caderea de pe cap, trec in medie 3 luni si in mod normal cad zilnic aproximativ 40-50 fire de par. 6

Rezistenta firului de par este mare la agentii fizici si biologici si variabila la cei chimici. Firul de par nu poate fi spart cu o lovitura de ciocan. El este rezistent si la tractiune. Pentru a rupe un fir de par este necesar o greutate intre 50 g si 100g, putand ajunge si pana la 160g. Rezistenta firului de par este mai mica la copii si varstnici si mai mare la adulti. Firul de par(mai putin bulbul) este rezistent si la putrefactie. De aceea putem gasi fire de par intacte la persoanele decedate chiar dupa 10 ani. Firul de par este flexibil si elastic. Aceasta proprietate este amplificata de umiditate. El se poate lungi chiar cu 20-30% sub actiunea unei tractiuni si revine la forma initiala dupa incetarea acesteia. Sub actiunea caldurii, elasticitatea dispare, iar parul devine casabil. De aceea nu este recomandat ca dupa ce spalam parul sa folosim surse de caldura puternice pentru uscarea lui. Datorita sebumului, parul prezinta proprietati absorbante de praf si microparticule.

Reguli de igiena a parului si a pielii capului Cum am preciazat anterior, sebumul (grasimea naturala a parului si a pielii) favorizeaza fixarea in par a unor resturi provenite din pielea capului(scoame), care se aduna intre firele de par si se indeparteaza mai greu. Dupa evaporarea transpiratiei, raman pe firele de par diferite saruri, uree, acizi grasi si baze volatile care genereaza mirosuri neplacute. Din acest motiv igiena are scopul de a mentine curate parul si pielea capului si de a asigura vitalitatea si frumusetea frizurii. In functie de gresare, parul poate fi normal, uscat, sau gras. Parul normal necesita pieptanarea, masaj zilnic si spalarea lui periodica. 2. UNGHIA Unghia este o lama cornoasa care acopera fata dorsala a extremitatii degetelor la maini si picioare. Ele sunt asezate pe ceea ce se numeste patul unghiei si indeplinesc functia de a proteja ultimile falange. Unghia este alcatuita din corpul unghial, portiunea pe care o vedem si radacina, partea inclusa in piele. Organul regenerator al unghiei il reprezinta matricea sa ce deriva din epidermul de suprafata. Cresterea unghiei este un proces permanent in tot cursul vietii(0,5-1,2 mm pe saptamana. Particularitatile pielii in raport cu varsta. Pielea sugarilor si a copiilor se deosebeste structural de pielea adultului. Pielea copilului este mai supla, straturile epidermului nu sunt complet dezvoltate, ele sunt construite din mai putine randuri de celule, astfel incat grosimea epidermului este mai mica. Stratul cornos este discret, cheratinizarea este mai redusa, ceea ce determina o transparenta mai mare a pielii. Dermul este bogat vascularizat, ceea ce face ca la copii culoarea pielii sa fie roz. 7

Pielea supla a copiilor este mai permeabila, incat unele medicamente actioneaza mai bine pe cale cutanata. Pielea nou-nascutului este acoperita de un invelis gras, care apara pielea de maceratiile pe care le poate produce lichidul amniotic. Glandele sudoripare isi incep functia abia dupa cateva luni dupa nastere. Lipsa sudorii si cantitatea redusa de grasime fac ca mantaua acida, care ofera in mod normal o protectie impotriva infectiilor microbiene, sa nu-si poata indeplini rolul fiziologic. Din acesta cauza pielea copiilor este foarte receptiva fata de infectiile microbiene, fapt care ne explica frecventa dermatozelor microbiene la copii. Pielea copiilor, pe de alta parte, nu-si poate indeplini rolul de imunizator printr-o reactivitate mai redusa, caracteristica acestei etape de dezvoltare. Reactiile alergice apar la copii abia dupa luna a treia.

1.2 -

Fiziologia Pielii

Fiziologia studiaza viata si functia organelor. Pielea, ca invelis al corpului si ca un organ protector interpus intre mediul extern si intern, indeplineste nenumarate functii vitale, in stransa dependenta cu intregul organism. Pielea, fiind inzestrata cu un sistem vascular si nervos foarte dezvoltat, se afla intr-o legatura stransa cu intregul organism, in special cu sistemul nervos. Metodele actuale de investigare nu permit cunoasterea in totalitate a proceselor intime care se petrec in piele. Metabolismul pielii reprezinta totalitatea proceselor fizico-chimice, schimburile dintre celule si insumeaza functiile vitale elementare ale pielii si sarcinile fiziologice pe care pielea trebuie sa le indeplineasca in raport cu mediul extern si intern. Desfasurarea proceselor metabolice ale pielii necesita un mediu care contine substantele necesare schimburilor, transformarilor fizico-chimice energetice. Aceste substante sunt anorganice si organice. Substantele anorganice APA este un element cu proprietati fizico-chimice speciale. In stare fiziologica, pielea contine o cantitate mare de apa, in care substantele organice si anorganice se gasesc dispersate in solutii coloidale. Apa pe care o bem este fixata dupa ingerare de ficat, unde este izonizata ca sa poata trece in sange. Prin circulatie, ea ajunge in capilare, unde tinde sa intre in echilibru cu apa tesuturilor. In acest scop surplusul de apa se depune in muschi si in piele, care constituie unul dintre cele mai importante rezervoare de apa din organism.din ambele locuri apa este mobilizata dupa nevoi. In mod normal, retinerea si eliminarea apei din organism trebuie sa fie proportionale cu cantitatea de apa ingerata. In numeroase afectiuni dermatologice se produce o retentie de apa, conditionata de o retentie clorurata, constituind starea de preedem sau de edem. Apa, in afara de rolul ei principal de vehicul al substantelor anorganice si organice, joaca un rol esential si in respiratia celulara.

Sarurile minerale Cantitatea substantelor minerale se stabileste prin analiza integrala a cenusii pielii. Pielea contine la 100 g aproximativ 45mg calciu, 260mg potasiu, 350mg sodiu, 30mg magneziu, apoi clor, fosfor, fier, sulf, cupru, zinc. Substantele minerale se gasesc in 8

organism in stare de electroliti incarcati cu o anumita sarcina electrica. Clorura de sodiu, ajunsa in sange se disociaza in ioni de clor si sodiu. Pielea este organul cel mai bogat in clor, fiind rezervorul si reglatorul clorului in organism. Echilibrul apei este legat strans de cel al clorului. Potasiul este ionul protoplasmei si al nucleilor. In piele, potasiul se gaseste mai mult in epiderma si anexe. Calciu, fosforul si magneziul sunt trei elemente atat de strans legate functional intre ele, incat metabolismul lor nu poate fi tratat separat. Rezerva mare de calciu si fosfor o formeaza oasele; in tesuturi calciul se gaseste in cantitate mica, abia 1%. Sangele contine o cantitate constanta de 100mg calciu la mie, el fiind cuprins in plasma. In pielea normala, calciul se gaseste aproape exclusiv in derm. Metabolismul intermediar al calciului este legat de al fosforului. Orice mobilizare, eliminare si depunere de calciu se face paralel cu cea a fosforului, orice exces de fosfor sangvin, pentru a se elimina, se fixeaza de calciu. Calciul joaca un rol in excitabilitatea neuro-musculara si nervoasa, in mecanismul coagularii, in impermeabilitatea membranelor epiteliale si endoteliale, el incetineste si modereaza activitatea celulei. Il putem cataloga drept antagonist al potasiului. Raportul K/Ca este crescut in inflamatiile pielii. Sulful se gaseste in cantitati mari in albumine si in cheratina. Pentru viata celulei este de importanta capitala ca amestecul fractiunii minerale sa se mentina intr-un echilibru constant. Un exces de potasiu, de calciu si de sodiu duce la un pH ridicat. In acelasi timp, excesul de sodiu duce la o retentie de apa pentru corectarea hiperosmozei. Potasiul sangvin creste in socul anafilactic. Prin participarea glandelor sudoripare la eliminarile de elctroliti din mediul extracelular, pielea joaca un rol important in reglarea metabolismului hidro-mineral. Cercetarile facute asupra pielii au aratat ca pielea normala are o reactie acida, pielea eczematosilor tinde spre alcaloza, in timp ce pielea psoriazicilor tinde spre acidoza. Astfel se poate spune ca atunci cand dezechilibrul este corectat, dermatoza se vindeca. Epidermul este mai acid decat dermul. Aciditatea este foarte marcata la nivelul stratului cornos, unde poate sa atinga un pH de 5,5. Reactia secretiilor sudorale si grasoase poate sa coboare pana la un pH de 5. Aceasta manta acida a pielii joaca un rol protector fata de bacterii si fata de paraziti. Substantele organice Metabolismul pielii este conditionat de prezenta substantelor organice care sunt furnizate pielii pe caile sangvine. Ele deservesc nutritia celulelor. Aceste substante organice sunt: Protidele sau proteinele sunt constituite din acizi aminati. Ele se impart in proteine simple si proteine conjugate. Ele sunt descompuse prin fierbere cu acizi minerali fie prin actiunea fermentilor naturali (pepsina, tripsina, etc.) In afara de proteinele banale (albumine, globuline), in piele se mai gasesc si proteine particulare. Colagenul, cunoscut prin structura lui fibrilara, macerat in apa se transforma in clei. Elastina este rezistenta fata de influenta substantelor chimice. Reticulina este proteina fibrelor reticulare. Glucidele sunt monozaharide si polizaharide. Acestea se gasesc abundent in 9

epiderm in prima jumatate a vietii fetale. Ele dispar treptat din profunzime spre suprafata, ca sa reapara la adulti in bulbul parului, in glandele sudoripare, si sebacee. grasimile, lipidele provin din secretia glandelor sebacee, din evolutia celulei epidermice si in mica parte din secretia glandelor sudoripare. Lipidele intra in compozitia materiei vii. Ele nu se dizolva in apa, au un rol energetic si mai fac parte din materialul plastic al celulei. Grasimea de rezerva ingramadita in tesutul adipos are rol protector, mecanic si fizic(amortizeaza socurile mecanice si atenueaza pierderile de caldura) Fermentii pielii Reactiile chimice care stau la baza manifestarilor vitale, se petrec prin interventia unor agenti speciali, numiti fermenti. Actiunea lor se aseamana cu cea a catalizatorilor, de unde si numele de biocatalizatori, ei provocand reactii de scindare si sinteza, fara a se uza. Ei actioneaza in cantitati extrem de mici. Acesti catalizatori sunt numiti fermenti, enzime, diastaze. Vitaminele si mineralele Vitaminele sunt factori alimentari esentiali vietii. Actiunea lor se aseamana cu cea a fermentilor si hormonilor, constand in catalizarea reactiilor chimice din materia vie si determinand coordonarea chimica a proceselor vitale energetice. Vitaminele sunt considerate ca biocatalizatori, stimuland, ca si fermentii si hormonii reactiile chimice generatoare de energie si in special reactiile de oxidare. Lipsa vitaminelor din alimentatie produce o serie de tulburari in metabolism care se manifesta prin simptome foarte variate, interesand intre altele si pielea. Carenta unei vitamine constituie insa numai o veriga in lantul unor conditii de multiple carente vitaminomineralo-protidice. Acest fapt ne explica insuccesele corectarii carentelor prin administrarea numai a unei vitamine, neglijand corectarea regimului de nutritie policarentiala. Vitaminele se impart in liposolubile si hidrosolubile. vitaminele liposolubile: Vitamina A joaca un rol important in metabolismul proteinelor, lipidelor, glucidelor si in metabolismul bazal. * Doza medie recomandata este intre 1,5 si 3mg .Unii specialisti precizeaza ca doza zilnica necesara pentru barbati trebuie sa fie 3mg, pentru femei 2,4mg, iar pentru copii, 1,8mg. Sub forma de retinol, vit.A se gaseste in: ficatul de porc, de vita, de vitel, untura de peste, oua, produse lactate nedegresate. Beta-carotenul se gaseste in vegetalele colorate precum tomatele, broccolii, morcovul, pepenele, spanacul, sparanghelul, porumbul, frunzele de sfecla rosie, frunzele de papadie, mango, caisele, citricele, dovleacul. Carenta de vitamina A se traduce in piele prin procese de hiperkeratoza in ihtioza, pitiriazis, psoriazis, care uneori se asociaza cu celelalte simptome de avitaminoza A. Prin administrarea vitaminei A in doze masive se obtin rezultate favorabile in aceste afectiuni. Vitamina D joaca un rol important in metabolismul calciului si al fosforului, favorizand resorbtia lor la nivelul intestinului si depunerea lor in oase. *Doza zilnica medie recomandata este intre 10- 20 mg Spre deosebire de celelalte, vit.D poate fi produsa de organism. Razele ultraviolete declanseaza procesul de sinteza al vit.D in epiderma. 10

Vit.D este continuta in pestele gras, sardina, somon, hering, untura de peste, galbenusul de ou, unt, lapte, lactate nedegresate. Vegetalele nu contin aceasta vitamina. Vitamina D2 are o actiune favorabila in tratamentul tuberculozelor cutanate. Vitamina E este vitamina cresterii. Ea joaca un rol in metabolismul tesutului colagen, avand o actiune antisclerogena. *Doza zilnica este intre 12-20mg. Cantitatea recomandata poate varia in functie de zonele geografice. In Franta este 1215mg, in Canada este3-10mg, in SUA 40-80mg, iar la noi este 12-20mg. Principalele surse alimentare bogate in Vit.E sunt uleiurile vegetale bogate in acizi grasi nesaturati: soia, floarea soarelui, porumbul, fructele oleaginoase: seminte de floarea soarelui, arahide, germenii de cereale, legumele verzi si rosiile. Se recomanda administrarea vitaminei E in afectiunile atrofiante ale pielii si in bolile de colagen, ca sclerodermia, unde da rezultate favorabile. Vitamina F joaca un rol important in metabolismul lipidelor. In diferite boli cu tulburari metabolice ale epidermului, administrarea locala poate duce la vindecare in eczemele copiilor. De asemenea poate fi un adjuvant pretios in psoriazis. Vitamina K, antihemoragica, joaca un rol important in sinteza protrombinei. *Doza zilnica este intre 10-55 mcg. In general la copii este necesara o cantitate de 10-30mcg, iar la adulti intre 35-80mcg. Se gaseste in legumele verzi precum broccoli, spanac, varza, mazare, conopida. Vit.K este produsa si de propria noastra flora intestinala. In afectiunile ficatului, produse prin tulburari digestive si tulburari in resorbtia grasimilor, se suprima sinteza vitaminei K, ceea ce poate duce la hemoragii cutanate. Vitamine hidrosolubile. Vitamina B1 este necesara pentru degradarea si utilizarea glucidelor. Are rol in metabolismul apei. *Doza zilnica este intre 1,2-1,5 mg. In general la copii este necesara o cantitate de 0,5-1,2mg, la adolescenti si femei, o cantitate de 1,3mg, iar la barbati o cantitate de 1,5mg. Persoanele care consuma mai mult alcool sau cafea trebuie sa ia o doza marita. Vit.B1 se gaseste in stare naturala in mai multe alimente cum ar fi drojdia de bere, carne de porc, de peste, legume, lapte, galbenusul de ou. Pastele fainoase, painea si in general faina integrala contine de asemenea aceasta vitamina. Administrarea sa in edemele din beriberi si in edemele care se asociaza cu tulburarile de nutritie ale copilului, a dus la rezultate favorabile. Vitamina B2. joaca un rol important in respiratia celulara. Are si un rol antiinfectios *Doza zilnica este intre 1,5-1,8 mg. Pentru copii este recomandata o cantitate de 0,611

1,4mg, 1,5 mg pentru adolescenti si femei si 1,8 mg pentru barbati si femei gravide. Persoanele care-si desfasoara activitatea intr-un mediu stresant, trebuie sa mareasca doza de vit. B2. Se gaseste in produsele animale cat si in cele vegetale. Astfel o putem gasi in ficat in primul rand, in carnea de vita sau porc, peste, ou, cereale integrate si lapte. Legumele verzi, cum ar fi spanacul sparanghelul broccoli, laptucii, constituie de asemenea o sursa importanta de vit. B2. Lipsa vitaminei B2 poate duce la afectiunea numita zabaluta, care consta intr-o descuamare cu roseata a buzelor. Vitamina PP are rol important in metabolismul aminoacizilor. Doza zilnica este intre 13-20 mg. Pentru copii este recomandata o doza intre 7-15mg, 15-18mg pentru adulti si 20 mg femeilor insarcinate sau care alapteaza. Vit.PP o putem gasi in carnea alba, peste, ficat, carne de vitel si vaca, cereale si painea integrala. Fructele constituie de asemenea o sursa importanta de vit.PP- piersici, smochine, curmale, migdale, avocado, arahide. Carenta vitaminei PP produce o serie de manifestari ca: eritemul de primavara, sensibilizarea pielii la razele solare. La pelagra, eritemul pielii, pe langa simptoamele nervoase, gastrointestinale, este influentat de administrarea vitaminei PP. Vitamina H, antiseboreica, are rol in metabolismul aminoacizilor si in metabolismul glandelor cu secretie interna si metabolismul general. Doza zilnica este de 0,3mg(300mcg) Copii au nevoie insa de o cantitate de 50-90 mcg/zi *Surse: Legumele si fructele crude, carnea proaspata, organele de vita, drojdia de bere, laptele, produsele lactate. galbenusul de ou, pot fi surse care sa asigure necesarul zilnic de vit. B8 Lipsa acestei vitamine poate fi semnalata prin incaruntirea parului sau chiar albirea lui. VitaminaB5-Acidul pantotenic are un rol in metabolismul proteinelor, lipidelor, in cresterea si mentinerea culorii parului. *Doza zilnica este intre 10-15 mg. Copii trebuie sa consume intre 3-8mg, adolescentii si adultii intre 10-15mg. Alimentele ce contin aceasta vitamina sunt: drojdia de bere, organele de vita, cerealele integrate, arahidele, somonul, galbenusul de ou, ciupercile si legumele verzi. Administrarea acestui acid pantotenic poate duce uneori la recolorarea parului si disparitia seboreei. Vitamina C are proprietati oxidoreductoare, intervenind in procesul de oxidare si indeplinind un rol important, in special in functia tesuturilor de sustinere. Ea intervine in numeroase procese metabolice, in special in metabolismul pigmentogenezei si al sulfului. In metabolismul pigmentar, vitamina C are actiune inhibitoare si oxidarea influentata de radiatiile ultraviolete, duce la pigmentarea pielii. Doza zilnica este intre 60-100mg Copii au nevoie de 35-60mg /zi, adultii 60-100mg iar viitoarele mame de 130mg. Atentie deosebita trebuie sa acorde fumatorii, deoarece acestia ar trebui sa consume zilnic 120mg Principalele surse de vit.C sunt legumele si fructele proaspete, mai ales citricele, zmeura, 12

coacazele, fragii. Dintre legume:, broccoli, cartofii, ardeii, tomatele, varza, patrunjelul contin o cantitate suficienta pentru organismul uman. Vitamina P are rol in metabolismul celular, ionic, al proteinelor, glucidelor si apei. Vitamina P este administrata cu succes in hemoragii gingivale, gastroragii, eczeme, eritem nodos

CAP 2 Afectiunea Rujeola

Rujeola este o boala infecto-contagioasa, in general benigna, imunizanta, cauzata de un virus din familia Paramyxovirus (genul Morbillivirus), care afecteaza indeosebi copiii si se transmite direct.

2.1 Definitie
Rujeola este o boala infectioasa virala acuta, contagioasa, cauzata de virusul rujeolic, un virus din familia paramixovirusuri. Acest grup de virusuri cauzeaza in general afectiuni respiratorii. Rujeola se transmite atunci cand o persoana infectata tuseste sau stranuta. Virusul se raspandeste cel mai frecvent in perioada de incubatie, atunci cand pacientul nu stie ca este bolnav si nu prezinta nici un simptom. Bolnavul este contagios cu 4 zile inainte ca eruptia cutanata tipica sa apara si inca 4 zile dupa aceea. Contagiozitate

13

Rujeoala este extrem de contagioasa. Cand cineva cu rujeola stranuta sau tuseste, acea persoana poate raspandi particule virale prin intermediul aerului, infectand si pe altii. Transmiterea este se realizeaza prin aer, prin picaturi de saliva, secretii nazo-faringiene si conjunctivale, care raman in suspensie in aer, fiind contagioase pana la doua ore dupa ce subiectul contagios a parasit incaperea sau un alt spatiu inchis. Transmiterea bolii se face direct prin contact cu persoana bolnava prin picaturile de secretie nazofaringiana si respiratorie raspandite in aer in jurul bolnavului. Contagiozitatea este mare 4-5 zile inainte si 6 zile dupa aparitia eruptiei

2.2

Etiologie

Virusul rujeolic este agentul causal. El este prezent la omul bolnav n snge, n secreiile nazofaringiene i respiratorii, n elementele eruptive cutanate. Virusul nu se intalnete la persone sntoase, deoarece nu exist purtatori de virus rujeolic. Izolarea virusului rujeolic s-a fcut pe culturi de esuturi ( rinichi uman, sau de maimu ), utiliznd snge, sau splturile faringiene de la bolnavii de rujeol. Morfologie- virusul rujeolic este o particul sferic de 120- 128m n diametru, cu mici proiecii aciculare de suprafa. Structural, conine o nucleocapsid, cu A.R.N i un nveli exterior constituit din lipide, glicoproteine i polipeptide. Infectivitatea este legat de acest nveli ca i de proprietile de hemaglutinare i hemoliz. Antigenul pentru reacia de fixare a complementului este prezent in nucleocapsid, iar anumite specificitai sunt date de inveli. Spre deosebire de alte virusuri nrudite, virusul rujeolic nu posed neuraminidaz. Exist un singur tip antigenic. Rezistena n mediu extern i la factorii fizici- virusul rujeolic este puin rezistent n mediul extern, mai ales la temperaturi ridicate. Rezist cteva saptmni la frigider i mai multe luni n stare ingheat la 150 sau- 790 C. La 370C i pierde jumatate din infeciozitate n 2 ore. La temperatura camerei i la umiditate sczut, rezist mai bine dar, pierde 50-70% din infeciozitate, n conditii de umiditate crescut. Este distrus repede de ultraviolete. Aciunea formolului (1/4000), timp de 4 zile la 370, duce la inactivarea virusului (pierderea complet a infeciozitaii). Virusul rujeolic nu este sensibil la nici un antibiotic

2.3 - Clasificare
-rujeola maculoasa cu eruptie de culoare rosie-palida; 14

- rujeola petesiala cu eruptie petesiala; - forma buloasa (extrem de rara) - rujeola miliara cu eruptie cu elemente papuloveziculoase foarte numeroase; - rujeola fara eruptie apare la persoanele vaccinate sau la cele care au primit o imunizare pasiva -rujeola mitigata - apare la personaele partial imunizate (nou-nascuti din mame imune si alaptati natural; copii care au fost protejati cu gammaglobuline; copii vaccinati); - rujeola hemoragica - este o forma severa de boala, adesea mortala, cu eruptie hemoragica, epistaxis, gingivoragii, hemoptizii, hematemeza, metroragii,etc; - forma hipertoxica - se caracterizeaza prin alterarea profunda a starii generale, hipotensiune, bronsiolita generalizata si insuficienta circulatorie;

2.4

Diagnostic

Tabloul clinic
Febra prezinta o crestere ascendenta, atingand in 2 - 3 zile 3940. Rareori curba termica creste brusc si oscileaza neregulat, alteori se mentine o stare subfebrila. In ziua a 2-a sau a 3-a oscilatiile ascendente ale febrei prezinta o scadere critica, care survine inaintea instalarii eruptiei, iar dupa aparitia acesteia febra atinge cifre mai inalte. Apar indispozitia, inapetenta, fotofobia, somnolenta si apatia. Adenopatiile sunt un simptom constant in perioada de invazie a rujeolei. Ganglionii submaxilari, laterocervicali, retroauriculari si occipitali sunt moderat mariti de volum, rareori sensibili la palpare. Conjunctivita rujeolica seroasa, alteori purulenta, cuprinde deopotriva conjunctiva bulbara si palpebrala (mai ales a pleoapei inferioare), insotindu-se aproape mereu de edem palpebral, cu lacrimare accentuata si fotofobie puternica. Ochii sunt injectati, narile congestionate, cu secretie abundenta si lacrimare continua. Tulburarile digestive sunt destul de frecvente si constau in : varsaturi, diaree si dureri in fosa iliaca dreapta, ceea ce poate simula o apendicita acuta. Perioada eruptiva (perioada de stare) Eruptia apare dupa 3 - 4 zile de la aparitia primelor semne de rujeola, adica la 14 - 16 zile de la contactul infectant. Initial, eruptia apare in spatele pavilionului urechii, la limita parului capului, pe fata si pe frunte. In a-2-a zi elementele eruptive se intind pe regiunea cervicala, torace si pe abdomen. In a 3-a zi, eruptia cuprinde si radacina membrelor iar in a-4-a zi se generalizeaza. Copilul redevine somnolent si apatic, iar febra care la sfarsitul perioadei de invazie avusese o tendinta de scadere, creste din nou si mai mult. Tusea devine chinuitoare iar laringita poate avea un caracter obstructiv, la copiii mici chiar sufocant. Tulburarile digestive (varsaturi, diaree) se mentin, iar uneori se accentueaza 15

 Perioada de incubatie - dureaza aproximativ 9 10 zile Perioada prodromala (preeruptiva) - dureaza aproximativ 3 6 zile. In aceasta perioada apare: febra, fenomenele catarale si modificarile buco faringiene. - Febra: este mare, ajunge si pana la 39C - Modificarile catarale: lacrimare intensa cu congestie conjunctivala, secretii nazale abundente (apoasa sau mucopurulenta). Catarul respirator poate afecta laringele (laringita cu tuse), sau traheea si bronsiile (traheobronsita cu tuse productiva). Inflamatia adesea atinge si mucoasa digestiva (varsaturi, scaune diareice). - Simptome buco faringiene: enantem congestiv, difuz al valului palatin, amigdalelor si faringelui cu puncte hemoragice. Limba este cu depozid albicios, cu marginile rosii. Semnul Koplik: mici pete albe, proeminente comparabile cu grauntele de gris, inconjurate de halou congestiv, situate in dreptul primului molar inferior, mai rar pe gingii. Apare in ultimele zile ale perioadei prodromale si dispare cand apare eruptia pe corp. Are valoare diagnostica. Perioada eruptiva - dureaza 5-6 zile. Persista fenomenele din perioada prodromala. Febra creste pana la 39 - 40C. Poate sa apara ganglioni palpabili in regiunea cervicala sau generalizat. - Exantemul: - eruptia, de tip maculo papuloasa (2 4 mm pina la 2 cm diametru, usor reliefat, cu contur neregulat, lasand portiuni de tegument sanatos), apare initial retroauricular, la liziera parului; se extinde apoi pe gat, frunte, obraji. Progreseaza spre torace si radacina membrelor si se generalizeaza. Generalizarea dureaza in medie 3 zile. Eruptia paleste in urmatoarele trei zile in ordinea aparitiei, lasand o pigmentatie aramie care dureaza inca 3 4 zile. - Limba: in perioada eruptive se descuameaza devenind rosie (zmeurie). Perioada de convalescenta (posteruptiva): - este scurta (4 6 zile); cu scaderea febrei si disparitia fenomenelor generale. - Eruptia este inlocuita de pigmentatia aramie 16

- Pe trunchi si pe fata poate sa apara o descuamatie fina. ! In urma bolii rezistenta imunologica a organismului este scazuta, existand o predispozitie la infectii bacteriene (amigdalite, faringite, pneumonii, conjunctivite). ! Imunitatea dobandita dupa boala este durabila, uneori toata viata.

2.4.1

Diagnostic diferential

Diagnosticul pozitiv al rujeolei este, in general, usor. Pentru aceasta se folosesc date epidemiologice ( lipsa rujeolei din antecedente, contact infectios cu 10 12 zile inainte ), semne clinice ( catar oculo-respirator intens, facies plangator, enantem bucal, semnul Koplik 1, eruptie caracteristica) si date de laborator ( leucopenie). Examenul citologic al secretiei nazale prin care se pun in evidenta celulele gigante, multinucleate, caracteristice rujeolei, are valoare diagnostica mai ales in perioada prodromala a bolii. Izolarea virusului rujeolic nu constituie o metoda uzuala de diagnostic. Reactiile serologice, care permit un diagnostic sigur, punand in evidenta prezenta si tritrul anticorpilor, sunt urmatoarele: reactia de hemaglutinoinhibare, reactia de fixare a complementului, reactia de neutralizare. 2.4.2

-Diagnostic pozitiv

Diagnosticul diferential. In stadiul preeruptiv, rujeola poate fi confundata cu variate viroze respiratorii ( gripa, adenoviroze, guturai),de care trebuie diferentiata prin anamneza epidemiologica, enantemul bucal si semnul Koplik 2. In stadiul eruptiv diagnosticul diferential se face cu urmatoarele boli : - scarlatina (angina, absenta catarului respirator, topografia si caracterul sunt deosebite, paloare circumorala) ; - rubeola ( eruptia este roz si de scurta durata, adenopatii evidente, evolutie usoara ) ; - varicela ( caracterul veziculos al eruptiei ).

2.5 Tratament
1 - semn caracteristic pe mucoasa obrajilor in dreptul maselelor apar cateva pete rosii centrate de mici ridicaturi albe - vezi anexa 3 2- semn caracteristic pe mucoasa obrajilor in dreptul maselelor apar cateva pete rosii centrate de mici ridicaturi albe - vezi anexa 3

17

Simptomele rujeolei dureaza aproximativ doua saptamani. Este foarte contagioasa, si 90% din persoanele care nu au fost vaccinate vor fi contaminate daca locuiesc in aceeasi casa cu persoanele infectate. Daca copilul dumneavoastra a fost diagnosticat cu rujeola, este important sa il monitorizati de aproape: urmariti evolutia febrei sau a altor simptome, pentru a putea depista orice alte complicatii. In unele cazuri rujeola poate determina alte complicatii cum ar fi diareea, bronsita, pneumonia, conjunctivita si encefalita. Rujeola poate face organismul mai sensibil la infectii ale urechii, otita medie, si alte boli cauzate de bacterii, scazand capacitatea de aparare a organismului. Tratamentul bolii este simptomatic si de sustinere, izolarea la spital se face de la primele semne de boala pana la 6 zile dupa aparitia eruptiei, se face dezinfectia camerei bolnavului, suspectii sunt izolati, este necesara carantina contactilor pentru masuri de profilaxie specifica. Daca febra face copilul sa se simta inconfortabil, ii puteti da medicamente care reduc febra si nu sunt pe baza de aspirina, cum ar fi cele ce au la baza acetaminofen(paracetamol). Retineti: nu trebuie sa administrati aspirina unui copil ce sufera de o infectie virala, deoarece aspirina a fost asociata in astfel de cazuri cu Sindromul Reye. Ca in orice infectie virala, incurajati-va copilul sa bea multe lichide: apa, suc de fructe, ceai sau limonada. Acestea vor fi folosite pentru a inlocui lichidele pierdute prin transpiratia si caldura din timpul episoadelor febrile. Copiii cu rujeola au nevoie de mai multa odihna pentru a se recupera. De obicei copilul se poate intoarce in siguranta la scoala dupa 7-10 zile dupa ce febra si eruptia au disparut. Dar pentru a fi siguri, discutati cu medicul copilului. Tratament igieno-dietetic izolare la domiciliu 5-6 zile dupa debutul rashului (eruptie la nivelul pielii, de scurta durata); pacientii cu imunosupresie cu rujeola vor fi izolati pe toata durata bolii

repaus la pat pe toata perioada febrila si eruptiva, in condiitii de microclimat corespunzator (camere incalzite, aerisite) evitarea contactului cu bolnavii cu leziuni supurative (purulente), pneumonii bacteriene sau tuberculoza dezinfectie continua si terminala ingrijirea tegumentelor si mucoaselor: ochi, pleoape, cornee, cavitate bucala, nazala

dieta: initial hidro-lacto-zaharata in peioada febrila, ulterior fara restrictii, in functie de toleranta pacientului Tratament medicamentos

nu exista tratament antiviral specific in rujeola

18

tratament simptomatic: combaterea febrei (paracetamol, ibuprofen), varsaturilor (metoclopramid)

supliment de vitamina A (Vitamina A are rol imunomodulator determinand cresterea titrurilor de anticorpi specifici antirujeolici de tip IgG si numarul total de limfocite) recomandat de OMS la populatia cu risc de complicatii (copii intre 6 luni - 2 ani care sunt spitalizati sau la cei > 6 luni cu rujeola si imunodeficiente, malnutritie severa) in doza de 100.000 UI per os la copii intre 6 luni - 12 luni si 200.000 ui la cei >12 luni. tratament anticonvulsivant: in formele severe, encefalita cu convulsii, agitatie, delir (diazepam, fenobarbital)

tratamentul antibiotic: in complicatiile prin suprainfectie bacteriana (bronhopneumonii, otite, mastoidite, sinuzite) tratament patogenic cu hormoni glucocorticoizi (hemisuccinat de hidrocortizon, dexametazona) in: laringita acuta obstruanta, bronsiolita capilara, encefalita rujeolica.

Preventie Imunizare pasiva: cu imunoglobuline umane specifice anti-rujeola in doza de 0,25 ml/gc (maximum 15 ml) se mai utilizeaza inca pentru a preveni sau modifica evolutia bolii la contactii susceptibili, in special ai sugarilor < 12 luni, la gravida si la copii nevaccinati in primele 3 zile de la contactul infectant. Daca se administreaza dupa 4 -6 zile de la contactul infectant nu mai previn boala dar pot atenua severitatea acesteia (rujeola mitigata) si prelungesc perioada de incubatie (28 zile). Confera protectie pentru 3-4 saptamani iar vaccinarea anti-rujeolica se poate administra la 3-6 luni de la administrarea imunoglobulinelor. Imunizarea activa: se face cu vaccin antirujeolic ce contine virus viu atenuat derivat din tulpina Edmonston B sau Schwartz (cea mai utilizata la ora actuala), cultivate pe culturi de tesuturi. In SUA se foloseste vaccinul preparat din tulpina Moraten. Vaccinarea antirujeolica pentru a fi eficienta consta in 2 doze de vaccin administrate astfel:

I doza = la varsta de 12 - 15 luni

II-a doza la 4 - 6 ani. La copii la care I doza de vaccin s-a administrat <12 luni este necesara o a III-a doza la 11 - 12 ani. In epidemii vaccinarea antirujeolica este eficienta cand se administreaza in primele 72 de ore de la expunere. Situatii particulare: daca copilul a primit imunoglobuline intravenoase pentru tratanmentul unei purpure trombocitopenice idiopatice sau boala Kawasaki, vaccinarea va fi amanata dupa 8 - 11 luni

atunci cand se administreaza sange sau produse de sange vaccinarea se va face dupa 3 - 7 luni 19

copii cu infectie HIV vor fi vaccinati antirujeolic datorita riscului crescut de morbiditate si mortalitate prin aceasta boala

copii sau adolescentii institutionalizati vor fi vaccinati daca nu prezinta anticorpi antirujeolici la testele serologice sau nu au primit 2 doze de vaccin antirujeolic

2.6

- Evolutia / Pronostic / Complicatii

In 3 5 zile, febra diminueaza progresiv, iar pacientul simte o ameliorare a simptomelor. In schimb, tusea persista timp de 1- 2 saptamani. Eruptia cutanata devine mai putin vizibila, petele capata o culoare bruna, apoi se descuameaza.In general, la copiii cu o stare buna de sanatate si de nutritie, rujeola nu este grava. Complicatiile frecvente sunt infectiile respiratorii, ce se manifesta prin rinita (inflamarea cailor nazale). Alte complicatii sunt: laringita (inflamatia laringelui), faringita, otita (inflamatia urechii medii) sau bronsita (inflamatia bronhiilor), datorita unei suprainfectii bacteriene. Complicatiile datorate suprainfectiilor bacteriene se intalnesc in special la pacientii imunodeprimati, care pot dezvolta pneumonie. Atingerea pulmonara este insotita uneori de o pneumonie interstitiala sau de o bronhopneumonie, cu prognostic sever. O alta complicatie ce poate surveni este purpura trombocitopenica (purpura asociata cu o diminuare a numarului de plachete sangvine, ce survine rapid si este insotita la numerosi pacienti de o hemoragie grava). Encefalita survine in 1 din 1000 -2000 cazuri, de obicei la 2 -3 saptamani dupa eruptia cutanata si se manifesta prin febra, cefalee sau coma. La femeia insarcinata, rujeola poate provoca un avort spontan in primul trimestru de sarcina, sau o nastere prematura. In general, rujeola in timpul sarcinii este un risc de malformatie fetala. Complicatii mai frecvente, la copii sub 2 ani, la rahitici, la distrofici, sau la cei cu focare infectioase preexistente, apar nu numai in cursul bolii, dar deseori catre sfarsitul acesteia si in convalescenta. Peste 90% din cazurile mortale de rujeola sunt datorate complicatiilor. Etiopatogenia complicatiilor este complexa, contribuind indeosebi la scaderea rezistentei generale (anergia rujeotica) si a celei locale (mucoasa respirator si a cavitatilor adiacente respiratorii- urechea medie, sinusuri), prin leziunile inflamatorii provocate de virusul rujeolic. Se deschid, astfel numeroase porti de intrare pentru suprainfectii bacteriene. Majoritatea complicatiilor sunt deci bacteriene, survenind pe un teren preparat de actiunea virusului rujeolic. Ele pot fi favorizate de factori de mediu externi (spitalizare in saloane commune, ingrijiri insuficiente). Unele complicatii sunt determinate chiar de virusul rujeolic (laringita, pneumonia interstitiala, encefalita. Complicatii ale aparatului respirator. Aparatul respirator prezinta cele mai frecvente complicatii in rujeola: 20

1. Pneumonia interstitiala rujeolica poate fi pusa in evidenta chiar din perioada prodromala. Acesta pneumonie este de o deosebita gravitate la copii sub 2 ani, cand se prezinta sub forma difuza si bilaterala, cu simtome functionale severe (dispnee si cianoza ) si evolutie grava. 2. Pneumonia cu celule gigante este severa. Apare, de asemenea, la copii cu imunitate alterata, prin tratamente prelungite cu imunosupresive, sau la suferinzi de leucoze. 3. Pneumonia si bronchopneumonia prin suprainfectie bacteriana (stafilococ, pneumococ, bacil gramnegativ) sunt frecvente (7-50% din cazuri). Deseori, au un caracter trenant, probabil din cauza componentei virale subdiacente; cel mai adesea sunt pneumonii mixte. 4. Abcesul pulmonar si pleurezia purulenta pot sa apara uneori. 5. Bronsita capilara (catarul sufocant), manifestate cu dispnee, cianoza si evoluand de obicei spre moarte, apare la copii mici. 6.Crupul rujeolic poate fi adesea mixt, prin suprainfectie bacteriana. Complicatii ale sistemului nervos . Sistemul nervos poate fi sediul unor importante complicatii. 1. Modificarile electroencefalografice: par sa fie comune in cursul rujeolei, mai frecvente la inceputul eruptiei .Aceste modificari indica o afectare tranzitorie a encefalului, mult mai fregventa decat o arata manifestarile clinice 2. Encefalita rujeolica. Este cea mai grava complicatie a rujeolei. Apare de obicei tarziu, catre sfarsitul perioadei eruptive sau la inceputul convalescentei. Este o complicatie rara (frecvente de 1/1000 de cazuri de rujeola), dar de o mare gravitate prin evolutia letala posibila si prin sechelele neuropsihice pe care le lasa. Debutul este brusc, cu modificari neuropsihice, delir, inconstienta, coma, convulsii, etc. 3. Panencefalita subacuta sclerozanta (P.E.S.S.). Se apreciaza ca aceasta boala apare cu o frecventa de 5-10 cazuri pentru fiecare 1.000.000 de cazuri de rujeola. Riscul aparitiei acestei panencefalite dupa vaccinarea cu vaccin rujeolic viu atenuat este practice neglijabila. Alte complicatii: 1. Complicatii oculare: conjunctivite purulente, ulcer corneeana, panoftalmie 2. Complicatii bucale (mai ales la copii distrofici, denutriti, cu rezistenta scazuta): stomatita (bacteriana, sau micotica), amigdalita. 3. Otita medie supurata. Apare in circa 10% din cazuri fiind urmata adesea de mastoidita. 4. Miocardita. Este exprimata prin modificari EKG, tranzitorii , care se constata in 0,5 33% din cazuri.

21

5. Complicatii digestive : gastroenteritele ( enantemul rujeolic al mucoasei digestive favorizeaza dezvoltarea unor infectii bacteriene , sau redesteptarea unei infectii dizinterice prezenta pana atunci sub foma latenta sau ca stare de purtator ). Rujeola si sarcina: rujeola, aparuta in primele trei luni de sarcina, poate provoca malformatii congenitale la fat. Riscul de malformatii se apreciaza la 50% pentru rujeola aparuta in prima luna de sarcina, scazand apoi in lunile urmatoare. Moartea fetala si nasterile premature raman pe primul plan in lunile urmatoare.

CAP 3 Rolul asistentei medicale in ingrijirea pacientilor cu Rujeola

3.1 - Rol propiu Rolurile asistentei medicale constau in :

-rol de ingrijire - rol de promovarea igienei spitalicesti -rol de organizarea si gestionarea ingrijilor -educarea sanitara a pacientilor si a persoanelor sanatoase avind ca scop ca promovarea a sanatatii ,promovarea sanatatii,preveniri imbolnavirilor ajutorul vindecarii ,si recuperare .

3.1.1

Asigurarea conditiilor de spitalizare a pacientilor diagnosticati cu Rujeola

Scopul spitalizarii bolnavilor , in cele mai multe cazuri este vindecarea ,insa pentru a realize acst lucru trebuiesc conditii prielnice necesare cresterii fortei de aparare a organismului . Internarea in spital,in cele mai multe cazuri reprezinta pentru bolnav un mare efort din cauza scoaterii acestuia din mediul sau familial si profesional .Acest fapt poate duce la poate produce la ceerea unei stari de stress suplimentar pe linga afectiunea deja existenta . Creerea conditiilor regimului therapeutic in asa fel incat sa insulfle pacientullui incredere si siguranta 22

De ingeniozitatea asistentei tine si ceerea unui anturaj placut , in care paciantii sa se simta bine . Foile de observatie nu se tin in saloane , acestea fiind tinute intr-un dosar ce nu trebuie sa ajunga in posesia bolnavului , care din lipsa de informatii ar putea interpreta gresit anumite anumite adnotari . Se vor inlatura toti exitanti auditivi , olfactivi , vizuali , sau gustativi ce pot avea efecte negative asupra sistemului nervos al pacientilor . Personalul sectiei trebuie sa evite discutiile si distractiile in saloane si/ sau pe coridoarele sectiei Se va respecta somnul bolnavului , care prin inhibarea scoartei cerebrale constituie un factor therapeutic important . Trebuie asigurata si odihna active a bolnavilor . Bolnavi spitalizati un timp indelungat trebuie preocupati mai ales in perioada convalescantei , lucru care le reda increderea in sine si in fortele propii

3.1.2

- Rolul asistentei medicale in examinarea clinica a pacientilor diagnosticati cu Rujeola

Colaborarea la examinarea clinica a bolnavului este una din sarcinile importante ale asistentei .Prin ajutorul acordat medicului si paciantului in cursul examinarilor asistenta previne o serie de suferinte inutile , contribuind la obtinerea unui climat favorabil intre cei doi Asistenta se preocupa de : -pregatirea psihica a paciantului -verificarea si pregatirea instrumentarului necesar examinarii clinice -ajutorul acordat in actiunea de imbracare si desbracare a pacientului -aducerea pacientului in pozitii adecvate examinarilor -deservirea medicului cu instrumentele necesare investigatiei

3.1.3

- Supravegherea functiilor vitale (temperatura , T.A

23

, scaune ,puls.) la pacienti diagnosticati cu Rujeola

Pentru posibilitatea urmariri evolutiei bolilor .datele culese de asistenta in ceea ce priveste functiile vitale si vegetative ale organismului se noteaza in foaia de temperatiura . Reprezentarea grafica a unora dintre aceste date si desfasurarea lor cronologica fac posibil ca dintr-o singura privire , medicul sa poata face o evaluare asupra starii si evolutiei bolnavului . Foaia de temperature este o parte integrata a foi de observatie , este un document medical ,stiintifi si medico judiciar . Partea esntiala a foi de temperature este un system de coordinate , adaptat reprezentarilor grafice al functiilor de baza ale organismului : circulatia , respiratia , termogeneza , si dureza ; care sunt inregistrate in mai multe momente ale zilei pe mai multe zile , pe toata perioada in care pacientul este internat3 Asistenta monitorizeaza si inregistreaza valorile gasite in foaia de temperatura : Tensiunea arteriala - se monitorizeaza dimineata si seara / si de cate ori este necesar Respiratia : se monitorizeaza dimineata si seara / si de cate ori este necesar Pulsul : se monitorizeaza dimineata si seara / si de cate ori este necesar Temperatura : se monitorizeaza dimineata si seara / si de cate ori este necesar Lichidela ingerate : se inregistreaza pe un interval de 24 de ore Diureze : se inregistreaza pe un interval de 24 de ore Scaune : se inregistreaza pe un interval de 24 de ore Varsaturile : se inregistreaza pe un interval de 24 de ore

3.2

Rol delegat

3.2.1- Rolul asistentei inexaminarea paraclinica a pacientilor diagnosticati cu Rujeola

Sarcina asistentei in examinarile paraclinice este : - Pregatirea psihica a pacientului - Pregatirea conditiilor de mediu , asigurarea unei temperature corespunzatoare pacientului desbracat - Completarea biletului de trimitere cu datel epersonale ale paciantului - instiintarea serviciului despre investigatia ce urmeaza a fii facuta - Pregatirea pacientului in functie de examinarea ce va fii executata - Ajutor acordat in timpul examinarii
3 Foaia de temperatura Anexa 4

24

3.2.2

Administrarea madicamentelor

Medicamentele sunt produse de origine minerala, vegetala , animala sau chimica ( de sinteza ) , transformate intr-o forma de administrare ( preparate solide sau solutii ) prescrise de medic . Scopul administrarii lor este de: - prevenire a imbolnavirilor - ameliorarea bolilor - vindecarea bolilor Caile de administrare a medicamentelor sunt : - calea digestive - local- pe tegumente si mucoase - calea respiratory - calea urinara - calea parenterala sub forma injectiilor intradernice,sub cutanate,imtramusculare, intravenoase . Calea de administrare este aleasa de medic in functie de scopul urmarit, capacitatea de absorbtie a caii respective, actiunea medicamentelor administrate,toleranta organismuli primitor.. Medicamentele sunt prescrise doar de medic,prescrierea cuprinde numele medicamentului , doza, calea de administrat, ora de administrare, durata tratamentului, administrarea in raport cu alimentatia . Asistenta trebuie : - sa verifica etichetele de pe medicamente inaintea administrarii acestuia - termenul de valabilitate al medicamentului - flaconul sau ambalajul medicamentului sa fie integru - sa cunoasca calea de administrare a medicamentului - sa cunoasca doza de administrat cat si orarul de administrare pentru a asigura eficienta maxima - sa cunoasca reactiile apropiate sau indepartate ce pot aparea - sa cunoasca modul de pastrare al medicamentelor - sa cumoasca incompatibilitatile ce pot aparea intre medicamente Asistenta trebuie sa cunoasca : - efectul asteptat al medicamentelor , - timpul necesar aparitiei efectului medicametelor - eventualele efecte adverse ale medicamentelor eventuale fenomene de hipersensibilitate legate de de actiunea anumitor medicamente

25

3.3 Descrierea a doua tehnici

3.3.1

Recoltarea exudatului faringian

Definitie Exsudatul este un liehid rezultat in urma unui inflamator faringian procesfaringian. Scop Explorator - depistarea germeniior patogeni de la nivelul faringelui in vederea tratamentului - depistarea persoanelor sanatoase purtatoare de germeni Pregatirea Materiale - de protectie masca de tifon - sterile spatula linguala eprubeta-cu tampon faringian: sau ansa de platina eprubete medii de cultura ser fiziologic sau glicerina 15% - nesterile tavita renala stativ pentru eprubete lampa de spirt chibrituri Pacient - pregatire psihica: se anunta si i se explica tehnica - pregatire fizica: se anunta sa nu manance, sa nu bea apa sa nu i se instileze soluitii dezinfectante in nas, sa nu faca gargara se asaza pacientui pe un scaun Executie se recoiteaza inainte de administrarea - antibioticelor sau sulfamidelor asistenta se spala pe maini si se dezinfecteaza cu alcool isi pune masca de protectie invita pacientul sa deschida gura si inspecteaza fundul de gat deschide eprubeta cu tamponul faririgian flambeaza gatul eprubetei si o inchide cu dop steril apasa limba cu spatula linguala cu tamponul faringian sterge depozitui de pe faringe si amigdalele, dezlipeste o portiune din falsele membrane (cand este cazul) 26

- flambeaza gura eprubetei si introduce tamponul farihgian in eprubeta care se inchide cu dopul flambat - la indicajia medicului, intinde produsul obtinut pe lame de sticla pentru frotiuri colorate sau insamanteaza imediat pe medii de cultura, succesiv doua eprubete din aceeasi recoltare - se spala pe maini cu apa si sapun. Pregatirea produsului pentru laborator - se transporta produsul !a laborator evitand suprainfectarea - daca nu este posibila insamantarea la patul bolnavului, tamponul se umezete in prealabil cu ser fiziologic sau glicerina 15 % Reorganizarea Notarea n foaia de observaie - se noteaza data recoltarii, numele persoanei careia i s-a efectuat recoltarea - daca s-au facut insamantari sau nu DE TIUT : - timpul scurs de la recoltare la insamanlare sa nu depaseasca 5-6 ore - inainte de recoltare se inspecteaza regiunile de unde urmeaza sa se recolteze - recoltarea se face nu numai in angine ci si in alte boli care pot fi declansate de o infectie faringiana (nefrite, RAA). DE EVITAT: - mbibarea tamponuiui cu saliva - atingerea dintilor 2. RECOLTAREA SECRETIEI NAZALE - recoltarea se face cu un tampon mai subtire fixat pe un porttampon de sarma usor indoita, cu care se poate patrunde in nazo-faringe - pentru examinari virusologice recoltarea se face fie prin suflarea puternica a nasuiui intr-o cutie Petri sterila, fie prin spalare nazo-faringiana Execuie - recoltarea se face dimineata, dupa trezirea pacientului - pacientul este asezat in pozii:ie gezand, cu capul in extensie fortata - se injecteaza in fosele nazale o solutie izotonica de NaCI sterila, cu ajutorul unei seringi ce se prelungeste cu un tub de cauciuc de 2-4 cm - capatul liber al tubului taiat oblic se introduce in una din fosele nazale si se injecteaza soluia de spalatura - pacientul apleaca imediat capul inainte si lasa sa se scurga lichidul intr-o cutie Petri sterila - se trece imediat lichidul in eprubete etichetate si se trimite la laborator - daca se intarzie trimiterea la laborator; atunci produsul va fi asezat la gheata

27

3.3.2

:Punctie venoasa

PUNCIA VENOAS Definiie: Puncia venoas reprezint crearea unei ci de acces ntr-o ven prin intermediul unui ac de puncie. Scop: explorator recoltarea sngelui pentru examene de laborator biochimice, hematologice, serologice i bacteriologice terapeutic administrarea unor medicamente sub forma injeciei i perfuziei intravenoase recoltarea sngelui n vederea transfuzrii sale executarea transfuziei de snge sau derivate ale sngelui sngerare 300 500 ml n edemul pulmonar acut, hipertensiune arterial. Locul punciei: venele de la plica colului (bazilic i cefalic) unde se formeaz un M venos prin anastomozarea lor venele antebraului venele de pe faa dorsal a minii venele subclaviculare venele femurale venele maleolare interne venele jugulare i epicraniene mai ales la sugar i copil mic Pregtirea punciei: materiale de protecie, pern elastic pentru sprijinirea braului, muama, alez pentru dezinfecia tegumentului tip I (vezi generaliti) instrumentar i materiale sterile, ace de 25-30 mm, diametrul 6/10, 7/10, 10/10 mm n funcie de scop, seringi de capacitate n funcie de scop, pense, mnui chirurgicale, tampoane alte materiale garou sau band Esmarch, eprubete uscate i etichetate, cilindru gradat, fiole cu soluii medicamentoase, soluii perfuzabile, tvi renal (materialele se vor pregtii n funcie de scopul punciei) pacientul pregtirea psihic se informeaz asupra scopului punciei pregtirea fizic pentru puncia la venele braului, antebraului: se aeaz ntr-o poziie confortabil att pentru pacient, ct i pentru persoana care execut puncia (decubit dorsal) se examineaz calitatea i starea venelor avnd grij ca hainele s nu mpiedice circulaia de ntoarcere la nivelul braului se aeaz braul pe perni i muama n abducie i extensie maxim 28

se dezinfecteaz tegumentele se aplic garoul la o distan de 7-8 cm deasupra locului punciei, strngndu-l astfel nct s opreasc circulaia venoas fr a comprima artera se recomand pacientului s strng pumnul, venele devenind astfel turgescente Execuia punciei: Asistenta mbrac mnuile sterile i se aez vis-a-vis de bolnav. se fixeaz vena cu policele minii stngi la 4-5 cm sub locul punciei, exercitnd o uoar compresiune i traciune n jos asupra esuturilor vecine se fixeaz seringa, gradaiile fiind n sus, acul ataat cu bizoul n sus, n mna dreapt, ntre police i restul degetelor; se ptrunde cu acul traversnd, n ordine tegumentul n direcie oblic (unghi de 30 grade), apoi peretele venos nvingndu-se o rezisten elastic, pn cnd acul nainteaz n gol; se schimb direcia acului 1-2 cm n lumenul venei; se controleaz ptrunderea acului n ven prin aspiraie cu seringa se continu tehnica n funcie de scopul punciei venoase: injectarea medicamentelor, recoltarea sngelui, perfuzie n caz de sngerare, se prelungete acul de puncie cu un tub din polietilen care se introduce n vasul colector, garoul rmnnd legat de bra se ndeprteaz staza venoas dup executarea tehnicii prin desfacerea garoului i a pumnului se aplic tamponul mbibat n soluie dezinfectant la locul de ptrundere a acului i se retrage brusc acul se comprim locul punciei 1-3 minute, braul fiind n poziie vertical ngrijirea ulterioar a pacientului: se face toaleta local a tegumentului se schimb lenjeria dac este murdar se asigur o poziie comod n pat se supravegheaz pacientul Accidente Hematom (prin infiltrarea sngelui n esutul perivenos) Strpungerea venei (perforarea peretelui opus) Ameeli, paloare, lipotimie Interveniile asistentei - se retrage acul i se comprim locul punciei 1-3 minute - se retrage acul n lumenul venei - se ntrerupe puncia, pacientul se aeaz n decubit dorsal fr pern, se anun medicul.

DE TIUT: pentru evidenierea venelor se fac micri n sensul circulaiei de ntoarcere cu partea cubital a minii pe faa anterioar a antebraului se introduce mna i antebraul n ap cald pentru evidenierea venelor la care nu se poate aplica garoul se face presiune digital pe traiectul venei deasupra locului punciei (n sensul circulaiei venoase) pentru puncionarea venelor jugulare, pacientul se aeaz n decubit dorsal, transversal pe pat, cu capul lsat s atrne prin puncia venoas, se pot fixa pe cale transcutanat catetere din material plastic ace Braunulen sau Venflons (cateterul este introdus n lumenul acului cu care se face puncia, 29

dup puncionarea venei acul se retrage rmnnd numai cateterul). Se utilizeaz numai materiale de unic folosin. DE EVITAT: puncionarea venei din lateral puncionarea venei cu acul avnd bizoul n jos manevrarea incorect a instrumentarului steril atingerea produsului recoltat (puncia crend o legtur direct ntre mediul exterior i sistemul vascular pot intra i iei germeni patogeni) flectarea antebraului pe bra cu tamponul la plica cotului, deoarece mpiedic nchiderea plgii venoase, favoriznd revrsarea sngelui.

30

CAP 4 Studiul de caz 4.1 culegerea datelor

NUME PRENUME VARSTA SEX STARE CIVILA RELIGIE NATIONALITATE STUDII OCUPATIE DOMICILIU CONDITII DE VIATA OBISNUINTE DE VIAT A T.T 19 ani masculin Necasatorit Ortodoxa Romana Medii Student Brasov bune, locuiete cu parinti intr-un apartament de 2 camere - consum alcool ocazional - nu ine regim, SEMNE PARTICULARE - consum o cafea zilnic. inlime: 1,88 cm; - greutate: 89 kg; - grup sanguin: B, RH negativ ; FUNCTII VITALE - nu se tie alergic la nici un medicament T.A 130/ 80 mm Hg AV = 96 b/min R = 23 r/min T0 = 390 C FUNCTII VEGETATIVE - apetit anorexie -scaun-apos Temperatura corporala ridicata - anxios ANTECEDENTE PERSONALE ANTECEDENTE HEREDOLATERALE DATA INTERNRII OBSERVAII neag boli 06.08.2011 -sistem osteo- articular integru, -tegumente erupie maculo-papuloas specific 31

DIAGNOSTIC MEDICAL MOTIVELE INTERNRII

rujeola prezent , semnul Koplik -prezent -stare general alterat, -anxios /refuza sa comunice Rujeola -tuse, -ameteli, -indispozitie, -insomnie, -greturi, -varsaturi, -inapetenta, -astenie, -frisoane, -eruptie specifica rujeolei - senzatie de voma - anxios

32

4.2 - grila de dependenta

NEVOIA MANIFESTARI SURSE DE FUNDAMENTALA DE DIFICULTATE DEPENDENTA Narine obturate Procesului A RESPIRA SI A infectios AVEA O BUNA CIRCULATIE Senzatia de A BEA SI MANCA Inapetenta
greata si varsaturi

PROBLEME GRAD DE DE DEPENDENTA DEPENDENTA

Alterarea functie respiratorii Alterarea starii de nutritie Alterarea eliminarii X DEPENDENT

1 2 3 4 5 6 7

DEPENDENT

A ELIMINA A SE MISCA SI A AVEA O BUNA POSTURA A DORMI SI A SE ODIHNI

Scaune apoase

Afectiunii

DEPENDENT

INDEPENDENT

Somn agitat / somn neodihnitor

Fenomene digestive / tenesme X

Incapacitatea de a se odihnii X

DEPENDENT

A SE IMBRACA SI X A SE DESBRACA A MENTINE TEMPERATURA CORPULUI IN LIMITE NORMALE A FII CURAT SI INGRIJIT SI A PROTEJA TEGUMENTELE A EVITA PERICOLELE
Frisoane

INDEPENDENT

Procesului infectios

Hipertermie

INDEPENDENT

erupie maculopapuloas - conjunctivita (complicatie ) Irascibilitate / anxietate Inchidere in sine X

Procesului infectios

Alterarea starii tegumentelor

DEPENDENT

Durere

alterarea capacitatii de a evita pericolul Refuzul de a comunica X

DEPENDENT

1 A COMUNICA 0 11 A ACTIONA PROPRIILOR CONVINGERI 1 A FI PREOCUPAT 2 IN VEDEREA REALIZARII 1 A SE RECREEA 3 1 A INVATA SA-SI

Imagini sale actuale X

INDEPENDENT INDEPENDENT

INDEPENDENT

X Cerere de

X Limite cognitive

X Deficit de

INDEPENDENT INDEPENDENT

33

PASTREZE SANATATEA

informatii

cunostinte

4.3

- analize de laborator
VALORI NORMALE 3.7-5.6mil /1mm3 4000-8000/1mm3 150000-130000mm3 55-70% 11-16 / 100ml 20-45% 36-48% 1h =1-10 mm 2h=7-15 mm < 6 min 8-12 min 0.6-1 mg % 1.0 mg/dl 200-400 mg % 80-120 mg % 20-50 mg % 0.6-1.2 mg % VALORI REALE 4 mil/mm3 3.500/mm3 260.000/mm3 52 % 12,3% 26% 33% 1h= 26 mm 2h= 62 mm 3 min 11 min 2.5 mg% 1.45 mg% 462 mg % 120 mg % 52 mg % 1.4 mg %

ANALIZA HEMOLEUCOGRAMA Hematii Leucocite Trombocite Neutrofile (PMN) Hemoglobin Limfocite Hematocrit VSH TIMP DE SANGERARE TIMP DE COAGULARE BILIRUBINA DIRECTA BILIRUBINA INDIRECTA FIBRINOGEN GLICEMIE UREE CREATININA IN SANGE UROCULRURA EXUDAT NAZO-FARINGIAN Uree Creatinina Na Sediment urinar Calciu urinar IgG: <150 mUI/mL; IgM: <10 mUI/mL

490 mg % 1,35 mg % 4,48 m moli / l 86mg/24h 100-320 mg/24h POZITIV

34

4.4 - planul de ingrijire

35

CAP 5 Epicriza
Pacientul T.T. de 19 ani este adus in urma cu 5 zile la camera de garda a spitalului de boli infecto contagioase cu trimitere de la medicul de familie care suspicioneaza diagnosticul de Rujeola .In urma coroborarii testelor paraclinice si de laborator sa cu semnele si simptomeloe pacientului: -tuse, -ameteli, -indispozitie, -insomnie, -greturi, -varsaturi, -inapetenta, -astenie, -frisoane, -eruptie specifica rujeolei semnul Koplic - facies specific rujeolei facies plangacios4 - senzatie de voma - anxios se pune diagnosticul de Rujreola In urma tratamentelor si ingrijirlor intreprinse problemele de dependenta ale pacientului au fost rezolvate . Pe durata spitalizarii pacientul nu a survenit nici o complicatie , la externare pacientul prezentand o stare buna Se recomanda consumarea mai multor lichide: apa, suc de fructe, ceai sau limonada. Acestea vor fi folosite pentru a inlocui lichidele pierdute prin transpiratia si caldura din timpul episoadelor febrile. Hraniti pacientului trebuie sa fie bazata pe supa de legume pasate, pilaf, carne pasat, perrisoare si peste preparat la aburi.se mai poate da iaurt, banane, mere si morcovei rasi. In urma acestei infecitii virale pacientul are nevoie de mai multa odihna pentru a se recupera.
4 - facies

plangacios specific rujeolei vezi anexa 2 36

CONCLUZII
Rujeola este in mod normal o boala a copilariei si, ca multe alte infectii rale, este mai grava la adulti decat la copii. Aproximativ 3% dintre adultii tineri cu rujeola dezvolta pneumonie rala primara si necesita spitalizare. Hepatita si bronhospasmul sunt mai des intalnite la adultii cu rujeola decat in randul copiilor, iar eruptia intalnita la adulti este mai severa si mai confluenta. Suprainfectia bacteriana este mai frecventa in randul adultilor, mai mult de o treime din ei dezvoltand complicatii respiratorii, cum ar fi otita medie, sinuzita si pneumonia. Adultii pot face rujeola datorita faptului ca ei nu au fost niciodata imunizati, sau (mai rar) deoarece imunitatea lor, indusa prin vaccinare, a scazut. Titrurile foarte scazute de anticorpi impotriva rusului rujeolic au fost asociate cu lipsa protectiei. Medicul trebuie chemat atunci cand: - pacientul devine devine confuz sau greu de trezit - pacientul are febra persistenta de peste 10 zile: atunci cand febra persista peste 3-4 zile dupa debutul eruptiei cutanate, trebuie evaluat pentru a determina eventualele complicatii cum ar fi infectiile urechii sau pneumonia - pacientul are diaree cu durata de peste 2 saptamani sau apar semne de deshidratare - pacientul are dureri de cap puternice sau prezinta dureri la nivelul gatului si o redoare (scaderea mobilitatii articulatiilor) a acestuia - pacientul pare ca se simte mai bine, insa simptomatologia reapare dupa cateva zile. Persoanele bolnave de rujeola, adulti sau copii, care nu au fost consultate de medic trebuie sa anunte Departamentul de Sanatate Publica local, pentru ca medicii de aici sunt obligati sa inregistreze toate cazurile de boala

PROFILAXIE SI COMBATERE
Fata de marea ei raspandire, prevenirea rujeolei constituie o problema insemnata. Deoarece masurile de izolare nu pot impiedica raspandirea bolii, profilaxia rujeolei se bazeaza pe imunizarea pasiva si mai ales, pe imunizarea activa. Masuri la ivirea unui caz. Izolarea (la domiciliu sau la spital ) se face de la primele semne de boala pana la 6 zile dupa aparitia eruptiei. Dezinfectia continua, si cea terminala, a camerei bolnavului sunt necesare. Suspectii sunt izolati pana la precizarea diagnosticului. Carantina contactilor este necesara, desi dificil de realizat in practica. Se aplica in colectivitatile de copii, unde s-a ivit un caz, prin interzicerea intrarii de noi copii receptivi si de vizitatori. Scolile nu se inchid, insa copiii sunt supusi unui control medical zilnic. Copiii-contacti, la care se cunoaste data precisa a contactu37

lui, pot fi lasati la scoala primele zile de incubatie, dupa care este recomandabil sa fie izolati la domiciliu. Contactii (copiii mici sub 3 ani varsta, convalescentii dupa alte boli infectioase, copiii cu boli debilitare, etc) primesc imonoglobuline standard ( gammaglobulina 10% sau 16%) in doza de 0,3 ml/kg corp, din concentratia de 16% (imunizare pasiva). Aplicata in primele 5 zile de la contact, efectul preventiv al gammaglobulinei este sigur. Durata de protectie se extinde la 3 saptamani. Daca administrarea s-a facut dupa a 5-a zi de la contact, efectul este numai de atenuare si cu atat mai redus, cu cat administrarea gammaglobulinei s-a facut in ultimile zile de incubatie. In locul gammaglobulinei standard, se pot folosi imunoglobuline specifice (imunoglobuline umane specifice anti-rujeola), doza de 0,2-0,3 ml/kg corp . Masuri de prevenire si combatere permanente. Depistarea bolnavilor trebuie facuta cat mai precoce, ca si izolarea lor (4 zile inainte si 6 zile dupa aparitia eruptiei). Se va evita contactul direct al celor receptivi cu cei bolnavi. Sectiile de rujeola din spitale vor fi cat mai riguros separate (conagiozitate mare, transmitere aerogena). qo863u8473looz Protectia receptivilor se poate realiza prin masuri de profilaxie specifica (pasiva sau activa) A. Protectia prin imunizare pasiva se face cu gammaglobulinestandard sau specifice, cu efect de protectie, daca se administreaza in primele 5 zile de la contact si cu efect de atenuare, daca se dau in urmatoarele zile de incubatie. Durata protectiei este de 3 saptamani. B. Protectia prin imunizare activa. In prezent, prevenirea rujeolei, este, cu success, asigurata prin imunizarea in masa cu vaccinul cu virus rujeolic viu atenuat. Introdus in 1963, acest vaccin a aratat o inalta eficacitate, determinand o imunitate protectiva in circa 95% din cazuri, reducand substantial morbiditatea prin rujeola (in S.U.A. de la 400.000 de cazuri pe an, la mai putin de 3000 de cazuri in 1984). Varsta de vaccinare. In mod usual, se incepe de la varstade 12 luni (chiar 15 luni dupa unii autori) asi ulterior se face la orice varsta. Experienta a aratat ca efectuarea sub varsta de 12 luni poate reduce sansa si gradul seroconversiunii, din cauza persistentei mai prelungite a anticorpilor transmisi de la mama. Toti autorii sunt insa de accord ca in cazurile de risc mare de contact infectios pentru sugari (epidemii in crese, morbiditate mare la varsta mica) este indicat sa se faca vaccinarea de la varsta de sase luni. In aceste cazuri, este insa necesar sa se repete vaccinarea la varsta de 15 luni, pentru o protectie completa (sub 12 luni protectia este de numai 67%). Copiii mai mari si adolescentii se vaccineaza daca sunt receptivi. Expunerea la rujeola (contact infectant) nu constituie o contraindicatie a vaccinarii. Daca vaccinul este efectuat in primele 3 zile de la contact, vaccinul induce o protectie, care impiedica dezvoltarea rujeolei. Precautii si contraindicatii. Vaccinarea antirujeolica se amana pentru 2-3 luni, daca copilul a primit gammaglobuline, sange sau plasma (interferarea vaccinarii). Se exclud de la vaccinare: gravidele (risc de malformatii la fat), copiii cu boli febrile severe, tuberculoza activa, precum si cei cu imunitate alterata (leucoze si alte boli de sange, persoane tratate cu corticoizi, citostatice, iradiate), din cauza pericolului de dezvoltare a unor 38

reactii grave. Copiii cu aceste contraindicatii se protejeaza (in caz de contact infectant) cu imunoglobuline standard sau specifice. Reactii adverse. Experienta de peste 15 ani cu vaccinul rujeolic a aratat o securitate foarte buna si o toleranta acceptabila. Intre 5-15% dintre vaccinati, dezvolta febra pana la 390C, incepand de la a 6-a zi dupa inoculare si durand cateva zile; mai rar apar eruptii usoare. Modificarile EEG, trecatoare si reversibile, sunt posibile, ca si convulsii, dar manifestari neurologice s-au semnalat numai in proportia de 1-1,2/1000.000 de vaccinari. Alti autori dau proportii mai mari (1 : 25.000) de complicatii neurologice. Exceptional s-au citat cazuri de sindrom Guillain-Barr si pareze. Riscul de panencefalita subacuta sclerozanta este considerat cu totul exceptional. Durata imunitatii. Experienta de pana acum arata ca imunitatea dureaza 10-12 ani de la vaccinare ( observatiile continua), sugerand o imunitate pentru toata viata ( desi apare mai putin puternica decat aceea dupa infectia naturala). Esecurile vaccinarii antirujeolice sunt rare (1-5%) si explicabile fie prin prezenta de anticorpi la copilul vaccinat (sugar sau primitor recent de imunoglobuline), fie mai ales prin defectiuni de conservare a vaccinului la rece (lantul de frig necesar de la producator pana la aplicare), deoarece vaccinul rujeolic este foarte labil la temperatura inalta si la lumina (un mare impediment pentru zonele tropicale). Pentru a evita esecurile prin imunitatea umorala reziduala la sugari, s-au facut incercari de vaccinare la acestia cu vaccin rujeolic administrat pe cale nazala, prin aerosoli, cu rezultate bune. Eradicarea rujeolei este posibila numai pe baza unui progrom de vaccinare antirujeolica cu vaccin viu, generalizat si sustinut a fiecarei generatii anuale de copii. In tara noastra, vaccinarea antirujeolica se face obligatoriu copiilor, incepand de la varsta de 9 luni. Se utilizeaza un vaccin viu supraatenuat liofilizat, preparat cu tulpina Schwartz, produs de Institutul Dr. I. Cantacuzino din Bucuresti.

39

BIBLIOGRAFIE

CORNELIU BORUDEL - Manual de Medicin Intern Pentru Cadrele Medii-Editura ALL LUCRETIA TITIRCA - Urgene medico-cliirurgicale Sinteze. Editura Medical. 1998 DR. GEORGETA AURELIA Didactic 1999 BALTATehnici speciale de ngrijire a bolnavilor, Editura

LUCRETIA TITIRC Breviar de exporri funcionale i de ngrijiri speciale acordate bolnavului Editura Viaa Medicala , Bucureti, 2008 NICOLAE CRANGULESCU Manual de Medicin Intern Specialiti nrudite i ngrijiri paliative, Editura Bucureti, 1998. Radiodiagnostic, Radioterapie i Anatomie funcional. Editura Bucureti, 1997.

LUCRETIA TITIRC Breviar de exporri funcionale i de ngrijiri speciale acordate bolnavului Editura Viaa Medicala , Bucureti, 2008. C AROL MOZACH

40

ANEXE
Anexa 1

Copil cu Rujeola enantem caracteristic , facies plangacios 41

Anexa 2

Eruptie la nivelul palatului in rujeola

Anexa 3

Semnul Koplik

42

Data

Temperatura d. s. 39,5 38,6 C

Puls d. 80 s. 86 p/min.

Respiraia d. s. 18 20

d.

Tensiunea Arterial s.

Diurez

Scaun

Greutatea

06.07 2011

130/80 120/80 mmHg

2100 ml

3_

89 kg

resp/min

Data

Temperatura d. s. 38,8 39,0 C

Puls d. 86 s. 80 p/min.

Respiraia d. s. 20 18

d.

Tensiunea Arterial s.

Diurez

Scaun

Greutatea

07.072 011

120/90 130/90 mmHg

2000 ml

3_

88 kg

resp/min

Data

Temperatura d. s. 38,0 37,6 C

Puls d. 76 74 p/min. s.

Respiraia d. s. 17 16

d.

Tensiunea Arterial s.

Diurez

Scaun

Greutatea

08.07 2011

170/100 160/100 mmHg

1900 ml

2/

87 kg

resp/min

Data

Temperatura d. s. 36,5 C 37

Puls d. 74 76 p/min. s.

Respiraia d. s. 16 15

d.

Tensiunea Arterial s.

Diurez

Scaun

Greutatea

09.07 2011

120/75 120/80 mmHg

1800 ml

1I

87 kg

resp/min

Data

Temperatura d. s. 36,5 36,6 C

Puls d. 78 76 p/min. s.

Respiraia d. s. 16 16

d.

Tensiunea Arterial s. 120/75 120/75 mmHg

Diurez

Scaun

Greutatea

10.07 2011

1700 ml

1|

87 kg

resp/min

43

Ziua Zile de boal

1
Resp. Temp. T.A. Puls D S D

2
S D

3
S D

4
S D

5
S

35

30

160

41

30

25

140

40

25

20

120

39

20

15

100

38

15

10

80

37

10

60

36

44

Ziua Zile de boal

1
Resp. Temp. T.A. Puls D S D

2
S D

3
S D

4
S D

5
S

35

30

160

41

30

25

140

40

25

20

120

39

20

15

100

38

15

10

80

37

10

60

36

45

46