Servicii n fabricaie 1. Fundamentare teoretic.

Modelarea i integrarea organizaional, a resurselor i informaiei pentru servicii n fabricaie

1.1. Cerine actuale privind serviciile n ntreprinderi cu profil de fabricaie
n economia de astazi, extrem de globalizata, cererea de produse de inalta calitate, realizate la preturi mici si in intervale de timp foarte scurte a determinat o serie de industrii sa reconsidere procesele de proiectare si realizare a produselor, precum si noi strategii de gestiune a productiei. Recent, datorita progreselor din tehnologia informatiei (IT), au aparut noi paradigme de fabricatie precum Computer Integrated Manufacturing (CIM), Just In Time (JIT), lean manufacturing, concurent engineering sau extended enterprise. Tendinte tehnice in IT: - Microelectronica (procesoare PC), - Arhitectura calculatoarelor (procesare paralela), - Retele de celculatoare cu capacitati mari de transmitere a informatiei, - Ingineria software (conceperea si implementarea de module software complexe, reutilizabile, fara erori si riguros testate), - Tehnologia bazelor de date, - Sisteme bazate pe cunostinte si inteligenta artificiala, - Medii de lucru multimedia si multimodale, - Sisteme de operare cu arhitecturi deschise. In permanenta schimbare, domeniul fabricatie trece de la o economie orientata pe scop, la o economie de scara larga, bazata pe conceptul de personalizare. Pentru multe companii continuarea afacerii inseamna respectarea cerintelor clientilor, reducerea timpului de livrare pe piata a produselor si fabricarea de produse calitative la preturi mici. Aceste caracteristici sunt sintetizate de tripleta calitate, cost si intarziere (Fig.1.1.1).

Fig.1.1.1 Paradigma calitate-cost-intarziere Aceasta situatie poate fi mai bine caracterizata de urmatoarele tendinte: - Globalizare, ceea ce se refera la faptul ca intreprinderile opereaza pe piete la nivel global, - Satisfacerea clientului, ceea ce se refera la faptul ca produsele trebuiesc personalizate conform cerintelor clientilor si livrate conform datelor impuse,

Paralelizare executarea simultana a mai multor sarcini pentru a reduce timpul de proiectare, fabricare si livrare, - Agilitate / integrare inter-organizationala o intreprindere poate sa isi subcontracteze o serie de activitati trebuind apoi sa se interconecteze la nivel informatic cu companiile partenere, Gestiune totala a calitatii calitatea produsului este responsabilitatea tuturor participantilor la lantul de aprovizionare. -

1.1.1. Impactul pietei si noile cerinte pentru conducerea afacerilor

Prin natura lor, intreprinderile sunt sisteme dinamice si complexe care activeaza in mai multe domenii (Fig.1.1.2): proces, productie si afacere. O intreprindere poate fi inteleasa ca o serie de servicii concurente executate cu resursele proprii, conform unor obiective comune si care sunt supuse unor constrangeri atat interne cat si externe. Introducerea CIM si folosirea unor tehnici IT moderne au generat urmatoarele: - Cresterea flexibilitatii organizationale, operationale, la nivel de produs si la nivel de fabricatie, - Reingineria proceselor de lucru si de afacere, - Gestiunea, integrarea si coordonarea proceselor, - Intreprinderea virtuala, - Documente electronice / schimbul de informatie, - Sisteme mostenite, - Fabricatie cu cat mai putine deseuri si reciclare.

Fig.1.1.2 Domenii tipice de activitate ale unei intreprinderi

1.1.2. Necesitatea integrarii intreprinderii

Tendintele curente in gestiunea afacerilor sunt in favoarea gestiunii organizationale si operationale in cadrul unei intreprinderi pentru a face fata unei competitii globale si a cerintelor de piata variabile. Aditional, complexitatea noilor produse cere o gestiune mai buna proceselor de lucru complexe in proiecte care au o puternica latura colaborativa. Astfel, probleme de integrare apar din urmatoarele perspective: - Integrarea pietelor: noi zone de comert liber sunt infiintate pe intreg mapamondul ceea ce forteaza intreprinderile sa se adapteze la regulie acestora de consum si service, - Integrarea compartimentelor de dezvoltare si fabricatie: integrarea pietelor de desfacere va determina realizarea de colaborari intre intreprinderi in vederea unor proiecte comune (ex.: aeronavele AIRBUS). Acest lucru are consecinte la nivelurile schimbului de date tehnice si de productie (flux informational), gestiunea proiectului (flux control) cat si la nivelul de logistica a distributiei (flux material),

Integrarea intre furnizori si fabricanti: pentru a reduce decalajul temporal intre lansarea cererii si satisfacerea acesteia, cat si a riscurilor aferente lansarii de noi produse, fabricantii si furnizorii trebuie sa isi integreze (interconecteze) si sincronizeze procesele, Integrarea proiectarii si a fabricatiei: pentru a reduce timpul de aparitie pe piata a produselor si pentru a minimiza erorile de proiectare, practici de inginerie concurenta trebuiesc adoptate pentru a solidifica integrarea proiectarii, a fabricatiei si a conostintelor, Integrarea componentelor hardware si software: sisteme cu arhitectura deschisa sunt necesare pentru a oferi interoperabilitate diferitelor solutii hardware si software folosite in fabricatie.

Conditiile esentiale necesare integrarii se bazeaza pe circulatia libera si controlata a informatiilor si cunostintelor si pe coordonarea actiunilor. Integrarea este o modalitate de a desfinta barierele organizationale care au rezultat din principiile de gestionare ierarhica. Astfel, integrarea consta in punerea la un loc a tuturor componentelor intreprinderii astfel incat acestea sa formeze un tot unitar. Acest concept variaza de la lipsa integrarii, integrare slaba pana la integrare totala. Daca in cazul integrarii slabe sistemele componente sunt doar interconectate, acestea putand schimba date si informatii fara garantia ca acestea sunt intelese, in cazul integrarii totale avem urmatoarele caracteristici: - Specificatiile fiecarui sistem sunt cunoscute doar de acesta, - Sistemele componente contribuie la realizarea unui scop comun, - Sistemele componente au aceleasi definitii ale fiecarui concept/informatie schimbata. In practica o modalitate buna de a realiza o integrare totala ar fi achizitia de echipamente de la un singur vanzator. O intreprindere integrata (slab sau total) isi coordoneaza deciziile strategice, tactice si operationale prin implementarea unui flux informational precis si in timp real, cat si prin realizarea unei structuri organizationale care sa permita folosirea acestor informatii intr-o maniera optima pentru controlul resurselor. Astfel, pornind de la structura tipica a unei intreprinderi (Fig.1.1.2) rezulta doua tipuri clasice de integrare (Fig.1.1.3): - Integrarea orizontala, care leaga furnizorii de producatori si apoi de consumatori, aici intalnindu-se concepte precum gestiune JIT; acest tip de integrare punana accent mai mare pe fluxul de materiale, - Integrare verticala, acest concept pune accent in special pe integrarea intre diferite niveluri ale intreprinderii (ex.: luarea unei decizii, transmiterea ei catre resurse si apoi reactia constand in citirea starii resurselor).

Fig.1.1.3 Integrarea orizontala (furnizor-consumator) si integrarea orizontala (afacereatelier)

Din perspectiva CIM integrarea pune accent in general pe ceea ce se desfasoara in cadrul unei singure intreprinderi. Cu toate acestea din Fig.1.1.2 se poate observa ca integrarea orizontala presupune diferiti agenti: furnizori, intreprindere si clienti. Astfel, rezulta o noua modalitate de a realiza intregrarea in functie de entitatile care iau parte la procesul respectiv: - Integrare intra-intreprindere, care se bazeaza pe interoperabilitatea serviciilor situate pe niveluri diferite in cadrul aceleiasi intreprinderi, - Integrare inter-interprindere, care se bazeaza pe alinierea proceselor de lucru si interoperabilitatea serviciilor intre intreprinderi partenere in vederea optimizarii unor criterii (ex.: timpul in care un produs este lansat pe piata). Relativ la gradul de interoperabilitate al serviciilor, integrarea totala este legata de cadrul intra-intreprindere pe cand interoperabilitatea slaba se regaseste mai des in cadrul interintreprindere (Fig.1.1.4).
Sistemul de control al asocierilor
Interactiunea interioara a intreprinderilor Nivelul de integrare extern intreprinderilor

Nivelul de integrare intern intreprinderilor

Banca

Furnizori

Controlul logistic al manufacturilor interne

MRP

Controlul inventarulu i intern

Sistemele de control locale

Echipamentul A

Echipamentul B

Echipamentul X

Intreprinderea 1

Intreprinderea 2

Fig.1.1.4 Integrarea iner-intreprindere si integrarea intra-intreprindere Din punct de vedere istoric, in domeniul fabricatiei, integrarea a evoluat in felul urmator (Fig.1.1.5): 1. Integrarea fizica a sistemelor in vederea comunicarii fizice a informatiei, 2. Integrarea aplicatiilor merge un pas mai departe facand posibil schimbul de informatii la nivel de aplicatii de control intr-un mediu heterogen, 3. Integrarea afacerii este un concept nou in care nivelul fizic (cu tot cu partea control) este puternic legat de nivelul afacere, existand posibilitatea de a transmite si citi informatii.

Integrarea CIM

INTEGRAREA BUSINESS
Controlul business bazat pe suportul decizional

* Monitorizarea proceselor business automate Crearea si * simularea proceselor

INTEGRAREA APLICATIEI
Aplicatii portabile * Procese distribuite * Servicii comune/ Mediul de executie * Resurse de date comune

INTEGRAREA SISTEMELOR FIZICE

Comunicarea sistemelor interne/ * Configurarea si managementul retelelor * Reguli de schimbare a datelor Si conventii Evolutia CIM 1980 1990 2000

Interconectarea * sistemelor fizice 1970

Fig.1.1.5 Evolutia conceptului de integrare a intreprinderii

1.1.3. Modelarea proceselor si a serviciilor pentru integrare la nivel de intreprindere

Pentru a integra procesele si serviciile din cadrul unei intreprinderi acestea trebuiesc modelate. Daca in anii `80 integrarea era perceputa ca un aspect asociat bazelor de date, in prezent integrarea se refera la alinierea proceselor de lucru. In plus fata de procesele de lucru, trebuiesc definite si formalizate obiectele si referintele folosite, procesele, informatia accesata si generata precum si resursele folosite. Astfel, daca un agent A care isi urmeaza procesul de lucru vrea sa interactioneze sub forma unui dialog cu un agent B care si el isi urmeaza procesul propriu de lucru, este nevoie de doua componente fundamentale (Fig.1.1.6): - o infrastructura pentru a sustine comunicatia, - un model (al intreprinderii) pentru ca atunci cand A se refera la conceptul C, B sa aiba aceeasi imagine a conceptului C ca si A, sau mai concis, A si B trebuie sa aiba aceeasi informatie despre conceptul C.

Modelarea Cadrului

Modelul intreprinderii

(Unificarea Sematinca)
Concepte Concepte

Fluxul Fizic

Sistemul A

Sistemul B

Legatura de informatie

Infrastructura integrata (IIS)

Fig.1.1.6 Principu de integrare a intreprinderilor bazat pe existenta unui model Acest model al intreprinderii este folosit ca un mecanism de unificare semantica in vederea partajarii informatiilor. In practica definitia unui concept semantic se face prin stabilirea unei ontologii (folosirea unui format de reprezentare a informatiei neutru). La un nivel mai generic, modelul asociat unei intreprinderi (fie ca descrie procese de lucru, obiecte, sau pur si simplu procese cu serviciile asociate) are ca scop o intelegere mai buna precum si uniformizarea reprezentarii intreprinderii, ajutor in proiectarea de noi componente si controlul si monitorizarea operatiilor. In acest sens, motivatiile principale in modelarea intreprinderii sunt: - Gestiunea compelxitatii crescande a sistemelor tinta, - Gestiunea mai buna a tuturor tipurilor de procese, - Capitalizarea cunostintelor si a modalitatilor de realizare a proceselor, - Reproiectare proceselor de lucru, - Integrarea propriuzisa a intreprinderii. In concluzie, integrarea intreprinderii are ca scop: - Realizarea comunicatiei intre diferite entitati functionale, - Realizarea interconexiunii aplicatiilor existente, - Facilitarea coordonarii entitatilor functionale astfel incat multitudinea acestora sa poata contribui deopotriva la atingerea obiectivelor intreprinderii.

1.2.

Modelarea aspectelor informationale

Scopul acestui capitol este de a prezenta metodele moderne de modelare a datelor i aspectele legate de informarea unei ntreprinderi dintr-o perspectiv CIM. Principiile de baz de modelare a informaiilor sunt mai nti explicate. Apoi, abordarea relaie-entitate este discutata i ilustrata cu metoda IDEF1x. Aceasta este completata de o discuie despre un model entitate-relaie extins spre a surprinde mai mult de semantica datelor i informaiilor, care este la rndul su ilustrat de limbajul EXPRESS i metodologia M *. Apoi, modelul relaional i limbajul SQL sunt prezentate, precum i o modelare orientat pe obiecte, inainte de a discuta abordarea CIMOSA pentru modelarea informationala.

1.2.1. Scopul si Domeniul de Aplicare

Scopul modelrii informaiilor este de a oferi o reprezentare a sistemului de informare a unei ntreprinderi la niveluri diferite de modelare.

Definiia 5.1. Un sistem de informaii este format din toate datele i informaiile utilizate / stocate / prelucrate pentru nevoile utilizatorilor i aplicaiilor unei ntreprinderi. Sistemul de informare al unei intreprinderi inmagazineaza fapte i cunotine despre obiectele ntreprinderii, utilizarea lor i evoluia, legturile lor, i constrngerile acestora. Scopul sistemului de informaii este de a gestiona datele ntreprinderii i informaii pentru a sprijini activitile de decizie i sistemele fizice ale ntreprinderii. Informaia este baza pentru comunicare. Aceasta este realizata de agregarea de date pentru a descrie un aspect a lumii reale. Un datum este un atom de informatie. Acesta este format din dou lucruri: un fapt (adic o valoare) i un sens. Sensul depinde de contextul n care este folosit. De exemplu, propoziia "John Smith este de 1.70 m nlime" este o bucat de informaie. 1.70 m este un datum care da o nlime n metri. 1.70 este un fapt. Informatiile unei companii variaz de la o scurt not pe o bucat de hrtie sau o valoare de cod de bare, pana la fiiere de calculator sofisticate, cum ar fi bazele de date coninnd date despre geometrii, sau documente structurate cum ar fi definiiile de produse, ghiduri de utilizare de produse, brouri comerciale, i chiar coninutul unei casete video care arat un produs n uz. Cantitatea de date produse, prelucrate, depozitate de zi cu zi, n orice companie de producie mare este enorma. Informaiile care curg printr-o societate ofer o reprezentare a datelor companiei, cunotinelor, i knowhow-ului. Dei este aproape imposibil s modelam precis fluxul de informaii n globalitatea sa, acest lucru este fundamental pentru a le controla. Datorit presiunii ridicate a pieei pentru a scurta timpul de-a-x (proiecta, fabrica, sau de pia), n zilele noastre este vital pentru orice companie sa exploateze n timp util datele i sa gestioneze informaiile i schimbul referitoare la toate fazele de dezvoltare de produs. Fiecare entitate funcional a ntreprinderii trebuie s obin informaiile adecvate la momentul potrivit pentru a efectua eficient i productiv functiile sale. Rolul sistemelor informaionale, i n special computerizate - omologul lor sub form de baze de date, a fost recunoscut i subliniat nc de la nceputul zilelor CIM de ctre toate marile companii. Intreprinderile din industria prelucrtoare sunt n principal responsabile cu proiectarea i ingineria de noi produse i componentele lor. Pentru a sprijini operaiunile, n majoritatea ntreprinderilor din industria prelucrtoare moderna aceste sisteme de informare i baze de date asociate sunt de obicei folosite de zi cu zi: Inginerie si design asistate de calculator (CAED): o Aceasta se refer la informaii referitoare la proiectarea produselor i inginerie. Aceasta include specificaii de produs, revizii, facturile-de-materiale (BOM), etc Proces de planificare asistat de calculator (CAPP): Aceasta se refer la procesele de fabricaie date, cum ar fi planuri de proces, taiere de date metal, scule de date, cu comand numeric (NC) i programe de robot, etc Manufacturing Resource Planning (MRP II): Aceasta se refer la informaii folosite pentru a controla i a planifica producia. Aceasta include date de inventar de control, de cumprare i conturi de pltit, furnizori de date, programe de master, programele de producie, centre de munc, capacitile de resurse, de fabricaie comenzi, etc Shop-Floor Control (SFC): Aceasta pstreaz informaii despre operaiuni uzuale, cum ar fi rutari, statutul de resurse, starea comenzii, etc Vanzari:Acest sistem se ocup de informaii despre comenzile clientului, previziunile de vnzri, de date cu furnizorul, sau date despre clieni. Personalul: Acest sistem pstreaz informaii despre personal, cum ar fi adresa, salariul, prezen, etc i este folosit pentru a stabili salariile. Alte baze de date administrative sunt de asemenea folosite pentru a stoca date comerciale i financiare.

O recent tendin modern n ntreprinderi este de a utiliza informaiile avansate de tehnologie pentru a reprezenta i stoca proiectare, inginerie, i date comerciale despre produse. Folosind astfel de sisteme, calitatea de informaii pot fi caracterizate n funcie de patru criterii eseniale: Precizie: Aceast dimensiune garanteaz c datele cu adevrat de calitate i precizie reprezint realitatea modelata la fiecare moment. Uzura morala: Aceast dimensiune a calitii calific rata la care datele devin vechi. Relevana: Aceast dimensiune se refer la capacitatea de calitate pentru un utilizator sau o aplicaie pentru a obine datele relevante numai lui . Semantic: Aceast dimensiune de calitate este eseniala. Datele pot avea mai multe sensuri n funcie de utilizarea lor. Modul n care acestea sunt structurate i stocate trebuie s in cont de interpretri diferite utilizate de aplicaii.

Fig.1.2.1 Sisteme informationale de productie

1.2.2. Principii de baza in modelarea informatiilor

O viziune asupra modelarii informatiilor Se presupune de obicei n analiza sistemului de tehnologia informaiei i baze de date ca lumea real este format din entiti (persoane de exemplu, lucruri, fapte, evenimente, ...), legate prin relaii (de exemplu, aceasta masina apartine acelei persoane), i sunt descrise

i.

prin atribute, n cazul n care atributele sunt definite ca date i sunt supuse unor constrngeri. Atribute, entiti, i relaii Definiia 5.2. O entitate este un lucru care exist i se distinge. O entitate poate reprezenta lucrurile vii (de exemplu, persoane, animale, sau plante), obiecte materiale (de exemplu, mese, scaune, masini, masini, sau calculatoare), i chiar lucruri imateriale (de exemplu, idei , emotii, sentimente, sau concepte). Faptul important este c fiecare entitate poate fi considerat ca fiind distinct de alte entiti. De exemplu, dac lum n considerare un sac de cuie, fiecare unghie este o entitate dac avem o modalitate de a distinge una de celelalte. Definition 5.3. O relaie este o asociere ntre dou sau mai multe entiti. De exemplu, dac spunem c "entitate persoan John Smith este casatorit cu persoana entitate Mary Williams" i "John Smith are dou maini: un Renault Laguna i un Volkswagen Golf", acestea sunt dou propoziii care definesc relaiile ntre entiti John Smith i Mary Williams pe de o parte i entitate John Smith si masinile pe de alt parte. Entitile i relaiile sunt descrise prin atributele lor. Definiia 5.4. Un atribut este o proprietate descriptiva a unei entiti sau relaie, care asociaza o valoare dintr-un domeniu de valori pentru atribut cu entitatea sau relaia. Valoare domenii tipice pentru atribute sunt siruri de caractere i numere (numere ntregi i reali), dar, de asemenea, datele, ori, sume de bani. De exemplu, n propoziia "John Smith cstorit cu Mary Williams la 12 iulie 1994 n Paul's Cathedral St, Londra", la data de nunta (12 iulie 1994) i locul de nunta (Paul's Cathedral St, Londra) sunt dou atribute ale relaiei cstorit ntre entitile doua persoane identificate de ctre atributele numele lor (John Smith i Mary Williams). Definiie 5.5. Un grup cu toate entitile similare (relaii similare), formeaz un set entitate (un set de relaie) definit prin tipurile de entitati (tipul de relatie), caracterizat prin set de atribute. Patru tipuri de baz de relaii ntre dou tipuri entitate: unu-la-unu (1:1), unu-la-mai-muli (1: n), multe-la-unu (m: 1), i multe-la-multe (m:n). Ele descriu funcionalitatea relaiei. Constrngerile de integritate Atributele sunt supuse unor reguli de integritate. Constrngerile de integritate sunt expresii logice care constrng valorile posibile luate de atribute. Definitie 5.6. O constrngere de integritate este un predicat (care poate fi definit ca o ordine logica) utilizat pentru a garanta validitatea, corectitudinea, sau plauzibilitatea de valori a unui atribut, sau de coeren a acestor valori cu valori de alte atribute. Trei tipuri de baz de constrngeri de integritate pot fi difereniate: Constrngeri de interval Constrngeri de unicitate Constrngeri de not null Cnstrngerile de interval restrng setul de valori posibile ale unui atribut la un subset de definiie din domeniul su. Exemplele 1 i 2 sunt exemple de constrngeri de interval. Exemplul 1: Pentru a se asigura c orice vrst este un ntreg pozitiv mai mic dect 125, presupunnd c vrsta este un atribut al persoanei entitate definit ca un ntreg, putem scrie: 0 < varsta_personaj < 125 O constrngere de unicitate specific faptul c atributul trebuie s aib doar o singur valoare i c aceast valoare poate fi luat numai de acest atribut. De exemplu, pentru a exprima faptul c orice persoan are un unic numr de securitate social SSnumber, putem scrie: UNIQUE SSnumber

O constrngere not null specific faptul c atributul trebuie s aib o valoare, adic valoarea sa trebuie s fie ntotdeauna definita. De exemplu, pentru a exprima faptul c o valoare este necesar pentru PHONE_NUMBER atribut, putem scrie: NOT NULL PHONE_NUMBER Baze de Date i Sisteme de Gestiune a Bazelor de Date Definiia 5.8. O baz de date (DB) este o colecie mare de date (eventual distribuite) partajate operaionale stocate n scopul utilizarii de aplicaii de business diferite i utilizatori. Utilizatorii pot fi n baza de date operatori-line n timp ce cererile sunt pachete comerciale sau programe speciale de calculator scris in programare convenionale limbi (Pascal, Fortran, Cobol, C, i ca). De obicei, bazele de date sunt stocate pe dispozitivele de stocare n mas, deoarece dimensiunea lor poate varia de la ctiva kbytes pn la ctiva Gb. Baza de date conine datele reale stocate ntr-o form fizic, care este dependent de dispozitive de stocare fizice i sistemele informatice utilizate. Din punct de vedere utilizator, baza de date este organizat ca o colecie de structuri de date (nregistrri, tabele relationale, sau obiecte), definita printr-o schem conceptual. n tehnologia bazelor de date, este important s se fac distincie ntre schema bazei de date (numit si definirea descrierea bazei de date), modelul de date (formalismul de reprezentare folosit), si baza de date n sine (numit extinderea schemei bazei de date). Definiia 5.9. O schem conceptual este o descriere canonica a structurii bazei de date exprimata printr-un model de date sau limbaj formal. Este independent de timp. Baza de date n sine este o instaniere a schemei conceptuale populate cu date reale la un moment dat. Este dependenta de sistem i este definit de o schem intern. Schema interna definete datele-structurile fizice folosite pentru a stoca date n baza de date. Definitia 5.10. Un model de date este un set de concepte care pot fi folosite pentru a descrie structura i operaiunile pe datele unei baze de date. Exemple de modele de date sunt modelul de date ierarhic, modelul reea de date, modelul de date relaional, sau modelele de date orientate-obiect (Data, 1989; Gardarin i Valduriez, 1989; Uliman, 1982). Schema conceptuala ofer o vedere unitar a structurii bazei de date in ansamblul ei, la nivel conceptual, adic un nivel de abstractizare care prezint toate detaliile semanticii de informaii, dar fr nici o consideraie pentru punerea n aplicare a sistemului de informaii. Baza de date este gestionata de administrator - persoana responsabil pentru definirea, punerea n aplicare, i meninerea schemei conceptuale i interne. Definitia 5.11. Un sistem de management de baze de date (DBMS) este un pachet software folosit pentru a crea, organiza, stoca, i menine bazele de date ale ntreprinderii. Acesta ofer un limbaj de definire a datelor (DDL) pentru a defini schema conceptual pentru fiecare baz de date, un limbaj de manipulare a datelor (LMD), pentru a accesa i modifica date, i un limbaj de interogare (QL). Accesul la toate datele este realizat prin intermediul SGBD. Un sistem de management de baze de date este un software complex (cum ar fi Oracle, Ingres, Informix, Paradox, sau dBASE). Rolul su este de a asigura: Managementul datelor: Aceasta se refer la definiie, manipulare de date, i faciliti de interogare utiliznd DDE, LMD, i QL. Securitatea datelor: Datele trebuie s fie protejate de accesul neautorizat sau fraudulos precum i de pierderi accidentale. Mecanisme sofisticate sunt furnizate pentru a recupera datele in caz de avarii de sistem. Mai mult, nu fiecare utilizator este interesat s aib acces la toate datele. SGBD ofer o facilitate pentru a defini scheme externe pentru a filtra set de date relevante pentru fiecare grup de utilizatori i pentru a preveni-permite accesul la date.

ii.

Integritatea datelor stocate trebuie s fie garantat n tot timpul. Acesta este rolul de constrngeri de integritate care urmeaz s fie verificate de ctre sistem. Daca unele din datele ncalc constrngerile de integritate, acestea sunt respinse de sistemul de management de baze de date i un mesaj de eroare este returnat, Acces concomitent: Datele trebuie s fie accesibile n comun de ctre mai muli utilizatori sau programe de aplicaie, n acelai timp, s permit, prin urmare, riscul de conflicte de acces sau blocaje. SGBD trebuie s rezolve aceste conflicte i sa se asigure c actualizrile apar n aa fel nct baza de date rmne ntr-o stare consecvent. Modelarea conceptuala Definiia 5.7. Modelarea conceptual este procesul de modelare a structurii, comportamentului, i manipularii entitilor din lumea real i a relaiile lor pentru a formaliza descrierea unui sistem de informare. Aceasta ofer o reprezentare canonica a realitatii fiind analizate pentru a fi nelese de ctre o comunitate mare de utilizatori cu diferite abilitati, precum i pentru medierea ntre diferitele domenii de competen tehnice (cum ar fi utilizatorii de afaceri , programatori calculator, i specialiti n baze de date). O dependenta de implementare, orientata spre modelarea pe calculator a acestei realiti, sau schema SGBD interna, pot fi derivate din schema conceptual. n practic, acest proces este susinut de abordri de modelare de date. Informatizarea sistemelor duce la dezvoltarea i instalarea de baze de date plasate sub controlul sistemelor de gestionare a bazelor de date. Metodologia M* pentru Sisteme Informatice CIM Scopul unei metodologii de proiectare a bazei de date este de a sprijini utilizatorii n analiza, design-ul, descrierea i punerea n aplicare a schemei conceptuale astfel nct acestea s respecte cerinele utilizatorilor n scopul de a optimiza operaiunile sistemelor de informare. Datele trebuie sa serveasc funcii. Aceasta nseamn c procesele de afaceri trebuie s fie analizate nainte ca sistemul de informaii al unei ntreprinderi sa poata fi analizata. Doar informaiile utilizate, transformate, sau schimbate prin procese de afaceri sunt valoroase pentru ntreprindere. Acesta este unul din principiile de baz care stau la baza metodologiei * M pentru proiectarea CIM. Metodologia * M a fost proiectata pentru modelul entitate-relaie i a fost recent extins pentru abordari orientate spre obiect. Analiza Organizaiei Scopul etapei de analiz organizaie este (1), sa modeleze zonele funcionale ale ntreprinderii n scopul de a defini o strategie CIM, (2), pentru a evalua impactul de integrare pe ntreaga ntreprindere i de a afla o migraie i (3), pentru a stabili cerinele de sistem de informare CIM i de mediu. Scopul este de a produce un model de organizare integrat care s ateste cerinele definite de pri ale ntreprinderii. Aceasta acoper: Aspectele functionale (care descriu funcionalitatea ntreprinderii) Aspecte informationale (care descriu fluxul de informaii) Aspecte comportamentale (care descriu fluxul de control al proceselor de afaceri). Faza de analiz se bazeaz pe un model de organizare n care subseturi ale ntreprinderii, mediile numite, sunt modelate n ceea ce privete organizarea cu privire la funciile de obiect. Mai mult formal, o organizaie este un graf bipartit N = (0, F, A), unde 0 i F sunt dou seturi disjuncte de locuri i tranziii, obiect opinii numite i funcii, respectiv, A este un set de arcuri ndreptate spre punctele de vedere la funcii i vice versa.

iii.

iv.

Vizualizarile de obiecte reprezinta aparentelor exterioare ale obiectelor lntreprinderii (concrete san abstracte) si sunt percepute (i descrise) de catre utilizatori i aplicatii. Funcfiile reprezinta sarcini (sau functionalitati). Modelui de organizare se refera Ia fluxurile de control, de informatii i de materiale.

Organizatie reala

orientata utilizator

Anal za cerintelor i

Cerintele
sistemului informational

Design conceptual

Schema conceptuala (nivel inalt)

Independent de DBMS

Design logic

Specific DBMS Schema conceptuala (modelspecific DBMS)

Design fizic

Schema intema

Fig.1.2.2- Modelare conceptuala Design conceptual

Scopul este de a produce o schem conceptual ca punerea n aplicare independenta a unui caiet de sarcini CIM. Schema conceptuala ofer o viziune unificata pentru utilizatorii de afaceri ai sistemului de informare a ntregului sistem care urmeaz s fie integrat la nivel conceptual. Se ia n considerare i aplicarea tuturor nevoilor utilizatorilor. n M*, schema conceptual ia n considerare proprietati statice (de exemplu, structurale) i proprieti dinamice (de exemplu, comportamentale i de prelucrare) proprietile de date.

Fig.1.2.3 Metodologia M*

Implementarea design-ului Aceast se refer la proiectarea fizic i logic a bazei de date. Ea const n (1) punerea n aplicare a schemei fizice, (2) punerea n aplicare ca schema intern folosind limbaj de descriere a datelor (DDL) din DBMS (e) i (3), de codificare rutine i tranzacii.

1.2.3. Abordarea entitate-relaie

Abordarea modelului entitate-relaie iniial a fost oficializat de Chen (1976). Acesta a fost urmat apoi de o varietate de variante i extensii, cum ar fi MERISE (Tardieu et al 1983.,) si NIAM (Nijssen and Vermeir, 1982; Verheijen and VanBekkum, 1982). i. Definitii i notaii Modelul entitate-relatie aa cum e propus de Chen se bazeaz pe teoria stabilita pentru un anumit tip de entiti; se face distincie ntre datele reale i structuri de date sau entitate clase. Atributele. Un atribut descrie o caracteristic sau o proprietate a unei entiti sau o relaie (de exemplu, culoarea unei masini, numele unei persoane, data de cumprare a mainii de ctre persoana). Un atribut poate fi total (valoarea sa este ntotdeauna definita), sau parial (valoarea sa poate fi lsat i necunoscuta). Un atribut poate fi atomic (de exemplu, a fcut un fapt), sau agregat.

Fig.1.2.4 Modelul entitate-relatie Entiti. O entitate set B reprezint un set abstract sau real de obiecte (de exemplu, entitate apariii), toate descrise prin intermediul unui set comun de atribute. Relaii. O relaie set R ntre entitile El, E2, ..., Em descrie un set de relaii (relaie evenimente de exemplu, sau link-uri), obiecte legate de El, E2 Em ,.,., i (eventual) de partajare a unor atribute comune. Funcionalitatea poate fi definit fie ca: 1:1 (fiecare apariie a unui set entiti este legat de cel mult o apariie din alt entitate set), 1: n (fiecare apariie a unui set de entitate poate fi legat de mai mult de o apariie din alt entitate set), n: 1 (link simetric la 1: n), sau m: n (relaie sau subset al produsului cartezian al celor dou entiti seturi ). Identificatoare sau Chei. Un identificator (sau cheie) este cel mai mic set de atribute, valorile care nu sunt nule, i care s identifice universal fiecare apariie a unui set entitate sau o relaie de set. Fiecare set entitate trebuie s aib cel puin un identificator. n practic, elementul de identificare a unui set relaie conine cel puin datele de identificare ale entitii implicate n relaia set (atta timp ct nu exist o dependen funcional ntre aceste atribute).

Fig.1.2.5 Tipuri de relatii ii. Exemplu de model entitate-relaie S consideram o societate de depozitare n depozite in mai multe pri. Putem defini cinci tipuri de entiti. Ele corespund unor substantive (companie, piese de schimb, clienii, managerii, i depozite). Vom decide s renunam la entitatea companiei, deoarece exist o singur instan. Exista trei tipuri relaie: unul care leag prile i depozitele pentru a indica n care piesele sunt stocate (STOCAT_IN), care sunt prile care au fost comandate i de ctre cine (COMANDA), i o relatie dintre depozite i manageri (GESTIONAT cu funcionalitate 1:1). n acest caz, modelul spune c orice tip de piese pot fi comandate de orice client, dar se poate ntmpla ca unele parti nu au fost comandate sau c unii clieni n baza de date nu au plasat ordine. Funcionalitatea 1: n pe STOCAT_IN indic faptul c fiecare tip de parte este stocata n cel puin un depozit. Fiecare depozit poate conine mai multe tipuri de piese.

Fig.1.2.6 Exemplu de model entitate-relatie

1.2.4. Abordari entitate-relatie extinse si M*

Diferite extensii la modelul de baza entitate-relaie au fost propuse pentru a capta mai mult semantica datelor. Ele sunt numite extinderi entitate-relaie (EER).

Fig.1.2.7 Formalismul grafic al modelului extins M* Model date Modelul utilizat M * formal este definit ca un 5-tuplu (D, E, R, A, X, Q), unde

Fig.1.2.8 Exemplu entitate-relatie extinsa 1. D este un set finit de domenii nu neaprat disjuncte. Domenii de baz ale D sunt seturi de valori atomice (de exemplu, ntregi, reali, caractere, siruri de caractere). Domenii compuse pot fi construite din domeniile fundamentale prin intermediul a dou mecanisme: (a) produsul cartezian (notate cu X) de domenii (de exemplu, Data = zi x Luna Anul X), i (b) puterea set H (S) a unui seturi: H (S) 2. E este un set finit de clase entiti (sau pur i simplu entiti). Fiecare clas entitate E e E, j = 1, 2, ... n, descrie un set de obiecte identificabile din lumea real (sau entitate evenimente), care au o structur identic definita de un set comun de atribute. Dou tipuri de ierarhii sunt definite pe entiti (Smith i Smith, 1977): (a) ierarhie subset. O entitate S este un subset al unei entiti E, sau E este o generalizare a entitii S, notate cu S> E, dac fiecare apariie a lui S este un eveniment de E. (b) Ierarhia partiie. Entitile, P1, P2 ..., P, formeaz o partiie E entiti, notate cu E <= {P1, P2 ..., Pn}, dac fiecare apariie a E este, de asemenea, un eveniment fie P1 sau P2, sau ... sau Pn exclusiv. 3. R este un set finit de clase relaie (sau pur i simplu relaii). O relaie R e R ntre entitile E1, E2, ..., E, descrie un set de evenimente relaie (sau link-uri), obiecte care leag E1, E2, En. 4. A este un set finit de atribute definit pe domenii de D i folosit pentru a caracteriza entiti sau relaii de identificare ale acestora. 5. X este un set de variabile pe entiti sau relaii. 6. Q este un set finit de operatori pe valori de atribute, entitati, i relaii. Operatorii pe valori de domenii sunt operatori uzuali(cum ar fi adunarea, nmulirea, mprirea, comparaie, ...

pentru numere ntregi i reali; concatenare, comparativ, sub-ir de extracie, ... pentru siruri de caractere, etc). Modelul EER permite definirea unei game largi de constrngeri de integritate.

Fig.1.2.9 Exemplu de diagrama entitate-relatie

1.2.5.Vizualizari de date CIMOSA

i. Obiecte complexe si vizualizari de obiecte CIMOSA definete doua notiuni majore pentru modelarea informationala la nivel de afaceri: obiect de ntreprindere i vizualizare de obiect. Acestea sunt foarte asemntoare, n principiu, de la entiti structurate i punctele de vedere SQL asa cum sunt definite n seciunile anterioare. Obiectele complexe reprezint entiti din lumea real a ntreprinderii, adic entitile avnd identificare i existena proprie. Ele sunt caracterizate prin ciclul lor de via i descrise de un set de proprieti intrinseci. Dou tipuri de proprieti sunt definite: elemente de informaie i mecanisme de abstractizare. Elemente de informatie (nu un bloc generic) reprezint date sau grupuri de date coninute n obiecte complexe. Un element de informaie este fie: un atribut definit prin tipul su de date (toate tipurile de date de baz ale EXPRESS sunt folosite); o agregare de date definit ca o list, un set, un sac, o matrice, sau un tip de date definit de utilizator (aceeai sintax ca i n EXPRESS este folosita), sau o referin la alt obiect complex considerat ca un atribut.

Dou tipuri de mecanisme de abstractizare sunt utilizate n CIMOSA: generalizarea i agregare: Generalizarea este utilizat pentru a defini o clas de ntreprindere ca obiect de specializare a unuia sau mai multor generice. Clasa de specialitate motenete proprietile claselor generice. Agregarea este folosita pentru a defini o clas de obiecte ca un compus de alte clase de obiecte. Dou tipuri de agregare sunt difereniate: agregare slaba i agregare puternica. Obiectele n CIMOSA nu dispun de metode (de exemplu, comportamentul) definite ca terminologie. O astfel de abordare este numit orientat pe obiect. Metode ar putea fi adugate, dar ar crea confuzie cu funcionalitatea definite n vedere ca funcie. Vizualizarile de obiecte sunt manifestri sau stri ale obiectelor complexe.

Fig.1.2.10 Obiecte complexe si vizualizari de obiecte ii. Nivelul de modelare a definitiilor cerintelor CIMOSA presupune c o ntreprindere cuprinde diferite multe obiecte, definite prin seturi de elemente de informaie i legate de relaiile obiect. Cu toate acestea, aceste obiecte ntreprindere pot fi accesate numai prin intermediul relatiilor lor.

Obiecte complexe definite de utilizatori n modelele lor trebuie s fie entiti reale, nu entiti inventate, adic lucruri care pot fi concepute ca obiecte de identificat i forma un ntreg coerent. Vizualizarile de obiecte sunt toate documentele, formularele, ecranele de computer, fiierele de date, si chiar SQL manevrate de utilizatori in operaiunile de zi cu zi.

iii. Nivelul de modelare a specificatiei design-ului La acest nivel, una sau mai multe scheme conceptuale sunt derivate din definiiile obiectelor produse la nivelul cerinelor. n primul rnd, este o modalitate de a verifica coerena i exhaustivitatea modelului; iterarea cu nivelul de cerine poate fi necesara; in al doilea rnd, este o modalitate de specificare a punerii n aplicare a vizualizarilor obiectului, deoarece fiecare vizualizare obiect este specificata n termeni de unul sau mai multe scheme externe pe schema conceptual. In al treilea rnd, regulile de integritate definite pe elemente de informaie ale obiectului pot fi specificate ca constrngeri de integritate asupra entitilor schemei conceptuale. iv. Nivelul de modelare a descrierii implementarii La acest nivel, schema conceptuala globala EER este convertita in scheme de date normalizate. Apoi acestea sunt optimizate in concordanta cu cerintele diferitelor aplicatii. Distribuirea si replicarea datelor sunt luate in considerare si pot impacta schemele de date.

Fig.1.2.11 Exemplu de schema conceptuala

1.2.6. Modele Orientate Obiect-HOOD

Proiectarea ierarhica orientata obiect (Hierarchical Object Oriented Design - HOOD) este o metoda de proiectare destinata ingineriei software si in mod particular software-ului, tehnic sau stiintific, destinat functionarii in timp real si care necesita o dezvoltare distribuita. Fiind o metoda orientata obiect, ea permite proiectarea unui sistem software prin rafinari repetate: la fiecare pas de proiectare volumul de informatie cu care se lucreaza este limitat si controlat. Ca metoda de proiectare, ea combina experienta acumulata in studiul

masinilor abstracte (AM - Abstract Machine) cu experienta acumulata in domeniul proiectarii orientate obiect (OOD Object Oriented Design). HOOD este dedicat in mod special proiectarii si specificarii obiectelor ca si componente ale produselor sopftware de amploare. Prin urmare aplicarea lui trebuie facuta numai dupa parcurgerea anumitor etape de analiza si de specificare functionala.

1.2.7. Concluzii
Datele i modelarea de informaii a fost o zon de cercetare foarte activa i de succes care a prestat servicii pentru companii industriale puternice i cu metode i instrumente adecvate de organizare a datelor, stocare, manipulare. Acest lucru este cu siguranta zona cea mai matura din punct de vedere al aspectelor de modelare antreprinderii. Totui, continu s evolueze, cu apariia de noi modaliti de structurare i stocare a informaiilor (n special, sub influena unor tehnologii orientateobiect si multimedia). Pentru un studiu recent privind evolutia modelare de date, cititorul interesat poate face referire la Navathe (1992). Avantajele majore ale abordrii orientate pe obiect pentru aplicatii CIM includ urmtoarele: Putere descriptiva: abordarea orientat obiect permite o modelare precis a oricrei componente a unui sistem ntr-un mod uniform, i anume n funcie de un construct unic. Flexibilitate: Modelele pot fi uor modificate i extinse prin adugarea, eliminarea, sau actualizarea claselor de obiecte i instanelor. Modularitate: Componentele modelului pot fi ncapsulate i refolosite sau adaptate pentru a se potrivi nevoilor de alte aplicaii. Portabilitate: Modelul produs poate fi partajat cu alte medii sau platforme pentru aplicaii. Acest lucru ar putea deveni un factor decisiv n viitor, n special pentru schimbul de model, n cazul n care lucrrile de standardizare pe modele orientat-obiect, cum ar fi efortul de urmrit de ctre Object Management Group reuete i este susinut de ctre furnizorii de instrument i de baze de date/sisteme de management.

1.3.

Modelarea resurselor pentru servicii

Intr-un sens general o resursa reprezinta tot ceea ce este necesar pentru executarea unei sarcini. Astfel, resursele sunt clasificate in: - Elemente de intrare (materii prime, documente, etc.), - Resurse umane, - Resurse tehnologice (inforamtii si cunostinte), - Resurse financiare, - Resurse energetice, - Timp.

1.3.1. Taxonomia resurselor pentru fabricatie

Dintre toate categoriile anterioare, in domeniul fabricatie se vor modela in vederea dezvoltarii, gestiunii si integrarii doar urmatoarele trei categorii generice: - resurse umane (manageri, ingineri, operatori, muncitori, secretare, operatori, functionari, etc) - dispozitive sau masini unelte (dispozitive IT, dispozitivedefabricatie si transport, etc), - aplicatii standard de suport al deciziei, de automatizare a proceselor birotice (procesoare de text si fise de calcul), de proiectare (CAD, CAE, CAPP, CAM), de planificare a productiei (sisteme MRP si aplicatii de alocare a resurselor) sau dezvoltate in cadrul intreprinderii.

La nivelul atelierului (shopfloor), dispozitivele de fabricatie sunt de obicei clasificate in operatori, utilaje si unelte (Fig.1.3.1):
Reguli generale Aleator (R) Primul-IntratPrimul-Servit (FIFO) Primul Ajuns la Magazin Primul Servit (FASFS) Procesarea regulilor bazate pe timp Cel Mai Scurt Timp de Procesare (STP) Timpul de Lucru Ramas (LWR) Cea mai Scurta Operatiune Iminenta (SI) Cele Mai Putine Operatiuni Ramase (FOR) Reguli bazate pe termene limita Cel Mai Devreme La Data De (EDD) Raportul Critic (CR) (CR = (Pana La Data De Timpul Curent) / timpul ramas Cea Mai Mica Stagnare per Operatiune Ramasa (SL/OP)

Fig.1.3.1 Taxonomia generala a resurselor considerate

1.3.2. Managementul resurselor pentru fabricatie

Un domeniu de cercetare vast, managementul resurselor (de fabricatie), priveste urmatoarele aspecte: - Selectia resurselor, - Proiectarea amplasamentului resurselor, - Atribuirea resurselor, - Alocarea resurselor, - Mentenanta anticipata si analiza fiabilitatii a resurselor, - Controlul resurselor. Majoritatea acestor aspecte sunt probleme combinatorice caracterizate de o complexitate mare, care creste exponential cu dimensiunea problemei, si care sunt supuse urmatoarelor tipuri de constrangeri: - Interdependenta resurselor, - Prioritatile resurselor in conflict, - Excluderea mutuala a resurselor, - Limitari in disponibilitatea resurselor. i. Selectia resurselor Obiectivul selectiei resurselor este identificarea celui mai economic ansamblu de resurse care trebuiesc cumparate pentru functionarea unui sistem de fabricatie. Deoarece pretul sistemelor de fabricatie moderne creste odata cu flexibilitatea acestora, dotarea unei intreprinderi poate presupune o investitie initiala foarte mare. Astfel, aceasta achizitie trebuie optimizata pentru a obtine urmatoarele beneficii: - Reducerea costurilor legate de investitii, - Reducerea cosutilor de operare si mentenanta, - Cresterea utilizarii resurselor, - Imbunatatirea structurii intreprinderii prin limitarea numarului de resurse. Premisele acestui proces sunt cunoasterea in avans a produselor de realizat cat si masinilor cu care se pot realiza si a costurilor acestor masini. In literatura, problema selectiei resurselor atat in partea de realizare a sistemului fizic (Kusiak, 1990), cat si in partea de operare (Raileanu et al, 2009) are doua componente: in primul rand selectia resurselor de procesare si in al doilea rand selectia resurselor de transport/rutare.

ii. Proiectarea amplasarii resurselor Calitatea amplasamentului spatial al resurselor are o influenta covarsitoare asupra performantelor si calitatii productiei cat si a costurilor asociate. O amplasare optimizata a resurselor va conduce la o calitate superioara a produselor fabricate, va usura procesul de management, va micsora timpii de productie, va reduce cantitatea de materiale transportate precum si costul si timpii de transport asociati. Conform conceptului COALA (Computer-Aided Manufacturinf Layout (Porth et Vernadat, 1991)), problema amplasamentului poate fi descompusa in urmatoarele trei subprobleme majore: - Proiectarea celulei de fabricatie, solutia acestei probleme constand in gruparea resurselor pe posturi de lucru astfel incat sa se minimizeze traficul de produse intre diferitele posturi de lucru ale celulei, - Proiectarea amplasamentului resurselor in cadrul unui post de lucru. Aceasta problema consta in gasirea unui aranjament al resurselor practic si eficient d.p.d.v. al costului, care sa minimizeze suprafata, traficul intre posturile de lucru precum si cisturile de manipulare ale produselor. Rezultatul acestei probleme contine structura sistemului de manipulare, aranjarea resurselor, dimensiunea si geometria celulei de productie precum si zonele de intrare si iesire, - Problema dispozitiei posturilor de lucru in cadrul atelierului (shop floor) astfel incat sa se minimizeze traficul de produse si costurile de manipulare la nivelul atelierului. iii. Alocarea si planificarea resurselor In fabricarea si asamblarea de produse resursele necesare acestor procese sunt disponibile un timp limitat operatorului. De asemenea, forta de munca este limitata, pot exista un numar fix de masini-unelte disponibile, iar operarea acestor masini implica niste costuri datorita consumului de energie sau de timp al resurselor umane. Un proces de fabricatie anticipat de catre producator este constituit in general dintr-un numar de ordine client care trebuiesc executate. Aceste ordine sunt alcatuite din operatii, iar intre aceste operatii pot fi definite anumite precedente, constrangeri ce trebuiesc neaaparat satisfacute (Ex: montarea unei stive pe o paleta necesita mai intai montarea unor axuri de ghidaj pe paleta respectiva). Pe langa cele descrise mai sus intervine si problema furnizorilor externi (a realimentarii): vor ajunge subansamblurile la timp ? sunt ceea ce s-a cerut ? Managerul proiectului trebuie sa ia in calcul toate aceste ipoteze la planificarea unui proces de productie si la alocarea in timp a resurselor. Sarcina sa este aceea de a asigura realizarea cu succes a procesului, intr-un timp cat mai scurt (minimizarea timpului de procesare) si cu niste costuri cat mai mici. Un model des intalnit in realitate este acela al atelierului de tip job shop caracterizat prin urmatoarele afirmatii: - un atelier poate executa mai multe tipuri de produse, - fiecare produs se executa dupa un plan fix stabilit in termen de tipuri de operatii necesare, - fiecare produs are nevoie de resurse pentru a fi executat, - majoritatea resurselor pot fi configurate pentru a executa mai multe operatii, - fiecare operatie are un timp de executie, - fiecare produs poate urma unul sau mai multe fluxuri de executie datorita flexibilitatii la nivel de operatii executate pe resurse, - fiecare produs are asociat un client si o data de executie, - mai multe produse pot fi executate de sistem in acelasi timp. In acest caz, minimizarea timpului de fabricatie este de obicei dificil de realizat deoarece pentru o configuratie netriviala, numarul potentialelor combinatii creste exponential, deoarece pentru planificarea fiecarui ordin trebuie sa se tina cont de starea in care este

sistemul si de impactul pe care il va avea in primul rand asupra joburilor existente cat si asupra joburilor ulterioare. Astfel, in mod frecvent se recurge la algoritmi heuristici bazati pe reguli de productie (Tabel 1.3.1) impreuna cu un simulator al sistemului pe care sa se observe evolutia procesului. Tabel 1.3.1 Reguli de prioritate uzuale folosite in fabricatie
Reguli generale Aleator (R) Primul-IntratPrimul-Servit (FIFO) Primul Ajuns la Magazin Primul Servit (FASFS) Procesarea regulilor bazate pe timp Cel Mai Scurt Timp de Procesare (STP) Timpul de Lucru Ramas (LWR) Cea mai Scurta Operatiune Iminenta (SI) Cele Mai Putine Operatiuni Ramase (FOR) Reguli bazate pe termene limita Cel Mai Devreme La Data De (EDD) Raportul Critic (CR) (CR = (Pana La Data De Timpul Curent) / timpul ramas Cea Mai Mica Stagnare per Operatiune Ramasa (SL/OP)

iv. Mentenanta preventiva si evaluarea fiabilitatii resurselor Analiza fiabilitatii echipamentelor este un aspect important in cadrul operarii unui sistem de fabricatie, aceasta avand un impact direct asupra cstului si performantelor operationale ale sale. Definita ca probabilitatea ca un sistem sa isi indeplineasca functia pentru care a fost proiectat pe o anumita perioada de timp si operand in niste conditii stricte, fiabilitatea este masurata prin urmatorii indicatori: - Timpul mediu intre defectiuni este timpul prevazut pana la urmatoarea defectiune a sistemului, exprimata de obicei in ore si care nu depinde de timpul de operare, - Rata de defectare este un indicator al numarului de defecte sau intreruperi care se pot intampla in sistem pe parcursul unui interval de timp fix, - Disponibilitatea reprezinta probabilitatea ca sistemul sa fie functional la un anumit moment de timp. v. Conducerea resurselor In operarea efectiva a resurselor de procesare moderne se disting, in functie de nivelul la care se lucreaza, doua procese distincte: controlul, procesul care se ocupa cu controlul direct al resursei (ex.: reglare debit), si conducerea, procesul prin care se impun constrangeri sau se ajustreaza anumiti parametri necesari procesului control. Intr-un sens mai larg, pe langa cele doua operatii precedente, conducerea include si: - rezervarea resurselor, - alocarea resurselor, - achizitia resursei in vederea executiei unei operatii, - eliberarea resursei.

1.3.3. Caracterizarea si modelarea resurselor pentru fabricatie

In mod traditional, resursele unei intreprinderi au fost obiectivul unei modelari intense in vederea simularii modului in care se comporta sistemul de fabricatie. Motivul acestei modelari il constituie faptul ca inginerii doresc sa proiecteze si apoi valideze structuri sau procese decizionale, iar acest lucru este dificil de realizat direct pe instalatia fizica. Astfel,se lucraza cu elemente si procese virtuale in vederea acumularii unei expertize in domeniu cat mai mare, pentru ca apoi, la trecerea pe sistemul fizic, implementarea sa se realizeze fara probleme.

Pentru modelarea unei resurse este nevoie de o caracterizare completa a acesteia. In practica cele mai utilizate caracteristici sunt: - Identificator, - Tip, - Natura (consumabila sau neconsumabila), - Capacitate, - Rol (fiecare rol este definit de un set de capacitati), - functionalitate (definita ca un set de operatii functionale); - Locatie, - Partajabilitatea, - Mobilitatea (fix, mobil sau transportabil), - Preemptivitate, - Timpul mediu intre defectiuni, rata de defectare, disponibilitatea, - Cost per unitate, - Cost analitic (achizitie, mentenanta, operare). Pe baza caracteristicilor de mai sus s-au propus mai multe standardizari, dintre care cele mai complete sunt IEM (Inegrating Enterprise Modeling) si CIMOSA (Computer Integrated Manufacturing Open System Architecture). i. Modelarea resurselor in IEM IEM ofera o clasa generica de obiecte din care toate tipurile de resurse pot fi derivate conform Fig.1.3.2. Avand ca principiu de baza modelarea resurselor conform formalismului UML folosit in programarea orientata obiect, IEM isi defineste obiectul generic respectand sablonul din Fig.1.3.2, in care se disting patru tipuri esentiale de atribute: de identificare, relationale, comportamentale si descriptive.
Resurse de productie

Operatori Operatori de management

Masini Masini de procesare

Unelte Unelte consumabile

Masini de formare a materialelor Masini de taiere a materialelor

Operatori calificati

Masini de transport

Unelte nonconsumabile

Operatori necalificati

Masini de vopsit

Masini de lacuire ... Masini de asamblare

Masini de control / test

Fig.1.3.2 Clasa generica a unui obiect standard IEM pentru modelarea unei resurse ii. Modelarea resurselor in CIMOSA In modelarea entitatilor si proceselor din cadrul unei intreprinderi arhitectura CIMOSA se bazeaza pe urmatoarele elemente esentiale: - Multimea de capacitati ale resurselor, folosit atunci cand se face modelarea cerintelor intreprinderii. Fiecare element al acestei multimi se refera la functionalitatea unei activitati sau a unei resurse, la obiectele procesate de o activitate sau o resursa, la performantele impuse asupra resurselor si la capacitatile necesare executiei unei operatii. O capacitate se defineste prin nume, valoare si, in anumite cazuri, o unitate de masura,

Resurse, care la randul lor se impart in entitati functionale sau resurse active, acestea putand executa operatii in mod independent, si componente sau resurse pasive, constand in obiecte care nu ofera functionalitate de unele singure. Ca o concluzie partiala, complexitatea crescanda a sistemelor de faricatie precum si necesitatea actuala a unei disponibilitati de lucru cat mai mare, intaresc necesitatea unor unelte/servicii de modelare a resurselor disponibile in vederea proiectarii initiale a sistemului de fabricatie, analizei operationale, precum si pentru testarea virtuala a diferitor scenarii in vederea optimizarii productiei. Pe langa necesitatea acestor tipuri de servicii de modelare, din cele enumerate mai sus rezulta si necesitatea standardizarii modelelor (obiectelor) cu care se lucreaza, procesul de modelare fiind cel mai adesea direibuit intre mai multe compartimente/intreprinderi care in final sunt obligate sa schimbe aceste informatii sau sa le puna la un loc. -

1.4.

Modelarea organizatiilor pentru fabricatie

1.4.1. Caracteristici specifice organizatiilor cu profil de fabricatie

Structura organizationala, desi imateriala, este coloana vertebrala a intreprinderii. Aceasta structureaza intreprinderea intr-o ierarhie (Fig.1.7.1a) de unitati organizationale, fiecare apartinand unui nivel, avand un orizont de planificare si operare, responsabilitati, autoritate fata de nivelurile inferioare si trebuind sa raspunda nivelurilor superioare. O unitate organizationala este un centru de luare a deciziei constand dintr-o persoana, un grup de lucru sau chiar un departament intreg. Fiecare astfel de unitate organizationala are un responsabil, intalnit cel mai frecvent sub denumirea de manager. O reprezentare vizibila si intuitiva a politicii organizationale o constituie organigrama de lucru, aceasta fiind responsabila cu impartirea diferitelor divizii pe departamente, a departamentelor pe sectii, a sectiilor pe subsectii si asa mai departe pana se ajunge la resursele umane. Aceasta organirama este mai mult decat o impartire arborescenta a sarcinilor si a modului de raportare intern, ea fiind rezultatul unei decizii strategice a intreprinderii pe termen mediu si lung. In cadrul unei intreprinderi, resursele umane au un rol important contribuind din plin la comportamentul decizional cat si la dinamicitatea intreprinderii. Daca in trecut resursele umane erau vazute ca simpli muncitori responsabili cu efectuarea unor sarcini de rutina/repetitive, in prezent, datorita automatizarii proceselor pe scara larga, resursele umane sunt folosite in special pentru proiectare, luarea de decizii, comanda sistemelor, supervizare si eventual interventia manuala in caz de defectiune. Aceasta evolutie a modului de utilizare a resurselor umane precum si descentralizarea informatiei si cresterea complexitatii proiectelor au un impact direct asupra organigramei de lucru, ceea ce duce in final la aparitia de noi concepte ale structurii organizationale bazate pe autonomie si cooperare intre unitatile componente. Aceste unitati decizionale si operative se numesc holoni (Valckenaers et al, 1994) in anumite abordari iar structura organizationala se numeste heterarhica. Conform definitiei, o organizare heterarhica (Fig.1.4.1b) este o retea de unitati cu un flux ierarhic de comenzi, dar in care pot exista interactiuni intre diferitele sale componente (unitati) indiferent de pozitia lor. Existenta nodului unic de conducere este o cerinta obligatorie, acesta asigurand respectarea unei strategii globale.

Organizaie ierarhic Nivelul 0

Organizaie heterarhic

Nivelul 1

Nivelul 2

Unitate Organizaional

Fig.1.4.1 Organizare ierarhica si organizare heterarhica Fata de structura ierarhica, structura heterarhica are trei avantaje fundamentale: - Elimina aparitia de insule de responsabilitate (ex.: departamente mari cu putere mare de decizie) ducand la o structura formata din unitati mici si usor reconfigurabile, - Micsoreaza rezistenta la schimbare a intreprinderii datorita structurarii pe unitati mici, acestea avand inevitabil o inertie mai mica, - Creste motivatia si competenta oamenilor in cadrul unei astfel de structuri datorita faptului ca acestia inteleg mai bine rolul lor in proces precum si procesul in ansamblu, crescand astfel productivitatea si eficienta globala. In prezent, motivatia restructurarii partii organizationale o reprezinta necesitatea trecerii catre o productie si o gestiune fluida (en.: lean manufacturing and management) precum si imbunatatirea urmatoarelor sase criterii: 1. Agilitate in folosirea de solutii alternative precum si in schimbarea intre aceste solutii, 2. Autonomie in procesul decizional atunci cand comunicatia cu elementele omoloage este afectata, 3. Flexibilitate in procesul de fabricatie atunci cand exista variatii in cererea de produse, 4. Robustete: Capacitatea sistemului de a se mentine in limitele impuse atunci cand exista perturbatii, 5. Cooperativitate: Capacitatea sistemului de a lucra cu parteneri si terti, 6. Operare economica: Maximizarea randamentului investitiilor.

1.4.2. Niveluri ale organizatiilor si unitati de baza

Definita ca o multime de procese care comunica intre ele, intreprinderea se restrange, in cazul faricatiei, la urmatoarea tripleta Proces-Oameni-Tehnologie (Fig.1.4.2). Acest triplet indica faptul ca exista trei aspecte ale gestiunii operationale care conform Fig.1.4.2 se influenteaza reciproc: gestiunea proiectului, gestiunea resurselor umane si gestiunea resurselor tehnice.

Fig.1.4.2 Tripleta Proces-Oameni-Tehnologie Fiecare din cele trei aspecte ale unui sistem de fabricatie este modelat individual conform Fig.1.4.3.

Fig.1.4.3 Niveluri de organizare pentru: (a) oameni, (b) tehnologie si (c) procese Rolul persoanei care proiecteaza structura organizationala este acela de a defini modele de tipul (a) si (b) si de a explicita interactiunile intre modelele de tipul (a), (b) si (c). Ca o observatie, pentru fiecare model din Fig.1.4.3 numarul de niveluri este dependent de marimea si structura/complexitatea intreprinderii modelate, proiectantul avand sarcina de a atribui fiecarui nivel responsabilitatile si autoritatile aferente. Un exemplu de proiectare a structurii organizationale este prezentat in Fig.1.4.4 in care se observa pe fiecare nivel o descriere a atributiilor aferente.

Fig.1.4.4 Exemplu de structura orgnizationala a unui sistem de fabricatie Concomitent cu organizationala descrisa mai sus opereaza si structura functionala descrisa in Fig.1.4.5.
Presedintele CODEC Definirea misiunii Obiectivele de vanzari Planificare strategica Analiza de piata Gama de produse Marketing revizuite Planificare financiara Achizitie de capital Juridic & Financiar Managementul fondurilor Administratia de vanzari Vanzari & Serviciu Relatia cu clientii Stabilirea preturilor clienti produselor Design de produs Ingineria Produsului Documentatia Inginerie Produsului Designul infatisarii frabricii Controlul inventarului Planificarea & Controlul Planificarea capacitatii Planificarea productiei productiei Controlul productiei Mentenanta Achizitii Operatii de fabricare Asigurarea Procesul de fabricatie calitatii Trimiterea si primirea Planificarea Managementul personalului personalului Recrutare Contabilitatea platiilor Managementul Corporatiei

Fig.1.4.5 Exemplu de structura functionala a unui sistem de fabricatie Principiile enumerate mai sus sunt puse sub o forma standard cu ajutorul metodei GRAI (Doumeingts, 1984), aceasta unealta descriind structura organizationala a unei intreprinderi din punctul de vedere al managementului (in termeni de niveluri si centre decizionale). O unealta de analiza de tipul top-down, metoda GRAI este implementata sub forma unei grile bidimensionale (Fig.1.4.6) in care pe verticala este situata axa temporala, pe

orizontala sunt enumerate functionalitatile si la intersectia perioadelor temporale cu functionalitatile se afla centrle decizionale.
Functii H/P Informatii Externe Prognoza de vanzare pe familia de produse Prognoza de vanzare pe portofoliu de produse Comenzi de Gestionarea procesat De cumparat Produselor Resurse de Informatii De De planificat gestionat Interne achizitionat Planificarea Selectare Determinare fortei de furnizori / a munca si Buget Negociere parametrilor cerintelor preturi de achizitie echipamente lor Achizitia produselor cumparate Programul principal de productie Invetar H = 1 luna P = 1 sapt. Planificarea capacitatii Planificarea - cumpare turelor si elemente personalului - fabricare piese Inventar

H = 1 an P = 1 an

H = 6 luni P = 2 luni

H = 1 sapt. P = 1 zi

Procesarea comenzii clientului Livrarea produselor

Achizita materiilor prime

Timp real

Planificarea Alocarea productiei si - matrii prime personalului control - produse finale Operatii de achizitie de baza

Fig.1.4.6 Exemplu de grila GRAI Axa temporala aferenta metodei GRAI este impartita in asa fel incat sa respecte structura pe niveluri a intreprinderii prezentata in Fig.1.4.4 mergand de nivelul strategic, trecand prin cel tactic si ajungand la cel operational. Astfel, cum fiecare nivel opereaza pe un anumit interval de timp, axa temporala este impartita tinand cont de aceste intervale (H), fiecare fiind exprimat ca un multiplu intreg de o perioada P. Functiile ce trebuiesc realizate de intreprindere sunt notate pe orizontala, acestea fiind alese dintr-un catalog de functii generice (metoda a fost utilizata si pentru alte domenii). Indiferent de domeniul in care este folosita metoda, prima si ultima coloana sunt standard acestea reprezentand interactiunile informatice interne si externe. In celule matricei rezultante, cu exceptia primei si ultimei coloane, se afla centre decizionale. Un centru decizional este o unitate organizatorica ce se caracterizeaza prin: - propriile obiective si variabile decizionale, - o serie de activitati, - relatii de intrare (coordonare, decompozitie, sincronizare), - relatii de iesire (rezultatul deciziilor luate, cadrul decizional, sincronizare) si - relatii interne intre activitatile fiecarui centru decizional, acestea nefiind vizibile pe grila GRAI. Interactiunile dintre unitatile organizatorice sunt figurate prin sageti de doua tipuri (Fig.1.4.6): - sageti informationale (linie continua), - sageti decizionale (linie groasa continua). Daca sagetile informationale pot avea orice sursa si destinatie, cele decizionale exista doar intre centrele decizionale si merg doar de sus in jos din ratiuni de consistenta (vezi Fig.7.5, deciziile merg de la nivelul cel mai de sus catre nivelul operational).

1.4.3. Concluzie
In concluzie, scopul acestui capitol il reprezinta modelarea sistemelor de fabricatie din perspectiva proiectarii structurii organizationale pentru a evidentia structura compartimentelor unei intreprinderi, nivelurile de luare a deciziei precum si procesele decizionale care au loc in intreprindere.

1.5. Integrarea informationala la nivel de intreprindere pentru servicii de fabricatie 1.5.1. Standardul de comunicatie MAP pentru fabricatie
Manufacturing Automation Protocol (MAP), este un standard format din apte straturi token-bus bazate pe comunicaii iniial promovat de ctre General Motors la nceputul aniilor 1980 (Stuckey i Pennington, 1989). El a primit sprijinul unei game largi de mari productori din ntreaga lume care fac parte din MAP Users Group. MAP a fost definit pentru a elimina barierele de comunicare n automatizarea fabricii, i anume de a oferi o modalitate pentru conectarea insulelor de automatizare i dispozitivelor de interfa care nu pot s comunice cu computerele din restul fabricii (roboi, mainile cu comand numeric, coordoneaz maini de msurare, sau controlere programabile). MAP este n conformitate cu ISO-OSI - modelul de referin. Versiunea curent a MAP este MAP 3.0. Substratul superior este pentru control legtur logic (LLC), iar substratul inferior este pentru control acces mediu (MAC). O versiune conexiune este de asemenea disponibila pentru schimbul rapid de mesaje scurte ntre programele de aplicaie ntre dou sau N programe de aplicaie (multicasting i de radiodifuziune). Cea mai buna solutie poate fi selectata n funcie de cerinele specifice ale domeniului.

Fig.1.5.1. Profile MAP si TOP La cel mai sczut nivel (sau strat fizic), se poate folosi carrierband MAP sau MAP de band larg n funcie de cerinele de aplicare. Reelele de band carrier pot utiliza acelai tip de cabluri ca cele utilizate pentru televiziune prin cablu. Carrierband MAP este mai puin costisitoare i mai limitata dect MAP n band larg. Carrierband MAP este recomandat pentru conexiunile ntre nivel de celul i staia de main sau de nivel. MAP in band larg este recomandat ntre nivelul celulei i la nivelurile superioare (nivel magazin de fabric sau de nivel). n prezent, exist mai mult de 50 de companii din ntreaga lume ce vnd produsele MAP (placi de interfata, software, computere, controlere, echipamente de retea, si instrumente de aplicare). Aplicaiile tipice sunt: facilitatea de monitorizare i control, sisteme de colectare a datelor; distribuite cu comanda numerica (DNC), sisteme de control al procesului; sisteme flexibile de fabricaie (FMSs), asamblare robot, celulele automatizate si linii; fabricaie asistat de calculator ( CAM), control al calitii;. Inspecie

1.5.2. Standardul de comunicatie MMS pentru fabricatie

Standardul MMS Standardul MMS (ISO 9506) este supervizat de catre Comitetul Tehnic Nr. 184, Automatizare Industriala, al ISO si de catre Comisia Internationala de Electrotehnica (IEC), si consta in doua sau mai multe parti. Partile 1 si 2 definesc baza MMS. Partea 1 reprezinta specificatia pentru servicii. Aceasta contine: VIRTUAL MANUFACTURING DEVICE (VMD). SERVICIILE (MESAJELE) schimbate intre nodurile unei retele. ATRIBUTELE si PARAMETRII asociati VMD si serviciilor. Partea 2 reprezinta specificatia protocolului. Aceasta defineste regulile de comunicatie care includ: Secventierea mesajelor care parcurg reteaua. Formatul sau codarea mesajelor. Interactiunea nivelului MMS cu celelalte niveluri de comunicatie in retea. Specificatia protocolului utilizeaza un nivel standard de prezentare denumit Abstract Syntax Notation Number One (ASN.1 - ISO 8824) pentru a specifica formatul mesajelor MMS. MMS ofera un bogat set de servicii pentru comunicatia peer-to-peer in timp real intr-o retea. MMS a fost utilizat ca protocol de comunicatie pentru mai multe dispozitive industriale de comanda uzuale, cum ar fi: CNC-uri, AP-uri, roboti. Servicii aplicatie MMS Trasatura cheie a MMS este modelul VMD. Acesta precizeaza modul in care dispozitivele MMS, care se mai numesc servere, se comporta din punctul de vedere al unei aplicatii client MMS externe. MMS permite ca orice aplicatie sau dispozitiv sa asigure simultan functii client si functii server. Modelul VDM in general defineste: obiecte (de ex. variabile) care sint continute in server. serviciile pe care un client le poate utiliza pentru a accesa si manipula aceste obiecte (de ex. sa citeasca sau sa scrie o variabila). comportamentul serverului la receptionarea de la client a unor cereri de servicii. In cele ce urmeaza vor fi trecute in revista obiectele definite de modelul VMD si serviciile pe care MMS le defineste pentru accesarea si manipularea acestor obiecte. Datorita faptului ca gama de obiecte si de servicii este foarte larga, in cazul unei aplicatii date sau a unui dispozitiv dat, va fi necesara implementarea doar a unui subset din aceste obiecte si servicii, anume cele care sint utile in situatia data. Principalele obiecte MMS sunt: Obiectul VDM Obiecte variabila si obiecte tip Obiecte pentru controlul programului Obiecte Eveniment Obiecte Semafor Obiecte Agenda Fisiere Obiectul Operator-Statie

1.5.3. Arhitecturi de sisteme de fabricatie orientate-agent

Agentii autonomi reprezinta un nou mod de a analiza, proiecta, si de pune in aplicare sisteme software complexe. Acestia ofera un puternic repertoriu de instrumente si tehnici, care au potentialul de a imbunatati considerabil modul in care oamenii conceptualizeaza si pun in aplicare mai multe tipuri de software. Agentii sunt din ce in ce mai utilizati intr-o gama larga de aplicatii - variind de la sisteme relativ mici, cum ar fi filtre de e-mail personalizate, pana la sisteme complexe cum ar fi controlul traficului aerian. La prima

vedere, s-ar putea zice ca astfel de sisteme au putin in comun. Cu toate acestea in ambele conceptul de abstractizare folosit este acela de agent. Conceptul de agent a evoluat de-a lungul timpului din mai multe discipline :inteligenta artificiala, programarea orientata obiect si din proiectarea interfetelor om-masina. Aceasta mostenire, precum si faptul ca acest concept este folosit in varii domenii precum: fabricatie, logistica, planificarea productiei, etc, fac dificila standardizarea unei defintii general acceptata. In literatura de specialitate s-au incercat diferite standardizari, insa nu exista un consens general dupa cum reiese din (Franklin, 96). Cu toate acestea, cateva caracteristici se regasesc cu precadere, chiar daca sub diferite forme, in majoritatea definitiilor: agentii autonomi trebuie sa perceapa mediul in care se afla, sa fie pro-activi (sa aiba comportamente orientate catre atingerea unui scop, sunt independenti din punct de vedere decizional) si sa poata comunica cu alti agenti situati in acelasi mediu. De asemenea, acest concept apare in special in domeniul aplicatiilor software, si dupa cum se mentioneaza in (Franklin, 96) un agent este in general implementat printr-un program, singura diferenta dintr un agent si un program fiind aceea ca un program moare in timp (Ex.: o aplicatie care corecteaza un text este un simplu program, o aplicatie care ruleaza in fundal si corecteaza un text in timp real este un agent). Ca o observatie, pentru unele aplicatii unele caracteristici sunt mai importante ca altele (Ex.: in cazul serviciilor web nu este asa de importanta perceperea mediului pe cat este comunicatia) Prin punerea la un loc a mai multor agenti autonomi rezulta un sistem multi-agent acesta reprezentand un concept foarte puternic in special in studierea sistemelor biologice si nu numai. Datorita progreselor din domeniul electronicii din ultimii ani ajungandu-se ca majoritatea utilajelor dintr-un sistem de fabricatie (roboti industriali, sisteme transportoare, masini CNC, etc) sa fie controlate de un sistem pe baza de calculator, iar ansamblul lor sa fie studiat ca un sistem multi-agent. Acesta se caracterizeaza prin: Fiecare agent are o viziune incompleta a sistemului, sau capabilitati speciale si distincte; Nu exista un punct central de control; Informatiile sunt descentralizate; Executia operatiilor este asincrona Printre motivele care trezesc interes in studierea sistemelor multi-agent se gasesc: abilitatea de a oferi robustete si eficacitate in utilizare, abilitatea de a facilita interoperabilitatea cu sistemele mostenite si in ultimul rand abilitatea de a rezolva probleme in care informatiile, experienta si partea control sunt distribuite. In ciuda tuturor aceste atuuri, sistemele multi-agent trebuie sa faca fata unor provocari dificile, precum: 1. Cum se formuleaza, descriu, descompun si aloca probleme si apoi cum se sintetizeaza rezultatele intr-un grup de agenti inteligenti? 2. Cum comunica si interactioneaza agentii? Ce limbaj de comunicare si protocoale folosesc? Ce si cand comunica? 3. Cum se asigura faptul ca agentii actioneaza coeerent in luarea deciziilor, luand in calcul efectele nelocale ale luarii unei decizii precum si evitarea unor interactiuni daunatoare? 4. Cum sa se dea posibilitatea unor agenti individuali de a reprezenta si a rationa despre actiunile, planurile si cunostintele altor agenti pentru a se putea coordona cu ei? Cum sa rationeze despre starea procesului de coordonare (Ex.: initiere sau terminare)? 5. Cum sa se recunoasca si sa se reconcilieze perspective diferite precum si intentii care intra in conflict ale unor agenti care fac parte din acelasi sistem si care incearca sa isi coordoneze actiunile? 6. Cum sa se balanseze calculul local cu comunicatia? Mai general, cum sa se administreze alocarea unui numar limitat de resurse? 7. Cum sa se evite comportamente nedorite ale sistemului in caz de regim de operare haotic sau tranzitoriu?

8. Cum sa se proiecteze si dezvolte metodologii si platforme pentru sisteme multiagent practice? Deoarece stabilirea unor definitii general valabile sunt destul de greu de realizat, avand in vedere diversitatea domeniilor si alicatiilor in care se folosesc agentii, comunitatea a incercat standardizarea altor aspecte care privesc acest concept. Un organism care a lucrat intens in domeniul agentilor autonomi este FIPA, acesta aducand contributii semnificative in directia de cercetare ce priveste comunicarea intre agenti. FIPA (Foundation for Intelligent Physical Agents) este o organizatie care promoveaza tehnologiile multi-agent si interoperabilitatea standardelor sale cu alte tehnologii. A fost formata in 1996 pentru a produce specificatii software pentru agenti heterogeni interactionand intre ei si sisteme multi-agent, iar din 2005 este membru IEEE. Specificatiile produse au in vedere doar aspectul software al sistemelor, legatura dintre agentul software si partea fizica fiind facuta prin sincronizare conform Fig.1.5.2. Aditional, in Fig.1.5.2 sunt evidentiate cele trei unitati de baza ale unui agent generic: - unitatea comunicationala, responsabila cu interactiunea la nivel informatic cu ceilalti agenti, - unitatea decizionala, responsabila cu luarea deciziilor acolo unde este cazul, - unitatea operationala, responsabila cu implementarea fizica a deciziilor luate.

Fig.1.5.2 Agent reflexiv simplu Astfel, a luat nastere si apoi a fost standardizat protocolul FIPA Contract Net. In acest protocol un agent (initiatorul) are rolul de administrator si doreste sa aiba o sarcina efectuata de unul sau mai multi agenti (participantii). Mai mult, datorita faptului ca exploatarea sistemului implica niste costuri, se doreste optimizarea unei functii care caracterizeaza sarcina. Aceasta caracteristica este adesea numita pretul sarcinii si este masurata intr-o maniera specifica domeniului in care se aplica protocolul (Ex.: cel mai scurt timp de executie sau utilizarea egala a masinilor in sistemele de productie). Pentru o sarcina oferita orice numar de participanti pot sa raspunda cu o propunere, ceilalti refuzand simplu, iar negocierile continua cu participantii care au oferit raspunsuri. De obicei sistemele multi-agent ad-hoc se dezvolta de la zero in cadrul proiectelor in care sunt folosite, incercand sa urmareasca anumite standarde comune precum cele propuse de FIPA pentru: comunicarea inter-agenti, transportul mesajelor agentilor, arhitectura si managementul platformelor multi-agent si aplicatii care implica sisteme multi-agent. Dintre categoriile mentionate mai sus comunicarea inter-agenti este nucleul modelului FIPA al sistemelor multi-agent. Acesta se ocupa de limbajul comunicatiei inter-agent, protocoalele necesare schimbului de mesaje, teoria comunicatiei si reprezentarea continutului limbajului.

In domeniul fabricatiei agentificarea resurselor poate fi facuta in trei modalitati (Fig.1.5.3): - agentul asociat are o functie de intermediar intre sistemul multiagent si resursa ce se doreste agentificata (en.: transducer), - agentul asociat imbraca resursa (en.: wrapper), acesta injectand cod in programul de control/conducere al resursei, - rescrierea aplicatiei de control/conducere a resursei folosind un mediu de programare multiagent (ex.: JADE).

Fig.1.5.3 Abordari in agentificarea resurselor Abordarile multiagent si principiile DAI (en.: distributed artificial intelligence) au o prezenta din ce in ce mai importanta in aplicatiile din domeniul fabricatiei discrete. In astfel de aplicatii sistemul de conducere si control este vazut ca o federatie de agenti comunicativi (Fig.1.5.4) pentru care procesarea eficienta a mesajelor este critica. In acest scop s-au dezvoltat o serie de limbaje de progrmare multiagent care faciliteaza comunicatia, nevoia de mobilitate precum si posibilitatea rularii pe diferite platforme de operare, cel mai reprezentativ fiind JADE (Java Agent Development Environment).

Fig.1.5.4 Arhitectura multiagent pentru controlul unui sistem flexibil de fabricatie

1.5.4. Sisteme de fabricatie holonica

O clasa specifica de sisteme agent, sistemele holonice, folosesc proprietatea de reactivitate a agentilor la reconfigurea sistemului in vederea realizarii unui comportament preprogramat. Holonul este definit ca un agent special de tip reactiv cu comportament predefinit. Holonii pot coopera pentru a-si augmenta capacitatea de luare a unei decizii, formand o holarhie. Spre deosebire de agenti, holonii sunt direct legati de un utilaj fizic (robinet, motor, etc). scenariile de negociere, in cazul in care exista, sunt de obicei foarte simple presupunand doar schimbul unor mesaje. Datorita naturii real-time a sarcinilor, sisteme holonice simple, dar robuste, sunt aplicate cu avantaje enorme in sistemele de productie discrete. Esenta conceptului de sistem de fabricatie holonic SFH (Holonic Manufacturing System HMS) se afla notiunea de holon. Cuvantul holon a fost propus de scriitorul si filosoful maghiar Arthur Koestler pentru a descrie o unitate organizationala de baza in sistemele biologice si sociale. El a introdus pentru prima data acest cuvant, in cartea sa The Ghost in the Machine, parte a unei trilogii asupra sistemelor ierarhice deschise. Cuvantul holon este o combinatie a cuvantului grecesc "holos" ce inseamna intreg, si sufixul "on", ca in "proton" sau "neutron", sugerand o particula sau o parte. Doua observatii l-au facut pe Arthur Koestler sa propuna acest cuvant. Prima provine de la Herbert Simon, un castigator al premiului Nobel, si are la baza o parabola din care se conclude ca sisteme complexe pot evolua din sisteme simple mult mai rapid daca trec prin forme intermediare stabile, decat in caz contrar. Cea de a doua observatie, facuta de Koestler in timp ce analiza ierarhiile si formele intermediare stabile in cadrul organismelor vii si a organizatiilor sociale este ca, desi este usor sa identificam parti, un intreg sau o parte in sensul absolut nu exista nicaieri. Acest dualism este un concept cheie in acest univers. Astfel, pentru a descrie natura hibrida a partilor in sistemele din viata reala, Koestler a propus cuvantul holon. Un holon, dupa definitia data de Koestler, este o parte identificabila a unui sistem, care are o identitate unica desi este formata la randul sau din parti subordonate, ea fiind la randul ei parte a unui intreg (ansamblu) mai mare. Holonii sunt unitati autonome, ce au un anumit grad de independenta si trateaza diferitele situatii fara a cere instructiuni de la autoritati superioare. In acelasi timp, holonii sunt subiect de control pentru autoritati superioare. Prima proprietate asigura faptul ca holonii sunt forme stabile, ce supravietuiesc perturbatiilor. Cea de a doua proprietate este ca ei sunt forme intermediare, ce furnizeaza o functionare corespunzatoare ansamblului. Alternativ, holonii au o tendinta de autoafirmare, ca manifestare a caracteristicii lor de intreg (ansamblu), si o tendinta de integrare, ce exprima dependenta fata de un ansamblu mai mare sau caracteristica lor de parte (subansamblu). O ierarhie de holoni autoreglabili ce functioneaza: 1. ca ansambluri autonome in supra-ordonare fata de partile lor componente, 2. ca parti dependente in subordonare fata de nivelele superioare, 3. in coordonare cu mediul lor inconjurator formeaza, dupa definitia data de Koestler, o holarhie. Introducerea conceptului de sistem holonic in fabricatie are ca scop obtinerea in fabricatie a beneficiilor pe care organizatiile holonice le furnizeaza organismelor vii, cum ar fi: stabilitate fata de perturbatii, adaptabilitate si flexibilitate la schimbari si folosirea eficienta a resurselor disponibile. Pentru a translata conceptul de holon al lui Arthur Koestler in fabricatie, consortiul Holonic Manufacturing Systems (HMS) a elaborat urmatoarele definitii: Definitia 1.1. Holon: un ansamblu de constructii autonome si cooperative ale unui sistem de fabricatie pentru a transforma, transporta, depozita si/sau valida informatii si obiecte

fizice. Holonul consista dintr-o parte de procesare a informatiei si frecvent si dintr-o parte de procesare fizica. Un holon poate fi parte a unui alt holon. Definitia 1.2. Autonomie: Capabilitatea unei entitati de a crea si controla executia propriilor planuri si/sau strategii. Definitia 1.3. Cooperare: Un proces prin care un set de entitati dezvolta planuri comun acceptabile si executa aceste planuri. Definitia 1.4. Holarhie: Un sistem de holoni ce pot coopera pentru a ajunge la obtinerea unui obiectiv. Holarhia defineste regulile de baza pentru cooperarea holonilor si prin aceasta le limiteaza autonomia. Definitia 1.5. Sistem de fabricatie holonic: O holarhie ce integreaza intreaga gama de activitati de fabricatie de la preluarea unei comenzi pana la proiectare, productie, si marketing pentru a realiza intreprinderea de fabricatie agila. Definitia 1.6. Atribute holonice: Atributele unei entitati ce il fac holon. Setul minim este autonomia si cooperarea. Alte atribute importante sunt algoritmii si procedurile pentru negocierea impartirii task-urilor, precum si cele pentru executarea actiunilor stabilite in comun. Implementarea conceptelor de productie holonica se poate face folosind tehnologia agentilor (sisteme multi-agent), care este adecvata implementarii modularitatii, descentralizarii si reutilizarii structurilor complexe (Fig.1.5.5).

Fig.1.5.5 Abordarea pe nivele a productiei holonice distribuite La nivelul inferior al controlului echipamentelor este nevoie de interconexiuni fizice, de exemplu: citirea datelor de la senzori si trimiterea comenzilor la elementele de actionare. In prezent, acest lucru este efectuat de automate programabile care opereaza dupa

standardul IEC 1131, standard proiectat pentru un control ierarhic. Pentru a trece la controlul holonic a fost dezvoltat standardul IEC 61499, o extensie a IEC 1131. Acesta defineste noi concepte de modelare a controlului si de executiei algoritmilor in sisteme distribuite prin incapsularea si refolosirea codului. Cele doua paradigme agent si holon s-au dezvoltat din aceleasi cerinte: autonomie si cooperare, bazandu-se pe distributia si descentralizarea entitatilor si functiilor. Cu toate acestea exista diferente intre cei doi termeni. Termenul de agent isi are originea in programare/inteligenta artificiala, fiind atat un concept cat si o tehnologie, pe cand termenul holon isi are originea in productia asistata de calculator (Computer Integrated Manufacturing CIM), fiind in special un concept util in dezvoltarea partii control a unui sistem.

Fig.1.5.6 Tranzitia de la un sistem centralizat la un sistem pur holonic Pornind de la atributele propuse de A.Koestler s-a incercat adaptarea acestora in cadrul domeniului manufacturier. Din punct de vedere cronologic, IMS (Intelligent Manufacturing Systems) a propus printre primele proiecte care au avut in vedere aceste concepte sub forma unei noi directii de cercetare: HMS (Holonic Manufacutring Sysmtems). Acest proiect a avut urmatoarele obiective: Dezvoltarea de sisteme de fabricatie folosind componente modulare; Dezvoltarea de module inteligente care se reconfigureaza in functie la cerere; Dezvoltarea de sisteme adaptive cu capacitati plug-and-play; Dezvoltarea de resurse cu capacitate de integrare in sisteme de productie si lanturi de alimentare; Oferirea unei metode de migrare de la sistemele mostenite spre sisteme complet distribuite. Pentru a face fata cererilor diversificate ale consumatorilor si pentu a mentine o competitivitate ridicata, viitoarele sisteme de fabricatie trebuie sa aibe caracteristici precum dezvoltare si implementare rapida, flexibilitate in raport cu cantitatea si varietatea si reuzabilitate a echipamentelor si sistemelor componente. Proiectul HMS si-a stabilit ca prioritati utilizarea inovativa a noilor tehnologii in domeniul IT(PC-uri si aplicatii software), senzoristica si din domeniul sistemelor distribuite autonome in scopul realizarii unor sisteme de fabricatie de noua generatie. Din punctul de vedere HMS elementele unui sistem de fabricatie sunt holonii acestia fiind reprezentati de utilaje si operatori umani, cat si de produse fabricate si simponentele acestora. Holonii sunt definiti ca elemente care au autonomie si abilitatea de a coopera putand astfel sa ia decizii prin acord mutual si coordonare a actiunilor. Cu alte cuvinte, fiecare holon trebuie sa posede informatiile necesare pentru a decide cursul propriilor actiuni, metode de comunicare cu alti holoni, algoritmi si proceduri pentru negocierea si executarea mutuala a actiunilor stabilite in comun, si modalitati de executare a acestor algoritmi, proceduri si actiuni prin modalitati manuale sau automate. Astfel, un holon

produs virtual (entitate virtuala) care trebuie sa devina un produs fizic trebuie sa apeleze la serviciile altor holoni. Cand resursele sunt dezvoltate urmand conceptul holonic, sistemul rezultant care le integreaza poate fi realizat flexibil si rapid prin combinatii sau reconfigurari simple (si in anumite cazuri auto-initiate) ale unor elemente. Daca holonii sunt folositi in alocarea operatiilor unor resurse, atunci planificarea online este posibila conform conditiilor actuale ale masinilor. Scopul acestui proiect este dezvoltarea HMS sub forma unei tehnologii care sa asigure flexibilitatea si agilitatea sistemelor de productie. Obiectivele HMS in programul IMS sunt dezvoltarea aspectelor generice ale tehnologiei holonice (proiectarea, ingineria si operarea sistemelor) si dezvoltarea de demonstratii ale tehnologiei in domenii precum productia, managementul resurselor si transport.

1.6.

Integrarea intreprinderii

Scopul acestui capitol este de a defini integrarea ntreprinderii i s explice modul n care nevoile industriale pentru integrare pot fi abordate de ctre calculator si tehnologia de azi. Principiile sale de baz i tehnologia necesare pentru a face s funcioneze sunt prezentate.

1.6.1. Scopul si domeniu integrarii

Obiectivul integrarii intreprinderii (El) este dezvoltarea de soluii bazate pe instrumente informatice care s faciliteze coordonarea de informaii i fluxul de lucru dincolo de graniele organizaionale . Ea apare atunci cnd exist o mbuntire la nivel de sarcin in interaciunile ntre oameni, departamente, servicii, i companii. Acest lucru nu poate fi realizat doar prin conectarea computerelor. Dup cum se indic n capitolul 1, integrare ntreprinderii poate varia de la nici o integrare la toate pentru integrarea deplin. n practic, integrarea este n multe cazuri, confundata cu interfaare. Interfaare este, limitat, o form slab de integrare de date, oferind capabiliti de schimb numai. Integrarea n ntreprinderilor din industria prelucrtoare a fost principala motivaie pentru CIM din 1980, adic integrarea de automatizare ", aanumitele" insule care au rezultat din faza de automatizare intensiv care a dominat n anii 1970 i la nceputul anilor 1980. CIM este utilizarea pe scar larg a tehnologiilor informaionale n cadrul tehnologiilor de fabricaie. Cu toate acestea, integrarea se refer, de asemenea, la restul ntreprinderii n care accentul este pus mai mult pe "integrarea" de insule de informaii sau sisteme mai vechi, care au rezultat din proiectarea sistemelor de informaii specializate mari. Tehnologia bazelor de date, i ierarhice i sistemele de baze de date relaionale n special, au jucat un rol central n acest proces. Un nou trend pentru tehnologia bazelor de date n acest domeniu este aceea a utilizrii de orientate spre baze de date i portaluri ca obiecte componente centrale ale puzzle-ului integrrii. n prezent, cele mai importante trei motivaii pentru integrarea n multe ntreprinderi sunt: Nevoia pentru schimbul de informaii real i nu doar de schimb de date ntre sisteme (de exemplu, aplicarea sistemelor sau sistemele de informaii), sau a companiilor partenere; Nevoia de interoperabilitate, i anume nevoia de omogenizare a mediului operaional, care este caracterizat de o mare varietate de sisteme de operare incompatibile sau mai multe reele de comunicaii, a sistemelor de aplicare, fiiere de date, sisteme de baze de date, interfee pentru utilizator, sisteme de hardware, etc; i Necesitatea pentru mbuntirea coordonrii activitatii ntre unitile de organizare, persoane fizice, i sistemele n interaciune n cadrul unei ntreprinderi. EI este prin esen un scop sau un obiectiv i poate fi ntotdeauna mbuntit.

i. Nevoia de arhitecture deschise EI este mai mult dect o strategie de tehnologie. De exemplu, o companie productoare de autovehicule trebuie s coordoneze progresele nregistrate de mii de comenzile ale clienilor, munca a mii de oameni, interaciunile cu sute de furnizori i subcontractani, relaiile cu mii de comerciani cu amnuntul, i trebuie s fie n contact permanent cu bncile i partenerii financiari. Fr integrare, compania nu poate ndeplini cerinele de calitate, cost, ntrzieri, satisfacia clienilor, i agilitatea acum impuse de pia. Pentru a face acest lucru posibil, ntreprindere integrat trebuie s dezvolte o integrare orizontal pentru un control mai bun i informaii despre fluxul de materiale , i o integrare pe vertical pentru controlul eficient al fluxului de decizie i utilizarea raional a activelor ntreprinderii. Arhitectura de ntreprindere trebuie s fie deschisa. Deschiderea este abilitatea unui sistem s fie uor interfatat / interconectat cu sistemele din afara. Sistemele deschise permit interoperarea produselor i a funciilor multiple de la furnizori i prestatori de servicii, n general, ntr-un mediu distribuit de reea. Arhitectura ntreprindere trebuie s fie extensibila. Noile instrumente, aplicaii, tehnologii trebuie s fie introduse frecvent n ntreprinderi, n special n ceea ce privete IT-ul. Aceste componente noi trebuie s fie uor i gata de a fi conectate in arhitectura existenta. Arhitectura ntreprindere trebuie s fie modulara. O abordare modular a integrrii este frecvent susinut. Aceasta este o abordare n care ntreprinderea este modelat ca un set de procese ntr-un formalism uniform de date, resurse, i funcii. Numai procesele i entitile implicate n schimb trebuie s fie reprezentate. Aceast unificare minima de reprezentare sistem, mpreun cu o infrastructur de integrare sau platforma de integrare pentru a ascunde orice eterogenitate i asigurarea interoperabilitii cu procesele i aplicaiile lor, poate face fa cu uurin la integrarea ntreprindere de tipul plug and play . Prin urmare, adugarea sau eliminarea componentelor nu mai este un comar. Componentele din arhitectura de ntreprindere trebuie s fie reutilizabile. Cnd noi sisteme sunt puse n aplicare, ele sunt rareori n totalitate construite de la zero. Cunotinele i know-how-ul pot fi reutilizate, de asemenea, n multe cazuri i, prin urmare, trebuie s fie capitalizate n form de referin sau modele pariale. Arhitectura ntreprindere trebuie s rspund pentru soluii de cooperare. Exist o nevoie tot mai mare de instrumente existente pentru a comunica unul cu altul, entiti informaii, materiale, iar deciziile trebuie sa circule intr-un mod coordonat i n timp util n ntreaga ntreprindere. Module funcionale trebuie s fie capabile s acioneze n cooperare pentru a realiza obiectivele comune filozofie. Astfel de sisteme distribuite deschise de cooperare vor fi caracterizate prin faptul c: Functionalitati ale sistemului sunt distribuite pe mai multe uniti de procesare; Aplicaii pot coopera la nivel local sau prin reea de calculatoare care sta la baza; i Eterogenitatea sistemelor componente nu mai este un obstacol n calea cooperrii. ii. Definitii Definitie 9.1 Integrarea intreprinderii n cauz este facilitarea de informaii, de control, i a fluxurilor de materiale dincolo de graniele organizaionale, prin conectarea tuturor funciilor necesare i funcionale, entitilor eterogene (sisteme informatice, dispozitive, aplicaii, i oamenii), n scopul de a mbunti comunicarea, cooperarea i coordonarea n cadrul acestei intreprinderi astfel nct ntreprinderea s se comport ca un tot integrat, sporind, prin urmare, productivitatea general, flexibilitatea i capacitatea de gestionare a schimbrilor (sau reactivitate). Aceast definiie pare complex. Dar EI este ea nsi complex i nu trebuie s se limiteze numai la tehnologia informatic.

Definitie 9.2 O platforma de integrare este un mediu de hardware i software care ofer un set de servicii pentru a permite interoperabilitatea i interoperarea entitilor funcionale ntr-un mediu eterogen. Un alt termen folosit pentru platforma de integrare este integrarea infrastructurii. Platforma poate fi centralizata sau distribuita n funcie de configuraia de mediu care urmeaz s fie integrate. Definiia 9.3 Interoperabilitatea se refer la comunicarea ntre aplicaii. Aceasta este capacitatea de la egal la egal a dou entiti implicate ntr-o comunicare pentru schimbul de informaii pe baza unui nivel comun de Business Application.

Fig.1.6.1 Exemplu de mediu integrat de productie Definiia 9.4. Interworking se refer la comunicarea i coordonarea sarcinilor ntre oameni sau agenti inteligenti. Aceasta este abilitatea de a coopera pentru a mbunti performana de grup. Fr o platform de integrare, un program de interfa specific ar fi necesar pentru a stabili comunicarea ntre oricare dou sisteme de cereri de cooperare. Aceast abordare functioneaza, dar are dezavantaje. n primul rnd, este costisitoare. Dac exist n sisteme s fie interfaate, ct mai multe ca n (n - 1) / 2 interfee pot fi necesare. Pentru fiecare interfa, programatori din cele dou sisteme trebuie s convin asupra unui format comunicational i protocolul pentru a fi utilizat. n al doilea rnd, soluia conduce la sistemele inflexibile. Stratul de software care exista ntre aplicaii i servicii IT de baz (de exemplu, sisteme de operare i reele de comunicaii ) este numit de mijloc-middleware. (Unii autori includ, de asemenea, de baz, servicii IT, ca parte din middleware care devine stratul de software ntre aplicaii i hardware). Am prefera s se separe middleware i servicii IT de baz, deoarece aceste servicii din urm sunt parte integrant a platformei hardware i sunt dependente de furnizor. ncercarea de a defini exact graniele ntre diferite niveluri de aplicaii, middleware, servicii IT de baz - ar duce la discutii interminabile i controversate. Definiie 9.5. Middleware este software-ul care se afl ntre aplicaiile de afaceri i sistemele de operare de calculatoare i se comport ca un facilitator ntre diferite tipuri de calculatoare. Middleware (Mittman, 1991) este realizat dintr-un set de servicii ale software-ului responsabile pentru furnizarea de servicii de sprijin pentru aplicaii cum ar fi schimbul de comunicare ntre aplicaii utiliznd un client- modul de server. Acesta se comport ca un "mesaj" autobuz care trece de mesaje (cereri i rezultatele), printre multe aplicatii distribuite, care trebuie s comunice unul cu cellalt. Cererile sunt, de obicei, accesate prin intermediul unei interfete speciale numita API. Definitie 9.6. API-uri (interfee de programe de aplicatie) sunt biblioteci de funcii apelabile predefinite care pot fi accesate direct sau ncorporate n programele dezvoltate de utilizator pentru a oferi acces la funcii dedicate de pachete software speciale.

API-uri sunt furnizate de ctre distribuitorii de software ca mecanismele de captare care sa simplifice accesul la funcionalitile de pachete n timp ce ascund complexitatea interna pusa n aplicare. Fiecare funcie a unui API este definit de un nume de apel i un set de parametri formali. Acesta ofer o interfa standard la pachet.

Fig.1.6.2 - Principiile unei platforme de integrare Avantajul de middleware/API-uri este faptul c programatorii trebuie doar s nvee un set redus de functii simple ncapsulate n biblioteci pentru a dezvolta sisteme complexe care interacioneaz n medii eterogene pe site-uri de la distan. Exemple de medii de middleware pentru PC-uri includ ODBC i OLE (Object Linking and Embedding) de la Microsoft. ODBC este pe punctul de a deveni un standard de facto pentru schimbul de date. OLE este un manager de aplicaie dialog bazat pe tehnologia obiect pentru interoperabilitatea aplicaiilor de pe PC-urile cu Windows. Avansate de sisteme de middleware pentru construirea de sisteme distribuite de mari includ OSF / DCE i CORBA. Unele alte definiii ale termenilor utilizai pe parcursul acestui capitol sunt: Deschiderea. Un sistem este declarat a fi deschis n cazul n care componentele sale i structura lor sunt specificate ntr-un mediu non-proprietate, fcnd posibil accesul sau de catre sisteme externe. Potrivit Nutt (1991), deschiderea trebuie s fie analizata din punct de vedere al portabilitii, integrarii, interoperabilitatii. Portabilitatea sau independena hardware-ului, este capacitatea pentru un produs software care urmeaz s fie folosit pe platforme diferite. Integrarea se refer la coerena de interfee om-main sau a API-urilor lor. Acesta garanteaz o utilizare uniforma pentru un anumit produs ori de cte ori este amplasat i pe orice platform hardware/interoperabilitate. Interoperabilitatea se refer la capacitatea de a avea entiti care comunica, de exemplu, s fac schimb de mesaje pentru a cere informaii sau servicii de partajare. Interconectarea se refer la datele de comunicare ntre platforme de cooperare. Sistemele de cooperare se refer la interaciunea dintre entitile care efectueaz mai multe activiti, dar care contribuie la un obiectiv global comun. Cu att mai mare numrul de interaciuni.

Fig.1.6.3 - Problema integrarii intreprinderii iii. Nivelurile de integrare Integrarea se refer in ziua de azi la proiectarea proceselor de produs, proceselor de producie, procesele administrative, proceselor de suport, i relaiilor ntreprinderii cu mediul extern, cum ar fi clienii, furnizorii, subcontractorii, i bncile. Trei tipuri de fluxuri trebuie s fie luate n considerare pentru integrarea de ntreprindere: Fluxurile de material, adic obiecte fizice prelucrate n ntreprindere , Fluxurile de informaii, documente i date, precum i deciziile,i Fluxurile de control, secvene logice i anume de executare a activitilor ntreprinderii. Pentru a integra aceste fluxuri, diferite tipuri de entiti ale ntreprinderii trebuie s se fie integrate. Putem mentiona: Procesele de afaceri ale ntreprinderii, activitile conexe. Sistemele de informare ce acorda sprijin proceselor de afaceri n form de entiti de informare i relaiilor lor stocate n sistemele de baze de date i / sau fiiere de date de fabricaie.

Hardware (sau tehnologia informaiei), care reprezint mijloace fizice a ntreprinderii care urmeaz s fie utilizate i care reuesc s sprijine executarea proceselor de afaceri. Aplicaii sau pachete software, cum ar fi sisteme CAD / CAM, sisteme MRP, efectueaz operaiuni de baz pentru unele procese de afaceri. Organizarea de uniti descrie domeniile de rspundere ale ntreprinderii i este compusa din oameni, resurse, entitile de informaii, precum i activiti. Resurse umane cum ar fi proiectanii, planificatorii proces, contabili, operatori de maini, controlorii de calitate, factorii de decizie, sau ingineri. Integrarea fizic se leaga de partea de interconexiune ale componentelor fizice ale sistemelor de ntreprindere prin intermediul reelelor de calculatoare i protocoale de comunicare. Aceast zon de lucru a fost foarte activ i a dus la evoluii bazate pe OSI, cum ar fi MAP, TOP, sau CNMA precum i non-OSI (multe produse). Evoluiile recente n acest domeniu privesc reelele de mare vitez, integrarea serviciilor, multimedia reelelor de comunicaii, i World Wide Web (WWW) pe Internet discutate n acest capitol. Integrarea de aplicatii se refer la interoperabilitatea i schimbul de informaii ntre sisteme bazate pe informaii, cum ar fi CAD / sisteme de CAB folosind STEP i schimb de date (folosind schimbul electronic de date (EDI)). Integrarea de afaceri se refer la integrarea deplin la nivel de ntreprindere, de exemplu, coordonarea proceselor de afaceri i schimbul de cunotine la nivel de ntreprindere. Este nevoie de o evaluare bun a operaiunilor de intreprinderi, reguli, i structura n termeni de funcii, sistemele de informaii, resurse, aplicaii, i uniti de organizare. Un model de ntreprindere (de exemplu, o baz de cunotine despre ntreprindere care furnizeaz unificarea semantic a diferitelor concepte utilizate), i o infrastructur de integrare (de exemplu, un set de servicii comune bazate pe tehnologia informaiei i furnizarea de aplicare integrarea fizic) sunt ambele obligatorii.

Fig.1.6.4 Arhitectura intreprinderii integrate

1.6.2. Principii de integrare

Exista un numr de principii de baz. Acestea includ: cerere de interoperabilitate, arhitectura client / server, neutralizare informaii i unificarea semantice, modularitate funcionale, procesul de coordonare, platforme de integrare, i furnizor de independen. Cerere de interoperabilitate: Pentru companiile mari, este important ca aplicatiile lor sa poata interopera, adic sa lucreze mpreun i nu n mod izolat, indiferent de sistemele de operare, sisteme de baze de date, sau sisteme de reea de comunicaii utilizate. Arhitectura client / server: Arhitectura client / server ofer un model de baz pentru comunicarea ntre dou entitati interacionnd sau ageni de cooperare: client si server. Neutralizare informaii i unificarea semantice: Pentru a fi pe scar larg, informaiile trebuie s fie exprimate ntr-un format convenit, i nu trebuie s depind de orice sistem specific. O abordare la rezolvarea acestei probleme este de a "neutraliza" informaii (date i cunotine), prin intermediul unui format de reprezentare comun. Aceasta este soluia urmat de formate de schimb electronic de date (de exemplu, EDI i STEP). Cu toate acestea, neutralizare singura nu este suficient. Semantica de informaii trebuie s fie interpretat n acelai mod de ctre toi agenii implicai n procesul de comunicare, astfel nct s se neleag reciproc. Acest lucru este cunoscut sub numele de problema dificil a unificrii semantice, n prezent fiind abordata prin definirea ontologiilor.

Modularitatea funcionala: n scopul de a construi aplicaii i sisteme fizice care pot fi uor interconectate i care pot interaciona cu ageni alt sistem, este important ca aciunile lor funcionale sa poate fi implementate ntr-un mod foarte modular, chiar dac acestea sunt organizate n ierarhii, astfel nct ele pot fi accesate i meninute separat. Procesul de coordonare: operaiuni ale unei ntreprinderi sunt reglementate prin procese de afaceri i executate de ctre agenii ntreprindere (sau entiti funcionale). Dei abordarea client / server ofer un principiu de baz de comunicare agent, nu este suficient pentru integrarea agent. Platforme de integrare: Aceasta este tehnologia care permite integrarea pentru furnizarea de schimb de date necesare la nivel de ntreprindere i servicii de comunicare, servicii de informare, servicii de prezentare, i serviciile de coordonare a agenilor n interaciune, astfel nct aceti ageni s poat coopera i s contribuie la realizarea obiectivelor comune. Independena de distribuitor: condiiile economice sunt n schimbare rapid i devin incerte.

1.6.3. Abordari de integrare

Trei abordri de baz se pot distinge: integrare pe baza de model; integrare pe baza de unificare; integrare pe baza de federatie. i. Integrare pe baza de model n aceast abordare, exist doar un singur model de referin (sau model master) stocat ntr-o bibliotec din care toate celelalte modele de sisteme de aplicare a sistemului CIM sunt derivate i instaniate. Problema cu aceast abordare este c sistemul i modelele sunt strns cuplate, n sensul c, atunci cnd modificrile trebuie s fie fcute si modelului master, ele trebuie s fie propagate n toate cazurile, dac coerena de ansamblu trebuie s fie garantat. ii. Integrare pe baza de unificare Cu aceast abordare, pot fi local mai multe modele, dar ca semantica unificarea ceruta de toate conceptele comune de ctre diferitele componente ale sistemului CIM se face n meta-model. Cadrul de modelare CIMOSA se bazeaz pe aceast abordare. Avantajele sale sunt trei aspecte: n primul rnd, este ntotdeauna posibil s pun n aplicare o soluie fezabil pentru un sistem de lucru cu aceast abordare n al doilea rnd, cnd se fac modificri acestea sunt n mod constant reflectate pe parcursul ntregului sistem; i al treilea, sprijin abordarea de scalabilitatea (deoarece sistemul de constructii este i funcia de distribuie i datele elementare sunt optimizate asupra arhitecturii sistemului, la design). Dezavantajul n esen, invoc n faptul c un efort de modelare mare este nevoie la momentul de proiectare (toate tipurile de obiecte fiind implicate ntr-o comunicare). Aceast abordare de integrare depinde foarte mult de progresele n domeniul standardizrii. iii. Integrare pe baza de federatie Cu aceast abordare, nu pot fi la fel de multe modele locale, dup cum este necesar, dar modelele existente rmn aa cum au fost, iar cele noi pot fi adugate. Toate aceste modele pot fi foarte diferite n natur. Numai cuplajul slab ntre sisteme este asigurat. Cu toate acestea, n acest moment este nc neclar cu privire la modul n care aceast abordare poate face fa cu scalabilitate pentru ordinul de mrime tipic al aplicaiilor industriale mari.

2. Bibliografie
Flatau, U., CIM Architectural Framework,Mainard, MA Digital Equipment Corporation, 1988 Stevens, R., Unix Network Programming, Prentice Hall, Englewood Cliffs, New Jersey, 1990. Francois Vernadat, Enterprise Modeling and Integration, 1996, ISBN 0 412 60550 3, Bond, A. H., Gasser, L., editors. Readings in Distributed Artificial Intelligence. Morgan Kaufmann Publishers: San Mateo, CA, 1988. Ferber, J., Les systemes multi-agents vers une intelligence collective, InterEditions, Paris (ISBN 2-7296-0572-X),1995 Franklin, S., Graesser, A., Is it an Agent, or just a Program? : A Taxonomy for Autonomous Agents, Proceedings of the Third InternationalWorkshop on Agent Theories, Architectures, and Languages, Springer-Verlag, 1996. HMS I and II Holonic Manufacturing Systems Phase I and II IMS Project No. 95003 Jennings, N.R., Sycara, K., Wooldridge, M., A Roadmap of Agent Research and Development, Autonomous Agents and Multi-Agent Systems, 1, 738 (1998) Koestler A., The Ghost in the Machine, Arkana Books, London, 1967 McFarlane D., Bussmann S., Holonic Manufacturing Control: Rationales, Developments and Open Issues, Agent-Based Manufacturing, chapter 13, pages 303-326, Springer-Verlag, Berlin, 2003 Pechoucek, M., Marik, V., Industrial deployment of multi-agent technologies: review and selected case studies, Autonomous Agents and Multi-Agent Systems (2008) 17:397431 Schillo, M., Fischer, K.: Holonic Multi Agent Systems. KI Zeitschrift, 4:54, arendtap 2003 www.fipa.org, consultat in ianuarie 2009