Sunteți pe pagina 1din 1

Balada spnzurailor Frai muritori, ce dup noi trii, S n-avei inimi nrite pentru noi, Cci, de-avei de noi,

srmanii, mil, Curnd, Dumnezeu va avea de voi grij. Aici, ne vedei legai, cinci, ase: Ct despre carnea, prea desfrnat, Ea este deja mistuit i putrezit, Iar oasele-s cenu i pulbere. De pcatul nostru nimeni s nu rd; Ci pentru ndurare, Domnului s v rugai! De v numim frai, n-ar trebui dispre s-avei, dei am fost condamnai de lege. Totui, voi stii C nu toi oamenii au darul nelepciunii. Iertai-ne, cci ne-am ndreptat, Fa de fiul Fecioarei Maria, i fie ca ndurarea s existe pentru noi, Ferindu-ne de a infernului for. Noi suntem mori, sufletul s nu ni-l hruii, Ci pentru ndurare, Domnului s v rugai! Ploaia ne-a potolit si ne-a splat, Iar soarele ne-a sectuit i-ntunecat. Coofane i corbi ochii ni i-au sfrtecat i ne-au ciugulit barba i sprncenele. Nicicnd nu ne-am gsit pacea Cnd aici, cnd colo aidoma vntului, Ce ne poart dup a sa plcere, Ciupii mai mult de psri dect degetarele de ac. Asemeni nou s nu fii; Ci pentru ndurare, Domnului s v rugai! Prine Iisuse, ce atotputernic eti, De a Infernului stpnire s ne pzeti: Cu el nu se face i nu se schimb nimic. Muritorilor, aici nu e loc de ironii; Ci pentu ndurare, Domnului s v rugai!