1.

Notiunea comertului international Notiunea de comert international este susceptibila de doua acceptiuni: - stricto sensu- comertul international cuprinde totalitatea operatiunilor de import si export de marfuri si servicii, desfasurate de persoane fizice sau juridice, apartinand unui stat, cu parteneri straini sau pe piete straine. Aceasta acceptiune restransa a notiunii este apropiata de sensul etimologic al cuvantului comert provenit din latina commercium ce semnifica operatiuni efectuate cu marfa. - Lato sensu comertul international reprezinta un ansamblu de relatii de conlucrare intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, apartinand unui stat care au ca scop realizarea, prin conlucrare, a unor operatiuni complexe si conexe, esalonate pe perioade de timp determinate, in productie ori in sfera neproductiva, in scopul obtinerii unor avantaje reciproce. Definitie!!! Dreptul comertului international a primit in decursul timpului numeroase definitii, pornind de la definitia oficiala (formulta in cadrul Adunarii Generale a ONU. Potrivit acestei unice definitii oficiale dreptul comertului international constituie ansamblul de reguli care reglementeaza relatiile comerciale de drept privat, punand in cauza mai multe tari. In desfasurarea schimbului mondial de valori materiale si spirituale iau nastere numeroase si variate categorii de raporturi juridice reglementate deopotriva de sistemele nationale de drept si de dreptul international public. Pot fi identificate patru categorii de asemenea raporturi: - raporturi stabilite in domeniul economicului, intre state suverane si egale in drepturi - raporturi care se stabilesc intre state suverane si comercianti pesoane fizice sau juridice - raporturi care se stabilesc intre un stat si subiectele de drept privat straine - raporturi care se stabilesc intre comerciantii persoane fizice si persoane juridice din diferite state Dreptul comerctului international este o materie juridica pluridisciplinara, constituita din ansamblul normelor care reglementeaza raporturi patrimoniale cu caracter de comercialitate si internationalitate incheiate intre persoane fizice sau juridice, inclusiv intre aceste persoane si stat, raporturi in care partile se afla pe pozitie de egalitate juridica. Obiectul dreptului comertului international Din definitia data comertului international rezulta ca acesta are ca obiect raporturile patrimoniale cu caracter de comercialitate si internationalitate incheiate intre persoane fizice sau juridice, inclusiv intre aceste persoane si stat, raporturi in acre partile se afla pe pozitie de egalitate juridica. Nu toate raporturile patrimoniale care formeaza in sfera relatiilor comerciale internationale sunt obiect al dreptului comertului international, ci numai acelea dintre ele, care se caracterizeaza prin doua atribute: comercialitatea si internationalitatea. Caracterul comercial. Determinarea comercialitatii unui raport juridic este o operatiune de calificare, care se face dupa criteriile dreptului national ce constituie lex causae. Sistemele de drept nationale cunosc doua criterii pe baza carora se determina caracterul comercial al unui raport juridic: criteriul subiectiv si criteriul obiectiv. Potrivit conceptiei obiective un fapt este calificat de comert daca in mod obiectiv in continutul lui exista una din operatiunile pe care legiuitorul insusi le califica ca fiind de comert. Indiferent de calitate persoanei care il indeplineste, faptul sau actul juridic este comercial prin natura lui. Caracterul international. Nu orice element de extraneitate prezent intr-un raport juridic comercial, poate transforma acest raport intr-unul de drept al comertului international, ci doar acel element de extraneitate care atrage posibilitatea aplicarii a cel putin doua sisteme nationale de drept asupra raportului juridic in cauza.

Izvoare interne ale dreptului comertului international. 1.Dreptul comun general. Dreptul comun poate fi luat in considerare ca izvor, numai in masura in care legea comerciala romana, pe care el o completeaza, atunci cand este cazul, constituie ea insasi un asemenea izvor. 2.Legea comerciala nationala. Prin aceasta expresie se desemneaza ansamblul de norme juridice care in totalitatea lor formeaza dreptul comercial national. Acest ansamblu se clasifica in doua subansamble, dintre care unul cuprinde normele cu vocatie generala de aplicare in domeniul comertului si care in totalitatea lor formeaza dreptul comercial, iar altul este format din normele cu vocatie de aplicare numai in anumite zone ale comertului si care din acest motiv, pot fi considerate norme juridice comerciale generale. 3.Uzantele. Doctrina juridica retine printre izvoarele interne ale dreptului comertului international si o serie de uzuri sau uzante (cutuma sau obicei juridic) si anume: uzantele locale: care se caracterizeaza prin aceea ca sunt determinate pe baza unui criteriu geografic; uzantele speciale: care se grupeaza intr-o categorie aparte pe baza criteriului ce are in vedere obiectul contractelor de un anumit fel; uzantele generale: ca vizeaza ca domeniu de aplicare zona comertului in totalitatea ei; uzantele normative: sunt acelea care tragandu-si forta juridica dintro jurisprudenta bine stabilita ce le confera autoritate proprie dobandesc o putere similara normei de drept; uzantele conentionale: sunt acele care isi au originea in vointa contractantilor ce au deplina libertate in virtutea autonomiei de vointa, sa stabileasca potrivit aprecierii lor continutul contractului pe care l-au perfectat. Izvoarele internationale ale dreptului comertului international 1. Conventia internationala: constituie principalul izvor international, ea desemneaza intelegerea convenita de doua sau mai multe state sau organizatii internationale, pentru reglementarea anumitor probleme internationale, pentru determinarea drepturilor si obligatiilor partilor, precum si a regulilor de conduita pe care acestea se indatoreaza a le respecta. Conventia internationala constituie izvor al dreptului comertului international atunci cand stabileste norme ce reglmenteaza raporturile de comert international si de cooperare economica si tehnico stiintifica internationala. Clasificarea conventiilor internationale: Conventiile internationale sunt susceptibile de o dubla clasificare pe baza a doua criterii distincte. a). Potrivit criteriului ce are in vedere numarul statelor semnatare se disting conventii bilaterale- conventii care sunt perfectate intre doua state ca titulare de suveranitate si prin care se reglementeaza aspecte ale raporturilor dintre statele semnatare. Si conventii multilaterale: ce se realizeaza cu participarea mai multor state ca titulare de suveranitate si prin care se reglementeaza raporturi interesand dezvoltarea relatiilor dintre acele state. b). Conform criteriului ce are in vedere natura normelor instituite prin conventiile internationale, criteriu ce vizeaza numai conventiile multilaterale, acestre conventii se grupeaza deasemenea in doua categorii si anume: conventii prin care se formuleaza norme de drept material uniform si conventii prin care se instituie norme de drept conflictual uniform. 2. Raportul juridic de comert international Raportul juridic de comert international este o relatie patrimoniala in cadrul activitatii de comert international, reglementata juridic, in care participantii, aflati intr-o deplina egalitate juridica, sunt titulari de drepturi si obligatii , realizate la nevoie prin forta de constangere a statelor. Elemenetele definitorii ale raportului juridic de comert international Specificitatea raportului de comert international comparativ cu raporturile juridice de drept national este determinata de doua elemenete definitorii: comercialitatea si internationalitatea.

1. Comercialitatea desemneaza, in termeni generali, calitatea sau atributul unui raport juridcde a fi comercial. Comercialitatea se defineste in dreptul intern al fiecarei tari, ca fiind determinata in raport cu criteriile stabilite intr-un atare sens de sistemul de drept respectiv. De aceea raporturile juridice de comert international vor fi calificate ca si comerciale prin referire la normele dreptului national care potrivit dreptului privat constituie lex causae. Problema determinarii caracterului comercial al unui raport juridic, sau mai exact al unei intregi grupe de raporturi juridice, este in fond problema determinarii domeniului dreptului comercial. O delimitare stricta a domeniului dreptului comercial, creata numai prin uzante, nu a putut fi niciodata clar si concis conturata, ceea ce permite existenta unei justificate indoieli in ceea ce priveste realizarea acesteia. 2. Internationalitatea. Raporturile comerciale care iau nastere sub imperiul legilor nationale si isi consuma intreaga existenta juridica pe teritoriul national, raman indiferente pentru dreptul comertului international, fiind supuse in tot ceea ce le priveste legilor respective. Pentru ca un raport comercial sa dobandeasca aderente internationale trebuie sa aiba in continutul lui, pe langa atributul comercialitatii si un element de internationalitate ce ii adauga o valenta suplimentara, anume atributul internationalitatii. Nu orice element de extraneitate prezent intr-un raport juridic este de natura sa ii confere acestuia atributul internationalitatii. In dreptul comun, atat in conventiile internationale cat si in legislatiile interne sunt reglementate de regula doua criterii de definire a caracterului international al raporturilor juridice care fac obiectul dreptului comertului international si anume: a). Un criteriu de natura subiectiva in sensul ca partile la raportul juridc, persoane fizice sau juridice sa aiba domiciliul, respectiv sediul in state diferite. b). Un criteriu de natura obiectiva, si anume ca marfa, lucrarea, serviciul sau orice alt bun care face obiectul raportului juridic sa se afle in circuit international, adica in executarea acelui raport juridic lucrul sa treaca cel putin o frontiera. Subiectele raportului juridic Statul Statul este un subiect cu o pozitie deosebita in raporturile juridice de comert international, deoarece pe de o parte, actioneaza ca titular de suveranitate , deci ca parte suverana, iar pe de alta parte ca o persoana juridica, putand face acte de comert inbternational, desi nu are calitatea de comerciant. Statul este un subiect originar al ordinii juridice internationale. Statul detine o pozitie singulara printre ceilalti subiecti de drept in virtutea atributului de legiferare, care este o consecinta a suveranitatii, el stabileste statutul juridic al subiectilor de drept national. Statul nu are calitate de comerciant si nici nu isi revendica o asemenea calitate de vreme ce el isi autoatribuie plenitudine de capacitate juridica ceea ce ii permite sa se implice in operatiuni economice cu strinatatea. Calitatea de titular de suveranitate confera statului un loc aparte intre ceilalti subiecti de drept international. Personalitatea juridica a statului nu este supusa regulilor, privind dobandirea sau pierderea ei, stabilite de dreptul comun cu referire la celelalte persoane juridice. Organizatiile internationale interguvernamentale. Sunt create prin acordurile de vointa al statelor interesate. Aparitia si existenta lor decurg, in fiecare caz in parte, dintr-o conventie internationala multilaterala realizata cu participarea mai multor state titulare de suveranitate care prin vointele lor concordante, dau fiinta unui nou subiect de drept international. Organizatiile interguvernamentale sunt subiecti de drept derivati ai ordinii juridice internationale ce inca de la infiintare dobandesc un statut juridc propriu care le stabileste parametrii definitorii ai activitatii ce urmeaza sa o desfasoare in vederea atingerii finalitatilor urmarite de statele membre la constituirea acestora. Organizatiile interguvernamentale sunt entitati internationale lipsite de un teritoriu propriu si de o populatie asupra careia organele de decizie ale acestora sa exercite atributii de putere, de asemenea, sunt lipsite de suveranitate.

Capacitatea juridica a acestora este determinata prin conventia internationala de constituire a lor, conventie care contine prevederi si cu privire la structura si finalitatile acestora. Sucursalele si filialele societatilor comerciale Atat sucursale cat si filialele sunt structuri exterioare ale societatilor comerciale, determinate de amplificarea activitatii lor in zone si regiuni intinse ca efect al cresterii interesului clientelei pebtru produsele respective. Astfel, daca sucursalele nu se disting de societatea mama, nu au personalitate juridica, sunt dependente economic total de societatea mama . fililale sunt societati comerciale propriu-zise, beneficiaza de autonomie juridica totala fata de societatea mama, sunt dependente economic de aceasta, care detine de regula mai mult de jumatate din capitalul lor. Sucursala societatii este definita ca fiind un stabiliment secundar, cu anumita autonomie, dar neavand personalitate juridica este dependenta economic de societatea mama. Sucursalele sunt sedii secundare ale societatii comerciale stabilite in tara de constituire a acesteia sau in alte tari. Constituirea sucursalei apare ca un reflex al extinderii activitatii economice a societatii-mama in alte tari decat aceea care a dat nationalitatea acesteia. Sucursala si fiuliala sunt doua entitati distincte, avand un regim juridic diferit. Sucursalele nu au personalitate juridica si nu au nici independenta din punct de vedere juridic fata de societatea care le-a creat, au insa o oarecare autonomie. Filiala societatii comerciale este societatea comerciala cu personalitate juridica proprie, cu patrimoniu, obiect de activitate si raspundere propriii, avand o legatura economica cu societatea mama care detine o parte importanata din capitalul acesteia. Orice filiala are nationalitatea tarii unde functioneaza si este supusa legilor acelei tari. Constituirea de filiale reprezinta o modalitate pentru investitii starine si de aceea legea locala ia de obicei masurile impuse de aceasta circumstanta, in armonie cu interesele economice ale acelei tari, fie pentru a stimula, fie pentru a ingradi asemenea investitii. Statutul juridc al filialei este carmuit de legea locala. Singurul aspoect in care se pune problema aplicarii ei la filiala priveste constituirea acesteia care desi in principiu este supusa legii tarii de constituire devine totusi posibila numai daca este acceptata si de legea societatii mama. Reprezentantele societatilor comerciale In afara sucursalelor si filialelor societatile comerciale isi pot organiza reprezentantele pe teritoriul altor state. aceasta se infiinteaza la cererea societatilor comerciale pentru a efectua acte si fapte juridice in numele si in contul acesteia. Reprezentanetele societatilor comerciale sunt o prelungire a personalitatii juridice a societatii mamam neavand calitatea de subiect distinct de drept. Ele sunt carmuite de legea societatii comercialecare le-a constituit, deosebindu-se de filiale, dar se aproprie de sucursale prin regimul lor juridic, reprezentanetele nu au capital propriu, ci numai bunuri care fac posibila indeplinirea activitatilor lor comerciale. Reprezentantele exercita numai functii de intermediere in calitate de comisionar sau mandatar al societatii mama. Societatile comerciale pot fi definite ca fiind acele entitati juridico-economice care indeplkinesc functii de intermediere intre societatile care le-au constituit si partenerii lor contractuali din tara respectiva. Reprezentanta indeplineste o functie specializata, si anume aceea de intermediar intre societatea comerciala primara si partenerii ei contractuali. Ea se deosebeste astfel de fililala sau sucursala prin aceea ca nu este si nici nu poate fi organizata ca intreprindere producatoare de marfuri, prestatoare de servicii, rolul sau reducandu-se la activitatii de intermediere a unor raporturi contractuale intre societatea care a infiintat-o si alti participanti la circulatia bunurilor si cunostintelor. Grupul de interes economic

Grupul de interes economic reprezinta o asociere intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice constituita pe o perioada determinata , in scopul inlesnirii sau dezvoltarii activitatii economice a membrilor sai, precum si a imbunatatirii rezultatelor acdtivitatii respective, GIE este persoana juridica cu scop patrimonial care poate avea calitatea de comerciant sau necomerciant. Constituirea. Grupul de interes economic se constituie prin contract incheiat intre membrii grupului, care este actul constitutiv, al grupului si se inmatriculeaza in registrul comertului. In actul constitutiv trebuie sa se arate denumirea grupului, date de identificare are membrilor, domeniul de acdtivitate si activitatea principala, naturaq comerciala sau necomerciala, data, membrii cu atributii de administrare. Grupul de interes economic functioneaza gratie organelor sale: adunarea generale si administratorii grupului. Modificarea grupului de interes economic pot privi mutarea sediului, schimbarea obiectlui principal de activitate, fuziunea, dizolvarea. Orice modificare in privinta GIE se face prin modificarea actului constitutiv. Modificarea actului se face cu respectarea conditiilor de fond si de forma prevazute pentru incheierea lui. Incetarea calitatii de membru se face prin excludere, retragere, deces respectiv incetarea personalitatii juridice, cesiunea partilor de interes. Cauzele de dizolvare sunt aceleasi cu cele pentru dizolvarea societatii comerciale: expirarea timpului stabilit pentru durata grupului, imposibilitatea atingerii obiectivului, hotararea membrilor, declararea falimentului Lichidarea se realizeaza de persoane fizice sau juridice autorizate, lichidatorii. Lichidatorii au urmatoarele atributii: sa vanada prin licitatie publica bunurile grupului, sa incaseze creantele si sa plateasca datoriile. Comerciantii persoane fizice Comerciantii persoane fizice sunt si ei subiecti de drept national care participa la raporturile de comert international. Conditia juridica a acestei grupe de participanti nu a primit o reglementare unitara pe plan international. Legislatiile din diferitele tari au adoptat conceptii diferite in ceea ce priveste definirea calitatii de comerciant cu privire la persoanele fizice. Astfel, legislatiile de influenta germana au consacrat o conceptie subiectiva in aceasta problema, recunoscand calitatea de comerciant numai persoanelor fizice care isi inscriu o firma in regsitru de comert. Legislatiile de influenta franceza consacra o conceptie obiectiva in ceea ce priveste definirea calitatii de comerciant si anumer se recunoaste o atare calitate a persoanei fizice care indeplineste cumulativ doua conditii: a) savarseste in nume propriu si pe cont propriu acte sau fapte de comert b) activitatea comerciala astfel exercitata sa fie infaptuita cu titlu profesional ceea ce presupune ca ea sa aiba caracter de continuitate si sa vizeze asigurarea mijloacelor de existenta pentru acela care o realizeaza. Accesul la profesiunea de comerciant este supus din punct de vedere legal, unor conditii care difera sub anumite aspecte de la o legislatie la alta Regelementarea capacitatii de a fi comerciant nu are caracter unitar pe plan international. In baza principiului libertatii comertului, oricine ar putea exercita orice comert. Totusi in toate tarile sunt stipulate conditiile in care unei persoane i se acorda posibilitatea de a exercita un comert. Persoana fizica pentru a fi comerciant trebuie sa aiba capacitate de folosinta si de exercitiu. Ansamblul drepturilor si obligatiilor comercinatului alcatuieste statutul sau juridic. Intre drepturile cele mai importante, recunoscute si consacrate in legislatiile nationale ale statelor sunt: dreptul de a alege liber si de a exercita o profesie comerciala, dreptul la circulatia libera a marfurilor, serviciilor si capitalurilor. Societatile transnationale.

Societatile transnationale/multinationale sunt acele societati comerciale care chiar de la constituirea lor se fundeaza pe elemente fara caracter national si care sunt lipsite de o legatura juridica cu un anumit stat, astfel ca in privinta lor nu primeste vocatie nici una din legile nationale, iar litigiile izvorate din interpretarea si aplicarea actelor constitutive sunt scoase de sub competenta instantelor nationale, spre a fi date spre solutionare unor instante speciale. Normele juridice aplicabile societatilor transnationale se stabilesc in functie de structura acestor societati. Exista si societati transnationale in a caror acte constitutive se evita orice referire la vreun sistem de drept national, in privinta lor primind aplicare numai normele statornice prin statutele proprii. Din aceasta categie fac parte unele organiste constituite sub egida ONU. In ceea ce priveste jurisdictia aplicabila este de mentionat ca de regula aceste societati evita jurisdictia instanmtelor nationale pentru litigiile care s-ar putea ivi in legatura cu interpretarea si aplicarea actelor lor constitutive, ele convin ca asemenea litigii sa fie supsuse spre solutionare unor instante speciale ca tribunale internationale ad-hoc. 3. Contractele de comert international Definitie Contractul de comert international este un contract comercial continand unul sau mai multe elemente de extraneitate capabile sa atraga aplicarea a cel putin doua sisteme nationale de drept. Altfel spus elementul de extraneitate trebuie sa aiba aptitudinea de a provoca un conflic de legi Caracterele juridice ale contractului de comert international Contractele de comert international cunosc o mare diversitate insa se pot identifica caractere juridice comune. a). Contractele comertului international sunt contracte cu titlu oneros. Toate contractele de comert interational fac parte din categoria faptelor de comert urmarind ca finalitate obtinerea unui profit b) sunt contracte sinalagmatice perfecte. Creaza drepturi si obligatii pentru ambele parti. c) sunt contracte comutative. Existenta si intinderea prestatiilor la care se obliga partile sunt certe si determinate chiar din momentul perfectarii actului juridic d) sunt contracte consensuale. Se realizeaza in forma scrisa, dar aceasta nu inseamna ca o atare forma reprezinta o conditie de validitate a lor. Continutul contractului de comert international Continutul contractului de comert international ca notiune desemneaza totaliatea drepturilor si obligatiilor la care da nastere vointa juridica a contractantilor, materializata intr-un contract dat, convenit intre participantii la comertul international. Continutul se exprima prin clauze, unele dintre acestea fiind impuse de imprejurari care scapa incidentei dreptului intern al statelor. Clauzele cuprinse intr-un asemenea contract sunt atat clauze de drept comun cat si clauze specifice determinate de particularitatile caracteristice ale acestui contract. Interpretarea contractelor se face in scopul determinarii intelesului exact si complet al continutului contractului. Clauze necesare in contractele de comert international Clauzele necesare sunt stipulatiile contractuale ce au un caracter esential pentru calificarea raportului obligational ca realiatate juridica, pentru definirea naturii juridice a contracxtului si a continutului sau economic. Dreptul pozitiv nu precizeaza continutul clauzelor, partile fiind libere sa decida ce anume cauze trebuie sa fie stipulate in contractul lor, si cu atat mai mult ele au libertatea sa decida asupra continutului unor asemenea clauze. Clauze privind partile contractante- este considerata o clauza esentiala, deoarece identificarea prin contract a subiectilor raportului juridic obligational constituie conditia de validitate a a ctului juridic respectiv.

Clauze referitoare la obiectul contractului. In cazul in care obiectul contractului il formeaza o marfa , este necesar ca partile sa precizeze in contractul lor elemenete suficiente pentru identificarea si determinarea acelei marfi. Clauze referitoare la cantitatea de marfa. In continutul contractelor avand ca obiect bunuri in natura este necesar ca partile sa stipuleze cel putin o clauza prin care sa indice cantitatea de marfa care se are in vedere si sa specifice unitatea de masura pe baza careia s-a facut determinarea cantitativa a marfii respective Clauze referitoare la calitate. Este absolut necesar ca prin contract sa partile sa indice caliatatea marfii, locul, momentul si modul de determinarea a acesteia, precum si documentul care o atesta. Clauze referitoare la reclamatiile de cantitate si calitate. Astfel de cauze vor preciza in esenta continutul pe care trebuie sa-l aiba recalamatia , documentele care trebuie sa o insoteasca, obligatiile ce ii revin cumparatorului la solutionarea reclamatiei, cat si procedura de comunicare a acesteia. Clauze ce vizeaza ambalarea si marcarea. Cu privire la ambalaj este necesar a se stipula o clauza din care sa rezulte felul acestuia, daca el va trece proprietatea cumparatorului sau ramane in proprietatea vanzatorului. Clauze prin care se stabileste obligatia de livrare a marfii si a termenelor de livrare. Se vor mentiona termenele de livrare, daca livrarea urmeaza a se efectua in transe se vor arata termenle intermediare, si termenul final. Clauze cu privire la expeditia, transportul si asigurarea marfii pe timpul transportului. Clauze referitoare la pret. Trebuie sa fie determinat sau determinabil Clauze referitoare la raspunderea contractantilor. Trebuie sa cuprinda precizari referitoare la sanctiunile aplicabile n Clauze referitoare la legea aplicabila contractului Clauze privind jurisdictia competenta sa solutioneze eventualele litigii intre parti. Legea aplicabila contractului de comert international Normele ce guverneaza un contract comercial pot fi regasite in: a) conventii internationale aplicabile tipului respectiv de contract b) in absenta unei coinventii internationale sau pentru aspectele nereglementate de o conventie aplicabila sau daca respectiva conventie este inlaturata prin vointa partilor, de catre dreptul national desemnat de parti sau de norma conflictuala c) in aceleasi imprejurari de catre uzantele comerciale internationale Normele materiale de drept uniform pot fi caracterizate ca norme adecvate raporturilor juridice de drept, in formularea lor fiind luate in considerare particularitatile acestor raporturi. In lipsa unei norme uniforme de drept material, se recurge la aplicarea unei legi nationale. Conflictul de legi inerent oricarui contract este solutionat astfel prin aplicarea normelor conflictale.legea nationala aplicabila este desemnata de parti prin aplicarea principiului lex voluntatis sau in lipsa unei asemenea algeri, legea nationala este desemnata pe baza legii conflictuale.