Sunteți pe pagina 1din 12

Cultura reprezinta proectia mentala si subiectivarea vietii reale a oamenilor apartinand unei comunitati umane structurata social.

Oralitatea desemneaza o caracteristica definitorie a folclorului; se exprima si se transmite in contexte de comunicare verbala directa (prin viu grai). Nu este insa o caracteristica exclusiva a folclorului pt ca exista si forme ale culturii moderne care se transmit oral. Deasemenea primele forme de cultura au fost forme orale. Chiar si dupa conservarea scrisului unele culturi arhaice au continuat sa utilizeze transmiterea orala a bunurilor spirituale. Oralitatea a asigurat conservarea si transmiterea bunurilor spirituale in timp mai mult decat scrierea dar s-a restrans odata cu aparitia formelor scrise, limitandu-se doar la folclor. Caracterul colectiv aflat intr-o relatie de interdependenta cu caracterul oral diferentiaza creatia populara de creatia culta. In poezia populara nu isi au loc ideile logice, nu aduce un principiu moral. Ea este in schimb spontana, afectiva. In circulatia orala nu se mai stie care este textul primordial, original. Deci putem spune ca folclorul are caracter colectiv si ca textul este plural. Prin caracterul colectiv si prin circulatia orala textul folcloric se manifesta sub variante. Cautarea arhetipurilor este o iluzie. Prin circulatia orala fiecare interpret adauga cateva ceva. Caracterul anonim desemneaza acea trasatura prin care o creatie folclorica nu mai este raportata in circulatia sa la numele autorului sau. In domeniul creatiei culte trebuie sa stim intodeauna numele autorului si o creatie culta poate prelua caracterul anonim daca este interpretata sub forma unei romante. Pentru creatia folclorica caracterul anonim este solidar cu oralitatea si caracterul colectiv. Caracterul sincretic desemneaza fenomenul generarii si manifestarii simultane a unei creatii prin mai multe limbaje.(forme de expresie) In folclor in afara de comunicarea verbala exista si alte limbaje: limbajul text-melodie este cea mai frecventa asociere. Putine creatii pop nu se canta dar se asociaza cu elem de ritm, de intonatie incat o poezie daca nu se canta, se recita. Recitative sunt si textele ce apartin folclorului infantil; oratiile de nunta contin elem de limbaj muzical. Folclorul ceremonial are un sincretism mai complex. In colindat este prezent un limbaj simbolic, limbajul cromatic. Mesajul unei creatii populare este uneori complicat integral prin toate limbajele. Caracterul complex al continutului de idei face ca acesta sa se distribuie prin diferite limbaje si aici putem lua ca exemplu basmul. Categoriile prozei folclorice In folclorul romanesc s-a dezvoltat alaturi de formele versificate ale discursului literar si o bogata creatie literara in proza, aceasta stand sub semnul epicului. Elemente narative intalnim si in folclorul ceremonial (mit) Se intalnesc si elemente dramatice in folclorul ceremonial (oratia de nunta are si un caracter dramatic in sensul ca se manifesta sub forma unui dialog) Vom gasi dialoguri si in poezia epica si proza folclorica. Genul epic apartinand folclorului lit cunoaste doua forme de manifestare: epica in proza si poezia epica (balada) Clasificarea prozei folclorice Dupa dimensiunea textului Prezenta fantasticului Natura si functia personajelor 1. basmul 2. povestirea 3. legenda

Basmul este proza cea mai ampla din lit folclorica: a. basmul propriu-zis, fantastic b. basmul nuvelistic sau povestea c. povesti animaliere Din pdv folcloric fata de basmul fantastic, povestea ne introduce intr-un univers rural. Legendele sunt proze mai scurte decat basmul. Prezinta actiunile ca fiind adevarate, reale (au un sambure de adevar) Inceput tipic (am auzit ca) detaseaza autorul de realitate (adevarul este sugerat) a. legenda mitologica (un mit devenit literatura) b. legenda istorica (anumite fapte puse pe seama unei pers istorice atestate) c. legenda etiologica (vb despre originea unor obiecte din realitate) Povestea, nuvela, snoava are in vedere doar unul sau doua personaje si nu contine mai mult de doua-trei teme epice. Privesc personaje umane tipizate, oameni ai universului rural. Se mai numesc si farse erotice sau anecdotice. Sunt si povestiri care vin din spatiul urban: legende urbane (povestiri cu caracter legendar neolegende) a. legendele hagiografice (vietile sfintilor) b. legendele Maicii Domnului c. legendele apocrife (pers biblice) Basmul propriu-zis, fantastic Au fost identificate cca 270 de basme romanesti dintre care 140 sunt comune, universale si 130 sunt dezvoltari specifice romanesti. Vladimir I Propp in lucrarea sa Morfologia Basmului afirma ca ordinea secventelor epice este stabilita. Reuseste ca in diversitatea de expresie a basului sa gaseasca o ordine, sa modeleze si sa comprime o structura de basm formata din 31 de functii ale basmului. Secventele epice in desfasurarea unui basm au un cadru, o matrice in care se incadreaza. Secventa introductiva (expozitiva) este o formula redusa in basmul romanesc la a fost odata ca niciodata care ne duce intr-un univers fictiv. Morfologia basmului Cuvantul morfologie defineste disciplina ce se ocupa de studiul formelor. Basmele se impart in: basme apologuri mitologice basme pur fantastice basme si apologuri biologice apologuri pur animaliere basme despre origine basme si apologuri glumeste apologuri morale Profesorul Volko din Odesa a publicat o carte despre basme in care mentioneaza ca basmul cunoaste 15 subiecte 1. cei prigoniti fara vina 2. eroul prostanac 3. cei trei frati 4. cei ce se lupta cu zmei 5. cautarea de mirese 6. fata cea cuminte 2

7. blestemati si fermecati 8. posesorul de talisman 9. posesorul de obiecte fermecate 10. sotia necredincioasa Metoda si Materialul Basmul atribuie adeseori actiuni asemanatoare unor personaje diferite de unde rezulta studierea basmului dupa functiile personajelor. Facand o incursiune inainte, putem spune ca functiile sunt foarte putine la numar, iar personajele foarte multe. Def: intelegem deci prin functie o fapta savarsita de un personaj si bine delimitata din punct de vedere al semnificatiei ei pentru desfasurarea actiunii. 1. functiile personajelor constituie elemente fixe, stabile ale basmului, independent de cine si in ce mod le indeplineste. Ele sunt partile componente fundamentale ale basmului. 2. numarul functiilor din basmele fantasticce este limitat 3. succesiunea functiilor este intotdeauna aceeasi; basmele cu functii identice pot fi considerate monotipice 4. basmele fantastice au o structura monotipica Functiile personajelor Unul dintre membrii familiei pleaca de acasa. O interdictie este specifica eroului. Interdictiile pot aparea fara vreo legatura cu vreo plecare: nu rupe merele, nu deschide lada etc. Porunca sau propunerea reprezinta o forma rasturnata a interdictiei: adu d-ale gurii la camp; ia-l cu tine la padure pe fratior. Interdictia este incalcata Formele incalcarii corespund formelor interdictiei. Raufacatorul incearca sa iscodeasca cum stau lucrurile. Iscodirea are drept scop aflarea locului in care sunt ascunsi copiii, lucrurile de pret etc. Interogarea raufacatorului de catre victima constituie o forma rasturnata de iscodire. In unele cazuri intalnim o iscodire realizata prin alte personaje. Raufacatorul obtine informatia asupra victimei sale. Raufacatorul incearca sa-si insele victima pt a pune stapanire pe ea sau pe averea ei. El ia mai intai infatisarea unei alte persoane sau fapturi. Victima se lasa inselata ajutandu-si astfel fara sa vrea dusmanul. Eroul se lasa convins de raufacator (interdictiile sunt incalcate iar propunerile inselate) Raufacatorul aduce o paguba unuia din membrii familiei. Aceasta fct. Este extrem de importanta deoarece ea reprezinta factorul motor propriu-zis al basmului: raufacatorul rapeste pe cineva, raufacatorul fura sau ia cu de-a sila unealta nazdravana, raufacatorul fura sau distruge recolta, fura lumina zilei, savarseste un fapt in alta forma decat cele precedente, vatama trupeste, determina o brusca disparitie, cere sa-i fie data victima sau o ademeneste, izgoneste pe cineva, porunceste ca cineva sa fie aruncat in mare, vrajeste o faptura sau un lucru, savarseste o substitutie, da porunca sa fie ucis cineva, savarseste un omor, inchide in temnita, tine cu sila, ameninta cu o casatorie silita, ameninta cu un act de canibalism, chinuie victima in timpul noptii, porunceste razboi. Unuia dintre membrii familiei is lipseste ceva, doreste sa aiba un lucru anume.

Nenorocirea sau lipsa sunt communicate, eroului I se adreseaza o rugaminte sau o porunca, el este trimis indeva sau este lasat sa plece. Aceasta fct. Introduce eroul in basm. Eroii basmului sunt de dou feluri: cautatori si eroul-victima. Strigare publica intr-ajutor dupa care eroul este trimis sa ajute pe cei la nevoie. Eroul este trimis direct sa savarseasca o anumita fapta. Eroul este lasat sa plece de acasa. Nenorocirea este comunicata. Eroul izgonit este dus de acasa. Eroul condamnat la moarte este lasat in taina sa scape. Se canta un cantec de jale. Cautatorul accepta sau se hotaraste sa intreprinda contractiunea Eroul pleaca de acasa. Eroul este pus la incercare, iscodit, atacat, etc. pregatindu-se astfel inarmarea lui cu unealta nazdravana sau cu ajutorul nazdtravan. Donatorul il incearca pe erou. Donatorul il saluta si il iscodeste pe erou. Un muribund sau un mort cere sa I se faca un serviciu. Captivul cere sa fie eliberat. Eroul este rugat sa crute pe cineva. Eroul este rugat sa arbitreze intr-o cearta si alte rugaminti. O faptura vrasmasa incearca sa-l duca la pieire pe erou. Faptura vrajmasa intra in lupta cu eroul. Se arata eroului unealta nazdravana, i se propune un schim pt obtinerea ei. Eroul reactioneaza la actiunea viitorului donator. Eroul face fata. Eroul raspunde. Eroul aduce la indeplinire rugamintea mortului. Eroul da drumul captivului. Eroul cruta pe cei care ii cer sa-l lase cu viata. Eroul face imparteala si ii impaca pe cei ce se certau. Eroul face un alt serviciiu oarecare. Eroul scapa de cursa ce I se intinde atacant pe vrajmas cu mijloacele pe care acesta vroia sa le foloseasca impotriva lui. Eroul invinge faptura vrajmasa. Eroul accepta schimbul dar foloseste puterea nazdravana a obiectului impotriva celui care i-l dadu-se. Unealta nazdravana intr in posesia eroului. Unealta nazdravana este transmisa direct, unealta este indicata, unealta este produsa, unealta este vanduta si cumparata. Eroul obtine prin intamplare unealta nazdravana. Unealta nazdravana este bauta sau mancata. Ea poate fi furata. Diferita personaje se pun ele insele la dispozitia eroului. Eroul este adus in zbor, calare, pe jos la locul unde se afla obiectul cautarii lui. Eroul zboara, se deplaseaza pe pamant sau pe apa, este condus de catre altcineva, I se indica drumul corect, eroul se foloseste de mijloace imobile de comunicare, eroul urmareste o urma de sange etc. Eroul si raufacatorul intra in lupta directa. Ei se lupta in lupta dreapta. Se intrec inte ei sau joaca carti. Eroul este insemnat. Semnul se aplica pe cap. Eroul primeste un inel sau o bratara. Raufacatorul este invins. Este infrant in lupta dreapta sau in intrecere. Este ucis fara o lupta prealabila sau este izgonit. Nenorocirea sau lipsa initiala este remediata. Obiectul cautarii este rapit cu forta sau prin viclenie sau este obtinut cu ajutorul unei momeli. Obiectul cautarii este dobandit de mai multe personaje laolalta, actiunea lor succedandu-se foarte repede. Dobandirea obietului este rezultatul direct al actiunilor precedente. Obiectul cautarii este dobandit fulgerator prin folosire uneltei nazdravane. Saracia este alungata din casa prin folosirea uneltei nazdravane. Obiectul cautarii este prins. Faptura lovita de o vraja isi recapta fiinta dinainte. Ucisul este inviat. Captivul este eliberat. Eroul se intoarce. Eroul este urmarit. Urmaritoul zboara sa-l prinda pe erou sau il urmareste prefacandu-se fulgerator in diferite animale, plante sau obiecte. Urmaritorul il cere pe vinovat. Urmaritorul incearca sa-l prinda, sa-l inghita, sa-l omoare pe erou.

Eroul scapa de urmaritor. Eroul zboara, fuge, semanand obstacole in drumul urmaritorului sau se preface in obiecte, animale, plante care il fac de nerecunoscut. Eroul se ascunde. Eroul evita in drumul lui ispitele pregatite de raufacatorul metamorfozat. Eroul nu se lasa prins, inghitit, ucis, el scapa cu viata. Eoul soseste acasa sau in alta tara fara sa fie recunoscut. Pretinsul erou formuleaza pretentiile sale neintemeiate. Eroul are de facut fata unei grele incercari. Incercarea este trecuta cu succes. Eroul este recunoscut. Raufacatorul sau falsul erou este demascat si pedepsit. Eroul capata o noua infatisare, zideste un palat, imbraca straie noi etc. Eroul se casatoreste si se inscauneaza imparat. Eroul primeste imparatia sau jumate din ea impreuna cu o sotie. Uneori eroul nu face decat sa se casatoreasca dar mireasa nu e fata de imparat si prin umare nu are loc inscaunarea. Alteori se vorbeste doar de urcarea eroului pe tron. Daca basmul este intrerupt de o noua prejudiciere cu putin inainte de casatorie, prima miscare se incheie cu logodna, cu o fagaduiala de casatorie. Cazul invers: eroul isi pierde sotia, ca urmare a casatoriei, casatoria este reinnodata. Alterori in loc sa ia fata de imparat de sotie, eroul primeste o rasplata in bani sau o compensatie in alta forma. Functiile basmului Functia estetica Naratiunea este un act benefic, alunga spiritele malefice avand valente magice, cu rol de protectie.Rolul benefic este demonstrat prin intermediul unor basme. In Bucovina exista anumite povestiri despre Necurat, in care se spune ca fuge de locurile unde se spun basme. Funcita didactica, de instruire: basmul ofera modele ideale umane (ex: FatFrumos).Oamenii isi proiecteaza aceste modele, constituind deci si functia psihologica. Personajele snoavelor sunt anti-modele (nevasta lenesa etc) si au rolul de a starni rasul. Funcatia legendei este cognitiva ne instruim, ne imbogatim cunoasterea legendele se spun in contexte aleatorii, intamplatoare, si constituie un cadru de persoane foarte restrans. Legendele explica originea lucrurilor si a fiintelor.

Poezia epica Cantecul epic sau baladele sau cantecele batranesti au un cerc mai restrans format din oameni mai varstnici. Balada este un cuv din lb lat balare = o miscare pendulatorie de la stanga la dreapta; un cantec pe care se putea dansa, insa acest lucru nu a fost dem. pt. ca nu se dansa in timp ce se canta, cantecul era mai degraba insotit de o leganare stanga-dreapta. In balade eroul isi pierde viata. Multe balade isi au originea in bocete, evocand viata si intamplarile decedatului. Functiile baladei Functia estetica, de contemplare a unei creatii literare Functia de comemorare si de evocare a trecutului, fiin un fel de istorie vie Functia moralizatoare, educativa pt ca si ea propune un model eroic.

Baladele au vost evocate in epoca medievala, dezvoltanddu-se totodata si cantecele epice culte. In Romantism, care a propus geniul ca model de urmat, a sustinut aceasta categorie. Mai tarziu balada a fost insusita de cantaretii profesionisti, de lautari. Balada este cantata la ocazii speciale, care cere timp si disponibilitate de ascultare. Ocaziile cele mai bune erau popasurile sau mesele mari de petrecere. Functia de petrecere spirituala, simpozica Def1: Baladele sunt mici poemuri asupra intamplarilor istorice si a faptelor marete. Balada: are caracter poematic, aducand un elogiu eroului Este un cantec epic amplu Privesc intamplari fapte savarsite de eroi, si sunt fapte istorice sau marete. Def2: Cantec povestitor destinat ascultarii (V.T. Propp) Clasificarea baladelor dupa continut si natura eroului epic. a. dupa aria de circulatie a motivelor universale: universala (motivul luptei cu monstrul) europeana (motviul calatoriei fratelui mort; motivul cuceririi fetei inaccesibile. nationala (mioara nazdravana, moartea ciobanasului Miorita) balade anti-otomane balade haiducesti balade istorice 9legate de destinul istoric si tragic al unor figuri istorice importante, aceste cantece sunt specific nationale. balade familiale: de refera la evenimente exceptionale din viata unui om obisnuit b. dupa continut si natura eroului epic. Zei daca personajul este suprauman (un personaj mitologic; are trasaturi fantastice si se petrec lucruri neobisnuite) Eroi eroi umani ( oameni care au atins statutul de erou; eliberarea de mit si alegerea unui pers comun) Personaje (evenimentele care intervin in viata acestor pers. nu sunt de natura eroica) 1. cantecul epic mitologic / fantastic-mitologic (tradeaza evenimente puse pe seama unor personaje supranaturale: soarele si luna; lupta cu monstrul etc) 2. Cantecul eroic / istoric / vitejesc (are ca protagonist un erou uman ciclul antiotoman cu multi eroi si eroine care prefea sa moara decat sa plece cu turcii; deasemenea si ciclul eroilor anti-feudali) 3. balada familiala / domestica / nuvelistica (trateaza evenimente senzationale din viata unor oameni comuni, obisnuiti: otravirea voinicului, proba iubirii etc Structura baladei formula initiala de introducere in discursul epic prin prezentarea eroului, stabilindu-se contactul cu ascultatorii partea expozitiva a baladei: are dimensiuni variabile (se poate reduce la 1-2 versuri); stabileste cadrul temporar si spatial, constituie subiectul propriuzis al baladei

desfasurarea epica a baladei pe momente ale actiunii in succesiunea lor. Exista tendinta de folosire a unor formule (mediane) marcate printr-o invocatie, asemanatoare cu cea de la inceput (invocarea frunzei ferzi marcheaza delimitarea secventelor; este o invocare semantica legata de continutul liric al cantecului Tot aici intalnim si intrbari retorice (nu asteapta un raspuns, dar ascultatorii se simt obligati sa caute un raspuns, carese afla tot in cantec) formule repetative (descrierea personajelor intr-un mod cat mai concentrat, trasatura cea mai reprezentativa rimele compacte (mai multe mersuri legate prin aceeasi rima, fixand imaginile in memoria cititorlui spre sfarsitul baladei ascultatorii asteapta incheierea cantecului. Se incheie intr-o formula iar ascultatorii se pot destinde Pe parcursul cantarii, unele versuri cantate sunt intrerupte de versuri recitate. Melodia de balada cunoaste o desfasurare mai libera, un tempo liber pe care le vom intalni si in lirica populara (doina)

Poezia gnomica, aforistica si enigmatica Ghicitoarea si proverbul: Cele doua categorii se aseamna formal prin scurtimea textului, asezate intr-o forma concisa, ce a dus la concentrarea mesajului. Ele se deosebesc dpdv formal al structurii: ghicitorile se prezinta sub forma versificata in timp ce proverbele sub forma prozodeica, avand un ritm interior. Ceea ce aseamana cele 2 forme este expresia poetica care comunica adevarul de nat logica imbracate in forma metaforica, expresiva. Comunica, deasemenea 2 planuri au un termen de referinta (obiectul acelei comunicari) si un termen textual, prezent in text, ce evoca indirect obiectul real al comunicarii. Ghicitorile: Termenul este in legatura cu vb. a ghici = operatia de a descifra obiectul de referinta. Ghicitorile trebuie sa aiba eruditie folclorica, in Moldova si o parte din Ardeal ghicitorilor li se mai spune si cimilituri, in zona Dunarii: angucitori Functia ghicitorilor: functia estetica (de exersare a placerii artistice, a contemplarii frumosului) functia competitiva (deoarece intervin 2 actanti cel care spune ghicitoarea si cel care o descifreaza) funcita didactica (de invatare) face referire la toate obiectele lumii inconjuratoare si prin aceasta se aseamna cu legenda etiologica Clasificarea ghicitorilor: ghicitori metaforice (enunturi sub forma descriptiva) ghicitori sub forma unor intrebari (formulari figurative, formulari care exploateaza polisemia cuvintelor ghicitorile probleme numerice ghicitori de rudenie ghicitori care au o rama narativa 7

ghicitori cu povesti Structura artistica a ghicitorilor Ca model general, ghicitorile descriptive cu 2 secvente partea descriptiva a obiectului si partea referentului care dezleaga ghicitoare. Partea descriptiva prpriu-zisa este si ea structurata la randul ei: formula de provocare la actul de descifrare (Ghici ghicitoarea mea) samburele metaforic propriu-zis (descrierea incifrata a obiectului) formula finala (de contact intre actanti); repeta invitatia de a ghici 1. Partea descriptiva incepe printr-o formula de posesie, care poate fi uneori inselatoare, pt ca propune obiecte ce nu pot fi in posesia celui care prpune ghicitoarea: Am un copac cu 12 ramuri, in fiecare ram cate 4 cuiburi, in fiecare cuib cate 7 oua, fiecare ou jumatate alb jumatate negru. 2. Partea descripitva incepe prin formula este: Este un mos mititel impleteste frumusel 3. Sau poate debuta direct cu metafora: Un mos mitiel impleteste frumusel 4. Sunt unele ghicitori descriptive in care metafora este eliminata (are o structura eliptica): Nici moarta nci vie, numai din coada adie 5. Uneori se foloseste dialogul 6. Alteori obiectul isi povesteste viata: Cand eram mic din 4 fluiere cantam, daca mare ma facui pamantul rasturnai, dupa ce muri in hore jucai 7. Ghicitori in forma autobiografica: In padure ma nascui; in padure crescui; cand acasa am fost adus; judecator am fost pus (batul) Poezii numerice tip de ghicitori Gasirea unor grupari de obiecte de la 1 la 10 Miza nu este cunoscuta in acest context, este o miza existentiala Propune niste intrebari (intrebarile pot fi desprinse de ramura lor narativa) Fct. ludica fct de distractie si de veselie Ghicitorile cu rama mizeaza pe polisemia termenilor Intrebari care testeaza cititoul Mizeaza pe o competenta lingvistica Aria de raspandire nu este aceeasi pentru toate categoriile de enigme Poezia aforistica Spre deosebire de ghicitori proverbele se actualizeaza in contexte verbale Solicitarea unei informatii Sunt greu de cules pt ca apar in mod imprevizibil Au un caracter aleatoriu Aceste contexte sunt cotidiene Aplicarea unui proverb demonstreaza o capacitate de analiza extraordinara de conecteare Vechimea este foarte mare ele au fost si textele traditionale cele mai vechi culese Proverblele ca text literar cunosc si ele o clasificare si principala categorie este zicatoarea (zicala) Diferenta dintre proverb si zicala este ca proverbul prezinta un enunt de sine statator (Buturuga mica rastoarna carul mare!) sau fraze (Apa trece, pietrele 8

raman!); pe cand zicala are aspectul gramatical al unui grup verbal A face zambre (a face mofturi); zicalele sunt privite ca unitati lexicale si intra in raporturi formale, de sinonime: Nu e grau fara neghina! Nu e om fara cusur! sau se caracterizeaza prin relatia de antonimie: Salcia la apa si tiganul la teapa! Tipologia proverbului dupa natura lui Proverbe de prescriptie (se recomanda o anumita conduita) Proverbe de atitudine: Nici oaia cu doi miei, nici lupul flamand! Proverbe care contin o invatatura Se vorbeste de macrocontext (comunicarea verbala concreta in care este aplicat un proverb). Microcontext (priveste organizarea interioara a proverbului propriu-zis) Context genetic (situatia de viata care a fost prelucrata si a dus la un sens figurat): Buturuga mica rastoarna carul mare! Cantecul liric (lirica populara) Poezia lirica se asociaza cu muzica. Poetul isi exprima in mod direct sentimentele, starile interioare. Poezia lirica presupune o capacitate de analiza interioara a prpriului eu. Presupune un nivel de cunostinte superior, fiind legata de mit. Starile lirice se exprima prin intermediul unor imagini luate din lumea exterioara. Subclasificarile liricii populare Cantecul de dor si de dragoste: mu are un context de actualizare specific (poate fi actualizat in orice moment); contextul nu este intotdeauna social, poate fi cantat si in singuratate Cantecul de petrecere sau horele (cantece cu continut erotic care se canta in timpul jocului) Cantecul de leagan creeaza o stare psihologica de liniste, avand in vedere un efect pozitiv Cantece de ulita: sunt cantate de tinerii feciori care se intorceau de la hora sau de la sezatori pt a crea o situatie de comunicare intre ei; au continut umoristic Cantece de petrecere propriu-zise, cantatela ospete si mesele ceremoniale importante (nunta, serbarile onomastice, masa de Craciun etc) Au un continut vesel; se exprima starea de a fi impreuna, de placere a gazdelor care-si primesc oaspetii Bocetele: cantece in care se exprima durerea, la pierderea unei fiinte dragi. Apartin folclorului ceremonial Strigaturile: exprima direct anumite sentimente; sunt texte de factura lirica; sunt elemente care pot se raporta la limbajul sonor. Lirica filozofica populara; omul vorbeste despre viata, despre sensul ei, despre sentimentele lui Cantecul liric de militarie si razboi: dezvolta imagini legate de aceasta stare speciala (in Ardeal, Bucovina) Cantecul pastoral: legat de viata pastorilor

Cantecul de codru: exprima sentimentele fata de natura cantat de cei care traiesc in acest mediu (cantec haiducesc); este si cantec social (ura fata de ciocoi) Cantecul taranului obidit: cantece de revolta sociala Cantece legate de sentimentul erotic ce determina dorinta individului de a-si exterioriza starea sufleteazca: - cantecul de dor doina - cantecul de dragoste lirica erotica Cantecul de dor

Doina cuv geto-dac ( Cantemir Descriptio Moldaviae; un cantec al stramosilor nostrii geto-daci, care apartinea starii de razboi, este chiar un nume propriu al unei zeite razboinice geto-dacice) Dor = cuv. lat. doleo, dolare (a durea); subst, derivat regresiv de la a durea, avand intelesul de durere; prin abstractizare a ajuns sa desemneze o suferinta de natura afectiva, suferinta generata de neimplinire (aspiratie spre implinirea erotica); apare atunci cand iubirea este neimplinita. Cuv se poate traduce si prin nostalgie; cuv dor are echivalent si in spaniola soledad dar care nu contine si ideea de aspiratie; in lb portugheza avem fado factum (lat ceea ce este facut exprima ideea de dor prin destin, este facut sa fie asa (cantec liric care exprima ideea de destinul omului) Neimplinirea in dragoste este o aspiratie spre implinirea destinului. Doina este un cantec nostalgic, melancolic ce se deosebeste de celelalte cantece lirice prin faptul ca exprima starea de dragoste. Cantecul de dor se deosebeste de cantecul de dragoste, erotic propriu-zis prin faptul ca in sincretismul dintre text si melodie, linia meldoca se deosebeste cel mai mult. Doina prelungeste inia melodica (tempo liber) In balada intalnim o reuniune de tempouri. Exista texte poetice care pot fi si doina si strigatura (portretul mandrei un motiv liric regasit si sub forma de doina si sub forma de cantec de dragoste, dar si sub forma de strigaturi admirative) Jalea este un corespondent, un sinonim al cuvantului dor dorul pentru cineva plecat din aceasta lume. In doina, sentimentul de dor se obiectiveaza in imagini, ce concretizeaza starea de dor. Modalitatea de concretizare este personificarea. Droul este personificat, lirica populara cunoscand diferite ipostaze de obiectivare. Cele mai multe doine sunt intalnite in Transilvania. Una dintre cele mai frumoase colectii de doine din Ardeal, Doine si strigaturi din Ardeal, apartine lui Jan Urban Jarnik si Andrei Barseanu. Alte colectii apartin lui Vasile Alecsandri, GM Teodorescu, C-tin Coteanu (Arges) Basmul Basmul este cea mai vasta si mai raspandita specie folclorica, corespunzand romanului din literatura culta. Este cea mai complexa categorie a prozei populare. Actiunea se desfasoara in limite de timp si spatiu: A fost odata ca niciodata ca daca n-ar fi fost nu sar fi povestit, de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele, de cand se bateau ursii in coade, de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau infratindu-se

10

Asemenea formule initiale, fecvente in basmul romanesc, tin de o structura formala caracteristica. Formulele initiale anuleaza ideea de timp si spatiu. In bsam se vorbeste despre celalalt taram, despre pustietati, despre imaparati si fiinte care n-au existat niciodata. Ceea ce se uimeste pe oricine este puterea de imaginatie a creatorului. Formulele mediane fixeaza actiunea intr-un timp istoric social: Se luptara, se luptara / zi de vara pana-n seara => fct fatica Formulele de incheiere: Iara eu incalecai pe-o sa si va spusei povestea asa Termenul de basm e sinonim cu cel de poveste, desi unii folcloristi cauta sa-l diferentieze prin supranaturalul din basme, ce-ar lipsi in povesti. Totusi, uneori, poporul foloseste doua denumiri: basm sau poveste pt naratiunile traditionale, iar patanie si chiar intamplare pt naratiunile contemporane. Un povestitor a facut urmatoarea precizie: Se numesc basme aclea mai lungi, si acestea mai scurte povesti Altul afirma ca basm nu se spune numai pt carti sau ca basmul e sinonim guvantului gluma Denumirea de basm vine din slvoneste, basna insemnand fabula, descantec. G. Calinescu intelege prin basm o opera de creatie literara, cu o geneza speciala si o oglindire in orice caz a vietii in moduri fabuloase Basmul e atapanit de fabulos, dar in acelasi timp este patruns si adevarul vietii. Dezvolta idei sociale si morale, devenind o proza placuta tocmai prin aceste doua coordonate: fabulosul si adevarul. Basmul poezie a dorintelor materne, nasterea putin fireasca a eroului justifica extravaganta actiunii basmului. Visul, in basm mai are si rolul de a dezlega o fabulatie.Astfel in Omul de peatra, unul din cei doi frati nascut nefiresc este transformat in stana, celalalt, Dafin, imparat a visat o femeie imbracata in haine albe, care i-a zis ca daca voeste sa inmueze pe fratele sau cel impietrit sa taie copilul lor si sa unga piatra cu sangele lui. Inviat, Dafin se cresteaza la deget, lasa sa curga sange peste copil si-l invie si pe el Basmul- poezie eroica Daca nasterea neasteptata a eroului confera basmului o poezie a dorintelor, iar visul poezie erotica, incercarile la care e supus eroul ii ofera calitatea de a deveni o proza eroica. Eroul savarseste fapte putin obisnuite fiindca era destin harazit, de aceea ii vin in ajutor fiinte si elemente ale naturii fabuloase, posedand elemente miraculoase. Basmul o poezie exotica Prin incercarile la care e supus, eroul ajunge intr-o lume cu totul aparte, exotica, lume proprie basmului. Ca sa ajunga acolo unde este trimis eroul, trece peste forte multe obstacole: munti inalti, paduri intunecoase, dar mereu ii vin in ajutor animale, pasari si batrani binevoitori. Nici ajutorul corbului nu lipseste din basm el aduce apa in cioc si potoleste setea eroului. In folclorul romanesc sunt 270 de povesti fantastice, dintre care 140 sunt comune si altor popoare, iar numai 130 sunt romanesti. Numarul de variante gasite pana acum pt fiecare subiect-tip dezvaluie preferinte determinate de permanenta unor preocupari ale vietii obstesti. Cu alte cuvinte aflam acea dualitate dintre bine rau, alb si negru => ideea de razbunare ce satisface omul orobsit.

11

Cele mai frecvente basme sunt cele cu: zmei, balauri, diavol. Acestia sunt surprinzi in cele mai mici amanunte, sub toate aspectele. Desi fortele si mijloacele lor sunt atat de multiple, ei sfarsesc prin a fi invinsi. Basmul roman are o structura aparte. Nu exista basm in care povestitoul, trecandu-l din omo in om, din gura in gura, sa nu-I imprime ceva din fiinta de literatura universala din care a rezultat ca basmele au un fond comun, totusi ele se diferentiaza de la popor la popor prin contingentele ce le au direct cu fiecare neam. Tematica e de multe ori aceeasi, in linii mari, dar atmosfera e alta. Ea se tese in jurul unor idei, cu triumful binelui asupra raului, al vitejiei si iscusintei, care biruie intriga si prostia. Structura nu se pastreaza in toate basmele, exista suspiciuni, exista basme in care nu avem o forma inititica, prin calatorie, nunta, lupta. Supranaturalul si miraculosul: aceste elemnta constituie farmecul si caracteristica fundamentala a basmului. Lumea fermecata a basmului face ca lucrurile si animalele sa vorbeasca: prin calul nazdravan sau cu ajutorul unui obiect se strabat distantele intr-o clipita, ajungandu-se chiar pana in lumea cealalta.Metamorfoza este posibila in basm in chipuri diferite. Metamorfoza ocupa un loc de seama; eroul se da peste cap de trei ori si devine ceea se cere, din animal om, sau invers. Ea se detine si pe alte cai: prin blestem, bautura, aliment magic, printr-un obiect miraculos. Eroii basmului Personjele basmului au caractere multimple si cu totul opuse unele altora. Eroii sunt pozitivi si negativi. Pe primul loc sta voinicul din povesti care e Fat-Frumos, inzestrat cu toate calitatile posibile: bun, drept, viteaz, inteligent, frumos. S-a spus ca in basm motivul dragostei este frumusetea, intruchipata de Ileana cozanzeana. Eroii mai sunt fiii si ficele mosului si ale babei, toti saraci, dar cu alese insusiri sufletesti. Balaurul e unul dintre cei mai periculosi vrajmasi ai lui Fat-Frumos. Apare in basm ca opreliste la poduri, in calea eroului plecat spre a-si cauta norocul si fericirea. In basme mai intalnim si dracii, indeplinind un rol secundar, fiind biruiti, intodeauna cu usurinta chiar. Mai intalnim si basme pe Dumnezeu, pe Sf. Petru, Sf. Vineri, care ajuta eroii. L Soineanu precizeaza ca D-zeu apare in basme sub chipul unui mosneag baljin. Zmeul reprezinta o forta supranaturala, inzestrat cu puteri si bogatii uriase, dar cu minte mai putina si mai multa naivitate. Zmeii au si ei familie, chiar un imparat al lor care nazdravan fiind, sufla peste ostile dusmane Basmul e considerat ca derivand din mit, ca reprezentand ultimele ecouri din vechile mituri, iar acestea transfigureaza lupta oamenilor cu natura. In afara de basmul propriu-zis si poveste, basmul cunoaste si alte categorii in care inregistram fictiunile totale ale basmului propriu-zis. In aceste basme nu se mai respecta achema initiala ci se inregistreaza forme si elemente ale basmului fantastic. Ele se numesc basme nuvelistice. Componenta principala care denumeste ca sunt basme este elem. Fantastic care tine locul zmeilor, zanelor. Nu toate basmele nuvelistice se termina prin nunta, dar inregistram si insuratoarea eroului. Este un lucru fantastic si nu fabulos. Nu este o diferenta foarte mare intr basmul fantastic si cel nuvelistic. Diferenta este ca eroul nu are calitati de la inceput, ci le dobandeste in timp.

12