Dumitru Staniloae: ORTODOXIE SI NATIONALISM

Posted in Dumitru Staniloae, NATIONALISMUL, ORTODOXIE by saccsiv on aprilie 6, 2012 Preiau integral materialul de la: http://tiny.cc/ortodoxie-nationalism 2011 CUVANT INAINTE Suntem zilnic asaltai pe toate cile in ceea ce avem mai scump in fiina noastr. Forele intunericului duc acum o lupt puternic pentru a distruge orice urm de tradiie, pentru a nivela, a amesteca i uniformiza totul i toate. Credina cea dreapt in Dumnezeu i dragostea de neam, ce pot fi asemnate cu cele dou componente ale unei cruci: cea vertical legtura cu cerul, iar cea orizontal cu glia i limba in care ne-am nscut, sunt valorile cele mai de pre in viaa omului, factorul de echilibru in existena lui. Ori tocmai aici lovesc cel mai puternic globalizarea, ecumenismul i toate celelalte intunecate forme de relativizare. O teologie ortodox cu privire la naiune i naionalism este relativ recent. Ea a aprut in perioada interbelic o dat cu cristalizarea statelor naionale i puternica afirmare a micrilor naionaliste din Europa. Frumoasa micare de revigorare naional nscut in acei ani la noi in ar cerea o lmurire teologic i dogmatic a ei. Cu un talent deosebit, Printele Dumitru Stniloae reuete s surprind specificul neamului nostru in raport cu cele vecine, al ortodoxiei romaneti intre celelalte popoare ortodoxe i al ortodoxiei fa de catolicism i protestantism. Marele teolog i profundul ganditor nu mai are nevoie de o prezentare, personalitatea sa remarcabil i vasta sa oper fiind recunoscute in toat lumea ortodox. Intreaga via

i-a jertfit-o pe altarul credinei i al neamului, pecetluind cu insi trirea i exemplul su cele scrise. Am selectat cateva scrieri ale sale care vin s arunce lumin, aa cum o spune i titlul, asupra naionalismului i romanismului privite dintr-o perspectiv ortodox, i a ortodoxiei ca singur pstrtoare a Adevrului. Articolele cuprinse in aceast carte au fost publicate incepand cu anii 30 in reviste precum Telegraful Roman, Ortodoxia, Gandirea, i in volumul Ortodoxie i romanism aprut in 1939 la Sibiu. O list cu locul i data apariiei lor se afl in anexa de la sfaritul volumului. Ordinea in care le publicm este in mare aceea a apariiei lor. Textul a fost corectat i indreptat dup normele ortografice actuale ale limbii romane. In cateva situaii in care DOOM-ul accept 2 variante grafice ale aceluiai cuvant, l-am pstrat pe cel regsit in text. Exemplu: se datorete, alocurea, nimeni etc. Dorim s fie aceast antologie un sprijin i o ancor tare in furtuna dezlnuit asupra credinei noastre strmoeti i a vrednicului neam in care ne-am nscut. O lumin i un dreptar in intunericul ce a inelat, din pcate, minile i inimile multora din cei ce sunt ortodoci i romani doar cu numele. Slav lui Dumnezeu, Celui ce ne-a binecuvantat cu aa bogate daruri i pe care s ne ajute s le preuim la adevrata lor valoare! Editorii august 2011 -2SCURT INTERPRETARE TEOLOGIC A NAIUNII Toate cate sunt pe lume sunt opera lui Dumnezeu. Cretinul cu dreapt inelegere nu dispreuiete niciuna din componentele cosmosului, ci din toate vede strlucind slava i

inelepciunea dumnezeiasc. Izolarea de lume i dispreul ei, retragerea in eu i inchiderea ferestrelor dinspre lume, nu in de experiena autentic religioas. Retragerea asceilor ortodoci are numai o insemntate metodic: ea urmrete doar refacerea personalitii, regsirea punctului central spiritual din care apoi s priveasc lumea i s-i indrepte aciunile pline de dragoste asupra ei. Ascetica ortodox deriv din ideea c omul e centrul i stpanul lumii create, dar c prin pcat a czut in robia lumii, lunecand din punctul arhimedic din care e capabil s suprapriveasc lumea i s-o stpaneasc, in angrenajul fr orizont i fr libertate al marii maini care e necesitatea natural. Readucerea comandantului in postul de comand, dar nu izolarea lui de lume, este scopul asceticii cretine. Toi sfinii, adic aceia care au depit stadiul retragerii metodice, au activat in lume cu dragoste nemrginit i s-au bucurat de toate cate vedeau, cu nevinovie de copil. Sf. Serafim al Sarovului, marele ascet i sfant rus din veacul XIX de pild, numea pe oricine venea la sine comoara mea i bucuria mea. Aceste apelaiuni nu erau o simpl expresie a bucuriei unui suflet transfigurat de ascez: pentru Sf. Serafim chipul lui Dumnezeu se descoperea in fiecare om i acest chip constituia pentru el o real i adevrat bucurie de Domnul1. Cu adevrat minunat i sublim este lumea cu toate cate o constituie. E drept, Dumnezeu n-a creat-o pentru a Se implini pe Sine, pentru a-i desvari viaa Sa intern care n-ar fi fost deplin fr lume; creaia n-a fost o necesitate natural pentru fiina dumnezeiasc. Dar libertatea aceasta a lui Dumnezeu de necesitate natural, nu inseamn c lumea a fost creat intampltor sau arbitrar, ca o jucrie inventat ad-hoc de Dumnezeu care Se plictisea, dintr-un capriciu momentan al atotputerniciei. Lumea nu e un accident netrebnic, produs al unei fantezii sau al unui capriciu de-un moment, ci are o temelie

adanc in Dumnezeu i realizeaz o idee etern a Lui. Lumea aceasta intreag e, dup coninutul ei, etern. Toate lucrurile din ea sunt cugetate etern de Dumnezeu, ideile lucrurilor din lume constituie materialul cugetrii fiiniale a lui Dumnezeu, sunt nedesprite de fiina Lui. Teologul rus S. Bulgakov numete organismul ideilor dumnezeieti, viaa aceasta intern dumnezeiasc, autodescoperirea fiinei dumnezeieti in Sine insi, Sofia necreat. Iar de lume spune c este exact aceeai Sofie, dar in form creat. Cosmosul este tot lumea dumnezeiasc, dar pus in stare de devenire in afar de Dumnezeu. Crearea lumii const, metafizic, in aceea c Dumnezeu a pus lumea Sa dumnezeiasca proprie in form de devenire2. Dar intre lumea creat i cea necreat nu e numai apropierea dintre copie i model, ci una i mai strans. Lumea dumnezeiasc nu e un model static, ci e un complex de fore dinamice. Ele activeaz de la grania metafizic a lucrurilor, manand dezvoltarea acestora 1. N.V. Iljin, Sf. Serafim al Sarovului, Ymca Press, Paris, 1930, p. 49. 2. Pr. S. Bulgakov, Mielul lui Dumnezeu, Paris, Ymca Pres, 1933, p. 149. -3din urm spre forma care se afl realizat in ele din eternitate. Dac o persoan, sau o plant se dezvolt intr-un anume fel i pan la un anume grad, aceasta nu se datorete numai intamplrii oarbe i influenelor externe, ci modelului for care, de dincolo de grania metafizic a acelei persoane sau plante, a strbtut in ea i-i orienteaz organizarea i asimilarea influenelor externe intr-un sens mai dinainte determinat. Mai mult chiar: orice persoan sau lucru cuprinde forma sa intreag in fiecare moment al dezvoltrii, numai cat in diverse stadii ale desfurrii. Copilul implic in sine forma sa deplin de la

adanci btranee, iar in pantecele maicii sale de asemenea. Se poate merge aa pan la punctul iniial, de limit: in embrionul minuscul se include forma desvarit a exemplarului. Iar dincolo de embrionul din stadiul iniial, dincolo nu in sens spaial, ci metafizic, e alt model, modelul spiritual, modelul-for din care ii ia puterea embrionul creat. Aadar, modelul spiritual, modelul-for, oricat de treptat conduce dezvoltarea unui exemplar de vietate, totui in momentul iniial, in momentul creaiei a fcut un pas uria, a fcut in fond totul: a scos la eviden creat i ipostatic un lucru, care e chipul su. Misterul acesta apare in toat adancimea lui cand meditm la creaia propriu-zis a lumii. Prin aciunea modelelor-for apar deodat germenii creai ai copiilor lor; apar deodat chipurile lor, nedezvoltate. Chipurile acestea nu sunt o iradiere a modelelor, dar nici iradierea nu lipsete din chipuri, cci o comunicare de for de la modele la chipuri trebuie s aib loc. S-a fcut aici un transcensus misterios, o trecere de la un plan la alt plan cu totul eterogen. Dar in embrionul unui exemplar nu se cuprinde numai forma deplin a acelui exemplar, ci, ca potene, i ale exemplarelor ce vor descinde din el. Astfel, creaia propriu-zis n-a constat intr-o artare a lumii in forma ei deplin dezvoltat, cu toate speciile i varietile lucrurilor din ea. Dumnezeu a creat numai seminele lucrurilor, dar in aceste semine se cuprind potenial toate formele ulterioare ale lor. Dezvoltarea aceasta se face printr-o colaborare a lui Dumnezeu ca proniator, cu lumea. Ceea ce este de la inceput in Dumnezeu deplin descoperit i dezvoltat, in lume se arat pe rand, in timp. Dezvoltarea lumii e o descoperire in timp a formelor care exist etern. In ce privete pe om in special, Dumnezeu a creat la inceput pe Adam i Eva. Dar in

ei se cuprindeau potenial toate naiunile. Acestea sunt descoperiri in timp ale chipurilor care exist etern in Dumnezeu. La baza fiecrui tip naional acioneaz un model dumnezeiesc etern pe care acea naiune are s-l realizeze i in sine cat mai deplin. Nu tiu cat de departe au ajuns cercetrile de laborator referitoare la deosebirea sangelui la diferite rase sau chiar popoare. Dar chiar dac deosebirile ar fi materialmente prea infime pentru a putea fi sesizate cu instrumentele de pan acum, e de la sine ineles c precum exist alte deosebiri anatomice destul de remarcabile intre diferitele rase, vor fi existand i deosebiri in sangele (fr ca s se intind pan la spargerea unitii neamului omenesc) care st la baza organizrii sistemului osos, precum e de la sine ineles c deosebirile fizice corespund unor deosebiri in puterile psihice i spirituale, care sunt ultimele fore imanente ce conduc organizarea corpului. Intr-un singur caz n-ar fi naiunile de la Dumnezeu i ar trebui s luptm impotriva -4lor: cand diversificarea omenirii in naiuni ar fi o urmare a cderii in pcat, ar fi o deviere de la calea pe care vrea Dumnezeu s se dezvolte omenirea. In cazul acesta datoria tuturor cretinilor ar fi s scoat omenirea din aceast stare pctoas, s contopeasc naiunile intr-una singur. Este diversificarea omenirii in naiuni un pcat, sau o urmare a pcatului? Ar fi de ajuns s respingem aceast presupunere cu simpla provocare la legea universal a treptatei diversificri a faunei i a florei. Legea aceasta nu e plauzibil s fie contrar voii lui Dumnezeu, mai ales c diversificrile acestea manifest cele mai adeseori o innobilare a trunchiului de baz, nu o decdere a lui. Dar rspunsul se poate da i altfel: Pcatul sau rul e de alt ordin decat unitatea sau diversitatea. El inseamn stalcire, desfigurare a lucrului

dat, a existenei produse de alte puteri. Este specificul naional o stalcire a umanului, o decdere din fiina omeneasc? Ar fi, cand acest specific naional s-ar prezenta ca ceva vicios, meschin, fr inlimi i puriti de simire i de gand. Cine nu tie ins c nimic josnic nu se afl in felul specific cum percepe i reacioneaz in lume membrul unei anumite naiuni? In simirea doinei romaneti i in hora noastr nu cred c e ceva pctos, sau dac e i aa ceva, aceasta nu e de caracter naional, ci omenesc. Naiunea in faza pcatului are manifestri pctoase, pentru c natura omeneasc in general, cu toate diversificrile in care se infieaz, este pctoas. Scoaterea oamenilor din starea pctoas nu se face prin anularea calitilor naionale, ci prin indreptarea naturii omeneti in general. Dac ar fi ceva pctos in insui specificul naional, atunci nu s-ar mai putea face deosebire intre buni i ri in cadrul unei naiuni, cci toi ar fi ri. Chestiunea imi pare atat de evident, incat socotesc de prisos s mai insist. Se pune problema greu de descurcat a raportului intre naional i uman. Naionalul nu intunec umanul, nu-l extermin? Iar dac umanul rmane, nu cumva e naionalul o simpl iluzie, ceva de suprafa, pe care s-l poi lepda in oricare moment voieti? E de remarcat intai c nu exist om anaional. Nici Adam, mcar, n-a fost anaional, ci a vorbit o limb, a avut o anumit mentalitate, o anumit construcie psihic i trupeasc. Un om pur, necolorat din punct de vedere naional, fr determinante naionale, este o abstracie. Aa cum nu poate exista un mr fr determinantele unui anumit soi, aa cum nu poate exista un om fr determinante individuale. Umanul exist numai in form naional, colorat naional, aa cum exist numai determinant individual. Nu se pot extrage la un individ sau la o naiune determinantele individuale sau naionale pentru a lsa umanul pur. Ar insemna s distrugi insui umanul.

Naionalul sau individualul e insui umanul, care are, in mod necesar, o anumit calitate. Un uman fr calitate nu exist. Individul sau membrul unei naiuni e uman, e inelegtor al celorlali oameni, ai altor naiuni, nu printr-o depire a calitii sale individuale sau naionale, printr-o coborare undeva in substratul pur uman al personalitii sale, ci in starea in care este. Un roman, cand simte mil fa de un ungur, in mila lui e tot roman; sentimentul de frie uman care simte c-l leag de un ungur, e un sentiment colorat romanete, nu e anaional. Ceea ce inelegerii noastre pare antinomic, in lupt una cu alta, umanul i naionalul, -5sau, cu alte cuvinte, identitatea dintre oameni i deosebirea dintre naiuni, in realitate sunt unite inseparabil, in chipul cel mai intim i mai misterios, cu meninerea deplin a amandurora; numai o minte simplist nesocotete unul sau altul din termenii antinomiei. De aici urmeaz c armonia intre naiuni nu e exclus, ci foarte posibil, cci ele sunt aceeai umanitate stand in diferite forme, determinat, in mod necesar, aici intr-un fel, dincolo in altul. Naiunile sunt, dup cuprinsul lor, eterne in Dumnezeu. Dumnezeu pe toate le vrea. In fiecare arat o nuan din spiritualitatea Sa nesfarit. Le vom suprima noi, vrand s rectificm opera i cugetarea etern a lui Dumnezeu? S nu fie! Mai degrab vom ine la existena fiecrei naiuni, protestand cand una vrea s oprime sau s suprime pe alta i propovduind armonia lor, cci armonie deplin este i in lumea ideilor dumnezeieti. INTRE ROMANISM I CATOLICISM Discuia incins intre dl. Nae Ionescu i dl. Iosif Frollo, in coloanele ziarului Cuvantul, pe tema compatibilitii dintre romanism i catolicism a starnit un pasionat

interes, datorit felului in care s-a pus problema i manierii distinse in care s-a dezbtut. Na lipsit, firete, nici la acest elegant matsch glgiosul i ingamfatul public din galeria Unirea, cu chiuiturile, cu injurturile, cu raionamentele lui copilreti, public spre care nu trebuie s priveasc spectatorul de gust, pentru a nu-i deforma impresia de stim reciproc, de joc superior ce se degajeaz din increderea celor doi. Dl. Nae Ionescu susinea c Romania i catolicismul sunt realiti incompatibile, aa incat un roman devenit catolic nu mai e roman, dac a devenit real catolic, i nu numai cu numele i cu voina. Pentru c roman insemneaz o anumit structur spiritual, format de-a lungul istoriei, in care structur spiritual exist ca parte integrant sau esenial Ortodoxia, unul din factorii istorici care au plmdit sufletul romanesc aa cum este el azi. i conchidea a fi roman Inseamn a fi i ortodox. In acelai fel in care, de pild, animalul cal este i patruped. D-nul Iosif Frollo, fa de aceast argumentare, a supus noiunea de roman unei analize pentru a afla care sunt notele eseniale ale ei, fr de care nu poate exista roman i care nu trebuie s se mai afle in fiina nici unui alt popor, cu alte cuvinte ce face din roman ca el s fie roman. In fruntea acestei analize, domnia sa a inut s disting intre not esenial i not integrant, declarand c ultima nu e necesar in fiina unui lucru, chiar dac o pierde, acel lucru continu s fie ceea ce este i acuzand pe dl. Nae Ionescu de imprecizie, c amestec integrant cu esenial, cand vorbete de locul Ortodoxiei in sufletul romanesc. Ajutat de aceast distincie, dl. Frollo stabilea c esenial in noiunea de roman este numai locul i limba, fixand definiia romanului astfel: Este roman orice om originar din Romania, care vorbete romanete i n-a cunoscut ascendent in familie care s fi vorbit alt limb. Ortodoxia este numai un element integrant in fiina neamului romanesc i, ca

atare, poate fi pierdut i inlocuit cu alt confesiune sau religie, fr ca prin aceasta romanul s inceteze a mai fi roman. -6Argumentarea d-lui Frollo pare, la primul moment caracteristic argumentrilor catolice stringent; propoziiile par c deriv consecvent una din alt. La o examinare mai atent, ins, succesiunea logic nu ni se mai prezint real, decat oarecum intre concluzia privitoare la notele eseniale din noiunea roman i cea despre neesenialitatea notei ortodox in acea noiune. Dar i aci numai restrangand la un ineles formal locul i limba, deertandu-le pe acestea de viaa lor i pstrandu-le numai forma noional, viciu congenital al cugetrii catolice de hocus-pocus, for teribil scolastic ce d silogismelor lor atata stringen pentru naivi, dar emanand din ele in acelai timp i nu tiu ce senzaie de neadevr, de nepotrivire cu realitatea evident, de mecherie. Dar s urmrim pas de pas dezvoltarea d-lui Frollo. Toat strduina domniei sale se concentreaz ca s disting intre not esenial i integrant. Spre scopul acesta se servete de exemplul-imagine, oferit de d-nul Nae Ionescu, cal cu patru picioare. i zice: cele 4 picioare nu sunt o not esenial a calului, cum crede dl. Nae Ionescu, ci una integrant, pentru c nu cele 4 picioare fac acest animal s fie cal i-l disting prin aceasta de orice alt animal, ci cu totul altceva, ce se gsete la toi caii i ce nu se mai gsete la niciun alt animal. Cele patru picioare sunt numai o not integrant care completeaz noiunea cal. Aa i cu Ortodoxia. Dac ea ar fi o not esenial in noiunea roman, ar trebui s-o aib toi romanii i s n-o mai gsim la niciun alt popor, oricine este roman ar trebui s fie i ortodox i oricine este ortodox ar trebui s fie i roman. Sofisticria acestei argumentri e uor de demascat. S spun domnul Iosif Frollo

dac exist vreun cal normal cu trei picioare, dac exist vreun om normal fr inim sau cap, dac nu sunt astfel de exemplare montri, aadar nu cai sau oameni. Domnia sa a dat drept criteriu pentru notele integrante ale unei noiuni schimbarea, pierderea i inlocuirea lor. S spun domnul Frollo dac-i poate schimba un cal numrul picioarelor, dac evolueaz la om numrul mainilor. Nota 4 picioare este dar esenial calului; dac nu noiunii, cel puin realitii cal. i noi lsm noiunea d-lui Frollo i tuturor fiilor spirituali ai lui Toma dAquino, rmanand noi pe lang realitate. S mergem mai departe. Cele patru picioare ale calului, inima omului, se mai gsesc i la alte vieti din lumea aceasta; are i cainele i boul 4 picioare. i, cu toate astea, nici unul din acestea nu devine prin insui acest fapt cal. Aci culmina zambetul triumftor al d-lui Frollo i chiotele d-lui Augustin Popa din galeria Unirea; poftim: bulgarii sunt ortodoci i, cu toate astea, nu sunt romani. Dac aveau puin rbdare ar fi vzut c e cu putin in realitate, dac nu in noiune, ca s mai aib o not a crei esenialitate, dac vrei s-i zici aa, nu se poate contesta unui anumit lucru, i alt lucru. Pentru c exist o mic deosebire intre structura respectivului element la un lucru, i al aceluiai element la cellalt lucru. In cazul nostru, pentru c exist o mic deosebire intre picioarele calului i ale cainelui, intre Ortodoxia romanului i a grecului. tiu c voi fi acuzat c nu respect, in felul acesta, distincia intre not esenial i integrant, distincie care, se va zice, la urma urmelor tot exist, chiar dac exemplele alese nu sunt proprii ca s-o exemplifice. Nu vreau s intru acum in aceast discuie. In orice caz, pentru mine nu sunt dogme toate impririle i para-impririle aristotelic-scolastice grefate pe planul separat de realitate al noiunilor, ci caut s vd dac imprirea respectiv este la fiecare caz in parte potrivit cu realitatea. Una din greelile nepermise ale argumentrii dlui Frollo a fost i aceea de-a lua ca baz nediscutat distincia ce exist intre nota esenial

i integrant, uitand c nu polemizeaz cu catolicii, ci cu ortodocii. -7Chiar dac aceast distincie s-ar dovedi principial valabil, ea se va prezenta altfel in realitate. Nota esenial nu va fi cum am vzut ceva in afar de prile care constituie, fie i temporar, un organism fizic sau spiritual. Nota esenial a calului nu va fi in afar de cele 4 picioare, de copitele, de prul lui, de inima, de capul lui, iar nota esenial a sufletului unui popor nu va fi in afar i deosebit de modul lui de cugetare, de simire, de trire a divinitii, de datini etc. etc. * In lumina acestor consideraii, s examinm definiia dat de dl. Frollo realitii roman. In aceast definiie, spunea domnia sa, intr, ca note eseniale, numai dou, locul i limba matern, in cazul nostru inuturile locuite de romani i limba roman. Numai acestea dou sunt proprii tuturor romanilor i strine, laolalt, oricrui neroman. Observm i-n aceast definiie tendina catolic de-a simplifica realitatea, meninan-du-se la exterior i ematizand-o (schematizand-o, n.ed.) in noiuni incolore, pe care s le poat manui cum ii e voia. In felul acesta este roman i un evreu ce triete in Romania i ai crui ascendeni vorbesc de dou generaii exclusiv limba roman. Evident ins c evreul respectiv nu va fi esenial roman, i dac totui e socotit in genere ca atare, aceasta se datorete numai faptului c s-a inglobat unui organism etnic cristalizat de mult vreme i din a crui via specific, de-acum se imprtete. Nu va inceta, de asemenea, de-a fi esenial roman odrasla unei familii romaneti stabilit de dou generaii in strintate i negrind in familie limba roman. Nu sunt romani saii dintr-un sat din jurul Sibiului, care vorbesc cu toii de vreo dou generaii limba roman, precum nu sunt secui romanii din secuime care

vorbesc numai limba secuiasc. Nu spunem c locul i, mai ales, limba nu sunt elemente eseniale in fiina unui popor i c schimbandu-se acestea nu-i va pierde cu timpul un individ i personalitatea sa etnic. Dar insui faptul c aceast personalitate dureaz inc un anumit timp i dup schimbarea locului i a limbii, i intr-un grad tot mai mic totdeauna, dovedete c nu numai locul i limba, sau nu schematic inelese, sunt singurele i prin ele insei notele eseniale, ci i, sau propriu-zis o anumit structur spiritual pe care locul i limba o determin in oarecare msur i limba o exprim parial. Limba nu intrucat e mod de exprimare folosind anumite sunete in solidaritate ca alii este un element important in sufletul unui popor, ci intrucat ea exprim, in parte, un suflet unitar e un semn al lui, i intrucat e unul din factorii care impreun cu alii lucreaz, asupra sufletului individual asimilindu-l celui colectiv al neamului. Limba, numai intrucat e un complex de idei, de idealuri, de sentimente cu o nuan specific acelui popor, intrucat reoglindete un anumit suflet, e element esenial al unui popor. Un roman va exprima un suflet specific lui i-n limb strin, iar un strin care tie romanete inc nu se exprim romanete, pentru c inc nu i-a plmdit un suflet romanesc. Dac dar limba nu prin ceea ce-i sunet specific caracterizeaz un neam, ci prin aceea c exprim o anumit structur sufleteasc, urmeaz c aceast structur e esenial unui neam. Ne putem inchipui c acest sistem de sunete s-ar putea inlocui cu un altul, fr ca structura sufleteasc s sufere prea mult, dac ceilali factori de via rman aceiai; sufletul acelui neam va acomoda noul material de exprimare fiinei sale. In afar de aceea, nu limba este unicul organ de manifestare a unui popor; exist alturea, cantecul, jocul, -8-

portul, obiceiurile sociale, riturile religioase pan la o anumit msur etc. Dac esenial unei naiuni este structura ei sufleteasc specific, urmeaz c esenial este orice factor istoric, geografic, ereditar care a intrat in acea structur i exist in ea determinandu-i cursul de dezvoltare ulterioar. Nu numai locul geografic cum spune dl. Frollo, cci altfel de ce n-au fost i dacii, romani, sau de ce n-au devenit i secuii, romani, ci un anumit sange comun fie el i produs prin amestecri i aci nu vorbim de indivizii izolai care se incorporeaz din afar la fiina neamului format gata un trecut trit solidar nu alturi, ca ungurii cu romanii cu toate amintirile i urmele lui i, in sfarit, o continuare de vieuire in aceast solidaritate. Acestea toate au format Romania. i toate sunt eseniale, pentru c dac numai unul ar fi lipsit, romanii n-ar mai fi cum sunt. Astfel stand lucrurile, evident c Ortodoxia este i ea un element de baz in arhitectura sufletului romanesc, este esenial, dac dl. Frollo vrea s vorbim in termenii domniei sale, pentru c dac n-ar fi fost ea, e sigur c neamul nostru ar fi luat o alt direcie spiritual, n-am mai fi fost cum suntem, ceea ce e echivalent cu, n-am mai fi fost ce suntem. Aceasta i din motivul special c religia in viaa unui popor nu e ceva de suprafa, o sum de adevruri obiective, care se suprapun sufletului cuiva pur extern, ca o plrie pe cap, cum ii inchipuie dl. Augustin Popa, fidelul apostol al concepiei acesteia mecanice despre religie a catolicismului universalist, ci un element care transform intr-un anumit sens tot sufletul cuiva nu numai in idealurile, afectele, preocuprile lui, ci i in modul lui de-a cugeta i in toate manifestrile practice, artistice, de fiecare zi i epocale ale unui popor. Toat viaa unui neam poart pecetea religiei sale. Ce-ar insemna acum ca neamul nostru s schimbe Ortodoxia cu catolicismul? Sau s ia in serios trecerea sa la catolicism i s se strduiasc astfel s desfiineze tot modul su

de cugetare i de via sufleteasc, cu toate manifestrile ei in extern, pentru c toate acestea poart pecetea Ortodoxiei, sau s devin catolic cu numele, ca o parte din romanii ardeleni, rmanand mai departe in toate resorturile lor sufleteti anterioare, adic in realitate ortodoci. Adic, sau a-i instrina i fiina etnic, sau, dac i-o pstrezi aceasta, a rmane ortodox. Acestea sunt valabile, desigur, numai pentru cazul cand intre Ortodoxia roman i catolicismul universalist este o esenial deosebire. In cazul acesta, cred, c sufletul romanesc prin nimic nu poate fi tirbit mai mult, ca prin inlocuirea real a Ortodoxiei cu catolicismul; nici chiar prin schimbarea locului sau a limbii sale. -9INTRE ORTODOXIE I CATOLICISM In articolul precedent, intitulat Intre romanism i catolicism, restransesem problema compatibilitii intre aceste dou realiti la cea formulat in intrebarea: este sau nu distana intre Ortodoxie i catolicism aa de mare, incat, insuit Ortodoxia de ctre un popor, s-l fac incapabil s primeasc catolicismul, rmanand in marginile naionalitii sale? Desigur c rspunzand acestei intrebri nu vom avea in vedere deosebirile dintre cele dou confesiuni, cum sunt formulate, abstract, in Dogmatici i in Catechisme, ci vom urmri aceste deosebiri in consecinele i influena lor concret, in religiozitatea i viaa adepilor lor. Vom cuta s desprindem, adic, spiritul viu al Ortodoxiei i pe cel al catolicismului i-apoi s le confruntm, constatandu-le afinitile i deosebirile. Catolicismul este raional i imanentist, Ortodoxia este mistic i transcedentalist. Raionalismul catolicismului istoricete decurge din pozitivismul roman, iar in Cretinism

crete din Filioque. Oricat ar vrea, catolicii nu pot nega c Filioque s-a nscut dintr-o grij exagerat pentru Dumnezeirea Fiului in defavoarea Dumnezeirii Duhului Sfant i oricat sar feri, nu-i pot cugeta pe Duhul Sfant decat inferior Tatlui i Fiului. Tatl i Fiul sunt mai unii i mai apropiai personal decat Tatl i Duhul Sfant. Acesta e o treapt a Dumnezeirii spre cele relative. Dumnezeu nu se unete direct i personal cu fpturile Sale, El este inaccesibil acestora, legtura intre cele dou pri o face o fiin mijlocie. Cu aceasta ne aflm in plin dualism religios cu toate consecinele lui, dintre care cea mai important este raionalizarea intregii atitudini religioase a omului. Deoarece Dumnezeu este inaccesibil sufletului omenesc, inexperiabil, despre Dumnezeu nu putem avea decat idei; Dumnezeu este numai obiect de reflexiune, nu de trire. i, intrucat apoi sufletul omenesc nu tie de alte realiti, decat de cele naturale, imanente, ideile acestea despre Dumnezeu vor avea pururea un caracter antropomorfic amplificat. Tot domeniul transcedental este raionalizat, populat cu formele empirice, este o empirie potenat la absolut. Catolicii tiu de o metafizic, dar de una dup chipul i asemnarea empiriei. In tendina lor de-a raionaliza totul nesocotesc viaa i realitile cele mai tinuite ale sufletului, pentru c raiunea geometrizeaz, definete, concepe lucrurile static i orizontal, iar viaa e dinamism, nuan i intensitate. Viaa nu poate fi cunoscut raional, ci numai experimental. Metafizica latin e o combinaie i un joc de forme statice, de noiuni dearte, teatru de marionete. Te apropii de ea cu cele mai frumoase ndejdi, bazat pe marile promisiuni cu care te ispitete, i nu te alegi decat cu nite coji; miezul lucrurilor e ocolit sau evaporat in forme. Tot din caracterul raional al catolicismului, decurge dragostea de impriri, de definiii, de sistematizri, chiar cand acestea nu izvorsc din

natura lucrurilor; sub ele se ascunde doar pedanteria omului care vrea s umple timpul, paginile i urechile celorlali, fr a spune nimic. Dualismul i raionalismul catolic denatureaz noiunea Bisericii. El accentueaz deosebirea intre partea dumnezeiasc i cea omeneasc a Bisericii, desprindu-le pe - 10 acestea net; numai aa au ajuns s caute lui Hristos, o paralel pe pmant, un cap pur vzut al Bisericii. In realitate, Hristos este singurul cap al Bisericii, care este in toate prile ei, i dumnezeiasc i omeneasc, cum numai un cap are i trupul individual al Mantuitorului. Pentru catolicism, Biserica este un organism social opus altor organisme sociale i luptand cu ele pentru supremaie in aceleai domenii de via i nu trupul divino-omenesc care se intreptrunde cu celelalte organisme sociale i triete pe un alt plan de realiti. De aici, accentul considerabil ce se pune in catolicism pe organizaie, disciplin, drept, ca i cand acestea sunt puterile mantuitoare. De altfel, turnarea intregii religioziti catolice in noiuni juridice precise i in raporturi de drept este i un efect al raionalismului catolic. Un raport de drept e legtura omului cu Dumnezeu in toate strile: primordial, czut i restaurat. Un raport de drept presupune rceal, distan, contiina exagerat a demnitii proprii, indatorirea reciproc prin servicii. Omul catolic am spus e la mare distan de Dumnezeu; chiar cand Dumnezeu ii trimite indatorat anumite ajutoare, omul are grij ca s le in separat de ce-i al su, ca nu cumva s se inele la o eventual rfuial a socotelilor. Omul pentru sine insui n-are, de altfel, lips de acest ajutor; el in sine nu poate progresa nici in bine, nici in ru, ci acest ajutor il primete pentru a-i descleta fiina de ghearele rului i a-l distruge pe acesta; la catolici se vorbete de mantuire i justificare, ca de-un fapt negativ i ca de o imbuntire a unor raporturi juridice, la ortodoci de

indumnezeire sau sfinire, de schimbarea continu a omului in sine. La catolici se vorbete de intinderea unor colaci de salvare omului inconjurat de valurile rului, la ortodoci de fuzionarea puterii dumnezeieti cu fiina omeneasc, care a inceput s slbeasc in tendina ei dup Dumnezeu. In Ortodoxie, restaurarea in Hristos inseamn reunire cu Dumnezeu, in lipsa creia const rul, in catolicism se menine mai departe distana, dar cele dou pri ii zambesc amical; Dumnezeu ajut omului s scape de-un necaz, omul se achit prin prestaiunile sale pozitive. Cand nu s-a achitat de bun voie, e silit la aceasta, i dac aici nu mai e timp, in Purgator. Nu avem pretenia s fim complei in sublinierea spiritului catolic, pretutindeni unde se gsete in manifestrile acestei confesiuni. Atat cat l-am reliefat, ajunge pentru a stabili raportul intre el i cel ortodox, dup ce il vom reliefa puin i pe acesta. Misticismul i transcedentalismul Ortodoxiei se manifest in contiina c Dumnezeu nu e inaccesibil, nu e distanat de lume, ci in lume, unit cu omul prin Duhul Sfant, care-i Dumnezeu adevrat, i deci, mai mult experiat decat dedus, precizat, imprit i definit de raiune. Trecerea din imanen in transcenden e posibil i uoar, inc trind in trup, i transcendena se las trit, i oarecum chiar exprimat prin ceea ce-i este ei caracteristic, fr analogiile empiriei. De aceea, cunoaterea adevrului (religios) nu st la captul unei activiti intelectuale aceasta distaneaz, limiteaz i analogizeaz adevrul ci in trirea in Dumnezeu, intr-o via de sfinenie, care nu pretinde hrgos rsplat i nu-i accentueaz originea in eu, ci gsete intregul ei rezon de-a fi i toat mulumirea in unirea cu Dumnezeu. Raiunea (ratio) in Ortodoxie inceteaz de-a fi suprema facultate a omului, care dicteaz in detalii viaa lui, construind o etic cu soluii precise pentru fiecare moment al vieii; locul ei este ocupat de insi viaa pe care credina o indrepteaz spre Dumnezeu.

Misticismul ortodox crescut din unirea Absolutului cu Relativul, nu trage linie de demarcaie intre partea vzut i nevzut a Bisericii, intre omul religios-social i religios- 11 mistic, dintre care prima parte s-o pun sub stpanirea ierarhiei (i-a papei), pe a doua sub a lui Hristos, ci Hristos stpanete in intreag Biseric, principiul lui personal unic, prezent i in Dumnezeirea i in omenirea Bisericii, sau mai bine zis Dumnezeirea care intreptrunde i indumnezeiete omenescul din ea. Pentru ortodoci, este absurd ca trupul divino-omenesc al lui Hristos, in care activeaz Duhul Sfant, cel cu adevrat Dumnezeu, s fie vduvit de infailibilitate in favoarea unei persoane, ca i cand toat Dumnezeirea Bisericii ar avea reedina i izvorul in acea persoan. Pentru ortodoci, infailibil e numai Biserica in intregimea ei, in contiina ei general, care cuprinde i pe-a clericilor i pe-a mirenilor. Dac se manifest prin consimmantul general al ierarhilor, aceasta nu inseamn c ierarhii sunt in totalitatea lor, luat pentru sine, infailibili, ci hotrarile lor sunt infailibile, numai intrucat reoglindesc i sunt primite de contiina Bisericii. * Confruntand spiritul ortodox cu cel catolic, constatm, fr a intra detailat in comparaie, enorma deosebire ce le caracterizeaz i deci imposibilitatea de-a le schimba real una cu alta, fr a-i altera fiina spiritual. In legtura aceasta de idei s rspundem la dou obiecii ridicate de dl. Iosif Frollo, care par a starni grave nedumeriri. Cea dintai obiecie a d-lui Frollo era formulat in intrebarea: cum, o religie nu se poate intinde la toate popoarele? Dar uite, catolicismul se predic in Africa i Extremul Orient, i afar de aceea, Domnul a destinat cretinismul tuturor popoarelor.

Da, catolicismul se predic de vreo 600 de ani in Extremul Orient, aa cum s-a predicat la germani, anglo-saxoni i printre popoarele ortodoxe. Rezultatul? Sau o rezisten permanent, sau o convertire, cand interesul central s-a mutat de pe latura religioas pe cea politic. In orice caz, catolicismul n-a ptruns in sangele popoarelor amintite i la momentul oportun au artat-o, scuturand un jug extern. Foarte curios, catolicismul n-a ptruns decat in sangele a dou, trei popoare care s-au nscut cu el. N-a realizat nicio convertire real. C Domnul a destinat cretinismul tuturor popoarelor pmantului? Da, dar cretinismul i nu catolicismul. Dar cretinismul adevrat, cel genuin, al Evangheliei i al Tradiiei nefalsificate, este astfel insuit, fiind de la Dumnezeu, ca s se poat intinde la toate popoarele, cand Dumnezeu va vrea. S ne explicm. Catolicismul a deviat mai ales prin scolastic, cretinismul pe o singur latur, pe care a exagerat-o pan la intunecarea total a celorlalte. i-apoi a prezentat aspectul acesta unilateral i greit al cretinismului, ca fiina lui adevrat, pretinzand pe seama lui universalitatea. Catolicismul ar fi acceptat pretutindeni, cand raionalismul lui s-ar ocupa numai de cunoaterea naturii, cand ar fi o metod de cunoatere a naturii. Fiind ins vorba de raportul intre om i Dumnezeu, tocmai pentru c e raional, nu poate fi primit, intrucat, pe de o parte, orice interpretare raional a domeniului transempiric e susceptibil de contestaii i, in al doilea rand, oricare interpretare raional e exclusivist i precis, incat nu mai las loc niciunei alte interpretri. i apoi, fiindc o religie raional omoar religia trit, nu e religie. Catolicismul afirm c o religie poate fi uor schimbat cu alta, intrucat schimbi o teorie cu alta, o sum de adevruri cu alta, dar uit c religia nu e o teorie, ci un mod de-a fi, i chiar - 12 -

cand ar fi teorie, cand ia respectiva teorie in serios nu se poate s nu produc schimbri serioase in fiina ta, mcar in sens negativ. Chiar primind catolicismul teorie, fiina etnic a unui popor tot se altereaz, dac ia aceast teorie in serios, mcar in sensul c va fugi i va bagateliza momentele in care se simte unit cu Dumnezeu. Acestea sunt motivele pentru care nu poate ajunge catolicismul nicicand universal. Universal va putea ajunge numai o religie care afirm unitatea lui Dumnezeu cu omul, aceast unitate putand fi nuanat la infinit, dup originalitatea fiecrui popor. Cretinismul tinde la un universalism variabil, la o unitate in varietate, care este o lege universal, i nu la un universalism abstract, cruia s-i fie jertfit multilateralitatea. Singura condiie ca un popor s-i insueasc real o religie, este ca s poat frmanta cuvantul propovduit in experiene proprii i s-l proiecteze intr-o lumin original colorat. Cretinismul la inceput e diamantul incolor care cuprinde in sine toate culorile, iar cretinismul actualizat e diamantul multicolor. A doua nedumerire ridicat de dl. Frollo este: schimbarea unei religii e chestie de voin. Aa spune Sfanta Scriptur i aa e firesc: mantuirea st in strans legtur cu responsabilitatea. Aadar, i primirea catolicismului chiar dac e un factor potrivnic naionalitii, e chestie de voin. Dar precum nu poi, oricat ai vrea, deveni ungur get-beget decat in cateva generaii, dei vei primi toate medaliile ungureti pentru strduinele tale, pentru c eti cu intenia ungur, aa nici catolic nu vei fi decat tot peste cateva generaii, ins Papa te va acoperi cu toate laudele, chiar dac pe ascuns te urmrete i te suspicioneaz in cateva generaii. UN ATLET AL NAIONALISMULUI CRETIN In epoca noastr atat de lipsit de oameni cu convingeri tari, cu atitudini

consecvente, capabili s imbrieze in preocuparea lor grija pentru obtea in faa creia declam mincinos, Nichifor Crainic e un exemplar de rar i ideal umanitate. Toat aciunea lui postbelic e de o impresionant unitate de ton. In poezia lui, care ne-aduce ecouri din ara de peste veacul agitaiei periferice, din substraturile de limit ale fiinei noastre, de unde se privete dincolo, in dezmrginire, rsun sublimat, in muzicalitatea cristalin i etern, acelai cantec romanesc care infioreaz de tain duhovniceasc eseurile sale i inflorete cu imagini de camp scrisul su. Gandirea, cuvioas, feciorelnic, ginga, plin de tain i de frumusee spiritual, este fiina roman indumnezeit, aa cum s-a artat in viziunea poetului, i in acelai timp, cea mai statornic i mai inchegat atitudine i concepie literar la noi, dup rzboi. Curentul animat de Nichifor Crainic nu e o spe de smntorism. Acela era un romantism facil, adeseori afectat, foarte puin realist i exagerand nota optimist i de mandrie naional. Gandirismul se distinge prin nota de intimitate i adancime spiritual, prin preocuparea, nu de anecdoticul vieii rneti, ci de coloritul fin, abia sesizabil al problematicii sufleteti, de elementele religioase i metafizice ale etnicului romanesc. El nu - 13 e, direct, nici optimist, nici pesimist, ci realist. Nu e nici exaltat in ton, nici protestatar, ci problematic i investigator. Meritul lui Nichifor Crainic e cu atat mai mare, cu cat a tiut s atrag interesul literar i filozofic asupra unui camp de observaie care prea compromis prin smntorism. Dar Nichifor Crainic n-a rmas numai la exprimarea literar a crezului su organic, ci a purces s-i cristalizeze i in form de doctrin politic firetile consecine ale concepiei sale cu care il simi concrescut intr-o bucat. Calendarul este a doua mare

etap in aciunea lui; e reversul politic al Gandirii. Doctrina politic a lui Nichifor Crainic, in slujba creia a pus tot talentul su de scriitor, e in ritmul concepiei care ii intinde uimitor de repede stpanirea asupra intregii Europe in urma falimentului democraiei cu derivatul ei, marxismul i cu sprijinitorul ei ocult: francmasoneria. Caracteristic democraiei i suitei ei este individualismul, internaionalismul i ateismul, sau materialismul teoretic i practic. Individualismul, care a dezlnuit lcomia i rapacitatea insului, a dus la situaia de azi cand cateva sute sau mii de guralivi i mecheri incaseaz milioane de la consiliile de administraie ale bncilor i intreprinderilor industriale, din funcii acumulate, din bugetul public, pe ci mai mult sau mai puin cinstite, iar restul de oameni tanjesc in mizerie crunt, ducand-o de pe o zi pe alta. Individualismul nu tie de nicio legtur a insului cu obtea, de nicio datorie sau jertf a lui fa de o comunitate. Individualismul democraiei este egoism feroce care destram naiunea, destram familia, destram breasla. Internaionalismul e un pretext cu ajutorul cruia insul scap de datoriile ctre comunitatea imediat, ca s serveasc, zice-se, comunitii mai largi. E ca i cu aceia care nu se cstoresc pe motiv c familia ii impiedec de-a-i intinde dragostea i ajutorul la un cerc mai larg de oameni. E o masc la adpostul creia neamurile mai abile, in urma unei mai fericite dezvoltri istorice, exploateaz pan la exterminare pe altele, cum e cazul nostru. E o nesocotire a voii dumnezeieti care vrea ca insi creaia Lui s fie variat i, prin aceasta, cu atat mai minunat; dar e i o utopie care nesocotete realitatea atat de palpabil a naiunilor. Ateismul rupe pe om de izvoarele metafizice, indreptandu-i tot apetitul de fericire spre cele externe, spre cele materiale, spre plceri, cci viaa e scurt. In faa acestor fermeni cu adevrat dizolvani, Nichifor Crainic opune un

solidarism naional cu temeliile morale in credina religioas. E cel mai realist i cel mai generos sistem politic, generos ca sufletul poetului rii de peste veac i a lui Iisus in ara mea. Statul, prin organizarea lui, i credina religioas, prin fora ei luntric, va tempera egoismul individului democrat, fcandu-l s suporte solidar cu neamul lui bucuriile i greutile lui. Disproporiile actuale, strigtoare la cer, nu sunt conforme cu spiritul de dreptate i de iubire intre frai, cum il cere chiar bunul sim. Inii trebuie s capete o educaie in sensul unei morale eroice, jertfelnice, nu egoiste. Naionalismul cel nou nu e declamaie de fraze nesincere, la adpostul crora s exploateze bancherii naionali pe conaionalii sraci. Pan la internaionalism e naionalismul. Iubete intai pe cei din jurul tu i atunci vei fi in stare s iubeti sincer i alte popoare cu specificul lor etnic, tot atat de mult voite de - 14 Dumnezeu. Naionalistul adevrat nu predic ura fa de alte naiuni, dar ii indeplinete o datorie fa de Dumnezeu cultivandu-i firea ce i-a dat-o, dezvoltand-o prin puterile proprii i cu ajutorul lui Dumnezeu in toat amploarea i frumuseea cuprins in germene. Solidarismul naional cretin, incoronat de monarhie, nu este o incercare de-a nesocoti nevoile sociale ale timpului nostru, ci el este o doctrin social, cea mai echitabil doctrin social. Nu numai c ofer soluiile cele mai bune pentru toate problemele sociale, ci ceea ce este i mai caracteristic, e c insufl un entuziasm, un patos pe care nu-l pot inspira niciuna din celelalte doctrine politice. Cum foarte corect spunea Nichifor Crainic in Veacul naionalismului3, internaionalismul i comunismul n-au putut inflcra tineretul care e din fire generos.

Doctrina neo-naionalismului, sintetizat de Nichifor Crainic in articole magistrale, cum e, mai ales cel citat, din ultimul numr al Calendarului , il aaz pe autor in randul puinilor cugettori politici de marc pe care i-am avut. Chiar dac doctrina aceasta ar rmane numai ca o pies in arhiv, ar aduga la cununa poetului o frunz nevestejit. Dar doctrina aceasta nu e fcut s rman in arhiv. E prea vie, prea ispititoare, i prea a cucerit entuziasmul tinerei generaii, ca s poat fi mult vreme oprimat. Cu atat mai mult cu cat nu se poate constata nimic subversiv, nimic dizolvant in ea i de aceea oprimarea ar prea cu atat mai monstruoas, dac s-ar incerca. Peste doctrina aceasta, ilustrat i sintetizat la noi lucid de Nichifor Crainic, nu se mai poate trece ca peste ceva pur i simplu neexistent. i nici n-ar fi bine s se poat. ORTODOXIE I NAIUNE Cretinismul se adreseaz persoanei. El nu se adreseaz naiunii, pentru c nu exist o contiin ipostatic, de sine stttoare, a naiunii. Dar persoanele omeneti nu sunt uniti abstracte, dezbrcate de orice determinante i, prin urmare, intru totul identice. Se pot detaa, desigur, de la orice persoan anumite determinante, ca accidentale i de suprafa. Dar sunt o serie de caracteristici de care nu poate fi dezbrcat o persoan, chiar dac am ptrunde pan la ultimul ei sambure, la ceea ce numim eul ei. Nu numai trupul, ideile, sentimentele, experienele unei persoane poart anumite caracteristici, ci i eul ei, centrul ei ontologic, ceea ce e dat de la inceputul formrii i organizrii unui coninut de via personal, imanena sa, i conduce din transcendent tot procesul acesta. Eul nu este o simpl entitate ipostasial inzestrat cu fora necesar de a constitui un organism omenesc i cu acea lantern la lumina creia se vede i pe sine i coninutul su de via. Dac

centrele acestea ultime ale persoanelor omeneti ar fi neutre in oricare alt privin, fiind intru totul identice unul cu altul, i dac toate determinrile care deosebesc atat de mult o persoan de alta ar proveni numai din influenele externe, din imprejurrile in care tr- iesc diferitele persoane, n-am inelege de ce fraii nscui din aceeai prini (pot fi chiar gemeni) primind aceeai educaie, trind (de exemplu, la sat) aceeai via, se deosebesc 3. Nichifor Crainic, Calendarul, 1 Ianuarie 1934. - 15 totui enorm intreolalt, pe lang toat apropierea dintre ei. E foarte curent opinia c deosebirile intre eurile persoanelor se reduc la urma urmelor tot la imprejurrile externe de via, ins nu la acelea in care triesc persoanele respective, ci la acelea in care au trit inaintaii lor. Experienele inaintailor, istoria lor, au strbtut de la suprafaa sufletului treptat, in curs de generaii, spre adancimile ontologice, artandu-se in urmai ca determinante ale eurilor lor. Iar dac urmaii se deosebesc totui atat de radical intre ei in centrele lor personale, aceasta se datorete misterioaselor capricii ale legii ereditii, care face ca un copil s se apropie mai mult de cine tie ce strmo, iar altul de cine tie ce colateral. Fa de aceast opinie observm intai c tocmai capriciul misterios al legii ereditii e o dovad c singur nu poate explica totul, cci legea natural se caracterizeaz prin constan neclintit, prin repetare monoton. De ce doi gemeni nu sunt niciodat egali? Ar trebui ca mcar uneori s vedem gemeni identici. C istoria inaintailor ar contribui cu ceva la determinarea eurilor urmailor, e foarte plauzibil i, din punctul de vedere cretin, admisibil. Procesul de variare i dezvoltare a lumii nu e determinat nici numai de Dumnezeu i nici numai din imanen. O conlucrare

misterioas are loc i in scoaterea la iveal a noilor fee omeneti. Toate feele omeneti ii au modelele lor eterne in Dumnezeu, modele care nu sunt idei statice, ci fore care lucreaz la alctuirea chipurilor lor in lumea creat, punand la contribuie i puterile imanente ale lumii. Cand lumea a ajuns la acel punct de dezvoltare in care e prevzut s apar o anumit fa omeneasc, aceasta apare atat ca un rezultat al factorilor imaneni, cat i ca un efect al lucrrii modelului-for din transcenden. Puterile i imprejurrile imanente n-aduc decat acele determinante eului nou, care exist in imaginea dumnezeiasc a aceluia din veci. Se poate intui i chiar constata, printrun proces mintal analitic, aceast misterioas colaborare intre procesul imanent i ceva mai presus de el. Un eu omenesc nou nu poate fi produs numai printr-un proces imanent. Dar acesta ii are pan la un loc drepturile lui. Doi gemeni sunt fee omeneti cu totul deosebite din momentul naterii i chiar al conceperii lor. Pe fiecare din ei l-ai putea explica pan la un anumit loc, adunand o serie de momente i de fee antecedente lui i aducandu-le intr-un fel de legtur cauzal. Dar niciunul din cele dou lanuri cauzale nu s-a impus prin sine cu necesitate, ci ambele au fost determinate iniial de o putere mai presus de cauzalitatea natural. Viaa, chiar a tuturor inaintailor, nu e suficient singur pentru a explica natura persoanelor descendente. Un temei il poate constitui i faptul c, dup Sfanta Scriptur sau dup legendele cosmogonice orientale, fiii primei perechi de oameni erau tot aa de deosebii de prinii lor i intreolalt, ca i fiii de astzi, cand in urma fiecrui nou-nscut sunt sute de generaii. Nicio fa omeneasc nu e format in intregime nici de trecutul care o premerge, nici de istoria ei proprie. Fiecare om vine cu o schem original aprioric, determinat numai in parte de

trecut i in cadrul creia are s-i manifeste libertatea creatoare, umpland-o cu un coninut sau altul. Ipostasul fiecrui om vine de la Dumnezeu, dar vine strbtand prin mediul unui - 16 trecut acumulat in prinii pmanteti, i acest drum se integreaz in actul constituirii sale dup imaginea ce-o are in ceruri. Notele individualizante, pe care le primete eul nou constituit in ordinea lumii, din mediul istoriei acumulate in prini, privite din perspectiva noastr cronologic par adugate la alte note pe care le-ar avea mai dinainte. In realitate, noul eu se constituie printr-un singur act, natural-dumnezeiesc, cu totul simultan. De aceea nu se poate spune c notele cu care e inzestrat noul eu de ctre trecutul anterior lui sunt mai de suprafa, de un ordin secundar, deci posibil de lepdat de ctre o persoan, pentru a redeveni in starea de puritate aprioric i fa de influenele trecutului. Numai atata spunem: niciun eu nu se poate explica numai din trecutul anterior lui. In niciun caz nu vrem s spunem c eul in momentul primei lui apariii in imanen ar avea o stare liber de orice urm a trecutului in al crui mediu incepe a se sclda. Din primul moment al existenei sale, eul are i notele pe care i le d istoria inaintailor si. Inainte de-a avea aceste note, inainte de apariia in imanen, el nici nu exist. Nu exist decat imaginea-for, care pan acum a pregtit numai terenul pentru lansarea lui in existen, dar n-a parvenit inc s-l constituie. Iar imaginea-for a fiecrui eu cuprinde virtual toate determinantele lui, inclusiv cele pe care eul le primete prin mijlocirea istoriei ce-l premerge. *

In felul acesta, calitatea naional a eului omenesc nu este ceva accidental, de suprafa, aposterioric, ci face parte din destinul esenial al lui, se cuprinde printre determinantele imaginii lui eterne. Modelul ceresc al fiecrui om e modelul omului concret, precizat istoricete. In ce const calitatea naional? Evident nu intr-o bandier tri sau bicolor, nu in afirmarea obstinent a naionalitii proprii, nu in ceea ce se cheam naionalism, in care intr de multe ori i o not nesimpatic. Acestea toate se pot baza pe calitatea naional. Calitatea naional nu e o simire, un organ spiritual, o facultate in plus a omului. Dac ar fi aa, s-ar mai putea vorbi eventual de posibilitatea anulrii acestui plus care deosebete diferite grupe de oameni, pentru a-i reduce la uniformitatea pretins originar. Calitatea naional nu este un accident adaos umanului pur. Calitatea naional este insui umanul intr-o anumit form a lui. Precum orice element material are in mod necesar o anumit form, aa i umanul se prezint cu necesitate intr-o anumit form determinat dinuntru i deci intrinsec lui. Un uman pur, nedeterminat de-o anumit form, nu se poate inchipui. Chiar informitatea e o form. Un uman fr o anumit form e o abstracie cu care nu poate lucra decat gandirea matematic, nu ins i cea imaginativ, aplicat concretului. Calitatea naional nu st la un col al sufletului, nu constituie o pies deosebit in organismul spiritual-trupesc al omului. Ea nu este alturi de gandirea pur uman, de iubirea iari pur uman, de bucuria i tristeea din nou pur umane, o insuire deosebit, ci ea este gandirea, iubirea, bucuria, tristeea, aciunea, contiina purtand o anumit dispoziie, o anumit vibraie, un anumit iz comun unei grupe de oameni i neintalnit la - 17 celelalte grupe. Farmecul de un anumit gust de care e imbibat iubirea roman, de exemplu,

nu face aceast iubire mai puin uman. i nici gandirea roman nu e mai puin gandire. Intre naional i uman nu e niciun antagonism. Dimpotriv, cu cat ii adanceti simirile umane, cu atat te adanceti mai mult in miezul calitii tale naionale. Umanitatea se afl in adancul firii tale naionale. Doar e fapt notoriu c imitatorii simirilor i atitudinilor strine sunt mai puin umani, pentru c triesc mai la suprafa. Un roman inelege i iubete oamenii de alt neam nu printr-o depire a realitii sale de roman, printr-o coborare undeva in substratul pur uman al personalitii sale, ci rmanand roman. Un roman, cand simte mil fa de un ungur, in mil e tot roman. i se simte cu atat mai mult aceasta, cu cat e mai puternic mila, cu cat subiectul ei uit mai mult c e roman. Iubirea fa de toi oamenii, de orice neam ar fi ei, nu e nici ea o iubire anaional. Sentiment anaional, in rdcinile i factura lui, nu exist. * Acestea ar fi premisele ce le are in vedere Ortodoxia cand, rspunzand la intrebarea despre raportul intre cretinism i naiune, nu subestimeaz factorul naional. Ne-ar fi uor s artm cum decurge rspunsul ortodox din aceste premise, incheind cu aceasta articolul nostru. Dar, deoarece o ramur important a cretinismului, catolicismul, atrage in dezbaterea acestei probleme dou noiuni care tulbur enorm claritatea datei problemei, e util s consolidm rspunsul ortodox i prin lichidarea eventualelor obiecii ce decurg din poziia catolic. Cele dou noiuni de care face uz catolicismul in dezbaterea problemei noastre sunt: natura i supranatura. In aparen, aceste dou noiuni ar simplifica mult problema: naiunea e natural, cretinismul e supranatural, prin urmare supranaional; cretinismul nu poate fi, deci, in niciun caz naional, cci atunci n-ar mai fi cretinism, ci pganism.

Atitudinea catolicismului in aceast problem rezult din doctrina catolic general, care vede totul prin prisma divizrii in natural i supranatural. Conform acestei doctrine, omul primordial const din dou seciuni: natura i donum superadditum, sau supranatura. Natura avea in fiina ei germenele morii i pofta pctoas (concupiscentia carnis). Nemurirea i curenia nu stteau in natura omului, nu erau in legtur ontologic cu firea omeneasc, ci erau adaosuri din afar, neaparintoare constituiei intrinsece a naturii omeneti. Prin cderea in pcat nu s-a tirbit intru nimic natura omului, ci s-a retras numai donum superadditum. Din cele trei feluri de bunuri pe care le putem considera ca fiind in natura uman principiile eseniale i proprietile care rezult din ele, inclinarea natural spre bunul virtuii i darurile gratuite care constituiau justiia original -, cel din urm fel a fost deprtat total i din toat natura omeneasc prin pcatul originar Dimpotriv, principiile eseniale ale naturii cu proprietile care decurg din ele rman absolut intacte; nici pcatul originar, nici chiar pcatele personale nu pot nimic in aceast privin. In sfarit, inclinarea spre bunul virtuii nu e nici ea diminuat in sine prin pcatul originar care nu slbete natura, surs i principiu al acestei inclinri4. 4. I.E. Masson, Dict de Theol. Catli., tome XI, col. 41-42. - 18 Ortodoxia nu tie de acest dualism ontologic in omul primordial, ci inva c nemurirea i curenia erau potene naturale ale lui, pe care avea s le dezvolte deodat cu intreag natura sa. Doar chipul dumnezeiesc a fost impregnat in insi constituia naturii omeneti, nu a fost ceva adaos ca un supra, ca ceva neesenial ei. Am face pe Dumnezeu creator al morii i al pcatului, dac am spune c natura omeneasc pe care a creat-o ar fi

prin firea ei, in mod normal, pctoas i muritoare. Cderea in pcat ar prea neineleas, dac pe Adam l-ar fi reinut de la pcat nu voia lui, ci donum superadditum, de care catolicii spun c era fraul care strunea in Adam concupiscena natural lui. Cum se face c acest dar dumnezeiesc a cedat la un moment dat poftei spre pcat a omului sau asalturilor arpelui? In general, nu inelegem de ce ar fi fcut Dumnezeu pe Adam cu dou seciuni: cu natur pctoas i muritoare i cu un frau supranatural. Intrucat e chip al lui Dumnezeu, natura omeneasc e bun, are ca ceva firesc, normal, viaa spiritual superioar, legtura cu Dumnezeu. Dar intrucat e creat, aceast natur are i posibilitatea s se schimbe, poate s cad din viaa ei divino-omeneasc normal, poate s se tirbeasc, s altereze chipul dumnezeiesc impregnat in ea. Iat ce spune teologul rus Pr. S. Bulgakov: Omul nedezvoltat i tanr avea in sine i puterea vieii - posse non mori i puterea puritii posse non peccare nu ca un dar extraordinar, donum superadditum, ci ca norm intern, ca fire autentic a naturii sale. i moartea, i pcatul, dei posibile in om in virtutea caracterului su creat, au fost pentru el nenormale i impotriva firii sale 5. Omul era cu totul deschis aciunii dumnezeieti, fiind destinat deplinei realizri a indumnezeirii sale, numai in baza neprihnirii sale: Dumnezeu venea in fapt de sear s vorbeasc cu omul, ca un prieten, dar aceast convorbire nu era un donum superadditum in raport cu natura lui necrescut inc, ci dimpotriv, aceast comuniune cu Dumnezeu ii era dat i destinat lui, in baza naturii sale. Astfel, prin pcatul originar, nu s-a retras simplu donum superadditum, aa incat natura s rman in intregimea ei. Starea omului dup cderea in pcat nu e o stare natural, starea naturii pure, ci o stare de stricciune a naturii; el nu-i mai are natura lui in plenitudinea i sensul ei firesc, el are o natur tirbit, in care s-a introdus, defectuozitatea.

Pentru catolici, ins, omul a rmas cu natura lui deplin. Avem deci de-a face cu dou concepii despre natura omeneasc. Desigur, definiia formal a naturalului poate fi aceeai: sfera naturalului unei fiine cuprinde toate acele puteri, insuiri i acte care in de acea fiin, cresc din ea, o manifest pe ea i nu sunt accidente sau adaosuri artificiale, nenecesare ei. Dar, in concret, concepia ortodox este c viaa spiritual nu e ceva accidental, nenecesar naturii omeneti, ci ine de ea, exprim sensul i direcia ei. Viaa spiritual fiind participare la viaa dumnezeiasc, urmeaz c natura omeneasc e astfel fcut c nu poate tri o via adevrat, decat participand la viaa dumnezeiasc. Naturii omeneti nu-i este imprimat numai capacitatea de-a participa la viaa dumnezeiasc, de-a se indumnezei, ci i necesitatea dup ea, organul care caut acea via, fr de care natura sau sufer cumplit sau se inchircete intr-o via subnatural, oarb, defectuoas. S-ar prea c e o contrazicere s numeti natural viaa spiritual, comuniunea cu Dumnezeu, indumnezeirea. Doar ce-i natural omului crete din om, pe cand viaa lui 5. Pr. S. Bulgakov, Rugul aprins, ed. rus, pp. 24-25. - 19 spiritual e legtura cu ceva ce vine de dincolo de el, cu Dumnezeu. Totui, nu-i aici nicio contrazicere. Viaa spiritual, indumnezeirea, sau oricum i s-ar mai spune participrii omului la viaa dumnezeiasc, e, in primul rand, act omenesc de lansare in divin sau de absorbie a divinului. Act sau funcie omeneasc de nutriie spiritual. Dac mancarea material nu este ceva extranatural, nu poate fi nici mancarea spiritual. Floarea inc se nutrete cu aer i lumin, dar procesul acestei nutriii nu e supranatural florii. Dimpotriv, fr el, floarea se inchircete i duce catva timp o via

nevoia, subnatural, ca apoi s moar. Suntem de acord c o aplicare perfect a definiiei naturalului (cretere din sine) nu se poate face la viaa spiritual a omului (precum, de altfel, nu se poate face la nicio alt activitate a lui). Participarea la ceva din afar de sine e intr-o anumit privin altceva decat cretere din sine. Dar dac ne gandim c omul e in intregime fcut de Dumnezeu, deci chiar o cretere din el a vieii spirituale ar fi tot un fel de participare la bogia dumnezeiasc i, dac ne mai gandim i la aceea c intre insuirile naturale cu care l-a creat Dumnezeu pe om, una dintre cele mai eseniale este aceea s participe, cu preul plenitudinii vieii sale naturale, la viaa dumnezeiasc, putem socoti aceast participare la viaa dumnezeiasc, indumnezeirea omului, ca inand de natura lui, fiind cerut de ea i manifestand-o pe ea. De natura omului nu ine numai trupul i sufletul, ci i viaa dumnezeiescomeneasc. Omul e o fiin teandric in natura lui. Noi distingem nu intre natural i supranatural, ci intre via fr Dumnezeu i in Dumnezeu. Dar viaa natural e cea in Dumnezeu. Are vreo insemntate practic aceast deosebire intre ortodoci i catolici cu privire la sensul naturii omeneti? Nu e cumva numai o ceart pentru cuvinte? Are o insemntate destul de mare. Mai ales in legtur cu problema noastr. Intre elementele care constituie natura unei fiine exist o sudare atat de perfect incat formeaz la un loc un intreg cu un singur sens, o unitate perfect. Dei de substan deosebit, elementele constitutive ale naturii umane poart pe trepte diferite aceleai caractere i abia toate la un loc exprim i realizeaz, in acte comune, sensul i destinul ei. Aa cum sufletul, dei de substan deosebit in raport cu trupul, formeaz cu trupul un intreg, exprim impreun un sens i realizeaz impreun

orice act, la fel in viaa spiritual a omului se intalnesc intr-o unitate misterioas harul dumnezeiesc cu actele sufleteti i trupeti, exprimand i realizand impreun viaa deplin a naturii omeneti. i cum natura omeneasc se prezint la fiecare persoan cu anumite caractere individualizate, viaa spiritual, care ine de natura cutrei sau cutrei persoane, va purta i ea, in felul ei, aceleai caractere individualizate care se manifest in suflet i se fac vizibile in trup. Viaa spiritual, oricat ar fi de profund, e alta la fiecare persoan. Nu sunt doi oameni care s experieze la fel participarea la viaa dumnezeiasc i s o manifeste in aceleai roade, in acelai chip. N-au fost doi profei care s aib aceleai viziuni i s foloseasc aceleai imagini pentru a exprima experienele lor. Nu e vorba aici de deosebiri care despart pe oameni, de justificarea individualismului in sensul izolrii religioase. Cei ce au alte viziuni i se vd silii s le exprime in mod deosebit, tiu in acelai timp, tot prin - 20 experien religioas, c trebuie s le refere la acelai subiect care li s-a descoperit. Ei se ineleg perfect unul pe altul, cci tiu c, in fond, exprim acelai lucru cu mijloace puin deosebite, dup cum puin deosebit e natura fiecruia. Iubirea, sub influena experienei religioase, e experiat deosebit de fiecare om. Dar aceasta nu inseamn c nu se pot iubi. Sobornicitatea nu e uniformitate, ci armonie, aceeai melodie cantat la un loc de instrumente puin deosebite. Viaa spiritual are i ea caracterul naional al subiectului care o triete. Cu totul alte consecine rezult din concepia c viaa spiritual e supranatural, c nu formeaz impreun cu natura un intreg ontologic. In sectorul supranatural nu vom intalni in mod necesar caracterele individuale pe care le are natura in diferitele persoane.

Supranaturalul e unul, iar persoanele sunt diferite, natura e variat. i oricat s-ar aminti adagiul lui Toma dAquino: Gratia non tollit naturam sed perficit6, supranaturalul e conceput, totui7, nu intr-o continuitate organic cu natura, ci ca un sector desprit a crui misiune este nu atat s trezeasc puterile naturii la viaa deplin, cat mai degrab s reduc natura la tcere, s o potenializeze, intocmind deasupra ei, nu din pmantul ei, un fel de grdin aerian, supranatural, cu virtuile ei, cu viaa ei. Astfel se vorbete de virtui infuzate prin har, nu, cum am zice noi, exfuzate din natura omeneasc. E drept c subiectul acestor virtui infuzate e lsat s fie tot omul, dar evident c in acest rol subiectul omenesc e dezbrcat de toat individualitatea lui concret, redus la rolul unui simplu agent fizic pentru manipularea virtuilor infuzate. Alte caractere ale naturii sunt inbuite de har: de pild, concupiscena. In general nota personal, determinantele particulare au s fie inbuite de supranatur, care e de caracter general, uniform. Perfecionarea naturii de ctre har se inelege i ca o corectare a naturii, ca o reducere la starea de poten a unor insuiri ale ei. De calitatea naional supranaturalul nu vrea s tie nimic, fiind o calitate particular. Calitatea naional nu poate deveni o calitate supranatural. Rmanand numai in sfera naturalului, catolicismul o privete cu suspiciune. Vom incerca s artm i printr-o scurt cercetare a procesului de ridicare a naturii din starea czut, c separaia omului in natural i supranatural e greit. * Fr indoial, refacerea naturii omeneti czute se face printr-un ajutor de sus. Fa de natura deteriorat, se distinge limpede coborarea puterii de sus, de la Dumnezeu. Dar primului om nu i s-au dat tot astfel, in dou reprize, o baz ca natur cu inclinaii spre pcat i un adaos extraordinar, ca frau contra pcatului. Aceluia i s-a dat totul la un loc, ca

un intreg. Acest infra i supra il observm la omul de azi nu numai in momentul cand peste ce are el deteriorat vin puterile de sus, ci i dup aceea, atata timp cat intre acele puteri i starea sa pctoas de mai inainte nu s-a fcut o sudare perfect, atata timp cat natura nu e scoas din defectuozitate, nu e reparat. La un cretin neperfect, pstrand inc impulsuri tari spre pcat, se poate vorbi inc, nu de natur i supranatur (pentru c natura in sensul ei adevrat nu-i ceva pctos) dar, in orice caz, de ceva infra i de ceva supra. Observm 6. Harul nu inal natura, ci o plinete (n.ed.). 7. In concepia catolic (n.ed.). - 21 aceasta intuitiv in sufletul nostru, fiecare. Putem vedea cum, in anumite momente, suntem dui de porniri pizmae, pofticioase, inferioare, i putem simi cum, in alte momente, vine peste ele, innobilandu-le, ceva de sus, de dincolo de sfera noastr omeneasc. Dar distincia aceasta nu se mai poate face la un cretin perfect. (Sigur, un cretin absolut perfect n-a existat, dar au fost personaliti care s-au ridicat la mari inlimi). De pild, la Sfantul Apostol Ioan. Se mai pot distinge in sufletul lui dou zone: una infra, a lui, pctoas, i una supra? Mai poi spune: acestea sunt porniri i ganduri de jos, celelalte de sus? Nu este el in intregime cretin? i aceasta este inta spre care tind cretinii: la o sudare deplin a puterii de sus cu starea deteriorat a lor, astfel ca s nu fie in ei dou zone, ci un intreg care nu e altceva decat natura omului restabilit, natura lui, cum a fost cugetat i creat de Dumnezeu. Harul i voia omului nu se mai simt ca dou principii de aciune, ci ca unul singur: voia luminat i intrit spre bine. Sub har simirile omului nu mai rman cele vechi, pentru ca prin fora cumva fizic a harului ele s arate numai altfel de cum sunt, ci

efectul harului trece cu totul in constituia intrinsec a lor, transfomandu-le, innobilandu-le. Eficacitatea harului nu e real decat din momentul in care a reuit s-i converteasc fora lui in for intrinsec a puterilor i organelor cu care este inzestrat omul. Harul nu e o entitate ipostaziat, o grmjoar de putere de la Dumnezeu trimis in suflet, cum inva catolicismul cand spune c harul e creat, c e prin urmare desfcut de Dumnezeu (Graia simitoare este deci o realitate distinct de Dumnezeu, creat, infuzat i inerent sufletului8). Harul e aciune, lucrare a lui Dumnezeu, nedesfcut de fiina Lui, izvorand din ea. Ca atare, nu poate exista in om o via de sine stttoare a harului, ci trebuie s admitem sau c numai Dumnezeu e subiectul acelei viei harice, sau c harul devine act i al omului, al puterilor i funciilor lui. Prima parte a alternativei nu se poate admite, ea insemnand anularea omului. Rmane astfel ca singur posibil a doua parte a alternativei: omul subiect al lucrrii harice, sau impreun subiect cu Dumnezeu. Cat vreme, dup catolicism, viaa supranatural a harului nu e nici omeneasc, nici dumnezeiasc, ci ceva foarte bizar, in concepia ortodox, ea e i profund uman i dumnezeiasc, sau e cu atat mai deplin uman cu cat e mai dumnezeiasc, e o via teandric, de om indumnezeit. Cat timp aciunea haric rmane exterioar puterilor sufleteti ale omului, chiar fiind in suflet, nu poate produce efecte care s fie ale sufletului, virtui ale omului. Numai cand aciunea aceasta a lui Dumnezeu trezete, dezvolt, intrete facultile sufleteti, devine deci for intrinsec a lor, se vor ivi simirile i faptele cretine, care sunt ale omului. Se mai poate distinge, in aceste simiri i fapte ale omului, un sector natural i unul supranatural? Mai vedem aici o natur care rmane cu starea ei, i deasupra ei o supranatur, inbuindo? Intregul om, cu toate facultile, insuirile, pasiunile, caracteristicile lui, s-a ridicat, toate

acestea umplandu-se ca nite organe cu for nou, indreptat spre bine. Teologul rus B. Vaeslavev spune, referindu-se mai ales la Printele rsritean, Maxim Mrturisitorul: Patimile in totalitatea lor nu sunt rele in ele insele; ele sunt bune in mana celor ce ravnesc o via bun. Patimi ca dorina, voluptatea, frica, prin sublimaie, se transform: dorina in dorul puternic dup harurile dumnezeieti, voluptatea in fericirea i incantarea sufletului pentru darurile dumnezeieti, frica in teama corespunztoare de greeal, mahnirea in 8. J. van der Meersch, Dict. de Theol. catii., tome VI, col. 1609. - 22 cin. Viciosul e zidit din acelai material ca i virtuosul Puterile naturale ale sufletului i trupului devin rele numai atunci cand primesc o form deosebit, adic forma pervertirii. Ideea fundamental a intregii ascetici i mistici greco-rsritene e indumnezeirea (). Indumnezeirea este sublimaia continu a intregii fiine a omului i a tuturor puterilor trupului i sufletului lui Sublimaia opune categoric ascetica i mistica cretin oricrei ascetici i mistici necretine, fie ea hindus, neoplatonic, gnostic, stoic. Acolo nu e sublimaie, acolo e negaie; nu mantuirea lumii, ci mantuirea de lume Pentru ascetica negativ, transfigurarea sufletului i a trupului, invierea, este o absurditate. Ceea ce e inferior (trup, patimi, emoii, subcontient, natur, cosmos) nu se mantuiete, nu se modeleaz i nu se sublimeaz, ci se dezrdcineaz, se neag i se taie9. Puterile, insuirile, caracteristicile omului, nu se convertesc, nu se topesc in har, ci lucrarea haric se las turnat, se modeleaz dup aptitudinile i facultile omului. Calitatea naional, care nu e altceva decat o form general a sufletului, nu se dizolv in har, ci harul se las turnat in tiparul sufletului naional, sublimand aceast calitate a sufletului.

Distincia intre ce vine de sus i ce aduce omul nu se mai poate face la un cretin bun decat prin amintire: gandind cum era inainte de a se fi perfecionat cretinete. S lum o asemnare: bolnavul i medicina. Bolnavul este natura omeneasc dup cderea in pcat. Medicina e harul care-l vindec. Omul, la inceput, n-a fost fcut in dou reprize i seciuni distincte: dup natur bolnav, dar, prin leacul ce i se picura, inut in stare de sntate. A fost creat ca un intreg sntos. Dup ce-a devenit bolnav, se observ cum restabilirea se face printr-un leac din afar de el. i distincia intre omul bolnav i leac se observ inc pan ce leacul a strbtut bine esuturile lui, s-a absorbit in ele i, prin aceasta, omul a devenit sntos. Sigur, asemnarea aceasta are defectul c inchipuie pe om ca primind harul dumnezeiesc numai intr-un anumit rstimp i dup aceea nu-l mai primete, il are in sine. In realitate, omul st continuu sub efluviile harului i starea lui se inal, se indumnezeiete continuu. Dar aceasta este viaa fireasc a naturii lui. Cum toate cresc in trup, aa i omul e fcut s creasc in Duh, in Dumnezeu. Natura nu are o limit in inlarea ei, nu devine nicicand o entitate static, dei are o cale, un cadru in dezvoltarea ei. ine de natura omului s-l plou incontinuu harul dumnezeiesc, dar s absoarb continuu aceast ploaie, producand roade tot mai frumoase. Lucrarea, aciunea dumnezeiasc asupra omului devine tot mai puternic, mai inteit, cu cat facultile omului, trezite, intrite de har, sunt mai capabile s primeasc fore noi, s presteze o munc mai intens, s-i mreasc capacitatea de simire, de virtute, de lucru, s devin impreun subiect al lucrrii dumnezeieti. Mrimea harului ce se d e in funcie de mrimea i calitatea organelor sufleteti ale persoanei respective. Viaa intern a organelor sufleteti i aciunea extern a lor e

permanent o refracie a lucrrii harice asupra sufletului, intre ele meninandu-se o strict proporie. Se spune in ascetica ortodox c omul ridicat pe inaltele culmi ale indumnezeirii rsfrange intocmai cu sufletul lui lucrarea dumnezeiasc exercitat asupra lui, incat el i 9. B. Vaeslavev, Etica erosului tranfigurator, Ymca Press, Paris, 1931, pp. 67-70. - 23 Dumnezeu sunt dou subiecte in lucrare comun, cu iradiere de for comun, Dumnezeu ca izvorul fiinial al acestei lucrri, iar omul devenit dumnezeu prin participare. Dac la inceput, pan nu a fost in stare s absoarb deplin in esuturile sale fora lucrrii harice, se observ la om i observ i el o discontinuitate intre el i har, un vacuum, un oarecare hiatus, dup ce sufletul i-a catigat deprinderea acestei absorbiri, dup ce s-a fcut sinteza cu harul dumnezeiesc, nu mai observ aceast discontinuitate fa de puterea harului ce continu mereu s vin. Omul este ridicat in lumina dumnezeiasc i nu mai distinge surplusurile care ii vin mereu, ci se simte scldat intr-o lumin continu, articulat in ea, se simte in elementul su, se simte subiectul ei. Indumnezeit i plin de har este sufletul su, indumnezeire i har ii vin continuu. Nu se mai distinge o natur (in sens pctos) i o supranatur. Dar, dac nu se mai poate vorbi de-o natur i de-o supranatur, ci pur i simplu de-o natur in normal dezvoltare, nu urmeaz oare de aici pentru cretinism o frangere in buci, o variare dup fiecare individ i naiune? Nu se pericliteaz ecumenicitatea cretinismului? Rspundem hotrat: nu. E drept c din sinteza dintre cretinism i starea pe care o aduce fiecare om sau naiune, rezult mereu i mereu alte tipuri de cretini. Altfel de cretin a fost Sfantul Apostol Ioan i altfel Sfantul Apostol Pavel. Harul face s infloreasc

germenii ce se cuprind in fiecare om, precum ploaia i soarele, dei aceleai, fac s infloreasc fiecare plant altfel. Harul se manifest innobiland i infrumuseand, sublimand aptitudinile i coninuturile de via ale fiecrei naiuni. La o naiune inflorete sub influena puterii dumnezeieti o liric superioar, pentru c acea naiune a adus inclinaii sentimentale. La alta o filosofie, la alta o organizaie, la alta o art superioar. Lirica a dou popoare cretine se deosebete pentru c altele sunt motivele, amintirile, incidentele vieii, rezonana sufleteasc la fiecare din cele dou popoare. Cretin devine tot coninutul de tradiii, de preocupri, de aptitudini, de creaii, de manifestri al unui popor. Tot materialul vieii sufleteti, diferit de la om la om i de la popor la popor, dup determinri istorice i geografice, scldat i frmantat de acelai har dumnezeiesc, de aceleai invturi cretine, devine cretin. i atunci, evident c fiecare popor reprezint altfel realizat cretinismul. Dar atunci cum rmane cu ecumenicitatea cretinismului? Exist dou feluri de ecumeniciti. Exist o ecumenicitate egal cu uniformitatea. In sensul acesta, ecumenic e tezaurul credinei i harul, privite in sine; ecumenic in sensul acesta e cretinismul considerat ca un sistem de idei i puteri dumnezeieti de sine stttor, distinct de roadele pe care le produce in fiecare ins sau naiune. i exist o ecumenicitate ineleas ca o simfonie, ca un camp de flori stropit de aceeai ploaie, inclzit de acelai soare, ingrijit de acelai grdinar. Aceasta este ecumenicitatea cretinismului considerat ca via, ca relaie vie intre om i Dumnezeu. Un subiect al acestei relaii este omul cu individualitatea lui, cu tot coninutul lui de via. Ecumenicitatea, in acest al doilea ineles, nu mai cuprinde numai sistemul uniform de idei i puteri care lucreaz in oameni, ci toat spiritualitatea acelor popoare in care lucreaz credina i harul. Tot coninutul spiritual al acelor popoare se acord; e intre acele coninuturi o simire de frate, cci, dei diferite, rsun in ele aceeai

melodie de baz. Exist o relaie de ecumenicitate intre viaa sufleteasc a unui roman i a unui rus, intre folclorul grec i sarb. - 24 Ecumenicitatea in sens de uniformitate o avem in privirea credincioilor i popoarelor aintit spre acelai soare duhovnicesc; ei se simt infrii privind spre aceeai int la fel de scump tuturor. Ecumenicitatea in sens de armonie o avem in varietatea de efecte ce rezult din cderea aceleiai lumini pe spaii istorice i sufleteti pline de alte motive, de alte coninuturi, de alte probleme impuse de geografie, de motenirea trecutului. In felul acesta, se poate spune c cretinismul e i supranaional, dar i naional. Ecumenicitatea nu e sfaiat prin nota naional. Cu totul alta este situaia catolicismului. Pentru el, natura nu devine altfel sub influena harului, aa cum n-a devenit altfel dup cderea in pcat. Ea rmane ingustat la ceea ce este omul inainte de a cobori asupra lui harul. Natura nu poate iei din aceast stare, care este funciarmente pctoas. Harul rmane pururea un pedagog ce ine in frau un elev care nu poate deveni intern, real, altfel. Elevul se zbate continuu, dar nu poate iei din zbal. Dac pedagogul s-ar deprta un moment de lang el, s-ar deda indat la blestemii; disprand fraul, anesc automat poftele i faptele rele. Catolicismul nu tie de-o schimbare intrinsec a naturii omului pctos sub dogoarea harului dumnezeiesc. Dac-i aa, evident c un individ, ca i o naiune, pstreaz sub acel supra de la Dumnezeu o natur care e prin fire potenial pctoas. Natura nu se poate propriu-zis cretina. De aceea, cretinismul rmane totdeauna ceva deasupra, nepenetrand ontologic in natur, neabsorbit de ea. Rman dou planuri distincte: unul variabil, al indivizilor i

naiunilor in starea lor natural potenial pctoas, i altul, uniform, ce planeaz deasupra tuturor, supranatural. A vorbi de-o naionalizare a cretinismului, echivaleaz, evident, in acest caz, cu o blasfemie. Ar insemna s faci cretinismul pctos, dac natura cu care voiai s-l fuzionezi rmane funciarmente pctoas. Ecumenicitatea in catolicism nu e ineleas, decat ca uniformitate. In ea n-au ce cuta spiritualitile specifice, dar cretine, ale diferitelor popoare. Pentru el, cretinismul inseamn numai sistemul de idei i puteri ce planeaz deasupra. Cand zic catolicii despre catolicism c e supranaional, aceasta o ineleg ei in sens exclusiv i unilateral. Calitatea naional fiind o calitate natural, nu se poate ridica in acel supra, fr a inceta s existe. i nici acel supra nu poate avea niciun efect intrinsec asupra calitii naionale, care nu poate fi decat natural dup catolici. Fa de calitatea naional ca atare, catolicismul nu poate avea, de aceea, niciun interes i nicio dragoste. Afirmarea naiunii, in concepia catolic, echivaleaz totdeauna i in chip necesar cu afirmarea unei realiti pgane, inferioare. Nu poate exista naionalism nobil, cretin, moral, cum crede Ortodoxia c e posibil. El e prin definiie anticretin. Aceasta pentru c intre supranatural i natural rmane pururea o prpastie de netrecut. Supranaionalul, in care se situeaz catolicismul, inseamn un loc ontologic in afar de toate naiunile: internaionalul. Fa de abstracionismul catolic, ostil intregii naturi concrete i deci i factorului naional, Ortodoxia apare ca o mam care-i intinde dragostea mantuitoare peste intreg omul, cu toate determinantele lui motenite i dobandite, peste toat viaa lui inrdcinat intr-un mediu viu i concret. - 25 TRECUTUL NOSTRU

Indivizii, ca i popoarele, pe msur ce sporesc in contiina de sine, ii cerceteaz tot mai mult trecutul i-i dezvluie tot mai bine semnificaia. E fals opinia c indeletnicirea cu istoria e un apanaj al epocii in care incepe cultura unui popor. Din moment ce s-a trezit la contiina de sine, un individ sau un popor, trecutul il intereseaz neintrerupt. Dar, inelegerea trecutului se adancete dup cum se adancete gradul de inelegere general a vieii i a individualitii proprii. Dac la inceput cercetarea istoric se mulumete pur i simplu cu aflarea faptelor trecute, cu date, cu intamplri, vzute pentru ele, sau cel mult cu dovedirea vechimii sau vredniciei propriului popor, mai tarziu, istoricul caut sub faptele trecute fiina naional, precizarea prin trecut a cunotinei ce-o are din prezent despre caracterul spiritual al neamului su. Cunoaterea intuitiv a substanei naionale din contemplarea manifestrilor prezente are lips de o examinare i precizare prin trecut. In actualitate se amestec prea multe voci, vuiete de prea mult zgomot, incat cu greu poi distinge ceea ce-i veritabil i durabil romanesc de ceea ce-i sforare i artificiu. Trecutul ins e linitit; in el n-a supravieuit decat vocea veritabil roman. Tot restul s-a stins neavand urmare. Trecutul e un cristal care s-a format dup legile fiinei romaneti. Cu el inainte putem controla ce e veritabil romanesc in tumultul de azi i incotro trebuie s ajutm a se indruma viaa roman. Trecutul e deget intins spre viitorul normal. Dar trebuie dezvluit ca atare. i aceasta a realizat-o in mare msur printele tefan Mete in monumentala sintez a trecutului nostru bisericesc: Istoria Bisericii i a vieii religioase a Romanilor din Transilvania i Ungaria, ed. II.

Utilizand toat literatura istoric de pan azi asupra subiectului, opera aceasta cuprinde toate informaiile cate s-au putut aduna pan azi despre trecutul nostru bisericesc, dar astfel grupate, oranduite i valorificate incat la fiecare aliniat ni se deschide un peisaj larg de ansamblu i ni se ofer o judecat general. Noi am avut un trecut unic. Popor nscut i crescut in lacrimi i necazuri, trecutul nostru bisericesc nu vuiete de certurile dogmatice ale teologilor, nici de luptele ambiioase pentru intaietate intre ierarhi i principi, nici de dezbinrile fanatice sectare. Dar tocmai de aceea trecutul nostru bisericesc e mai veritabil religios: e via de inchinciune a poporului, e jertfa umil a celor muli i sraci pentru a-i zidi i impodobi locauri de rugciune potrivit concepiei lor, e lupt simpl fr armele vicleniei, ale teologiei, i ale puterii lumeti, pentru aprarea credinei. Lupt in care, din primul moment, trebuia sacrificat viaa, ca in timpul primilor martiri ai cretintii. Trecutul nostru bisericesc e trecut religios poporal. Din istoria bisericeasc a altor popoare se poate afla orice, numai viaa religioas a poporului nu; numai ceea ce-i mai curat nu. - 26 De aceea, istoria noastr bisericeasc trebuie s se inchege aa cum e inchegat a Pr. tefan Mete din amnuntele modeste, dar atat de preioase pentru cunoaterea neamului nostru sub unghi spiritual, ale vieii religioase rneti. N-avem un trecut mre prin fastul i venica ciocnire intre ambiiile unei pturi sociale care umbl totdeauna dup mriri dearte. Mreia aceasta a aparinut pe aici altor neamuri. Dar trecutul nostru pe meleagurile transilvane are o alt mreie, de o esen mult mai nobil: mreia buntii, a frumuseii morale. Noi n-am impilat pe nimeni, trecutul

nostru nu cunoate cruzimi i desfrauri, crime sociale i aberaii morale. Dumnezeu a inut s ne creasc sub regimul sobru al lipsurilor i s ne cleasc virtuile sub vantul aspru al suferinelor. Am fost un popor bun; bun nu numai in sensul negativ, ci in cel pozitiv: un popor tenace in virtuile cretineti. Numai aa se explic faptul unic in istorie c un popor fr conductor n-a putut fi slbit sub ordinea moral. El i-a chivernisit singur viaa religioas obteasc, fiindu-i singur consistor, vldic, minister etc. El i-a ridicat prin meteri din sanul lui biserici din materialul lui autohton i intr-un stil in care se remarc toat originala armonie a spiritului romanesc. Arhitectul neam Fr. Schultz a putut scrie aprobat i de ali muli savani strini: Bisericile norvegiene nu ofer nici pe departe in formele eseniale claritatea i contiina de sine arhitectural de a face efect prin masele principale Impresia acestor biserici de lemn este covaritoare, neobinuit. Ele au ceva misterios, un aspect foarte serios, dar i graios, aa c impresia ce o fac asupra privitorului niciodat nu poate fi tears aceste cldiri de lemn sunt opere de art arhitectural perfecte in felul lor10. Poporul le-a impodobit cu lemnria atat de minunat inflorit. El le-a dat o pictur in care canonul erminiei i influenele occidentale nu pot inltura un anumit timbru autohton. Marele merit al Pr. Mete e c a dat glas in opera P. C. Sale acestui grai religios al poporului, punand la contribuie tot ce-l putea face auzit intr-o form cat mai plenar: art bisericeasc, literatur poporal-religioas, obiceiuri testate pentru cutare rstimp din trecut. Albia de lumin tras de P. C. Sa peste trecutul nostru va mai putea fi, s sperm, in viitor lrgit, dar ea e cu siguran i-acum indestultoare pentru o privire de ansamblu asupra lui, pentru a-l inelege in esena lui.

Tot ce rugm pe printele Mete este s ne dea mai repede celelalte dou volume ca s avem in sfarit prima oper de sintez a intregului nostru trecut bisericesc. 10. Mete, Istoria Bisericii i a vieii religioase a Romanilor din Transilvania i Ungaria, ed. II, p. 149. - 27 SPRE STATUL ROMAN CRETIN Trim vremuri de rspantie. Viaa noastr social i politic a ajuns la un impas care ne silete s constatm c drumul parcurs pan acum a fost greit, iar continuarea in direcia lui ar insemna o nenorocire naional. Politicii statului nostru i-a lipsit pan acum elementul cel mai esenial pentru consolidarea unei ri, pentru intrirea ei sufleteasc i tehnic: credina religioas. Cu programe pur raionale, fie in ele preponderent preocuparea economic, sau cea pedagogic, mite-se ele in direcia socializrii sau a celui mai integru liberalism, nu ne pot trezi in suflete forele uriae i nobile ale muncii in folosul general, ale cinstei, ale entuziasmului patriotic i naional. Teza c politica e un domeniu cu totul izolat de cel al credinei religioase a dat un faliment evident. Dimpotriv, se verific cu exemplul indiscutabil al unor state care au pus in timpul mai nou la baza lor credina religioas c puterile creatoare ale naiunii i sntatea ei moral nu gsesc un mediu mai prielnic decat cel al credinei. Politica din credin e cea mai bun politic. Nu se poate recomanda o deviz mai sntoas unui om politic care vrea s lase urme binecuvantate in istoria neamului su, care vrea s fac istorie nu politic meschin i cptuial egoist. S avem in considerare din neajunsurile vieii noastre romaneti numai tot mai ingrijortorul fenomen al depopulrii Banatului, care a inceput in anii din urm i in alte

regiuni ale rii. Ce soluii ofer politicienii notri atat de guralivi? Raionalizarea naterilor prin permiterea avortului? Dar msura aceasta arat i mai mult marasmul moral de care sunt chiar ei covarii. Raionalizarea repartiiei bunurilor, incurajarea material a familiei i in special a celor numeroase? Nu vor fi in stare s-o fac cu psihologia lor contaminat de individualismul comod. Dar chiar dac ar putea s aduc astfel de legiuiri, cu ele tot nu ar putea umple leagnele. Care printe ii ia asupra-i nenumratele greuti ale creterii de prunci, dac nu-l apas contiina poruncii divine? Nu mai vorbim de fraudele uriae care devasteaz sistematic avutul rii, de incapacitatea politicienilor notri de-a restabili respectul principiilor morale, de-a opri vantul de disoluie i de meschin egoism din viaa noastr public. La carma statului roman trebuie s se fac simit asistena lui Hristos. Acest ideal trebuie s ne mobilizeze toate strduinele noastre, ale preoilor. Guvernele unor ri fixeaz pe un numr imediat de ani o problem de rezolvat. Conducerea noastr bisericeasc ar face bine s fixeze slujitorilor altarului ca obiectiv nemijlocit: incretinarea politicii, incretinarea statului. Altfel, in zadar ne muncim in coluri izolate, particulare, s semnm ceva. Pan nu vom indigui fluviul vieii de stat ca s nu-i mai trimit valurile lui striccioase peste micile noastre straturi, vom roboti fr spor, ba chiar va spori dezastrul. S organizm raul, s-l cuminim, ca in loc s ne strice munca noastr, s colaboreze cu ea. Din fericire, zori mai bune se arat. Din direcii diferite se ivesc tot mai muli lupttori pentru idealul statului cretin, in special tineretul aproape intreg se arat decis s rup cu tradiia, nu prea veche, a unei politici fr orizont spiritual. - 28 -

Cine urmrete presa nu cea cotidian, cci aceea in cea mai mare parte e strin de acest ideal in care vorbete acest tineret, se umple de ndejdi i de bucurie. Perspectivele ce se deschid cititorului, te inund cu bogata lor lumin. Intr-un articol de srbtori, un tanr profesor11, analizand corporatismul ca form de stat, arta in cuvinte convingtoare c i el e tot numai o aranjare tehnic, de suprafa, a raporturilor sociale, ca i celelalte forme de stat. In toate aceste forme domin ideea c puterile in stat vin de jos, de la mas, i judecata masei este ultimul criteriu pentru a adopta o form de stat sau alta, precum masa este ultimul scop al politicii. Tanrul profesor, care nu e teolog, opune acestui fel de politic, concepia c i masa are un scop mai presus de sine: Dumnezeu. Orice politic trebuie s duc naiunea spre Dumnezeu. Puterea public deriv din Dumnezeu. i atunci in loc s zicem c singura baz pe care se poate cldi azi, e un stat de corporaii, trebuie s spunem: singura baz pe care se poate cldi un stat, e Dumnezeu. Dumnezeu origine, Dumnezeu punct de ajungere Dumnezeu e singurul criteriu, singura realitate care ca ideal poate polariza in direcii convergente aspiraiile naiunilor; ca atare, singura posibilitate de infrire a popoarelor i incheie tanrul profesor: Fr Dumnezeu, orice sistem social, fie el cat de perfect ca form, e un uria sicriu in care ranjete moartea. Intr-un alt ziar cretin i naionalist, un tanr i talentat romancier12 semneaz un articol de o remarcabil i original cugetare, brodat, in fond, pe aceeai idee. Constatand c toat politica apusului a dus omenirea la un faliment sufletesc, pentru c, incepand de la Renatere ea s-a dezvoltat intr-o direcie de indeprtare de la Dumnezeu i semnaland caracterul cretin al micrii tineretului roman, autorul desemneaz perspectiva luminoas a unei regenerri a popoarelor prin neamul nostru, ales, pare-se, de Dumnezeu, in sfarit, i

el pentru o misiune universal. Aadar, criza de azi e o criz sufleteasc rsfrant in toate planurile vieii, de la cultural la economic una din cele mai tragice crize sufleteti pe care le-a incercat omenirea. Cauza ei e veche i lent, e in insi temelia pe care au pornit s fie zidite vremurile de azi i se cheam: deprtarea noastr de Dumnezeu. Revenirea ctre Dumnezeu se petrece azi cu puteri adanci cu mari rezonane colective, numai in neamul romanesc Va s zic politica determinat cretinete e un fenomen romanesc. i acest fenomen a ajuns astzi la un relief maxim. Cci in nzuina de azi a tineretului romanesc spre Dumnezeu st toat pilda lui Hristos. Tineretul de azi se roag, postete, primete Sfintele Taine i toate acestea le practic nu ca acte autopedagogice, raionale, ci ca antene prin care intr in mediul tainic al puterilor dumnezeieti. Tineretul de azi practic religiozitatea iari mistic, dup cea mai genuin Ortodoxie. De aceea se chinuie azi omenirea: pentru c s-a deprtat de tain, pentru c nu mai accept taina. Acest proces sufletesc e vechi i banal in istoria omenirii. De multe ori pan azi, proasta lor trufie i-a fcut pe oameni s se cread aidoma lui Dumnezeu sau inlocuind pe Dumnezeu. 11. Tanrul profesor, care opune corporatismului concepia c i masa are un scop mai presus de sine: Dumnezeu, bnuim a fi Mircea Vulcnescu sau Paul Sterian. 12. Tanrul i talentatul romancier este, probabil, Victor Papilian. - 29 Analizand astfel fenomenul cel mai nou romanesc in opoziie cu strile apusului, autorul ne face s intrezrim un timp apropiat cand nu numai c vom crea o cultur original alturi de celelalte culturi naionale, ci vom fi invtorii apusului i salvatorii lui

prin introducerea intr-o msur i o form unic a spiritului cretin in viaa statului. Tot ce a putut s conceap mai indrzne actuala nzuin roman, a fost originalitatea unei culturi romaneti alturi de alte culturi originale ale omenirii. Dar, de o perspectiv de supremaie a sufletului romanesc peste toate celelalte suflete ale neamurilor, de o aezare cardinal a sufletului nostru care va fi semn i indrumare pentru cutarea altora, de o poziie de ax a sufletului romanesc pentru oranduirea vartejului sufletesc al omenirii, de aceast aezare de invtori, in care au stat pan acum neamurile apusene, nici cei mai romantici dintre vizionarii notri nu au indrznit s ne vorbeasc. i totui noi indrznim s vorbim. Bine c a descoperit Dumnezeu unei pri din intelectualii notri cheia de aur spre viaa cea frumoas i original a neamului. Credina e cheia de bolt a adevratului stat romanesc. i, in orice caz, pan la infptuirea lui, acesta e scrisul care ne trebuie. Scris de viziune mesianic ce trezete uriaele puteri latente ale neamului i le pune la lucru in flacra de bucurie i de entuziasm. Nu scris de imund, rece i pervers analiz a gunoaielor, scris care corupe i blazeaz tineretul. Statul roman cretin: iat imaginea-ideal care trebuie s ne domine visurile i s ne incoroneze puterile spre a o face cu un ceas mai curand realitate. Iat haina cea potrivit a sufletului romanesc pe acest pmant! NAIONALISMUL IN CADRUL SPIRITUALITII CRETINE Astzi ii disput in politic superioritatea dou idealuri, dou direcii, care se numesc pe scurt: stanga i dreapta. Idealul stangii e unul limitat in orizontul pur material. Stanga vrea s vad pe fiecare

om stul, la fel de stul cu toi ceilali; s mnance toi la fel, s se imbrace toi la fel, s fie onorai toi la fel i s porunceasc toi la fel. Ce trece peste aceasta puin o intereseaz. Problema economic, odat rezolvat in sensul amintit, raiul s-a pogorat pe pmant i nu mai are niciun ineles s mai vorbim de altul. Din mulimea de dorine care se zbat in sufletul omenesc, stanga vede numai una: pe aceea de-a manca, de-a se stura, de-a manca la fel cu toii i totdeauna cat ii trebuie. Filozofia stangii, oricat ar fi de savant in termeni, nu trece peste preocuparea de economic. Domnia proletariatului e idealul din urm al filozofiei marxiste. Intre democraia dus la extrem i intre comunism exist o mare apropiere din punctul de vedere al concepiei despre via. De aceea ele s-au intovrit azi in ceea ce se - 30 cheam Frontul popular 13. E drept c democraia ine la cat mai nestingherita libertate individual, iar comunismul nu pune niciun pre pe libertate, dar aceasta e numai o deosebire de tehnic, de mijloc prin care ineleg acestea dou s realizeze acelai postulat, acelai ultim ideal de egalitate i bunstare economic. Se inelege c cretinismul nu e cu totul indiferent fa de cele materiale i fa de idealul egalitii intre oameni. Dumnezeu a aezat pe om in mijlocul naturii fizice ca s-o stpaneasc i s-i extrag din ea hrana necesar trupului. Intre trupul nostru i natura fizic se petrece continuu un proces de schimb. Trupul nostru nu se poate menine decat primind fr intrerupere elemente materiale din afar i eliminandu-le apoi dup anumite prefaceri. Dumnezeu ne-a lsat s fim intr-o comuniune indisolubil cu natura, cu universul fizic, tocmai pentru a nu-l dispreui, pentru a nu ne dezinteresa de el.

Dar ultimul scop al omului nu este numai inlturarea piedicilor din calea acestui proces necesar de schimb, numai crearea condiiilor in care acest proces s se desfoare cat mai lesne. Fiinele umane nu sunt numai nite piese mecanice din universul material. Meninerea trupului, i anume tocmai printr-o intercomuniune continu cu natura, e numai un mijloc pentru ca spiritul omenesc s poat activa pentru realizarea unor idealuri mai inalte, s poat face eforturi cat mai mari de depire, de ridicare spre lumea valorilor morale i spirituale. Iar ca omul s fac eforturi serioase spre aceste valori, ele trebuie interpretate in lumina eternitii. Fr credina intr-o via etern, niciun efort de aici nu are pre suficient i nu te poate antrena adanc i durabil. Numai eternitatea d pre sforrilor noastre de aici, oricat de mici ar fi ele i in oricare domeniu ar fi realizate. Scopurile spre care tindem in viaa aceasta n-au valoare serioas decat dac strpung bolta cerului i se prelungesc in eternitate. Nu cred c s-a creat ceva mare pe pmant fr credina in prelungirea etern a vieii proprii i fr contiina vie in cel ce a realizat-o c st i va sta venic cu fapta lui sub privirea lui Dumnezeu. Credina in eternitatea vieii proprii e rdcina oricrei spiritualiti mari. Ea nu condiioneaz numai o spiritualitate, pe cea religioas, alturi de care mai pot fi i altele, cum afirm dl. Rdulescu-Motru in cartea recent Romanismul 14, ci e rdcina unic a oricrei spiritualiti adevrate. Astzi, in politic, in faa stangii ostil total acestor aspiraii din sufletul omenesc, se ridic in toate rile un naionalism care dogorete in elanul su tocmai de aceast credin

in destinul spiritual al neamului, interpretat in lumina eternitii. 13. Frontul popular antifascist, organizaie, care sub pretextul luptei impotriva fascismului, lupta pentru interese ale Uniunii Sovietice in fiecare ar unde funciona. De altfel, ea era finanat de Uniunea Sovietic. La ea au aderat muli oameni de tiin, artiti din Europa Occidental. D. Stniloae a surprins caracterul diversionist al acestei organizaii. 14. C. Rdulescu-Motru, Romanismul. Catehismul unei noi spiritualiti, Fundaiile pentru Literatur i Art, Regele Carol II, 1936. - 31 Din timpurile de demult, de cand impraii se socoteau aezai de Dumnezeu pentru a-i sluji Lui in funcia lor, n-a mai fost in micrile politice atata convingere despre destinul oarecum religios al neamului ca in naionalismul cel nou. Intre naionalismul veacului trecut i cel de azi e o mare deosebire. In parte a vzut aceast deosebire i dl. Rdulescu-Motru in cartea amintit. Naionalismul veacului trecut n-avea nimic spiritual in el; el concepea naiunea geografic, extensiv, ca o grup de oameni ca toi ceilali, doar lingvistic i geografic deosebii. El nu lupta pentru altceva decat pentru libertate ca supremul ideal naional. Azi naionalismul pleac de la convingerea, dovedit i tiinific, despre caracterul specific al fiecrui neam i din credina intr-o misiune spiritual proprie a neamului tu. Azi naionalismul nu mai are ca scop libertatea, ineleas oarecum fizic, ci dezvoltarea insuirilor specifice ale neamului propriu, realizarea spiritualitii tale proprii, cu convingerea c aceast spiritualitate are o valoare etern. Naionalismul de azi vorbete de Dumnezeu, ca ziditor al neamului din care faci parte i ca ajuttor in dezvoltarea tipului de spiritualitate cu care l-a inzestrat.

Naionalismul de azi e contient c neamul slujete lui Dumnezeu atunci cand prin munc incordat ii dezvolt insuirile sale proprii. Biserica nu poate decat s se bucure de aceast resurecie a spiritului i a idealurilor spirituale in politic, iar preoimea e datoare s ajute din toate puterile micarea naionalist cretin, combtand ideile materialiste, atee i internaionaliste ale stangii. In special la orae, intre muncitorii momii uor de stanga cu idealuri atat de gastronomice, preoimea are un rol indoit de important. NECESITATEA IERARHIEI IN VIAA SOCIAL Atitudinea de simpatie hotrat a Bisericii noastre fa de ideea naional este prea bine cunoscut. In privina aceasta, Biserica noastr nu s-a incurcat in niciun echivoc, cum s-a incurcat bunoar catolicismul i, in dependen de ei, uniaia, care declar, prin organele sale, pe leau, c oamenii Bisericii trebuie s triasc in bun pace i s colaboreze frete cu masonii. Dar, in afar de ideea naional i de credina in Dumnezeu, mai sunt i alte puncte de doctrin social in privina crora exist un mare dezacord intre cretinism i comunism. Comunismul duce pan la consecinele extreme deviza Revoluiei franceze: egalitate. El pleac de la ideea greit c oamenii sunt in natura lor egali i societatea actual calc in picioare aceast egalitate natural. Ordinea social trebuie modificat deci in sensul ca egalitatea natural intre oameni s nu mai fie intru nimic prejudiciat. Biserica cretin, i indeosebi cea Ortodox, are cheia pentru inelegerea cea mai just a omului i pentru schiarea celui mai bun program de ordine social. Ea tie c oamenii nu sunt egali; nu sunt egali nu numai pentru c variaz in aptitudini i nu sunt

- 32 uniformi (multe daruri, dar acelai Domn), ci i pentru c unul este inzestrat mai puin ca altul, chiar dac am lua pe oamenii cu acelai fel de inclinaie. Unul are un talant i altul mai muli. Sunt oameni mai puternici i alii mai nevoiai. Sunt distane uriae intre oameni in ce privete puterile lor spirituale. Unii se ridic in ordinea intelectual la inlimi la care alii, cu toat silina lor, nu numai c nu se pot ridica cu de la sine putere, dar nici mcar nu pot fi ridicai de cei care au descoperit acele piscuri ale cugetrii. Unii au puteri uimitoare de-a trezi in popoare mari elanuri cotropitoare, alii nu pot mica din amorire nici mcar doi- trei cunoscui. Ce diferen de vitalitate intre un Mussolini bunoar i un oarecare muritor de duzin, fie el chiar liceniat sau doctor in ceva. Care dintre oameni nu are, cu o eviden masiv, sentimentul profundei sale inferioriti de cate ori se compar cu vreunul din geniile actuale ale omenirii, pe teren tiinific sau politic? Dar nu trebuie s socotim c geniile stau intr-o tabr i toi ceilali oameni in alt tabr; c singura deosebire ce exist in omenire, e cea intre genii i oamenii de rand. Geniile sunt in varful scrii, dar, pan la ei, de la treapta cea mai de jos, sunt atatea trepte. De la cel cu un talant pan la cel cu zece, mai sunt multe trepte intermediare. In orice caz, se ridic uneori oameni provideniali care sunt in stare s dea avanturi nebnuite statelor. Pe diferena de puteri intre oameni, pe aceast ierarhie ontologic, se bazeaz ierarhia social. Sensul existenei ei nu e acela de-a asigura domnia unora asupra altora, ci de-a asigura un maximum de ordine i de bine pe seama tuturor. Existena in mijlocul stihiilor naturii i in condiiile actuale de pctoenie a omului se poate menine intr-o relativ ordine i cu asigurarea unui tot mai ridicat standard de via numai printr-o lupt dus solidar i sub conducerea celor mai destoinici. Nicio familie,

niciun sat, nicio instituie nu poate tri in linite i nu poate prospera, dac nu conduce cel mai destoinic. Dac cretinismul ortodox se deosebete de democraia i comunismul, care uniformizeaz oamenii, prin recunoaterea diferenei reale ce exist intre ei, el se deosebete radical i de concepiile antropologice din antichitate care nu recunoteau calitatea de om decat foarte puinora, concepii care se validau pe teren politic in formele de stat despotice. Pentru cretinismul ortodox, cei ce conduc nu conduc pentru plcerea lor de-a fi stpani, iar cei condui nu sunt robi ce triesc pentru i mai marea mrire a conductorilor; cei ce conduc stau in serviciul celor pe care ii conduc; conducerea lor trebuie s fie strbtut de spiritul jertfei; ei ii dedic talentul i puterile lor mai mari fericirii celor mai puin dotai. Cei mai buni nu au nici mcar dreptul de-a se dezinteresa de mulimile de rand, trind in turnul lor de filde; Dumnezeu i-a inzestrat cu puteri mai mari nu de dragul lor, ci pentru binele intregului grup social. Dac protestantismul individualist a promovat pe teren politic i social egoismul i liberalismul, atat de pgubitor lor slabi, Ortodoxia cuprinde in sine ca indicaie social solidarismul celor tari cu cei slabi, ierarhia social spre binele, in primul rand, al celor slabi pe care trebuie s-i sprijine cineva in lupta cu atatea adversiti din partea naturii i a oamenilor. O ierarhie social, emanaie cat mai deplin a ierarhiei ontologice i ierarhia aceasta animat de spiritul de dragoste, de jertf, de ideea c are o misiune in favoarea binelui obtesc. Aceasta este concepia ortodox in aceast chestiune, concepie adecvat realitii celei mai autentice. - 33 Dac privim bine, tocmai pe ideea aceasta e intemeiat ordinea, atat de natural, a

familiei. In familie domnete tatl, cel mai destoinic i mai dotat. In familie nu e vot. Hotrarile in familie nu sunt emanaia unei majoriti de voturi. Tatl se sftuiete cu membrii familiei proporional cu varsta i cu inelepciunea membrilor i trebuie s preuiasc obiectiv prerile lor, dar in cele mai multe cazuri hotrarile le poate lua numai el. Dar, la luarea acestor hotrari, tatl e condus numai de grija de-a asigura familiei o cat mai bun via. Tatl conduce brbatul este cap femeii dar nu pentru satisfacerea unui orgoliu, ci impovrat de rspunderea intreag. E i tragic situaia unui conductor, fie ca tat sau altfel de conductor. El vede c numai el e in stare s ia o hotrare i trebuie s-o ia, cci numai aa se poate ridica la inelegerea problemei in chestiune, c ceilali se las naivi i increztori in grija lui, sau se opun neinelegtori dar in acelai timp ii d seama de marea rspundere care-l apas, tiind c de hotrarea lui depinde binele sau rul celor condui. Sunt convins c intre cele trei cicluri: Dumnezeu, familie i stat exist o similitudine. Toate stau pe aceeai baz, pe aceeai norm de existen. Iar criteriul il d Dumnezeu. In cretinism, viaa in Dumnezeu e o via de grup familiar. Este un Tat i un Fiu, chiar dac nu inelegem bine situaia Duhului Sfant. Felul acesta etern de via e lege pentru ciclurile sociale. Dup modelul lui e constituit familia pmanteasc i dup modelul familiei trebuie s se orienteze statul. Desigur, pcatul in care triete omenirea pune mari piedici in calea modelrii vieii de familie dup cea divin i a vieii de stat dup cea familiar. Viaa intern a divinitii e reprodus mult alterat de familia pmanteasc i mai alterat de familia mare a statului. In acestea din urm, in special in viaa social, autoritatea, in loc s fie perfect echilibrat de iubire, inclin mult spre despotism. Sau se manifest tendinele de sframare a comunitii in indivizi egoiti. In ambele cazuri avem de-a face cu o scdere a

iubirii i cu o cretere a egoismului. Intre extremele bolnave, individualism i despotism fee ale aceluiai egoism pctos st tendina cretinismului ortodox ctre solidarismul naional, ierarhic organizat, in care se intalnete, in sintez armonioas conducerea cu iubirea. Toat concepia social ortodox conteaz ins i cu un factor de care nu tiu celelalte concepii. Este pcatul din oameni. El explic multe neajunsuri sociale. Iar lupta pentru o mai bun ordine social trebuie s inceap nu din alt punct, ci de la pcat. Lupta contra pcatului din oameni, e singura lupt eficace pentru o mai bun ordine social. Dar, despre aceasta, intr-un alt numr. - 34 ORTODOXIE I ROMANISM Intr-o carte15, scris cu intenia de-a caracteriza romanismul pentru a face din el izvorul de inspiraie i realitatea care s preocupe in mod special politica statului nostru, dl. Rdulescu-Motru, fr s reueasc a ne spune in ce const specificul romanismului, infieaz mai multe idei juste, dar i unele afirmaii nefericite. Cea mai nefericit dintre toate este, cu siguran, afirmaia c intre romanism i Ortodoxie, chiar dac a fost in trecut o strans legtur, astzi ele trebuie s se despart din urmtoarele motive: Romanismul i ortodoxismul nu pot fi contopite fr s se pgubeasc reciproc, fiindc natura spiritualitii unuia este cu totul diferit de a celuilalt. Ortodoxismul nu poate merge mai departe in serviciul unei spiritualiti naionaliste, fr a-i pierde caracterul de spiritualitate religioas cretin; iar romanismul nu poate merge mai departe pe baza ortodoxismului decat cu preul abdicrii sale de la rolul de promotor al progresului in ordinea economic i politic a Romaniei. Fuziunea lor, cum o pretind unii, nu poate fi pe

viitor, decat dac unul sau altul ii trdeaz chemarea. Intr-adevr, ortodoxismul, ca spiritualitate cretin, trebuie s rman deasupra intereselor pmanteti. Fondul su este o revelaie. Revelaie invariabil. Ortodoxismul se poate deslui prin examinarea tradiiilor, dar nu moderniza in spiritul timpului. Chemarea ortodoxismului este s in, in vecii vecilor, invturile lui Hristos, in forma lor nealterat. Romanismul, dimpotriv, este spiritualitatea care ne d mijlocul de a merge cu vremea, de a ne moderniza. El este focul care purific etnicul nostru pentru a-l pune pe acesta in msur s creeze opere originale. Ortodoxismul este tradiie, romanismul este vocaie. Vom examina afirmaia aceasta a d-lui Rdulescu-Motru, atat din latura Ortodoxiei, cat i din cea a romanismului, ca s vedem dac rezist unei critici cat de puin serioase. Ortodoxia trebuie s rman in veci deasupra intereselor pmanteti, dup dl. Rdulescu-Motru. Iar romanismul se rezum in interese pur pmanteti, ar trebui s-i completm noi gandul; romanismul e numai grij de mancare i deloc aspiraie spre desvarire moral i spiritual; romanismul s-a convertit la marxism, ca dl. RdulescuMotru. Aici ar sta toat antiteza. Aceast pretins orientare spre direcii opuse sau plutirea in planuri total strine le-ar face cu neputin intalnirea. Realitatea este ins alta. Ortodoxia nu e fcut s strluceasc in vidul absolut sau s se odihneasc venic in sine, ci, cu toat neschimbarea dogmelor sale, ea inund in suflete i lumina ei produce in mintea i inima credincioilor anumite efecte, care se rsfrang in manifestrile de cultur, de munc, de raporturi sociale, ale grupului etnic care-i ader. Desigur, Ortodoxia ine in vecii vecilor invturile lui Hristos in forma lor nealterat, dar chemarea ei nu se rezum la atata, nu aceasta este propriu-zis chemarea ei,

ci aceea de a face ca invturile lui Hristos s modeleze fr incetare sufletele i popoarele tocmai in direcia virtualitilor lor spirituale. 15. Romanismul, 1936. - 35 Soarele inc este acelai pentru toat faa pmantului. Dar culorile care nasc din intalnirea diferitelor peisaje cu lumina lui se deosebesc la fiecare pas. Nici Ortodoxia in sine nu renun la universalitatea i la neschimbabilitatea ei i nici neamurile nu se uniformizeaz sub lumina ei. Dl. Rdulescu-Motru nu i-a putut imagina colaborarea dintre Ortodoxie i romanism decat intr-una din cele dou forme ale acestei alternative. Dup d-sa nu poate exista nicio intalnire intre general i special, intre infinit i mrginit, intre neschimbabil i schimbabil, decat prin cderea uneia din acestea dou din caracterul lor ontologic, prin contopirea total a uneia in cealalt. E un mod de cugetare extrem de simplist, care cred c nu se mai intalnete azi la vreun filosof. Legea antinomiei, in virtutea creia contrastele se intalnesc intr-o unitate nou fr s se contopeasc fiina uneia in alta, este un bun definitiv catigat de filosofie in inelegerea atatora din aspectele realitii. Ea se intalnete in fiina noastr omeneasc in care eul, acelai continuu, i trupul, continuu altul, triesc intr-o unitate, fr a se preface unul in altul; ea e norma tuturor fiinelor in care se realizeaz prin evoluie o form prezent virtual inc din germenele lor; ea explic orice exemplar din realitate, fiindc in toate intalnim tipul general intr-o unitate intim cu caracter individual. Dl. Rdulescu-Motru nu poate cugeta decat sau monist sau dualist. Treapta aceasta

de cugetare a fost depit in Biseric inc din vremea certurilor monofizite i nestoriene. Intocmai ca dl. Rdulescu-Motru, existau i pe atunci unii teologi i filosofi care nu puteau depi, in chestiunea unirii firii dumnezeieti i firii omeneti in persoana lui Iisus Hristos, alternativa: monism-dualism. Cele dou firi, dac s-au unit cu adevrat, s-au contopit intruna singur, ziceau ei; dac nu s-au contopit, nici unirea n-a avut loc. i dup cum se decideau pentru prima parte a alternativei, sau pentru a doua, erau monofizii sau nestorieni. Biserica a stabilit, fa de unii i fa de alii, la Sinodul IV din Calcedon, c cele dou firi s-au intalnit intr-o unitate, dar fr s abdice vreuna de la caracterul ei. E legea antinomiei, atat de universal in lumea care e mai misterioas, adic mai adanc in sensul ei, de cum i-o inchipuie dl. Rdulescu-Motru. Monofiziii i nestorienii nu puteau iei din raionalismul simplist, geometric. Infinitul suprapus finitului il inghite, raionau ei. Atotputernicul, dac ia in brae o putere limitat, o absoarbe. Dar oamenii in al cror suflet mai era pe lang raiune i credina, care d de atatea ori experiena apropierii infinitului, i care mai citiser i in Sfanta Scriptur, tiau c focul dumnezeiesc, cu toat puterea lui infinit, nu consum slabul rug al fpturii omeneti, oricat ar arde de puternic i de luminos pe altarul lui. * Dar s vedem cum este posibil aceast unire intre Ortodoxie i romanism fr s sufere niciuna in sensul amintit. Dac Ortodoxia ar prescrie in detalii tot modul de cugetare i de via al omului i dac din prescripiile ei s-ar crea omul intreg, ea intr-adevr ar uniformiza neamurile, le-ar - 36 dezbrca de orice originalitate. Dar nu este cazul. Ortodoxia e schem pentru viaa normal

i ajutor dumnezeiesc pentru viaa normal, adic dogm i har dumnezeiesc. Dogmele ortodoxe nu sunt stabilite cu scopul de a interzice activitatea intelectual a omului. Nici de a ingusta pan la stramtorare. Ele desemneaz un contur foarte larg; ele jaloneaz un drum de o lime cat poate bttori o via normal. Negativ vorbind, ele sunt caiva stalpi aezai, ca avertisment, pe lang prpstiile care mrginesc pe ambele laturi drumul larg cat un camp cu margini abia vizibile, al vieii. Se cere s te ii in interiorul lor, dac vrei ca atat viaa indeobte cat i cugetarea s poat inainta fr sfarit i s nu ajung la impas i la distrugere. Dar campul din interiorul lor, cu vastitatea lui i, mai ales, cu lungimea lui care merge in infinit, ofer fiecruia ce i cat vrea pentru cercetare, pentru lucrare. Dogma existenei lui Dumnezeu e un stalp care ferete de prpastia ateismului i a iresponsabilitii morale care inghite iremediabil un neam cand n-o evit. Dogma despre Dumnezeu Unul in fiin dar intreit in Persoane exprim un postulat imperios al realitii normale: cat mai deplina sintez intre personalism i comunitate, cu salvarea amandurora. Dogma pcatului strmoesc i a mantuirii de el prin suferina celei mai inalte Fiine, a Fiului lui Dumnezeu, ne ferete de increderea c rul, atat ca s existe, cat i ca s inceteze s mai existe, depinde numai de noi i ne deschide o perspectiv cu mult mai just de inelegere a raporturilor normale dintre cele inalte i cele subalterne: nu de simpl stpanire i supunere, ci de jertf i iubire. Dogma mantuirii in Biseric i prin Taine nu face decat s prelungeasc ideea solidarismului cosmic i a necesitii ajutorului Dumnezeiesc in scparea de ru, in suiul spre perfeciune. Numai contiina necesitii Bisericii i a Tainelor pentru mantuirea personal, adic a ceva ce te intampin din afar, te scoate din trufia individualist.

Iar dogma permanentizrii vieii personale i a rspltirii in lumea viitoare exprim postulatul moral cel mai universal i mai organic concrescut in sufletul omenesc, acela al dreptii invingtoare totui, odat i odat. Sunt cateva principii care exprim insi feele eseniale ale realitii i virtualitile ei normale. Sunt muchiile poliedrului care e viaa: Dumnezeu i om, personalitate i comunitate, iubire i dreptate, toate acestea existand deplin i condiionandu-se deplin, iar sistemul intreg este tulburat de prezena serioas i misterioas a rului, care nu poate fi invins numai de om i impotriva cruia arma cea mai eficace e jertfa, renunarea la sine. Ele constituie legea care face posibil i promoveaz spre tot mai mult normalitate viaa omului i a societii. Ele formeaz ritmul spiritual care condiioneaz conservarea i dezvoltarea sntoas a vieii. Ortodoxia e ritmul deplin al vieii, e entelehia ei. Au fost i exist i alte ritmuri spirituale pretinzand s dirijeze viaa; unele au provocat chiar o puternic efervescen cultural i politic in societile pe care le-au animat. Dar efervescena aceasta a avut ceva gunos in ea i repede s-a epuizat. Popoarele respective au disprut sau au deczut degrab. Ceea ce a fost pozitiv in acele ritmuri de via a promovat unele creaii culturale i politice; dar lipsurile din acele ritmuri au dus repede la oboseal, la degenerare. Aa a fost cu diferitele culturi precretine, pentru care - 37 realitatea nu era un poliedru cu muchii ce se in in echilibru reciproc, ci ddeau precdere exagerat uneia sau alteia dintre ele. Aa este cu celelalte ritmuri cretine, cu catolicismul a protestantismul: ambele nesocotesc una sau alta din feele eseniale ale realitii, exagerand altele. Catolicismul nu vede varietatea etern a neamurilor i reduce apreciabil chiar sensul

i valoarea personalitii. In el se manifest aproape cu exclusivitate tendinele uniformizatoare, centralizatoare, autoritare; el e prea mult juridic i prea puin duhovnicesc, prea mult porunc omeneasc i prea puin har dumnezeiesc; el e colectivist in paguba personalismului. Protestantismul cade in alte extreme: e individualist i fr nicio credin in ajutorul dumnezeiesc i in posibilitile de imbuntire a vieii omeneti in lumea aceasta. Orice via care funcioneaz dup aceste ritmuri defecte ajunge repede la tulburri, la epuizare. Ortodoxia este ins ritmul in care se regsete insi suflarea cea mai autentic a vieii totale, a vieii in dorire spre progresul prin care se vindec rul care a rnit-o i prin care se inal spre perfeciunea care este adevrata ei stare de nor- malitate. Ortodoxia este adevrata entelehie a vieii, drumul drept al ei, legea care o duce spre idealul cuprins virtual in real. Nu e locul aici s strui asupra realismului Ortodoxiei, dar el i se dezvluie oricrei mini care judec cu oarecare insisten asupra acestui obiect. Sfantul Maxim Mrturisitorul, un mare filosof antropolog cretin, zicea odat: Dac suntem dup chipul lui Dumnezeu, s devenim de fapt ai notri i ai lui Dumnezeu16. Realitatea autentic din noi, nu cea accidental, este imaginea dumnezeiasc. S urmm regimul prescris de Ortodoxie ca s ajungem la adevrata noastr realitate, care acum e pentru noi un ideal: s devenim noi inine, ceea ce-i tot una cu imaginea dumnezeiasc. S-ar putea riposta: oricat de realist i de necesar este acest ritm, dar e totui un element care ne ingusteaz libertatea noastr ca neam. Nu mai avem inainte campul larg al tuturor posibilitilor, fr nicio ingrdire. Rspunsul e uor de dat: niciun popor, niciun grup social, n-a trit fr un ritm oarecare de via spiritual. Ceea ce este posibil cate unui

individ, cu viaa i aa limitat, nu e posibil unui neam care vrea s-i prelungeasc existena cat mai mult. Lipsa oricrui ritm etnic durabil inseamn anarhie i disoluie etnic. Iar ritmul etnic cu oarecare durat constituie tradiia, care aduce la unitate toat dezvoltarea unui popor. Nu ne convine ritmul ortodox, trebuie s lum altul, adic o alt religie! Intrebarea este ins: gsim undeva un ritm mai bun, i nu cumva a format ritmul ortodox in poporul nostru anumite insuiri care fac acum parte integrant din spiritualitatea lui specific, nu cumva i-a imprimat Ortodoxia pecetea adanc in firea roman? La prima intrebare am rspuns; pentru a doua s-ar cere o dezbatere mai in concret, avand continuu sub privire spiritualitatea actual a neamului nostru. Noi vom incresta aici numai cateva observaii, pentru c o convieuire de dou mii de ani ne d dreptul la o convingere aproape apriorist c sufletul romanesc a fost frmantat i 16. Migne, P.G., vol. 90, col. 1189. - 38 rscopt in mustul Ortodoxiei. Dl. Rdulescu-Motru, vorbind continuu de necesitatea ca dezvoltarea noastr viitoare s in seama de tradiie, in special de satul romanesc cu credinele, obiceiurile, organizarea lui, nu gsete totui, cand vrea s spun in ce const romanismul, adic tradiia satului romanesc, decat dou note: 1. ranii liberi aveau proprieti individuale i totui, in indiviziune, pe neamuri. Vitele erau in proprietate individual, punea lor, in proprietate, de-a valma. Din punct de vedere economic, satul romanesc inea mijlocia intre colectivismul slav i individualismul latin. 2. Din punct de vedere politic i cultural, organizaia satului ingduia o larg autonomie. ranii aveau administraia i justiia la ei

in sat, chiar i organizarea armatei era in sat. i contrazicandu-se pentru a nu tiu cata oar pe aceast tem adaug: Dei Biserica se mrginea la rolul de tradiie cretin, iar coala era redus la experiena celor btrani i la bunul sim, cu toate acestea, o producie cultural a existat. Ea trece i azi drept foarte original. Deci dou lucruri vede dl. Rdulescu-Motru specifice in romanism: amestecul de individualism i colectivism i autonomismul satului. I-am putea spune c ideea punii comunale se gsete in Ardeal i la sai, iar lucrarea pmantului in indiviziune se face numai in cazuri de necesitate, unde configuraia terenului nu ingduie rudelor o just imprire a lui i aceast lucrare se face cu destule neplceri. Dar lsm aceasta. Concedem c exist i a existat un oarecare amestec de individualism i colectivism in sat, precum i mult autonomism. Dar nu cred c in acestea a stat sau st specificul romanismului: acestea se gsesc i s-au gsit mai mult sau mai puin dezvoltate i la alte popoare. In loc s fi pus accentul pe acestea, fcea mai bine dl. Rdulescu-Motru s-l pun pe acea producie cultural, pe care o reduce la un singur derivat al autonomismului. In producia cultural a satului, in credinele i concepiile lui morale, ar fi gsit mai degrab ideile i tendinele care constituie spiritualitatea romanismului. Ar fi vzut cat de mult e influenat aceast producie foarte original de Ortodoxie. Autonomismul nu e, de altfel, o determinare de cuprins, ci una pur formal. El nu poate fi in sine un ideal nici pentru viitor. Autonomie inchinat crei spiritualiti? Cheia ne-o poate da cuprinsul cultural original al vieii steti. S facem aici puin analiz a obiceiurilor, a manifestrilor sufleteti i sociale ale satului. Dar, mai intai, cateva consideraii asupra raportului dintre Ortodoxie in sine ca dogm i cult i totalitatea vieii omeneti. (De har nu vorbim aici, pentru c el nu este

decat un ajutor care intrete sforrile omului in indiferent ce direcie bun le-ar indrepta omul. El nu ingusteaz libertatea omului, ci o promoveaz). Am spus c dogmele se rezum in cateva idei fundamentale. Cultul ocup iari destul de puin in totalitatea manifestrilor vieii. Nimeni nu poate s-i reduc cunotinele, preocuprile, manifestrile, la atata cat ofer Ortodoxia, pentru a fi din ce in ce mai vaste. Ortodoxia nu te inva ce se afl pe pmant, sub pmant i in spaiile astronomice. Tot ce ne dezvluie tiinele naturale i ce ne mai pot dezvlui in viitor, nu poate fi dedus din dogma ortodox. Chiar in domeniul sufletesc, social, juridic, tiina are un camp intins, despre care Ortodoxia nu ne d decat cateva idei fundamentale, schematice, care s-au dovedit ins juste. Ortodoxia nu inva pe om cu ce unelte se lucreaz mai bine pmantul i nu spune nimic despre tehnica organizrii in mare sau in mic a produciei de orice fel i a desfacerii. Ea nu-l inva pe om jocuri i - 39 melodii, cioplitul uneltelor i increstatul lor artistic. Ortodoxia nu d talente i aptitudini. Filosofia insi are adancuri pe care niciodat nu le va epuiza. Ortodoxia nu numai c nu ii impuineaz problemele, ci i le inmulete i-i d perspective pe care ateismul sau o alt religie nu le poate da. Problema divin, problema personalitii, afirmate doar in Ortodoxie, stau deschise ca nite huri fr fund; se pot construi in privina lor i a celorlalte probleme, sisteme filosofice nenumrate i progresul cugetrii filosofice are inainte drum fr sfarit. In politic, in cultur, in art, Ortodoxia permite o modernizare perpetu, dl. RdulescuMotru poate s nu fie ingrijorat. Tot acest vast teren de via depinde de solul pe care e aezat un popor, i de sangele lui. In cadrul Ortodoxiei pot exista popoare cu preocupri, insuiri, cu politic, art i cugetare originale. Ortodoxia e ritmul, e msura, nu melodia vieii insi. i cate melodii nu pot exista pe aceeai msur?

Dar oricat de vast ar fi cuprinsul vieii care nu e dogm ortodox i oricat de elastic ar fi relaia intre Ortodoxie i cuprinsul economic, politic, cultural, artistic al vieii unui popor, totui, o relaie exist. Cele cateva idei cardinale ortodoxe sunt prezente ca o ax in viaa mai simpl sau mai progresat a unui popor. Aceste idei au devenit spirit din spiritul acelui popor. Ele nu pot fi scoase din viaa lui, fr ca s urmeze haosul spiritual. Din razele pe care le arunc ele peste intreg cuprinsul vieii unui popor i din natura acelui cuprins se nate o sintez spiritual specific. * Desigur, e greu de definit matematic i indiscutabil specificul din sufletul i din manifestrile romanismului. El se poate intui, dar expresia indat il trdeaz pentru c ingroa. E un domeniu de nuane, de imponderabile, de impletituri extrem de fine. Dispoziii similare la mai multe popoare, se deosebesc printr-o nuan greu de prins in cuvinte. O not specific a sufletului romanesc i a manifestrilor lor artistice, unanim remarcat, e simirea unei legturi mistice cu natura animal i vegetal. Mioria e numai un exemplu in aceast privin; cel mai frumos. Romanul e frate cu codrul, se spovedete paserilor, mangaie boul din tanjal, se las in seama cluului. Porumbul plivit de buruian rade de bucurie, mrul necurit se roag de fata brbat s-l curee. In poveti, in doine, in viaa de toate zilele romanul pune umanitate in raporturile sale cu vitele i cu natura. Nu-i grijete vita ca neamul, dar legtura lui cu ea e mai uman, mai adanc. Neamul o grijete din utilitarism i dintr-un anumit spirit de disciplin pe care il duce i-n gospodrie. Romanul n-o grijete din motivul din care nu-i ingrijete totdeauna nici copiii: din necaz, din lips, din absena efortului susinut. Dar plange cu ea i-o dezmiard. Se dezvluie aici

o direcie in care, prin educaie i in condiii materiale mai prospere, se poate face enorm in economie. Ce s spunem in special de legtura cu pmantul? Romanul, aa de ingduitor in alte privine, face moarte de om i se judec o via intreag pentru o brazd. Legtura aceasta mistic cu lumea extraomeneasc este o influen a Ortodoxiei. Catolicismul i protestantismul tiu numai de-o mantuire a omului, iar aceasta o concep ca un simplu act juridic de achitare din partea lui Dumnezeu; Ortodoxia consider tot universul gemand in intuneric i in ru impreun cu omul i intreg ridicandu-se prin - 40 iubirea dumnezeiasc la starea de frumusee primordial. E vorba de o schimbare ontologic a Universului prin puteri adanci dumnezeieti, nu numai de modificarea unei relaii juridice care il privete doar pe om i se face printr-o simpl declaraie a lui Dumnezeu. Preotul ortodox stropete curtea, vitele, lanurile cu ap sfinit i pentru toate sunt rugciuni in Molitfelnic. Puterile dumnezeieti vin nu numai in om, ci i in natur, pentru c i ea e iubit de Dumnezeu. S ne gandim la noaptea Invierii! Cand se aude primul sunet de clopot, stenii iau ap din fantani, cci puterea lui Dumnezeu o sfinete atunci. Atmosfera e atat de panic i de misterioas, cand cretinii se indreapt spre biseric, incat fiecare are senzaia c plutesc prin ea cete de ingeri. Fiecare om are in seama lui i o parte de natur pe care trebuie s-o ridice cu sine spre Dumnezeu, lucrand-o, infrumuseand-o, gospodrind-o cu vrednicie i inelepciune. E pcat s lai pmantul nelucrat; e pcat s-l lucrezi de mantuial. Anticipm aici o observaie asupra creia vom mai reveni. Romanul are dou pasiuni

mari: pmantul i credina. Sunt cele dou realiti organice i eseniale ale vieii. Romanul simte c din ele ii curge viaa. Din pmant viaa trupului, din Dumnezeu viaa sufletului. Se vede aici o minte care nu e ispitit de iluzii. El d cu un gest sigur la o parte mulimea de aparene goale dar pretenioase ale lumii i vede singurele lucruri eseniale, din care decurg toate. Viaa lang pmant i lang Dumnezeu e singura via bine hrnit cu ceea ce de fapt ii trebuie, e singura via sntoas i sub raportul fizic i sub cel moral-spiritual. S observm c legtura romanului cu lumea se refer cu deosebire la natura organic in existena ei originar: animale, vegetale, pmant, la cele create de Dumnezeu; nu la lucrurile fcute de om, la fabricate i surogate. Cu acestea romanul nu se poate lega sufletete. Romanul ajuns la ora, vrea s aib puin grdin lang cas, puin natur i tanjete intr-o zidrie prea exclusiv. El se simte strin intre cele fcute de om. El simte c acestea nu au suflet, c nu poate avea o comunicare cu ele. Omul poate face i fabrica multe lucruri, dar toate cele fcute de mana omeneasc se deosebesc de cele fcute de Dumnezeu prin faptul c sunt numai materie. In ele nu e via, nu e ceva care depete materia moart. Romanul simte aceasta i, de aceea, cu un fir de iarb nu se simte singur, dar cu un zid da. Ar fi ispitit s zic cineva c romanul e panteist, c pentru el toat natura e trupul lui Dumnezeu, e Dumnezeu insui, sau c peste tot in prile de natur vede persoane. Dar nui aa. Romanul tie c pasrea sau vita nu e o persoan ca el, cu atat mai puin o parte din Dumnezeu, cci are fa de ele un sentiment de mil i ocrotire, un sentiment de superioritate. Adevrul e c romanul vede in ele mai mult decat materie moart, vede oarecare simire i inelegere. Au i ele anumite dureri, bucurii i inelegeri. Romanul ii d seama c e prea simplist s impri lumea numai in om i in materie. Exist o natur care

suspin, ateptand i ea mantuirea, cum spune Sfantul Apostol Pavel (Rom. 8, 22). Ceva din caracterul de persoan o mic parte au i animalele. De aceea nu se simte romanul intre ele singur. S-a zis c romanul nu iubete natura ca sasul, de exemplu, care Duminica pleac - 41 regulat, cu rucsacul incrcat cu slnin i salam, pe muni. Nimic mai puin adevrat. Sasul se comport in natur utilitarist i trivial. Se duce in natur ca s ia aer i s fac sport, s bat recorduri de alergtur i s poat manca cat mai mult. Se duce pentru a putea extrage din ea maximum de sntate. Romanul dorete natura dintr-o necesitate sufleteasc mai adanc. Natura ii trebuie ca partea de poezie a vieii, ca minune tainic ce vrjete. Ii trebuie natura cum ii trebuie societatea omeneasc. Romanul contempl natura, griete cu ea, ii reflect in cantec murmurul izvorului i ritmurile mai domolite sau mai repezi ale adierii de vreme bun i ale vantului furtunatic. Cat de neinelegtor e sasul se vede de acolo c el n-are alt ritm pentru cantec nici in natur decat marul, care n-are nicio legtur cu ritmul naturii. Marul e fr indoial un cantec care anim i organizeaz puterile de fptuire ale omului, sau ale grupului. Sasul se gandete la fapt, la exploatarea naturii, ca a oricrui obiect util. Admirm muzica lui Beethoven sau Bach i, prin aceasta, declarm intreg poporul german de drept foarte muzical. Uitm cat de srac i de searbd in melodii, in ritmuri, este muzica popular german fa de muzica roman. La fel de srac este muzica popular francez sau maghiar, de pild. Popoarele apusene vd in natur numai materie de exploatat. Aceasta pentru c atat catolicismul, cat i protestantismul socotesc c omul e totul i afar de el nimic. Romanul ia

natura ca fiin, e plin de cuviin, de gingie fa de ea. Ortodoxia ii d un sentiment de infrire cosmic. Exist femeie s imite mai mult campul cu flori in imbrcminte ca femeia romanc? Exist popor in ale crui basme s se oglindeasc atat de mult credina c in floarea cutare i pasrea cutare se ascunde transformat cine tie ce fat de imprat? Original este comportarea romanului in raporturile dintre individ i societate. Sunt neamuri cu inclinaii spre colectivism i sunt neamuri de un exagerat individualism. Romanul rezolv problema intr-un mod unic, singurul corespunztor tendinelor adanci ale realitii. El e foarte personal, dar in acelai timp foarte sociabil, foarte comunicativ. Individualismul romanesc nu e ca cel nemesc. Sasul e egoist i singuratic; ii inchide gospodria cu ziduri chinezeti i plnuiete venic inchis in sine; trece pe lang om ursuz, fr s dea binee, fr s rspund la salut. Romanul nu poate suporta singurtatea; el i-o plange in doin. Omul singur e o anomalie intre romani. Fiecare trebuie s se cstoreasc, s nu caute colurile singuratice, s nu fug de lume dac nu vrea s fie socotit cam intr-o ureche. Gospodria romanului e deschis vederii oricui, e aezat chiar pe deal ca s poat fi vzut mai de departe i s poat vedea gospodarul mai departe. Romanul se sftuiete cu mai muli i peste lot e cunoscut ca un om care n-are secrete. Romanul e familiar, cum se zice, el transform toat lumea intr-o vast familie. Dar, in acelai timp, romanul e foarte personalist. El vrea s se remarce totdeauna, s fie mai mult decat ceilali, s se ia act de existenta lui. Cat de individualist e neamul, in societate persoana lui se terge. El aa se simte bine: s nu mai existe ca persoan, ci s se cufunde in masa cu micri uniforme, militariste, disciplinate. Romanul preuiete societatea pentru plusul ce-l adaug personalitii sale; el vrea s aib in societate un rol propriu, deosebit de al celorlali, el vrea s fac anumite observaii care s pun in lumin

inteligena lui, vrea s spun o vorb de duh i s cante ceva propriu, dar i s fac un lucru propriu pentru a i se vedea destoinicia i vrednicia. El se simte bine in grup numai dac - 42 grupul ii ofer condiiile unei creteri a contiinei personale. Rasul care-i face ecou glumei sale, aprobrile, recunoaterile valorii sale i, peste tot, fluidul de infrire care scald grupul, ii d fiecruia experiena unei creteri a vitalitii i a contiinei. Persoana crete cu spiritul, descoper, ne dezvolt tocmai in mediul antrenant al grupului. Astfel, comunitatea nu e considerat in romanism stand in opoziie cu persoana, ci ca un mediu favorabil ei; nu e conceput ca la nemi, bunoar, sau ca la comuniti, ca tvlug care uniformizeaz i mainalizeaz, reducandu-i pe toi la aceeai funcie, ci ca trup cu mdulare i funcii deosebite, dup imaginea Sfantul Apostol Pavel despre Biseric (1 Cor. 12). eztoarea roman e mult gritoare in acest sens. In ea toi ajung la cuvant, fiecare povestete i cant ceva singur, sau impreun cu ceilali, dar intr-o ordine admirabil care nu e meninut de vreo autoritate anume, cu asprime, ci de toi in mod natural. Ceva asemntor ar fi in Apus, la nemi, intrunirile la chef, aa-zis comand, dar precum o arat chiar numele, ordinea e meninut acolo de-o autoritate extern i totul decurge artificial i greoi. Romanul concepe societatea dup asemnarea Bisericii. Concepia ortodox despre Biseric s-a filtrat, pe ci nu chiar aa de greu de determinat, in spiritul romanesc. In felul acesta de-a rezolva raportul intre ins i societate se rsfrange i dogma Sfintei Treimi. De obicei, omul caut s vieuiasc dup cum crede c vieuiete Dumnezeul in care crede. In Ortodoxie, Dumnezeu e o fiin in trei persoane, adic o strans intimitate

intre trei euri, o via comun intre trei subiecte. Nici unitatea nu e sfaiat, nici persoanele nu se contopesc. Nici indivizi izolai i egoiti, nici mas in care persoanele sunt inbuite. Ci unire familial; in familie e un suflet, un gand, o voin. Intre prieteni la fel. Aproape c ii comunic gandurile fr cuvinte. Triesc o via comun. In Dumnezeu e o ideal via familial, plin de iubire: nu fr rost o persoan se numete Tat i alta Fiu. Sentimentul acesta de familie, de familiaritate, e dominant in sufletul romanului. El rezolv genial raporturile intre individ i societate. Apusul a alterat credina original despre Sfanta Treime. Pentru el, Duhul Sfant purcede nu numai din Tatl, ci i din Fiul. Aceasta are o mare importan pentru tot felul de-a gandi i de-a te comporta. Ca s nu fac pe Duhul Sfant compus, ei zic c Tatl i Fiul nu-L purced pe Duhul Sfant, intrucat sunt dou persoane, ci intrucat sunt o singur fiin. Duhul Sfant nu vine, zic, din dou izvoare, ci din unul. Dar aceasta inseamn a spune c peste tot fiina e izvorul persoanei in lume, c natura, substana, masa, ceea ce-i comun e la origine; i persoanele ca subiecte deosebite sunt pe urm, sunt neeseniale. Aceasta foarte uor duce i in viaa social la dezinteresul fa de persoan, la contopirea ei in mas. Dar i ideea de Biseric a dus in Apus la ruperea sintezei intre persoan i societate, promovand, sau extrema individualismului, sau pe cea a socialismului. (Din Apus a venit i individualismul i socialismul. S ne gandim la individualismul liberalist i la socialismul atator utopiti, inclusiv Marx. Iar ceea ce ne ofer azi statele totalitare, nu e o depire a acestor extreme, ci mai mult o domnie a colectivitii, chiar de ar fi naional.) Papismul a centralizat toate funciile Bisericii la papa i in legtur cu aceasta - 43 tendinele de uniformizare s-au fcut tot mai simite. Personalismul, reabilitat de

cretinism, a fost tot mai mult dezaprobat. Mai ales in chestiune de cugetare i de organizare a Bisericii. De aici se explic multe fee ale Apusului. Comunitatea e conceput acolo de multe ori ca opus personalitii i repudiat. Aa s-a nscut protestantismul individualist i deodat cu el sau dup el i din el toate celelalte feluri de individualism. Dar concepia aceasta despre comunitate intrase adanc in sangele neamurilor. De aceea germanii, oricat de individualiti sunt in chestiunile religioase i intim personale, indat ce vor s fac ceva pentru obte i recurg in acest scop la foloasele gruprii, se uniformizeaz, se militarizeaz, se depersonalizeaz. Extremele se intalnesc uor. Oricat de individualiti sunt nemii, nu le-ar fi prea greu de suportat un regim comunist. Ideea de comunitate, care e aa la mod azi in filosofia i politica german, e mai aproape de comunism ca de personalism. Altceva s-a petrecut cu popoarele rmase fidele catolicismului. Oprite de a se valida personal in domeniul intelectual mai inalt i indrumate pe albia cucerniciei de sentiment i fapt fapt care s intreac pe cele comune, care s aduc un supramerit, cci credina in putina supra-meritului e o dogm de frunte a catolicismului ele s-au manifestat pe terenul creaiilor sentimentale i se remarc prin pasiunea pentru aventur, care, cand cuprinde cercuri mai largi, ca orice pasiune, depersonalizeaz. i aici e o deosebire radical intre neamul nostru i celelalte popoare latine, care nu cred c-i pot avea explicaia decat in deosebirea de confesiune. Romanul e tot ce poate fi mai refractar aventurii 17. Ca s te poi antrena intr-o aciune de aventur, trebuie s te poi entuziasma uor pentru un scop care, contemplat lucid, vezi c e irealizabil sau nu merit prea mult pasiune. i mai e necesar pentru aceasta un optimism uuratic: credina c o dat infptuit aciunea la care porneti, dispare dac nu tot rul din lume, cu siguran cea mai mare parte din el.

Catolicismul a promovat acest optimism, prin tot spiritul su. Pentru catolicism, rul nu e o realitate serioas. Natura omeneasc nu s-a alterat prin pcatul originar i ea nu are s incerce nicio transformare prin mantuirea care e doar un act juridic de achitare din partea lui Dumnezeu. Catolicismul e atat de optimist, incat susine in credincioi ambiia c pot face mai mult bine decat le trebuie, c pot trece uor dincolo de starea de desvarire, de implinire ideal. Transpus ambiia aceasta pe plan social, utopia e gata. In popoarele latine utopia trezete uor entuziasm. Romanul biciuiete cu satira lui orice entuziasm dedicat utopiei i orice pornire aventuroas. Francezii au avut muli doctrinari utopiti i poporul intreg s-a aventurat in sangeroasa aventur a revoluiei pentru cele trei himere. Romanii n-ar fi putut-o face. Spaniolii lupt cu taurii i-i gsesc expresia in Don Quijote care n-ar putea fi aflat pe pmantul romanesc. Astzi pasiunea lor pentru aventur i utopie se valideaz aa de tragic in rzboiul fratricid18. La noi, marile principii ale revoluiei franceze, ca i toat utopia democrat n-au fost luate de nimeni in serios. Cei care au afectat mai mult sinceritate fa de ele, n-au reuit s fie decat caavenci. Vorbete toat lumea, intr-o conspiraie general, de ele, dar niciunul 17. Deci i utopiei, fie ea liberalist-democrat, sau comunist (n.ed.). 18. Rzboiul civil din Spania (18 iulie 1935 februarie 1937), intre naionalitii i tradiionalitii generalului Franco i hoardele comuniste-anarhiste susinute de U.R.S.S. i de statele liberalistedemocratice occidenatale. - 44 nu ia pe cellalt in serios. i aa se intampl cu orice utopie. Se ineac la noi intr-un discredit categoric, fie c e luat susintorul ei in mod manifest in ras, fie c se afecteaz

doar fa de ea o credin i un respect care, in fond, e clar pentru toi, lipsete. S-au aprins revoluii mai in toate rile, iar poporul nostru, aproape de focarul bolevic i aaat cu furie de o demagogie care ne-a dominat atata, a stat linitit: ii asculta pe toi, se ducea acas i-i comptimea pe toi. De cate ori ar fi trebuit s fac acest neam revoluie dac s-ar fi luat dup noi, dup intelectuali, care ne-aprindem la orice discurs i credem in sinceritatea fiecrui orator care plange de grija rii!? Unii spun c insuirea aceasta e un minus, un scepticism, o lips de generozitate, un semn de btranee i poporul nostru nu va putea realiza niciodat nimic mare. Realitatea e alta. Poporul nostru nu e sceptic, ci realist; are o judecat lucid i un calm pe care nu i-l pierde uor. El intuiete just pan unde poate fi modificat realitatea cu puterile omeneti. Biserica ortodox cunoate realitatea profund a rului i tie c el nu poate fi invins deplin in lumea aceasta. Desvarirea e o int situat la o distan moral neajuns pe pmant, impotriva rului nu se poate lupta eficace decat prin renunarea la sine, prin jertf, printr-o ascez susinut zi de zi in persoana proprie; rul nu e invins durabil prin ru, ci doar momentan; rul poate fi invins doar prin binele din tine, care nu se instpanete ins in tine printr-o singur zvacnire de eroism, ci printr-un efort susinut zi de zi. Romanul nu crede in buntatea exagerat a oratorului, pentru c tie ce greu se poate dobandi buntatea. El tie c nu poate fi pogorat raiul pe pmant prin cateva legi i de aceea nu se entuziasmeaz de discursurile utopice i, deci, nesincere cand vin de la ali romani. El tie c idealurile sociale, atat de strans dependente de cele morale, nu se realizeaz aa uor, ci prin indelungate eforturi. Romanul numai pe clugri ii ia in serios in eforturile lor spre idealul moral. Utopiste sunt popoarele latine sub influena catolicismului, utopiste sunt popoarele in

care sectele i raionalismul au ajuns la dominan. Sectele cred c Dumnezeu e singur activ in om i-n lume, dac omul crede numai in El, iar raionalitii i ateii, netiind de ru i de Dumnezeu, sunt convini de atotputernicia raiunii omeneti. Toi aceti indivizi i toate aceste popoare deplaseaz impria cerului pe pmant. Nu mai au deci la ce crede in lumea viitoare. Confuzia aceasta de planuri au fcut-o i ortodocii rui, pregtind astfel sufletul poporului pentru eshatologismul marxist. Ortodoxia nu apucase s ptrund pan in adancimi sufletul rusesc. Ruii s-au incretinat tarziu i dominaia mongol de mai multe veacuri a favorizat o eflores- cen abundent de superstiii. Poporul cel mai ptruns de spiritualitatea ortodox se dovedete cel roman. El s-a nscut cretin. El n-are la baz o alt structur religioas, care s-o tulbure pe cea ortodox, insui faptul c a trit atata vreme ferit de alte curente spirituale, numai in credina cretin, a contribuit la deplina cristalizare a sufletului in sensul ei. Poporul roman se dovedete astfel ca inand net desprite cele dou planuri de via: pe cel pmantesc i pe cel ceresc. In contiina lui e, deci, mai treaz ca la oricare alt popor credina in viaa viitoare. Pentru c el tie c binele absolut nu se poate realiza in viaa acesta. - 45 Totui, poporul nostru nu merge atat de departe in aceast direcie, incat s cread c in lumea pmanteasc nu se poate afla in nimeni nicio scanteie de buntate i in zadar se foreaz omul s se fac mai bun. Ideea aceasta o au popoarele protestante, de pild prusacii, i in special cele calvine. Acestea, afirmand c in zadar vroiai s te faci mai bun in lumea aceasta, preconizeaz o comportare lipsit de scrupule. Nu trebuie alese mijloacele in

strduina de imbogire i intrire individual i colectiv. De aceea au ajuns popoarele respective la o mare putere politic i economic. Romanul e milos, e plin de scrupule morale. Fr s aib pretenia c va putea deveni desvarit, el tie c are datoria s asculte de legile morale i s le implineasc pe cat se poate. E un ru sau e un bine absena utopismului i a spiritului de aventur din poporul nostru? Oricum ar fi, e o realitate i in ea st una din trsturile originalitii noastre. Dar eu cred c nu e un ru, ci e un bine. Pasiunea de aventur poate aduce anumite strluciri in viaa unui popor, dar fr durat. Cderea de pe urma descurajrii i a epuizrii ii poate fi fatal. Noi n-avem pasiunea de aventur a latinului, nici tendinele de dominaie ale germanului, care, necrezand in putina de realizare a binelui, rumeg cu cinism in singurtatea sa planuri de cucerire, dar n-avem nici riscurile i cderile lor inevitabile. Noi avem o alt for, cu mult mai puternic, prin care putem deveni popor mare i putem inscrie pagini multe de strlucit cultur spiritual: natalitatea ridicat, pentru c suntem un popor credincios19, farmecul i omenia firii noastre care asimileaz orice neam i Ortodoxia, pe care dac vom pstra-o, cu toate indemnurile i inspiraiile ei morale i spirituale, ne poate asigura o existen indelungat i o propire netulburat, aa cum ne-a conservat in vremuri indelungate, cu mult mai grele. Am spus c noi n-avem decat dou pasiuni: pmantul i credina. Pentru acestea, orice sat face revoluie i a fcut i in trecut. Toate popoarele utopiste sunt i foarte ingamfate. Ele nu vd marile scderi ale firii ce nu se pot uor lecui, nu vd neputinele omeneti, nu vd rul in toat adancimea lui, sau, dac il vd, nu socotesc c trebuie luptat impotriva lui cu binele, ci trebuie dat drumul

instinctelor. Ele cred c sunt aproape perfecte i, in orice caz, atotputernice. Pot, dintr-o micare, s schimbe lumea. Ingamfate sunt neamurile catolice, ingamfai sunt necredincioii i raionalitii, ingamfai sunt sectarii, ingamfai sunt protestanii prusaci, nu pentru ajutorul lui Dumnezeu, ci pentru tria instinctelor din ei. Cred c oricine a simit aceasta. S-ar putea spune lucruri interesante despre trsturile specifice ale fiecrui fel din aceste ingamfri. S ne oprim un moment doar asupra ingamfrii sectare. Cine nu cunoate inlimea de la care privete sectarul pe oricine nu e din gruparea lui? i cine n-a auzit pe indiferent care sectar afirmand c el inelege deplin toate tainele dumnezeieti i e desvarit sub raportul moral, deasupra oricrui pcat? Ce strin ne apare aceast psihologie comparat cu sincera, cu netrambiata, cu naturala smerenie ortodox i roman! Se va fi mai mandrind el romanul pe alte terenuri ale vieii, pentru alte motive, dar pe teren religios, pentru motive de buntate i evlavie nu s-a vzut in religiozitatea noastr 19. Articolul este scris in 1936 (n.ed.). - 46 tradiional nicio urm de mandrie. Gospodarii cei mai evlavioi, mai bisericoi, ii afiau i trambiau mai puin evlavia. Poporul nostru tie c sfinii cei mai venerai ai Bisericii ne dau o pild elocvent in aceast privin: chiar dac au fcut fapte uimitoare de mil, dac s-au silit o via intreag s se imbunteasc, dac s-au ridicat aa de mult prin post, rugciune i dragoste de om i de Dumnezeu, spre cele cereti, incat au ptruns in ei puterile dumnezeieti care se artau in facere de minuni, totui, dac le venea vreun gand c sunt mai buni ca ceilali oameni il socoteau ispit satanic i dac ii luda cineva fugeau departe. Chiar dac se intalnete mandria i la roman, ea e o manifestare involuntar, nu

voluntar. Ingamfarea ne lipsete i pe teren politic. In vreme ce alte neamuri au nutrit i nutresc ambiii imperialiste, de cuceriri, in istoria i in psihologia noastr ele nu se intalnesc. Nou ne repugn s devenim tiranii altor neamuri. Noi in toate vedem alte aspecte ale inepuizabilei imaginaii i puteri creatoare a lui Dumnezeu. Dar dac neamul nostru n-a fcut i nu va face rzboaie de cuceriri, rzboaie din ingamfare, nu e mai puin adevrat c niciun popor nu s-a luptat mai mult pentru cauza credinei, fiind veacuri de-a randul aprtorul Europei intregi impotriva asaltului mahomedan. Pentru pmantul nostru i pentru credina noastr, fie numai a noastr, fie a cretintii intregi, strmoii notri au fcut minuni. Cci ce e altceva decat o minune faptul c am reuit s ne meninem in ciuda tuturor furtunilor, luptand cu arma, suferind silnicii, respingand ispite. Cu Dumnezeu, Romanul e tare. S-a dovedit mai tare ca orice neam. Cu Doamne ajut! rzbete prin orice. Doamne ajut! a fost in viaa roman secretul succesului, cheia biruinei i a rezistenei. Dar fr Dumnezeu suntem foarte slabi. Simim aceasta acum, dup rzboi, cand Doamne ajut a inceput s fie uitat in politic, in educaie, in gospodrie. Vrem s devenim iar tari, neinfrani de niciun pericol, s ne intoarcem la Dumnezeu, la puterea verificat de veacuri a neamului nostru! S ne intoarcem la credin in organizarea statului, in coal, in viaa social, s lsm modelele statelor apusene, necredincioase i raionaliste! Noi nu putem deveni tari prin necredin, ca unele neamuri apusene, prin increderea in instinctele primare (Urtriebe) pe care s ni le socotim mai tari ca ale tuturor celorlalte

neamuri, pentru c o dat ce ne-am format sufletul in Ortodoxie am vzut o dat pentru totdeauna c tria instinctelor e de scurt durat. Nu putem svari fapte mari i repurta biruine nici prin spiritul de aventur, cci suntem prea realiti i nu putem intemeia imperii nici pe ideea nu tim crei credine mesianice in superioritatea firii noastre i in inferioritatea altora, cci tim c ale lui Dumnezeu sunt toate neamurile i toate au caliti i defecte. Noi putem ins fi mari in strduina de a ne apra fiina i de a ne exterioriza i eterniza pe planul cultural specificul acestei fiine. Noi putem fi, astfel, poporul cel mai iubit i mai admirat in Europa pentru farmecul moral i artistic al sufletului i al culturii noastre. Noi putem realiza cultura cea mai armonioas, deci cea mai perfect din lume. Ne putem catiga cel mai inalt prestigiu de noblee sufleteasc i artistic; avem toate motivele s credem intr-un mesianism al nostru, in sensul de pild pe care s-o admire i s-o aib ca ideal fiecare neam. - 47 In legtur cu aceste ganduri i ca o ilustrare a posibilitilor ce le avem in vederea acestui fel de mesianism, venim la trstura cea mai cuprinztoare i mai definitorie a neamului nostru: armonia. Ea e un echilibru minunat al insuirilor, al raporturilor lui cu lumea. E un alt nume pentru simul just al realului. Romanul nu e un sentimental exagerat ca meridionalul sau ca rusul, dar niciun scormonitor in tainele vieii ca germanul. Orice exagerare, orice excentrism este pentru roman o dizarmonie care nu scap de privirea lui fin i de ironia lui. Sentimentul i cugetarea se in reciproc in fran. Nu putem spune c aceasta e superficialitate. Dar romanul se ferete de a merge cu cugetarea dincolo de marginile claritii. El ii d seama de lumea de mistere ce ne inconjoar; el are fiorul misterului, dar aaz peste el o surdin

discret. Nu-i prinde mintea cu adancurile firii! Nu cerceta aceste legi, c eti nebun de lenelegi! Ortodoxia propovduiete credina; rezultatele cugetrii sunt totdeauna ceva nesigur. Numai protestantismul i sectarismul cred c pot dizolva credina in inelegere. Am vorbit de armonia roman in ce privete raporturile intre individ i societate i din cele de pan acum reiese echilibrul in care se ine pentru spiritualitatea roman activitatea lui Dumnezeu i a omului. Protestantismul calvin i sectar, i uneori i cel luteran, stric acest echilibru in favoarea lui Dumnezeu, socotind pe om purtat de fore supra sau sub-omeneti i czand in profetisme i mesianisme bolnvicioase. Catolicismul, am vzut c stric acest echilibru in favoarea omului i am vzut cu ce efecte. Niciun neam nu prinde atat de repede devierile de la armonie: umflrile intr-o direcie sau alta. i nimic nu biciuie romanul mai mult ca defectele de armonie. Orice patetism este pentru roman dizgraios. Arta lui e armonie. In muzic, jalea e filtrat cu discreie, nu se revars in umflturile exagerate ale cantecului de jale rusesc. Doina e un cantec de jale de rar distincie. In joc romanul ii manifest exuberana cu anumite reineri. Nu se tvlete pe jos ca rusul, nu sare diform ca tirolezul. Armonia e tot una cu esteticul. Romanul nu uit de estetic nici in momentele de exuberan sau de mare durere. Tietura vemintelor sale, combinaia culorilor, natura desenelor e tot ce poate fi mai departe de ceea ce e podoab grosolan. Graia i sobrietatea se intalnesc intr-o admirabil sintez in arta roman. In custur i in crestturi de lemn se ine la linia dreapt, sobr, care exprim discret, sublimat sentimentele. Se ferete de linia curb care uor degenereaz in umfltur i vulgar. Icoana bizantin cu linii drepte, expresii ale puritii, cu priviri in care nu se insinueaz nici meritul, nici pcatul, l-a invat pe roman ce este discreia. Romanul tie in

arta lui un lucru pe care numai un aristocrat il tie: ce trebuie s omit. Apusul nesincer, lipsit de discreie i de msur, cu icoanele clugrailor inclinai de prea mult smerenie, cu faa gras onctuoas de prea mare fericire divin, cu inimile penibil etalate, se inelege c au influenat intr-o direcie total opus. S-ar putea urmri inc mult trsturile originalitii romaneti i s-ar vedea cum se incorporeaz in ele concepia cea mai just despre realitate, care este Ortodoxia. Dar, i din aceste puine consideraii, se poate vedea destul de bine perspectiva care se deschide inspre viitor neamului nostru: el este chemat s realizeze o cultur de un - 48 clasicism original, de-o limpezime, de-o armonie dar i de-o adancime neajuns inc pe faa pmantului. Dar, ca aceast chemare s se realizeze, trebuie s nu ne form a iei din originalitatea noastr, care este legat de Ortodoxie, i a umbla dup idealuri de import. Mai aproape de Ortodoxie s ne fie lozinca. Cci mai aproape de Ortodoxie inseamn mai aproape de noi inine i de misiunea noastr. BIBLIA I SUFLETUL ROMANESC Cele dintai traduceri din Sfanta Scriptur in romanete dateaz dinainte de 1450. Deci pri din Sfanta Carte au inceput s fie citite in limba roman cam din acelai timp in care au inceput s imbrace haina naional cele mai multe neamuri europene. In Apus, traducerile acestea s-au fcut din opoziie fa de Biserica catolic de ctre diferii reformatori. La noi s-au fcut chiar de reprezentanii Bisericii, de preoi i, mai tarziu, de episcopi, atunci cand, inchegandu-se o via roman mai linitit, oamenii au putut s se gandeasc la o astamprare mai din plin a setei lor religioase. Biserica ortodox n-a luat in trecutul ei atitudine potrivnic traducerii Sf. Scripturi in graiurile naionale. Dac la noi nu

s-au tradus totui pri din ea, inainte de ce au fcut acest lucru in Apus reprezentanii curentelor adversare Bisericii catolice, faptul se datorete nu opoziiei Bisericii, ci imprejurrilor vitrege ale vieii strmoilor notri, stramtorai i inghesuii de nvlirile atator popoare, oprii atata vreme s se adune, s se organizeze, s se reculeag. Aceasta nu insemneaz ins c poporul nostru nu cunotea inainte in general cuprinsul Sf. Scripturi, care e una cu cuprinsul cretinismului. Credincioii ii fceau rugciunile in romanete, iar preotul le tlmcea Evanghelia in graiul lor, cum scrie un preot sas pe la 1546 (Romanii nu citesc Epistolele Sf. Pavel i Evanghelia in limba lor, ci intr-o limb strin (slavon) pe care n-o ineleg mirenii, ci le-o explic preotul lor20). Fr s fi fost astfel formal tradus, Sfanta Scriptur circula in rezumate i in fragmente orale, modeland in duh cretin sufletul romanesc, susinand unitatea lui i dandu-i elementele unei spiritualiti pe care i-o amplifica mai departe prin cugetarea proprie. Astfel, Biblia a format temelia spiritualitii romaneti, baza culturii noastre, chiar intr-un timp in care textul ei nu era scris in romanete. Cci textul acesta, fie literal, fie rezumativ, era fixat in uzul lingvistic. La noi s-a petrecut acelai fenomen care s-a petrecut la inceputul cretinismului cu textul unor Evanghelii: el circula in fraze i povestiri orale aproape stereotipe, ca Sfant Tradiie, ca o repetare a predicilor apostolilor, inainte de a-l aterne in scris unul sau altul dintre evangheliti. Precum cretinismul in general n-a inceput s existe numai din momentul in care acest text s-a fixat in scris, ci deodat cu predica apostolilor despre viaa i opera lui Iisus Hristos, aa i cretinismul romanesc i spiritualitatea cretin a neamului nostru deci baza culturii lui n-a ateptat transpunerea in scris a textului romanesc al Scripturii, ci s-a alimentat incepand cu veacuri inainte din textul romanesc nescris al ei.

Parc in istoria poporului nostru Providena a voit s ilustreze c un neam este 20. t. Mete, Istoria Bisericii romane din Transilvania, vol. I, p. 113 - 49 cretin nu prin textul scris al Scripturii, ci prin propovduirea lui, nu printr-o carte pe care o poi lua cu tine intr-o izolare anarhic, ci prin ascultarea adevrului, care exist mai inainte de a se fixa in carte i independent de ea, din gur de om viu, de la o societate de care eti, aadar, dependent i creia trebuie s-i fii mulumitor c i-a ocazionat aflarea lui; de la o societate care a primit i ea acest adevr de la randurile mai vechi de oameni; i nu de la oricare societate, ci de la una care e organizat in aa fel c poate pstra i comunica un adevr nescris in aceeai form precis cum a ieit din gura apostolilor; de la o societate care tie c are datoria de-a nu schimba nimic din adevrul apostolic i are i o ceat de oameni incredinai tocmai cu paza i cu transmiterea exact a acestui adevr. Poporul nostru a fost, aadar, cretin i inc ce cretin! prin Biseric, adic nu prin textul scris al Bibliei, ci prin textul ei curgand viu, dar acelai, printre oamenii legai prin credina in Hristos intreolalt i cu toi ascendenii pan la apostoli. Se pune fals alternativa: e bine sau nu s cunoasc poporul Scriptura? Nu exist popor cretin, temeinic cretin, care s nu fi avut i s nu aib la baza vieii lui Evanghelia. i nimeni nu poate fi potrivnic unei temeinice ptrunderi a Evangheliei in sufletul poporului. Se poate pune ins destul de serios intrebarea: cum e mai bine? S alimentezi poporul cu textul scris al Evangheliei, sau cu textul nescris? i cred ferm c puterea i roadele propovduirii nescrise a Evangheliei este superioar. Chiar dac se d i textul scris, dac nu se face paralel i o propovduire intensiv a Evangheliei, care s copleeasc contactul credinciosului cu Evanghelia scris, aceasta poate rmanea liter care nu-l

invioreaz sau il poate duce la anarhie. (Chiar protestanii i sectarii care rspandesc cu zel textul scris al Scripturii, fac, in acelai timp, cea mai intensiv propovduire oral). Dar i alternativa referitoare la textul scris sau oral al Scripturii, nu se mai poate pune azi decat teoretic. Practic nu se mai pune, pentru c chiar s vrea autoritatea bisericeasc s nu mai circule Biblia scris, astzi, in epoca exuberant a tiparului, oprirea ei n-ar mai avea nicio eficacitate. De altfel, Biserica ortodox niciodat n-a oprit citirea Scripturii de ctre popor. Dar dac-i aa, cu atat mai mult se cere propovduirea oral a Scripturii. Chiar trebuie s existe un raport drept proporional intre citirea Scripturii de ctre popor i intre propovduirea ei oral de ctre Biseric, in spe de ctre preot. Unde se citete Scriptura mai mult, intrebrile sunt i ele mai multe, setea religioas e mai mare, nelinitea metafizic e mai acut i de aceea i pericolul rtcirilor e mai iminent, ameninand continuu. Viaa religioas acolo e mai vibrant, dar tocmai de aceea mai puin asigurat de surprize neplcute. Numai statica nu produce surprize. De aceea, propovduitorul trebuie s creasc paralel cu cititorul Scripturii in religiozitate vibrant i in gsirea rspunsurilor la toate intrebrile care se nasc. Propriu-zis trebuie s fie continuu intr-o poziie avansat fa de credincios. Propovduirea Sfintei Scripturii de ctre Biseric este superioar de aceea ea trebuie s se fac totdeauna, fie c se citete sau nu Scriptura, i ea poate fi i suficient, pe cand citirea Scripturii nu e suficient pentru viaa religioas intai pentru c numai ea trezete cu adevrat sufletul la via cretin i al doilea pentru c numai ea fcut de Biseric, accentuez prezint nu numai textul Scripturii, ci i interpretarea lui cea just, cea motenit in Biseric de la sfinii apostoli. Propovduirea Scripturii de ctre Biseric acumuleaz in ea i Sf. Tradiie, intreg adevrul cretin nealterat. Numai aceast

propovduire, cand e vie, ferete de rtciri i ine poporul strans lang Biseric. - 50 Poporul nostru a avut in tot trecutul su chiar inainte de traducerile scrise Sf. Scriptur in viaa sa. Este o afirmaie insolent aceea care se aude azi uneori c poporul roman a trebuit s atepte pe agenii sectelor i curentelor religioase de stil american ca s ia cunotin de Sf. Scriptur. Mai mult, poporul nostru a avut adevratul ineles al Scripturii, inelesul motenit prin succesiune neintrerupt de la apostoli, care au cunoscut mai bine i in intregime gandurile i propovduirea Domnului i le-au predat, pe lang ceea ce s-a fixat din ele in scris, urmailor lor i aa in continuare, ca lumin lmuritoare, ca i comentariu sigur al prilor scrise. Poporul nostru a fost in adevr, nu aceti mrginii arogani care pretind, certandu-se i intreolalt, c cunosc mai bine pe Domnul pe baza textului biblic decat apostolii care au trit in preajma Lui. Dar, in adevrul acesta intreg i deci in cretinismul cuviincios i cu bun randuial, nu-l putem ine astzi decat intensificand propovduirea oral. Biblia a jucat un rol uria, rolul primordial in formarea spiritual a poporului roman, de la inceputurile lui, nu numai din 1688, de cand o avem intreag tiprit in romanete21. Dar de atunci a inceput s joace unul i mai mare. i va juca unul tot mai mare, fr intrerupere, in toat istoria viitoare a neamului nostru. Cci Scriptura, o dat gustat de un popor, intreine in sufletul lui o sete continuu neastamprat de-a cunoate pe Domnul, dea se apropia de El prin cunoaterea Lui, prin cunoaterea voii Lui. Iar propovduirea Bisericii trebuie s in pas cu aceast pururea nedeplin satisfcut i pururea in cretere

sete spiritual. PENTRU APRAREA RII Am trecut in sptmanile de la sfaritul lui septembrie22 prin stri sufleteti pline de incordare i de grij de viitor, sub ameninarea spectrului rzboiului care sta s se dezlnuie in fiecare clip. Ca trezit subit de sub efectele unui narcotic, lumea roman nu mai vorbim de cea din alte ri a vzut deodat c rzboiul este posibil i c e chiar foarte iminent. Brbai i femei, care cu o zi inainte intrebai despre posibilitatea rzboiului, ii rspunsesem negativ cu o superb nepsare, a doua zi te intampinau cu feele alarmate, cci evoluia evenimentelor se indrepta fulgertor spre clipa fatal a unei izbucniri ireparabile. i, intr-adevr, dac nu s-ar fi produs in momentele supreme acele neateptate, aproape miraculoase intervenii din partea primului ministru britanic23, astzi am fi in plin i universal incletare rzboinic. 21. La 10/20 noiembrie 1688 se incheie tiprirea Bibliei in limba roman. Textul a fost publicat din iniiativa lui erban Cantacuzino i de un grup de invai, intre care fraii erban i Radu Greceanu. 22. Pe 29-30 septembrie 1938 la conferina internaional de la Munchen s-a semnat un acord care a impus Cehoslovaciei cedarea ctre Germania a regiunii sudete. 23. Primul ministru britanic era Neville Chamberlain. - 51 Omenirea a avut norocul cu un singur om. Dar dac maine, intr-un moment identic de incordare, nu se va mai gsi intr-un loc de mare autoritate un om cu asemenea dispoziii i hotrari sufleteti? Odat ce numai de un fir atat de subire a atarnat salvarea pcii,

trebuie s ne dm seama c forele ce man din sanul omenirii lumea spre rzboi sunt enorm de puternice i in faa lor nu putem atepta s se ridice, la o nou involburare, decat cel mult iari vreo piedic accidental. Dar accidentalul i eventualul nu e de natur s ne dea o asigurare suficient c nu va fi rzboi maine sau poimaine. De aceea trebuie s ne trezim de tot din naiva iluzie a anilor de dup rzboi c viitorul va fi al unei pci perpetue. Iluzia aceasta a putut rsri i s-a putut nutri numai dintr-o insuficient cunoatere a realitii sufletului omenesc, cu adancul pcatului i al rului din el, din ideea atotputerniciei raiunii asupra acestui suflet, dintr-o negare a misterului dogmei cretine despre fora uria a rului impotriva cruia nu se poate lupta decat cu ajutorul lui Dumnezeu. Numai prin cretinism se pot impuina rzboaiele in viitor, dar cine ii d sigurana c i maine i poimaine i in tot timpul viitor popoarele vor accepta s lupte cu ajutorul dumnezeiesc, cand nici azi nu vor s tie de acest ajutor nici chiar cei mai vajnici pacifiti. Sunt, in privina rzboiului viitor, dou adevruri cu putere de axiom: 1. fr cretinism va fi sigur rzboi, cu oricat pacifism s-ar trambia; 2. numai prin cretinism se pot amana i impuina rzboaiele, dar intrucat nu poi avea sigurana c sufletul popoarelor va fi cretin maine (chiar dac, e azi), nu poi avea in niciun fel sigurana c nu va fi in viitor rzboi. Dimpotriv, din felul obinuit al comportrii sufletului omenesc, poi trage concluzia c rzboi va fi cu siguran. Cretinismul nu e pesimist, ci realist. El nu trage din tiina sa despre profunda realitate a rului in om i din sigurana c vor fi rzboaie, concluzia c e zadarnic s lupi contra lor. Cci dac n-ar lupta contra lor ar fi i mai dese, i mai crancene. Chiar neprogresul in ru dat fiind inclinaia naturii omeneti e un progres, ce se realizeaz

numai cu o grozav munc de propovduire. Chiar un progres mai incet in ru e un succes, aa cum chiar rostogolirea mai inceat a unui corp pe pant repede, e un succes. Cretinismul propovduiete cu trie pacea i poate ca aciunea lui s realizeze un progres mai mare decat al neprogresului in ru, dar rzboiul tot rmane ca un fapt de viitor sigur, dat fiind rul adanc din firea omeneasc. Vor fi rzboaie, pentru c vor fi pcate. Desvarirea deplin i a tuturor nu se realizeaz pe lumea aceasta. i precum sigurana c vor fi pcate nu echivaleaz pentru cretinism cu o impcare cu ele sau cu o incetare a luptei contra lor, dar, in orice caz, ea impune anumite msuri de precauie impotriva efectelor prea striccioase ale lor, la fel sigurana c vor fi rzboaie nu insemneaz o impcare cu ele, o justificare a lor, dar, pe lang toat propovduirea contra lor, cretinismul trebuie s admit luarea de msuri de precauie contra lor. Din aceast poziie ideologic, tiind c vor fi rzboaie, aprobm i chiar indemnm statul nostru s se inarmeze pentru pararea eventualelor lovituri la care ar putea fi expus in viitorul rzboi, care, judecand din datele actualitii, e probabil s nu intarzie prea mult. - 52 Nu suntem un neam cu ambiii de cucerire. Nu le-am avut nici in trecut. Toate rzboaiele noastre au fost de aprare sau de recucerire a unei liberti pierdute. Dar, pentru aprarea acestei liberti pe care ne-o garanteaz actualele granie, care nu se intind decat pan unde se gsesc romani, trebuie s fim gata oricand, impotriva oricrei pofte strine de a ne-o rpi. Poporul nostru s-a comportat i se va comporta in aceast privin in cel mai perfect spirit cretin. Nu tim ce s-a fcut pan acum la noi in aceast direcie. tim numai c conductorii

statului nostru se expun unei grele rspunderi i unei neiertate vinovii dac nu fac totul ca viitorul rzboi s nu aduc sacrificarea in mas a sutelor de mii de viei romaneti i nu asigur aprarea demn i eficace a independenei integrale a poporului roman in statul roman. Conductorul spiritual al romanismului ardelean24, care tie ce e robia i are oroare de ea, a adresat in repetate randuri in anii trecui serioase indemnuri factorilor rspunztori pentru destinele de viitor ale neamului nostru s nu neglijeze inzestrarea armatei, atat de important pentru asigurarea acestui viitor. O spunem acum i prin aceast foaie: facei totul pentru o perfect inzestrare a armatei! Cerei rii orice sacrificii i vi le va consimi cu drag inim! Dar toate s fie chivernisite cu maxim inelepciune, cinste i rspundere pentru ziua de maine! Avem, de altfel, sigurana c azi are cine s implineasc strigtul acesta al sufletului romanesc. Avem un Rege contient de ce ne trebuie, in grija de ar i in destoinicia cruia putem avea toat increderea. STATELE UNITE ALE EUROPEI? Un ziarist din capital a pomenit recent, de aceast idee, ca de o dorin ce ar avea s pun treptat stpanire pe suflete, pentru ca la sfaritul rzboiului s serveasc drept idee conductoare la noua organizare a Europei. Ziaristul pleca de la constatarea c rzboaiele sunt astzi atat de costisitoare, incat numai statele mari pot s le fac fa, cele mici fiind in neputin absolut de a-i procura armamentul uria care s le fac in stare s reziste agresiunii i s-i salveze independena. Numai incadrarea tuturor statelor europene intr-un singur organism politic ar inltura posibilitatea rzboaielor in viitor i epuizarea popoarelor in cheltuielile fr margini pentru inarmare.

Formula a fost lansat prima dat pe la 1928 de Cudenhove-Kalergi, un cunoscut francmason vienez. Dar ideea este, in generalitatea ei, in inelesul nu atat de organizaie unitar a Europei, ci de infrire intre oameni, de origine cretin. Unitatea cat mai strans i mai armonioas intre oameni face parte integrant din orice vis frumos inchinat fericirii viitoare a omenirii. Nimenea nu-i poate cugeta paradisul, fie c-l crede realizabil pe 24. Conductorul spiritual al romanismului ardelean era mitropolitul Nicolae Blan, care, intradevr, a avertizat autoritile i opinia public asupra pericolelor ce urmresc Romania. - 53 pmant, fie c-l aman pentru viaa de dincolo de moarte, fr s vad in el un lucru dintre cele mai eseniale, fria intim dintre oameni, pacea, ingduina, armonia, lipsa dezbinrilor, a certurilor i luptelor. Ideea este cat se poate de nobil i de cretin. i ca tot ce e nobil i cretin, ca tot ce poate contribui la uurarea greutilor vieii omeneti, ea trebuie s formeze o int scump de urmrit pentru strdaniile tuturor oamenilor de bine, chiar dac, cugetand lucid, ne dm seama c nu va putea fi niciodat infptuit integral atata vreme cat trim pe pmant. Un cretin bun, tot ce ateapt de la viaa viitoare, urmrete s obin mcar ca o arvun inc din viaa aceasta. Acesta este motivul pentru care ideea unei oarecare organizri suprastatale a Europei e susinut i de lumea cretin anglican. De pild, arhiepiscopul de York a declarat de curand c lumea trebuie s aleag intre suveranitatea naional i securitatea colectiv. Aciunea colectiv contra unui agresor, pe care Liga Naiunilor n-a fost destul de puternic s-o iniieze, implic o infrangere a suveranitii naionale. Arhiepiscopul numit vorbete de o Uniune federal a Europei care s se dezvolte de la o schem general la o organizaie

tot mai detaliat (The Church Times, 27 Octombrie 1939). Dar noi am vrea s atragem atenia asupra faptului c pe cat de idealist este cretinul, pe atat este i de realist. Ca i Iisus Hristos, care pe de o parte cere oamenilor s fie desvarii ca Tatl din ceruri, iar pe de alta profeete c timpurile din urm vor fi mai triste sub raportul credinei i al armoniei intre oameni ca cele dinainte de ele, aa i cretinul, oricat de insufleit propovduiete idealurile armoniei sociale, ii d seama c ele nu se pot realiza atat de uor, c sunt necesare pentru infptuirea lor cateva condiii prealabile foarte importante i care, dup toate probabilitile, nu vor fi niciodat implinite. De pild, pentru realizarea organizaiei Statelor Unite ale Europei, e necesar in prealabil o profund incretinare a sufletelor. Europa are in Liga Naiunilor o experien recent c prin simple paragrafe statutare sau pe frii susinute de alte idei decat cele cretine, nu se poate intemeia o unitate i o pace durabil intre popoarele europene. Demonul din sufletul individual omenesc ii arat puterea i in manifestrile sentimentelor de grup, deviindu-le i exagerandu-le. Sentimentul naional devine sub inspiraia i influena egoismului i mandriei omeneti o patim exclusivist, imperialist, o dorin de inghenunchiere a neamurilor strine. Cine garanteaz c in Statele Unite ale Europei cele cateva popoare mari, dac nu se vor ciocni intre ele in lupta pentru supremaie, nu vor cuta s inlture de la orice drepturi reale popoarele mici, nu vor cuta s le atrag cat mai mult in sfera lor de influen, nu le vor impiedica in orice micare de afirmare a lor? Statele Unite ale Americii nu-i pot servi de model care s arate c e posibil o astfel de organizare i in Europa, pentru c la temelia lor st o premis de unitate, care nu credem c ar fi acceptat de popoarele europene: Statele Unite ale Americii au la baz o singur limb, cea englez.

Cetenii ei s-au contopit sau se contopesc neincetat intr-un singur popor de limb englez, datorit faptului c elementul etnic englezesc a predominat de la inceput. Exemplul Statelor Unite ale Americii, departe de a ne vorbi de posibilitatea infiinrii unor State Unite ale Europei cu salvarea diferitelor popoare in etnicitatea lor, ne demonstreaz tocmai contrariul: nu se pot infiina State Unite fr perspectiva de - 54 periclitare a diferitelor popoare, mai ales a celor mici. Numai intr-un caz s-ar putea: cand o for moral uria, lucrand in sufletul fiecrui popor, l-ar opri de la tendina de-a se extinde spiritual, juridic, economic i geografic in paguba altor popoare mai mici. Dar, aceast for, numai prin propovduire cretin se poate sllui in suflete i nici prin aceasta deplin. De aceea, intai trebuie s se porneasc ofensiva de incretinare adanc a popoarelor. i numai in msura in care aceasta, fiind extraordinar de puternic, de durabil i ajutat de toi factorii buni i cu autoritate ai omenirii, realizeaz progrese, se poate pi pe urma ei la crearea treptat i precaut a unor forme juridice prin care s se fac posibil o mai strans unitate intre diferitele state. Cci altceva e propovduirea i altceva e organizarea. Poi s propovduieti cele mai frumoase idealuri, dar nu poi pi la organizare in vederea strilor ce le propovduieti decat cu mare precauie, inand seam nu de idealurile ce le propovduieti oamenilor, ci de cat i-au insuit din ele trainic in sufletul lor. E o naivitate i un mare pericol s creezi organizaie nu pe baza a ceea ce este omul acum, ci pe baza a ce visezi tu c trebuie s fie. In curand realitatea se rzbun i te mtur cu organizaie cu tot, aducand pe urm un sentiment de mare descurajare.

Propovduirea trebuie s fie idealist, organizarea realist. Propovduitorul trebuie s cread mult in om, in putina de infptuire a celor mai frumoase idealuri, cci numai aa poate inclzi pe oameni, ca acetia s se apropie mcar puin de ele; organizatorul trebuie s in seama de realitatea de acum i din viitorul apropiat. Unul trebuie s se spijine pe cellalt. Organizatorul, dac nu cere ajutorul propovduitorului, nu va face niciun progres in perfecionarea raporturilor vieii omeneti. Propovduitorul, dac nu e urmat de organizator, nu va vedea trinicindu-se nimic din strile sufleteti mai bune pe care a reuit s le produc. De cate ori propovduitorul vrea s ia locul organizatorului, organizand societatea dup principiile avansate ale idealurilor sale sau organizatorul substituie pe propovduitor fcand acelai lucru, se violenteaz realitatea, creandu-se organizri utopice, care totdeauna produc tulburri i haos indelungat in suflete i in societate. Pentru c precizarea formelor juridice ale unor mai bune raporturi sociale intr in competena organizatorului, propovduitorul vorbind oamenilor de idealurile mai indeprtate, se va feri se precizeze prea mult forma juridic in care se vor cristaliza. Cretinismul, cu alte cuvinte, va indemna popoarele in general la mai mult frie, dar nu va preciza c urmrete realizarea organizaiei juridice a Statelor Unite ale Europei de pild, decat atunci cand omenirea s-ar dovedi sufletete suficient de pregtit pentru asemenea lucru. S sperm c omenirea, invat de experiena celor douzeci de ani dintre rzboiul mondial i cel actual, nu va repeta aceeai greeal de-a crea vreun suprastat european, fr chemarea in ajutor a cretinismului, factorul de cea mai mare importan cand se lucreaz pentru apropierea i pacea intre oameni.

- 55 IDEALUL NAIONAL PERMANENT I In timpul srbtorilor Crciunului am primit vizita unui intelectual roman25 care se silete printr-o revist proprie i prin cri voluminoase publicate la dese intervale s lmureasc un ideal permanent i de toi acceptat pentru strdaniile neamului nostru, convins c, fr un asemenea ideal care s ne unifice i s ne in intinse sforrile, nu vom putea realiza nimic remarcabil in istoria noastr viitoare. Spunea c in strdania sa are lips de concursul cat mai multora i m invita i pe mine s-mi dau modesta contribuie pentru a face ecou silinelor sale. I-am spus c o fac bucuros, numai s ne punem de acord asupra a ceea ce ar putea s formeze acel ideal permanent, de care avem intr-adevr lips dup ce idealul, legat de imprejurri precise, al intregirii naionale s-a infptuit. L-am rugat, deci, s-mi precizeze care este acel ideal dup d-sa, deoarece din revista i din crile ce le-a publicat nu m-am prea putut lmuri. Din ceea ce mi-a spus am ineles, in sfarit, c d-sa gandete c acest ideal ar trebui s fie lupta pentru romanitatea noastr, atat in politica intern cat i in cea extern. I-am artat atunci mai multe din nedumeririle mele care gseau insuficient acest ideal. Voi incerca acum s le dau o articulaie mai sistematic i s schiez ceea ce, dup prerea mea, trebuie s constituie, intr-adevr, idealul nostru naional permanent. tiina a redus multiplicitatea entitilor din natur la cateva clase, intre care exist o anumit legtur. Jos de tot este lumea atomar a celor nouzeci i ceva de elemente. In

interiorul atomului exist o micare circular a electronilor in jurul protonului, care se efectueaz cum a constatat fizica mai nou, in special prin teoria cuantelor dup legi cu totul deosebite de cele din lumea mare, formulate de Newton. i in atomul fiecrui element e un alt fel de micare celular. Atomi din diferite elemente constituie prin unire intre ei moleculele, adic unitile ultime ale diferitelor materii: ap, aer, carbon, sare etc. Ce s-a petrecut aci? Micrile caracteristice din interiorul atomilor componeni s-au modificat? Nu, cci atunci inii atomii respectivi i-ar fi pierdut existena. Fr s se modifice deci in interiorul lor, in legea fiinei lor, au fost adunai i ridicai intr-o unitate superioar, a crei lege de via este totui alta decat cea a atomilor componeni. In molecula unei materii exist deci deodat felurile de micri particulare ale prilor componente i felul de micare superior al intregului. A aprut aci un nou principiu de unitate i o nou lege de via. Principiul cel nou de unitate dicteaz legea cea mai inalt de via din noua form de entitate. Aceast entitate nu e nici numai o colecie de pri componente, cci atunci n-ar exista pe deasupra lor ca o individualitate unitar cu o lege superioar de via, dar nu e niciun intreg nedifereniat, ci are caracterul unui organism, adic e i multiplicitate, dar i unitate. 25. Credem c este vorba de Onisifor Ghibu. - 56 O clas mai inalt de entiti, cu o mai mare bogie de pri componente, este organismul vegetal. In el sunt adunate i inlate intr-o imitate superioar o mulime variat de celule care constau din moleculele mai multor materii, acestea fiind la randul lor uniti ce cuprind mai multe feluri de atomi. Deci avem aci o cldire cu patru etaje. Variatele micri din mulimea felurit a atomilor rman netulburate, de asemenea

originalitatea de via a diferitelor categorii de molecule, netulburate funcioneaz i-i pstreaz originalitatea lor i diferitele feluri de celule. Dar legea de via a intregului e alta decat a tuturor felurilor de pri componente. E o lege superioar tuturor, e legea cea mai inalt din noul organism, care e expresia nu a unei sau a altei pri componente, ci a intregului, a individualitii organismului, care nu e o simpl adunare de pri. Ce a fcut ca o inlnuire de molecule s dea o celul, deci o imitate nou i o nou lege de via? Numai moleculele componente n-o pot explica? A intervenit aici un factor nou de creaie, care a sintetizat prile creand condiii transformate de via, altele decat cele proprii ale prilor. Acelai lucru se petrece cu regnul animalelor unde complexitatea e i mai mare. Iar pe o treapt mai inalt st omul, in care in complexitatea constituiei animalice troneaz ca un principiu superior de unitate, spiritul. Legea de via cea mai inalt a omului nu e micarea intratomar in acest caz n-ar fi nicio unitate in viaa lui, nici diferitele micri moleculare sau celulare, nici variatele funciuni fiziologice i instincte animalice, ci este o lege care se boltete deasupra tuturor, se folosete de toate, dar le i transcende: este micarea spre un ideal unitar potrivit spiritului. (Am folosit pentru aceast schem impuntoarea carte a teologului anglican Lionel Spencer Thornton: The Incarnate Lord Domnul intrupat, Londra 1928, unde viziunea aceasta a universului e prezentat pe larg). Cred c aceast lege general ce stpanete toate fpturile domin i lumea entitilor i a sintezelor biologic-spirituale care sunt naiunile. Neamul romanesc este o sintez biologic-spiritual a mai multor pri care au intrat in compoziia lui. Cele mai principale sunt: elementul dac, elementul latin i cretinismul ortodox. (Las c elementul latin n-a fost chiar latin dup sange, tiut fiind c o mare parte

din coloniti au fost adui din provinciile Asiei mici). Dar este o sintez nou, o individualitate proprie, cu un principiu de unitate deosebit de toate prile componente. Legea cea mai inalt de via a neamului nostru, legea care il exprim ca ceea ce este el in chip propriu, este aceea pe care o triete ca intreg, nu care e proprie vreuneia din prile lui. Caracteristicile elementelor componente sunt strbtute de un timbru nou, unitar, de timbrul individualitii noi care este romanitatea. Deci, putem spune c legea cea mai inalt de via a neamului nostru este romanitatea. O individualitate care nu triete dup legea care o exprim ca intreg, ca individualitate respectiv, ci las s fie copleit aceast lege de legea de via a vreunui element component, a vreunei uniti subsumate, merge, firete, spre disoluie. Precum omul care nu mai triete dup legea spiritului care este legea suprem a omului ca intreg, a omului ca om, ci d preponderen pornirilor vreunei pri componente subalterne, promoveaz o hipertrofie unilateral a pornirilor acelei pri i cade in complexe psihologice care duc spre dezintegrarea individualitii sale adevrate (op. cit., p. 63), la fel - 57 neamul care permite dezvoltarea exagerat a caracteristicii vreunui element component al su, e periclitat s-i piard individualitatea, nu numai prin faptul c nu o mai activeaz ca atare, ci i prin faptul c, permiand acelui element o dezvoltare exagerat, produce reacia tot exagerat a altor elemente i peste tot se produce un dezechilibru, o tulburare a sintezei i a fizionomiei sale precizate. Socotim, de aceea, naive toate lozincile care cer, unele s trim dup legea elementului dacic din noi, altele dup a celui romanic, s promovm, fie substratul dacic, fie suprastructura roman. Judecata logic i bunul sim comun, ca i poruncile realitii, cer s

trim dup legea individualitii noastre naionale, adic romanete. Nu romanitatea, nu dacismul, ci romanitatea cu tot ce cuprinde ea, aceasta este legea cea mai inalt prin care ne meninem i ne implinim misiunea noastr. Idealul nostru, exprimat in linii mari, este ca al oricrei entiti: s ne meninem i s ne desfurm in toat plenitudinea insuirile romanitii, nu ale romanitii noastre. Se cade ins s precizm i mai bine acest ideal, ceea ce vom face in alt numr. II Am sfarit articolul din numrul trecut, purtand acelai titlu ca i acesta, cu concluzia general c idealul nostru ca neam nu poate fi altul decat aprarea i promovarea a ceea ce constituie individualitatea noastr etnic: a romanitii. Dac procesul de natere a unor individualiti personale i etnice noi prin sintetizarea unor elemente anterioare i prin apariia unor noi principii de unitate, e opera lui Dumnezeu cum desigur c este atunci noi n-avem voie s destrmm aceste entiti i s dm inapoi un proces realizat cu voia lui Dumnezeu. A destrma individualitatea etnic a neamului meu, e cam acelai lucru cu a-mi destrma individualitatea personal, e aproape un act de ucidere. i aceasta se poate intampla fie prin promovarea tendinelor biologice din organismul naional pe primul plan, fie prin promovarea unei note pariale din intregul unitar care formeaz spiritualitatea etnic. Dar se cade s precizm cum putem promova individualitatea etnic a romanismului? Privind clasele de entiti naturale, vedem c fiecare exist pentru o clas superioar, pentru a se inla pe temelia ei etajul uneia mai inalte. Toate clasele inferioare atom,

molecul, celul, vegetal, animal au un sens raportat la o direcie ascendent i, in acelai timp, transcendent, pentru c fiecare e fcut pentru o clas de entiti superioare, dar acestea nu pot fi produse de cele inferioare. Toate servesc ca baz de via pentru spiritul omenesc. Este acum spiritul omenesc o entitate in care nu se mai manifest nicio relaie cu un plan superior? Este o entitate care triete din sine i pentru sine, cu ferestrele inchise spre o ordine superioar? Experiena care este cea mai direct pe care o putem face ca oameni - ne spune tocmai contrariul. Spiritul omenesc mintea, voina nzuina e tot ceea ce poate fi mai pornit spre o comunicare cu o ordine superioar. Spiritul omenesc nu poate renuna decat cu preul vieii sale, la cunoaterea continu spre o stare moral superioar. - 58 i omul nu se mulumete cu un adevr relativ i cu valori morale trectoare. El tinde dup adevrul absolut, care e pentru toi oamenii adevr, dup o desvarire moral care s fie recunoscut ca atare in toate timpurile i de toi oamenii. El nzuiete, cu alte cuvinte, dup o ordine spiritual etern. i nzuina aceasta nu e in funcie de voina lui, de arbitrariul lui. E un impuls mai puternic decat voina. Fiina lui e aa fcut. i cine a fcut-o aa, roab a ordinii eterne, dac nu insi acea ordine? Ordinea aceea exercit o for de atracie asupra fiinei omeneti, i-a infipt carligele in fiina noastr, prin impulsul nostru dup adevr, prin contiina moral care ne domin. Dac mergem in direcia in care ne atrage ne simim bine i progresm, dac nu, sangerm i ne destrmm. Faptul c i omul cea mai inalt entitate pmanteasc este fcut pentru a fi in relaie cu ceva superior lui, nu insemneaz c fiina lui st, dup asemnarea claselor inferioare, la temelia unor noi individualiti superioare lui. Scopul ordinii eterne, care a

creat i a oranduit lumea, a fost ca s-o intocmeasc astfel incat s poat aprea in ea un varf, o fa personal i spiritual cu care s comunice ca i cu reprezentanta intregii lumi create. Aceast fa a lumii, cu care poate comunica ordinea etern, este omul. inta intocmirii lumii, a fost persoana creat vizibil, omul. Omul e destinat ins s se dezvolte ca om, prin comuniunea cu ordinea etern, pan la asemnarea cat mai deplin cu aceast ordine; inaintea lui st perspectiva unui progres spiritual ale crui limite nici nu ni le putem inchipui. Ordinea aceasta a aprut ca sistem de valori de sine stttoare numai raiunii filosofice din timpurile anterioare. Cretinismului, ca i oricrei religii, ele i-au aprut ca atribute i ca manifestri ale unei persoane absolute. Astzi se apropie de acest punct de vedere i filosofia. Dac inta universului creat este apariia omului ca persoan, singur aceast calitate dand putina comunicrii cu ordinea etern, se inelege c acea ordine trebuie s aib i ea un caracter personal. Realizrile culminante ale unui autor, nu cele inferioare sunt acelea care exprim mai adevrat fiina lui. Iar realizarea culminant in ordinea creaiei este persoana. Se mai poate observa inc un lucru: cu cat ne ridicm pe scara entitilor create, cu cat ne apropiem de treapta pe care st persoana omeneasc, vedem validandu-se tot mai mult principiul individualitii, al deosebirii dintre diferiii indivizi. Atomii unui element, moleculele unei materii sunt strict identice; indivizii unei specii vegetale nu mai prezint aceeai uniformitate, dar totui, legea de via a speciei e atotputernic; cam acelai lucru se petrece in lumea animal. In clasa persoanelor omeneti ins individul nu mai e dominat exclusiv de instinctele speciei, ci urmeaz un drum in bun parte ales de sine in chip liber. Drumul acesta e o rezultant a individualitii sale libere, dar de o anumit originalitate i a

ordinii eterne; este rezultanta felului su propriu de relaie i de colaborare cu acea ordine. Relaia cu ordinea etern const in a descifra preteniile ei aceasta e cunoaterea i a rspunde acestor pretenii prin realizrile de ordin social, moral, politic, artistic etc. Prin relaia aceasta se incorporeaz continuu cate ceva din ordinea etern in persoana omeneasc i in ordinea lumii create, prin mijlocirea acestui instrument, a acestui canal care este persoana omeneasc. i intrucat nu exist persoan omeneasc, sau grup inrudit de persoane omeneti neamul prin care s se poat incorpora aceast ordine in multiplicitatea nesfarit a - 59 aspectelor ei, e dat mulimea de individualiti personale i etnice pentru ca fiecare s incorporeze in sine, dup structura i dup posibilitile proprii, intr-un anumit fel acea ordine, corespunztor cu una din nenumratele posibiliti i aspecte cuprinse in ea. Precum fiecare ins crete in spirit, in insemntate, prin relaie pozitiv, prin inaintare spre plenitudine spiritual pe acea raz a ordinii eterne care-i este adecvat fiinei lui, tot aa i neamurile cresc in puteri prin acel fel de comunicare activ cu ordinea etern care le este proprie lor, care le este indicat de fiina lor original ca intreg, care formeaz legea cea mai inalt a individualitii lor etnice. Din acestea rezult c idealul permanent al neamului nostru este creterea sa spiritual aceasta presupune, desigur, i o baz corespunztoare de existen fizic printr-un fel de relaie cu ordinea valorilor eterne, determinat de individualitatea sa etnic, de romanism; printr-o comuniune roman cu Dumnezeu. Care este ins modul romanesc de comuniune cu ordinea spiritual transcendent? Aceasta ne-o spune istoria i ne-o spune viaa actual a poporului nostru, este Ortodoxia.

Desigur c i aici sunt necesare cateva precizri. Ortodoxia e ochiul prin care privete romanul spre cer i plin de lumina de acolo i-l intoarce spre lume, conducandu-se dup el in atitudinile i paii si. i noi tim c ea este singurul ochi corect, sntos. Dar ochiul e al unei individualiti etnice determinate, al unei uniti sintetizate din mai multe elemente constitutive. Sau ochiul insui este, pe lang aparatul constituit dup legile universale ale opticii, i o materie i o simbioz sufleteasc individual. Romanul intreine comuniunea cu ordinea etern prin Ortodoxie, dar romanete. Ortodoxia se afl aici intr-o sintez anumit, care nu stramb Ortodoxia din punct de vedere formal, aa cum materialul i simbioza sufleteasc in care e imbrcat aparatul optic al ochiului nu stramb legile optice generale dup care funcioneaz. Desigur c in teorie este greu s inelegem cum e cu putin aceast interpretare a Ortodoxiei cu romanismul, fr ca vreuna s sufere. Dar viaa bimilenar a neamului ne arat c in practic lucrul e intru totul cu putin. Dei, in practic, mijlocul prin care intreine neamul nostru comuniunea cu ordinea spiritual etern este intregul contopit: Ortodoxie-romanism, teoretic, se poate spune c o intreine prin Ortodoxie, cci romanismul este implicat in calitatea subiectului Ortodoxiei i romanismul insui este strbtut de Ortodoxie. Ortodoxia are o funcie esenial i chiar capital in viaa romanismului. Idealul naional permanent al neamului nostru nu poate fi conceput decat in legtur cu ea. Muli din cei ce gandesc eronat c idealul nostru de via trebuie s fie latinitatea, nici nu bag de seam cand anumite fiine pururea la pand le strecoar sub cldura ocrotitoare a convingerii lor naive i neprevztoare oul de cuc al planurilor de catolicizare a neamului nostru.

Aa s-a intamplat de curand cu arhicunoscutul pandar la drumul drept i firesc al neamului nostru, cu Pr. Dr. Ilie Dianu care i-a plasat o astfel de chemare potrivnic firii neamului romanesc, intr-o revist creia numai ru ii poate face prin asemenea acte. - 60 Articolaul, peticit dintr-o serie de rstlmciri ale unor cuvinte clare rostite de ortodoci i din cateva judeci intortocheate, a fost scos de autor i in brouric aparte i se intituleaz: Unificarea Roman a Bisericilor romaneti. M mir cum nu-i dau seama aceti oameni c este o adevrat pierdere de vreme s se ocupe cu asemenea lucruri. i se mai aaz, pe deasupra, i intr-o ipostaz comic. ORTODOXIA I VIAA SOCIAL Dac cretinismul indeobte ne indic direcia i ne d puterea spre singura organizare sntoas a vieii sociale, cu atat mai mult o face aceasta Ortodoxia, forma nealterat a cretinismului. Protestantismul a tras cele mai puine invminte din dogma Sfintei Treimi pentru viaa omului in societate. Individualismul protestant, afirmand c omul ii catig mantuirea stand izolat in faa lui Dumnezeu, e in direct contradicie cu porunca iubirii i a comuniunii indicat de Sf. Treime. La catolicism, devierea de la calea dreapt a duhului cretin in aceast privin apare mai puin vizibil. De aceea trebuie s struim puin mai mult intru reliefarea superioritii Ortodoxiei fa de el in acest punct. Ortodoxia vdete rmanerea ei pe linia indicat de Sf. Treime in forma de conducere a Bisericii. Biserica ortodox are in fruntea ei comunitatea episcopilor, adunai in sinod, sau struind in solidaritate, in freasc i duhovniceasc legtur. Cu cat e mai

strans legtura intre episcopi, fr a se micora importana unora din ei de ctre alii, sau a tuturor prin totalitate, cu atat e mai mult via duhovniceasc in Biseric. Ortodoxia arat astfel c in Biseric funcia de conductor nu exist in form pur, ci in impletire cu fria, condiionat de comunitate, transfigurat de datoria dragostei i limitat de faptul c singur nu eti nimic, ci numai in comuniune cu alii. Biserica n-are pe nimenea in sanul ei, care s fie mai mare pur i simplu. Ci calitatea aceasta de mai mare este oarecum neutralizat de faptul c unul e mai mare numai in egalitate i frie cu alii. Funcia de mai mare i dorina dup ea ascund in ele cel mai mare pericol de pcat pentru om. A fi mai mare pur i simplu, e insui pcatul realizat. Aceasta insemneaz a fi redus pe toi ceilali la un nivel inferior i prin aceasta a te fi scos din mediul iubirii, cci iubire cand n-ai pe nimenea egal cu tine, nu poi avea. Nici Dumnezeu nu s-a scos pe Sine din mediul iubirii, cci nu e o Persoan singur la nivelul dumnezeiesc, ci trei la acelai nivel. A avea i a admite pe alii la nivel egal cu tine este condiia elementar a iubirii. i numai constituit astfel esenial in iubire, eti apoi capabil de iubire i fa de alii mai mici. Cine funciarmente e plasat in afar de mediul iubirii, nu poate avea iubire prin simplul fapt c se apleac spre cei mai mici, fr a-i prsi nivelul su de singurtate superioar. La cei mai mici te poi cobori ca s i-i faci egali, numai dac eti obinuit s ai egali cu tine, numai cand i locul de unde te cobori e tot o comuniune. Atunci poi vedea in cel de mai jos unul dup chipul celui de mai sus cu care eti in comunicare. Cel de mai jos este ridicat in - 61 circuitul de comunicare al celor de sus. Aa a fcut Dumnezeu cu oamenii: i-a ridicat in circuitul de iubire i de comunicare al Sf. Treimi. Este invtur cretin c Duhul Sfant este aceea dintre Persoanele dumnezeieti

care se coboar mai intim in noi. Atat de intim incat devine ca un fel de subiect in locul nostru, lsandu-ne totui contiina c noi suntem subiect. Cand iubim pe Tatl cu iubire fiasc, Duhul Sfant este cel ce strig din inimile noastre Ava, Printe! Prin Duhul Sfant suntem in stare s credem c Iisus este Dumnezeu i s-L iubim. Duhul Sfant iubete din noi pe Fiul lui Dumnezeu, adic noi Il iubim, iar Fiul ne iubete pe noi iubind in noi pe Duhul Sfant. Iar Fiul e om ca noi, e un Tu al nostru, ca orice om. Prin aceasta ne-a artat in general valoarea omului, semnificaia oricrui tu omenesc. Prin fiecare om, cand il privim cu credin in Hristos, privim pe Iisus. i oamenii credincioi, cucerii de comuniunea iubirii, se raporteaz cu iubire la Tatl cel nevzut, dar puterea cu care iubesc pe Tatl este de la Duhul Sfant i de la Fiul. Iat cum, in relaiile de iubire dintre oameni, se exercit insi iubirea dintre persoanele Sfintei Treimi. Iar ierarhia sinodal este i ea, in relaiile ei, chip al Sfintei Treimi. De asemenea, ea se face model al felului de relaii intre ceilali membri ai Bisericii i peste tot acest fel de conducere a Bisericii e o pild pentru stat i pentru oameni, un ideal, ca i o mustrare. i statul i societatea omeneasc ii spun in faa modelului de conducere i de comuniune bisericeasc: iat cum ar trebui s fim i cum nu suntem. In felul acesta, Biserica, cu felul ei de organizare i de via in iubire, exercit o influen necontenit transfiguratoare asupra organizaiei de stat i asupra societii omeneti. Ce ne ofer in schimb catolicismul? O conducere absolutist unipersonal. Ea s-a deprtat de pilda ce-o d Sf. Treime, face imposibil legtura de iubire intre conducerea Bisericii i credincioi i nu poate servi ca model pentru relaiile credincioilor intre ei, ca i pentru stat i societate indeobte. Dac a fi superior, inseamn a fi singur i mai presus de

toi, care credincios nu-i va face o ispit din aceasta? Numai cei inferiori au egali cu ei inii i trebuie s triasc in comuniune, ii va zice credinciosul. Desigur, pentru o disciplin exterioar, pentru o ordine intemeiat pe fric i pe lege, absolutismul unipersonal poate avea avantaje. Ferete de surprizele unei liberti inspirate de ru. De aceea statul trebuie s fie organizat astfel ca, in varful scrii, s fie un singur conductor. Dar Biserica nu e stat. Biserica nu poate renuna la infiarea iubirii in forma ei de organizare, preferand iubirii disciplina forat. Cine va mai exercita atunci asupra statului puterea spiritual care s-l fac s-i transfigureze in fiecare clip fora prin iubire, fr a renuna total la for? i cine va mai arta societii omeneti c drumul spre forma ideal a relaiilor din sanul ei nu e individualismul, nici comunismul, ci comuniunea in iubire, dac Biserica dandu-i o conducere unipersonal arat sus un individualism dus la extrem, iar jos o mas supus i neliber de credincioi? Biserica nu se poate face ca lumea, chiar dac lumea ar ispiti-o cu avantaje aparente. Ea trebuie s rman invtoarea lumii i propovduitoarea Revelaiei chiar prin fiina ei. - 62 Biserica trebuie s fie i in ierarhia i in colectivitatea credincioilor corp mistic in care e incorporat insi Sf. Treime. E o grozav erezie s secularizezi corpul mistic al Domnului i al Duhului Sfant, prin teza c numai o persoan, in singularitatea ei, st in legtur cu Domnul i numai ea primete comunicarea adevrului. Ortodoxia e singura infitoare autentic a cerului pe pmant. ORTODOXIA, LUMINA LUMII I INIMA NEAMULUI NOSTRU Toi ganditorii notri care s-au indeletnicit, in timpurile recente, cu scrutarea sufletului romanesc, au descoperit dou lucruri de mare importan: intai c acest suflet,

acolo unde nu e tulburat de influene strine, este o comoar unic de virtui, de insuiri, de armonii, i al doilea c exist o coinciden uimitoare intre aceste caliti i Ortodoxie, c sufletul romanesc este o plasticizare, o intrupare minunat a duhului Ortodoxiei, o coborare in concret a adevrului ortodox. De aceea iubim noi atat de mult Ortodoxia: pentru c iubim sufletul neamului nostru, pentru c ne recunoatem in ea tot ce e mai adanc i mai bun in noi, pentru c aspiraiile i idealurile ei au devenit aspiraiile i idealurile noastre. Dac orice om i orice popor cand triete pentru o misiune, i nu numai pentru ca s consume bunuri materiale, este purttorul unei idei, apoi neamul nostru este purttorul prin excelen al Ortodoxiei. Dar iubim Ortodoxia i pentru un alt motiv mai obiectiv. Atat din ptrunderea Ortodoxiei in sine, cat i din experiena ei ca spiritualitate roman, a crescut in sufletul nostru de romani, inalt pan peste noi i adanc pan dincolo de noi i masiv cum nu e tot betonul i tot fierul de pe lume la un loc, convingerea c Ortodoxia este descoperirea desvarit a adevrului i a dragostei dumnezeieti; c ea e drumul drept pentru viaa sufletului nostru atat spre impodobirea cu toat virtutea, cat i spre mantuirea cea de peste veac; c ea e comuniunea cea mai cald, cea mai familiar cu Printele ceresc; c in ea se afl ca intr-o comoar fr margine tot binele, toat frumuseea, tot adevrul, toat fericirea cat poate s existe, deci in ea trebuie s ne adancim, in ea trebuie s cutm toat lumina, calea i viaa i nicieri altundeva. Ortodoxia, cum o arat i numele, e credin dreapt, e vedere dreapt, prin ea slava i voia dumnezeiasc ni se arat aa cum sunt. De aceea, Ortodoxia e i suflet drept, deschis, cinstit, preocupat mai presus de toate de adevr, de lumea cereasc i de intenia dumnezeiasc aa cum sunt. Ortodoxia nu ocolete i nu mistific adevrul i sufletul

ortodox deci i cel romanesc nu umbl cu planuri i cu combinaii piezie, cu rezerve mintale, cu dispre pentru adevr, de dragul altor bunuri mai lumeti. Ortodoxia nu sacrific adevrul pentru avantaje pmanteti, pentru stpanire lumeasc, pentru for secular. Ea nu urmrete extensiunea in spaiu prin sacrificarea adevrului; ea e intai de toate dreapt credin i adevr i abia prin adevr e universal, nu viceversa. Ortodoxia a pstrat cu ardoare descoperirea dumnezeiasc i st cu neclintire pe lang voia lui Dumnezeu. Ea nu a prsit aceast voie luandu-se dup toate preteniile - 63 minii i ale ambiiei omeneti. Ea n-a schimbat mrirea lui Dumnezeu cu mrirea oamenilor, care nu poate mantui. Ortodoxia inva pe om s fie smerit, s nu cread lucruri grozave despre sine, s atepte de la dragostea lui Dumnezeu i nu de la indulgene omeneti ajutorul i mantuirea. Ortodoxia e smerit ca Domnul Iisus Hristos, e dreapt i sincer, e interiorizat in rugciune, cci prin ea intalnim pe Tatl ceresc in orice loc, i nu prin cltorii in cutare punct precis al spaiului. Ea e iubire liber de oameni prin fapte sincere i nu disciplin forat sub lege, nici amabilitate diplomatic. Ortodoxia e har dumnezeiesc, adic prezen familiar a lui Iisus printre noi, transfigurandu-ne viaa, adancindu-i inelesul, dandu-ne rbdare i curaj in mijlocul neajunsurilor, intr-o msur in care nu ne-ar putea da, dac ar lipsi Hristos, niciun om, oricat ar pretinde c il inlocuiete exact. In Ortodoxie nu se interpune nimeni i nimic intre Iisus i oameni, intre cer i pmant. Ortodoxia ne-a pstrat nu numai adevrul lui Hristos printre noi, ci i pe Hristos Insui. Ortodoxia singur intreine in centrul devoiunii omeneti pe Iisus Hristos, dar nu in

izolare individualist, ci in comuniune, in Biseric, in considerarea oricrui credincios ca un frate mai mic al lui Hristos. Datorit Ortodoxiei neamul nostru n-a fost singur in lunga sa istorie in care n-a avut niciun ajutor de la oameni. Ci a fost cu Iisus Hristos. i, ajutat de El, toate le-a biruit. Au fost, in schimb, alte neamuri puternic increzute in oameni ce se ddeau asemenea lui Hristos, care nu i-au putut menine existena lor ca stat. Ortodoxia, fiind vedere dreapt a voii dumnezeieti i a posibilitilor i intelor omeneti i comuniune neintermediat cu Iisus Hristos, e i via dreapt, e i blandee, e i sfinenie. Iar cand trebuie s fie eroism, este eroismul cel mai dezinteresat, mai curat, mai lipsit de cruzime i de poft de stpanire. Oportunismul i cinismul politic e strin din sufletul crescut in Ortodoxie. Ortodoxia fiind insui Dumnezeu cu noi i tot darul Su cel desvarit, e singura mantuitoare. Noi simim aceasta, intuim aceasta in arvuna mantuirii ce a dat-o in inimile noastre. Siguri pe mantuirea ce-o vom avea prin Ortodoxie, nou ca romani nu ne pas de nimic din ce ni se poate intampla in lumea aceasta, ca greuti, ca lupte, ca lovituri. Toate le suportm cu senintate, cu fruntea luminat de vederea cu duhul a fericirii de dincolo de zare. i, in contiina acestor supreme daruri ce le avem prin Ortodoxie, suntem cuprini ca neam de o nesfarit recunotin fa de ea c ne-a pstrat adevrul lui Hristos nealterat, ca i comuniunea cu El, c n-a fcut deart intruparea Lui. i avem o mare mangaiere simind c, fiind in Ortodoxie, stm pe piedestalul cel mai inalt al cretintii, neinecat de patimi i sftoenii omeneti. Pe un piedestal de pe care nu incetm s inlm lumina cea adevrat pentru toate neamurile czute din Ortodoxie, din calea cea dreapt a

strdaniilor omeneti, cu convingerea c odat i odat adevrul tot va birui. - 64 ARDEALUL FRANT IN DOU! Plang romanii de pretutindenea, brbai, femei i copii, la sate i la orae. Ochii lor se umezesc la rstimpuri dese i inima ii doare cumplit in faa crudei realiti pe care a creat-o arbitrajul de la Viena. Ardealul a fost rupt in dou, ca un obiect neinsufleit, i jumtate a fost predat, din nou, asupritorilor de pan ieri, iar jumtate a fost lsat s se zbuciume de dorul, de trebuina organic dup cealalt parte. A fost tratat ca o entitate fizic, pe cand el este un intreg sufletesc, un trup viu, un membru unitar al familiei romaneti. Precum Romania nu poate tri fr Ardeal, cci din inlimile lui ii curg izvoarele de via, de improsptare, aa Ardealul nu poate tri decat in integritatea lui indestructibil. Fraii notri din nordul Ardealului ii sporeau puterile de afirmare roman prin transfuziile de dinamism ce le veneau de la noi, cei din sud, iar ardelenii din sud ii simeau contiina rostului lor romanesc, dilatandu-se cand tiau c in spatele lor stau compacte i intinse pan sub poalele Carpailor nordici randurile romanismului ardelean. Fraii notri din nord vor tanji ingrozitor dup noi, se vor simi ca nite orfani, iar noi ne vom simi mai pustii fr de ei. Ei vor fi ca i copiii smuli din casa printeasc, din atmosfera ei cald i ocrotitoare, iar la noi va fi ca intr-o cas cu membrii rrii, mai puin animat, mai trist, mai rece. i intregul neam va resimi minusul de animaie voioas i creatoare care se revars de aici, de peste crestele Carpailor. De aceea, nu ne vom putea impca nicicand in sufletul nostru cu aceast nefireasc ciuntire i inlnuire a vieii naionale. Rezultatul arbitrajului de la Viena ne doare nu

numai pentru suferinele i greutile sub care vor geme scumpii notri frai predai unei ri strine, ci i pentru stramtorarea in care este aruncat intregul nostru neam. Secuii din Ardeal erau rupi in mod firesc i de mii de ani de unguri. Maghiarimea nu putea simi ca o amputare organic i ca o stare nenatural viaa desfcut de ei. Romanii din nordul Ardealului sunt ins parte intim din trupul nostru, o coast a acestui trup, stand in contact zilnic cu fraii lor mai din sud i fiind prin aceasta intru totul ca ei. Tocmai de aceea nu inelegem cum s-a putut socoti ca 400.000 de secui, desprii organic de masa ungureasc, trebuie alipii la Ungaria, iar 1.300.000 de romani, dovedii de aezarea fireasc a lucrurilor ca parte integrant a romanismului, pot fi rupi de la sanul unui neam. E o lovitur in insi fiina neamului, o lovitur impotriva putinelor lui de via i de dezvoltare. Nu e o stare momentan i un sentimentalism trector durerea ce ne zguduie acum, ci o resimire statornic, a unei ciuntiri, a unei ingustri a fiinei noastre cele mai intime, individuale i naionale, Starea in care se gsete acum neamul nostru este o stare anormal, imposibil de suportat in chip linitit. In mod organic, firesc, chiar fr de voia noastr vom tinde dup intregire, atat noi cei rmai in libertate, cat i fraii notri predai unei stpaniri strine. - 65 Se vor ridica din adancurile fiinei noastre naionale i aceasta se vede de pe acum fore uriae ce se dduser la fund in anii de dup intregire. Acestor fore, nimic nu le va putea sta in cale. Prin ele vom lupta, vom munci, vom dori arztor, ne vom jertfi, pentru a ajunge cu un ceas mai devreme la mrita zi a dreptii noastre, care e i pe plan obiectiv

dreptatea cea adevrat i a lui Dumnezeu. Desigur c ni se cere i o incordare extraordinar a voinei pentru a sta la inlimea marelui dor i ideal naional care ne va arde sufletul de azi inainte. Va trebui s fim mai serioi, mai ptruni de sobrele virtui ale cretinismului, mai devotai binelui obtesc, mai infrii intre noi, mai persisteni in aciunile noastre. Va fi necesar s ne lepdm de uurtatea moravurilor, de poftele neserioase i egoiste, de spiritul moale al improvizaiei i al lipsei de perseveren, de vorbria negandit i iresponsabil. Trebuie s dobandim trsturi de masivitate, de hotrare, de tenacitate, de monumentalitate in caracterul i faptele noastre. S turnm mai mult beton in firea noastr, s fim mai grei cand stm, cand pim, cand vorbim i lucrm. S ne asemnm munilor Carpai in neclintirea i masivitatea lor real impuntoare i vijeliilor de pe varfurile lor, in aciunile pornite. S prsim acomodarea noastr cu mlatinile i cu moliciunile cldurii din esuri. Tot ce cldim in ordine fizic sau spiritual s fie monument masiv, s fie oper de perfeciune i de rbdare. S cultivm in sufletul nostru icoanele lui Horia, Cloca i Crian i a lui Avram Iancu, a acelor rani de cremene, care nu tiau de fleacurile i de mofturile care satisfac o lume uuratic zis intelectual i destram tot ce e caracter, moral, cinste i munc. Simpli i masivi ca ei, stpanii pan la rdcini de o singur i incruntat convingere i aspiraie, darji ca ei, inelepi i gata de orice jertf ca ei, acestea s fie trsturile chipului romanesc care trebuie s prind fiin dominatoare in caracterul nostru de maine. S fie pui la stalpul infamiei, scuipai i dispreuii, nu onorai ca azi, furii banului public, uuraticii tuturor deertciunilor luxului i petrecerilor, leneii i detepii ce fug de greutile vieii.

Trebuie s concepem viaa sever, aa cum o concep ranii notri cei buni, ca o aspr dar sfant datorie de a purta sincer cat mai multe greuti, ca o datorie de-a ne cli in ea firea, de a o face rezistent, cci numai dac e de cremene infrunt viaa de aici i dureaz in viaa de dincolo. i atunci Dumnezeu ne va ajuta s vedem din nou invierea neamului nostru intr-o mai strlucit i o mai durabil mrire. - 66 CRETINISM I NAIONALISM Problema aceasta e continuu actual in timpurile noastre i, ca orice problem mare, de profunde taine i aspecte spirituale, nicicand nu se poate spune c a fost deplin elucidat. Dup cum pot fi azi dou feluri de oameni, ea se pune in forma a dou intrebri. Cretinul se intreab: pot eu, in calitatea mea de cretin care nu se joac cu obligaiile fa de Iisus Hristos i cu problema mantuirii sufleteti, s fiu in acelai timp naionalist, s-mi iubesc neamul cu infocare i s lupt neincetat pentru aprarea i inlarea lui? Naionalistul, care poate nu e inc i cretin, e i el dator s se intrebe: are oare intradevr naionalismul meu lips de cretinism? E necesar oare cretinismul in cadrul concepiei mele naionaliste, ca un factor indispensabil pentru ridicarea neamului, care e inta strdaniei i a vieii mele? Intrebrile acestea se pot concentra astfel: Este cretinismul, trit i judecat consecvent, o cale necesar spre naionalism i naionalismul, la randul su, o cale necesar spre cretinism? A fost una din insemnatele descoperiri ale timpului nostru rspunsul pozitiv la amandou aceste intrebri. i e aproape sigur c descoperirea aceasta va deveni tot mai

luminoas in epoca ce-i face inceputul in istoria omeneasc. Cretinismul de mai inainte nu descoperise, teoretic, calea spre naionalism i nici naionalismul care el insui e un fenomen mai nou calea spre cretinism. Singur Ortodoxia in organizarea sa dup sistemul autocefaliilor indica virtualiti pentru inelegerea naiunii, cat vreme catolicismul cu organizarea centralist, internaional i protestantismul cu individualismul su anarhic, ii manifestau rspicat tendinele antinaionale. Astzi protestantismul face pai uriai de apropiere de naiune i, cu aceasta, de prsire a drumului greit ce l-a parcurs pan acum. Catolicismul st mai in rezerv, dar nu-i va putea menine poziia aceasta mult vreme. Apropierea cretinismului de naiune a fost uurat i de filozofia mai nou care a descoperit c realitatea cea mai inalt nu e cea a obiectelor, ci cea omeneasc, iar aceasta nu se poate gsi normal i cu posibiliti de plenitudine decat in comuniunea dintre persoane. Aceasta e natura, iar cretinismul nu face decat s-i toarne harul in aceast natur, ca s-o refac, s-o desvareasc. Cretinismul e perfecionarea relaiei naturale dintre om i om, desvarirea comuniunii, desvarirea dragostei, sau legtura desvaririi. De aci nu este decat un pas pan la a spune: cea mai natural dintre relaii, dintre manifestrile necesare naturii, este comuniunea cu cei apropiai, care au in toate cazurile fireti aceeai limb, aceeai istorie, aceleai aspiraii, acelai destin. Naiunile sunt comuniti de destin, comunitile cele mai temeinice, mai statornice, infurate prin mai multe fire de legtur, deosebit de profunde, fa de alte feluri de comuniti cu mult mai trectoare, mai superficiale. Cretinismul n-a venit s se opun tendinelor celor mai fireti de comuniune, concretizrilor celor mai profunde ale acestor tendine, n-a venit s inbue natura, s o fac s caute alte forme de comuniune, mai puin fireti, ci s intensifice, s

inale, s desvareasc formele naturale ale relaiilor omeneti. - 67 Comuniunea este chiar o condiie fundamental a mantuirii. Nu poi implini voia lui Dumnezeu, nu poi exercita faptele cretineti, nu poi afla i experia pe Dumnezeu chiar, decat in cadrul comuniunii. Aceasta se coloreaz i se umple totdeauna de alt coninut, dup cum credinele celor ce o intrein sunt altele. Dar, in afar de ea, nu se poate tri religia. Iar comuniunea cea mai fireasc, cea mai de temelie, este aceea intre membrii aceleiai naiuni. In mod necesar ea trebuie folosit pentru trirea in cadrul ei a coninutului religios. Un cretin e fericit de estura de ocazii ce i-o ofer apartenena la comunitatea naional, pentru a-i tri in ea coninuturile religioase, intrucat e om legat de un spaiu, impletit prin limb, prin istorie, cu un grup naional, el nu se poate izola de acel grup, pentru a stabili alt comuniune, cci pentru aceasta ar trebui s fug din ara unde s-a nscut, unde l-a destinat Dumnezeu s triasc. Credina cretin e pentru credincios un impuls spre afirmarea comuniunii naionale, spre iubirea mai presus de fire a celor cu care firea l-a aezat in relaii fundamentale de via. Cretinismul rzbate in mod necesar spre naionalism. Mantuirea, desigur, e o problem care trebuie s frmante personal pe fiecare om, dar ea nu poate fi dobandit de om printr-o trire de eu izolat, ea nu se imprtete omului in aceast calitate care e calitate anormal ci in calitatea lui de membru al unei comuniti, iar cea mai fireasc comunitate este cea naional. Dumnezeu nu m va rsplti pentru modul cum am tiut s m desfac de comuniunea fireasc in care mi-a fost dat s triesc, ci dup modul in care am afirmat aceast comuniune cu voina i cu iubirea mea cretin.

Dumnezeu privete pe om nu in izolarea lui, ci ca membru al unei comuniti mai largi, privete propriu-zis comunitile i, prin ele, face prta pe om de har i mantuire. i intrucat comunitile cele mai fireti sunt neamurile, de ce n-am spune c privirea direct a lui Dumnezeu cade pe neamuri i numai intrucat inii fac parte din neamuri, simte fiecare privirea lui Dumnezeu asupra lui. In cartea Iui Daniil se spune c Dumnezeu pune in cumpn impria, nu pe ins in parte (Dan. 5, 25-28). Iar la Apocalips se vorbete de mantuirea neamurilor, nu a inilor. Lucrul se poate inelege dac ne gandim c de obicei, aplecarea spre ateism i desfrau a unui neam sau a unui stat, duce cu el pe mai toi membrii lui. E greu s te mantuieti intrun neam dominat de vin spirit ateist. Numai personalitile extraordinare pot merge impotriva curentului. Dar dac cretinismul tinde spre naionalism, i acesta duce, gandit i trit consecvent, spre cretinism. Naionalistul vede naia sa ca un intreg, nu ca o pulbere de ini. El o vrea inchegat. El vrea pe fiecare membru al ei dominat de contiina c aparine prin destin naiunii sale, c nu-i poate gsi fericirea in afar de ea, pe cont propriu, c sunt fire puternice care leag invizibil pe membrii naiunii. Dar, cu toat viziunea aceasta, cu toat lupta lui de a-i face pe conaionali s se simt i s acioneze ca membre ale unui intreg, pcatul egoismului e atat de puternic, incat continuu slbete legturile de comuniune intre ei. Naiunea, cum spune H. Sauer in opera sa Abendlandische Entscheidung, tinde continuu s decad in starea anarhic i haotic de mas. Singur credina i in special credina cretin o poate feri sau ridica din aceast stare prin contiina aceluiai Dumnezeu, prin contiina obligaiilor ce le impune credina fa de comunitatea din care face omul parte. Aa incat se poate accepta definiia ce-o d - 68 -

H. Sauer naiunii ca o co-munitate cretin de destin (Volk als christliche Schiksalsgemeinschaft). Indat ce slbete elementul cretin, naiunea incepe s se descompun, comunitatea de destin nu mai triete atat de puternic in contiina membrilor ei. Fiecare ins se conduce atunci dup alte concepii, spre alte inte, se simte cu o soart cu totul particular, legturile cu conaionalii se slbesc, se superficializeaz. Nimic nu poate constitui intre membrii unei naiuni un cheag atat de puternic, ca credina. Nicio teorie filosofic nu are fora s unifice gandurile i aspiraiunile inilor, cum le poate unifica o credin cu caracter religios. De aceea reuete azi atat de admirabil Legiunea s ne salveze din dezagregare i s ne ridice la starea inltoare a unei naiuni: pentru c opereaz cu elementul religios. Credina cretin Ortodox a fcut din populaiile care s-au aezat in Dacia o naiune i-au meninut-o in aceast contiin. Din pricina slbirii credinei naiunile europene trec azi prin criza grozav a destrmrii, a decderii lor in starea de mas. Condiia principal a naiunii, a formei celei mai inchegate de comuniune natural intre oameni, este credina puternic i unitar. Naionalistul stpanit de idei clare i consecvent in concepia lui, devine in mod necesar un credincios i propag credina cretin o singur credin cretin, cea de totdeauna a neamului intre conaionalii si. OMENIA ROMAN Despre omenia naiei noastre, n-am auzit decat cuvinte bune, de laud, atat la romani cat i la strini. O singur dat mi-a fost dat s aflu, i anume la un scriitor roman, Mircea Eliade, intr-o carte intitulat Oceanografie mi se pare, cuvinte de osand i de ridiculizare la adresa acestei noiuni. Dup cat imi aduc aminte, dl. Mircea Eliade gsea c la noi cuvantul om cand primete un accent de ordin moral, nu sugereaz sentimentul de

mandrie, de incredere, de exaltare umanist, cum se intampl in Apus, unde s-a avansat pe aceast linie de autoincredere omeneasc pan la supraomul lui Nietzsche. La noi prin cuvantul om i se sugereaz o biat fiin, pentru care i se cere ingduin; om la noi inseamn o profund mizerie moral i o scuz a ei. Om sunt i eu, ce s fac, e o justificare pentru fapte inferioare i pentru cele mai plpande comportri. Omenia, derivand de la om, ar insemna i ea o atitudine de consimire, de impcare cu mizeria moral a altora. Peste tot la noi aceste cuvinte ar exprima un pasivism condamnabil, o lips de brbie, de interes i de intervenie energic pentru ceea ce-i mare i nobil. Este evident pentru oricine cunoate omenia neamului nostru c aceast interpretare a d-lui Mircea Eliade este deformat de o privire i de o judecat unilateral. Ca s analizm intai inelesul accentului moral al cuvantului om, este neindoielnic c el inseamn la noi i brbat, om de isprav. Fii om, iat un om, sunt expresii care spun lucruri foarte inalte. Desigur, cuvantul om e folosit uneori i ca explicaie a unor greeli, a unor insuccese i insuficiene. Dar cine poate afirma c omul este mai presus de acestea totdeauna? Ar insemna s fim nite iluzioniti, sau nite arogani, lipsii de simul realului, s nu recunoatem c omul mai i greete, c nu poate duce la realizare tot ce-i propune. - 69 Ar insemna s-l identificm cu Dumnezeu, ceea ce este absurd. Cele dou inelesuri ale cuvantului om: fiin capabil de lucruri mari i fiin supus greelilor i mrginirilor, aa cum se gsesc in cugetul naiei noastre, nu se exclud, ci se intregesc. De fapt aa e omul: fiin in care se imperecheaz mreia cu mrginirea, cerul cu pmantul. Omul poate lucruri extraordinare, mai ales cand e purtat de o credin. Dar nu poate totul. Cand il indemni la un lucru mare, trebuie stimulat prin expresii care ii sugereaz marile lui

posibiliti. Dar cand, cu toate eforturile lui, imprejurri mai presus de voia lui, au impiedecat infptuirile propuse, firesc este s recunoatem c, dat fiind condiia lui de om, n-a putut invinge forele supraomeneti. Dl. profesor Nichifor Crainic scria odat, intr-un admirabil eseu26 despre eroism, c ar trebui s tergem dintre sentinele noastre: Nu sunt vremurile sub om, ci bietul om sub carma vremii. Omul sau colectivitatea eroic ar putea realiza orice. Nu exist limit in posibilitile omului educat in spirit eroic. Cred c aceast condamnare a sentinei cronicarului nu e intru totul dreapt. Desigur, omul trebuie educat in spirit eroic i spre o mare incredere in posibilitile lui. Dar, in acelai timp, trebuie educat i intru inelepciune, intru cumpnirea dreapt i real a imprejurrilor obiective. Eroismul numai impreunat cu inelepciunea, poate realiza lucruri mari. Lipsit de inelepciune, e ca omul care din curaj se izbete cu capul de ziduri pan i-l sparge. Eroismul trebuie s tii in care moment s-l plasezi i in care direcie. Fii eroic, dar privete atent imprejurrile i intervine nprasnic la momentul, la locul i pentru scopul potrivit. Omul trebuie s in seama i de vremi. Istoria noastr ne d o lecie prea bogat despre acest lucru. i, vai, timpul actual de asemenea. Cat eroism inutil i chiar primejdios pentru neam nu se cheltuiete la noi azi, lipsind inelepciunea? i s spun cineva: putem in oricare din zilele pe care le trim, reinfptui idealul nostru naional i nu trebuie s fim ateni in ateptarea uneia favorabile? Lipsa de inelepciune e lips de orizont, e privire ingustat exclusiv asupra clipei, e absolutizarea momentului, e uitarea condiiei istorice a existenei omeneti. Pe planul istoric ins nu poi realiza nimic decat inand seama de istorie, de puterea i varietatea imprejurrilor. Numai cu ambele brae: eroismul i inelepciunea, se pot infptui lucruri mari, primul

pornind din setea de absolut a omului, ultima din ptrunderea serioas a realitii in care omul are o poziie de relativitate. Desigur, nu trebuie ca una s fie promovat in defavoarea celeilalte, ci amandou s fie dezvoltate la maximum, ins in aa fel ca amandou s stea in echilibru. Atata justificare cuprinde expresia om, cand e folosit in acest scop cu deplin seriozitate, i deloc mai mult. Numai printr-un uz cinic al expresiei om sunt i eu, sau om e i el, se intenioneaz s se scuze mai mult. Cand e intrebuinat serios, expresia om ca justificare, arat o imposibilitate absolut de-a fi putut fi invinse anumite neajunsuri, piedici etc. Cand ins e folosit neserios, cinic, indolent, ea e invocat, de fapt, pentru scuza unor greeli, pcate, intrelsri care ar fi putut fi evitate; ea servete pentru acoperirea unei ticloii morale. Dl. Mircea Eliade a plecat de la uzul acesta cinic al expresiei om in scop de justificare 26. Printele D. Stniloae are in vedere eseul Omul eroic, inclus in volumul Ortodoxie i etnocraie, 1938. - 70 i l-a generalizat, nevzand i pe cel serios. Ori, nu poi defini inelesul unei noiuni inand seam de uzul neserios, cinic, echivoc, al ei. Dac s-ar proceda aa pe toat linia, aproape nam gsi cuvant cu ineles serios in limba unui popor i ar trebui s tragem cele mai nedrepte concluzii pe seama caracterului lui. Inelesul omeniei, ca s vorbim acum de ea, st intr-o privin in legtur cu uzul justificator al cuvantului om, dar depete mult aceast legtur. Ea insemneaz inelegere fa de mrginirile i neajunsurile omului, de durerile i greutile lui, dar se ridic peste acest ineles, vizand partea cea mai nobil pe care o are sau trebuie s o aib sufletul

omenesc. Prin omenie, omul se opune cainelui, ea este cea mai superioar esen a omului. Omenie inseamn consideraie fa de oameni: bun sim, atenia, buntate, mil, ferire de tot ce-i ruinos i urat, strdanie de-a catiga prin vrednicie; bun cuviin, cinste, soliditate moral, increderea altora. Omenia este calitatea suprem a relaiei de la om la om, este stilul de suprem calitate al atitudinii fa de alii. Nu cred c este in limba vreunui popor un cuvant care s exprime atotcuprinztor atata noblee, inlime moral, distincie sufleteasc real, ca omenia roman. Ea e frgezime sufleteasc in opoziie cu duritatea i bdrnia, e inelegere subire a strilor sufleteti ale altuia i a situaiilor in general, in opoziie cu opacitatea caraghioas i ignesc-fanfaroan, e superioar ptrundere a lumii complicate i nuanate a sufletului i a metodelor prin care el poate fi indreptat. Omenia e suprema aristocraie posibil. Pe scara fiinei omeneti, omenia ocup treapta cea mai inalt. Ea e una cu duhovnicia omului renscut al apostolului Pavel, opus omului trupesc. Ea e cea mai deplin realizare a cretinitii in firea noastr. Omenia exprim suprema inelepciune i filosofie. A trebuit filosofiei mii de ani spre a descoperi adevrul c realitatea cea mai aleas i datoria cea mai inalt pentru om se afl in relaia de comuniune cu semenul. Numai in aceast relaie fiind, cunoate omul adevrul cel mai intim, cel mai miezos i mai fericitor al vieii. Faa semenului este realitatea cea mai profund, mai misterioas, mai vrednic de stimat i de iubit, in aceast comuniune st misterul existenei, care satisface i setea interminabil de cunoatere i setea nemrginit de fericire a omului. In capacitatea de-a stabili i de-a menine aceast relaie, in capacitatea de-a descoperi adancurile de adevr i de frumusee ale semenului, descoperindu-se prin aceasta i ale tale, st secretul celei mai inalte inelepciuni i aci e

calea spre cel mai inalt stil de via, spre desvarire. Ei bine, toate acestea le-a intuit i le-a postulat, ba in mare msur le-a i realizat poporul roman prin omenia lui. E bine s prsim, rpii de false mirajuri i de pompoase etichete, acest stil suprem de filosofie i de trire, scufundandu-ne in neomenie, in moartea haotic i animalic a sufletului, copleit de patimi oarbe? Nu, de o mie de ori nu! - 71 CRETINISM I TRADIIE IN VIAA NAIONAL Tradiia naional nu se confund i nu se aseamn cu transmisiunea biologic. Dac aa ar sta lucrurile, ar fi inutil s se pledeze pentru sau contra ei. Ar fi o lege implacabil a vieii care s-ar realiza independent de voia i de strdania noastr. Nu se poate spune c transmisiunea tradiiei este asigurat integral de identitatea fiinial a unei naiuni, de acelai duh care prezideaz dinluntru toat istoria unui popor, cci in acest caz nu am vedea neamuri abtute de la linia lor pan la deznaionalizare sau pan la desfigurare, sub influena unor factori crora s-ar fi putut rezista. Chiar dac se explic i se uureaz in parte i prin factori ai naturii ca sange, identitate misterioas etc. intr-o insemnat msur legtura generaiilor prin tradiie se realizeaz i cu ajutorul voinei, ine i de domeniul spiritului. E un mister modul in care se realizeaz colaborarea intre factorii de natur i intre cel spiritual voluntar i este imposibil de-a msura exact contribuia i insemntatea fiecruia in inlnuirea generaiilor prin tradiie. Fapt este ins c, fr factorul spiritual-voluntar, aceast inlnuire a generaiilor nu se realizeaz deplin i, cu timpul, se slbete cu totul, deodat cu identitatea naional.

Teologul rus S. Bulgacov atribuie persistena unui stil i a unui coninut unic in toate manifestrile Bisericii, a tradiiei in sens de continu creare dar in acelai spirit, identitii Bisericii, realizat i asigurat prin acelai Duh Sfant. Chiar fr a se preocupa de memorizarea trecutului, Biserica in orice timp lucreaz in fond la fel, pentru c acelai Duh Sfant o conduce, formeaz izvorul ei de aciune i fiina ei. Nu pstrarea in memorie a trecutului o ajut s-i pstreze identitatea, ci invers, identitatea ei de totdeauna o face s-i pstreze continuu i cu drag in minte manifestrile din trecut. Despre Biseric se poate vorbi aa mai mult decat despre naiune, pentru c, de fapt, realitatea de temelie in ea este un factor suprapersonal i supratemporal, Duhul Sfant, care are grij de salvarea identitii. Totui i in ea Duhul Sfant nu lucreaz decat prin voinele omeneti, prin induplecarea acestora la o deplin identificare cu tradiia Bisericii i la o deplin integrare a lor in mediul, in fiina Bisericii. Fr adeziunea voinelor omeneti nu se poate realiza nici transmisiunea tradiiei i manifestarea aceluiai Duh Sfant, deci nu se poate vorbi de o identitate a Bisericii. Biserica i, implicit, identitatea ei exist numai ca o virtualitate voit de Dumnezeu, pan nu consimt voinele omeneti la realizarea ei concret. Poate intr-un anumit ineles i neamurile sunt virtualiti voite de Dumnezeu, devenind actualiti i meninandu-se ca atare numai prin factorul omenesc voluntar, cand ia atitudine pozitiv fa de tradiie. Avand in vedere, pe de o parte, faptul c factorul extra- voluntar in Biseric este atat de superior voinelor omeneti, este dumnezeiesc, pstrarea tradiiei i a identitii Bisericii este mai sigur i se poate atribui intr-o mai mare msur factorului extravoluntar, decat la o naiune, unde factorii de importan, pe lang schimbcioasa voin omeneasc, sunt de natur cu mult inferioar. Pe de alt parte ins, intrucat Duhul Sfant, cu toat esena lui

dumnezeiasc se face eficient nu nesocotind voina omeneasc, ci luminand-o i ridicand- o la cea mai deplin libertate, incat unde se primete Duhul Sfant acolo se experiaz adevrata libertate, intrucat, aadar, Duhul Sfant nu e un factor opus libertii, ci unul - 72 superior tocmai prin maximum de libertate ce o are i o provoac, Biserica face impresia, mai mult decat naiunea i anume celor ce o privesc exterior c e atarntoare in persistena ei identic intru totul de libertatea membrilor ei, pe cand continuitatea naiunii e asigurat i de o substan extravoluntar. In general, Biserica este asigurat prin factorul exclusiv spiritual, omenesc i dumnezeiesc, iar neamul i prin factori nespirituali, dar i intr-un caz i intr-altul voina omeneasc a membrilor are oarecum cuvantul ultim. In cadrul neamului, asupra voinelor se exercit pentru meninerea tradiiei o anumit presiune din partea factorilor naturii. In cadrul Bisericii se exercit un indemn i o atracie de ordin pur spiritual. De aceea, naterea i meninerea Bisericii datorit aproape total voinelor cucerite pe ci de persuasiune spiritual este o adevrat minune, un mare triumf al spiritului. In orice caz, fie c e vorba de Biseric, fie c e vorba de naiune, din cele dou laturi ale alternativei: inerea la tradiie sau abandonarea ei, fireasc e cea dintai, intrucat pentru ea pledeaz i factori anteriori, respectiv i superiori voinelor omeneti, realiti i fore puse de Dumnezeu in calitate de Creator sau de Mantuitor. Cand voina consimte la pstrarea tradiiei, se menin i se precizeaz realiti continue i bine oranduite, prin acordul a doi factori: unul voluntar i altul extravoluntar. Cand voina nu consimte la pstrarea tradiiei, se sparg marile realiti colective i bine definite i se produce haosul anarhic al unor centre individuale nestatornice, in continu rostogolire, care de la o vreme

scap chiar i de sub stpanirea unicului factor al propriei voine. Desfacerea voinei din acordul cu factorii pui de Dumnezeu Creatorul este un pcat uor de identificat ca atare: aceast desfacere e un produs al tendinei egocentrice, de substituire a lui Dumnezeu prin eul propriu, de desconsiderare i anulare a creaiunii lui Dumnezeu. Prin ea, eul subtilizeaz tot ce e dat in afar de sine, nu mai vede nimic avand vreo importan obiectiv in exterior. Iar efectele sunt dezastruoase pentru un asemenea eu: se destram din el orice temelie i cadru definitoriu, orice consisten, devenind o plasm in care se imprim continuu, in inirare haotic i amestec dezordonat, tot felul de idei, de imagini, de impresii, de tendine, in loc de a-i catiga o poziie de superioritate i de statornicie in curgerea lucrurilor, se pomenete rpit i contopit in ele. * Teologul german Fr. Gogarten vede prezena credinei in Dumnezeu Creatorul in raportarea atent, plin de consideraie, a eului fa de cel numit tu: in considerarea acestui tu ca centru, cu nimic mai prejos ca mine, ca realitate insubordonabil eului propriu. Acest tu ins, putem preciza, ii are diferite calificaii. Nu e un tu pur i simplu, pol uniform al relaiei eu tu. Odat ii e coetan (prunc, n.ed.), altdat copil sau invcel i iari altdat printe sau inainta in cadrul larg familiar. Sunt calificaii ce nu pot fi subtilizate. Se impun, de asemenea, ca preciziuni intrinsece ale creaiei. E o ordine obinuit, normal a vieii, constatatoare din relaia eu tu, in care tu are cu deosebire aceste trei calificaii: inainta, coe- tan, urma, pornind de la cercul familiei i extinzandu-se, de obicei, peste campul de relaii familiale pan la marginile cadrului mai larg al comunitii etnice. Aceast ordine creaional (termenul e al teologiei germane), acest mod fundamental al existenei omeneti, ne face s invm, s primim experiena inaintailor i s o predm,

trecut prin filiera sufletului propriu, urmailor. Suntem pan la o varst in ipostaza de - 73 invcei ai inaintailor, iar dup aceea de invtori ai urmailor. Fiecare generaie inva de la cea inainta i, ca o condiie pentru implinirea acestei necesiti, vine cu respectul innscut fa de aceea, artandu-se in acest fapt respectul, credina intr-o lume neprodus de ea, ci existent de undeva dinafar de ea, de mai sus, de la o putere mai presus de toate generaiile in ultim analiz. Dar fiecare generaie e datoare s corespund respectului, oarecum cultic, pe care i-l acord generaia ce-i urmeaz, in invturile, pildele, indemnurile, ce le transmite aceleia, trebuie s fie condus de un acut sentiment de rspundere, nu numai pentru soarta acelei generaii, ci i pentru a tuturor celor ce ii vor urma. Trebuie s fie stpanit de o infinit seriozitate in lucrarea i cuvantul ei, cci tot ce face ea acum angajeaz soarta intregului viitor al neamului, e determinant, e decisiv pentru acel viitor. In faa, in ochii copilului, printele are s priveasc irurile nesfarite ale generaiilor viitoare i s cugete c ceea ce pune in faa lor, va innobila sau va desfigura privirile tuturor acelor generaii. De aceea va strecura cu grij tot ce vrea s transmit in sufletul copilului, va comunica numai ceea ce-i verificat ca favorabil triniciei vieii, prin experiena de veacuri primit de la inaintai, va reine cu neincredere tot ce e simpl prere personal, judecat format din spirit de contrazicere i de etalare egocentric, teorie confecionat pentru justificarea unor pofte uuratice, tot ce este produs al preteniei vanitoase de originalitate. Aceasta nu insemneaz c printele e un simplu transmitor de experiene i de invturi strine, exterioare lui, c tradiia e invtur static, lipsit de via i de culoare istoric. Dac a trit in respectul bunurilor primite de la prinii proprii, nu se poate s nu fi

experiat i el valoarea lor, s nu le fi dat relief nou i personal, datorit imprejurrilor noi i unice in care vechea inelepciune i-a luminat adancurile. Prin tradiie se transmit de fiecare generaie esenialiti permanente, luminate din nou in imprejurri deosebite. Permanena i istoricitatea se impreun in chip admirabil. Printele, atent la aceast strecurare a ceea ce transmite copilului, este reprezentantul tuturor generaiilor anterioare. Aa il i vede copilul. El vede in ceea ce primete nu o invtur personal-accidental, ci un fel de absolut, de lucru sigur i de cand lumea, ceva in care te poi increde necondiionat, un fel de dogm. Precum printele vede in ochii copilului plin de rspundere ochii irurilor nesfarite ale neamului in viitor, copilul vede in ochii printelui privirea atent i respectat a randurilor trecute de oameni, al cror cap nu tie unde incepe. Toat tradiia neamului e adunat, vie, in inelepciunea i felul de comportare al printelui. Deci nu e o tradiie moart, exterioar. Totdeauna in relaia dintre printe i copil, in relaia dintre generaia inainta i cea urmtoare, se joac tot destinul neamului. Aceast relaie trebuie s poarte, de aceea, accentul unei nesfarite serioziti. Aci se asigur sau se primejduiete existena neamului, dup cum se produce sau nu legarea noii generaii de tradiia ce vine din negur de veacuri. Unde nu se face aceast incopciere, are loc o autonomizare a generaiilor. Vina, de obicei, o poart i generaia inainta i cea urmtoare. Dar fenomenul se petrece ca un proces treptat. Generaia inainta incepe a nu se mai simi responsabil pentru cea urmtoare, cu alte cuvinte nu mai vede irul in generaia urmtoare, ci numai realitatea ei fizic. Printele nu mai simte decat doar responsabilitatea pentru trupul copilului, pentru asigurarea lui material. Nu mai vede - 74 -

neamul. Aceasta inseamn c nu mai are respect nici pentru bunurile spirituale motenite. Privirea lui e ingustat la timpul prezent i imediat viitor. Nu mai e solidar cu istoria, nu mai simte rspundere pentru ea. Nu mai e solidar cu creaia lui Dumnezeu. A invins in el individualismul. Generaia urmtoare nu mai primete o inelepciune permanent, suprapersonal, nu mai vede in printe un reprezentant al tuturor generaiilor trecute, ci o simpl persoan cu cugetare i experien relativ, o fiin mai in varst care-i ajut s creasc pentru a-i lua calea unei depline autonomii. Autonomizarea generaiilor se dezvolt impreun cu autonomizarea inilor, cu pulverizarea naiunii in mas. De aici pan la dispariia unui neam prin cderea sub stpaniri strine i prin deznaionalizare, mai ales dac e mic nu mai e decat un pas, dac nu se produce la timp o reaciune. In starea de mas relaia normal intre printele-inainta i copilul-urma se relaxeaz pan acolo, incat se socotete lucru firesc ca copilul s fie luat din legtura spiritual cu familia i s fie predat unei instituii, unde in loc de tradiia de veacuri, mai presus de persoana proprie, s i se umple sufletul cu teoria unui singur om, a lui Karl Marx sau a altui doctrinar politic. * Am spus c tradiia const dintr-o sum de permanene, de esenialiti de ordin spiritual, trecut prin toat varietatea de culoare a istoriei comunitii naionale. Ea nu e o iniruire de creaii din nimic ale fiecrui moment istoric. In fiecare timp comunitatea cand vrea s rman in tradiie se comport aa cum ii dicteaz fondul de permanene primite i ceea ce se adaug nou nu constituie o inlturare a acelor permanene, o deviere de la ele, ci o nou verificare a lor, o coborare mai in adancul inelegerii i respectrii lor, o nou ilustrare a lor prin accidentele de timp, de loc, de imprejurri i de persoane ale istoriei.

Deci, istoria unei tradiii nu e o curgere neincetat, o schimbare continu i treptat a intregului; rmane ceva, i anume ceea ce-i mai esenial, care nu se schimb in tot cursul istoriei unei comuniti identice cu sine insi. Acel fond neschimbat, rmanand mai presus de curgerea timpului, pstrand in chip miraculos un nimb de autoritate absolut in faa tuturor generaiilor ce se succed, se infieaz in ochii acestora cu un anumit caracter de transcenden. Despre Biseric tim c are ca fond primar i principal al predaniei sale tradiia de origine divin, acea parte a Revelaiei care n-a fost scris in Sf. Scriptur. Aa-zisa tradiie bisericeasc, deosebit de cea dumnezeiasc, nu adaug nimic i nu aduce nicio modificare esenial acesteia, ci e numai valorificarea in timp a ei. Ceva, in oarecare privin, asemntor observm la orice tradiie i, in spe, la cea naional. Puterea ei de rezisten fa de curgerea vremii se datorete unei aureole de caracter mistic, religios, sacral. La unele popoare cu vechime ce se pierde in negura vremii, persist mitul c strmoii coboar direct din zei, sau, cel puin, zeii au avut un rol insemnat in actul de apariie, de natere al neamului propriu. Deodat cu existena, acele popoare cred c i etosul, inelepciunea, practicile lor pline de semnificaii i moravurile lor le-au primit protoprinii tot de la zei. Iat cum fondul de permanene al tradiiei naionale poart la acele popoare coroana de mare autoritate a provenienei divine. - 75 La acele popoare la care credina religioas are un caracter ce face cu neputin reprezentri ca cele amintite in legtur cu originea strmoilor de pild la popoarele cretine i la care i alte motive fac s nu se mai poat spune nimic apriat27 despre proveniena tradiiei, intalnim alte forme de prezentare a elementelor ei ca fiind in legtur

cu puterile suprafireti. In cursul istoriei scrise sau nescrise a poporului survin momente in care, dup credina general, se produc din partea lumii suprafireti atestri, restaurri ale valorii unuia sau altuia dintre elementele tradiiei, manifestri ale interesului vajnic ce-l poart acea lume meninerii acelor elemente. Care familie nu are in analele ei nescrise amintirea unuia sau mai multor momente de felul acesta: un strmo, sau chiar un printe, care vrand s se abat de la cutare norm de conduit moral, motenit de la inaintai, a primit un avertisment sever sau chiar o grav sanciune din partea lui Dumnezeu sau a unei fiine suprafireti, care i-a indicat prezena mai mult sau mai puin evident? Unul s-a dus duminica la lucru i i s-a rsturnat carul rupandu-i i o coast. Altul a jurat stramb la o judecat i de atunci e tot bolnav. O femeie lua laptele de la vacile din sat pan ce, odat, i-a inepenit mana. Cate cazuri de acestea nu cuprinde istoria unui sat? Ar fi o interesant contribuie la precizarea fizionomiei spirituale a poporului nostru o inregistrare contiincioas a tuturor povestirilor de natura aceasta, dintr-un singur sat, la un moment dat. Acelai lucru se intampl in toate satele, in tot cuprinsul poporului romanesc. O continu veghe a lumii suprafireti la felul cum se comport pmantenii de azi i cum stau pe lang bunele predanii ale inaintailor. Viaa noastr e ca o scen deasupra creia st aintit cu mare interes o lume de spectatori nevzui, gata s intervin la cea mai mic abatere de la textul normativ i sacru pe care ni l-au predat, scriindu-ni-l in cartea inimii, inaintaii, sau gata s ajute cand implinirea acestui text intampin piedici mai grele. Dac ne amintim c definiia tainei sau a misterului este o impreunare a celor pmanteti i omeneti cu cele suprafireti, toat viaa satului, i dincolo de satul acesta, a neamului din toate satele ne apare ca o tain, ca un mister, vast, in latura lui vzut, cat pmantul locuit de romani. Un mister care, precum ii

are unitatea sa in latura vzut, aa i-o are i in cea nevzut. Sfartecarea acestei viei prin arbitraje strine i dezbinri luntrice confesionale, politice i de orice natur e, de aceea, i un pcat impotriva unei taine, o incursiune lipsit de cucernicie in domeniul sacru al randuielilor de dincolo de fire, care vor ca i in ordinea vzut un neam una s fie i impreun s rman. Poeii notri contemporani arat o deosebit predilecie pentru temele de folclor i, mai ales, pentru latura lui de mister i de mit. Dar nu tiu dac au observat c, dup concepia poporului, coborarea i participarea suprafirescului in viaa pmanteasc nu e o simpl intamplare, sau un act arbitrar, ci totdeauna slujete conservrii etosului tradiional, a unei randuieli morale care, fiind mai mult decat o form relativ i trectoare de via, constituie temelia de origine i de esen divin, dac nu a intregii lumi omeneti, cel puin, a neamului propriu, o temelie cu care st i cade neamul. Povestirile, elementele suprafireti din folclor nu sunt nici resturi fragmentare, fr legtur intre ele, ale unei mentaliti strvechi, nici reprezentri de interes naiv-gnoseologic ale lumii, de aceea ele nu pot fi privite ca ciudenii i utilizate ca simple impestriri estetice ale unei poezii sau compoziii literare, ci ele se integreaz armonic in atitudinea fundamental, practic ce-o are neamul 27. Distinct, inteligibil (n. ed.). - 76 in faa vieii. Prin elementele acestea i prin credina care le recepioneaz se conserv modul de a fi al fiecreia din colectivitile organice ale umanitii, al naiunilor, prin girul continuu ce-l dau tradiiei, care e insui acest mod de a fi al neamului. Pan i elementele care par mai formale in tradiie, in modul de-a fi al neamului, primesc nimbul autoritii de sus prin credina manifestat in intamplrile i povestirile miraculoase ale poporului. Ileana

Cosanzeana e cea mai frumoas fat din sat, Sfanta Vineri i Sfanta Duminec sunt btrane imbrcate in ctrin, iar Ft-Frumos e o mandree de feciora imprumutand straielor romaneti i mai mult frumusee de cat au prin ele insele. Numai necuratul i alte fiine aductoare de ru, sunt imbrcate in negru, sau in culori iptoare ca cele ale neamurilor strine. Dar, lumea suprafireasc apare ca interesat, pedepsind sau intrind i inspirand, nu numai la pstrarea tradiiilor generale de via ale neamului prin inii fr roluri publice, ci i la pstrarea i inaintarea neamului intreg pe linia rosturilor i aspiraiilor sale prin conductorii destinelor lui publice i politice. tefan cel Mare avea contiina c Dumnezeu ii st intr-ajutor in rzboaiele sale de aprare a cretintii i tot poporul l-a considerat invluit in scutul i puterea suprafireasc. Aceast contiin i-a dat putere i lui i poporului s repurteze acele minunate biruine. In special, in momentele de rscruce ale unui neam, cand se pune pentru el acut problema de a fi sau a nu fi, cand simte marginea prpastiei, atunci dac se produce o imprtiere a primejdiei, se socotete ca un efect al unei miraculoase intervenii. Faptele mari, comportrile personajelor i colectivitilor din trecutul istoric, nu pot fi inelese i prezentate in spirit adevrat, cand se elimin credinele ce le-au insufleit i li se atribuie, pozitivist, motivaii imanent politice i economice. E fals s ne inchipuim c dac motivele faptelor noastre de azi sunt de ordin material i imanent, aceleai au fost i motivele care au purtat i imputernicit in aciunile lor epocile trecute. O politic ineleas in funcia ei just, ca strdanie de meninere i implinire a neamului pe linia destinelor sale, pe linia tradiiei misiunii sale, trebuie s se considere ca ajutat i de lumea de dincolo, care ne-a pus in constituia noastr acea misiune. O politic ce se menine pe linia tradiiei, coboar neaprat elementul religios sau mitic ca ajutor in

strduinele sale. Unde politica s-a secularizat, privindu-se ca o indeletnicire rotunjit cu totul in imanen i in tehnic, nu mai este pe linia i in slujba tradiiei, nu mai este strdanie de a ine neamul pe linia misiunii i aspiraiilor sale de totdeauna i nu mai e in stare s realizeze nimic mare pentru aprarea i consolidarea existenei naionale. Prezena elementului religios i a mitului in politic, este semnul inerii la tradiie i, indeosebi, semnul unor mari incordri in sanul neamului, in faa unor grave primejdii adulmecate i, deci, i semnul unor intemeiate ndejdi de biruin. Putem formula in general urmtorul silogism: 1. Unde se prsete tradiia e in primejdie existena neamului. Acesta se ine prin tradiie. 2. Tradiia, pe planul vieii cotidiene i pe al celei politice, este strans impletit cu elementul religios, mitic. Eliminarea acestuia e impreunat cu prsirea tradiiei. Consisten d tradiiei tivitura de aur a luminii de dincolo, altfel, se destram intreag. - 77 3. Cine vrea ca neamul su s continue a exista, trebuie s in la tradiia lui i, implicit, s cread tare in grija ce-o poart lumea suprafireasc acestei tradiii i neamului. * Am intrebuinat de cateva ori cuvantul mit in cadrul acestei expuneri. Trebuie s precizez in legtur cu inelesul lui cateva lucruri. Nu toate participrile lumii suprafireti la viaa oamenilor se concretizeaz in spiritul lor ca mit, ca povestiri cu asemenea caracter. Cele mai multe se pstreaz ca evenimente de caracter pur religios, ca aplicaii concrete ale religiei poporului respectiv. Prin mit se deformeaz intrucatva invtura religioas, prin elemente fantastice. Baza ins rmane invtura religiei pe care o are acel popor. Poate s

fie i invers: vechi povestiri mitice primesc pecetea religiei pe care a adoptat-o poporul, eventual, mai tarziu. Dar i in acest caz, esenialul in mit a devenit aceast pecete. Elementele fantastice nu mai au decat un rost secundar de intuiie, de concretizare, uneori in desen ingroat i neprecis. Pe lang elementul fantastic, mitul mai are i elementul de tipizare. El nu identific in timp i in spaiu persoana care este ajutat de puterile suprafireti, ci o privete ca un tip cu caracter general. In lumina acestor precizri, putem s ne apropiem de basmele noastre. Zmeii sunt creaii ale fanteziei i resturi ale unei concepii strvechi, iar Ft-Frumos este tipul tanrului ajutat de lumea suprafireasc bun. Dar, in acest cadru, toat atmosfera este cretin. Ft-Frumos este inzestrat cu cele mai ireproabile insuiri cretine, invingand nu prin sine, ci prin buntatea, modestia i curenia sa, care ii aduc ajutorul puterilor bune. Zmeii sunt concretizrile, puin deformate, ale duhurilor rului. Peste tot vraja cu care lucreaz fiinele rului inlnuind, adormind i orbind contiina i puterile omului i harul care elibereaz i sporete aceste puteri, imprtit de fiinele suprafireti bune prin puritatea de crin i prin buntatea lui Ft-Frumos, exprim un adevr mare al cretinismului. In general, viziunile poporului, chiar cand au un aspect mitic, tlmcesc adevrurile fundamentale ale cretinismului i anume: grija lui Dumnezeu de lume i de neamuri, lupta intre Dumnezeu i slujitorii lui cu lumea puterilor suprafireti rele pentru scparea i binele lumii noastre, interesul lui Dumnezeu pentru ordinea moral, pedepsind clcarea i ajutand pzirea ei, misterul harului i al vrajei i superioritatea celui dintai i, implicit a puritii de patimi, a blandeii, a smereniei, a milei. Tot adevruri ce nu pot fi contestate nici de judecata fireasc a omului luminat. Poporul este pe linia adevrului cand vede prezena in acest sens a lumii suprafireti in viaa omeneasc. Iar dac povestirile mitice ale poporului nostru se resimt de influena cretinismului,

nu putem despri net intre creaiile de caracter mitic i intre viaa religioas cretin a poporului care st sub indrumarea Bisericii. Miturile sunt incretinate sau adevrul cretin se imbrac uneori, in aplicaia lui concret, in infloriturile mitului. De adevrul cretinismului, care s-a impus ca atare neamurilor i geniilor lor, se imprtesc astfel, impodobite in horbota neesenial dar frumoas, i creaiunile cu caracter mitic ale poporului. Mitul e o dilatare, o revrsare a religiei peste marginile ei. Fiecare popor ii toarce lumea lui mitic din substana religiei lui i lumea aceasta cuprinde in liniile ei mari atata adevr cat este in religia lui. Hermann Sauer, in marea lui oper Abendlandische Entscheidung d numirea de mit chiar viziunilor strict cretine, cand sunt aplicate istoriei. Exist un mit cretin, spune el, care nu trebuie s ne trezeasc niciun moment bnuieli asupra adevrului exprimat prin - 78 el in forma cea mai just. Mit cretin este, de pild, convingerea poporului german c la 955, in lupta sa cu ungurii, a fost asistat i ajutat de Arhanghelul Mihail i de otile sale ingereti pentru salvarea Occidentului cretin. i aceasta nu este o plsmuire fantastic, din resturi de concepii strvechi, ci o aplicare just la un moment istoric a adevrului cretin despre Providena dumnezeiasc. Biserica ne inva s credem ceea ce e profund raional c Dumnezeu vegheaz in tot timpul asupra oamenilor i-i ajut la tot lucrul bun, intervenind deosebit de efectiv mai ales in momentele de rscruce. Cretinismul nu oblig la o viziune deist, sau pozitivist a persoanelor i evenimentelor din via i din istorie. Dimpotriv, ne indeamn s vedem plutind pe deasupra lor grija i puterea lui Dumnezeu, prezena ingerilor, a puterilor bune i rele de dincolo de lume. Mit cretin am avea, in sensul lui H. Sauer, peste tot acolo unde o

persoan apare in ochii celorlali oameni ca imbrcat intr-un vl de putere, de autoritate, mai presus decat cea natural i unde evenimentele nu se mai pot explica din cauze i puteri strict naturale, ci se consider ca produse, in parte, prin intervenia lui Dumnezeu i a ingerilor Lui. Noi ne sfiim ins s aplicm cuvantul mit acestor viziuni juste ale cretinismului, cel puin in timpul de acum in care acest cuvant e incrcat inc de inelesuri vechi compromise. Ne mulumim cu lumina cretin pe care am inut s o proiectm peste ceea ce se poate numi mit, fr posibiliti de rstlmciri defavorabile pentru cretinism ca religie a adevrului. Dar, fie c se concretizeaz in form de mit, fie c se pstreaz in infiarea pur de simpl aplicare a cretinismului, fapt e c ordinea suprafireasc apare in ochii spirituali ai poporului i nu pe nedrept ca strbtand activ toat viaa i toat istoria omeneasc, ajutand sau pedepsind. Viaa religioas, desfcut de orice alte preocupri, ca raport strict al omului cu Dumnezeu, e ca cerul privit in puritatea lui deprtat, plutind pe deasupra tuturor. Dar, in forma aceasta triete omul extrem de rar religia. De obicei o aplic i cei mai muli spun c aa e bine intregii sale viei individuale i naionale. Atunci e o pulbere de azur aternut peste toat varietatea lucrurilor i faptelor vieii. E cerul privit prin stufiul vieii, prand amestecat cu el. Dac acest peisaj spiritual ia pe alocurea i infiri mai fantastice, se nate mitul. In orice caz, toate persoanele, lucrurile, faptele i conceptele morale sunt imbrcate in ochii poporului intr-o aur de mister, care le d o mai serioas, o mai interesant, o mai grav infiare, decat cea pozitivist care alung sfiala din suflete i d impuls pornirii cinice de destrmare. Dac e atat de important persistena pe lang tradiie, ca mod i nerv al existenei

naionale, i dac persistena aceasta nu e posibil fr alimentarea continu a sufletelor cu puterea de credin, prin care tradiia e vzut ca purtand girul interesului divin, nu mai incape nicio indoial cu privire la marea importan a Bisericii in mijlocul unui neam, ca izvor din care se rspandete neincetat taina vieii, puterea care deschide ochii poporului pentru viziunile juste, pentru prezena lumii suprafireti pe deasupra indeletnicirilor sale pmanteti. Fr Biseric, un neam e ca fr inim, il ateapt destrmarea. - 79 BISERICA I UNITATEA POPORULUI In tot timpul de dup rzboi s-a lucrat de zor i cu pasiune la dezbinarea poporului nostru. Cat timp in Ardeal poporul n-avea alt instituie conductoare decat Biserica, unitatea era un bun real alturi de alte virtui naionale care ddeau trie neamului. Automobilele ce transportau in ultimii douzeci i doi de ani pe domni la sate, gazetele care se trimiteau acolo, au fost vehicule purttoare de microbi din vastele focare de infecie constituite de partidele politice i, in general, de oraele uuratice, rupte de tradiia i de spiritul cuminte i serios al poporului. In tot timpul acesta singurul factor care a luptat cu forele dezbinatoare a fost Biserica. Trebuie s recunoatem ins c in unele locuri aciunea ei in acest sens a fost mai slab decat inainte de rzboi, datorit faptului c preotul s-a lsat atras i el in tabra agenilor productori de dezbinare. Biserica este, prin fiina ei creatoare de unitate, in mijlocul poporului. Primul atribut al ei in Simbolul credinei este unitatea. Acest atribut oblig Biserica la grija de-a pstra unitatea in sanul ei, intre credincioi. Unitatea ins nu e numai chestiune de mrturisire a aceleiai credine, ci i de susinere a solidaritii i iubirii intre suflete. Oamenii care nu se

iubesc, care se ursc chiar, caut i gsesc uor pretexte de-a se contrazice, de-a nu mai inelege i mrturisi la fel credina. Teologii rui contemporani au pus in circulaie un ineles frumos al cuvantului sobornicitate. Ea inseamn frietate, comuniune, stand la mijloc intre individualismul anarhic i colectivismul anulator de personalitate. Ea inseamn unitate familiar, unitate prin dragoste. Factorul care susine aceast unitate in iubire, cu neputin de realizat prin mijloace omeneti, cum ne arat prea bine toate incercrile politice, este Duhul Sfant. Unde nu e Duhul Sfant, izvorul a toat iubirea din lume, e sau egoism i dezbinare, sau mas, colectivism, totalitarism poruncit, silnic, inbuitor de libertate creatoare. Numai Biserica, prin prezena i aciunea lui Dumnezeu, e in stare s realizeze minunea dup care tanjesc, dar nu o pot infptui, decat in forme schimonosite, silinele omeneti i care, de aceea, formeaz un punct de limit, aezat la infinit distan, atrgandu-i continuu spre ea aceste siline. S ne gandim la biserica din sat. Ea fiind aezat in mijlocul satului sau pe un loc mai inlat, arat prin insui acest fapt c ii cheam pe toi la unificare, la prsirea poziiilor lturalnice i izolate, ii cheam intr-un punct central care nu aparine niciunei pri din sat mai mult decat alteia, sau la o ridicare deasupra vrajbelor i preocuprilor de jos care produc vrajbele. Prin Sf. Liturghie de duminic biserica reface unitatea satului zdruncinat peste sptman de agenii electorali, de certurile pentru pmant, de rivalitile intre grupele familiale i de toate celelalte cauze mari i mici. Vrand, nevrand, i-adun din nou pe toi la un loc pe cei ce n-ar fi mai voit s se intalneasc, ii face pe toi s cante impreun, contopindu-se in eul plural dar comun al slujbei (Doamne miluiete-ne), s recunoasc toi

c au greit, s-i cear toi iertare de la Dumnezeu, in locul lui din sfantul loca, fiecare - 80 credincios e transpus in meditaii asupra nimicniciei lucrurilor omeneti, a motivelor pentru care s-a invrjbit cu vecinul alaltieri i, aruncandu-i ochii spre locul aceluia, il privete cu mai mult ingduin i adesea intalnind privirea aceluia, care i ea e acum mai moale, se produce taina minunat a impcrii. In unele pri s-a meninut i tradiia bun ca credincioii s-i dea la sfaritul slujbei srutul pcii, care intre cei invrjbii e un adevrat srut al impcrii, de la care nu se pot sustrage. Celor mai btrani le srut cei mai tineri mana, meninandu-se prin aceasta legtura intre generaii, cei mai tineri fiind educai intru respect i veneraie fa de cei mai btrani. Manifestrile acestea ale unitii parohiei in dragoste curat, sub prezena lui Dumnezeu, trebuie meninute unde nu s-au pierdut la suflarea rece a vremurilor noi, cci e aa de greu de-a le mai reintroduce o dat ce au disprut. Numai o epoc de o extraordinar de intens trire religioas le mai poate readuce. Se vede ce intens trire cretin iniial st la baza vieii noastre bisericeti, din ale crei manifestaii se pierd rand pe rand, cum se sting unul cate unul crbunii dintr-o vatr nealimentat. Dar de cine depinde ca aceste manifestri ale iubirii i unitii intre credincioi nu numai s nu se piard, ci s prind o nou vigoare, s se invioreze unde au devenit simple forme? In general, de cine depinde ca, in cadrul Sf. Liturghii, s se repare cu adevrat tot ce greutile vieii i defectele societii de azi stric: unitatea intre credincioi, ceea ce se intenioneaz, intre altele, prin sf. slujb? Desigur c in primul rand i aproape exclusiv de preot. El, ca i locaul bisericii, ca i invtura Evangheliei, ca i indemnurile sf. slujbe, trebuie s stea deasupra vrajbelor i

dezbinrilor intre credincioi. El trebuie s se fac amplificatorul chemrilor evanghelice i liturgice la unire i la iubire, scormonitorul jraticului ascuns in acele chemri. El este administratorul acelor bunuri spirituale. De el depinde valorificarea lor pentru viaa sufleteasc a credincioilor. El e dator s fac s palpite inimile in timpul sfintei slujbe. De el depinde ca ruga credincioilor dup iertarea dumnezeiasc s fie mai vie, mai din adanc rostit, cantarea s urce mai in slav, gandul la nimicnicia motivelor de dezbinare mai puternic, hotrarea de-a implini voia lui Dumnezeu prin impcarea intre ei mai categoric, srutul de la sfarit mai sincer, mai emoionat. O condiie minim este, se inelege, aceea ca preotul s nu fie i el in certuri cu credincioii, angajatul unei tabere politice, al unei clici familiale. El trebuie s reprezinte in ua altarului pe Dumnezeu care cere impcarea i unitatea intre credincioi. Figura lui insi s vorbeasc in acest scop prin pilda vieii proprii. S nu fie chiar el scandel (scand, n.ed.) in aceast direcie, s nu fac prin prezena lui s inghee in suflete orice gand de impcare intre credincioi, sau intre credincioi i el in primul rand. Preotul poart o hain pe care nu o mai poart nicio categorie de oameni. Ea e o hain mai presus de impririle intre ei, ca i sufletul lui. Ea e la fel de apropiat i la fel de distant de toi. Ea e haina care arat misiunea lui din partea lui Hristos, aa cum haina soldatului arat c e in slujba impratului, iar haina cutrui partid c e in slujba acelui partid. Preotul este al lui Hristos, care e al tuturor la fel i mai presus de toi. - 81 Preotul trebuie s fie la fel de apropiat de toi oamenii, cutandu-le prin cldura dragostei i a intimitii samburele cel bun din ei pentru a-l scoate la lumin i la putere.

Dar e la fel de deprtat de toi in ceea ce au ei meschin, ptima, corupt. Istoria ne inva c poporul roman e foarte inclinat spre dezbinri duse pan la lupte fratricide. Numai Biserica i-a ocrotit fiina, aprand i promovand unitatea lui. Biserica trebuie s peasc azi iar in funcia de salvatoare a neamului i a existenei lui. S se dea la o parte toi ceilali. S-o lase numai pe ea la lucru. Dar, pretenia aceasta n-o poate formula cu glas hotrat, decat dac in acelai timp preoii ei se scutur toi de angajamentele contractate in slujba factorilor lumeti de dezbinare reluandu-i misiunea de prini ai poporului, ai intregului popor. CREDEM IN PROVIDENA DIVIN In viaa popoarelor, ca i in cea a inilor, vin imprejurri care, dup cea mai bun logic a dezvoltrii naturale, trebuie s duc la o prbuire a lor, sau, in orice caz, la o epoc de prelungit suferin. Oricum ai cantri factorii in lucrare i fie c aceast cantrire i-ar permite s prevezi ca posibile dou sau trei ieiri din situaia dat, ele i se prezint la fel de nefavorabile, incat dac nu vrei s te lai copleit cu totul de disperare, trebuie s-i pui ndejdea intr-un element necunoscut care va da o dezlegare deosebit de cele posibile de prevzut situaiei care se desfoar tot mai amenintor. i, de fapt, toi oamenii au aceast ndejde in intervenia unui factor necunoscut in momentele grave. Toi cred practic in Providen, oricat de atei ar fi teoretic in orele in care nu simt asupra lor suflarea primejdiei. Iar asemenea dezlegri neprevzute de logica naturalului se i produc foarte des, atat in viaa individual, cat i in cea naional i universal-uman. De cate ori nu se desprind in chip neateptat pietricele de acelea mici, de care vorbete profetul Daniil, din stanca vreunui munte provocand in rostogolirea lor catastrofa

unor uriai care nu preau ameninai de nimic i ameninau toat lumea? Pe arena istoriei intr muli factori misterioi, multe puteri neprevzute. Ea nu se dezvolt dup o logic automat. Nu ca excepie, ci aproape ca regul, cursul ei este altfel decat cel stabilit aprioric pe baza unor legi constante ale naturii. Aceasta se explic in parte prin faptul c ea nu rezult numai din lucrarea legilor naturii, ci, mai ales, din voinele omeneti, iar limita intre suflet i lumea spiritual superioar care-l inspir i influeneaz nu se poate stabili cu precizie. Dar, peste ceea ce poate aduce ca necunoscut in dezvoltarea istoriei factorul sufletesc atat de capricios i de nedefinit, suntem silii s constatm adesea intervenia unor puteri deosebite nu numai de natur, ci i de sufletul omenesc. Cand unui om rtcind noaptea pe munte i se intampl s se opreasc la trei pai de - 82 o prpastie i s rman acolo pan dimineaa, intervenia unui factor superior nu se poate contesta. Asemenea cazuri se petrec i in viaa popoarelor. Cu deosebire a experiat neamul nostru puterea de grij a Providenei. Mic ca numr i aezat intre popoare uriae, la o rspantie deosebit de important, logica lucrurilor ar fi dus de mii de ori la strivirea lui sub roile invlmirii i incletrii spre care se chemau inexorabil acele neamuri. i totui, din mila lui Dumnezeu, trim pan azi i am implinit i implinim unul din cele mai importante roluri de paznici ai Europei, de domolire a valurilor slbatice ale Asiei nord-orientale. Meninerea neamului nostru, inconjurai din trei laturi de o mare de slavi, iar din alta i prin mijloc de alte primejdii, e o minune a istoriei, un semn al Providenei divine. Aa se explic de ce nu putem fi un neam de oameni orgolioi, de ce nu putem smulge din sufletul

poporului credina in Dumnezeu i de ce nu prind la noi acele moderne indemnuri la aventur, imperialism, tot atatea ecouri de la neamurile mari care, in megalomania lor, cred c pot infptui prin puterile lor tot ce vor i nu mai au lips de ajutorul lui Dumnezeu. Bun i frumos lucru e eroismul, dar mai presus de el neamul nostru pune increderea in Dumnezeu, evlavia i omenia. In povetile noastre nu e proslvit titanismul omenesc, puterea eroic increztoare in sine insi. Toi uriaii, toi zmeii sunt invini de flciaul credincios, sau de inelepciunea vreunui romana care nu uit graniele smereniei sale. A dat i viteji neamul nostru, mai mari decat alte neamuri care ne inconjoar. Dar toi au fost viteji ai credinei, viteji i sfini in acelai timp, nu viteji ai aventurii i ai orgoliului cuceritor, nu cavaleri ludroi, cu cantrei ai faptelor lor dup ei. Din istoria neamului nostru lipsete poza de erou, pentru c e prea covaritoare contiina c toate se datoreaz ajutorului lui Dumnezeu. Cand veneau sultanii cu armate de cate dou sute de mii de oameni, iar de la miaznoapte ptrundeau in acelai timp lacomii i orgolioii notri vecini, i voievozii notri ii bteau cu o man de oameni, ei vedeau c aci lucrurile au ieit altfel decat o impunea logica natural i intervenia lui Dumnezeu le prea prea evident ca s nu o recunoasc. Dac Rusia nu cdea in bolevism, in niciun caz n-am fi putut vedea alipindu-se la trupul rii Basarabia. Incat, oricate sensuri ar dezvlui bolevizarea Rusiei, intre ele trebuie s vedem i un ajutor pe care ni l-a dat Dumnezeu s ne realizm visul nostru drept i sfant. i odat ce istoria noastr ne este o dovad neintrerupt despre grija ce ne-o poart Providena divin, despre semnele ce ine s le fac Dumnezeu cu noi susinandu-ne in ciuda puintii noastre, i in acelai timp cu alii in ciuda numrului lor, s ne mai temem de viitorul neamului?

Ar insemna s ne invartom la vedere, s ne facem vinovai de orbie pctoas fa de Dumnezeu. Intr-un anume sens suntem i noi un neam ales in acest col de rspantie al lumii, servind ca certificat al puterii lui Dumnezeu. Dar situaia aceasta nu ne-o putem menine decat crezand in El. Nici orgoliul pe temeiul puterilor proprii, dar nici disperarea nu este partea noastr, ci increderea neclintit a dreptului in braul Domnului. - 83 Ni se arat grele, zilele de maine. E necesar s fie acum aa, ca s simim in chip neindoielnic maine c numai Dumnezeu le-a rezolvat atat de favorabil cum nici nu ateptam. BISERICA ROMAN I Marea majoritate a poporului roman aparine, ca toate popoarele din rsritul i sudestul Europei, Bisericii Ortodoxe. O not caracteristic a acestei Biserici este legtura ei deosebit de intim cu fiecare din popoarele, care fac parte din sanul ei. Cu toat unitatea ei dogmatic, Biserica Ortodox s-a adaptat fiinei etnice a fiecrui popor in aa msur, incat a devenit pentru fiecare o Biseric naional. Ea a tiut s impace ideea ecumenic cu necesitile de existen ale neamurilor intr-un chip desvarit. Rmanand in unitate dogmatic, Bisericile ortodoxe s-au organizat in cadrul diferitelor naiuni dup principiul autocefaliei, care le permite s-i desfoare intreaga activitate fr imixtiuni din extern, potrivit cu imprejurrile de via ale fiecrui popor i inelegandu-se exclusiv cu acesta. E un fapt remarcat adeseori c, in istoria popoarelor

ortodoxe lipsete acel permanent conflict intre Biseric i Stat, de care e plin istoria Occidentului. Dimpotriv, Biserica a mers in Rsrit totdeauna cu neamul, i-a insuit aspiraiile lui, a sintetizat misiunea ei sfant cu grija pentru aprarea i intrirea neamului i peste tot intre invturile ei revelate i manifestrile sufletului etnic s-a creat o sintez, care a fcut fiecrui neam Biserica familiar. Fenomenul acesta poate fi urmrit in toat istoria poporului roman, ca i in viaa lui contemporan. Mai mult chiar, ca la oricare popor ortodox, Biserica a avut in istoria neamului romanesc un rol de primul ordin. S-a spus c persistena poporului roman, ca o insul intr- un ocean de puternice i dinamice rase strine, este o enigm. Cum s-a putut menine o colectivitate de oameni pe lang graiul de structur latin sdit in Dacia de colonitii romani, cand aproape jur imprejur se vorbea limba slav, iar spre Apus limba german i maghiar? Intrebarea aceasta pornete dintr-o uimire cu atat mai mare, cu cat poporul roman n-a avut un Stat mai mare organizat, iar dup intemeierea Principatelor Munteniei i Moldovei in veacul al XIV-lea, Transilvania a rmas, cu excepia unor mici teritorii, sub stpanire strin. Interesele economice care legau pe Romanii de pe grania muntoas a Carpailor, vor fi fost un factor care fcea s se menin i s circule aceeai limb, dar, pe lang interesele economice un rol insemnat a avut, precum ne arat istoria, identitatea aceleiai credine. - 84 Clugrul Nicodim, care in veacul al XIV-lea intemeiase mnstirile din principatul Munteniei, iar prin ucenicii si pe cele din Moldova, a intemeiat i cele dintai mnstiri din

Transilvania. Cele peste 100 de mnstiri din Transilvania, distruse din ordinul Mariei Terezia de generalul austriac Bucov, dup anul 1760, erau aezate mai ales in sudul Transilvaniei la poalele Carpailor, in vecintatea Munteniei i personalul lor era format mai ales din clugri din sudul Carpailor. Muli din Romanii din Transilvania, trecand Carpaii, ajungeau acolo in posturile de conducere ale mnstirilor i in scaunele de arhierei. Cand, incepand de prin veacul al XVII-lea, incep s se tipreasc la Bucureti, Ramnicul-Valcea, Buzu, crile bisericeti in limba roman, ele se trimiteau de cele mai multe ori gratuit in bisericile romaneti din Transilvania. * Toate aceste fapte ne fac s deducem c, i in veacurile anterioare intemeierii Principatelor Munteniei i Moldovei, era o vie circulaie a misionarilor credinei dintr-o parte intr-alta. Crile bisericeti nu erau traduse in romanete, iar o organizare ierarhic autohton nu exista. Cu toate acestea, in mijlocul poporului au trebuit s fie pstori sufleteti hirotonii de episcopi care vizitau aceste inuturi i-i aveau scaunele peste Dunre. Iar aceti pstori sufleteti, cu toate c fceau slujba in slavonete, trebuiau s fie recrutai din popor, s cunoasc limba acestuia i s-i vorbeasc pe inelesul lui despre coninutul credinei cretine. C poporul roman are din primele veacuri un cretinism care vorbea in limba lui, ne-o arat faptul c cuvintele de temelie ale credinei sale cretine sunt de caracter latin (biseric, botez, Crciun, intrupare, Cruce, etc.) i nu slavone, cum ar fi trebuit s fie dac primea cretinismul dup veacul al V-lea, sau dac ar fi inceput s vorbeasc despre ale credinei in limba slavon, dup ce a ajuns in contact cu slavii i s-a introdus in bisericile sale liturghia slavon.

Astfel, aceeai credin de origine rsritean a ajutat poporului roman s rman intreg pe lang acelai grai. Romanii din Transilvania, persistand in Ortodoxie ii conservau originalitatea fa de popoarele din Apus cu care erau in contact, i care s-ar fi putut servi de limba latin a Bisericii ca de cel mai ispititor mijloc de atracie. Dar, in acelai timp, rmanand in credin una cu Romanii de pretutindeni, se pstra intre ei i aceia o legtur i un factor de circulaie in plus. In acelai timp, in latinitatea nepericlitat de slavism a romanismului transilvnean, cu care prin credina ortodox se pstra in cea mai deplin comuniune, Romanii din rsritul i sudul Carpailor aflau o intrire a fiinei lor etnice in faa slavonismului. Servindu-se de latinitate in faa slavonismului, iar de Ortodoxie in faa ispitelor de la Apus, neamul romanesc i-a avut in aceast sintez miraculoas puterea de aprare i de conservare. Rolul acesta l-a implinit Biserica Ortodox in istoria poporului roman numai pentru c s-a identificat cu soarta i fiina lui. Dar, in credina sa a gsit poporul roman nu numai un factor principal de conservare - 85 a graiului, ci i a unitii sale. Din ea a luat i puterea de lupt impotriva tuturor forelor dumane. Cand lupta impotriva poftelor de hegemonie ale vecinilor de la Apus i Nord, poporul roman era contient c lupt i pentru aprarea credinei cretine adevrate i aceasta-i inzecea puterile. Iar Biserica era permanent alturi. Rzboaiele cele multe le-a purtat ins poporul roman impotriva Semilunei, in epoca ei de fanatism religios cuceritor. Veacuri intregi existena poporului roman a fost un

aproape neintrerupt rzboi i e uimitor faptul, c Principatul Munteniei i al Moldovei au rezistat mai mult decat toate rile mari i mici dimprejur, iar la o complet dispariie n-au ajuns niciodat. In veacul al XIII-lea, ideea Cruciadelor plete in Occident. O incercare ultim de oprire a valului lui Mohamed la Nicopole, pe Dunre, in 1396, eueaz intr-un fiasco lamentabil. Dar, in acelai timp, misiunea de aprare a Europei de primejdia mohamedan i-o asum Principatele romane, al Moldovei i al Munteniei. In 1397 Voievodul Mircea cel Btran bate otile sultanului Baiazid la Rovine, i de aci inainte vreme de peste dou veacuri incercrile necontenite turceti de-a trece peste Principate se izbesc de zidul romanesc. Cade Serbia la 1378, cade Bulgaria la 1394, cade Ungaria la 1526. In vremea aceasta, Principatele Romane infrang pe turci in nenumrate rzboaie. Din ce for miraculoas ii sorbea acest mic popor, imprit in dou rioare, puterea sa de rezisten? Ne-o spun inii voievozii care s-au distins mai mult in aceste lupte. tefan cel Mare, voievodul Moldovei, se considera un aprtor al cretintii i atribuia orice biruin ajutorului dumnezeiesc, zidind dup fiecare cate o mnstire. Insui Papa Sixt al 4-lea il numea atlet al lui Hristos. Mihai Viteazul, voievodul Munteniei, trecu Dunrea la 1595, zdrobi oastea turceasc i arse Rusciucul, purtat de o idee care inflcra toate popoarele robite din Balcani. El voia s elibereze cretinismul sud-estic de sub mohamedanism. In vreme ce principii Apusului, in frunte cu Papa, purtau interminabile i infructuoase discuii pentru pornirea unor cruciade impotriva Semilunei, cei ce purtau lupta cu succes erau Voievozii romani. Apusul s-a micat numai cand turcii au atacat Viena la

sfaritul veacului al XVII-lea. Pan atunci i-a inut in loc i i-a slbit rezistena roman. Lupta Principatelor romane i-a sorbit puterea, desigur, i din instinctul de conservare. Dar i din ardoarea credinei. Voievozii romani sufereau mai mult de prezena turcilor in Balcani, pentru c se aflau in comunitate de credin cu popoarele supuse. Dac n-ar fi fost in aceast comunitate, n-ar fi pus atata fervoare de cruciai in lupta lor, aa cum n-au pus popoarele vecine de la Apus i Nord. * Ortodoxia a dat in aceste veacuri neamului romanesc puterea s implineasc rolul de cruciat al Europei. Prin poziia lui geografic, aezat mai spre interiorul Europei, dar prin credin legat de sud-estul czut in nenorocirea robiei, poporul roman a fost cel mai de seam sprijin al acestui sud-est. In credina Ortodox a gsit atat puterea de aprare a - 86 fiinei sale, cat i de ajutorare a popoarelor balcanice. Ins nu numai prin rzboaie a susinut ndejdea acelor popoare, ci i prin alte ajutoare. Toate patriarhiile ortodoxe, toate manstirile de la Muntele Athos i din intreg Rsritul robit, s-au imprtit din belug din daniile Principatelor romane, fr de care aproape c n-ar fi putut continua s existe. Niciun alt popor pravoslavnic n-a fcut atata bine pentru Athos cat au fcut Romanii28, spunea rusul. A aptea parte din teritoriul Principatelor erau moii inchinate mnstirilor din Rsrit. Dar, prin instituiile bisericeti i prin mnstiri, Principatele romane susineau insei popoarele robite i puterea lor de lupt, odat ce aproape toat viaa cultural a acelor popoare era concentrat in jurul Bisericii.

Acest rol in resuscitarea popoarelor cretine din sud-estul Europei l-a implinit poporul roman prin Ortodoxia sa, i prin primirea tuturor intelectualilor greci, bulgari, albanezi, sarbi in cuprinsul su. Aproape toat intelectualitatea greac in special i-a aflat in Principatele romane un cmin permanent sau trector. (H. Papadopulos-Kerameus, Texte greceti privitoare la istoria Romanilor, in E. Hurmuzachi). In dou ri i-a gsit cultura greac un cmin dup cderea Constantinopolului sub turci. In Italia de unde a fructificat Renaterea i in Principatele romane, unde, venind mai ales persoanele ecleziastice, au putut salva fiina poporului grec i Ortodoxia lui i a intregului sud-est european. Observm in treact c cultura greac ajuns pe mana Apusului, care nu avea in cretinismul lui o fran destul de puternic i nu avea nici indelungata experien a umblrii cu bunurile culturii, i-a devenit o nenorocire. Deschizand larg sacul acestei culturi, s-au rspandit asupra lui toate curentele anticretine, care l-au dus pan la situaia de azi. II Dar, prin Ortodoxie, influena poporului roman s-a extins civilizatorie i spre slavii de dincolo de Nistru. Pe temeiul documentelor istorice, ruii i-au primit cretinismul de la Constantinopole i mult vreme Biserica lor a fost condus de mitropolii greci. Ins, in rspandirea i intrirea cretinismului rusesc nu se poate s nu fi avut un rol insemnat romanii, care erau vecini de grani i aveau cretinismul din veacurile II-IV. inuturile dintre Nistru i Bug i Crimeea, adic chiar primele inuturi incretinate ale Rusiei, au fost totdeauna impanzite de coloniti romani aezai statornic acolo, sau de ciobani care

petreceau catva timp. Iar intr-un moment de mare primejdie, Ortodoxia Ucrainei a fost salvat de catolicismul ce voiau s i-l impun regii Poloniei, de ctre romanul Petru Movil, mitropolit de Kiev. Rolul jucat de acesta e simbolic pentru toat misiunea, ce a implinit-o poporul roman 28. Porfirie Uspensky, Hristiankij Vostoc, Afon, vol. III, p. 3. - 87 ca punte intre Apus i Rsrit. Studiind in Polonia, unde a deprins limba latin i a cunoscut teologia catolic, el a dat Bisericii Ortodoxe din Ucraina intai i apoi de peste tot, prin Sinodul de la Iai din 1642, vestita Mrturisire ortodox, utilizand termenii scolasticii latine, impririle i definiiile ei din Catehismele contemporane catolice. Legat de Rsrit prin Ortodoxie, poporul roman a adus in slujba ei, ceea ce putea oferi in acea vreme situaia avansat a Europei latine. Ortodoxia rus, subminat de tulburarea staroviert i de ispitele catolicismului, s-ar fi prbuit in haos, dac nu-i venea in ajutor un latin ortodox. Pe de alt parte, poporul roman, dac n-ar fi fost legat de rsritul i de sud-estul Europei prin comunitatea de credin, ar fi privit indiferent la prbuirea Ortodoxiei, la lichidarea popoarelor din sud-est, i la intoarcerea slavilor de la Rsrit in cine tie ce haos. In acelai timp, in ansamblul Europei apusene, situaia lui periferic nu i-ar fi permis s fie altceva decat o anex a Europei insi, creia nu i-ar fi putut aduce imensul serviciu, ce i l-a adus. Latinitatea, ca legtur cu Apusul, in impreunare cu Ortodoxia, ca legtur cu Rsritul, au fcut din poporul roman un insrcinat al Europei pentru susinerea popoarelor din rsrit i sud-est. Dac insemntatea unui popor se msoar cu rolul pe care

l-a jucat in soarta unui ansamblu mai mare de neamuri, poporul roman poate prezenta dovezile unor servicii care sunt extraordinar de mari in raport cu neamurile vecine. Poporul roman este prin latinitatea i Ortodoxia sa o punte intre Apus i Rsrit. Prin el s-a susinut in mare msur legtura intre cele dou pri ale Europei. Fr de el, Rsritul ar fi rmas in afar de zona de putere i de influen a Apusului. Unde e trecerea prea brusc, nu e nicio trecere. S-a accentuat adeseori poziia de mijloc a poporului german intre Europa vestic i estic. De fapt, poporul german e singurul care se intinde, prin cele dou extreme ale sale, din Apusul Europei de dincolo de Rin pan in Rsritul baltic i rusesc. El a purtat valorile culturii apusene pan la rasele atat de deosebite din Rsrit. Dar nu trebuie uitat c poporul german a rmas i in Rsrit occidental. Geografic, el a ptruns in mediul rsritean, dar, spiritual, trecerea de la sufletul lui la sufletul rsritean nu se putea realiza decat printr-un popor, care, pe de o parte, nu numai geografic, ci i sufletete era mai aproape de spiritul apusean al poporului german, iar, pe de alta, avea elemente spirituale comune cu Rsritul. Acest popor a fost cel roman, ale crui afiniti cu Apusul prin latinitate l-a fcut s-i deschid sufletul valorilor culturale germane. Procesul acesta s-a realizat in Transilvania. Rolul acesta ii revine poporului roman i in viitor. In lumea de slavi, ale crei tendine sunt de-a tri din creaiile spiritului propriu i de-a intoarce spatele culturii raselor apusene, poporul roman e singurul care se simte atras de cultura Apusului, pe care prin legturile de credin ce le are cu popoarele slave le-o poate strecura, moderand deosebirile i micorand distanele spirituale. - 88 -

* Prin caracterul ei naional, Biserica Ortodox a poporului roman nu numai c a contribuit intr-o msur covaritoare la conservarea i precizarea etnic a acestuia, ci i-a i ajutat s implineasc o misiune de aprare a civilizaiei europene, de salvare a popoarelor din sud-est, i de transmisiune a bunurilor culturale din Apus spre Rsrit. Ea a fost in stare s dea aceast putere poporului roman, deoarece ea are un interes vibrant pentru naie ca atare i nu numai pentru om. Universalismul catolic i individualismul protestant se intalnesc in lipsa lor de interes pentru realitatea naiei ca atare. Catolicismul vede omenirea dezbrcat de atributul etnicitii, protestantismul pe insul singuratic. In fond, amandou consider c insul religios e dincolo sau in afar de calificaia etnic. Biserica Ortodox nu dezbrac pe insul religios de etnicitate i nu-l scoate din comunitatea etnic. Comunitile etnice sunt chemate ca atare la mantuire. Ele devin comuniti bisericeti. Acestea sunt bisericile autocefale. Insul se mantuiete deodat cu neamul. Neamurile sunt zone ontice ireductibile. Ele sunt unitile specifice ultime ale omenirii. Din ele se explic individul i prin ele triete. Omenirea nu exist ca un continuum sau ca discontinuum uniform. Creaia lui Dumnezeu nu poate fi gsit nicieri decat in infirile comunitii etnice. Aceste intreguri etnice, vii organisme spiritual-biologice, nu pot fi sframate pentru a se crea comuniti bisericeti anaionale. Forele de comunitate natural ale neamului se intensific i inal, prin coborarea harului dumnezeiesc, luand fiin Biserica. Astfel, Biserica are in seama sa nu numai persoanele, ci i intregurile naturale i coloratura lor

etnic. Ea nu vede persoanele in izolare i in uniformitate abstract, ci ca mldie ce cresc din seva tulpinii etnice. De aceea, fr a prsi dogmele revelate, ea se modeleaz pe trupul fiecrei naiuni, ca o concretizare a Providenei divine pentru un neam sau altul. Wilhelm Stapel, teologul german favorabil naional-socialismului, spune: Statul lui Hitler ar fi fost desvarit, dac i-ar fi stat alturea o Biseric naional de cretinism pozitiv 29. El constat c un stat naionalist, care nu e o simpl autoritate static pentru meninerea ordinii in mijlocul unei mulimi indiferent sub raportul naional, nici numai un factor creator de condiii economice mai favorabile pentru acea mulime, ci un instrument de promovare a naiunii ca atare, vede atat in universalismul catolic, cat i in individualismul protestant mai mult fore care-i stau in cale, decat aliai care s-l ajute. Ar avea ins, totui, lips de o instituie religioas, care s stea alturi de el in opera de educaie a naiunii, dar care s aib atat autoritatea unei Biserici de origine divin, cu dogme revelate, neconstruite de om, cat i interesul pentru naiune ca intreg specific. Biserica Ortodox intrunete tocmai aceste dou criterii. Wilhelm Stapel insui recunoate acest lucru adugand indat dup cuvintele 29. Wilhelm Stapel, Die Kirche Christi und der Stat Hitlers, pag. 29. - 89 amintite: C pot exista biserici naionale cretine, ne inva sud-estul i estul. * Dar Biseric naional a insemnat la romani, in acelai timp, Biserica poporal, Biseric a poporului. Poate aceasta a constituit deosebirea esenial intre Biserica Ortodox roman i Biserica Ortodox rus.

Biserica roman n-a fost o Biseric a claselor suprapuse i o Biseric a Statului, o Biseric oficial. La aceasta au ajutat-o i imprejurrile trecutului istoric. In Transilvania na existat o nobilime roman, cci toi nobilii au trecut la catolicism i s-au maghiarizat. A existat numai poporul i Biserica l-a imbriat pe acesta cu tot devotamentul, imprtind soarta, loviturile i umilirile lui. (Interesant de remarcat c precum boierimea roman transilvnean prsind Ortodoxia s-a maghiarizat, aa in timpul nou boierimea din Vechiul Regat, prsind Ortodoxia, s-a franuzit30. Numai poporul i-a rmas fidel Bisericii, pentru c i-a rmas fidel sie insi). Circulaia religioas vie intre inuturile romaneti a meninut pretutindeni caracterul poporal al Bisericii. Poporul nu a simit niciodat i nu simte nici azi pe slujitorii Bisericii ca strini, ca aliai cu clasele superioare. Dimpotriv, pe preot il simte mai aproape decat pe toi intelectualii, dei i acetia se recruteaz in cea mai mare parte din sanul poporului. Preoii au fost in trecut, sub stpanirea strin, singurii conductori naionali ai satelor i, de aceea, s-au interesat de toate problemele de via ale poporului. Ei n-au fost numai slujitori ai altarelor, ci indrumtori economici, susintorii ndejdilor de libertate; conductorii colilor. Marele Mitropolit al Transilvaniei din veacul XIX-lea, Andrei aguna, legiferand o tradiie veche, a legat prin norme precise toat viaa politic, naional i colar a poporului de Biseric. Biserica a infiinat i indrumat colile poporale i secundare ale poporului roman din Transilvania. Preoii au fost tribunii naionali ai poporului, scriindu-i gazetele i crile, suferind persecuiile i temnia stpanirii strine. Din intimitatea in care a trit Biserica cu poporul, s-a nscut o cultur poporal cretin-roman de o bogie

extraordinar. De altfel, toate neamurile din sud-estul Europei se pot luda cu bogia i pitorescul creaiilor i manifestrilor spiritului poporal. In Apus, cretinismul a fructificat o teologie abstract, ca produs al raiunii universale a intelectualilor. In Rsrit rolul teologilor l-a implinit poporul care, meditand asupra revelaiei cretine din imprejurrile concrete ale vieii i ilustrand-o prin ele, pe de o parte, i-a incretinat profund fiina, pe de alta a creat o cultur poporal tot pe atat de cretin, pe cat de etnic. Wilhelm Stapel afirm c fiecare popor a creat un nomos etnic (Volksnomos, Nomos des Volkes), o lege de via naional, o concepie etnic proprie, pe care cretinismul nu o poate inltura, ci numai dezvolta. Acest nomos etnic trebuie s in locul Testamentului Vechi la fiecare popor. S-ar putea ins, ca la unele popoare, acest nomos etnic s cuprind elemente contrare 30. Afirmaie excesiv. Boierimea din Vechiul Regat nu a prsit niciodat Ortodoxia, in schimbul franuzirii ei. - 90 concepiei cretine, in care caz e pus in faa dilemei grozave de-a alege intre cretinism i etnic. Pentru poporul roman aceast dilem nu se pune. Nomosul su, dei are cu adevrat caracterul etnic, este in acelai timp cretin. Atitudinea sa in faa vieii, in fond cretin, s-a imbrcat in experienele etnice. Din materialul cretin, topit in flacra spiritului i a trecutului romanesc, s-a infiripat edificiul unei concepii de via, care e numai a poporului roman. Doina roman e cantecul bisericesc amestecat cu elementele rasei i trecut prin sufletul duios, intim i nostalgic al poporului roman.

Portul romanesc, care nu imit natura nici in culori, nici in figuri, ci o schematizeaz, este o transpunere a icoanei bizantine care nu red natura, ci numai trsturile eseniale, ascetice spre a sugera realitatea eschatologic. Toat varietatea de folclor, de art, de obiceiuri, a poporului roman are un caracter cretin ortodox, dar, in acelai timp, se deosebete de a tuturor celorlalte popoare ortodoxe, intrucat alta a fost rasa, altele au fost antecedentele spirituale in care a ptruns cretinismul, alta istoria in care s-a desfurat. Fiind aproape de popor, Biserica a trezit, ca printr-o baghet magic, toate puterile creatoare ale celei mai originale pturi a neamului. Acesta fiind caracterul Bisericii romaneti este explicabil, de ce precum in trecut, aa i azi ea merge cu neamul. Precum in trecut n-a existat nicicand conflict intre neam i Biseric, aa nici azi nu exist. Dup rzboi, a existat uneori o tensiune ascuns intre stat i Biseric. Dar nu intre neam i Biseric. Tensiunea a fost produs de spiritul mason al oamenilor politici de factur democrat i strini de aspiraiile neamului. Neamul a stat ins totdeauna alturi de Biseric in atitudine de protest. Curentele naionaliste toate s-au declarat in acelai timp cretine. In Romania numai antinaionalismul este anticretin. - 91 ACTUALITATEA ORTODOXIEI S-a scris in aceast form despre Ortodoxie din diferite puncte de vedere. S-a artat in special rolul ei din trecut de aprtoare a Europei impotriva Asiei nvlitoare. Cu deosebit struin s-a evideniat misiunea Ortodoxiei romaneti la punte intre Apus i

Rsrit, salvand Rsritul pentru Europa i Europa prin Rsrit. Pstrtoare de neamuri, de cultur strveche, de credin nefalsificat, de virtui adevrate, Ortodoxia a fost factorul de frunte creia ii datorete Europa existena. Am vrea s insemnm acum in aceste randuri cateva consideraii despre actualitatea Ortodoxiei, despre corespondena ei uimitoare cu tendinele i cu idealurile actuale ale omenirii. Ca regim statal, lumea european a trecut pan acum prin dou faze: prin monarhia absolutist i prin liberalism. Prima epoc se potrivea cat se poate de bine cu monarhia papal, a doua cu individualismul protestant. De fapt, monarhia absolutist i-a avut timpul de inflorire in Evul-Mediu i a inceput s pleasc cu apariia Renaterii i a protestantismului. Astzi, omenirea se indreapt spre o form de organizare in care conducerea s o aib mai deplin naiunea ca intreg. In termeni teologi, acest ideal se exprim prin sobornicitate, care este opus atat liberalismului individualist, cat i dictaturii autocrate. Sobornicitatea presupune dragoste intre membrii care constituie un intreg etnic sau social, presupune contiina unitii i voina de incadrare a fiecrui ins in slujba comunitii. Sobornicitatea nu e potrivnic insului, dar, in cadrul ei, insul crete in spirit prin dragoste. Aceasta e de fapt adevrata cretere a insului. Unde e dragoste, nu e posibil dictatura, dar nici centrifugalismul eurilor in sens democrat, in sobornicitate sunt liberi toi, sunt ascultai toi, dar toi ascult de intreg, aa incat intregul este cel ce conduce. In regimul sobornicesc, transpus pe plan de organizare statal, conduce iubirea. Conductorul intrunete suprema intensitate a iubirii de colectivitate (i a capacitii, bine ineles, cci dac incapabilul se cramponeaz de putere o face din egoism), dar e inut acolo de fora iubirii tuturor.

In strans legtur cu organizarea statal st regimul social. In epoca monarhiei absolutiste, societatea a fost organizat pe caste incremenite, deasupra stand aristocraia feudal. In epoca liberalismului i a democraiei purtate de tendina de-a pulveriza caracterul sobornicesc al totului, insul a cutat s-i creeze in ritm forat, pe ci grbite, deci nu prin munc, ci prin speculaii, o situaie cat mai asigurat. A domnit acum banul, o aristocraie capitalist, individualist; societatea a devenit o grup de ini in lupta dup bunuri materiale, fiecare tinzand s se ridice deasupra celorlali, pentru a-i sfida de la inlimea unui trai uor i luxos. Lozinca protestant: s se mantuiasc cine poate, fr grij la ceilali s-a transpus pe plan lumesc in lozinca: s se imbogeasc cine poate, fr ps la soarta celorlali i la viitorul intregului. Epoca feudalismului a trit intr-o dulce iubire cu catolicismul, imprimandu-i acestuia toate atitudinile i infirile aristocratice. Episcopii au devenit prini i seniori stpani peste feude intinse, fcand parad cu tot ce intr in apanajul acestei aristocraii. Tot Evul- 92 Mediu este un necontenit ir de revolte ale iobagilor de pe diferitele moii feudale. Ins, deoarece feudalii erau de multe ori episcopi sau confrai intru starea feudal cu episcopii, aceste revolte erau declarate micri schismatice i se pornea impotriva lor rzboiul sfant. Pan azi catolicismul a rmas confesiunea imprimat de stilul aristocrat feudal al Evului Mediu. Epoca social a burgheziei liberaliste, dornice de catiguri bneti, a fost epoca protestantismului. A fost epoca negustorilor cu Biblia pe mas, avandu-i in raiune suprema norm moral i refuzand orice autoritate spiritual ce i-ar fi stingherit in intreprinderile lor comerciale. Oreanul ultimelor veacuri, dezlegat de legturile tradiiei i

individualizat, a fost cel mai firesc receptacul al concepiei protestante. Popoarele calvine au cucerit lumea i au creat comerul i finana mondial, ca dovad despre legturile ce exist intre aceast confesiune i ban. Pmantul te leag sufletete de inaintai, de rudenii, de intregul social. Banul e cea mai individual proprietate. Niciun ban nu poart pe el semnele strmoilor, nici cea mai apropiat rudenie nu poate ti cai bani ai. Dar Ortodoxia? Ea a cui a fost? Ea a fost a poporului. Lucrul se explic i din imprejurrile istorice prin care a trecut. Peste neamurile ortodoxe s-au revrsat puhoaiele Asiei. Aristocraia lor a luat-o la fug sau s-a asimilat in masa cuceritorilor, cci ea nu poate tri decat in comoditate. A rmas pe brazd poporul cu credina lui ce-l deosebea de nvlitori. Astfel, Biserica Ortodox s-a imbriat tot mai strans cu poporul, imprtind prigonirile i umilirile lui, dar topind totodat in spiritualitatea ei toate comorile de suflet i de simire ale poporului. Ea a catigat mare inelegere pentru cei obidii, a simit toat nobleea sufletului lor, toat profunda i duioasa umanitate din fiina celor de jos. Astfel, cat vreme prelaii Apusului clreau in fruntea cainilor i a slugilor dup vanat, se exercitau in manuirea armelor, evoluau prin preteniozitile deerte ale saloanelor, puneau la cale in secrete alcovuri i cancelarii inbuirea sangeroas a schismelor iobgeti, sau opcirea diplomatic a celor necjii, episcopii i preoii Ardealului peau in fruntea cetelor de rani in faa asupritorilor, cerand dreptate pentru ei. Biserica Ortodox a pstrat i sub acest raport cretinismul proaspt pentru timpurile de azi. Timpul nostru, care a ingropat pentru totdeauna aristocraia feudal, cu excepia

unor resturi glgioase, ce se cer, ca i copiii trezii din somn, dup visul frumos al Evului Mediu, corespunde ca niciun altul cu duhul Ortodoxiei populare. Spiritul revoluionar al vremii, purtat de un mare patos al dragostei de cei ce poart greul muncii, are o anumit indispoziie fa de cretinism. Cauza st numai in faptul c se confund cretinismul cu acele forme ale lui care s-au identificat cu despotismul feudal sau bnesc. In Ortodoxie el gsete pe ante-mergtoarea vremurilor de azi i pe cea mai preioas prieten, i colaboratoare. - 93 Dar Ortodoxia a prefigurat i in privina organizrii interstatale tendinele vremurilor actuale. Azi naionalismul zidurilor chinezeti este depit. Pe lang toat afirmarea drepturilor lor sfinte la via, neamurile caut s intre in legturi pentru a constitui intreguri mai mari. Se caut azi unitatea Europei, dar nu prin pulverizarea naiilor in ini incolori, nici prin inrudiri intre case domnitoare, deci nu prin autocratism medieval, sau internaionalism liberalist, ci prin neamuri ca intreguri. Dar aceasta nu este altceva decat o transpunere pe plan politic a chipului cum inelege Ortodoxia ecumenicitatea. Biserica Ortodox este ecumenic prin acordul Bisericilor naionale autocefale, nu printr-un autocrat, nici prin alturarea inilor. Prin caracteristicile ei de soborniceasc, poporal, etnic- ecumenic, Biserica Ortodox imbrieaz timpurile noi, ar- tandu-le drumul spre adevratele idealuri ale umanitii, iar aceste timpuri vor trebui s sfareasc prin a inelege actualitatea

cretinismului pstrat ca o for permanent vie de Biserica Ortodox. ORTODOXIA, LUMINA CURAT A LUI HRISTOS Fiul lui Dumnezeu s-a coborat in lume in trup smerit de om i a suportat umilirile, i patimile cele infricoate, ca s ne reveleze adevrul dumnezeiesc, singurul prin care ne putem inla viaa cu adevrat i ne-o putem mantui. Niciunul din sistemele filosofice, cate au fost construite de la apariia cretinismului, nu a putut suporta nici pe departe proba vreunei comparaii cu invtura lui Hristos, nici in incheieturile lui doctrinare, nici in urmrile practice. Cretinismul a rmas pe deasupra tuturor, neintrecut, neajuns, neinlocuibil, un infinit de profunzime i de armonie. Numai omul care triete cat mai conform cu el trezete in toate contiinele respectul i admiraia fr rezerve, numai societatea care i-a incretinat cat mai deplin coninuturile i aspiraiile sale de via s-a constatat c s-a apropiat de idealurile dreptii i armoniei sociale. Toate ideologiile pasionate ale primelor veacuri, pe care a incercat omenirea s le ia ca norme pentru organizarea politic i social a popoarelor, n-au fcut decat s inmuleasc patimile, dezbinrile, forele dezechilibrrii i nelinitii in sanul societii omeneti, pe msura deprtrii lor de invtura cretin, care a dovedit in practic un adevr absolut, lipsit de orice scdere. Dar, din formele in care s-a ramificat cretinismul in istorie, aceea care a pstrat in mod cu totul curat adevrul lui Hristos, este Ortodoxia. In dou feluri se poate constata acest fapt: Intai prin mrturia istoriei, care ne arat c singur Biserica Ortodox nu s-a dedat la niciun fel de schimbare a adevrului revelat i cuprins in Sf. Scriptur i Sf. Tradiie. Noi avem pan azi cretinismul aa cum l-au avut Sf. Prini din sec. II-V. Toi teologii catolici,

- 94 anglicani, protestani recunosc aceasta, unii fcand, se inelege, chiar din aceasta o vin a Bisericii noastre, declarand-o falsificat, pietrificat in idei i forme haine, ca una care n-a dezvoltat adevrul cretin dup cerinele fiecrui om. Prin urmare, Biserica Ortodox n-a tirbit adevrul coborat de sus, n-a diluat vinul ceresc cu apa sftoeniilor omeneti, n-a purces la zdrnicirea supremei aciuni a lui Dumnezeu de-a readuce lumea la adevr. Cine a purces pe calea schimbrilor dup principiul adaptrii in spiritul timpului, trebuie s schimbe continuu, o dat ce i timpul se schimb fr incetare. Unde se poate ajunge, in felul acesta, ne-o arat protestantismul, care in muli din reprezentanii lui a ajuns pan dincolo de orice invtur cretin fundamental. Dac toate aceste schimbri sunt omeneti, se inelege c greu se va gsi una care s poat pretinde cu succes o polarizare a intregului cretinism in jurul ei. Unitatea cretinismului diversificat in atatea forme amestecate cu adausurile raiunii umane, in dezvoltarea ei istoric, nu se va putea realiza decat prin concentrarea tuturor in jurul adevrului divin nefalsificat de oameni, aa cum il aflm in primele veacuri cretine i cum e mrturisit pan azi de Biserica Ortodox. E punctul de vedere care s-a impus mai mult in contiina teologic i cretin din toate rile, pentru c e cel mai just, cel mai rezonabil. Intre oamenii care se ceart, pacea se poate restabili temeinic numai prin supunerea lor unui for care-i depete: lui Dumnezeu. Interesant este, de altfel, c pasiunea aceasta pentru adevr, adic pentru Revelaia divin, in orice dezbatere cu privire la refacerea unitii cretine, caracterizeaz in mod deosebit contiina ortodox. Dintre toate ramurile cretine, ea singur a rmas totdeauna, pe lang rolul de-a fi martor a adevrului, de a sta lang adevr. Se prezint i azi, ca i in

trecut, din partea altor confesiuni cretine fel de fel de considerente i de atracii prin care ar vrea s se fac pe ele centre de polarizare a cretinismului. Se induc motive politice, culturale, organizatorice, se ridic in slvi persoane omeneti i scaune din care ar izvori binefaceri copleitoare peste lume. De adevrul lui Hristos i de Hristos Insui nu vorbete ins nicio alt ramur cretin. Cel puin, in faa Ortodoxiei nu poate vorbi niciuna, fiindc se jeneaz. Singur Biserica dreptei credine, a dreptului adevr, vorbete numai de adevrul lui Hristos, numai de adevrul revelat, pentru c numai ea il are, numai ea a rmas pe lang el, respingand ispitele lumeti i primind mucenicia veacurilor. Ortodoxia st singur pe lang scaunul lui Hristos, pan la plinirea vremii, cand adevrul ei va trebui s catige toat omenirea ce e dornic s fac mai intai, pan la capt, experiena creaiilor sale. In al doilea rand, faptul c Ortodoxia reprezint adevrul nefalsificat poate fi dovedit din scrutarea comparativ a ei cu oricare alt ramur cretin. Formele cretinismului apusean sunt treptele unei continue diluri a adevrului integral al Revelaiei. S-au tot fcut acolo concesii patimilor omeneti, pan ce cretinismul a slbit atat de mult in autoritatea i densitatea lui de factor supraomenesc, incat le-a fost uor acestor patimi s-l inlture aproape cu totul. Ortodoxia singur a rmas s infrunte de pe poziia deplinei intransigene aceste patimi, s zugrveasc omului un ideal relativizat, s susin in sufletul acestuia contiina c Ortodoxia e ceva intr-adevr de dincolo de lume - 95 i chiar dac el nu poate atinge idealul ce i-l zugrvete ea, totui tinde tot mai sus, continuu nemulumit cu ceea ce a realizat. Idealul de om al credinei rsritene nu e un ins care tie doar s-i ascund sub aparene de civilizaie prea exageratele porniri ptimae.

Acesta e propriu Apusului. Ortodoxia este radical, ea cere absolutul. Cere dezrdcinarea real a patimilor. Nu un om civilizat, moderat in toate, atent la aparene cu semenii, ci un om transfigurat pan in adancuri, purificat total, un intransigent al sfineniei reale, transparente, cere Ortodoxia prin spiritul ei ascetic i prin pilda sfinilor ei. Ea cere mult, cci tie c numai cerand mult, se poate obine de la majoritate mcar puin i se satisface setea religioas a omului, care nu se impac cu diluri din partea Bisericii. Relativismul religios i moral al Apusului a dus lumea la biologismul su nesturat i la toate neajunsurile sociale. Acesta l-a fcut izvorul tuturor doctrinelor care au dezlnuit i au justificat patimile omeneti. In Apus cretinismul a avut ca ideal s civilizeze pe om, pentru a-l scoate din barbaria unde se afla pan acum opt sute de ani. In Rsrit, unde cretinismul apruse intro lume civilizat demult, idealul a fost unul mai inalt: s-l sfineasc. Poate a fost necesar aceast etap in Apus. Dar, de aci urmeaz c acum cretinismul apusean trebuie s se inale la treapta mai inalt, pe care o reprezint Ortodoxia. A venit timpul ca Ortodoxia s ptrund in Apus, dac vrea acela s gseasc o ieire din starea imposibil la care l-a dus civilizaia, ca i pe popoarele in mijlocul crora a aprut cretinismul. Cretinismul apusean ii d insui seama c Ortodoxia reprezint forma cea mai dens-religioas din tot cretinismul i cu cea mai intens vitalitate. Ambele confesiuni apusene privesc, in suprema criz prin care trec acum, cu ultima ndejde spre sud-estul european, admirand religiozitatea masiv i unanim a popoarelor ortodoxe. Spiritualitatea Ortodox e studiat cu fervoare i e admirat ca o adevrat minune. Apusul cretin ii ndjduiete renaterea prin Rsrit. Aici Hristos domin cu tot adancul de putere misterioas care eman din El. Nu omul, unul singur, sau fiecare individ, ca in Apus,

formeaz aici cuprinsul scrisului i vorbirii cretine, ci Hristos. Tocmai din dorina de a se intineri cu for religioas nou, ni se fac fel de fel de chemri drgstoase din partea reprezentanilor acestui cretinism apusean. Dar un lucru trebuie s accentum: Dac cretinismul apusean vrea s renasc i si recatige puterea pierdut acas la el, trebuie s se reidentifice complet cu Ortodoxia, nu s caute s toarne i la noi apa oaselor lui imbtranite. Cretinismul apusean trebuie s restabileasc pe Hristos in centrul contiinelor, inlturand domnia omului. Neamul nostru e fericit c sufletul lui a crescut i este inrdcinat in adevrul cel nealterat al lui Hristos. Adevrul acesta intreg i drept ca lumina, i-a limpezit chipul frumos i sntos al sufletului su, i-a dat o pornire nereinut spre ideal, l-a impodobit cu buntate, cu echilibru, cu inelegere larg, cu fran in tot ce e patim i cu inclinri curate. Suntem unul dintre cele mai spiritualizate i mai inelepte neamuri, datorit Ortodoxiei. Prin ea am indeplinit cea mai important funcie istoric pentru Europa, aprand-o in tot trecutul de haosul Asiei. - 96 A incerca o desfacere a acestui neam din Ortodoxie, inseamn a incerca o dezrdcinare, a-l face s-i lepede cu dispre tradiiile scumpe i insi identitatea lui. Aceasta e o imposibilitate. Prin Ortodoxie noi suntem noi inine. Prin ea suntem cei dintai intr-o cas care-i a noastr din moi-strmoi i nu codai intr-o cas ocupat de alii. Un neam care ine la demnitatea lui trebuie s fie intreg acolo unde este. Un neam hibrid, cu jumtate fiina intr-o parte, cu jumtate in alta, nu tie ce este niciodat. O parte nu te privete cu incredere, cealalt te repudiaz i nu ii ofer niciuna ambiana spiritual

s joci un rol cu demnitate i cu curaj. Nu exist niciun neam care s ofere in intregime acest jalnic aspect de hibridism. Ar fi de rasul lumii. Destinul unui neam nu se croiete din poziii intermediare i din carpituri. El trebuie s aib un relief categoric, o poziie net. Drumul lui trebuie s fie o ax dreapt, ca linia adevratului caracter, pornind de la izvoare i inaintand indrzne in intunericul viitorului. Destinul nostru e hotrat de istoria noastr. BISERICA ORTODOX A TRANSILVANIEI Marele Eminescu a definit pregnant rolul Bisericii Ortodoxe la romani prin caracterizarea ei ca Maic a neamului. Atributul acesta i-l merit ins Biserica Ortodox cu deosebire in legtur cu ramura ardelean a poporului nostru. Romanismul ardelean ii datorete atat de mult meninerea sa Bisericii Ortodoxe, incat, fr aceasta, el i-ar fi pierdut demult existena sub presiunea popoarelor inconjurtoare, favorizate de imprejurrile istorice s aib un rol de dominaie. Dup sframarea voievodatelor romane ardelene prin nvlirea barbarilor i aezarea ungurilor in partea de la vest de Transilvania, singura instituie ocrotitoare pe seama Romanilor a rmas Biserica Ortodox. Prin unitatea ei de credin i de organizaie, a pstrat in unitate satele aezate pe diferitele vi i in diferitele regiuni ale Transilvaniei, cu toate infiltrrile de elemente strine care urmreau framiarea blocului etnic romanesc i ruperea legturilor dintre diferitele pri. Intinzandu-i grija i atenia ei peste toate aezrile romaneti incpute sub o stpanire strin, Biserica Ortodox a fost factorul care a pzit acest intreg etnic de orice amestecare cu naiile inconjurtoare, accentuand tot ce-l deosebea de acelea, tot ce-l detaa ca pe o unitate de sine stttoare i opus acelora. In deosebirea de credin fa de

stpanitori i in contiina mandr i neclintit c numai el posed credina cea adevrat a lui Hristos, contiin ce i-a tiut-o cultiva Biserica Ortodox, neamul romanesc din Ardeal a avut fora cea mai puternic a meninerii sale ca entitate distinct, abisul de netrecut al oricrei influene deznaionalizatoare. S-o fi simit el acest neam in multe alte privine un oropsit al sorii, profund umilit in raport cu celelalte naii. Cand cugeta ins asupra credinei sale, nu mai avea nicio indoial c este un privilegiat al Tatlui ceresc, care i-a hrzit lui credina cea adevrat i singur mantuitoare i indat contiina superioritii sale ii umplea mangaietor sufletul i gandul indreptat spre cei de alte naii nu mai putea fi unul de umilin, ci de comptimire. Credina ii era, astfel, singura, dar uriaa valoare care - 97 il intuia de naionalitatea sa cand il invluia mulimea ispitelor de-a trece in randul celor de alt neam. Marele merit al Bisericii Ortodoxe st in puterea spiritual uimitoare cu care a tiut sdi i intreine in poporul roman aceast for a unei credine proprii, ca factor de detaare a lui fa de celelalte neamuri. De unde a luat aceast putere o Biseric smerit, lipsit de organizaie impuntoare, de aparatul misionar i teologic, de latifundiile fr de sfarit, pe care le-au avut alte Biserici? La intrebarea aceasta, vom rspunde mai la vale. Acum, continuand infiarea diferitelor chipuri in care Biserica Ortodox a ocrotit fiina romanismului transilvnean, trebuie s adugm c acest rol i l-a implinit Biserica inc i prin faptul c era aceeai in Transilvania i aceeai in sudul i rsritul Carpailor. Prin aceasta, ea era un factor puternic de legtur intre romanii de pe cele dou versante

ale Carpailor. Ierarhii ardeleni veneau din mnstirile Moldovei i Munteniei, fiind hirotonii de mitropolitul Ungrovlahiei. Biserica Ortodox se infia, nu numai prin faptul c-i impletea soarta cu obijduitul neam romanesc i cu niciun altul din Transilvania, ci i prin aceea c ierarhia i preoimea ei pstra legturile cu Biserica din Principate, ca o Biseric a neamului, ca o solie a frailor de la sud i rsrit, ca o man de ajutor i de binecuvantare intins de la ei. Biserica Ortodox din Transilvania tria cu privirile spre Rsrit, obinuind intreg poporul s priveasc intr-acolo cu toate ndejdile lui. Nimic nu atrgea atenia acestei Biserici spre vreo cetate, sau spre vreun potentat din Apus. Pentru ea, Apusul nu insemna altceva decat motiv de nelinite i de indoit priveghere. Prin Biserica Ortodox, inima Ardealului romanesc era orientat intreag spre Rsrit. Centrul de gravitate pentru Ardeal era la sudul Carpailor. Ardealul se arcuia intr-o total ndjduire i ateptare spre sud. Biserica Ortodox a dat intregului neam o tensiune centripetal, ferind fiecare parte a lui de gravitaia periculoas spre centre exterioare. Ea are, de altfel, aceast virtute de-a face neamurile s se concentreze in ele insele prin insi fiina ei. Cu toat unitatea ei dogmatic, Biserica Ortodox s-a adaptat fiinei etnice a fiecrui popor, in aa msur incat a devenit pentru fiecare o Biseric naional. Rmanand in unitate dogmatic, Bisericile Ortodoxe s-au organizat in cadrul diferitelor naiuni dup principiul autocefaliei care le permite s-i desfoare intreaga activitate fr imixtiuni din extern i fr necesitatea de-a asculta porunci din afar, potrivit cu imprejurrile de via ale fiecrui popor. Neavand un centru geografic, centrul fiecrei Biserici Ortodoxe este acolo unde se afl inima neamului, puterea i vitalitatea lui maxim. Ea este astfel factorul esenial al concentrrii neamului in sine insui, al conservrii unitii, integralitii, originalitii i independenei lui.

In Transilvania ea a avut ins motive in plus s se identifice cu romanismul i impreun cu el s priveasc spre Rsrit, intrucat numai poporul roman era ortodox i toate celelalte neamuri erau de alt credin, persecutand-o i pe ea in rand cu poporul romanesc. Biserica Ortodox din Ardeal, stand cu privirile aintite spre Biserica neamului din sudul i rsritul Carpailor, n-a trit, cu toate acestea, numai din iniiativele aceleia. Nu in - 98 sensul acesta trebuie ineleas orientarea ei spre Soare-Rsare. In multe privine Biserica Ortodox din Ardeal a fost inainte mergtoare. Dar, impulsurile ei luau, de asemenea, calea peste crestele Carpailor i intreg neamul se imprtea ca din acelai potir din rodul faptelor Bisericii Ortodoxe. Textele de la Mhaci, tipriturile lui Coresi, ne arat Biserica Ortodox din Ardeal insufleit de o voin de cultur roman, chiar inainte de ce a putut indrzni aa ceva Biserica din sudul i rsritul Carpailor. La asemenea fapte, Biserica din Ardeal era indemnat i de imprejurrile de aici. Protestantismul i calvinismul aprinseser sufletul naiilor conlocuitoare de marea pasiune a unor noi triri i interpretri ale credinei cretine. E de mirare cum Biserica Ortodox a fost in stare s apere sufletul romanesc de ravna cuceritoare a acestei izbucniri de via religioas i cum au tiut ierarhii i preoii s se strecoare pe sub poruncile de calvinizare ce li le impunea autoritatea de stat. Mai fcandu-se la suprafa c primesc unele din reformele dictate de potentaii zilei, in fond, ei au tiut s primeasc in viaa bisericeasc a poporului lor o singur reform, care nu schimba intru nimic credina veche, dar care, in schimb, era menit s dea romanismului o mare for tocmai impotriva acestor stpanitori. Din toate ideile care bteau pasionat i imperios la ua Bisericii i a sufletului romanesc, in

timpul reformei, aceast Biseric a tiut pan la urm s le resping pe toate, dand drumul larg numai limbii naionale. Comuniunea Bisericii Ortodoxe ardelene cu Biserica din Principate a ajutat-o la oprirea acestor valuri, dar aceeai comuniune a fcut ca limba naional, cu care s-a ales din aceast confruntare, s devin bun obtesc al vieii bisericeti a Romanilor de pretutindeni. Principatele au ajutat Ardealul s-i pstreze credina, iar acesta a comunicat Principatelor curajul limbii naionale tiprite. Principii ardeleni erau purtai in voina lor de calvinizare a poporului roman nu numai de pasiunea apostolic, ci i de interese politice. Ei voiau s inbue tocmai acea tensiune centripetal-roman, susinut de credina Ortodox in Ardeal. Dar silina lor n-a reuit, incercarea lor au reluat-o Habsburgii in numele catolicismului la 1700. Ajutai de iezuii, acetia, lucrand cu mai mult isteime decat principii calvini, in sensul c n-au inut s impun fi o alt credin poporului, au reuit s sparg unitatea bisericeasc a Romanilor ardeleni i s intoarc din punct de vedere religios privirile unei pri din ei dinspre sudul Carpailor spre un centru exterior, punand capt minunatului centripetalism unanim i total al romanismului. Din fericire, cea mai mare parte a poporului refuzand aceast desfacere a lui din legturile cu romanismul din sudul Carpailor, Ardealul a rmas prin aceast parte in comuniunea integral cu fraii de pretutindeni. Un noroc este pentru noi i faptul c i partea care a ieit juridic din legturile bisericeti ale panromanismului, in credin i organic a rmas in comuniune cu tot neamul. In adancurile de suflet nu s-a produs nicio separaie intre cele dou pri ale romanismului ardelean i nicio modificare a orientrii religioase centripetale a tuturor romanilor.

Voim s rspundem acum la intrebarea ce ne-am pus-o inainte; prin ce putere uimitoare a reuit Biserica Ortodox s menin in sufletul poporului ardelean credina - 99 rsritean ca factor principal de conservare a lui ca entitate distinct? Rspunsul nu poate fi decat unul: Biserica aceasta a fost in sensul deplin i sincer al cuvantului o Biseric a poporului. A fost, in general, o caracteristic a Bisericii Ortodoxe s fie o Biseric a poporului. Nvlirea turceasc a aruncat popoarele ortodoxe in situaii de suferin. Ptura superioar a fugit in ri strine, pierzandu-i credina i identitatea, sau chiar dac a rmas, s-a asimilat in masa stpanitorilor, ispitit de avantajele ce i se ofereau. Singur poporul a rmas locului, fidel fiinei i credinei sale. Biserica a rmas i ea fidel poporului, imprtind soarta lui grea. In Ardeal, imprejurrile de indelungat stpanire strin au fcut ca Biserica s devin poate, mai mult ca oriunde, o Biseric a poporului. Boierii i puinii intelectuali ce s-au ridicat din cand in cand s-au maghiarizat, pierzand deodat credina i naionalitatea. Biserica s-a imbriat cu poporul, purtandu-i impreun jalea i durerea. Poporul, avand in Biseric singura mangaietoare i sprijinitoare, s-a ataat ei cu toat fiina lui, nemaifiind in stare s o prseasc pentru nicio alt credin. Biserica, trind lang sufletul poporului, a dobandit o inelegere i o iubire nemrginit pentru comorile lui i pentru durerea celor obidii i impovrai. Intrucat poporul e naiunea in autenticitatea ei nefalsificat, Biserica Ortodox ardelean a primit din stransa comuniune cu el, un cuprins i o infiare de pitoresc duh romanesc. Iar intrucat poporul reprezint ptura celor nedreptii i impovrai, ea i-a pstrat proaspt acea trstur social, de uman simpatie i de hotrat voin de

ajutorare pentru clasele de jos, ce e atat de intim legat de fiina cretinismului i care face ca Biserica Ardealului s fie un fel de premergtoare a vremurilor de azi, categoric opuse distanelor i inegalitilor sociale. Nicolae Iorga, cu intuiia lui de vizionar, a surprins atat caracterul pitoresc-naional, cat i pe cel uman-social al Bisericii Ardealului, cand a numit-o Biseric de sate i preoi31. N-a fost o Biseric de prelai strlucind de vemintele roii i violete i zeloi pe titulaturi cu gradaiuni precise, ci o biseric de prini ai satelor, imbrcai in cma alb de in, peste care se revrsau pletele i barba crunt. Cand apreau in ua altarului cu sfantul potir ridicat de mainile lor bttorite de munc i in odjdiile impodobite cu motive romaneti peste albul nedeplin acoperit al cmii de in, poporul vedea pe Tatl ceresc, sau pe Iisus Hristos dac era mai tanr, dar pe un Tat ceresc sau pe un Iisus Hristos familiar, coborat jos intre ei i inelegand i vibraiile etnicitii, dar i necazurile obidei lor. Preotul acesta da o autoritate de lucru sacru portului romanesc, ferind poporul de imitarea inesteticelor veminte strine. Prin Biseric se sfineau, se transfigurau i se conservau toate ale poporului. Dar i Biserica se umplea de cuprinsul creaiei populare romaneti. Arta poporului devenea art a Bisericii in bisericuele de lemn cu ui sculptate dup motive romaneti i rsunand de troparele induioate de modulaiile doinei noastre. Intre Ortodoxie i romanism s-a operat, astfel, o continu comunicare de insuiri i de spirit ca intre dumnezeirea i omenirea lui Iisus Hristos. Cat vreme in Apus revoltele iobgimii impotriva feudalilor erau in acelai timp schisme, pentru c feudalii erau episcopi i Biserica pornea rzboi sfant impotriva rsculailor, in Ardeal preoii, fr s fie nite 31. Nicolae Iorga a numit biserica din Ardeal de sate i preoi in Istoria Bisericii romaneti, 1908-l909 i in Neamul romanesc in Ardeal i ara Ungureasc la 1906.

- 100 zvpiai, binecuvantau cu gesturi pline de rspundere, ridicarea poporului impotriva impilrilor strine. Ar fi greit s ne inchipuim c Biserica Ortodox din Ardeal, fiind o Biseric a poporului in sens naional i social, nu mai punea niciun pre pe credin. Din scrupulozitatea cu care preoii de atunci svareau sfintele slujbe in toate amnuntele lor, convini de puterea sfant ce este in ele, din neclintirea cu care pzeau canoanele, practicau posturile, spuneau rugciunile i stteau pe lang dogmele Bisericii, invand i poporul s fac asemenea, s-ar putea lua pild i azi. Contactul uor cu toat intelectualitatea teologic a celor 4 patriarhate i cu monahii Athosului i ai tuturor mnstirilor din Rsrit, afltori prin rile romaneti, susinea in contiina Bisericii Ortodoxe a Ardealului, pe lang tot caracterul ei popular, treaz i neclintit Ortodoxia dogmatic. De altfel, am vzut c numai in aceast nerelativizare a credinei rsritene i a deosebirilor ei de celelalte, sttea puterea romanismului de-a rezista tuturor incercrilor de asimilare. Desigur, Biserica Ardealului a avut i episcopi. Ei erau punctul de convergen, scaunul lor era culmea de unde se imbria i se strangea obtea satelor intr-o unitate. Ierarhii acetia au avut chiar, in Ardeal, un rol mai insemnat ca oriunde in Biserica cretin, fiind nu numai cpetenii bisericeti, ci conductori ai poporului in toate privinele. Dar erau conductori ai unei Biserici poporale, ei inii fiind nite btrani atat de simpli dup vorb, dup port i totui atat de respectai, atat de impuntori. Vldicii, in tradiia Ardealului, n-au fost numai propovduitorii i supraveghetorii credinei evanghelice, dei n-au neglijat-o pe aceasta catui de puin, aprand-o cu grele jertfe. Ei au fost ins i ocarmuitorii poporului pe linia destinului nostru naional. Pe

meleagurile noastre, unde existena neamului a fost o izband obinut in fiecare zi cu lupte grele i sacrificii, Mitropoliii au fost nu numai pstorii sufleteti, ci, in general, singurii lui ocrotitori i aprtori in faa asprimilor sorii. Ei au fost etnarhii romanismului, bucuranduse de increderea i iubirea total a obtii, dar atrgand in acelai timp asupra persoanei lor toate fulgerele vremilor tari. In ei s-a centrat atat inelepciunea, cat i puterea de rzbatere i de rezisten a neamului intreg. Hirotonii de Dumnezeu, ei au fost totdeauna exponenii sufletului unui popor ce a voit s triasc. Ei au fost principii poporului intr-un sens cu mult superior celui ce-l are acest titlu la ierarhii din Apus. Principi, nu in inelesul autocrat i fastuos pe care i-a lsat ca pe o ereditate nesimpatic evul-mediu, ci in inelesul de exponeni totali ai sufletului poporal in virtutea faptului c erau expresia organic a acestui suflet i poporul le acorda o nemrginit cinstire i ascultare. Erau principi prin inrudirea suprem cu poporul, prin intimitatea in duh cu el i prin faptul c Biserica era i Statul acestui popor. Ei au fost conductorii poporului, intrucat au adunat in sufletul lor toate durerile, toate aspiraiile, toat capacitatea de mucenicie a neamului, fiind neamul insui in rezumat i in maxim potenare. Ilie Iorest, Simion tefan, Sava Brancovic, Andrei aguna au fost culmile de ndejde, au fost inlrile supreme ale neamului care au infruntat i au biruit potrivniciile timpurilor, ca tot atatea concentrri de cremene i de lumin ale substanei noastre etnice, pe care incrucirile de fulgere i de tunete, printre ingrmdirile de nouri, n-au fcut decat s le arate i mai masive, i mai grandioase. Cu astfel de orientri i de puteri, Biserica Ortodox din Ardeal a contribuit intr-o msur incomensurabil la pstrarea neamului, la impodobirea lui cu cele mai alese virtui - 101 i la infptuirea intregirii naionale de la 1918. Mitropolitul Andrei aguna in special fcuse

cu ajutorul tradiiilor sntoase ale Bisericii ardelene din poporul romanesc un bloc luminat i puternic cruia nimic nu-i mai putea sta in cale in pornirea spre libertate i unire politic. El reluase tradiia cultural a Bisericii ardelene, oprit de aspra prigoan venit asupra ei din partea habsburgilor catolici dup 1700 i ii adunase toate puterile slbite in urma desfiinrii organizaiei sale ierarhice. In urma intregirii naionale, punandu-se vieii romaneti noi probleme, Biserica Ortodox a Ardealului a tiut s se ridice, de asemenea, la inlimea lor. Intrarea poporului nostru in era de via ce se deschidea cu sfaritul rzboiului i cu unirea politic a tuturor romanilor, a adus o cltinare profund a formelor lui de via anterioar, o lrgire de orizonturi, o mutare pe un plan spiritual expus unor complexe incruciri de vanturi ideologice, incepea o epoc nou in viaa poporului nostru. i, ca de obicei in astfel de momente de rscruce, toate coordonatele vieii naionale de pan atunci erau aduse sub un semn de intrebare inaintea unei contiine ptruns de noi timpuri, in faa creia aveau s-i probeze viabilitatea, in noile condiii de via, i s-i pun pasul de acord cu noul ritm de via. Atatea preocupri care nu aveau decat un rol modest in viaa poporului nostru dinainte de 1918, cptar o mare amploare, solicitand atenia i sufletul poporului intr-o msur vecin cu exclusivitatea. Statul, cu tot vastul lui registru de probleme politice, economice, culturale incepea s capteze pan la copleire interesul poporului. Ridicai pe podiul unei viei istorice ample, intrai in curentul mondial de idei, de influene, o mulime de doctrine filosofice, sociologice i religioase i-au fcut apariia, btandu-i toba reclamei, angajand cu arme ce luceau de prestigiul Apusului o lupt pe via i pe moarte cu temeiurile spiritualitii romaneti, masive, dar lipsite de sprinteneala micrilor dialectice

i de o armur potrivit cu noii adversari. In faa noilor preocupri de via naional, ce se inlau ca munii, ameninand s ascund orizontul i putina de respiraie pentru latura religioas, trebuia s se inale i aceasta la nivelul lor, pentru a salva armonia sufletului romanesc, pentru a vrsa lumina spiritualului peste amplificatele preocupri politice i economice ale unui neam ajuns la libertate. Iar pentru frangerea elanului agresiv al concepiilor strine i dizolvante, trebuia s se invioreze duhul de lupt, de propagand, de cucerire al Bisericii i s se fureasc armtura adecvat a credinei strmoeti. Trebuia, cu alte cuvinte, ca preocuparea religioas a sufletului romanesc s fie amplificat cel puin la msura in care se amplificaser celelalte preocupri, s fie inviorat, s se pun ca o problem deosebit i important, s fie scoas din starea ei de indistincie in care trise pan atunci la un loc cu tot complexul, de altfel destul de simplu, de neproblematic al vieii naionale. De datoria aceasta Biserica Ortodox a Ardealului s-a achitat cu vrednicie sub conducerea I.P.S. Mitropolit Nicolae Blan. Ea a urmrit cu ardoare innoirea sufleteasc a poporului prin religie, desfurand uriaele fore latente ce se gsesc in sanul ei i in Evanghelia lui Hristos, trezind i dilatand dorul de via in comuniune cu Dumnezeu, ce se gsete stramtorat in sufletul fiecrui om. Ea a fcut s se reverse asupra tuturor pturilor sociale vibraia puternic a credinei religioase. - 102 * Suntem in pragul unor vremuri noi. Ce poate oferi o Biseric poporal i naional, cum am vzut c a fost in trecut Biserica ardelean i, cu ea, Biserica romanismului intreg,

neamului nostru, ca for prin care s fac fa epocii noi ce se deschide in istorie? S-au ridicat sporadic trei feluri de obiecii referitor la ajutorul ce l-ar putea oferi Ortodoxia neamului nostru in noile imprejurri de via: 1. S-a sugerat de la o anumit tribun de gazet c Ortodoxia nu-i va mai putea implini in viitor tot atat de efectiv funcia de aprtoare a neamului, deoarece tendinele panslaviste ale Rusiei ii vor lua in sprijinul lor tocmai Ortodoxia. Neamul romanesc ar trebui, deci, s se inarmeze i din punct de vedere al credinei cu o not de difereniere fa de slavi. O asemenea judecat nu ine seama de faptul c, deocamdat, panslavismul rusesc nu e purtat de ideea Ortodox, ci de internaionalismul-ateu. Deocamdat, intre el i spiritualitatea Ortodox, atat de favorabil ideii naionale, e o mai mare prpastie decat intre el i alte feluri de concepii internaionale. Deocamdat constatm c in lupta impotriva necredinei internaionale, cea mai mare fervoare o arat, dintre toate ramurile cretinismului, Ortodoxia roman, alturi de poporul german. Nici haosul internaional, nicio alt confesiune cretin, mai puin interesat de ideea naional, nu putea s ne fac azi atat de imuni impotriva internaionalismului ateu al Rusiei. i, in orice caz, e o lips suspect de tact s se slbeasc prin agitaii gazetreti tocmai azi singura for spiritual, prin care neamul romanesc ii apr vatra strmoeasc. C in viitor Rusia va redeveni pravoslavnic? Pan la reintronarea unei Ortodoxii totale in Rusia, cum a fost inainte de bolevism, va mai trece timp, i cine tie de se va mai ajunge peste tot vreodat la o asemenea stare. In orice caz, pan atunci pot s treac zeci sau sute de ani in care rstimp imprejurrile se pot schimba total, incat nu putem prsi bunurile noastre spirituale pe care le avem pe baza unor probabiliti viitoare.

Dar chiar dac Rusia ar redeveni pravoslavnic in scurt vreme i imprejurrile ar rmane actuale, Ortodoxia roman ne va fi cea mai sigur pavz a existenei etnice: Ortodoxia noastr e numai a noastr. Ea e altceva decat pravoslavia ruseasc. Ea e impletit i colorat cu tot ce e propriu sufletului romanesc. Ea nu are caracter i tendine internaionale, ci susine cu ardoare diferenierile naionale. Ortodoxia roman ne va apra de slavism cum ne-a aprat i in trecut. Dar ea ne va apra i de o alt primejdie care se desemneaz. Se vorbete struitor de o organizare a Europei in uniti mai mari, de o depire a principiului naionalitilor. Ei bine, in aceste forme noi de organizare, Ortodoxia ar fi singura for prin care ne-am susine etnicitatea noastr prin caracterul ei naional, care o deosebete de tendinele internaionale ale celorlalte ramuri ale cretinismului. Ea ar fi singura for spiritual care s-ar asocia cu atitudinea protestatar a neamurilor mici impotriva tendinelor internaionale de orice fel. Ortodoxia, prin dragostea ei pentru realitatea etnic, ine tot atat de mult la unitile etnice mai mici, ca i la cele mai mari, spre deosebire de alte forme ale cretinismului care, neavand o afinitate special pentru etnic i urmrind numai rezultate cantitative, sunt - 103 dispuse totdeauna s pactizeze cu unitile mari i mai puternice pentru sacrificarea celor mici. 2. La obiecia de ordin gazetresc, impotriva simbiozei viitoare intre Ortodoxie i romanism, s-a adugat i o obiecie de ordin aa-zis filosofic. S-a spus c gandirea filosofic romaneasc ar fi impiedicat in creaia ei liber de afirmarea unei prea mari impletiri intre romanism i Ortodoxie. Filosoful ar trebui s gandeasc pe o anumit linie i aceea precizat, intrucat Ortodoxia e un sistem inchis, definit. Astfel, filosofului nu i-ar mai sta

deschise inainte toate posibilitile. Urmrind o cat mai accentuat originalitate, dar doritor totodat de-a fi in originalitatea lui un exponent al neamului, filosoful roman s-ar putea inspira cu egal preferin din trei izvoare: blocul indic, filozofia occidental i spiritualitatea ortodox32! Ca s lum aceste afirmaii de la sfarit, evident c e o ciudenie s se afirme c blocul indic e tot aa de aproape sau tot aa de departe de sufletul romanesc ca i o spiritualitate in care acesta a trit de dou mii de ani. In al doilea rand, firesc e, sau s umble cineva dup o originalitate fr nicio matc, dar atunci s nu se mai pretind exponent al unei spiritualiti etnice, sau s admit c un neam este o realitate spiritual, oricum precizat in anumite caractere i deci originalitatea filosofic ce vrea s fie o expresie a acelui neam trebuie s in seam de caracterele respectivului neam. In legtur cu aceasta trebuie s accentum cu toat puterea necesitatea unei continuiti in creaia spiritual, ca i in viaa istoric general a neamului. Continuitatea izvorte din cunoaterea de sine a neamului, a fiinei sale i a misiunii cu care l-a incredinat Dumnezeu. Aceast continuitate se numete trire pe linia destinului. i precum un ins singuratic, care sare de la o atitudine la alta, dovedete c nu s-a concentrat inc in cunoaterea de sine i a destinului su i trezete numai comptimirea, aa i un neam care nu triete in continuitatea destinului su prin care mereu ii adancete fiina, e un neam lipsit de demnitate. A putea cita aci nenumrate sentine de acest fel din marii filosofi ai omenirii. Dar continuitatea in creaia spiritual la un popor care a trit dou mii de ani in Ortodoxie, inseamn o dezvoltare din izvoarele pe care i ea le-a spat in sufletul acelui popor. Trirea pe linia destinului e definit de Heidegger, de pild, ca o reluare continu a intimitii proprii, ca o repetare in forme mereu corespunztoare cu noile situaii, a

fondului propriu, precizat in cursul istoriei. In trirea pe linia destinului, un neam, mai mult chiar decat un ins, ii transmite continuu fiina sa prezent, incrcat de experienele trecutului. Dar trecutul nostru a curs in albia Ortodoxiei. Desigur, filozofia roman viitoare nu e obligat s fac teologie ortodox. Campul ei e imens i perspectivele ei adanci cat sufletul romanesc. Dar, acesta st in legtur cu infinitul datorit i credinei ortodoxe in care s-a format. 3. Dac primele dou obiecii fa de Ortodoxia roman s-au ridicat din punct de vedere naional, a treia se simte venind din latura social i vizand intreg cretinismul. Ea spune: timpurile viitoare vor fi timpuri de mai adanc infrire social, de apropiere intre clase, de egalizare in drepturi i in munc. Cretinismul vine din timpuri de organizare invechit pe baz de inegaliti i distane sociale. 32. Bnuim c printele D. Stniloae se refer la Mircea Eliade. - 104 Acestei obiecii ii opunem caracterul popular al Ortodoxiei noastre. Poate va fi greu altor ramuri cretine s se afle la largul lor in timpurile ce vin. Ortodoxia ins se afl mai acas ca oricand. Ea nu trebuie s coboare din saloane, cci totdeauna a fost in btaia ploilor i in aria soarelui, de man cu plugarul pe brazd i la vatra iobagului obidit. Vocilor sporadice care ar declara sentenios i naiv c timpurile Ortodoxiei au trecut, le rspundem convini c vremurile ne vor confirma: timpurile adevrate ale Ortodoxiei deabia acum incep. Ortodoxia cuprinde in germenii ei anticiparea sintetic a timpurilor viitoare. Lupta pentru aprarea naiilor, in special a celor mici, pentru infrirea social, pentru adevrata spiritualizare, de-abia acum intr in faza ei serioas i aprig. Un neam

care se intemeiaz pe Ortodoxia naional, social-popular i atat de cald i de matur in spiritualitatea ei, nu se teme ins, dei se afl in punctul de rspantie a tuturor furtunilor. MITROPOLITUL ANDREI AGUNA In anul acesta, la 29 iunie, se implinesc apte decenii de cand mulime nesfarit de popor insoea osemintele marelui Mitropolit Andrei aguna cu lumanri in man de la Sibiu pan la Rinari, unde le-a aezat s se odihneasc sub umbra brazilor, in inima satului ce reprezint rnimea pe care atat de mult a iubit-o i la poalele munilor al cror atribut de grani artificial avea s-l topeasc cu opera i cu duhul lui. Cu cat trec vremurile, cu cat ne deprtm de timpul in care a trit i a activat personalitatea puternic a providenialului ierarh, figura lui se imbrac in contiina neamului tot mai mult in nimbul miraculos al eroilor de legend. Azi el ne apare ca una din cele mai inalte culmi ale trecutului, ca unul din cele mai adanci izvoare de energie i de indrumare a vieii naionale de dup el. Opera lui, atat de prodigioas, dar mai ales atat de corespunztoare necesitilor noastre naionale, i atat de unitar prin spiritul ce-o cluzete, ni se dezvluie ca tot mai genial pe msur ce timpul ii scoate la iveal nesfaritele roade binecuvantate i adancul realism de care a fost ptruns. Rsrit la inceputul veacului XIX-lea dintr-o familie de romani macedoneni, aezat in mijlocul Ungariei, Andrei aguna sorbise in fiina lui apriga dragoste de neam a inaintailor in impletire indisolubil cu dragostea de lege rsritean, care, fiind o caracteristic a tuturor popoarelor ortodoxe, atinge in acea ramur cu suflet arztor a neamului nostru, o intensitate suprem. Venind s-i desfoare misiunea in mijlocul romanismului ardelean care, trind in imprejurri asemntoare cu cele ale romanilor

macedoneni, adic sub o stpanire politic strin, fusese silit, de asemenea, s-i ocroteasc fiina naional sub acopermantul Bisericii, Andrei aguna a intalnit, fixat intr-o indelungat tradiie, aceeai impreunare a vieii naionale cu cea bisericeasc, pe care o aducea i el cu sine. Astfel, atat sufletul su, cat i porunca imprejurrilor de via i a necesitilor romanismului ardelean, au contribuit ca opera lui Andrei aguna s aib - 105 deopotriv un aspect naional i unul bisericesc. Nu s-ar putea spune despre niciunul din aceste dou aspecte c predomin in defavoarea celuilalt, c unul ar fi mijloc i cellalt scop, ci aceast oper armonizeaz intr-o minunat sintez interesele naiei cu ale Bisericii, fiecare servind celeilalte dar fiind i servit de ea. Aceast convergen deplin intre ceea ce aducea aguna in sufletul lui i intre modestele tipare de via ale Ardealului a fcut ca legiuirile lui, dei epocale prin puterile uriae ce le-au trezit in popor, s se impun fr zguduiri i s prind rdcinile cele mai adanci i mai vaste in viaa poporului nostru roman din Nordul Carpailor. De aceea, dl. prof. Ion Lupa, talentatul biograf al lui aguna, a putut remarca pe drept cuvant: Istoria noastr naional nu cunoate lege scris, care s fi ptruns aa deodat in contiina popular in aceeai msur, in care au putut ptrunde dispoziiile fundamentale ale Statutului Organic. Dar, dei in fond intre concepiile lui aguna i tradiiile Ardealului exista din primul moment al sosirii lui la Sibiu o adanc afinitate, tanrul vicar aducea cu el un element nou, deosebit radical de tot ce se gsea in cuprinsul vieii romanilor ortodoci din acel timp. Dup desfiinarea Mitropoliei Ortodoxe de la Alba Iulia la 1701, prin trecerea mitropolitului Atanasie Anghel la unirea cu Roma, poporul roman a rmas fr nicio

ocrotire peste 60 de ani, avand in tot acest timp s-i apere singur credina i suportand cele mai necrutoare persecuii. Cererile lui repetate de a i se da un arhipstor nu au fost implinite decat la 1761, dar intr-o form nesatisfctoare, prin trimiterea unor episcopi administratori sarbi care nu se puteau lega statornic i cu toat dragostea de soarta acestui popor. La 1809 romanii ii putur, in sfarit, alege un episcop roman in persoana lui Vasile Moga, dar multele condiii cu care i-a stingherit stpanirea tot timpul micrile, ca i lipsa de proeminen deosebit a personalitii sale, nu i-au ingduit s schimbe prea mult imprejurrile apstoare din viaa bisericeasc. Iar intrucat viaa intreag a poporului se desfura in funcie de Biseric, nivelul general al strilor din Ardeal era cat se poate de modest. Andrei aguna gsea dup moartea lui Vasile Moga, in 1816, poporul roman intr-o stare de adevrat somnolen. Nu exista o idee mare de circulaie general, care s pun inimile in micare, nu se lmurise o contiin naional viguroas in mase, o vedere limpede a unui ideal care s dinamizeze voina tuturor. Intelectualii, puini cai existau, erau de o factur minor, provincial; incapabili s limpezeasc un ideal pe seama colectivitii i s aib curajul i puterea s militeze pentru el i s pun apele amorite ale cugetelor in micare. Andrei aguna, dei s-a coborat cu toat dragostea sa in mijlocul acestor stri, era totui fa de ele ca un fel de duh al lui Dumnezeu ce se mica pe deasupra apelor, dandu-le via i form. Coborat din inlimi, el aducea un ochi spiritual obinuit cu vederile largi i cuprinztoare. Cremenea macedonean a personalitii lui, rafinat in indeletnicirile comerciale ale familiei, se lefuise prin cultura juridic i teologic pe care o adancise in

timpul studiilor i prin legturile frecvente cu cercurile sociale cele mai de frunte in care, il introdusese unchiul su, Atanasie Grabovschi. Fr s fi pierdut nimic din mistuitoarea lui - 106 dragoste de neam i lege, cultura i-a dat capacitatea de a ridica aceast dragoste pe plan de concepie solid intemeiat i de a gsi cele mai efective ci i arme spirituale in lupta pentru libertatea i drepturile lui. Iar fora i darzenia masiv a naturii sale au devenit sub flacra innobilatoare a acelorai cauze prestan suveran care fcea pe orice strin s rman copleit de prezena i de cuvantul acestui vldic al unui popor pe care nimenea nu-l lua pan atunci in seam. Iat cum caracterizeaz Octavian Goga aceast impreunare minunat de dinamism i de cultur in Andrei aguna: Om de tact i fin diplomat; spirit cizelat de cultur i perfect echilibrat; pregtit deopotriv pentru speculaiunile abstracte ca i pentru aciunile pozitive, un temperament revoluionar i conspirator, o reminiscen atavic din sufletul agitat al Macedoniei. Intre romanii unii din acea vreme erau o seam de brbai invai: Timotei Cipariu, Simeon Brnuiu, Gheorghe Bari. Ultimii doi activaser in anii dinainte de venirea lui aguna in Ardeal deosebit de efectiv pentru micarea de la 1848. Cu toate acestea, aguna este recunoscut indat in rolul de conductor suprem al neamului, nu atat pentru c deinea un scaun arhieresc, cci i Io Lemeny il deinea pe cel de la Blaj, ci pentru toate calitile cerebrale i spirituale inirate mai inainte, care la el se impreunau intr-o astfel de armonie, incat putea s fie nu numai un ganditor politic, ci i un spirit capabil de a conduce cu efect o aciune politic. Mitropolitul Andrei aguna a fost, astfel, primul preedinte al partidului naional i delegatul statornic al Romanilor ardeleni la curtea din Viena.

Abstrgand de activitatea politic propriu-zis, realizrile Mitropolitului Andrei aguna se pot rezuma in: 1. reinfiinarea Mitropoliei Ortodoxe ardelene; 2. organizarea ei prin Statutul organic; 3. i o vast oper cultural constatatoare in crearea unui invmant colar liber pe seama romanilor din Ardeal, ca i a altor instituii de caracter cultural. Marele arhiereu a urmrit cu perseveren suprem reinfiinarea Mitropoliei Ortodoxe, desfiinat la 1701 de stpanirea strin pentru a lsa pe romanii drept credincioi orfani de orice instituie ocrotitoare, ca astfel s-i poat mai uor desface de credina rsritean care-i unea cu fraii din sudul Carpailor. Andrei aguna ii ddea seama c datoria care i se impunea cu mai mult i mai urgent necesitate era s readuc in via Mitropolia ca mcar in ea romanii ardeleni s aib un cadru al unitii i o ocrotire a existenei lor. Dependena lor bisericeasc de Mitropolia sarbeasc de la Carlovi, in loc s promoveze o via naional liber, era de natur mai mult s o stinghereasc. Hotrarea de a reinfiina Mitropolia i-o anun aguna de la prima pire pe pmantul Ardealului prin urmtoarele cuvinte: Pind pe pmantul clasic al strvechii Mitropolii romane Ortodoxe, v fgduiesc srbtorete, c voi lucra neobosit pentru infiinarea ei. Aa s-mi ajute Dumnezeu. Dup strdanii i pledoarii indelungate, avand s conving atat curtea de la Viena, cat i ierarhia sarbeasc, la 24 dec. 1864, in ajunul Naterii Domnului, Andrei aguna a putut avea bucuria s vad autograful imprtesc prin care vechea Mitropolie rentea la o nou via. Prin lupta sa necurmat reuise s smulg de sub jurisdicia statului i a ierarhiei sarbeti in mod deplin viaa bisericeasc a romanilor ortodoci din Ardeal, obinand pe - 107 -

seama Mitropoliei o desvarit autonomie. Reinfiinarea Mitropoliei Ortodoxe pe bazele celei mai depline autonomii a avut, ca toate realizrile lui aguna, o mare insemntate, atat sub raportul naional, cat i bisericesc. Sub raportul naional prin ea s-a creat o sfer de libertate pe seama romanilor ardeleni in cadrul unui Stat strin i s-au asigurat pe viitor, pe temeiul comunitii de credin, legturile dintre ei i fraii din sudul i estul Carpailor. Tot Mitropolia a strans pe toi romanii ortodoci din intreg Ardealul, ca i pe cei din Banat i Criana sub o conducere unitar. Iar sub raportul bisericesc, autonomia obinut de aguna a fcut s se adanceasc contiina de sine a Bisericii, sentimentul rspunderii pentru mantuirea sufletelor care apas exclusiv pe umerii ei. Andrei aguna, care a fost nu numai un mare naionalist, ci in acelai timp i un preot de profund sensibilitate duhovniceasc, subiat prin studiul temeinic al izvoarelor ortodoxe in toate limbile originale, a fost convins c rspunderea i elanul misionar al Bisericii slbete atunci cand devine un departament al statului, micat la lucru prin dispoziii ministeriale. In ea trebuie s ard cu flacr contiina c e trupul mistic al Domnului i are cea mai sfant misiune de pe lume, pe care trebuie s o urmreasc cu o deplin i adanc spontaneitate. Sub raportul acesta, autonomia bisericeasc nu e un chip de organizare potrivit numai pentru timpul lui aguna sau pentru imprejurri asemntoare, ci un principiu consubstanial i permanent necesar pentru fiina esenial misionar i spontan dinamic a Bisericii. Dar dac prin reinfiinarea Mitropoliei autonome, Andrei aguna a creat o sfer de libertate i un cadru de unitate pentru viaa romanilor din toate inuturile de peste muni, prin legea de organizare i de funcionare ce a dat-o acestei Mitropolii, prin aa numitul

Statut Organic, providenialul ierarh a voit ca sfera de libertate i de unitate s fie cat mai larg. El a chemat in forurile bisericeti tot poporul, i anume in adunrile parohiale direct, iar in cele superioare prin reprezentani. De asemenea, a intins baldachinul Bisericii autonome peste viaa colar a poporului. Clerul i mirenii aveau s se infreasc in impreun sftuire i in comun rspundere pentru bunul mers al Bisericii i al tuturor celorlalte ramuri principale ale vieii naionale. Poporul intreg din Ardealul intreg era strans cu toate preocuprile lui sub ocrotirea i in sfera de libertate a Bisericii. Dac sub raportul naional Statutul Organic iniiaz in Ardealul subjugat o epoc de maxim libertate i de unitate, sub raportul bisericesc el a fcut s creasc in mireni contiina apartenenei la Biseric i a rspunderii pentru ea, ceea ce a insemnat o ptrundere a elementului spiritual i sfinitor in fiina i in toate preocuprile lor. Statutul Organic, sub acest aspect, inseamn o realizare i un proces de realizare a misiunii Bisericii, o proiectare a harului ei sfinitor peste campul larg i variat al vieii. Toat viaa Ardealului e atras sub o lumin de seriozitate moral, toat capt atributul de slujb adus lui Dumnezeu. Aceast insuire a Statutului Organic, care indirect inseamn o fortificare a naiunii, dovedete c principiul lui de temelie, de asemenea, nu are numai un caracter temporal, ci o valabilitate permanent. Vederile i legile lui Andrei aguna, oricat de mult au corespuns vremii sale, dezbrcate de anumite detalii, sunt legile de totdeauna ale Bisericii. Mreia lui aguna st in a le fi tiut da o form de maxim eficacitate naional i bisericeasc. - 108 Dar, ca unul ce-i datora superioritatea spiritual i succesele strduinelor sale in lupta pentru libertatea i unitatea romanilor ardeleni, contactului su cu cartea, aguna ii

ddea seama c mijlocul principal de ridicare a neamului su este cultura. Fr cultur, romanismul nu-i poate spori puterile, ca de la libertatea i unitatea pe care le-a obinut pe seama lui in cadrul instituiei bisericeti s ajung la libertatea i la unitatea cu toi romanii. De aceea, cadrele largi ale organizaiunii bisericeti, nemuritorul Mitropolit s-a silit s le umple printr-un corespunztor cuprins de via religioas, moral i cultural, spune I.P.S. Mitropolit Nicolae Blan, vrednicul urma al lui aguna. Dandu-i seama c aceasta nu poate s urmeze decat prin coborarea principiilor evanghelice in realitatea vieii prin propaganda priceput i prin entuziasmul apostolatului, el i-a indreptat printeasca sa purtare de grij ctre cler, pentru a crui educaie a organizat institutul teologic, ridicand anii de studiu la 3 pe baza bacalaureatului i a publicat un numr de seam de lucrri bisericeti prin care i-a inlat contiina i i-a intrit Ortodoxia. In faa multelor cri concepute i publicate de el intre care amintim i traducerea Bibliei te prinde mirarea cand a mai avut marele Ierarh repausul s se concentreze atat de fecund in studiu. Teologia roman, inexistent pan atunci, putem spune c prin el incepe s fiineze. Pentru cultura poporului, extrem de sczut i de intampltoare inainte de el, creeaz invmantul primar sistematic sub oblduirea Bisericii. Numai intre 1850 i 1865 se infiinar 339 coli primare. Iar pentru formarea unei pturi conductoare intemeiaz vestitul liceu din Braov i gimnaziul din Brad. Ca tot acest invmant i, in special, cel primar, s se improspteze cu idei noi i cu metode destoinice, aguna trimite tineri talentai la universitile din Germania, cu misiunea de a studia cu deosebire pedagogia. Astfel, din smana gandului agunian a rsrit o coal pedagogic ardelean de orientare herbartian, reprezentat prin nume ilustre ca Ioan Popescu, Daniil Popovici Barcianu, Petre pan, care au imprimat o direcie

sntoas invmantului ardelean ce-i lmurise ca scop clar: formarea caracterului religios-moral. Pentru formarea unei contiine politice naionale i pentru susinerea neintrerupt a unui nivel spiritual in preoime i in celelalte pturi romaneti, aguna intemeiaz la anul 1835 ziarul Telegraful Roman ce se tiprete pan azi in Tipografia Arhidiecezan intemeiat tot de el. Acest ziar, prin reproducerile bogate din ziarele i literatura roman din sudul Carpailor, inea vie in cititori contiina comunitii i a identitii cu fraii de pretutindeni. In sfarit, pentru cultivarea mult prigonitei limbi romaneti i pentru rspandirea culturii in poporul adult, ca i pentru incurajarea portului, obiceiurilor i chiar a economiei naionale, infiineaz i indrum ca prim preedinte Asociaiunea pentru literatura i cultura poporului roman din Transilvania, care de atunci i pan azi a fost o vatr de lumin ce a rspandit razele culturii naionale pan in cele mai indeprtate ctune romaneti din Ardeal. Astfel, viaa dezlnuit de uriaa personalitate a Mitropolitului aguna in poporul roman din Ardeal s-a manifestat in toate direciile. Ardealul a devenit altfel de cand i-a inceput aguna lucrarea in mijlocul lui. La hirotonia ca episcop el ii anunase rspicat in catedrala din Carlovi in faa sarbilor ca program: Pe romanii ardeleni din adancul lor - 109 somn s-i detept i cu voia ctre tot ce-i adevrat, plcut i bun s-i trag. Programul a fost implinit i starea Ardealului s-a schimbat ca printr-o minune. Ardealul timpurilor noi, cu mandra lui contiin de sine, cu clocotul de putere lupttoare, cu inaltul nivel moral, cultural i economic, cu apriga lui vitalitate ce-i curge prin toate

venele vieii obteti, de la aguna incepe. Oarecum prin el Ardealul s-a imprtit de o nou natere, de natere din duh. Puterea izvorat din duhul Mitropolitului aguna sau dezlnuit de el in sanul romanismului, a grbit roata vremii, aducandu-ne la 1918 eliberarea Ardealului i pe teren politic dup ce-l dezrobise pe teren bisericesc i colar. Atat de plin este Ardealul de prezena spiritului i puterii lui aguna, incat nu numai o serie intreag de instituii ii poart numele, ci se vorbete chiar de un stil de via agunian in spiritualitatea roman de la noi. agunismul este maxima potenare a virtualitilor Ardealului, el inseamn in Biseric acel spirit expansiv care vrea s dea o calificaie cretin intregului coninut al vieii poporului, iar in general el exprim spiritul dinamic i totalitar al Ardealului in virtutea cruia toate puterile neamului se consider ca un tot indisolubil, fie c rsar din pmant, fie c pogoar prin Biseric din cer. Imaginea Ardealului agunian este blocul poporului ce pete energic i luminat, condus de preoi cu crucea in frunte, spre idealurile de cultur, de libertate, de cretintate. Cand, la 28 iunie 1873, venerabilul Arhipstor a trecut din viaa aceasta la cele cereti, lumina i puterea izvorate din sufletul lui mare au continuat s rman cu poporul pe care l-a iubit, crescand tot mai mult. In uriaul fluviu de energie, care a anit in viaa Ardealului din miraculoasa manuire a toiagului pstoresc de ctre Mitropolitul Andrei aguna, romanismul de dincoace de muni posed taina inlrilor lui viitoare din msura zilelor de azi. INTRE IUBIRE I UR Imi pun adeseori intrebarea, i ca mine ataia oameni, ce va fi avand regimul comunist din Rusia cu credina in Dumnezeu, de ce nu o poate suporta, de ce lupt cu atata neimpcare impotriva ei, ca i cand de aceasta ar depinde insi existena lui? i oricate

argumente mi s-ar aduce, niciunul nu e in stare s-mi dea un rspuns deplin satisfctor la aceast intrebare. Incat imi vine s cred c toat ura lui impotriva lui Dumnezeu este o generalizare a acelui ru iraional ilustrat de tipurile lui Dostoievski. Poate a fost cea mai mare nefericire pentru omenire c ideea comunist s-a intamplat s fie aplicat pentru intaia dat de poporul rus, inclinat prin fire spre un asemenea fanatism iraional al rului. Pentru oamenii cu judecat normal dumnia comunismului impotriva religiei n-are niciun sens. Intr-adevr, s vedem ce temeiuri prezint comunismul pentru fanatismul su anticretin? - 110 Cel mai de seam este acela c religia narcotizeaz pornirea de revolt a sracilor impotriva inegalitilor sociale; Religia este opiu pentru popor, au declarat corifeii marxismului. Ce se ascunde, in acest argument? Dreptatea social nu se poate realiza i susine decat prin ur impotriva celor avui. Religia ins stinge ura din om, indeamn la ingduin i la iubire. Religia, prin urmare, trebuie inlturat ca una ce pune frau urii din sufletul oamenilor, ca una ce promoveaz iubirea. Dar, e cazul s ne intrebm: oare e necesar ura pentru realizarea unei ordini sociale cat mai egalitare, pentru infranarea abuzului egoist de proprietate particular? tim c la temelia regimului comunist st ura social. Dar e necesar s fie aa? E necesar cultivarea mai departe a urii intre oameni, a urii care schilodete sufletele, care face pe unul s se team de cellalt, s nu aib incredere in el, s nu respire niciun moment liber?

E admisibil poate c pan la realizarea unei ordini sociale cat mai echitabile e necesar i presiunea sever a celor nedreptii, chiar revolta dospit in ur. Dac iubirea nu e atat de puternic incat s creeze o ordine social mai dreapt, dorul spre aceasta ia in sprijinul ei i ura. Dar, odat realizat o astfel de ordine mai dreapt, de ce mai e necesar ura i, prin urmare, adversitatea fa de religie? La aceasta se rspunde: ura trebuie s stea de veghe pentru c altfel instinctele egoiste, acaparatoare, ale indivizilor pornesc la o nou vtmare a dreptii i egalitii sociale. Indivizii incep s atrag in posesiunea lor bunuri cat mai multe din patrimoniul menit s fie spre satisfacerea trebuinelor tuturor. Ura trebuie s stea la pand impotriva oricrei tendine de imbogire, pentru a o desfiina de la prima apariie in modul cel mai exemplar. i totui nici aceast argumentare nu e concludent. O omenire care trebuie s fac din sufletul ei un culcu al urii, e o omenire nefericit. i este inutil nefericit, cand inta urmrit prin ur se poate atinge i fr ea. Bine, dar cum, ar putea intreba cineva? Prin fora Statului. S punem cazul c o colectivitate naional a ajuns chiar prin utilizarea unor fore mai puin blande la o ordine suprem de dreptate i egalitate social. De aici inainte nu mai vedem nicidecum necesitatea urii ca factor determinant al raporturilor sociale. Inii particulari pot lsa in grija Statului paza acestei ordini de dreptate social. De aceea exist un Stat, ca s dispenseze de grija pzirii ordinii sociale cristalizate pe ceteni ca persoane particulare. Iar Statul poate exercita aceast slujb utilizand toat fora represiv fr s cheltuiasc ur, intrucat organele lui se dezbrac de orice sentiment personal.

Desigur, Statul care va fi expresia unei ordini sociale deplin drepte, realizat prin puternice presiuni ale celor in suferin, va avea fixate in texte de lege toate dispoziiile menite s apere acea ordine; orice fapt de natur s pericliteze ordinea social stabilit va fi considerat ca o penalitate. Precum in statul actual e considerat ca un act de natur penal furtul, aa ar putea fi - 111 considerat intr-un stat potrivnic abuzurilor de proprietate particular, imbogirea peste un anumit plafon, sau, dac statul acela ar fi apropiat de tipul colectiv i, chiar orice act socotit ca generator de proprietate particular. Orice societate ii are statul propriu, ca expresie a ei, executor al unor legi in care e cristalizat voina ei. i atunci, de ce ura insului impotriva semenului, cand e suficient hotrarea majoritii de a susine prin votul ei un anumit stat, care va avea grij s reprezinte in executiva lui voina acelei majoriti? De ce aceast nenorocit confuzie intre stat i ceteanul particular in regimul comunist, incat fiecare ins amestec rolul su cu al statului? Statul ii are rosturile lui proprii, descrcand din spatele ceteanului povara grijii de ordinea social, care, intr-un exerciiu particular, e inevitabil amestecat cu ur? Dac statul nu ar avea un rost propriu, deosebit de al ceteanului, uurtor pentru cetean, n-ar mai avea nicio raiune de existen. Statul a fost, ins, lsat de Dumnezeu, pentru descrcarea locuitorilor si de ura dintre ei. Iar dac nu e necesar ura intre oameni, ci e de dorit cat mai mult iubire, nu mai e niciun motiv pentru ura impotriva lui Dumnezeu.

DREPTUL NEAMURILOR MICI Iat o problem care s-a pus i struie in discuie de un timp incoace, nu din vreun interes academic, ci in urma manifestrii tot mai fie a inteniilor unora din neamurile mari de-a anexa teritoriile popoarelor mici, de-a le desfiina pe acestea de pe faa pmantului. Apetiturile acestea vizeaz in special cateva regiuni ale Europei, unde intre neamurile mari se gsesc ca nite tampoane o seam de asemenea neamuri i ri mai mici. De aceea, problema se pune in legtur cu organizarea viitoare a Europei i discuia se poart asupra intrebrii in ce msur depinde viitorul Europei i al pcii din ea de meninerea sau de desfiinarea statelor mici. Neamurile leviatanice, a cror foame de teritorii nu se mai poate astampra, aduc in sprijinul poftelor lor de acaparare, argumentul c neamurile i statele mici sunt numai prilejuri de conflicte i de rzboaie intre statele mari intre care se gsesc, fcandu-se avangrzi, cand ale unuia, cand ale celuilalt dintre uriaii vecini impotriva celuilalt. i atunci susin c anexarea acestor mici state limitrofe le este necesar pentru a-i constitui un cordon de siguran la grani. Argumentul este ins numai pretext. Cordonul de siguran i-l pot forma respectivele state mari chiar dintr-o anumit zon de margine a teritoriului lor i nu vedem cum, dup anexarea unor teritorii care le despart de un vecin mare, s-ar evita conflictele cu acela, fie din pricina statului care le-a anexat cruia i se trezesc alte pofte de cucerire, fie din a celuilalt care ar socoti c i el este in drept s pretind intinderea sa peste teritoriile - 112 alogene ocupate de vecinul su. Dimpotriv, orice minte sntoas ii d seama, c de- abia prin consimirea din

partea tuturor a unei cat mai depline liberti i suveraniti pe seama micilor state tampon, se pot evita conflictele, nemaiexistand motive de gelozie intre vecinii din ambele pri ale micilor naiuni. Viitorul de pace al Europei atarn nu de slbirea suveranitii micilor state, ci de consolidarea ei in forme definitive, fixate pentru totdeauna. Elveia ne este un exemplu al marii contribuii pacificatoare pe care un stat mic definitiv consolidat in contiina neamurilor vecine o poate aduce intre ele. Europa este un organism de state. Aceasta este fiina ei politic. In aceasta const varietatea ei in unitate i caracterul ei organic. Ea ar inceta s mai fie alctuirea superioar care este, dac ar deveni un conglomerat care vrea s fie unitar prin desfiinarea varietii i a articulaiilor organice. Organismul omenesc ar deveni un morman de oase, dac, disprand articulaiile de la incheieturi, oasele ar incepe s se frece direct intre ele. Naiunile mici implinesc o funcie esenial in meninerea Europei organice, adic a Europei pur i simplu. Nu se uit, in ultimul timp, nicio ocazie s li se aminteasc statelor mici c trebuie s aib in vedere c o suveranitate absolut este o imposibilitate pentru noile experiene politice i spirituale ale omenirii. Desigur, aa este, dar de ce uit a-i aminti acest lucru i statele mari intre ele? In lumea individuaiunilor, nu aflm nicieri mai mult independen pe seama indivizilor mari ca pe seama celor mici. Orice Stat trebuie s in seama, in exerciiul suveranitii sale, de celelalte. Dar nu vedem de ce ar trebui s fie mai limitat suveranitatea statelor mici decat a celor mari, mai ales cand este vdit c oricum i-ar exercita libertatea, cele din urm nu sunt in msur i produc atata ru ca cele mari. E drept c statele mici nu sunt in stare prin ele insei s-i apere atat de efectiv suveranitatea

fa de apetiturile celor mari, aa cum nici vietile mici nu se pot apra atat de deplin de cele mari. Dar le apr i pe unele i pe altele o lege a firii. Cci o desfiinare a lor pe toat linia, are repercusiuni dezastruoase i asupra celor mari. Iar naiunile fiind entiti spirituale, libertatea celor mici poate fi consolidat prin consensul celor mari, in temeiul intereselor lor ce se ciocnesc intreolalt. Am vorbit de caracterul organic al Europei, gandindu-ne mai mult la aspectul politic al organicitii sale. Dar nu trebuie s scpm din vedere aspectul spiritual al acestei organiciti. Acesta din urm ne infieaz Europa ca un organism de structuri spirituale. Structurile spirituale nu se msoar cu metrul. Valoarea lor nu st in cantitate. Fiecare structur spiritual ii are valoarea i legitimitatea in originalitatea ei. Fiecare neam, mic sau mare, reprezint o asemenea structur. i cum un organism de structuri atarn, atat ca intreg, cat i in oricare din structurile sale pariale, de fiecare structur ce intr in alctuirea lui, orice neam desfiinat sau mortificat prin restrangerea libertii lui de manifestare spiritual, se rsfran ge defavorabil asupra spiritualitii intregii Europe i a fiecrei naiuni in parte. Dac bogia i puterea spiritual creatoare a fiecrui individ omenesc e in funcie de bogia celorlali intre care triete, acelai lucru se intampl i cu popoarele. - 113 Progresul in duh e o oper comun, ecumenic a neamurilor, ca i mantuirea lor. Aa a voit Dumnezeu s fie spre evitarea egoismului i mandriei. CATEVA TRSTURI CARACTERISTICE ALE ORTODOXIEI Cretinii din Occident sunt din ce in ce mai doritori s cunoasc Ortodoxia. Prezentat in multe lucrri valoroase de ctre unii teologi rsriteni, Ortodoxia, departe de a fi astamprat setea de cunoatere a ei, a mrit-o i mai mult. Aceasta se datorete faptului

c Ortodoxia reprezint un mod aparte de trire a cretinismului. Impresia pe care o face Ortodoxia asupra cretinilor de alte confesiuni este c ea e un mod foarte vechi de trire i exprimare a cretinismului. Dup unii, acest mod nu ar mai corespunde mentalitii i problemelor societii de azi. Alii ins se simt atrai de ea tocmai pentru c iradiaz un duh de evlavie detaat de agitaia actualitii, oferind omului de azi, un refugiu intermitent, din frmantarea cotidian, intr-o zon a inefabilului atemporal, sau a spiritualitii cretine originare, nediluat de succesivele ei adaptri la mentalitile perioadelor istorice. De altfel, chiar teologii ortodoci, prezentand Ortodoxia, nu urmeaz aceeai cale. Unii dintre ei las mai in umbr identitatea ei cu credina Bisericii primare i accentueaz mai mult virtualiti ale ei de adaptare la problemele lumii contemporane, virtualiti dovedite de gandirea ortodox mai nou. Alii, ins, caut s impace caracteristica Ortodoxiei de a reprezenta cretinismul originar neschimbat cu insuirea ei de a rspunde necesitilor spirituale ale omului contemporan. Aceast cale o vom urma i noi in expunerea de fa. I. Intr-adevr, Ortodoxia este identic in credina i cultul ei cu coninutul de credin i de cult al cretinismului originar. Dar faptul paradoxal i absolut autentic este c, fiind in esen prelungirea credinei, cultului i spiritualitii Bisericii nedivizate de la inceput, Ortodoxia rspunde, totui, perfect necesitilor spirituale de azi ale popoarelor care au pstrat-o. Ea nu s-a modificat esenial dup perioadele istorice prin care a trecut omenirea in cele dou mii de ani. Ea n-a fcut din elementul trector al uneia sau alteia din perioadele istorice elemente eseniale ale fiinei ei ca s-i fie greu acum s le elimine. Ea nu s-a medievalizat ca romano-catolicismul, nu e produsul protestului renascentist ca

protestantismul, i nu caut nici acum o modificare esenial pentru a se adapta timpului nostru prin secularizare. Ea a rmas la valorile eseniale i permanent umane ale evlaviei, la preocuprile simple, adanci i netrectoare ale omului in raportarea lui la absolut. Ea l-a ajutat pe om s-i dea un rspuns la intrebrile trectoare ale epocilor prin rspunsul ce l-a dat intrebrilor lui fundamentale de totdeauna. Ea nu s-a identificat cu armura greoaie i cu formele complicate de lupt ale cavalerului medieval sau cu haina sever i cu codul social disimulatoriu al burghezului individualist, ci i-a pstrat vioiciunea de micri i simplitatea de gandire i de manifestare direct i esenial a omului natural de totdeauna, putand fi totdeauna aceeai i totdeauna actual. Contiina permanent de vin a omului in faa lui Dumnezeu, datorit permanentei insuficiene cu care ii implinete datoriile, ea nu a - 114 complicat-o cu speculaiile teoriilor scolastico-medievale, de care se desparte atat de greu astzi catolicismul; intuiia intens a misterioasei valori i responsabiliti a omului, trit de Sf. Ioan Gur de Aur i evenimentul interior tot atat de misterios al mantuirii, trit de Sfantul Apostol Pavel, nu a pretins s le elucideze prin alternativele unilaterale i inguste ale teoriilor despre raportul dintre libertate i har, sau dintre credin i fapte bune, care sunt tot atatea fireturi in plus la o imbrcminte ideologic depit, pe care anevoie o poate dezbrca azi catolicismul i protestantismul. Ortodoxia n-a introdus in sanctuarul su interior i n-a lsat s ptrund in trsturile simple al credinei sale inveniile mrunte i complicate ale unor meteri stpanii mai mult de dorina unor delicii de gimnastic intelectual, decat de fiorul adanc i covaritor al tainicului raport dintre om i Dumnezeu. Ortodoxia n-a amestecat arabescurile neeseniale ale minii umane in esena simpl, misterioas i mrea,

permanent i inevitabil trit a datelor fundamentale ale misterului mantuirii. Am putea zice c ea i-a pstrat un caracter popular, iar poporul, cu simplitatea lui, rmane deschis intotdeauna numai problemelor reale i eseniale ale vieii. De aceea Ortodoxia a catigat, cu prezentarea datelor simple i fundamentale ale misterului mantuirii, atenia omului din orice timp. Ea a catigat inelegerea omului de totdeauna, pentru c i-a actualizat trirea acestor trebuine i rspunsuri fundamentale, indiferent c a fost omul Evului Mediu, al Renaterii sau al erei noastre, cci omul rmane cu aceste trebuine i cu aceast sensibilitate in orice timp. Ortodoxia n-a avut nevoie de speculaiile scolastice, ale Evului Mediu, pentru a intalni in mod real pe oamenii de atunci, dup cum nu are nevoie nici azi s se autosecularizeze pentru a intalni pe omul contemporan. Dimpotriv, ea intuiete c printr-o autosecularizare ar pierde cu totul atenia acestui om, cci nu i-ar mai aduce rspunsul la problemele fundamentale ale mantuirii, care continu s-l frmante in adancul fiinei lui. Ortodoxia s-a adaptat, desigur, i ea timpurilor. Ea a ajutat popoarele care i-au rmas fidele in toate imprejurrile de via prin care au trecut i in toate nevoile lor. Dar, adaptarea Ortodoxiei n-a insemnat o schimbare esenial a ei ca mister, sau o inlocuire a misterului ei cu o ideologie determinat de un timp sau altul. Ea a rmas mereu acelai mister al datelor simple, fundamentale i necesare ale tririi religioase. Dar, misterul rspunde nu numai acestor trebuine fundamentale de totdeauna, ci tuturor trebuinelor vieii. Misterul cretin trebuie pus in eviden, in orice timp, in acord cu modul de inelegere al acelui timp, dar trebuie pus in eviden totdeauna in aceeai integritate deplin satisfctoare a trebuinelor mantuirii. Oamenii vor trage apoi concluzia teoretic i practic, inelegand c misterul mantuirii rspunde i problemelor speciale ale timpului lor,

dar tocmai in calitatea lui de mister integral al cretinismului de totdeauna, fr s se ingusteze la rolul de simplu rspuns al acestor probleme speciale. Aa a fcut Ortodoxia totdeauna i aa face i azi. In acest sens, ea comunic oamenilor pe Iisus Hristos ieri i astzi acelai (Evr. 3, 8), pe Iisus Hristos, Care, fiind Acelai, rspunde, totui, tot aa de perfect azi cum a rspuns i ieri. Legea veche era supus schimbrii, pentru c revelaia ei sporea, iar faptul acesta modifica mereu sensul ei, pan cand, la urm, a trebuit s fie inlocuit cu Hristos. Modificarea ei provenea din nedesvarirea ei ca mister al mantuirii. Ea se desfiineaz pentru neputina i nefolosul ei. - 115 Cci legea n-a desvarit pe nimeni (Evr. 7, 18-l9). Aici ins Iisus rmane in veac, pentru c poate s mantuiasc desvarit pe cei ce se apropie Cci pururea e viu, ca s mijloceasc pentru ei (Evr. 7, 24-25). Ortodoxia a ineles c nu trebuie s schimbe ceva din arhieria desvarit a lui Hristos, s adauge sau s reduc ceva din ea, ci numai s o pun iari i iari in eviden in deplintatea ei. Ortodoxiei ii sun strin dictonul Ecclesia semper reformanda, pentru c ea il comunic integral pe Hristos care e semper conformis cum omni tempore. Cretinismul occidental a pornit, incepand din Evul Mediu, prin scolastic, pe o cale de definire, adic de delimitare sau ingustare a misterului mantuirii, dup msurile minii omeneti i, pe calea aceasta, s-a lsat antrenat i Reforma, care a odrslit din catolicism. Abordarea intelectual a misterului cretin a inlocuit trirea misterului integral cu reflexia asupra unor franturi rupte din el. Ortodoxia a trit misterul mantuirii in deplintatea lui totdeauna. Cei caiva termeni noi adoptai de Sinoadele Ecumenice au avut rostul, nu s reduc misterul la o definiie

raional, ci tocmai s-l ocroteasc impotriva tentativelor de a-l raionaliza i limita, sau de a-l face s se evaporeze. Acei termeni au avut rostul s ocroteasc trirea pentru totdeauna a misterului vestit in Noul Testament c suntem mantuii de Fiul lui Dumnezeu, Care in acest scop s-a fcut om i rmane etern acelai Dumnezeu i om, pe deplin accesibil nou. Sinoadele au ocrotit misterul mantuirii noastre, conform cruia sursa infinit de via ni s-a fcut accesibil prin maxima accesibilitate a umanului, a semenului nostru. Ele au refuzat ispita raionalist care golea misterul mantuirii i zdrnicea mantuirea insi, reafirmand separarea omului de Dumnezeu, sau identificarea panteist a omului cu Dumnezeu. Misterul mantuirii nu poate fi redat decat paradoxal i Ortodoxia a ocrotit caracterul paradoxal al misterului cretin impotriva destrmrii lui prin propoziii raionale unilaterale. II. Se aduce Ortodoxiei obiecia c, aa cum cretinismul occidental s-a adaptat mentalitii medievale i renascentiste, aa s-a adaptat i ea mentalitii bizantine, ingropand miezul viu al misterului cretin intr-un fast formalist i aristocrat, care nu mai corespunde timpului nostru. Nu negm c Ortodoxia a suferit o anumit influen bizantin. Dar, influena aceasta n-a atins esena misterului cretin. Dimpotriv, trirea misterului a rmas vie i in perioada bizantin i se poate spune c nu gandirea bizantin a generat spiritualitatea cretin din acea perioad, ci invers, trirea cretin original a generat gandirea i arta bizantin. Nu viziunea bizantin despre existen a produs Liturghia Bisericii, ci Liturghia Bisericii primare a produs viziunea bizantin despre lume. Ceea ce se consider motenire bizantin in viaa Bisericii Ortodoxe este, in special, mulimea de simboluri in care este exprimat credina cretin i trirea ei in cult, in art, in via. Dar, influena bizantin a dezvoltat doar un simbolism inerent redrii misterului

cretin. Definiiile intelectuale i expunerile doctrinare prin care Occidentul a cutat i caut s inlocuiasc redarea simbolic a misterului mantuirii, pornesc din convingerea c acest mister poate fi exprimat exact de cuvintele omeneti, in realitate, acest mister, atunci cand e redus la sensul exact al cuvintelor i definiiilor intelectuale, e ingustat sau evaporat. Plenitudinea paradoxal a misterului mantuirii este mai real sugerat prin simboluri. Vorbirea despre cruce i inviere in mod general, privirea lor in imagini, exprimarea lor prin - 116 acte simbolic-liturgice, sugereaz mai real i mai existenial misterul mantuirii decat teoria satisfaciei lui Anselm, sau teoria penal protestant, care nu pot reda decat o latur din misterul incomprehensibil al mantuirii. Asemenea teorii sunt bune numai dac nu pretind s inlocuiasc misterul insui, in plenitudinea lui incomprehensibil, ci s redea ceva din el in mod relativ i provizoriu. Influena bizantin a constat in voina de a orandui toate amnuntele cultului, ale artei, ale gesturilor vieii religioase in aa fel ca s exprime in mod intuitiv simbolic diferite detalii ale misterului mantuirii. Acestea pot da impresia de formalism, numai dac nu sunt manifestate cu seriozitate i cu convingere. O liturghie svarit intr-o parohie de sat, cu credincioi obinuii cu graiul ei natural-simbolic, red in mod clar i ptrunztor trsturile eseniale ale misterului mantuirii. In orice caz, acest grai al simbolurilor mari i clare e cu mult mai accesibil i mai gritor credincioilor in orice timp decat graiul doctrinar, incrcat de subtiliti care in Occident a cutat prea adeseori s se substituie sugerrii misterului prin simboluri. Dac Ortodoxia are trebuin de o anumit adaptare la trebuinele omului de azi, aceasta nu poate consta intr-o prsire loial a exprimrii simbolice, ci numai intr-o simplificare a acestei exprimri, ca s se vad imediat marile

simboluri ale misterului cretin, corespunztoare marilor, simplelor i permanentelor evidene i trebuine spirituale ale omului de totdeauna. Dar trebuie s recunoatem c in era bizantin Ortodoxia a mai prezentat o caracteristic. Cretinii occidentali o menioneaz i pe aceasta, dar recunosc satisfcui c azi nu o mai are. Vrem s ne oprim puin asupra ei, deoarece socotim c nici pe aceasta nu a produs-o propriu-zis era bizantin, ci influena bizantin doar a accentuat-o, fiind o not inerent a cretinismului autentic i, ca atare, rmanand in oarecare fel proprie Ortodoxiei pan azi. Cat vreme in Occidentul medieval i urmtor Evului Mediu a aprut i s-a dezvoltat ideea a dou imperii separate i opuse, sau a dou sbii in lupt, in Orientul cretin s-a afirmat unitatea lumii, susinut de acelai Hristos Pantocratorul. Imperiul era induhovnicit din interior, nu era silit din exterior s se supun, de o sabie ce se pretindea spiritual, dar care, in fond, lucra tot lumete i care a supus provizoriu imperiul secular printr-o superioritate tot lumeasc. Imperiul Bizantin se simea aflandu-se in interiorul aceleiai zone in care se afl i Biserica, in cadrul ordinii universale a Pantocratorului Mantuitor, dei avea in acest cadru alte slujiri i autonomia unei ordini proprii. Aceasta era o viziune care se apropia de cea cuprins in cuvintele Sfantului Apostol Pavel: i toate le-a supus sub picioarele Lui i mai presus de toate L-a dat pe El cap Bisericii (Ef. 1, 22). In secolele din urm lucrurile s-au dezvoltat in oarecare msur i in Orient in sensul concepiei occidentale, ajungan-du-se la o separaie a statului de Biseric. Dar influena occidental in acest sens s-a exercitat mai mult asupra statului decat asupra Bisericii. Ortodoxia a pstrat i mai departe viziunea lumii ca o estur unitar de raiuni, care ii au centrul i finalitatea in acelai Pantocrator. De aceea, Ortodoxia n-a fcut din partea ei nimic care s adanceasc separarea, sau ca s o transforme in tot felul de antagonisme i

conflicte intre ordinea bisericeasc i ordinea statului sau a culturii. A gsit totdeauna in solicitudinea pentru aspiraiile profunde ale poporului o platform de inelegere i de colaborare cu statul. - 117 Din fericire, semnalm in timpul din urm i in Occident inceputul unei viziuni unitare a sensului lumii i a finalitii istoriei. Unii teologi protestani vorbesc de Hristos cel cosmic, de un Hristos Domn al intregii istorii, despre finalitatea panistoric a operei mantuitoare a lui Hristos, despre conducerea intregii istorii de ctre Hristos spre o int unitar. Se vorbete chiar de o Biseric latent a intregii omeniri, aa cum Sfantul Maxim Mrturisitorul vorbea de o Biseric a neamurilor (necretine), aflat in faza ei profetic. Din partea ei, Biserica Romano-Catolic declar c vrea s renune la lupta impotriva societii necretine, a culturii, a statului, iar un Teilhard de Chardin, un Rahner vd universul intreg condus spre inta final a impriei lui Dumnezeu prin transcenderi succesive. Teologii catolici declar c faptele bune ale omului natural, sunt faptele fcute cu ajutorul harului i consider pe necredincioii care svaresc binele, ca credincioi care nui dau seama de aceast calitate a lor. De aci se trag toate concluziile favorabile unei colaborri a cretinilor cu omenirea contemporan pentru implinirea aspiraiilor nobile ale acestei omeniri. Oare nu se manifest in aceasta o revenire la viziunea unitar a cosmosului sub oblduirea i conducerea Pantocratorului Mantuitor, pe care Ortodoxia a avut-o totdeauna i care i-a gsit in era bizantin doar o expresie mai vizibil? Misterul divin, ca mister al mantuirii, planeaz cu eficien peste toate i in toate; el nu a tiat lumea in dou, fcanduse accesibil numai unei pri i repudiind pe cealalt.

III. Trirea misterului integral al mantuirii de ctre Ortodoxie este una cu experiena vie a Duhului Sfant, ca suflare a vieii din planul divin. Duhul Sfant este Cel ce face mereu contemporan, mereu trit, misterul mantuirii. De aceea Duhul Sfant ocup un loc atat de important in preocuparea i vorbirea Ortodoxiei. In Duhul Sfant, sau prin Duhul Sfant, Ortodoxia triete continuu intregul mister al mantuirii, triete pe Hristos Cel intrupat, rstignit i inviat, in comunicarea vie a Sa i a strilor Sale ctre credincioi. S-a vorbit i se vorbete mult i in protestantism despre Duhul Sfant. Dar Duhul Sfant a devenit acolo factorul susintor al individualismului orgolios, al unei originaliti de inelegere individual nou a credinei, nu al experienei mai presus de inelegere a misterului. Duhul Sfant a fost identificat cu fenomenele intelectuale i sentimentale imanente i individualiste. Dar, experiena autentic a Duhului ne ridic la percepia mai presus de minte i de orgoliu individualist a misterului, care ni se deschide ca o realitate neinventat de noi, pentru toi. Duhul Sfant e captul lucrrii divine a Treimii ajuns in intimitatea noastr subiectiv i revelandu-ni-se ca atare, cum spun Prinii orientali. El ne reveleaz de aceea realitatea divin nu ca teorie intelectual, ci ca via misterioas, mai presus de viaa noastr imanent. El pune la priza vieii noastre sufleteti viaa lui Hristos cel rstignit i inviat, fcand-o viaa comun i nou. De aceea Duhul e dttor de via i ne face vii, pentru c ne ridic din speculaiile despre Dumnezeu i despre mantuire, fcute de la distan, in insi experiena misterului divin in lucrarea lui mantuitoare. Ortodoxia, fiind experiena Duhului ca experien a misterului integral al mantuirii este totdeauna actual, pentru c totdeauna aceast experien rspunde unei necesiti umane fundamentale, spre deosebire de orice teorie intelectual, care prin firea ei ingust i unilateral e lipsit de via i este depit dup un nou pas al spiritului pe linia

progresului intelectual. Aceast imprtire din realitatea misterului divin al mantuirii, prin - 118 Duhul Sfant, este o adevrat via pentru suflet, cu tot ce inseamn o astfel de via. De aceea i cant Ortodoxia: Prin Duhul Sfant tot sufletul viaz, prin Duhul Sfant e inceptura vieii, Duhul mic fptura, unde vine El odrslete viaa, se innoiesc toate, prin Duhul Sfant e inelepciunea i toat buna druire. IV. Caiva teologi protestani (Edmund Schlink, Vogel) au remarcat, in timpul mai nou, c Ortodoxia este doxologic. Acest lucru este adevrat in sensul c, pentru Ortodoxie, Dumnezeu i lucrarea Lui creatoare i mantuitoare nu este un obiect de doctrin teoretic, ci de laud entuziast, ca i pentru psalmistul Vechiului Testament. Ortodoxia se dovedete i in aceasta continuatoarea cretinismului de la inceput, care e modul Vechiului Testament de a se comporta fa de Dumnezeu. Dar, lauda in cultul ortodox nu este exclusiv, ci ea este impreunat cu mulumirea pentru ce a fcut i face Dumnezeu pentru noi i cu rugciunea ce se aduce lui Dumnezeu pentru a ne face parte in continuare de mila i de darurile Sale. Insuirile mree i faptele minunate de buntate ale lui Dumnezeu sunt menionate cu laud, ca un temei pentru cererea unor noi milostiviri i daruri ale Lui i ca asigurri c El ne va face parte din aceste milostiviri i daruri. Ortodoxia este doxologic in sensul larg c toat cunotina despre Dumnezeu i despre lucrarea Lui mantuitoare este orientat practic, existenial, este transformat in rugciune, in grire direct ctre Dumnezeu, in coninutul dialogului nostru cu Dumnezeu, in substan a raportului nostru personal i viu cu El. Ortodoxia a pstrat caracterul autentic al religiei ca dialog al credinciosului cu Dumnezeu, pe cand in cretinismul

occidental s-a dezvoltat caracterul de doctrin, de filosofie a cretinismului, de gnoz, care transform pe Dumnezeu in obiect, diluandu-i realitatea i subordonandu-l minii umane. Dar numai in relaia dialogic Dumnezeu e trit intens i adevrat. De aceea, Ortodoxia e o experien vie a lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu, ca partener in dialogul cu credinciosul, lucreaz, la randul Su, asupra partenerului uman, il binecuvanteaz, ii rspunde la cereri cu mangaierile i darurile Sale. Dumnezeu lucreaz asupra credincioilor prin cult, prin sacramente, iar credincioii simt i mrturisesc prezena lui Dumnezeu in cantrile de laud i rugciunile ce-I aduc. Cultul ortodox sacramental este un dialog ontologic intre Dumnezeu i credincioi i numai dup aceea este i un dialog verbal. Dumnezeu lucreaz asupra noastr, in timp ce ne rugm Lui, dup ce am amintit faptele Lui mantuitoare i L-am ludat pentru ele. Iar lucrand asupra noastr, Dumnezeu ne deschide ochii sufletului ca s intuim lucrarea Lui, ca s o simim i ne mic s dm expresie de laud i de mulumire pentru aceast simire a noastr. Aa fiind, cultul sacramental nu e numai forma de rugciune a cunotinei de Dumnezeu, ci i izvor de cunoatere i de continu verificare a cunotinei de totdeauna a Bisericii, forma principal a tradiiei vii a Bisericii. Cuvintele cultului sunt cluz spre experiena coninutului lor i exprimarea acestei experiene. Credincioii Bisericii Ortodoxe nu i-au insuit invtura Bisericii in genere din catehisme i expuneri doctrinare, ci mai mult din cult, din practica sacramental a misterului mantuirii. Gandirea despre Dumnezeu e cult i cultul e gandire, cluz in gandire. Credinciosul ortodox nu dispreuiete reflexia despre Dumnezeu i despre lucrarea Lui mantuitoare, dar, aceast reflexie o face in spiritul dialogului cu Dumnezeu, e reflexia partenerului care laud pe Dumnezeu, ii mulumete i - 119 -

ii cere ceva, e o reflexie in cadrul viu al dialogului, in experiena misterului divin. Gandirea ortodoxului despre Dumnezeu este cult, chiar dac nu se realizeaz in vremea cultului. Aa fiind, in cultul sacramental al Ortodoxiei care e i gandire, e lucrtor Duhul Sfant, Care e captul lucrrii divine strbtut in interiorul nostru cel mai intim. In ordinea cultului se produce continuu evenimentul intalnirii cu Dumnezeu aa cum in matca unui rau se fac experienele adancurilor. In cult vorbim lui Dumnezeu cantand, pentru c numai cantarea d expresie cldurii experienei mai presus de cuvant. In cantare, fiina noastr devine sensibil la experiena misterului, e rpit de entuziasmul produs in ea de trirea misterului, a Duhului de via dttor i gsete forma de comunicare a acestei triri entuziaste. Cantarea elibereaz cuvintele de sensurile lor intelectuale limitate, fcandu-le adecvate vieii inefabile a misterului trit. Dar cultul mai este, in acelai timp, i vorbirea omului cu Dumnezeu despre trebuinele sale i ale semenilor si, ale lumii intregi ca i despre bucuriile sale pentru darurile primite, in cult, omul ii vede i ii triete profund i existenial, trebuinele sale de Dumnezeu i ia cunotin de ceea ce devine el prin imprtirea cu Dumnezeu. Cci in Duhul Sfant, omul se vede pe sine nu in impasul neputinei i al nefericirii pe care le triete in necunoaterea lui Dumnezeu, ci in ndejdea optimist a implinirii sale i in inceputul acestei impliniri, care se ese in dialogul misterios i mantuitor cu Dumnezeu. De aceea, cultul este optimist. Omul se triete pe sine, in cadrul lui, inlat i gust de mai inainte inlrile sale viitoare, inclusiv viaa sa etern in Dumnezeu, in Duhul iubirii i al comuniunii cu Dumnezeu i cu oamenii Si. Icoanele sfinilor, imnurile de laud cantate lor, trirea comuniunii cu ei, mresc acest optimism. Acestea cuprind o adevrat doctrin optimist despre om, despre ceea ce poate omul s ajung, prin adancirea dialogului su viu

cu Dumnezeu i cu semenii si, o doctrin a mreiei care ateapt pe om, o doctrin a ndejdii pentru fiecare credincios, a unei ndejdi pregustate. Icoanele i imnurile adresate sfinilor il in pe credincios in tensiune intre arvuna primit i desvarirea fgduit, pe drumul dezvoltrii dialogului ontologic cu Dumnezeu, care e un drum escatologic. Perspectiva escatologic a cultului proiecteaz o lumin de optimism asupra vieii prezente. V. Temeiul cel mai adanc al ndejdii, al bucuriei care strbate tot cultul ortodox i caracterizeaz Ortodoxia este invierea. Srbtoarea Patilor care st in centrul cultului ortodox, este o explozie de bucurie, asemenea celei trite de ucenici cand au vzut pe Domnul inviat. Este explozia bucuriei cosmice pentru biruina vieii, dup tristeea intens pentru moartea care a trebuit s o suporte chiar Stpanul vieii prin faptul c s-a fcut om. Cerurile s se veseleasc i pmantul bucur-se, i s prznuiasc lumea cea vzut toat i cea nevzut, c a inviat Hristos, veselia cea venic. Totul s-a umplut de sigurana vieii, dup ce totul inainta inexorabil spre moarte. Teologul Al. Schmemann spune c aceasta e vestea cu adevrat bun, sau evanghelia pe care a adus-o i pe care o propovduiete cretinismul lumii: bucuria invierii. Dac cretinismul n-ar mai da lumii aceast bucurie unic, raiunea lui de a fi ar inceta. Bucuria invierii este vestit de cretinism in fiecare duminic. Cci fiecare duminic este inchinat invierii. Dar tot cultul vibreaz de bucuria invierii i e strbtut, prin aceasta, de tensiunea eshatologic a ndejdii in inviere. Acum toate s-au umplut de lumin, i cerul i pmantul, proclam Biserica in noaptea Invierii, in noaptea lipsei de sens a lumii supus morii, acoperit de un cer a crui intenie nu se cunotea, a timpului care purta totul spre moarte, avand imprimat in sine - 120 pecetea nonsensului, a izbucnit viaa din mormant, care umple de lumina sensului intreaga

lume i timpul ei, care ne-a descoperit intenia binevoitoare a cerului fa de lume i a descoperit chiar i ingerilor sensul creaiei. Timpul a devenit acum din timp spre moarte, din timp ce se desfura in intunericul lipsei de sens, un timp spre inviere, o desfurare luminoas, o continu srbtoare. Toate zilele timpului, toate zilele anului au devenit srbtori, asigurandu-ne c ne duc spre inviere, cum au dus spre viaa de slav pe sfinii pe care-i fericim in ele. Mai bine zis, au devenit un ajun al Duminicii venice, cum zilele sptmanii sunt ajunuri ale Duminicii, cci ele ne oblig inc la un efort, asemntor efortului de pe pmant al sfinilor, pentru a ajunge la fericita lor odihn. Ortodoxia accentueaz cu deosebit struin credina cretinismului in biruina vieii. Lupta, atata timp nedecis intre via i moarte, s-a terminat cu biruina definitiv a vieii. Acum nu ne mai temem de moarte, acum nu ne mai intristeaz moartea, cci ea e trecere la viaa adevrat, pe care o pregustm de pe acum. Amestecul de sens i de nonsens, imprimat in toate, prin faptul c, pe de o parte existau, pe de alta, toate erau supuse morii, a devenit acum numai sens. Viaa a biruit deplin i definitiv asupra neantului i a tristeii. Creaia intreag e destinat, prin inviere, vieii netrectoare, creaia intreag e recuperat de Cel ce a creat-o. Cretinismul apusean e atat de obsedat de grozvia vinei omului i de mrimea jertfei ce a trebuit adus pentru ea, c nu se poate bucura de ajuns de lumina invierii in care am fost mutai. El e ca omul care, trecut prin spaima inecului de la care a fost salvat, continu s tremure de acea spaim i nu se poate bucura deplin de viaa la care a fost readus. Sau e ca fiul care, obsedat de suferina mamei care l-a nscut, nu se bucur din plin de viaa pe care i-a druit-o, uitand c mama insi e vesel c l-a adus la via. VI. Eficiena universal a invierii lui Hristos, trirea misterului mantuirii in cultul

public al Bisericii, pun in relief catolicitatea Ortodoxiei. Lumina i fora Invierii lui Hristos imbrac i ptrund toate. Toi vom invia impreun, o dat cu innoirea intregului cosmos. Fiecare din noi vom invia numai ca mdular al umanitii, in solidaritate cu ea i cu cosmosul intreg. Primul sens al catolicitii este cuprinderea tuturor in raza invierii poteniale. Mantuirea const in readunarea tuturor in Fiul i Cuvantul lui Dumnezeu in care au fost create toate ca un intreg armonic (Col. 1, 17-20). Biserica este aluatul prin care se actualizeaz aceast solidaritate a lumii intregi i, ca atare, e obligat mai mult decat oricine s lucreze in sensul acesta. Biserica e comunitatea celor contieni c sunt prini in dialogul ontologic cu Hristos cel inviat. Dar, din partea Sa, Hristos i-a prins pe toi in acest dialog. Ca atare, Biserica nu e catolic cu adevrat dac nu se simte solidar cu lumea intreag i nu adancete continuu aceast solidaritate. Credincioii ei sunt catolici in msura in care se simt prini, la un loc cu lumea intreag, in legtur cu Hristos i lucreaz conform acestei convingeri. Biserica se distinge prin contiina despre aceast solidaritate a lumii in Hristos i despre datoria ei de a lucra pentru adancirea acestei solidariti. Dar, prin comuniunea special dintre ei, credincioii sunt chemai s fac vizibil perfeciunea solidaritii la care e chemat intreaga omenire. Ei se imprtesc impreun din Hristos cel inviat, artand c numai impreun se vor imprti de inviere, ca mdulare ale aceluiai Hristos total. Ei cant i se roag impreun la liturghie, i, prin aceasta, sufletele lor se topesc intr-o unitate de gandire, de simire, de mrturisire, de iubire comun a lui Hristos i de iubire reciproc. Iar liturghia este opera acestei uniti intre credincioi i - 121 intre ei i Hristos, o jertf i o inlare comun cu Hristos. Fiecare ii imbrieaz pe toi i toi pe fiecare. Fiecare reprezint o valoare in aceast unitate, imbogind-o cu ceva unic.

Aflandu-se impreun in mod contient, in cadrul dialogului viu i ontologic cu Hristos, toi gandesc in cadrul acestui dialog. Cultul fiind experiena comun a misterului mantuirii i reflexia in cadrul ei, toi credincioii adancesc inelegerea misterului i-l pstreaz. Fiecare contribuie, prin experiena lui, la imbogirea experienei i inelegerii comune a dialogului cu Dumnezeu i se hrnete din ea, actualizand la maximum virtualitile nesfarite ale misterului dialogului. Astfel, pe lang sensul extensiv, catolicitatea are i un sens intensiv, sensul de comuniune in continu adancire: fiecare se dezvolt in comuniune cu toi i comuniunea se dezvolt prin aportul personal pozitiv al fiecrui membru, prin darul fiecruia, dezvoltat in Duhul comuniunii, in fiecare se vede i se valorific intregul i, in intreg, fiecare. Ortodoxia prefer, pentru acest sens de comuniune al catolicitii, termenul sobornicitate, pentru c prin el se pune mai bine in relief convergena liber a celor ce o constituie. Sobornicitatea impac prin iubire libertatea credincioilor cu unitatea lor, valorificand darurile personale prin punerea lor in slujba comunitii. Catolicismul, influenat de feudalism, a dezvoltat teoria satisfaciei; Reforma, influenat de individualismul burghez, a dezvoltat teoria neputinei morale umane; Ortodoxia a rmas cretinismul comuniunii de la inceput, pentru c, datorit imprejurrilor istorice, ea a rmas cretinismul poporului de jos. Comuniunea e o oper a Duhului, care imparte daruri deosebite, dar d i elanul fructificrii lor in folosul comunitii, in folosul reciproc. De aceea, Duhul Sfant este Duhul comuniunii, al legturii dintre toate in Hristos, puterea lui Hristos, care ine toate adunate in Logosul creator pe planul cosmic i readun contient i afectuos pe cei ce cred in Logosul intrupat i inviat, realizand comuniunea. Duhul Sfant ine in dialog contient pe credincioi cu Hristos i intreolalt. Numai din El se poate restabili dialogul intre diferite

Biserici desprite. VII. Dar comunitatea bisericeasc are trebuin de o reprezentare pentru continua implinire a slujirilor care o menin ca i comunitate: predicarea cuvantului i svarirea Euharistiei i a celorlalte taine. Hristos, in calitate de cap al Bisericii, comunic mereu Bisericii darurile Sale sau pe Duhul Sfant. Biserica are in sine viaa lui Hristos, dar n-o are din sine, ci primind-o continuu, intr-un dialog in care Hristos e Cel ce d continuu, rspunzand la cereri. Continuu are loc o pogorare a Duhului Sfant prin predicarea cuvantului i prin sacramente. Ocazionarea acestei comunicri a lui Hristos comunitii cu care e legat, dar i deasupra creia se gsete, o implinete preoia slujitoare. Preoia slujitoare reprezint, pe de o parte, comunitatea in cererile ei, pe de alta, pe Hristos care i se comunic comunitii. Preoia face parte din Biseric in cererile ei ctre Hristos, dar reprezint i pe Hristos in comunicarea continu a darurilor Sale. Tot arhiereul se ia dintre oameni i se randuiete spre cele ce sunt ale lui Dumnezeu, ca s aduc daruri i jertfe pentru pcate Nu-i ia cineva de la sine aceast cinste, ci cel ce e chemat de Dumnezeu, ca i Aron (Evr. 5, 1, 4). Preotul se include, pe de o parte, in comunitatea pentru care se roag, dar, pe de alt parte, e contient c o reprezint pe ea i mijlocete prin rugciunile lui darurile. El zice, pe de o parte: Iar pe noi toi care ne imprtim dintr-o paine i dintr-un potir, s ne uneti unul cu altul prin imprtirea - 122 aceluiai Sfant Duh. Iar pe de alta: Insui plinete i acum cererile de folos ale robilor Ti. Ortodoxia imbin aceste dou reprezentri in slujirea preoiei, spre deosebire de catolicism care consider preoia mai mult ca o reprezentare a lui Hristos, sau de

protestantism, care o consider exclusiv ca o reprezentare a comunitii, imbinarea amintit se constat in faptul c membrii ierarhiei, pe de o parte, sunt alei de corpul bisericesc, pe de alta, primesc un har special prin hirotonie; c harul hirotoniei il primesc prin rugciunile credincioilor asociate la rugciunea ierarhului; c ei implinesc slujiri speciale, in care nu pot fi inlocuii de ali membri ai comunitii, dar nu pot implini slujirea lor fr asistena i ajutorul comunitii; c, in fine, chiar definirea doctrinei in Sinoadele ecumenice de ctre episcopat are trebuin de o receptare din partea corpului credincioilor. Ierarhia reprezint, pe de o parte, comunitatea care se afl in realitatea Duhului lui Hristos, iar pe de alt parte, satisface necesitatea transcenderii continue a comunitii spre Duhul lui Hristos, sau a pogorarii continue a lui Hristos asupra ei. Prin ierarhie se manifest faptul c comunitatea nu triete intr-o autosuficien. Structura sacramental i ierarhic a Bisericii reprezint aceast necesitate de transcendere continu a comunitii, dar de transcendere pe trepte legate interior cu treptele pe care se afl. In acest sens, ierarhia face parte din Biseric, fcand legtura intre treapta pe care se afl comunitatea i cea pe care se salt, prin micarea comunitii spre Duhul i a Duhului spre comunitate. De aceea sacramentele, inclusiv sacramentul hirotoniei, sunt i ale lui Hristos i ale Bisericii. VIII. In structura sacramental a Bisericii se d o expresie contient sau se redescoper structura sacramental a cosmosului. Lumea nu are sens decat ineleas ca dar al lui Dumnezeu ctre oameni. Universul e via druit oamenilor de Dumnezeu. Universul a fost creat pentru noi i nu noi pentru univers, spune Sfantul Ioan Gur de Aur (Omilia XVIII la Romani). Totul e dar al lui Dumnezeu ctre om, semn al iubirii Lui. Prin toate lucrurile ni se certific i comunic fluidul iubirii divine, al bunvoinei sau harului Su. Deci toate sunt sacramente, precum orice dar pe care ni-l face un semen al nostru e un

semn i purttor al iubirii lui ctre noi. Dar darul cere s i se rspund cu dar, ca s se realizeze circuitul iubirii, ins intrucat omul nu poate drui decat cele ce i-au fost date spre trebuin, darul lui e jertf i il ofer cu mulumire lui Dumnezeu. Darul omului ctre Dumnezeu e jertf i euharistie. Fiecare om e preot ce aduce euharistia sa lui Dumnezeu, in Hristos sunt concentrate cele mai inalte daruri ale lui Dumnezeu i cea mai pur euharistie a omului. El este arhiereul cel mai inalt. In lumina Lui inelegem toat lumea ca dar i avem puterea de a o oferi lui Dumnezeu ca euharistie pur. Dar, oferind-o lui Dumnezeu ca dar sau ca jertf, punem pe ea pecetea muncii, a inelegerii noastre, a duhului nostru de jertf, s fie transcendere spre Dumnezeu. Cu cat inelegem mai mult valoarea i complexitatea acestui dar divin i-i dezvoltm virtualitile, cu atat mai mult inmulim prin aceasta talanii ce ni s-au dat, cu atat mai mult Il ludm pe Dumnezeu i-i facem mai mult bucurie, dovedindu-ne parteneri activi in dialogul iubirii dintre El i noi. Rodurile ce le aducem lui Dumnezeu sunt o sintez intre darul lui Dumnezeu i inelegerea i munca noastr. Iar oferindu-le lui Dumnezeu, El ni le intoarce din nou incrcate de o nou binecuvantare, de un nou flux de iubire. Sacramentul divin e urmat de euharistia noastr i aceasta iari este urmat de sacramentul divin. i acest circuit al iubirii crete necontenit, transformandu-ne pe noi i umanizand sau spiritualizand - 123 lumea. Astfel, omul nu se afl in faa lumii ca in faa unui obiect fr sens, sau cu un sens pur utilitarist, ci ea este incadrat in raportul personal in continu dezvoltare dintre om i Dumnezeu. IX Dar, lumea dat omului ca dar trebuie s-i pstreze acest caracter i in raportul dintre om i om. Sfantul Grigore de Nazianz spune: S imitm legea cea mai inalt i cea

dintai a lui Dumnezeu, care face s plou peste cei drepi i peste cei pctoi i face soarele s rsar tuturor la fel, care le-a dat pe toate comune oamenilor, cinstind egala valoare a firii omeneti prin egalitatea darului33. Lumea e dat nu numai pentru manifestarea iubirii dintre Dumnezeu i oameni, ci i pentru manifestarea iubirii oamenilor intreolalt. Legtura dintre aceste dou iubiri, sau dintre intrebuinarea lumii ca dar intre Dumnezeu i om i intre om i om, o arat evlavia ortodox prin faptul c orice rod il aduce un om lui Dumnezeu la biseric, dup ce primete binecuvantarea lui Dumnezeu asupra lui, il consum nu numai el, ci druiete din el i celorlali oameni, precum orice dar fcut de un credincios unui srac e considerat ca fcut lui Dumnezeu, conform cuvantului Mantuitorului (Mt. 25, 34-41). E un fenomen care ar trebui s ia amploare pan la generalizarea complet. Faptul c lumea e primit in dar de la Dumnezeu, implic datoria omului de a o face continuu dar semenilor si. Aceast intrebuinare transform bunurile materiale i spirituale din ziduri despritoare i din motive de ceart, de lupt i de orgoliu, in puni ale iubirii i comuniunii, ale catolicitii. Numai aceast viziune despre rostul lucrurilor, radical deosebit de cea individualist, poate rezolva problema social. X Precum intoarcerea lumii ca dar lui Dumnezeu nu se sfarete niciodat, ci inscrie un progres continuu in dezvoltarea darului i in creterea iubirii, aa nu trebuie s inceteze implinirea datoriei iubirii fa de semeni, ci trebuie s creasc continuu. Sfantul Ioan Gur de Aur, urmand Marelui Pavel (Rom. 13, 8), declar c datoria iubirii nu inceteaz niciodat, ci, din ce este mai contiincios implinit, din aceea contiina ei crete mai mult. Dar, prin aceasta, crete spiritual omul insui. Necesitatea de a iubi i de a fi iubit devine tot mai subtil i mai adanc, din ce sporesc oamenii din punct de vedere spiritual. Iar situaiile in care omul are trebuin de iubire, de ajutor, se inir i se schimb fr

incetare. S-a spus in teologia occidental c cretinismul patristic nu e preocupat de om i, de aceea, nici Ortodoxia. Dar nu s-au scris in toat literatura cretin din cele dou mii de ani pagini mai patetice despre datoria iubirii fa de om, despre valoarea omului i despre inta mrea spre care e chemat, ca cele scrise de Prinii capadocieni. Ei deschid perspectiva unui progres nesfarit al umanitii prin creterea contiinei despre datoria iubirii dintre om i om, despre responsabilitatea omului pentru om. Aceasta e slava spre care e chemat omul, indumnezeirea lui printr-o umanizare continu. In considerarea lucrurilor ca bunuri de druit i in simirea iubirii de om ca o datorie nesfarit, Ortodoxia intrupeaz aceleai principii sociale maximaliste, pe care le intrupeaz Evanghelia cand ne poruncete s iubim pe aproapele i chiar pe dumani ca pe noi inine. In aceste principii se concentreaz i se finalizeaz practic i existenial, orizontul infinit deschis de dogmatica cretin. Viziunea unui progres al umanitii prin adancirea contiinei despre datoria 33. Depauperum amore, P.G., XXXV, col. 891. - 124 nesfarit a iubirii, e sprijinit i de invtura ortodox despre energiile divine necreate. Aceasta implic o viziune dinamic a lui Dumnezeu. Dumnezeu ii pune in eviden i in lucrare, in cursul progresului spiritual al omenirii, alte i alte energii, pe msura capacitii omenirii de a se deschide lor i de a le fructifica. Dar progresul se face mereu in compasul Invierii lui Hristos i al invierii noastre in El, pe calea neabtut a interminabilei desvariri din sursa nesfarit a iubirii lui Hristos. Acestea sunt valorile eseniale ale Ortodoxiei. Ortodoxia n-a creat doctrine care s ingusteze mesajul evanghelic la orizontul moral i social limitat al timpurilor trecute. Ea se

deschide celor mai indrznee din visurile generoase ale omenirii contemporane, fr s incurajeze, totui, haosul propus de unele din ele. Ea nu ingusteaz progresul prin autoritate i nu incurajeaz dezordinea individualist, ci promoveaz progresul in desvarirea infinit a comuniunii. UNIVERSALITATEA I ETNICITATEA BISERICII IN CONCEPIA ORTODOX Baza pentru concilierea acestor dou aspecte ale cretinismului a fost pus de evenimentul Cincizecimii, cand acelai Duh Sfant al aceluiai Hristos i al aceleiai inelegeri i propovduiri a Lui s-a coborat in chipul limbilor diferitelor neamuri. Sfantul Grigorie de Nyssa, vorbind de acest eveniment, spune c, contrar cu ceea ce s-a intamplat la turnul Babel, cand apariia varietii limbilor i-au fcut pe cei de fa s nu se mai poat inelege, la intemeierea Bisericii, in ziua Cincizecimii, prin aceeai varietate de limbi s-a realizat o armonie intre toi, cci toi inelegeau i exprimau in limbi diferite acelai lucru. Cci din acelai Duh, revrsandu-se in toi aceeai inelegere sunt adunai toi intr-o unic armonie34. Sfantul Grigorie de Nazianz, interpretand acelai eveniment al coborarii Sfantului Duh i al vorbirii Apostolilor in limbile tuturor celor de fa, spune c prin Duhul Sfant cei separai in multe i diferite feluri de limbi, au devenit toi deodat de aceeai limb cu Apostolii ( ). Cci trebuia ca cei ce au rupt conglsuirea ( ) la construirea turnului Babel s vin iari la conglsuire o dat cu zidirea duhovniceasc a Bisericii35. E vorba, deci, de naterea unei gandiri comune in cei ce vin la credin, in cei ce intr prin Duhul Sfant in trirea in Hristos. Sensibilitatea identic pentru Hristos trit de

Apostoli, sub inraurirea Duhului Sfant al aceluiai Hristos, ii fcea pe acetia s o comunice in mod identic, cu toat deosebirea de limbi in care comunicau; iar pe cei ce se deschideau propovduirii lor s triasc coninutul ei in mod identic cu Apostolii i intreolalt. Fr s se desfiineze varietatea de limbi, prin ele se vehicula acelai coninut, aceeai simire; fr s se desfiineze varietatea de neamuri, ele se unesc in aceeai gandire i simire a lui 34. In Pentacostem Oratio, XVII, P.G., 36, 448. 35. In Sanctum Stephanum, P.G., 26, 705. - 125 Hristos. S-ar putea spune c tocmai prin aceasta s-a intemeiat Biserica: prin infuzarea unei inelegeri i simiri comune a lui Hristos in cei ce au venit la credin, a unei inelegeri i simiri comune cu cea care s-a luminat i s-a aprins in Apostoli prin pogorarea Duhului aceluiai Hristos in ei. Biserica este prin aceasta opusul turnului Babel. Ea a unit in Duhul aceleiai inelegeri i iubiri a lui Hristos pe cei ce au primit s lucreze pentru zidirea ei i i-a fcut s se zideasc pe ei inii in mod armonios in ea, fr s se confunde, pe cand turnul Babel i-a separat, i-a fcut s nu se mai poat inelege, s nu mai aib o gandire comun. Respectul din ziua Cincizecimii pentru limbile neamurilor l-a artat Biserica in primele secole, folosind aceste limbi nu numai pentru convertirea diferitelor popoare, ci i dup aceea admiandu-le ca limbi de cult i acceptand traducerea Bibliei in acele limbi i dezvoltarea unei literaturi cretine in ele. Aa s-au nscut Biserici de limb greac, sirian, armean, copt. Dac in Occident Biserica a impus pretutindeni limba latin, in Rsrit, unde a dinuit imperiul ca factor politic de unitate, Biserica a putut accepta folosirea limbilor naionale in cuprinsul ei, ba chiar Imperiul Bizantin a pstrat pan la un grad un caracter multinaional. Alturi de limba greac s-au pstrat in cadrul Imperiului ca limb de

cult i de via i literatur cretin in mod permanent limba latin in prile Balcanilor de azi, ba se pare c i limba altor populaii, iar in prile de Rsrit, limba sirian i limba copt, ca s nu mai vorbim de legturile pe care Biserica din Imperiul Bizantin le-a pstrat cu Biserica de limb ivir i cu cea armean pan la rmanerea celei din urm in unitatea dogmatic cu Biserica din Imperiu i din afara lui. Izvoarele istorice vorbesc nu numai de o existen alturat a acestor limbi in Biserica din Rsrit, ci i de o convieuire a lor cand membrii diferitelor popoare se aflau impreun in instituii bisericeti comune, ca in unele mnstiri celebre pentru toat Biserica, sau in mnstiri care aparineau unui popor anume intemeiat in locuri de atracie pentru toate naiunile din Imperiu. Astfel in Mnstirea Sfantului Teodosie, la rsrit de Betleem, chiar intemeietorul ei, Sfantul Teodosie (1529) a cldit in a doua jumtate a secolului V patru biserici, dintre care in trei se fcea serviciul divin in trei limbi naionale, i anume in greac, in armean i beso-tracic, iar in una pentru bolnavii mintali36. In Palestina exista, dup un autor din a doua jumtate a secolului VI i inceputul secolului VII, o mnstire cu numele Soubiba, cu o parte pentru sirieni i o parte pentru beso-traci. In memoriile inaintate la anul 553 impratului Justinian i patriarhului Mina de egumenii mnstirilor din Constantinopol i din alte pri ale imperiului este semnat i egumenul unei mnstiri a beso-tracilor din Constantinopol, ca i al unei mnstiri care se numete Basian i al altei mnstiri a Sfantului Basa, care, probabil, este una cu Besia i cu Besa. Egumenul altei mnstiri semneaz prin diaconul su Zoticos, care e identic cu numele martirului Zoticos de la Niculiel (Dobrogea)37. E de observat c chiar o limb ca cea beso-trac care era o limb trac latinizat avea

pentru popor un cult bisericesc propriu, dei nu ne-au rmas documente scrise din aceast limb, intrucat teologii acestui popor, cum sunt clugrii scii de la inceputul secolului VI, 36. Vita S. Theodosii ed. Usenser, 44, 19 i in P.G. 114, 506, BC, la Karol Holl, Das Fortdauer der Volkssprachen in Kleinasien in nachristlicher Zeit, in Gesammeltc Aufstze zur Kirchengeschichte, II Osten. 2 Hallbend, Mohr, Tubingen, 242. 4. Ioan Moschos, Pratum Spirituale, cap. 157, P.G., 87,3,3025, B. 37. Mansi, Concil Coli, Ampl, V, p. 907. - 126 sau Dionisie Exiguul, folosesc latina literar universal. In secolul IX, pentru popoarele slave incretinate, Biserica din Bizan a acceptat alctuirea unui alfabet slavon i traducerea crilor de cult i spiritualitate ortodox in limba slavon. Pentru poporul roman, la care s-a practicat pan in secolul X pentru uzul cotidian limba latin popular, ca limb bisericeasc, iar pentru teologie limba latin literar universal, s-a produs acum, sub fora imprejurrilor, fenomenul curios c locul latinii literare l-a luat pentru teologie i pentru uzul inaltei ierarhii bisericeti limba slavon i greac. Dar aceasta pentru o vreme destul de scurt, cci inc din secolul XV, avem o seam de documente bisericeti i teologice de limb popular scris. Astfel, limba popular roman, care e extrem de probabil c a fost o limb de cult inc de la inceputul cretinrii lui de prin secolele I, II (dat fiindc neamul beso-tracilor se intindea pan in Pind i Bitinia, aflandu-se i in oraul Filipi i in jurul lui, primul ora unde a predicat Sfantul Pavel in Europa), devine acum definitiv i o limb scris. Uzul ei permanent dintr-o perioad anterioar influenei latinei cretine iradiat de la Roma (de pe la sfaritul sec. II) i in tot timpul cat la centrele ierarhice i politice ale Principatelor Romane se practica slavona sau

greaca, il arat faptul c aceast limb roman scris apare de la primele ei documente pstrate, din secolele XV-XVI, aproape sut la sut cu un lexic cretin latin, cu foarte puine elemente slavone, dar cu un lexic latin total diferit de cel al latinei literare universale. Prin introducerea limbii populare romane i in cultul bisericesc de la centrele episcopale i voievodale, poporul roman s-a gsit dintr-o dat intr-o situaie mai bun din acest punct de vedere decat celelalte popoare ortodoxe. Traducerile care apar de acum sunt redate in limba grit a poporului, evoluand totdeauna cu ea, cat vreme limba greac i slavon, ca i cea armean, etiopian, copt, siriac, folosite in cult rman fixate in formele in care au fost folosite in primele traduceri, devenind in mare msur neineleas de respectivele popoare, ci mai mult afirmri ale etnicitii lor deosebite i documente ale istoriei lor. Tradiia convieuirii limbilor naionale in mnstiri vecine sau chiar in aceleai mnstiri a trecut in Ortodoxie, de prin secolul X, din Palestina in Sfantul Munte Atos. El a preluat prin aceasta funcia meninerii popoarelor ortodoxe in unitatea lor duhovniceasc neconfundate etnic, prin cei mai respectai reprezentani ai lor. Viaa in acelai duh, traducerea acelorai cri duhovniceti fcute in Sfantul Munte in diferitele limbi naionale, se rspandeau in sanul tuturor popoarelor ortodoxe, meninand unitatea lor intr-un mod nejuridic, neforat, dar cu atat mai profund decat prin msuri exterioare pornite de la un centru oarecare. Universalismul ortodox se menine iradiind cu prestigiu, dar in mod neimpus, din acest centru unitar i in acelai timp polinaional. Dar, un rol tot aa de mare, sau i mai mare, din alte puncte de vedere, in pstrarea fiinei popoarelor ortodoxe din sud-estul european, prin susinerea lor in Ortodoxie, i prin

aceasta, intr-o unitate spiritual cretin, l-au avut rile Romaneti, care au preluat dup cderea Imperiului Bizantin rolul lui de ocrotitoare a Ortodoxiei diferitelor popoare de pe fostul lui teritoriu din urm, devenind un Byzance apres Byzance, dup expresia lui Nicolae Iorga. Imprejurrile istorice le-au rezervat acest rol, datorit faptului c ele au fost singurele ri care i-au putut pstra in aceast parte caracterul de state cu oarecare - 127 independen, in cuprinsul lor s-au refugiat continuu numeroi reprezentani ai culturii bisericeti a diferitelor popoare din Balcani i au putut s-i dezvolte pe teritoriul lor activitatea lor crturreasc in limba naional a lor, cu repercusiuni salvatoare pentru meninerea contiinei naionale in popoarele lor czute sub stpanirea otoman pentru mai multe secole. Cultura greac i slavon de copieri de manuscrise, de tiprituri, de traduceri din greac in slavon, de creaii originale a continuat in rile Romaneti nu numai nestingherit, ci i puternic sprijinit de voievozii celor dou ri Romaneti, alturi de dezvoltarea unei literaturi de traduceri romaneti in manuscrise i tiprituri. Studiul celor peste 2000 de manuscrise slave pstrate pe teritoriul romanesc arat, pe de o parte, c aproape tot ce s-a tradus din literatura slav la sud de Dunre se regsete in manuscrisele copiate la noi; pe de alt parte, c in rile Romaneti s-au pstrat unele din cele mai importante scrieri aparinand cultelor sud-slave in texte mai vechi decat in locul de origine i c pan astzi se face apel la copiile romaneti spre a publica asemenea opere. Cele mai vechi provin din Transilvania i Banat, de ex. Octoihul de Caransebe38. Aceasta arat, poate, c un motiv pentru care s-a rspandit literatura bisericeasc slav in rile Romaneti i s-a introdus chiar in cult a fost faptul c ea, nemaiputand fi copiat in rile lor de origine, s-a copiat de ctre reprezentani refugiai ai acelor popoare la noi, ceea ce i-a

fcut i pe crturarii romani s invee slava ca s citeasc aceste comori bisericeti i patristice. Deci, la baza acestei introduceri a limbii slavone in uzul bisericesc de la noi a putut fi i un motiv de ospitalitate. Patriarhul Dositei al Ierusalimului tiprete la sfaritul secolului XVII i inceputul secolului XVIII o mulime de scrieri greceti in rile Romaneti, iar voievodul Constantin Brancoveanu tiprete cri pentru toate popoarele din Orient pan i in limba ivir i arab i le trimite in teritoriul acelor popoare. Ba chiar infiineaz o tipografie arab pe teritoriul romanesc. Dar, ajutorul rilor Romaneti nu se oprete la atata. In cuprinsul lor se infiineaz o mulime de mnstiri inchinate cu vastele lor moii Patriarhatelor din Orient i mnstirilor din Sfantul Munte i altor mnstiri din Orient, cu vieuitori greci in ele, trimiand tot venitul lor acelor Patriarhate i mnstiri. O cincime din teritoriul acestor ri a fost astfel inchinat acelor Patriarhate i mnstiri. In afar de aceasta, voievozii fceau continuu danii bogate acelor Patriarhate i mnstiri. Tipografia arab infiinat de Brancoveanu la Snagov, avea ca scop s tipreasc cri de slujb pentru ortodocii arabi, care din lips de cri in limba lor cei mai muli rmaneau fr s slujeasc randuiala de toate zilele. Fostul patriarh al Antiohiei, Atanasie, venind la Bucureti, vzu o ar cu atatea sfinte i adevrat imprteti zidiri bisericeti i mai ales cu frontispicii i seminarii pentru diferite studii eline i slavoneti i pmantene i pe deasupra i cu tipografii pentru toate popoarele acestea39. Exemplul rilor Romaneti ne arat, astfel, cum un popor ortodox susine timp de secole, cu toate mijloacele sale, Ortodoxia altor popoare i cu aceasta insi fiina lor, cand ele ajung in situaii de mare pericol pentru credina i insi existena lor. i rile Romaneti au fcut aceasta fr nicio tendin de dominaie, cci dei au susinut i recldit

de multe ori toate mnstirile din Sfantul Munte, pentru ele s-au mulumit cu un simplu 38. Constantin Giurescu, Dinu Giurescu, Istoria Romanilor, p. 354. 39. Dumitru Stniloae, Viaa i activitatea Patriarhului Dositei al Ierusalimului i legturile lui cu rile Romaneti, Cernui, 1929, p. 57. - 128 schit, Prodromul. 2. Natura i temeiurile universalismului poli-naional al Ortodoxiei. Universalismul poli-naional al Ortodoxiei ilustrat de-a lungul istoriei, ii are mai multe temeiuri dogmatice: a) Unul din ele este varietatea i solidaritatea intiprit cretinilor prin insui actul creaiei. Continuand s aib grij de creaia Sa, Dumnezeu o menine prin Providen in aceast varietate i solidaritate. Sfantul Grigorie de Nyssa, atribuie persistena variat i armonic a lumii insi puterilor sdite in ea prin creaie. El numete aceast solidaritate in varietate a creaiei cor (). Acest cor e slbit acum prin pcat, dar el este in curs de refacere prin Hristos, i se va reface in toat armonia lui simfonic in viaa viitoare40. Menionand rolul Providenei divine in pstrarea varietii i solidaritii creaiei, Sfantul Maxim Mrturisitorul o descrie astfel: insi persistena creaturilor, ordinea, poziia i micarea lor, legtura reciproc a celor de la extremiti prin cele de la mijloc, nedesfiinarea unora de ctre altele prin opoziie, consimirea prilor cu intregurile i unirea deplin a intregurilor cu prile, deosebirea neamestecat a prilor insei prin diferena caracteristic fiecreia i unirea fr contopire intr-o identitate neschimbat a intregurilor i, ca s nu le spun pe toate, legtura i deosebirea tuturor i succesiunea inviolabil a tuturor i a fiecreia dup specia proprie, necorupandu-se nicidecum raiunea

proprie a firii i neconfundandu-se cu altceva arat clar c toate se susin prin purtarea de grij a lui Dumnezeu, care le-a creat. Singur Dumnezeu este Proniatorul tuturor lucrurilor, nu al unora da i al altora nu, ci al tuturor la un loc, a celor generale i a celor singulare; cci dac toate cele particulare s-ar strica din lipsa Proniei i a pzirii cuvenite a lor, s-ar strica i cele generale (pentru c cele generale constau din cele particulare). Pentru c prile subzist in intreguri i intregurile in pri41. Legturile interioare dintre creaturile care nu se confund, nu subzist numai prin puterile lor, ci i prin puterea proniatoare a lui Dumnezeu. i cum Pronia e una, dar strbate prin toate, creaturile, dei sunt variate, se menin i ele intr-o unitate. Dumnezeu fiind bun i inelept, lucreaz, fr indoial, in toate cele cunoscute Lui i voite de El ca bune i folositoare, strbtand ca un Atotputernic prin toate cele vzute i nevzute, generale i particulare, mari i mici, prin toate cele ce au existena dup orice fel de esen, neczand din buntatea, inelepciunea i puterea lui Dumnezeu. Cci pe toate le conserv dup raiunea existenei fiecreia pentru ele insele i pe unele pentru altele in armonia i persistena legturii indisolubile a tuturor42. Toate, deci, exist atat pentru ele cat i unele pentru altele. Nu numai cele mici au lips de cele mari, ci i cele mari au lips de cele mici, cum spune undeva Sfantul Ioan Gur de Aur. Cci cele mici au, de cele mai multe ori, rolul articulaiilor intre cele mari. b) Valoarea de neinlocuit a fiecrei individualiti, sau valoarea ei etern cand e vorba de creaturile contiente, sau a fiecrei specii cand e vorba de creaturile nedotate cu contiin, e dat, dup Sfantul Maxim Mrturisitorul in faptul c ea are o raiune etern in 40. In Psalmos, P.G., col. 485. 41. Ambigua, P.G., 1187-1189.

42. Ibidem, col. 1192. - 129 Logos, ca fundament ontologic al ei. Iar raiunile tuturor aflandu-se in acelai Logos, fiind purtat din veci i pan in veci de aceeai Persoan divin, ca element al unui coninut unitar al gandirii i iubirii Sale i chipurile lor create fiind destinate unei maxime penetrri a lor de ctre ideile lor afltoare in acea Persoan suprem, aceste imagini create se afl intr-o legtur interioar i cu Logosul purttor al lor i inainteaz in aceast unitate fr confuzie. Acelai Logos personal in comuniune cu Tatl i cu Duhul Sfant se rsfrange spiritual in toi credincioii in mod corespunztor cu fiecare i, prin aceasta, toi redau numai impreun bogia nesfarit a aceluiai unic Subiect divin i realizeaz prin comuniunea intre ei o comuniune asemntoare celei a Logosului cu Tatl i cu Duhul Sfant, nutrindu-se spiritual din ea. De aceea, numai in relaia cu semenii si, relaie in libertate deplin, omul se realizeaz ca om deplin, adic numai in relaie cu alii se activeaz chipul Logosului ca Subiect in el. In acest sens, Sfantul Grigorie de Nyssa spune: Nu intr-o parte a naturii umane se afl chipul dumnezeiesc, nici intr-un membru al ei se gsete harul, ci natura in totalitatea ei este chipul lui Dumnezeu43. In alt ineles, asemnarea cu Dumnezeu nu e numai chipul unei persoane din Sfanta Treime, ci a intregii Treimi de via inceptoare. Credinciosul in felul acesta reflect in sine, in structura i viaa sa spiritual, viaa intertreimic a Dumnezeirii. Aceasta au invat-o Sfantul Grigorie de Nyssa, Sfantul Chirii din Alexandria, Fericitul Teodoret, Vasile de Seleucia, Atanasie Sinaitul, Ioan Damaschin, Fotie. Am redat citatul acesta dintrun

alt teolog ortodox, Ciprian Kern dintr-o lucrare a sa despre Sfantul Grigorie Palama44. Dionisie Areopagitul numete aceste raiuni ale lucrurilor afltoare in Dumnezeu, predefiniri (), cci ele ii au contururile virtuale ale formelor ce le vor realiza in gandirea divin. Dar, in acelai timp, aceste predefiniri sunt numite de el inaintri binefctoare ( ), cci in crearea lor Dumnezeu iese, prin lucrrile Lui, din Sine, iar prin pronierea lor inainteaz in definirea lor treptat, sau se proiecteaz mereu inaintea lor atrgandu-le i pe ele spre aceste noi precizri ale formelor lor. Atat ieirea aceasta a lui Dumnezeu din Sine prin crearea lor, cat i inaintarea Sa cu ele i a lor cu El in definirea lor este o lucrare prin care se activeaz buntatea lui Dumnezeu i buntatea imprimat de El in ele i, deci, i buntatea fiinelor contiente. Cci numai in buntate se realizeaz adevratul progres al creaturilor. Prin aceasta se intresc i ele insele in existena lor proprie, dar ajut i promovarea tuturor celor cu care ajung in relaie, s se desvareasc. Acest progres este, deci, i o treptat unire a lor prin reciproca inelegere i iubire intre fiinele contiente i prin inelegerea naturii lipsit de contiin, dar dat ca un mijloc de unire intre ele, prin folosirea i dezvoltarea comun a posibilitilor ei. Legtura dintre fiinele contiente se dezvolt prin comuniunea iubirii. Dar prin ea se dezvolt in acelai timp fiecare din ele spre desvarirea ei. Iubirea lui Dumnezeu ctre credincioi i a credincioilor intreolalt se comunic prin toate i se servete in voina ei unificatoare de toate. Folosirea lucrurilor ca semne ale 43. Patrologia greac, 44, 185, C. 44. Ciprian Kern, Antologia Sv. Grigorii Palami, Ymca Press, p. 356. - 130 iubirii druitoare le curete i le sfinete, in sensul acesta trebuie inelese Tainele i

Ierurgiile Bisericii care se folosesc de materiile cosmosului. c) Dar persoanele avandu-i raiunile lor distincte, sau fiind chipuri diferite ale aceluiai Subiect contient i iubitor al Logosului, dei sunt unite in mod neconfundat in El i cu El i, deci, sunt unite in acelai timp distinct i intreolalt, sunt determinate i ca grupuri naionale deosebite. Spiritualitatea omului, dei e, pe de o parte, general uman, are i o not specific naional. Iar comunicarea i colaborarea intre naiuni servete i ea la imbogirea complex a umanului, sau a fiecrei naiuni, fr ca ele s se confunde, atata timp cat pmantul continu s se afle in condiii geografice variate i imprejurrile de via istoric in fiecare loc sunt i ele variate. Dar naiunile rman, prin ceea ce au general uman in ele, in unitatea lor panuman. Iar persistena lor ca naiuni neconfundate reprezint persistena unor rezerve sau surse netrectoare de imbogire uman reciproc. Aceast unitate in varietate a naturii noastre, slbit i tulburat prin egoismele tuturor formelor de pcat, a insemnat i o slbire a micrii ei spre unitatea in Dumnezeu. Hristos a venit spre iconomia plinirii vremurilor ca pe toate s le recapituleze in Sine, cele din ceruri i cele de pe pmant (Ef. 1, 10). Plinirea vremurilor ( ), de care vorbete Sfantul Apostol Pavel, este umplerea timpurilor de tot ce trebuie s se desfoare in el i, deci, trecerea lui dincolo de timp prin aceast plintate, nemaiavand spre ce alt plinire s inainteze, timpul e dat pentru micarea tuturor spre unirea lor intreolalt i cu Dumnezeu. Ajunse in Dumnezeu i in unirea lor deplin, timpul nu mai are spre ce inainta, dar unirea deplin in varietate, spre care s-a inaintat in cursul lui rmane in venicie. Timpul i-a ajuns plinirea, prin Hristos, in Dumnezeu care va fi totul in toate (1 Cor. 15, 28). Dar toate rman neconfundate, ins in unire.

Sfantul Maxim Mrturisitorul descrie aceast implinire prin Hristos a scopului pe care Dumnezeu l-a dat creaiei de la inceput, dar de la care ea s-a abtut, astfel: Cci Dumnezeu trebuia s ne fac pe noi asemenea Lui, ca s avem prin participare trsturile exacte ale buntii Lui; El ne pusese ca scop dinainte de veci s fim in El i s inaintm spre aceast int preafericit, dandu-ne ca mod spre aceasta buna intrebuinare a puterilor noastre naturale. Dar noi, respingand cu voia acest mod, prin reaua intrebuinare a puterilor naturale, ca s nu rmanem departe de Dumnezeu, instrinai de El, Dumnezeu introduce un alt mod, cu atat mai minunat decat primul i mai demn de Dumnezeu, cu cat ceea ce e mai presus de fire e mai inalt decat ceea ce e dup fire. i aceasta este venirea atottainic a lui Dumnezeu la noi. De fapt, tuturor le este evident c taina svarit la sfaritul veacului in Hristos este dovedirea i implinirea tainei pus la inceputul veacului in protoprinte45. Deci Dumnezeu n-a creat lumea i pe oameni in varietatea lor ca s desfiineze la sfarit aceast varietate, cci aceasta ar insemna s desfiineze ceea ce a creat, ci ca s conduc creaia in aceast varietate a ei la desvarirea ei i, deci, la unirea ei in Dumnezeu. In Apocalips se spune c neamurile vor umbla in lumina fcliei Mielului (Apoc. 21, 24). i vor cra in cetatea (impriei venice) odoarele i comorile neamurilor (Apoc. 21, 26), vor cra adic formele in care au realizat ele desvarirea uman, cretin, ca s se arate i in aceasta bogia imaginaiei creatoare i desvaritoare a lui Dumnezeu. 45. Ambigua, P.G., 91, 1097. - 131 Prin Biseric se urmrete unirea intre cretini in Hristos; dar o unire i o desvarire care nu inseamn anularea varietii lor. Dac oamenii ca persoane unice nu se confund in aceast unitate, nici neamurile nu se confund.

d) Am dat in cele de mai sus cateva temeiuri ale concilierii dintre universalism i etnicitate in cretinism. Bisericile autonome i autocefale respir prin cretinism in universal i se simt infrite, dar nu se confund prin cretinism. Astfel, in Hristos nu se desfiineaz varietatea creaiei, dar se intrete unitatea simfonic a ei, sau se d un impuls nou micrii spre o unitate in varietate i, prin aceasta, descoperirii intregii frumusei a ceea ce aduce fiecare in aceast unitate. e) Aceasta nu inseamn c indivizii nu pot fi cretini decat impreun cu toat naia lor, sau c toi indivizii dintr-o naie trebuie s fie cretini, sau aparintori aceleiai Biserici; nu inseamn c cretinismul lor e condiionat de etnicitatea lor i produs de ea. Universalismul Ortodoxiei in diversitatea etnic implic o unitate care nu corespunde nici cu unitatea ineleas ca federalizare de Biserici cu credine diferite, nici cu o unitate interconfesional sau transconfesional a unor indivizi care ies din graniele confesiunilor sau Bisericilor lor, nici cu unitatea realizat prin recunoaterea reciproc a unor Biserici care rman la credinele lor diferite. Unitatea universal a Ortodoxiei in varietatea organic a neamurilor corespunde intrucatva cu unitatea organic din cele patru modele de unitate infiate in documentul Concepte de unitate i modele de uniune al Comisiei pentru Credin i Constituie din octombrie 1972. Desigur ins c, inelegand unitatea Ortodoxiei drept corespunzand in oarecare msur unitii organice, de care vorbete acel document, nu socotim c ea trebuie ineleas ca una ce poate fi construit de oameni, ci ca una ce e dat de la inceput prin Apostoli. Aceast unitate, fiind unitatea de credin in varietatea naiunilor, nu vrea s nesocoteasc nici varietatea i independena naiunilor in cadrul unitii, dar nici s sfaie

unitatea de credin prin varietatea neamurilor i indivizilor. Ea nu stric echilibrul intre unitatea de credin i varietatea naiunilor, nici in favoarea unei uniti unilaterale, nici in favoarea unui individualism naional unilateral, sau al unui individualism pur i simplu. Ea e sinodal, inelegand prin aceasta c membrii ei, persoane sau neamuri, sunt neincetat intr-un raport liber, iar cand episcopii ei se adun intr-un sinod formal, ei nu se adun pentru a cuta o unitate pe care nu o au, ca reprezentanii diferitelor Biserici in Consiliul ecumenic, ci pentru a extinde acordul lor intr-o chestiune nou care se pune Bisericii. Biserica Ortodox crede c unitatea ei este harul plenitudinii credinei in Hristos i a unirii cu El care i s-a transmis de la Apostoli in succesiunea neintrerupt a generaiilor. Ea nu vede cum s-ar mai putea aduga ceva la aceast plenitudine i la posibilitatea acestei maxime uniri cu Hristos, dat in ea fiecrui membru al ei. Ea socotete c nici in credinele afirmate in mod ireconciliabil intr-un cretinism individualist nu e dat plenitudinea, nici intr-un cretinism in care coninutul comun i integral nu-i adancit prin acordul continuu al membrilor ei care fac parte din ea i-i aduc modurile lor de trire a acestei plenitudini. Cci bogia plenitudinii nu poate fi trit decat de comunitatea multitudinii persoanelor i - 132 a naiunilor neuniforme in modul lor de a tri. Dar Ortodoxia recunoate c pe lang unitatea deplin in diversitate in credina pe care o au intreolalt membrii variai ai Bisericii i neamurile diferite in cadrul crora ii desfoar activitatea, ea are o anumit legtur i o anumit unitate in diversitate i cu celelalte formaiuni cretine. Aici deosebirea e nu numai de ordin etnic, ci se extinde i in planul credinei. Aceasta e unitatea in diversitate a ecumenismului contemporan. Ea ii are importana ei pentru colaborarea cretinilor in diferite probleme comune ale lumii

contemporane, dar i pentru dialogul pe care il inlesnete ca metod de inaintare spre o unitate tot mai mare i pan la urm deplin in credina, care trebuie s fie credina integral de la inceput a Apostolilor i a Bisericii primare. Prin aceasta, credina cretin trebuie s obin trei daruri: prsirea orgoliului unor credine individuale, plenitudinea credinei apostolice, acordul liber sau sinodal al persoanelor i Bisericilor autocefale, ca o trstur a unitii iniiale i ca o putere de inaintare in unirea dintre ele i dintre ele i Hristos. Pan la aceast unitate sinodal intre toi cretinii, spre care toi nzuiesc, unitatea ecumenic contemporan poate fi numit i o unitate a dialogului, o legtur a unui dialog pe care nicio parte nu vrea s-l rup. Suntem obinuii cu ideea c eul personal nu are numai funcia afirmrii unei contiine individuale, ci i funcia contiinei de ceilali i a rspunderii fa de ei. Insul trebuie s renune la sine, in favoarea altora, pentru a se realiza pe sine. Intr-un fel eul printelui devine un eu al copiilor mai contient i mai responsabil de ei, decat ei inii. Hristos s-a fcut in acest sens Ipostasul nostru, al tuturor, a suferit pentru toi i ne-a dat tuturor putina s scpm de pcate i de moarte i s ajungem la plenitudinea vieii eterne in unitatea noastr in Dumnezeu, in El se adancete i in noi aceast funcie a eului nostru, acest caracter de eu responsabil pentru alii. Dar aceast uitare de noi inine in rspunderea pentru alii, fiind susinut de modelul i de puterea lui Hristos, nu poate s se concilieze cu o renunare sau cu o diminuare a coninutului pe care-l reprezint Hristos, aa cum e gandit in Ortodoxie. Renunarea la aceast primire integral a lui Hristos ar insemna insi slbirea responsabilitii noastre pentru ceilali. Numai in Hristos astfel ineles e dat temeiul deplin al universalitii sau unitii i, in acelai timp, al varietii cretinilor, sau al membrilor

Bisericii. Odat atins in oarecare msur treapta pe care naiunile condamn agresiunea unora impotriva altora, credem c trebuie s inceap i Bisericile cretine a inainta spre o treapt mai inalt: spre treapta rspunderii pozitive a fiecreia pentru celelalte, a ajutorului pe care cele care se afl intr-o situaie mai bun, trebuie s-l acorde celor care se afl in lipsuri, in suferine, in diferite imprejurri grele. E o form de relaii la care trebuie s ajung in inaintarea lor spre unitatea in varietate, spre care voiete Dumnezeu s inaintm in Hristos46. 46. Conferin inut la un simpozion, organizat la Universitatea din Heidelberg, in sept. 1970 tema Naiuni i Biserici in Sud-estul european. - 133 ROLUL ORTODOXIEI IN FORMAREA I PSTRAREA FIINEI POPORULUI ROMAN I A UNITII NAIONALE 1. Mrturii lingvistice despre vechimea cretinismului la romani . Mrturiile care dovedesc vechimea cretinismului exprimat intr-o form proprie numai la romani sunt de o valoare deosebit, putand atesta totodat vechimea poporului nostru pe teritoriul actual. Ele sunt mai gritoare pentru masa general a poporului roman decat numeroasele inscripii greceti i in parte latineti descoperite pe teritoriul actual al Romaniei47. Cci ele nu vorbesc numai despre persoane in msur s-i comande confecionarea unor asemenea inscripii in limbile greac i latin care se bucurau de onoarea de a fi folosite in scris, ci dovedesc continuitatea neintrerupt a poporului nostru in intregimea lui pe teritoriul locuit de el pan azi, intrucat numai el a folosit neintrerupt aceti termeni de la inceputul formrii limbii sale, deci a lui insui ca popor deosebit. Aceti

termeni se dovedesc folosii de o populaie identic cu poporul nostru dintr-o epoc mai veche decat sec. IV-VII de cand dateaz inscripiile cretine greceti i latineti pe acest teritoriu. Aceti termeni cretini latini se dovedesc creai de poporul nostru, ca latinitate oriental, dintr-o vreme cand nu incepuse s iradieze un vocabular cretin de la Roma, adic dinainte de sfaritul sec. II, cand cretinismul de acolo a inceput s-i dea o expresie literar proprie, care s-a intins in tot Occidentul (prin presbiterul Cajus, Ipolit i prin Tertulian). Aceti termeni folosii de poporul nostru neintrerupt de la inceputurile cretinismului lui, arat c cretinismul a ptruns in sanul lui cel puin o dat cu ptrunderea lui in Italia, dar intr-un mod mult mai masiv, fiind mai aproape de Asia Mic; dar i c acest cretinism, departe de a afecta latinitatea lui, a contribuit ca el s se disting ca un popor latin aparte foarte de timpuriu fa de latinitatea din Occident, formandu-se ca un popor latin propriu. Nu s-ar putea spune c aceti termeni cretini latini proprii, se datoreaz faptului c latinitatea aceasta oriental a depins dup mutarea capitalei Imperiului la Constantinopol de la 312, de acest centru, cci pan atunci ar fi putut s se imprime in el termenii latini cretini ce iradiau din Roma. Ei au trebuit s se imprime, inc inainte de iradierea terminologiei literare cretine de la Roma, atat de mult in popor, c ei nu au mai putut fi inlocuii cu termenii venii de la Roma. Dei prestigiul lor literar a fost atat de puternic incat s-au impus in scrisul teologic al acestei latiniti orientale (Dionisie Exiguul, clugrii scii etc.), neexistand o alt latin scris, totui, nu ei s-au mai putut impune in viaa cretin a poporului. Iat unii din aceti termeni traco- i geto-daco-latini din sudul i nordul Dunrii.

Latinitatea aceasta, pe toat intinderea ei, nu va folosi pentru Dumnezeul cel unic ce i se face cunoscut de cretinism, sau de ex. pentru Fiul Lui cel intrupat, termenul simplu de 47. Vezi adunarea acestor inscripii la: Emilian Popescu, Inscripiile din sec. IV-XIII descoperite in Romania, Bucureti, Ed. Acad. Republicii Socialiste Romania, 1976. - 134 Deus, ci pe acela de Dominus Deus, adic doi termeni, dar contrai intr-unui singur: Dumnezeu48. i e foarte probabil c termenul acesta s-a impus in latinitatea aceasta nu numai dintr-o ravn deosebit a acestui popor de a distinge pe Dumnezeul cel Unul ce i se propovduia de ctre cretinism, de zeii pgani, ci, mai ales, datorit faptului c Apostolii au inceput s adauge indat dup Invierea lui Hristos, la numele Lui apelativul de Kyrios, spunand Kyrios Iisus, sau Kyrios Hristos, sau numindu-L chiar Kyrios Theos Domnul Dumnezeu, ca s accentueze c El e cu adevrat Dumnezeu. In legtur cu aceasta, e demn de remarcat faptul c foarte multe inscripii cretine referitoare la Dumnezeu sau la Hristos pe teritoriul romanesc au forma latin de Dominus Deus, iar cele greceti, care sunt cu mult mai numeroase, I se adreseaz lui Hristos, cu apelativul Kyrie Hriste, sau, mai des, simplu Kyrie, uneori cu adaosul: Kyrie boethi, Doamne ajut, cum zice poporul nostru pan azi, sau Kyrie eleison. Aproape c nu lipsete de lang numele lui Hristos apelativul de Kyrios, sau Kyrie49. S-au scris studii intregi despre acest obicei al primilor cretini de a aduga la numele lui Iisus, apelativul de Kyrios. (Inc de la inceputul Faptelor Apostolilor se spune Apostolilor: Apostolii Domnului Iisus (Fp. 4 ,38); sau se spune: mulimi de brbai i de femei se adunau, crezand Domnului Iisus (Fp. 5, 14); iar arhidiaconul tefan, in timp ce era omorat cu pietre, ingenuncheat se ruga: Doamne, Iisuse, primete sufletul meu (Fp. 7, 59); Anania, trimis de Iisus la Saul, ii spune acestuia: Saule, frate, Domnul Iisus care s-a artat

ie pe drumul pe care ai venit m-a trimis la tine (Fp. 9, 17) etc. Urmand lor, primele scrieri cretine de dup Apostoli, il numesc pe Iisus Domnul aa Ignatie Teoforul (Ef. 6, 1); Iustin Martirul (Apoi. XX, 63; P.G. 6, 428 B). Totui, in limba greac, numele Kyrios i Theos erau folosii in mod separat, pentru c limba greac nu permitea unirea lor. Dar limba latin o permitea, ins faptul c fuziunea aceasta s-a fcut numai in latinitatea oriental arat c cretinismul a ptruns in ea intr-un timp cand folosirea apelativului Dominus pentru Iisus Hristos avea toat intensitatea lui apostolic primar. Exist i termeni cretini de origine latin creai de latinitatea oriental, sau tradui in mod propriu din grecete i nu primii de la Roma, dup ce a inceput, pe la sfaritul sec. II s se formeze acolo o limb cretin pentru tot Occidentul. Aceast latinitate a tradus direct din grecete cuvantul Poietis Fctorul, i nu a luat Creatorul, format la Roma. A tradus direct acest termen din scurtele Mrturisiri de credin de la Botez, formate intai in limba greac. Latinitatea aceasta i-a format pe teritoriul ei un termen propriu pentru grecescul spunand al pmantului (pe care-l calci), neateptand s se formeze intai la Roma termenul terrae. Atat termenul Creator, cat i cel de terra au un caracter mai teologic, presupun o prelucrare ulterioar teologic. Cel de Creator precizeaz c e vorba de o facere din nimic, iar terra, cu sensul ei de orbis terrarum, vrea s arate c e vorba de pmantul intreg. Traducerile de pe teritoriul latinitii orientale indic un caracter popular, concret, propriu cretinismului de la inceput, nedevenit obiect al speculaiei mai teologice. In scrisul latin literar al teologilor de mai tarziu din aceste pri s-au impus termenii mai teologici creai la Roma, dar faptul c ei nu s-au impus i in uzul general, e o dovad c termenii

48. Pentru mrturia scris despre ea, vezi la: Emilian Popescu, op. cit., p. 16, in inscripia 11, 9 din sec. V-VI. Dar expresia aceasta e folosit atat de poporul roman din nordul Dunrii, cat i de Aromani (Vezi la: Tache Papahagi, Antologie aromaneasc, Bucureti, 1922, p. 142). 49. La Emilian Popescu, op. cit., p. 412, unde e o list a acestor inscripii. - 135 vechi mai populari, erau deja adanc inrdcinai in viaa poporului. Cu mult mai popular, mai afectiv e i termenul Tat decat Pater. El e apropiat de Taic, ticu, care a putut da natere i celui de Maic, Micua Domnului. Aceeai mrturie de anterioritate a cretinismului nostru fa de cel de pe la sfaritul sec. II din Occident, o d termenul nscut, i nu natus (pentru Hristos), ceea ce dovedete c acest termen s-a tradus aici direct dup Crezurile greceti de la Botez i nu dup traducerea acestor Crezuri in latina literar, dintr-un timp ceva mai tarziu, traducere in care lui Iisus I se spune genitus. De aceea i Mariei i se va spune la noi Nsctoare de Dumnezeu i nu Dei genitrix. Faptul c pentru Hristos s-a adoptat termenul nscut i nu genitus e solidar cu faptul c termenii nscut i nat (natus) au fost i sunt pan azi folosii in poporul nostru pentru fii i nu pentru orice fiu. Termeni deosebii de cei rspandii la Roma sunt i cei de: inviere, inlare, inchinare (in loc de: resurrectio, assumptio, adorare). S-ar putea da i aceti termeni pentru anterioritatea cretinismului nostru fa de un cretinism ca termen latin din Roma, nu numai pentru faptul c nu ne-au venit prin ea, ci i pentru faptul c se dovedesc mai populari, sau mai puin prelucrai teologic ca cei pornii de acolo mai tarziu: in special inlare i inchinare, in comparaie cu assumptio i adorare. O dovad direct pentru aceast prioritate ni se pare c ne-o d termenul Impria cerurilor, impreun cu

apelativul pentru Hristos: Imprat. Cred c aceti termeni ne arat c latinitatea oriental se afl inc sub autoritatea impratului de la Roma, cci dup mutarea scaunului imperial la Constantinopol se impune tot mai mult termenul de Basileu i Basileia. Faptul c la Roma nu s-a impus acest termen, ci cel de regnum coelorum poate s se explice i din raportul incordat in care cretinii din Roma triau cu imperatorele a crui cruzime prigonitoare o triau de aproape, iar rspandirea termenului de regnum sau kingdom in celelalte ri din Apus se poate explica din impunerea cretinismului in cadrul lor prin regii care au aprut la acele popoare. Impria are un ineles mai concret, indicand i mulimea credincioilor, pe cand regnum arat mai mult puterea abstract. Socotim c termenii de Cuvantul i nu Verbum, Treime i nu Trinitas, inelepciune (ineleciune) i nu Sapientia, indic i ei anterioritatea cretinismului in prile noastre, nu numai prin ptrunderea lui direct din Orient, ci i prin caracterul lor mai popular, mai puin abstractizat teologic. Cuvantul ne arat in mod concret pe Cel ce ni se adreseaz, creand legtur intre El i oameni, pe cand Verbum, ca i Logosul grecesc, d natere la speculaii despre o entitate in sine. El a fost aa de cuceritor pentru popor c l-a adoptat i limba greac popular (kuventiaz). Inelepciunea e i ea o insuire foarte concret i ineleas de toat lumea, pe cand Sapientia a devenit prin folosirea ei indelungat in filosofie, ceva abstract. Dar Fiul lui Dumnezeu venit la noi era simit la inceputul propovduirii cretine (in special apostolice) foarte viu, apropiat, personal. Treimea era simit i ea de popor ca o Treime concret de Persoane, pe cand Trinitas era rezultatul unui efort teologic de a spune c cele trei Persoane sunt totodat o unitate de substan i poate mai mult aceasta, cum se pornise tendina in teologia occidental inc de la Tertulian. Era i ea o noiune destul de abstract.

Un semn deosebit al vechimii cretinismului nostru i anume al originii lui in predica lui Pavel in oraul bes (trac) Filippi, primul ora european, unde a predicat el, este termenul inviere, inviat, care nu e folosit la niciun alt popor latin i nici echivalentul lui undeva in lume. Invierea e a face viu, inviat (ca inlemnire, impietrire, infrunzire, imblanzire etc.). - 136 Numai Pavel spune: s-a fcut viu (, Rom. 14, 9), fapt pentru care i noi viem in Dumnezeu (Rom. 14, 8). Intr-o alt form se gsete i la 1 Pt. 3, 19: , dar cel mai mult vorbete despre viaa invierii, ca adevrata via, Pavel (Rom. 8, 11; 2 Cor. 4, 13 etc.). Foarte vechi i propriu latinitii orientale trebuie s fie i termenul iertare = de la libertare. El trebuie s dateze din timpul cand exista obiceiul eliberrii sclavilor (libertum facere). Inrudit cu el dup sens este dezlegare (de pcate), in Occident s-a folosit de la inceput dimmitere i remittere pecata. Dezlegare e o traducere literar a grecescului evanghelic () (Mt. 18, 18), pe care latina din Apus l-a tradus cu soluta. Numai latinitatea oriental folosete i cuvantul srbtoare de la servare (observa). Poate a fost adoptat acest termen pentru c semna fonetic cu grecescul . Toi aceti termeni s-au format intr-o vreme cand masa latinitii orientale se intindea in mod neintrerupt din Pind pan la Carpaii nord-estici, inainte ca s se fi intercalat masa slav intre traco-latinitatea din sudul Dunrii i cea din nordul Dunrii. Aceasta o arat i mai mult faptul c asupra unora din ei au operat aceleai legi fonetice proprii vorbirii intregii latiniti orientale distinct de latinitatea occidental, artand deja o limb in bun parte proprie. E vorba de un timp cand l intre dou vocale al unor cuvinte a fost supus rotacizrii

atat in sudul, cat i in nordul Dunrii, operand asupra unei singure mase unitare i, in acelai timp, distincte de latinitatea occidental. E un timp cand coelum a devenit cer. La aromani el a devenit apoi er, form in care s-a transmis apoi i slavilor, ceea ce presupune un destul de lung proces pentru aceast transformare a lui coelum inainte de aezarea slavilor in Balcani in sec. VI. Tot in acest timp foetiola a devenit fecioar; foetiolus, fecior; pediolus, picior; dolum, dor, dolor, durere, sol, soare, milus, mr, pilus, pr, pilosus, pros, sal, sare etc. Era o vreme cand se forma limba roman ca o limb proprie, ceea ce trebuie s fi avut loc foarte curand dup intrarea acestor cuvinte in masa tracic, in timpul acesta s-a adoptat i a luat o form specific roman i cuvantul biseric. Cum am spus, fenomenul acesta al rotacizrii lui l intre dou vocale al unor cuvinte trebuie s se fi dezvoltat cu mult inainte de aezarea slavilor in Balcani i de intercalarea lor intre latinitatea sud-dunrean i nord-dunrean (in a doua jumtate a sec. VI). Cci aceti termeni se arat cu aceste forme definitiv imprimai in acea perioad nu numai in toat masa latinitii orientale, dar i atat de adanc ptruni in ea c poate impune pe unii din ei in aceast form i slavilor, ca in cuvintele erca, ercva i er, o dat cu incretinarea lor, ca s nu mai vorbim de faptul c limba latin scris chiar de autori din aceast parte, unii din sec. IV, nu mai pot impune termenii ei fa de acest rotacism, manifestat i in termeni cretini. E foarte probabil c acest fenomen al rotacizrii lui l intre dou vocale s fi fost impus de vreun mod de pronunare traco-dacic inc de la intrarea acestor termeni in viaa populaiei traco-dacice. Acest fenomen s-a exercitat i asupra termenului biseric. Dar, asupra termenului biseric trebuie s ne oprim ceva mai mult, pentru c el pare c ne confirm presupunerea c termenii latini cretini, specifici poporului nostru, ne duc pan la o perioad foarte veche

a ptrunderii cretinismului in sanul lui, in orice caz, anterioar ptrunderii lui de la Roma. - 137 In primul rand, se cuvine s remarcm c termenul biseric nu s-a rspandit la niciun popor din Occident, ca termen general, de uz popular, ci cel mult ca nume pentru unele cldiri mai impuntoare de mai tarziu, i acestea aezate tot in apropierea spaiului unde se folosea mai inainte in popor termenul general de biseric. In acest sens, sunt de menionat: o basilic construit de papa Sixt III (432-440); basilica constantinian rezidit de papa Honoriu I (625-638), pe care a reparat-o papa Adrian I (772-795). O basilic in acest sens e i cea a Sfintei Sabina, construit de preotul Petru din Iliric. Mai menionm basilica din Spoleto i basilicile construite de episcopul Paulin de Nola etc50. O basilic de natura aceasta s-a descoperit i la nordul Dunrii, la Sucidava (Celei, azi cartier al oraului Corabia, jud. Olt)51. Aceste cldiri care i-au pstrat numele de basilici, netransformat in numele popular de biserici, i-au luat numele pornind de la marile locauri de cult construite de Constantin cel Mare i de ali imprai de dup el. Cum am spus, ele nu s-au extins, ca nume, in Occident, mai departe de Roma. Ele au primit acest nume, fie pentru c au fost zidite de Basilei (imprai), fie, mai probabil, pentru c voiau s continue, in stil mai mare, vechile locauri de cult cretine, numite Basilikai Aulai, devenite in latinitatea oriental biserici. i de aceea s-au impus cu acest nume (dar fr modificarea lui popular de biserici), numai in teritoriile populaiilor care erau obinuite cu numele acesta, sau in apropierea lor. Dar, ca termen general, modificat dup o fonetic popular, pentru locaurile de cult cretin, oricat de modeste, i prin aceasta ca termen de uz frecvent in viaa poporului, biserica n-a rmas decat la poporul roman din sudul i nordul Dunrii.

O vreme credeam c poporul nostru a adoptat termenul de biserici pentru locaurile cretine de cult, sub impresia deosebit pe care i-au facut-o basilicile, care au inceput s fie construite de impraii bizantini. Dar pe urm am constatat c termenul de basilic, rmas in uz numai la poporul nostru ca biseric, a inceput s fie folosit pentru locaul cultului cretin, in Asia Mic inc din sec. II, dup ce o vreme el fusese folosit pentru orice sal public. Astfel, pe la anul 150, episcopul din Smirna era in msur s dea invturile cretine intr-o cldire ce se numea basilike aule ()52. La inceput aceasta era o sal public, deschis publicului. Foarte curand, cretinii au dat i ei numele acesta slilor in care se fceau adunrile cretine. Ba existau in sec. II chiar dou asemenea basilici cretine in Smirna, inc la mijlocul sec. II i probabil puin inainte (deci iat-ne aproape de perioada apostolic, n.n.), episcopul din Smirna inva intr-un edificiu, care putea fi una din cele dou basilici a cror existen la Smirna ne este bine cunoscut i al cror tip a fost rspandit de timpuriu in Siria i in Asia Mic53. Aa exista o basilic in Siria la Chaqqua, ce pare c fiina deja pe la sfaritul sec. II. Iar Epifaniu din Cipru, marele adversar al lui Origen (254), spune c un susintor al lui Origen preda invtura cretin in basilikais aulais ()54. 50. Dom Cabrol-Leclercq, Dictionnaire dArcheologie chretienne et de Liturgie, tome IV, 2, col. 2307. 51. Emilian Popescu, op. cit., p. 292. 52. Cabrol-Leclercq, op. cit., tome IV, 2, col. 2292. 53. Ibidem, col. 2297. 54. Ibidem, col. 2297. - 138 -

Dar dac de la Smirna aceste basilici s-au rspandit atat de repede (cu numele acesta) pan in Siria, in Palestina, in Egipt, in Cipru, ele au putut trece cu atat mai uor, cu acelai nume, peste Marea Marmara sau peste Bosfor, in spaiul european sud-dunrean i, de aici, in cel nord-dunrean, care era in intregime sub stpanirea roman. Mai menionm c un alt nume foarte frecvent in Siria pentru locaul cretin de cult era, inc din sec. II-III, cel de kalibe. El inc s-a putut rspandi pan la noi. i ni se pare semnificativ, c acest termen a luat o extensiune aa de mare la poporul roman, atat pentru locauri modeste de lemn (mai ales ascunse prin pduri), in care s-au putut ascunde la inceput adunrile cretine, cat i pentru graul fiert i indulcit folosit la pomenirea morilor, deci tot pentru ceva legat de biseric, in sensul de mici locauri mnstireti a rmas cuvantul colib pan azi in Muntele Athos, iar transformarea lui b in v i impingerea cuvantului la un uz parial legat de biseric, arat c la inceput a avut un uz mai larg bisericesc i c el a intrat in limba traco-latinizat intr-un timp strvechi, cand litera greac trecea in pronunarea latin cu pronunia b. Deci i cuvantul colib se pare c atest o intrare a cretinismului in poporul nostru inc de prin sec. II. Termenul biseric (beseric, beaseric), ni se pare a confirma i el prin pronunia literei iniiale ca b, cum era pronunat aceast liter de latini, c a intrat in limba noastr pan ce nu a inceput s fie pronunat, prin autonomizarea de latinitatea apusean, ca v (ca Basilius, Botez-Baptisma, Barnaba etc.)55 Ins faptul acesta nu ne spune ceva prea precis despre data cand acest termen a fost adoptat de poporul roman. O oarecare precizare poate aduga faptul c el a fost supus rotacizrii lui l. Dac aceast rotacizare era atat de generalizat in poporul nostru la venirea slavilor in sec. VI, c a putut fi transmis acestora ca o prescurtare a acestei forme

rotacizate, sau c basilica ce a inceput s fie cunoscut de la Constantin cel Mare nu a mai putut inltura din popor forma beseric (sau poate baseric), putem ajunge cu datarea rotacizrii pan prin sec. III, iar cu prima folosire a basilicii venit din Asia Mic pan in sec. II, dac nu cumva chiar de la inceput basilica din Asia Mic a fost adoptat cu pronunia baseric. Dac n-ar fi fost demult folosit i generalizat forma de baseric, la apariia impuntoarelor i oficialelor basilici imperiale, greu ar fi putut s nu se impun expresia acestei forme de basilici imperiale in popor. Dar, aceasta inseamn c fenomenul rotacizrii termenului basilica i altor termeni cu l intre dou vocale a inceput cel puin de pe la anul 200, dac nu i mai curand. Aceasta confirm c termenul biseric a intrat cel puin cu pronunia de basilica la poporul nostru de prin sec. II. Numai faptul c termenul basilica in forma de beseric era atat de generalizat in tot spaiul sud i nord dunrean al latinitii orientale la venirea slavilor, a putut s-l impun i acestora in forma prescurtat de: Serca-Sercva, Tzercva, fapt care arat rolul hotrator al latinitii tracice la cretinarea slavilor. Slavii nu puteau lua acest termen nici de la greci, care nu-l mai foloseau, nici de la basilicile imperiale, atat de rare, de pompoase, deci, de puin populare, nici din Occident, unde se folosea ca i la greci termenul Ecclisia (Ecclesia, devenit Eglise, Chiesa). 55. Sfantul Irineu, Adv. haereses, libr. I, P.G., 7, 448, 466; libr. III, col. 908. Nu tim cand a fost tradus in latinete sfantul Irineu. Dar aceasta conteaz mai puin, cci pronunarea lui grecesc in latinete ca b s-a practicat totdeauna. - 139 Desigur, am luat i noi termeni bisericeti, mai ales de caracter tipiconal de la slavi

(utrenie, vecernie, svetiln, slav, maslu). Dar lexicul cantrilor bisericeti, care au drept coninut noiunile fundamentale ale cretinismului, i mai ales troparele cunoscute de tot poporul sunt de o terminologie aproape pur latin, ca dovad c poporul nostru i-a pstrat, in afara curilor voievodale i episcopale, limba sa roman in cult, cci altfel n-ar fi putut ca acest coninut s rman fr amprenta slavon, dac ar fi fost tradus din slavon, fr s se fi aflat in uzul poporului tot timpul (de ex. Troparul Naterii Domnului etc.). Un alt termen care ar trebui s formeze obiectul unei cercetri mai atente, intrucat se pare c ar putea s contribuie la dovedirea vechimii cretinismului i deodat cu aceasta a formrii poporului roman este cel de mantuire. Dicionarele noastre dau mantuirea ca provenind de la maghiarul menteni. E sigur c lucrurile trebuie s stea invers. Nici fonetic nu s-a putut ajunge de la menteni la mantuire. Aa cum poporul roman prin anterioritatea lui i a cretinismului su pe acest teritoriu a dat slavilor cuvantul cretin fundamental ercva, aa a dat maghiarilor, invecinai cu el i incretinai de abia in sec. XI, de la inceput ideea i termenul de mantuire, mai ales c se tie c ei au intrat la inceput in contact cu cretinismul rsritean, pe care, desigur, c il cunoteau in mod viu de la vecinii lor imediai romanii. Au putut atepta romanii pan in sec. XI ca s afle de mantuire? Ei, care dduser cu cateva secole inainte slavilor, termenul de ercva biseric? Termenul acesta trebuie s fi fost format de latinitatea oriental insi, fiind deosebit de salus, salvatio, care s-a extins de la Roma in toat latinitatea occidental. Termenul romanesc mantuire s-ar fi putut nate din fuziunea intre manes (sufletele morilor) i tueri (pstrare, conservare). Aa cum panes a dat paine, manes a putut deveni mane, care combinat cu tueri a dat man(e)tuire. Pentru aceast derivare ar pleda faptul c azi poporul nostru leag mantuirea de suflet, vorbind de mantuirea sufletului, i se gandete

la ea mai ales cu ocazia morii vreunui apropiat. Ea s-ar acorda cu deosebita grij ce-o poart pan azi poporul nostru celor mori. Conservarea aceasta inseamn, in primul rand, o pstrare pentru veci a sufletului, dar in legtur cu ea i o desvarire a lui. De aceea, moldovenii leag termenul de mantuire, atat de moarte, cat i de desvarire, cand spun de cineva c s-a mantuit. De altfel, orice lucru a ajuns la desvarire cand s-a terminat. Dar, o ezitare in derivarea acestui termen din manes + tueri, sau numai din el, ne-o produce faptul c in dialectul aroman mantuire, minduire, vine de la minte i inseamn a gandi56. Astfel, mantuire al nostru ar putea deriva i de la minte i ar putea insemna i o gandire, sau o rzgandire, sau o schimbare de cuget. Deci, fie c avem in cuvantul mantuire o fuziune intre manes + tueri i mentem tenere, fie c intre mantuire al nostru i mantuire aroman s-a produs o disjuncie, ceea ce nu e probabil. O posibilitate ca mantuirea noastr s derive i de la minte sau mentem tenere ar da faptul c in grecete mantuirea e strans legat de o rzgandire asupra vieii de mai inainte, unit cu o schimbare a vieii in bine, de o metanoia. Chiar fonetic termenii mantuire i metanoia sunt destul de apropiai, incat s-ar fi putut produce prin mutarea lui n inaintea lui 56. Astfel, la Tache Papahagi, op. cit., gsim cuvantul mantuire, sau manduire in urmtoarele contexte: Mi mintuesc e sfac; sta pe minduire greau. - 140 t, o asimilare intre mantuire i metanoia (gandire sau rzgandire, sau schimbare a vieii)57. Aceasta ne-ar dovedi din nou vechimea apostolic a cretinismului nostru, tiut fiind c la inceput apostolii i ucenicii lor puneau un mare accent in predica lor pe schimbarea cugetului.

Dar exist i o a patra rdcin posibil a termenului mantuire. Este manu-tenere, care, intre altele, inseamn i a rmane, a dura, a menine, a subzista (De aceea i francezul maintenir ii are originea in acesta). O foarte dificil problem pune termenul maghiar templom, folosit pentru biserica edificiu. El este, evident, un termen latin: templum. Dar, acest termen nu se mai folosete de niciun popor latin cretin pentru locaul bisericesc. Deci, nu e probabil s fi fost luat de vecinii notri de la un alt popor latin din Occident, sau de la Roma. El era folosit in scrisul patristic occidental numai pentru omul ca templu al lui Dumnezeu, pe baza lui 1 Cor. 3, 16; 1 Cor. 6, 19; sau al cuvantului Domnului despre templul trupului Su (In. 2, 21); sau pentru templul lui Dumnezeu din cer (Apoc. 11, 19). sau pentru traducerea latin a templului din Vechiul Testament58. Nu e de crezut ca Roma s fi impus numai maghiarilor termenul templu pentru locaurile obinuite de cult. Singurul popor latin care a putut avea acest cuvant in uz pentru locaurile de cult, pstrat inc din perioada precretin, alturi de biseric, era cel roman. O mare probabilitate c romanii au folosit in parte pan la un anumit timp, deci, poate pan la incretinarea maghiarilor acest cuvant pentru locaul de cult, este dat in faptul c au pstrat un cuvant ce deriv de la templu, pentru o parte a bisericii i anume pentru iconostas, pan azi. E cuvantul tampl. Am avea aceeai lege c un cuvant ieit, pentru marea lui vechime, din uzul pentru un obiect, sau pentru o aciune in intregul ei, rmane in uz pentru o parte a obiectului, sau a aciunii respective. E legea care a operat in cazul colivei i al paosului, care, la inceput, a insemnat: s-a odihnit (epause), apoi, cand acest cuvant a fost inlocuit cu slavonul: odihnire, a rmas in uz pentru vinul ce se toarn peste trupul celui rposat la sfaritul slujbei de inmormantare59. 57. Poate i cuvantul romanesc gandire s stea in oarecare legtur cu minduire, care inseamn la

aromani gandire. Dar alt probabilitate este c gandire deriv din condere: a intemeia, sau de la conducere, care a putut da intr-un timp condure i apoi gandire, cum s-a intamplat in limba francez, care din conducere a ajuns la conduite. 58. De ex. Irineu, op. cit., col. 1139, 1029-l030. 59. Poate c importana construirii unei biserici sau a unei tample, a dat calificarea general de tamplar meterului lemnar, iar insi faptei cu caracter de sfinenie svarit in biseric, importana unei intamplri deosebite in viaa satului (botez, cununie etc.). Iar poate c numele de tampl pentru oasele de deasupra ochilor arat i el vechimea cretinismului la poporul nostru, dintr-o vreme cand apostolul Pavel spune cretinilor c trupurile lor sunt biserici ale lui Dumnezeu (1 Cor. 3, 15; 1 Cor. 6, 19), iar ceva mai tarziu Prinii Bisericii spuneau c mintea (inchis in cutia cranian) e altarul acestei biserici. Oasele frontale aprau ca o catapeteasm a acestui altar, care ii revrsa lumina prin ochi. S nu uitm c un cretinism iniial e foarte fierbinte i vede totul intr-o lumin de sfinenie. In acest sens e, semnificativ c poporul nostru d apelativul de sfinte tuturor zilelor: Sfanta Vineri, Sfanta Duminic, intr-o sfant zi de luni etc. Pe el nu-l impiedic o practic veche a uzului pgan al lui Venus, s-i spun acestei zile sfant, cum ii impiedica pe romanii din Occident. Aa s-a putut produce foarte de timpuriu in basmele poporului nostru personificarea Sfintei Vineri. i e semnificativ pentru vechimea acestei personificri c ea exist i la aromani, deci dateaz dinainte de inceputul sec. IV.

Dar cat trebuie s fi trecut de la socotirea zilei de sfant pan la personificarea ei? Dar i faptul c poporul nostru a adoptat poate chiar inc inainte de biseric, cuvantul templum, care la romani era folosit pentru locaul de cult al zeilor, arat, poate, c noi am putut primi acest cuvant pentru cultul cretin, pentru c nu-l aveam ptat de inelesul de templu pgan. - 141 Originea roman a unor termeni cretini maghiari poate s se datoreze inceputurilor de cretinism rsritene. La maghiari60, dar mai sigur e c se datorete influentei populaiei romaneti din Campia Tisei, cu care s-au intalnit maghiarii la inceputul venirii lor i nu celei din Transilvania, cu care au ajuns in contact de abia prin sec. XII, cum spune N. Iorga61. Dac maghiarii ar fi fost aezai in mase mai mari in Transilvania de la inceput, in contact cu populaia roman, ei ar fi devenit ortodoci. Cci rolul principal in cretinarea popoarelor l-au jucat popoarele invecinate i nu atat vreun misionar singular, sau intervenia autoritii de stat. Acestea au folosit strile de fapt, produse de lucrarea maselor. Sigur, de la romani au luat maghiarii i cuvantul Crciun care era in uz la acetia inainte de a fi desprii, prin sec. VI prin slavi, de aromani, intrucat il au i acetia62. Acest cuvant inc este foarte vechi la romani, derivand de la grecescul: christougenna (Naterea lui Hristos), care, elidand pe g, conform unei legi fonetice a limbii greceti (de ex. lego-leo etc.) a dat Christuna, apoi Crciun)63. Astfel, in termenii analizai: biseric, mantuire, templu, Crciun, avem nu numai, ca in ataia ali termeni, dovada vechimii cretinismului nostru, egal cu vechimea cretinismului insui i, deci, cu inceputurile poporului roman, ci i dovada transmiterii lor popoarelor invecinate, venite pe aceste teritorii i incretinate ulterior i nu fr o

important contribuie a poporului roman. 2. Contribuia Ortodoxiei la pstrarea fiinei i unitii naionale a poporului roman Dar pstrarea termenilor amintii pan azi in viaa poporului roman arat totodat c cretinismul rsritean, sau originar, numit mai tarziu Ortodoxie, ptruns in existena lui o dat cu formarea lui, atest permanentizarea poporului nostru pan azi, avand in constituia lui ca element neschimbat, acest cretinism, pe care l-a primit in fiina sa o dat cu formarea lui. Una a pstrat-o pe alta: fiina noastr naional a pstrat permanent Ortodoxia i Ortodoxia a pstrat nealterat fiina noastr naional. Ele au format un intreg identic cu sine insui de-a lungul intregii sale istorii, de la inceputurile poporului roman i a cretinismului originar i pan azi. Latinitatea oriental sau traco-latinitatea era un intreg pe toat intinderea ei din Pind i pan in Carpaii nordici i din Campia Tisei i pan unde se intind azi romanii spre est, un intreg care incepuse s se formeze ca un popor distinct, latinizat, o dat cu asimilarea cretinismului pornit de la izvoarele lui in aceeai vreme. Romanii erau prezeni la venirea maghiarilor in Campia Tisei, in Maramure, in 60. Vezi despre aceasta la I. Rmureanu, inceputul incretinrii ungurilor in credina Ortodox, in Studii teologice, 1957, nr. 1-2, pp. 22-57. 61. Istoria Romanilor, vol. III, p. 19, la I. Rmureanu, op. cit., p. 35. 62. A se vedea numele acestor biserici incepand din sec. XI, precum i informaii despre urmele unor biserici de prin sec. VI-X sub catedrala romano-catolic din Alba Iulia, sub biserica Neagr din Braov i

sub biserica din cetatea din Prejmer, la Mitropolitul Nicolae Mladin, Aici am fost dintotdeauna, in Telegraful Roman, Sibiu, iulie 1978, nr. 21-22. 63. Dimpotriv, numele de egyhaz pentru biseric, poate s fie o transformare pe inelesul poporului a termenului Ecclesia venit din grecete prin Roma (eglasz). tot prin Roma au putut veni i cuvintele oltr i pogany, cci aceste cuvinte s-au rspandit de la Roma in tot Occidentul cretin latin. - 142 Transilvania, pan departe pe intinderile Moldovei i in continuitate, prin Campia Munteniei, cu romanii din sudul Dunrii, imprii in diferite grupuri de la venirea slavilor in sec. VI i a bulgarilor in sec. IX. Voievozii romani din Banat (Glad), din centrul Transilvaniei (Gelu) i Maramure (Menumorut) au inut piept noilor venii, care voiau s se intind dintre Dunre i Tisa spre rsrit, aprand teritoriul lor i pe cel ce se intindea mai departe spre Rsrit, dar, in acelai timp, poporul roman a contribuit la incretinarea noilor sosii, la inceput in legea lui rsritean, pan cand, cedand forei superioare a germanilor, regele tefan a fost silit s primeasc cretinismul de la Roma, primind o dat cu coroana de acolo i titlul i misiunea apostolic de a impune cu puterea aa cum era obiceiul Romei de atunci cretinismul de form catolic mai departe spre Rsrit. Cci, in cetatea lui Gelu, Dabica, i in satele din jur s-au descoperit urme de biserici bizantine, datate din sec. IX-XI64. Urmaii lui Gelu i Menumorut i ceilali cneji din Transilvania i-au pstrat cateva secole, o dat cu independena teritoriului i credina lor strmoeasc. Prin sec. XIII i la inceputul sec. XIV aceti cneji ctitoreau inc biserici de form bizantin in prile Hunedoarei i aduceau pictori din Muntenia pentru pictarea lor in stil bizantin (Maria

Orlea, Strei, Criscior, cu mult inainte de ele datand biserica din Densu .a.). Mnstirea Peri din Maramure era declarat la 13 aug. 1391 - in urma unei cltorii a voievodului Drag la Constantinopol - stavropighie a Patriarhiei de Constantinopol, cu o extins autoritate canonic, ceea ce implic i un rang de episcopie al ei. In diplom se vorbete de existena ei din vechime65. Manuscrise romaneti ce ne-au rmas din sec. XV din prile Maramureului, cu siguran c erau copii ale altora mai vechi, cci vremurile furtunoase in care a trit poporul nostru nu i-au permis s-i pstreze decat arareori documentele scrisului su; dar ele trebuie s aib o anumit legtur cu aceast mnstire, atat de impuntoare, incat a putut fi socotit vrednic de ctitorii inchintori s o ofere, iar Patriarhiei de Constantinopol s o primeasc in calitate de stavropighie. In faa catolicismului ce cuta s se foloseasc tot mai din plin de puterea regilor maghiari pentru a-i intinde propria-i putere stpanitoare, incepand din sec. XIII, romanii trebuiau s depun eforturi tot mai mari pentru a-i apra credina lor strmoeasc, dandu-i seama c numai prin aceasta ii aprau propria fiin naional, iar Biserica lor fcea i ea tot ce putea, ca s se apere nu numai pe sine, ci i fiina naional a poporului care se simea legat de ea. Stpani din vechime pe acest pmant, netiindu-se venit vreodat din alte pri pe el, poporul roman se afla la inceputul secolului XIV inc intr-o situaie de popor egal cu maghiarii i cu saii aezai de puin timp ici, colo, prin Transilvania. Aceasta o recunosc istoricii maghiari mai noi. Adolf Ambruster scrie: Romanii transilvneni (i nu numai cei din ara Fgraului), se aflau in lumina versurilor lui Ottokar i a documentelor interne, intr-un stadiu de organizare politic i de stratificare socio-economic asemntor celui al

sailor i secuilor, deci stpani absolut liberi pe pmanturile lor, ca imensa majoritate a 64. tefan Pascu, Cetatea Dabica, in Acta Musei Napocensis, V, 1968, p. 18. 65. Mihalyi, Diplome maramureene, Sighetul Marmaiei 1, 1900, p. 142. Despre alte episcopii probabile romaneti in sec. IX-XIV, vezi i t. Pascu, op. cit. - 143 Transilvaniei. Dar, de pe la mijlocul sec. XIV, sub impulsul catolicismului stpanit de spiritul cruciat al cuceririi de teritorii prin sabia regilor catolici, proclamai apostolici, sau a ordinelor clugreti, inarmate, poporul roman e privat prin fora statului, de situaia lui de independen i egalitate, mai ales dup ce grofii maghiari sunt investii cu drepturi tot mai mari i fcui stpani pe teritorii intinse din Transilvania i cnejii romani sunt silii, sub ameninarea pierderii teritoriilor lor, s treac la catolicism i s se deznaionalizeze, fiind rupi din comuniunea cu poporul lor declarat schismatic. Schimbarea aceasta e urmrit cu mare strnicie de dinastia regilor ange- vini, care aduceau din ara lor de origine, spiritul regilor sfini ai expediiilor armate cruciate impotriva tuturor necatolicilor i pornirea de distrugere a oricrei rezistene fa de setea de putere mereu mai mare a papalitii (suprimarea catarilor, a albigenzilor etc.). Evoluia romanilor, scrie tot Ambruster, identic i paralel (cu a maghiarilor i a sailor nou venii) a fost intrerupt de dinastia angevinilor. Romanii transilvani au czut in situaia lor inferioar din dou motive: pe de o parte, din cauza religiei lor Ortodoxe, schismatice, de care romanii au inut in Evul Mediu cu o tenacitate rar intalnit, intrucat ea se identifica in gandirea vremii in mare msur cu insi fiina lor naional; pe de alta, pentru c regalitatea angevin i-a dat seama de pericolul politic ce-l reprezint romanii transilvneni meninui in continuare in situaia privilegiat,

identic cu a celor trei naiuni transilvane. Acest pericol se nscuse in urma apariiei rii Romaneti i a Moldovei, imbold spre o regrupare, imitare sau focare de atracie politic a romanilor transilvani, adic intr-o regiune cu puternice tradiii de autonomie i care erau greu controlabile de o regalitate66. Explicarea lui Ambruster trebuie precizat in sensul c intemeierea statelor romaneti din sudul i estul Carpailor a fost nu numai cauza coborarii romanilor din situaia lor de proprietari liberi ai pmantului stpanit din vechime, ci i un efect al acestui inceput de deposedare. Dar, desigur c dup intemeierea rilor Romaneti, aceast aciune de deposedare s-a augmentat. Ins, in msura inteirii ei i simirea legturii romanilor transilvani cu fraii lor din cele dou State libere i nzuina unirii cu ele a sporit, ca mijloc de a scpa din situaia de robie in care au fost adui. i un factor de seam care contribuia la intrirea contiinei de unitate naional i a nzuinei de unire politic intre romanii din nordul, sudul i estul Carpailor era unitatea lor in aceeai credin, care ii deosebea de naiile ce penetrau printre ei i Biserica lor care susinea vie aceast contiin i lucra din rsputeri pentru realizarea unei uniri mult nzuite. Ambruster menioneaz in not canonul 53 al Conciliului de la Lateran din 1215, de sub infocatul pap, lupttor pentru intinderea puterii Bisericii catolice, Inoceniu III, ca temei pentru msurile angevinilor de punere a romanilor intr-o stare de inferioritate, adic de iobgie. Canonul acesta inspirat de Inoceniu III, se acorda cu recomandarea dat de papa Grigorie IX regilor unguri la 1234 de a urmri activitatea pseudoepiscopilor ce in de ritul grecesc i i-au asigurat ascultarea romanilor, teutonilor i ungurilor, spre 66. A. Ambruster, Romanii in Cronica lui Ottokar de Stiria, in Studii, Revista de istorie, tom. 25,

1972, nr. 3, p. 482. - 144 dispreul episcopului catolic al cumanilor67. i cu siguran c sfetnicii ordinelor clugreti aezai pe lang regii maghiari, fceau totul ca aceste dispoziii papale s fie aplicate practic pe teren. Ce prevedea canonul sus-numit? Recunoscand c in anumite regiuni in care s-au instalat recent feudali catolici (acetia puteau fi atat nobili maghiari (grofi), cat i episcopi i mnstiri catolice, n.n.), populaia nu achit dijma Bisericii Catolice, pentru c tradiia ritului ei nu prevedea aceasta (gentes quae secundum suos ritos decima de more non solvunt) i constatand c feudalii nou instalai le dau acelora pri din terenul lor pentru a-l lucra fr s-i oblige s achite un mai mare venit de pe acele terenuri, sau mai mult man de lucru, ii oblig pe feudalii respectivi s impun membrilor acestor rituri strine, crora le dau pri de lucrat din pmantul lor, s achite dijma bisericilor catolice, pentru c insi legea divin cere aceasta. Vedem din cuprinsul acestui canon patru lucruri: intai c Biserica Romano-Catolic aproba deposedrile schismaticilor ce se fcuser deja; al doilea, c populaia roman din Transilvania nu se aflase inainte de aceea intr-o stare de iobgie; al treilea, c Biserica Romano-Catolic struia ca pentru o lege divin, pentru aplicarea fr mil a dreptului de exploatare a ranilor schismatici adui in starea de iobgie; al patrulea, c aceti iobagi erau obligai s achite dijme nu numai nobililor, ci i bisericilor catolice aflate pe teritoriile lor. Funciona o alian perfect intre feudali i Biserica Romano- Catolic in dubla exploatare a bieilor rani schismatici. Biserica Romano-Catolic se imbogea deposedand

pe romani i exploatand munca lor, prevalandu-se de legea divin. Dou puteri strine pornite spre o exploatare pan la sange se aezaser pe capul populaiei romaneti: puterea feudalilor maghiari, cu binecuvantarea Bisericii RomanoCatolice, i puterea acestei Biserici, susinut de braul secular al acestei nobilimi i al unei regaliti strine. Menionand cazurile de deposedare studiate de Mana Holban68, Ambruster se intreab: Oare procesul de deposedare a romanilor nu trebuie pus in legtur cu canonul 53 al Conciliului Lateran din anul 1215?69. Aceste deposedri i srcirea tot mai mare a romanilor transilvneni au continuat tot timpul urmtor. Pe la mijlocul sec. XVIII de exemplu, apte sate din jurul Braovului au fost deposedate de pdurile lor i de unele pmanturi. Aceste sate, avand in frunte comuna Vldeni, s-au judecat ani in ir pe la toate instanele pentru aceast deposedare, ajungand cu reclamaiile lor pan la Curtea din Viena. Neprimind dreptate de nicieri, au rezistat cu putere pe terenurile deposedate, pan cand au fost incartiruite in cuprinsul lor detaamente militare pentru un timp indelungat. Tot cam in acelai timp, magistratul din Sibiu a evacuat cu puterea 12 sate romaneti din jurul Sibiului de toi locuitorii lor, pentru a le ocupa cu 67. Documente privind istoria Romanilor, C. Transilvania, pp. 275-276. 68. Deposedri i judeci in Haeg pe vremea angevinilor, in Studii, XIII (1960), 5, pp. 147l63. 69. Op. cit., p. 480, nota 12. In aceeai chestiune a deposedrilor romanilor a se vedea i: Maria Holban, Deposedri i judeci in Banat pe vremea angevinilor i ilustrarea lor prin procesul Voya (1361l378), in Studii i materiale de istorie medieval, V, 1963, pp. 57-l31; aceeai: Variations historiques sur

le probleme des cneses de Transylvanie, in Revue roumaine dhistoire, IV (1965), 5, p. 901923. - 145 emigrani din Tirol. Unele din familiile expulzate din satele lor au emigrat in ara Romaneasc, altele s-au aezat cu vitele lor prin poienile pdurilor din apropiere i abia dup multe zeci de ani s-au putut aciua iari pe la marginea satelor din care fuseser alungai70. Fa de msurile de deposedare din sec. XIV, cea mai mare parte din cnejii romani au trecut la catolicism i au devenit grofi maghiari, cum a fost i cazul lui Iancu de Hunedoara. Bisericile ctitorite de ei, fie c au fost trecute de ei Bisericii Catolice i transformate in bun parte, ca Maria Orlea de lang Haeg, fie c au fost lsate pe seama satelor ranilor romani, incetand s mai fie biserici ale curilor lor. Cci ranii i-au pstrat credina strmoeasc i naionalitatea, cu toat coborarea lor la starea de iobgie. Alt parte a cnejilor sau voievozilor, ca Drago i Bogdan, din prile Maramureului i alii din prile Fgraului au trecut, cu muli din ranii satelor din preajma crora ii aveau pmanturile, in estul i sudul Carpailor, unde au putut organiza cele dou state libere politicete i din punct de vedere religios. Angevinul Carol Robert a cutat s-i urmreasc i acolo pentru a-i aduce la supunere, dar fr succes (Pan azi in mai multe pri ale Transilvaniei mai exist familii cu numele de Basarab, sau Basarab). Au fost dou mari emigraii ale romanilor din Transilvania in sudul i estul Carpailor, ambele din nevoia de a-i pstra fiina naional unit cu credina strmoeasc: in sec. XIV i in sec. XVIII, in timpul cand regimentele habsburgilor, indrumate de iezuii, sileau pe romani s-i lase credina i s imbrieze unirea cu Roma. Dar emigrri sporadice au fost tot timpul. Cele dou voievodate din sudul i estul Carpailor au fost locul

de scpare, de refugiu al romanilor transilvneni, de cate ori nu mai puteau suporta silnicia iobgiei, sau a incercrii de catolicizare. S-a spus: dac romanii ar fi imbriat catolicismul, i-ar fi putut pstra fiina naional in mod nestingherit. Aceasta n-ar fi fost posibil. Cci in Transilvania regii maghiari sau habsburgii au urmrit prin nobilimea maghiar i prin ordinele clugreti, de asemenea maghiare, ca ultim scop deznaionalizarea romanilor i ar fi realizat-o in cazul ruperii lor din legtura prin credin cu fraii lor din Principate cu mult mai uor. Diferena in credin ii ajuta pe romani s simt mai accentuat i identitatea lor distinct de a celorlalte naii i unitatea cu fraii din sudul i estul Carpailor. E un fapt cunoscut c prin voina de a atrage pe romanii din Transilvania, regii maghiari, habsburgii i iezuiii urmreau, in fond, slbirea legturii lor cu romanii din Principate. i, in parte, au i reuit in acest scop urmrit de ei, atunci cand au putut rupe pe unii din romani din unitatea in credin cu fraii lor din sudul i estul Carpailor. Exemplul ni-l d deznaionalizarea cnejilor i a numeroase sate de romani deznaionalizate prin catolicizare i dezmembrarea sufleteasc a multor conductori unii din nordul Transilvaniei de fraii lor de peste muni, o dat cu inceperea unui proces de deznaionalizare a poporului unit prin colile de invtori ale Bisericii Unite din acea parte i prin alte mijloace. Cuvantul iezuitului Kapy care spunea la 1701, c deocamdat ne ajunge s-i facem pe romani unii, cci pe urm ii vom face treptat i catolici i apoi ii vom i deznaionaliza, exprima o veche experien i a anticipat un fapt care s-a realizat pe urm in parte i s-ar fi realizat deplin dac mai dura dezmembrarea religioas a romanilor, 70. Aceste dosare a se vedea in Arhiva oraului Sibiu, unde le-a rsfoit subsemnatul. - 146 -

deznaionalizandu-se intai o parte din ei, pe urm, impuinandu-se, alt parte, i aa mai departe. Dimpotriv, Ortodoxia intregii mase romaneti din sudul i estul Carpailor, intrit prin legturile cu Bizanul i apoi cu celelalte popoare ortodoxe din Rsrit, i-a ajutat pe romanii din Transilvania s persiste in Ortodoxie i, prin aceasta, in fiina lor naional unitar, distinct de a celorlalte naionaliti care se aezaser printre ei, sau presau asupra lor dinspre Apus. In acelai timp, ataamentul sufletesc al romanilor din Principate la Ortodoxie, i-a ajutat nu numai s-i apere independena i fiina fa de incercrile de supunere a lor de ctre regii catolici ai Poloniei i ai Ungariei, ci i s aib alturi de ei toat simpatia popoarelor din Balcani in lupta de aprare fa de asalturile de sute de ani ale Semilunei. Ortodoxia a fost un factor principal de meninere a poporului roman in unitate, i de intrire a lui in fiina proprie printr-un intreg complex de imprejurri. La miracolul meninerii fiinei noastre naionale prin toate vicisitudinile istoriei prin care a trecut, a contribuit in msur hotratoare i Ortodoxia. Sinteza de latinitate i de Ortodoxie, ea insi un miracol i o form de originalitate unic, a ajutat poporul roman s se menin, prin latinitate, neconfundat cu lumea slav, i prin Ortodoxie, neconfundat cu lumea naionalitilor catolice din vecintatea apusean. Iar Biserica Ortodox a fost contient i ea de rolul mare ce-l are de implinit in pstrarea unitii poporului roman ca un asemenea miracol de identitate unic. Ea l-a ajutat s-i apere in Transilvania credina, ca s-l fereasc de pierderea naionalitii sale in naionalitile strine de acolo, intrind legtura lui cu masele romaneti din sudul i estul Carpailor, cum au inceput s nu o mai fac conductorii Bisericii Unite. Dar ea, introducand limba roman in Biseric destul de

timpuriu, sau predicandu-i credina Ortodox in limba lui latin in mod oral in tot timpul, dar intr-o latin care nu-l mana spre catolicism, l-a desprins din legtura prea strans i inbuitoare pentru posibilitatea unei culturi naionale, a limbii bisericeti slavone. L-a susinut fa de pericolul deznaionalizrii dinspre Apus prin susinerea lui in Ortodoxie (dar intr-o Ortodoxie de limb latin proprie), iar de pericolul pierderii in slavonism, prin limba latin cretin, la inceput oral, apoi scris (dar printr-o latin proprie, ce nu-l ducea spre Roma catolicizant i deznaionalizant). Dar i in alte forme Ortodoxia a ajutat poporul roman s-i pstreze fiina i unitatea lui. Dup ce cnejii romani s-au catolicizat i deznaionalizat in Transilvania, poporul a rmas in credina lui strmoeasc i in unitatea cu fraii lui din rile libere din sudul i estul Carpailor, pentru c au rmas lang el preoii lui, imprtind soarta lor de iobagi. Ortodoxia n-a luat niciodat in slujitorii ei un chip feudal prin preoii ei, ci i-a asimilat soarta i modul de via cu soarta i cu modul de via al poporului din fiecare timp. Iar aceti preoi ii tlmceau mai departe poporului credina intritoare in via, in vechiul lui limbaj al latinitii tracice, al latinitii orientale prin credin i prin fondul pe care s-a grefat. i prin aceasta s-a meninut in credina motenit din strmoi, care l-a pstrat in identitatea lui unic, negreac, neslavon, nemaghiar, necatolic, vorbindu-i de Hristos cel inviat, adunandu-l in bisericuele lui, ca in nite mici ceti, care ii acomodau chipurile de - 147 pstrare a unitii i vieii lui unice i unitare transformand tinzile lor in coli, in care preoii inii sau ali frai ai lor cu tiin de carte il invau cele de trebuin ale vieii i-l invau despre unitatea lui i ii intreau ndejdile lui de unire cu fraii de pretutindeni.

Il invau din inelepciunea lor, dar i din crile pe care le trimiteau mitropoliii lor in limba roman, sau pe care le aduceau in crue pstorii seceleni i mrgineni, cand veneau primvara cu turmele lor din Dobrogea, cci aceste cri, dup ce au inceput s se tipreasc chiar in Transilvania, la Braov, Ortie i la Blgrad, au continuat s se tipreasc tot mai multe in ar (socotit ara lor), la Bucureti, la Ramnicu Valcea, la Iai. Aceleai cri le aduceau clugrii ce treceau tot aa de mult ca i pstorii prin trectorile Carpailor, cei din Ardeal aezandu-se in mnstirile din Moldova (la Neam, la Secu etc.), sau din Muntenia, iar cei din Muntenia i Moldova aezandu-se in schiturile din Transilvania fr s rup legtura cu fraii lor de acas, ci, cei din Transilvania venind din cand in cand in satele lor i aducandu-le cri, icoane, cruciulie i vorbindu-le despre viaa i credina frailor de peste muni. De aceea, dandu-i seama de aceast revrsare de via roman identic i intritoare, dintr-o parte a Carpailor in alta, svarit prin clugri, o mulime de porunci imperiale ddeau dispoziii autoritilor militare din Transilvania s opreasc aceste treceri de clugri peste Carpai. Muli din ei se aezau ca sihatri in cele mai adanci sanuri ale Carpailor, la mijloc intre Transilvania i rile romaneti, construind mici schituri i chilii, care erau, de multe ori, locuri de refugiu i de adpost pentru fraii lor din Transilvania urmrii pentru indrzneala de a fi afirmat mai deschis credina strmoeasc i fiina lor naional. Muli fruntai ai romanilor, sau simpli romani mai lupttori, se intalneau in aceste chilii i puneau la cale planurile lor de aciune. Muli romani tiau c au in aceste mici aezri clugreti un adpost la orice vreme de nevoie. Pe varfurile din preajma lor, pstorii de pe o parte i alta a Carpailor ii pteau turmele lor, afland unii de la alii toate cele ce privesc viaa unora i a altora i imbriand cu privirea aproape tot teritoriul romanesc, de la Dunre i Mare pan in Munii Apuseni i

mai departe. Preoi, pstori, clugri, erau infrii in aceeai mare nzuin i voin de a se pstra ca un singur neam, in credina lor strmoeasc unic i in ndejdea infptuirii visului naional de unire intr-un unic Stat liber. Astfel, contiina naional se aprindea tot mai mult, ajutat de faptul unitii in credin. Prin crile tot mai multe ce se tipreau in limba naional, aceasta, dei fusese pstrat totdeauna ca limb vorbit unitar prin marea contribuie a preoilor care le vorbeau romanilor in aceiai termeni strvechi despre credina in Hristos, se imbogea mereu i devenea tot mai deplin una, cci aceasta o urmreau mitropoliii i clugrii ce le tipreau. O dat cu aceasta, contiina naional, limpezit tot mai mult, zmislea i cretea la sanul ei fierbinte visul unirii tuturor romanilor intr-un singur stat naional, liber de orice stpanire strin. Contiina misiunii valorificrii i tlmcirii insuirilor, tradiiilor i modurilor de a concepe lumea intr-un fel propriu, a credinei sale intr-o cultur i o spiritualitate proprie, in simfonia culturilor i spiritualitilor celorlalte naiuni din lume, devenea i ea tot mai imperativ. Paralel i impreun cu aceast maturizare a inelegerii i aciunii fruntailor poporului roman in vederea infptuirii acestui vis, aciunea conductorilor lui bisericeti s-a - 148 dezvoltat i ea tot mai organizat i pe un plan tot mai larg. Ei pregteau impreun cu ceilali fruntai romani revoluiile, iar preoii se alturau ca tribuni, sau cpitani ai detaamentelor ei, alturi de tribuni i cpitani dintre mireni. La 1848, popa apc vorbea revoluionarilor de la Islaz, ali preoi se aezau in faa tunurilor turceti, sau cereau in fruntea delegaiilor de rani guvernului revoluionar de la Bucureti improprietrirea

ranilor. Intre tribunii revoluiei lui Horia i ai lui Avram Iancu se aflau muli preoi, iar mitropolitul aguna prezida cu mult ravn i destoinicie Adunarea de pe Campia Libertii, standu-i alturi, dei cu mult mai puin convingere, episcopul unit Lemeny. aguna avea lang el intr-o mare prietenie pe Avram Iancu i pe Simion Brnuiu, care dup studiile fcute la Academia de Drept din Sibiu, intreinut material de Avram Iancu, dezvolta acum temeiurile doctrinare naturale ale drepturilor romanilor la egalitatea politic cu celelalte naiuni i la deplin libertate. Pentru pregtirea poporului la nivelul corespunztor timpului, dar i pentru inflcrarea contiinei unitii lui naionale cu fraii romani de pretutindeni, mitropolitul aguna trece colile din tinda bisericilor in cldiri proprii, inandu-le mai departe sub grija Bisericii, deci autonome de statul strin austro-ungar, pentru o educare a generaiilor de romani in spirit naional. Preoii erau directorii acestor coli, iar Mitropolia din Sibiu un fel de Minister al invmantului pentru ele. Invtorii formai in colile Normale ale Bisericii, erau angajai de adunrile parohiale, salarizai de parohii i lucrau in cea mai deplin armonie cu Biserica la formarea cultural, moral i naional a poporului. Crile de coal se tipreau la Mitropolia din Sibiu. Din crile de roman copiii invau poeziile lui Goga, care ii fceau s lcrimeze de cantarea ptimirii noastre i s se inclzeasc de hotrarea de a lucra pentru realizarea visului nostru neimplinit, de dorul cruia au rposat i moii i prinii. Piepturile lor se umpleau de mandrie invand din poezia Pene Curcanul, despre vitejiile romanilor de la Plevna, sau afland c latina gint pete in fruntea altor gini. Pe un plan mai inalt, aceeai educaie se fcea in Liceul confesional din Braov, intemeiat tot de aguna, sau in cel din Brad, intemeiat de acelai mitropolit, cu fondurile

lsate de Avram Iancu. Braovul a dat o mare mulime de intelectuali i pe cei mai de seam oameni de cultur i de lupt pentru infptuirea idealului de unire politic a tuturor romanilor: Goga, Goldi, Sextil Pucariu, t. O. Iosif, Lupa, Lucian Blaga, G. Bogdan Duic etc. In colile acestea tinerii invau s cante: Pe-al nostru steag e scris unire, unii de la insui Ciprian Porumbescu in persoan, profesor la liceul din Braov, incheind cu versurile: i in cartea veciniciei scrie C ri i neamuri vor pieri Iar scumpa noastr Romanie Etern, etern va inflori. - 149 La sfaritul Liturghiei, in biserici, preoii ridicau din ua altarului crucea, indemnand poporul: Cantai dup mine: Deteapt-te, romane Din somnul cel de moarte, In care te-adancir Toi cruzii ti tirani Preoi cu crucea in frunte, Cci oastea e cretin, Deviza-i libertate, Iar scopul ei prea sfant. Apoi strigau: Jurai!. Murim mai bine in lupt

Cu glorie strbun Decat s fim sclavi iari In scumpul nost pmant. De fapt, preoii mergeau cu crucea in fruntea cetelor de credincioi din parohiile lor la orice adunare naional, sau a Astrei sau la alte ocazii. Chipul popei Stoica din Frca, care pea cu crucea in fruntea otilor lui Mihai Viteazul, cand porneau la lupta pentru aprarea credinei in faa asaltului mahomedan, sau pentru unirea celor trei ri romaneti, era un chip general in istoria roman. * Aezarea poporului nostru la intalnirea curentelor spirituale, care uneori luau tria vanturilor de aspr infruntare, de la Apus i de la Rsrit, i faptul c neamul nostru unete in fiina lui latinitatea ce-l leag de Apusul (mai deprtat) i Ortodoxia ce-l leag de Rsrit, i-a pus adeseori in fa probleme grele de existen. I-a trebuit mult inelepciune, ca s se apere uneori fa de o parte, rezemandu-se pe cealalt parte. Dar aceeai sintez de latinitate i Ortodoxie, de legtur prin fiecare din ele cu o parte a lumii inconjurtoare, l-a ferit de extremiti, de pasiuni unilaterale, dar i-a dat i putina s se menin in originalitatea de o complexitate i bogie unic i s infieze o not de echilibru cuminte, dar i de hotrare in pstrarea fiinei sale caracterizat prin acest echilibru, impunandu-i misiunea s reprezinte i s implineasc un rol de punte intre lumi foarte deosebite, de a cror ciocnire uneori a suferit, dar a cror impetuozitate a domolit-o, producand o temperare a ambelor pri. Locul pe care-l deine geografic i, ca urmare, i spiritual poporul nostru, care-l face s fie un fel de coincidentia oppositorum, l-a investit i-l investete mai departe cu misiunea care e i grea, dar i mrea de popor mijlocitor de

impcri, de popor lupttor pentru pace, de popor al intalnirilor, cum ne-a caracterizat un englez (Allchin), pornind chiar de la semnificaia termenului nostru pentru a ne comunica: - 150 cuvantul (conventus). i precum poporul nostru s-a dovedit vrednic de aceast misiune in trecut, aa se dovedete vrednic de ea i in prezent, iar viaa Europei reclam prezena poporului nostru aici unde suntem pentru implinirea acestui rol. Ortodoxia roman, contient de aceast misiune grea i nobil a poporului roman, care pe plan interior cretin se traduce printr-un rol ecumenic deosebit, a fost alturi de el in toate greutile, nzuinele frumoase i luptele lui de pstrare a fiinei lui pentru implinirea unui astfel de rost in lume, in tot efortul lui de a se menine intre vanturile pornite dintr-o parte sau din alta, de multe ori in mod simultan, invand i ea din aceast aezare a ei i indemnand i poporul s-i pstreze echilibrul, cuminenia i tria statorniciei in toate imprejurrile, adeseori furtunoase. Ea s-a simit una cu poporul roman i cu misiunea lui in acest spaiu al lui. Ea tie c neamurile sunt lsate de Dumnezeu ca o expresie a bogiei imaginaiei Lui creatoare, care le-a dat insuiri deosebite, potrivite cu rolurile deosebite pe care au s le implineasc in locul unde au fost lsate, intre alte i alte naiuni. Ortodoxia roman tie c a fost incredinat s lucreze in mijlocul poporului roman pentru a-l ajuta s-i implineasc rolul special de factor de impciuire intre popoare. Ea l-a ajutat s ajung la libertate i egalitate, cand a fost inut in stare de asuprire i de suferine. Cci tie c niciun popor nu trebuie s sufere nedrepti din partea altora. Dar acum, dup ce a ajuns la libertate i egalitate, il ajut s fie factor de pace i de infrire intre popoare. Ea nu se poate impca nici cu

nedreptatea, dar nici cu ura intre oameni i popoare. Neamurile dau coninut concret i variat unitii de credin in Ortodoxie; ea se imbogete prin varietatea insuirilor lor naturale, dar i ele se imbogesc din comuniunea lor freasc in tezaurul ei de valori spirituale. Ortodoxia nu poate tri in abstraciuni, ci sdit concret in neamuri; i neamurile gsesc adancime de sens, intrire, mangaiere, orizonturi din ce in ce mai inalte, puteri de curie mereu sporit in nzuine i in privirile sufleteti spre oameni i spre taina nesfarit a existenei, prin Ortodoxie. Acesta e crezul Ortodoxiei romaneti i pe acesta l-a practicat in tot trecutul. i aa va face i in viitor. Ea va lucra mai departe pentru aprarea fiinei naionale a poporului nostru, pentru continua innobilare sufleteasc a lui, pentru imbogirea lui spiritual in relaiile freti cu celelalte popoare, toate sorbind putere de iubire din izvorul suprem i unic al iubirii, care pentru aceast unitate in iubire le-a fcut pe toate. - 151 VECHIMEA I SPIRITUALITATEA TERMENILOR CRETINI ROMANI IN SOLIDARITATE CU ALE LIMBII ROMANE IN GENERAL 1. Istoricii i filologii au afirmat inc demult c termenii notri cretini fundamentali sunt de origine latin i c, deci, cretinismul nostru dateaz dinainte de venirea slavilor in vecintatea noastr i s-a exprimat in limba latin. Istoricul D. Onciu spunea la 1899: Pan la incretinarea bulgarilor, romanii avur in Biseric limba latin de la care ne-a rmas terminologia de origine roman71. Iar A. D. Xenopol spunea i el: Inainte de cretinismul bulgar, la romani era cretinismul roman72. Dar ei inc nu dduser toat atenia cuvenit faptului c termenii cretini latini ai

notri erau deosebii de cei ai popoarelor latine din Occident, pornii de la Roma. De aceea, afirmarea general a latinitii termenilor notri cretini fundamentali era folosit de reprezentanii Blajului ca o dovad c cretinismul nostru primar a avut originea la Roma. De o vreme incoace s-a acordat ins o atenie mai struitoare faptului c termenii notri cretini fundamentali, dei latini, sunt deosebii de termenii latini ce-au iradiat de la Roma in tot Occidentul latin, ba uneori chiar i la popoarele germanice (omnipotens, resurrectio, Trinitas der Allmachtige, Auferstehung, Dreieinigkeit). Aceast atenie se pare c a acordat-o prima dat subsemnatul intr-un articol din Telegraful Roman din primvara lui 194573. De aceea, istoricul Dr. tefan Lupa, folosind acest argument pentru neprovenirea cretinismului nostru de la Roma, a citat in 1949 cele scrise de subsemnatul in acel numr din Telegraful Roman. Iat citatul din acel articol, dat de Dr. tefan Lupa: Dac misionarii ar fi venit (la noi) de la Roma, ar fi venit cu termenii formai de-a gata de acolo i i-ar fi impus i la noi, cum i-au impus in tot Apusul latin. Dar la noi n-au venit cu fides, Trinitas, Deus, ecclesia, oratio, regnum Dei, pater, incarnatio, ressurectio, assumptio, creator, omnipotens, virgo etc., ci misionarii orientali, avand a traduce termenii grecetievanghelici in care invaser cretinismul, au ales din graiul poporului nostru, ca unii ce acum i-au invat graiul, cuvintele: credin, Treime, Dumnezeu, Tatl, intrupare, inviere, inlare, biseric, impria cerurilor, rugciune, Fctorul, Atotiitorul, Fecioar etc. Astfel, termenii prin care se exprim cretinismul nostru primar i fundamental, in loc de a fi o dovad c am primit cretinismul de la Roma, arat, dimpotriv, c nu l-am primit de la Roma, ci de la misionarii care, nefiind de la Roma, nu ne-au adus termenii consacrai acolo, ci invand limba poporului de aici, ca s-i poat predica, au ales, din graiul lui pentru prima dat cuvintele latine corespunztoare noiunilor cretine, sau au format, cu ajutorul

poporului nostru (respectiv al primilor convertii din sanul lui, care poate tiau i limba greac a misionarilor), termenii cei mai potrivii cretinismului. Analiza aceasta dovedete i lipsa dependenei ulterioare de Roma a Bisericii traco i dacoromane din primele apte secole, cci dac ar fi fost mai tarziu o dependen a noastr de Roma uniformizatoare, ea ne-ar fi impus termenii ei, cum i-a impus popoarelor latine supuse ei bisericete74. In plus de aceasta, terminologia aceasta dovedete c cretinismul nostru era la sfaritul sec. III i 71. D. Onciu, Originea Principatelor Romane, Bucureti, 1899, p. 136. 72. A. D. Xenopol, Istoria Romanilor in Dacia Traian, vol. I, p. 446. 73. Articolul este Ortodoxie i neamul romanesc, in Telegraful Roman, XCIII, 1945, nr. 1213, p.1. 74. Dr. t. Lupa, Cretinismul romanesc a fost totdeauna cel Ortodox, in Studii teologice, 1949, pp. 814-838. - 152 inceputul sec. IV, cand incepe s apar in prile noastre un scris latin literar75, care folosea termenii cretini latini de pretutindeni, atat de inrdcinat in popor in aceast terminologie proprie, deci atat de vechi, c termenii cretini literari de origine roman, nu s-au mai putut impune in popor. Mai adugm acum c misionarii au ales aceti termeni, sau au ajutat la formarea lor, supunandu-se unor structuri fonetice proprii limbii traco-dace ce s-au imprimat limbii latine de ctre strmoii notri traco-daci. Faptul c aceste structuri au trebuit s se impun limbii latine de la inceputul primirii ei, arat vechimea limbii romane in specificul ei i, deci, a poporului nostru, ca popor daco-roman aparte. Termenii notri latini cretini, purtand i ei amprenta acestor structuri arat i prin aceasta c cretinismul s-a impus

poporului nostru chiar din perioada formrii limbii romane. Deocamdat mai adugm c identitatea acestor termeni la daco-romanii din nordul Dunrii i la traco-romanii din sudul ei, arat c ei au venit in nordul Dunrii prin tracoromanii din sudul ei i c toat masa traco i daco-roman din sudul i nordul Dunrii vorbea aceeai limb. Aceasta o recunoate la 1902 insui D. Onciul, care cu trei ani inainte amintea numai de limbajul latin al cretinismului nostru originar. La 1902, el afirm omogenitatea limbajului cretin al romanilor din nordul i sudul Dunrii i trage din aceasta concluzia despre provenirea cretinismului nostru prin fraii din sudul Dunrii. Ba mai mult, el incadreaz omogenitatea termenilor cretini latini din sudul i nordul Dunrii in omogenitatea general a limbii traco i daco-romanilor, ca limb latin deosebit de cele occidentale. El spune: Ce privete limba, omogenitatea ei la miaznoapte i miazzi de Dunre se explic de ajuns prin unitatea teritorial a elementului roman pe ambele maluri in curs de cinci secole de la cucerirea Daciei pan la aezarea slavilor in Peninsula Balcanic, in sec. VII. Precum aceste probe, aa i originea cretinismului la romanii din Dacia ne indreapt spre Peninsula Balcanic. Aa cum se prezint prin terminologia sa latin, cretinismul romanilor nu s-a putut forma decat in Imperiul Roman de la Constantin cel Mare incoace76. Dar Imperiul Roman devine, dup mutarea reedinei lui Constantin cel Mare la Constantinopole, un Imperiu Roman de Rsrit i unul de Apus. Cel al urmailor lui Constantin devine Imperiul Roman de Rsrit i traco-romanii, cu care rman in solidaritate i daco-romanii, cad in Imperiul Roman de Rsrit. Aceeai omogenitate lingvistic special intre romanii din rsrit, din sudul i nordul Dunrii, impreun cu inraurirea religioas a ultimilor de ctre primii, o afirm i Xenopol,

cand se ocup mai deosebit cu aceast problem. Dup ce arat cum slavii s-au interpus intre romanii din nordul Dunrii i sudul ei mai pstrandu-se o insul din ei pe coastele Adriaticei (istro-romanii), continu: Din analiza de pan aici rezult ins c romanii din stanga Dunrii au stat in legtur cu fraii lor din Moesia inc timp indelungat dup prsirea Daciei, in care epoc cei de la nord primesc de la cei din sud inraurirea religioas cretin, intr-o form in care o avem numai de la Constantin cel Mare care-i mutase 75. Ibidem, p. 816. tefan Lupa vorbete nu numai de Niceta de Remesiana (387-420) la p. 822, ci i de episcopul Victorin de Poetovio (Pettau in Stiria, partea cea mai apusean, locuit de traci), ucis de pgani la 304, care treceau i prelucrau in latinete opere exegetice ale unor scriitori greci. 76. Romanii in Dacia Traian pan la intemeierea Principatelor Chestiunea roman, Bucureti, 1902, p. 331. - 153 reedina la Constantinopol; aceasta ne d cheia asemnrii mai mari intre cele trei dialecte ale graiului latin oriental decat al acestora cu limbile romanice apusene77. Sextil Pucariu afirm aceeai unitate intre limba roman din sudul i nordul Dunrii de la inceputurile ei i deosebirea ei de limba popoarelor latine din Occident, adugand c limba latin oriental era o limb vulgar, sau popular, proprie latinitii orientale. Prin aceasta d de ineles c limbile latine din Occident erau alte limbi populare de la inceput, cci intr-un imperiu aa de mare ca cel Roman, limba popular e alta in fiecare regiune, spre deosebire de limba literar, care era o limb universal, dar se folosea mai mult in scris-citit i ca limb de stat i in comenzile din armat (ceea ce nu-i fcea ins pe soldai s nu vorbeasc intre ei limba lor popular deosebit dup regiuni); era o limb literar care

nu era vorbit nicieri de popor, in mod spontan, dei membrii popoarelor latine o invau mai cu uurin a o scrie i a o citi, cand se ridicau la invtur, decat pe cea greac. Vom zice, deci, c limba roman nu este fiica, ci continuatoarea limbii latine vorbite odinioar in cele mai multe pri ale Imperiului Roman de Rsrit. Limba roman de azi e ins limba latin, cu modificrile ivite in cursul veacurilor. Aproape fiecare din hrile reproduse in acest volum arat c Dunrea nu impiedica limba romanilor din Iugoslavia s rman aceeai cu cea din Banat i Oltenia78. Dar credem c Sextil Pucariu a ineles prin acele cele mai multe pri ale Imperiului Roman de Rsrit, regiunile traco i daco-romane. Cci intrucat nu ne-a rmas nicieri vreo urm scris sau vorbit despre vreo limb latin vorbit in alte pri ale Imperiului Roman de Rsrit, Sextil Pucariu ca om de tiin, neputand aduce nicio dovad despre felul limbii orientale din alte pri ale Imperiului Roman de Rsrit, cu siguran c se ferete s afirme ceva ce nu se poate dovedi. Dar se pune intrebarea: ce a fcut ca din tot Imperiul Roman de Rsrit numai in prile locuite odinioar de tracii i dacii ajuni sub stpanirea roman s se pstreze limba latin, i anume o limb latin omogen i totodat distinct de limbile latine din Occident? De ce nu s-a pstrat in Grecia de azi, cu care Peninsula Balcanic de mai la nord era, de asemenea in continuitate teritorial i care era ocupat de romani chiar mai demult i rmas mai mult sub dominaia roman? De ce nu s-a pstrat mcar o dovad cat de mic despre folosirea limbii latine de ctre populaiile din Asia Mic, Siria, Palestina, Egipt? Rspunsul credem c nu poate fi decat c in niciuna din acele pri nu s-a impus in popor limba roman, in Egipt tim c s-a pstrat pan la ocuparea lui de arabi, limba copt autohton, despre sirieni, ca s nu mai vorbim de armeni. De ce s-a impus aa de repede i definitiv limba latin numai in Tracia i Dacia? De ce nu

s-a impus nici ilirilor, strmoii albanezilor79? In ce privete Dacia, s-a dat ca explicaie faptul c in ea s-au adus coloniti muli din Italia. Dar nu tim s se fi fcut colonizri tot aa de mari in Tracia. Apoi chiar despre colonitii adui in Dacia, cercettorii mai noi spun 77. A. D. Xenopol, Istoria Romanilor din Dacia Traian, vol. II. Iai, 1896, pp. 103-104. 78. Limba roman, vol. I, Privire general, Bucureti, 1940, pp. 215-216. 79. E probabil c in continuitate cu tracii din Peninsula Balcanic, limba latin vorbit, se vorbea i de ctre Biti (Bitinia) i de frigienii de dincolo de Bosfor, care erau tot traci. Latina lor fiind o latin asemntoare cu cea a tracilor se numea ins acolo limba frigian. Vezi despre aceasta unele relatri ale istoricilor din acea vreme adunate de Pr. Prof. I. Rmureanu: Noi consideraii privind rspandirea cretinismului la traco-geto-daci, in Ortodoxia, 1974, nr. 1, p. 172. Dar grupurile acelea fiind mai mici i imprtiate printre populaii de alte limbi i neavand o legtur strans cu marea mas a tracogetodacilor din Balcani i din nordul Dunrii, s-au grecizat in Imperiul Bizantin i apoi s-au turcit odat cu aezarea masiv a turcilor in Asia Mic. - 154 c nu erau din Italia, ci, mai ales, din alte pri ale Imperiului Roman unde nu se vorbea in popor limba latin. Se pare c ei au invat latina mai mult in Dacia i pe cea din Dacia. Legiunea V Macedonica a fost adus din Palestina; in legiuni ca Gemina XIII, XVI erau muli sirieni. Din Italia legile opreau exportarea de rani ca s nu rman pmanturile stpanilor romani nelucrate80. Aa stand lucrurile, nu rmane alt explicaie decat c intre limba traco-dacilor i cea roman era o mare inrudire; cu mult mai mare ca intre cea greac, sau ilir i cea latin.

Datorit acestui fapt, limba latin a putut fi uor adoptat de populaia de aici. Dar tot datorit lui s-a putut imprima cuvintelor latine structurile fonetice traco-dace, dac nu cumva multe cuvinte erau identice, dar la traco-daci cu o structur fonetic in parte deosebit. O parte din traci ajunser sub stpanirea roman intre 148-146 inainte de Hristos, cand avu loc anexarea Macedoniei i Iliricului ca provincie roman81. Dar inc la 167 i.d.H. Macedonia i Iliricul erau legate de Roma, pltindu-i tribut. Iar o bun parte a populaiei macedonene, dac nu majoritatea, era format din strmoii aromanilor de azi ce se intind pan azi departe spre sud de la Tesalonic (capitala Macedoniei), pan in munii Pindului, iar spre vest pan in Epir. Dar o i mai mare parte din tracii de la nord de Macedonia ajunse sub stpanirea roman la 135 i.d.H., dei poporul trac continu mult vreme s se rzvrteasc, mai ales pan pe la anul 91-86 i.d.H. Iar toat Tracia, pan la Tomis i gurile Dunrii fu supus Romei pe la anii 73-72 i.d.H., prin generalul Terrentius Varo82. Dar i dup aceea, Cezar avu s elibereze Tracia i toat coasta Mrii Negre pe la anul 41 i.d.H. de incursiunile lui Burebista, regele Daciei, care de pe la 59 i.d.H. Intreprindea asemenea incursiuni atat de des, incat devenise aproape un stpan al ei83. Cat de mare era inrudirea limbii trace cu cea roman e greu de spus. Fapt e c mult inainte de cucerirea Daciei de ctre Traian, la 105-106 d.H., tracii trebuiau s fi vorbit limba roman popular, cu toat rzvrtirea lor continu impotriva ocupaiei romane. Pe de alt parte, limba lor, inainte i dup ajungerea lor sub stpanirea roman, trebuie s fi fost aproape una cu limba dacilor. Numai aa se explic cum i dacii vorbesc tot aa de repede dup ocuparea lor limba roman. Ei se aflau intr-o comunicare frecvent cu tracii de la

sudul Dunrii. Incursiunile dese peste Dunre sporeau aceast comunicare. Cine tie dac prin aceste incursiuni Burebista i urmaii lui nu urmreau i o intindere a statului dac pan unde se intindeau in Sud tracii i dac nu cumva aceste incursiuni erau incurajate i de populaia trac inrudit, mereu in rzvrtire fa de ocupaia roman. Dac e aa, desigur, cand Sf. Ap. Pavel, la anul 51, in a doua sa cltorie misionar, a venit pentru prima oar in Europa, predicand intai la Filipi, apoi trecand prin Amfipole i Neapole, se opri in Tesalonic, unde continu vestirea lui Hristos, in aceste orae locuiau pe 80. Dr. St. Lupa, art. cit., p. 815. Pr. Prof. I. Rmureanu afirm c Muntenia a fost cucerit de romani inc in 89 d.Hr. i nu s-au adus coloniti prea muli in ea. 81. Gustave Bloch et J. Carcopino, Histoire romaine, tome II, p. 118. 82. Ibidem, p. 129. 83. Ibidem, p. 169, 175, 224, 287, 294, 331, 333, 341, 404, 417, 426, vol. III, p. 517, 540, 542, 683, 685, 854, 904. - 155 lang greci i puini evrei i romani, i muli traci. Sub numele de romani (Fp. cap. 16, 17), cea mai mare parte trebuie s fi fost traco-romanii i numai puini romani din alte pri, mai mult in funcii administrative. Traco-romanii au putut fi numii, de autorul Faptelor Apostolilor, romani pentru apropierea limbii lor in parte roman prin ea insi, in parte romanizat, cu cea a romanilor84. Tulburarea starnit in popor in jurul predicii lui Pavel i a ucenicilor si, i minunea svarit in temnia din Filipi, nu se poate s nu fi dat de gandit i traco-romanilor din ora. Mai ales in Veria, unde Pavel se duce din Tesalonic, majoritatea populaiei trebuie s fi fost traco-roman, cci pan azi Veria e un centru principal al aromanilor.

In Veria, Sf. Apostol Pavel i ucenicii si se duc dup ce sunt scoi din Tesalonic. Acolo au fost primii de populaie mai bine decat in Tesalonic. i acetia erau mai mrinimoi decat cei din Tesalonic (adic mai generoi); ei au primit cuvantul cu toat osardia, in toate zilele cercetand Scripturile dac sunt aa (Fp. 17, 11). Desigur, Sf. Ap. Pavel a intrat i aici intai in sinagoga evreilor. Dar evreii erau pentru Sf. Ap. Pavel numai o punte ctre neamuri. El se socotea trimis la neamuri, apostolul neamurilor, al tuturor neamurilor, deosebite de evrei, nu numai al grecilor. Evreii care au primit credina cretin de la el nu l-au impiedicat s o comunice i grecilor. Cci solia cretin venea cu ideea depirii granielor etnice. Textul spune c in Veria au crezut multe dintre femeile grecilor, dar i nu puini dintre brbai (Fp. 17, 12). Sf. Ap. Pavel vorbea, pe lang limba ebraic, i pe cea greac. Ucenicii cu care a venit la Veria de asemenea. Ei vorbeau in mod direct grecilor, dar e extrem de probabil c grecii, i chiar evreii, intrucat se aflau (mai mult ca negustori) intr-un targ mic, in mijlocul unei populaii in majoritate traco-roman, tiau i limba acestora i le traduceau ceea ce auzeau de la Pavel i de la ucenicii lui, Sila i Timotei, in limba lor. E de crezut c chiar Sf. Pavel ii indemna la aceasta, dac se tia trimis la neamuri. Aceasta a fost, in general, calea de venire a cretinismului la strmoii notri: direct prin evrei i mai ales prin greci, prin traducerea noiunilor cretine din limba greac in limba lor. O vom explica aceasta mai incolo i prin fidelitatea cu care redau termenii cretini traco-daco-romani, termenii greci. Vecintatea aceasta a unui cretinism de limb greac cu a unuia de limb latin popular oriental a avut loc pe toat coasta de Rsrit i din Dobrogea a Mrii Negre. Cci o restrans populaie greac compus mai mult din negustori, trind pe lang o masiv populaie traco-roman, cunotea, desigur, limba acesteia i putea traduce noiunile cretine in limba ei. Faptul acesta ni-l arat alternarea

inscripiilor cretine de limb greac i latin din Calatis, Tomis, Tropaeum Traiani, ca i din alte pri ale teritoriului Romaniei de azi85, dei inscripiile acestea fiind in latina literar, nu ne dovedesc i exprimarea acestui cretinism intr-un limbaj latin specific poporului din aceste pri. Acest limbaj ni-l dovedete numai pstrarea lui vie pan azi i faptul c aceste inscripii, neputand aprea decat de la Constantin cel Mare incoace, cand cretinismul se putea exprima in monumentele publice, arat c cretinismul exista intr-o limb popular intr-o populaie a locului a crei limb vorbit era apropiat de limba latin literar. Dar s revenim la predica Sf. Ap. Pavel i a ucenicilor si in oraele traco-romane. 84. Pr. Prof. I. Rmureanu, in art. cit., constat pe baza cap. 16-l7 din Faptele Apostolilor c in Filipi, Tesalonic, Veria erau greci, traci, evrei i romani. 85. Emilian Popescu, Inscripiile din secolele IV-XIII descoperite in Romania, Bucureti, 1976. - 156 Dup intrigile evreilor din Tesalonic care auziser c Sfantul Pavel are mare ascultare la Veria, el a trebuit s plece i din Veria, dar au rmas acolo ucenicii si Sila i Timotei, iar el a plecat la Atena, de unde a cerut acestor ucenici s vin la el ca s plece spre Ierusalim. C in atenia lui Pavel, Dumnezeu pusese in mod special grija de vestire a Evangheliei la traco-romani, se constat din vedenia care-l man pe el de la Troia la Filipi, cea dintai cetate a acestei pri a Macedoniei i colonie roman (Fp. 16, 12). In vedenie i s-a artat, un brbat oarecare macedonean, care-l ruga: treci in Macedonia i ne ajut (Fp. 16, 9). Acolo, la colonia aceasta roman, sau la populaia traco-roman, era trimis Sfantul Apostol Pavel, in primul rand in Europa, nu la greci, cci grecii cunoteau deja cretinismul din Antiohia, din Asia Mic i puteau s-l aduc ei inii la grecii din Europa. Dar trebuia

s se ias din limitarea cretinismului intre greci, i anume nu numai la mici populaii din Asia Mic risipite printre greci, ci la populaia intins de dincolo de greci: aceasta era in primul rand populaia traco-roman. De aceea, cluzii de Dumnezeu, Sfantul Pavel i ucenicii si pornir cu corabia de la Troa, au mers drept la Samotracia, iar a doua zi la Neapoli i de acolo la Filipi. Era un ora cu mult mai la Nord de Tesalonic, la grania Macedoniei cu Tracia, deci mult mai populat de traco-romani. Tomaschek, specialistul vienez in problemele tracilor, spune c Filipi era ora trac86. In orice caz, dac in ora erau muli greci, in satele din jur erau aproape toi locuitorii traco-romani. Chiar expresia Sfantului Pavel un oarecare brbat macedonean ( ), arat nedumerirea lui la vedenia unui brbat care nu era cunoscut ca grec, ci aprea ca un om de un neam deosebit, necunoscut inainte de el. Tot Sfantul Pavel mai spune c inainte strbtuse Galatia i Frigia, dar Frigia era locuit tot de o ramur trac87. i chiar Troa, vechea Troie, se pare c era locuit i de traci. Iar Lidia, prima credincioas cretin, convertit de Pavel in Filipi era din Tiatira, aproape de Troa (Ilion)88, deci fcea probabil parte din populaia trac din acele locuri, fiind atras la Filipi de o populaie omogen. Sfantul Pavel n-a scris o epistol in limba traco-roman, pentru cretinii tracoromani din Veria, nu atat pentru c nu o cunotea, ci pentru c nu era o limb literar. Dar cu siguran c epistolele lui ctre Filipeni i Tesaloniceni au fost tlmcite de greci i acestora, insui Sfantul Pavel va fi voit aceasta. Cci el d expresie simmintelor sale deosebit de afectuoase fa de aceast populaie, in majoritate traco-roman, din Macedonia, in mai multe randuri. Astfel el vine pentru a doua oar i pentru a treia oar (in a treia sa cltorie misionar) la anul 57, in Macedonia, o dat dup necazurile ce le-a avut in Efes de la inchintorii zeiei Diana i a doua oar dup uneltirile evreilor din Grecia,

unde plecase din Macedonia. Se pare c despre a doua venire in Macedonia amintete Sfantul Pavel in epistola I ctre Corinteni: i voi veni la voi, cand voi trece prin Macedonia, cci prin Macedonia voi trece (1 Cor. 16, 5). Mereu, dup necazurile ce le avea in alte pri, venea s se mangaie pe la Filipi i in Veria. Ba mai mult, intre ali ucenici fcui la Tesalonic, el ia cu sine i pe unul din Veria, pe Sosipatru al lui Piru, nume care e obinuit intre romani (Fp. 20, 1-6). Generozitatea cretinilor din Macedonia s-a manifestat i in darurile deosebit de mari 86. Uber Brumalis und Rosslia, nebst Bemerkungen uber das bcssinche Volkstun. Sitzungsberichte der Akademie der Wissenschaft zu Wien, Phil-Hist. LX, 1868, p. 464. 87. I. Rmureanu, art. cit., p. 170. 88. Block J. Caracopini, op. cit., voi. II, p. 426. - 157 pe care le-au strans ei pentru ajutorarea cretinilor din Ierusalim. Pavel a fost atat de micat de aceast drnicie a lor, cu toate necazurile i srcia lor, c e singura pe care ine s o fac cunoscut corintenilor. V fac cunoscut, frailor, harul lui Dumnezeu cel druit in bisericile Macedoniei. C in multa lor incercare de necaz, prisosul bucuriei lor i srcia lor cea adanc au sporit in bogia drniciei lor. Cci mrturisesc c de voia lor au dat dup putere i peste putere, cu mult rugciune cerand har de a lua i ei parte la ajutorarea sfinilor (2 Cor. 8, 1-4). Cu exemplul lor Pavel ii stimuleaz i pe Corinteni s strang daruri. Se pare c a doua epistol ctre Corinteni o scrie Pavel chiar din Macedonia, in timpul celei de a doua i inaintea celei de a treia cercetri a ei. Cci indemnand pe Corinteni s strang i ei daruri, scrie: Ca nu cumva cand macedonenii vor veni impreun cu mine i v vor gsi nepregtii, s fim ruinai noi, ca s nu zicem voi, in aceast laud (a

Corintenilor ctre macedoneni) increztoare (2 Cor. 9, 4). Indemnul dat de Pavel grecilor prin exemplul macedonenilor, intre care, cu siguran, cei mai muli trebuie s fi fost traco-romani, a avut efect. Cci el poate anuna aceasta in epistola ctre Romani, scris probabil din Corint, in preajma plecrii la Ierusalim, dup ce s-a intors din a treia vizit in Macedonia: Acum ins m duc la Ierusalim, ca s slujesc sfinilor. Cci Macedonia i Ahaia (Grecia) au binevoit s fac o strangere de ajutoare pentru sracii i sfinii din Ierusalim (Rom. 15, 25, 26). Ba mai mult, macedonenii au susinut i pe Pavel, cu ajutoarele pe care i le-au dus, chiar cand propovduia in Corint, cu ocazia primei lui sosiri acolo, dup ce predicase in oraele din Macedonia. Cci spune Sfantul Pavel: Alte biserici am prdat, luand plat ca s v slujesc pe voi. i de fa fiind la voi i in lips aflandu-v, n-am fost sarcin nimnui. Cci lipsa mea au implinit-o fraii venii din Macedonia (2 Cor. 11, 8-9). E foarte probabil c tot din Macedonia i-a intins Pavel propovduirea pan in Iliria, care nu cuprindea numai Albania de azi, ci i inuturile din vestul i nordul Peninsulei Balcanice locuite tot de traci romanizai. i tot de aici va fi trimis pe Tit in Dalmaia (2 Tim. 4, 10). Abia dup aceea, voia s intind propovduirea sa pan la Roma i, de acolo, pan in Spania. El ravnea s propovduiasc pretutindeni unde Hristos n-a fost propovduit. De aceea, nu putea lsa populaia traco-roman din Balcani care se intindea de lang oraele Filipi, Tesalonic, Veria, in vest i in nord, lipsit de propovduirea lui: Prin puterea semnelor i a minunilor, prin puterea Duhului Sfant, de la Ierusalim i din inuturile dimprejur pan in Iliric am implinit propovduirea lui Hristos, ravnind astfel s propovduiesc acolo unde Hristos nu fusese numit (Rom. 15, 19-20). Deci, inainte de a se propovdui in limba latin de la Roma, s-a propovduit in cea traco-roman. Am spus c

Pavel n-a scris macedonenilor in limba traco-roman nu pentru c nu o cunotea sau pentru c cunotea bine numai limba greac, pe lang cea ebraic. El va fi invat cu uurin in scurt vreme puin i limba vorbit de ei (dac tia i latina literar), bazandu-se i pe darul vorbirii in diferite limbi ce se druise i lui cum s-a druit celorlali apostoli in ziua de Rusalii. Cci el insui spune: Mulumesc Domnului c vorbesc in limbi mai mult decat voi toi (1 Cor. 14, 19). Dar Pavel i-a scris epistolele intr-o limb literar pe care o cunotea cel mai bine i care avea un caracter universal, putand fi citit de crturarii de pretutindeni. - 158 2. Aa fiind, se poate afirma c cretinii au inceput s apar i printre traco-romani inc din Vremea propovduirii Sfantului Apostol Pavel i a ucenicilor lui in sudul Peninsulei Balcanice i a Apostolului Andrei pe marginea de Apus a Mrii Negre i in Dobrogea89. Iar o dat cu aceasta au aprut i termenii evanghelici greceti tradui direct in limba traco-roman, sau in latina vulgar vorbit in aceast parte. Menionm c plasand apariia acestor termeni in era apostolic, nu inelegem c toat populaia traco i daco-roman a fost incretinat de atunci. Precum in toate prile Imperiului Roman cretinismul a devenit religia majoritii populaiei de-abia pe la inceputul sec. IV, fapt care-l indeamn pe Constantin cel Mare s-l declare religie de stat, iar resturi de pganism au rmas pan in sec. V (Ciril de Alexandria +444 dram ultimele temple pgane in Egipt), aa au putut dinui resturi din cultul necretin in Tracia Traian la o parte din populaie pan in sec. V, sau chiar mai mult. Dar termenii cretini fundamentali au aprut deodat cu primii cretini traco-romani. Acetia i-au comunicat mai departe o

dat cu vestirea soliei cretine, folosirea lor intinzandu-se tot mai mult in poporul roman o dat cu rspandirea cretinismului. Cci mai trebuie s admitem c primii cretini dintre strmoii notri, in entuziasmul noii lor credine, s-au strduit s o comunice i altora. i cand reueau s catige noi frai, in credina cea nou, ii vizitau adeseori chiar dac erau la distane de multe zeci i chiar de sute de km. ca s se bucure impreun i-i exprimau credina comun in aceti termeni noi. Aprea, astfel, un nou impuls al cltoriilor dintr-o parte in alta a teritoriului traco i dacoroman, ca un nou mijloc de inchegare a comuniunii spirituale i naionale in toat Peninsula Balcanic i la nord de Dunre. Unii din aceti termeni trdeaz o mai mare fidelitate fa de cei greceti decat termenii latini cretini latini din Apus. Cci erau mai muli greci in cetile din Macedonia i de la Marea Neagr decat in Apus. a. Aa Iisus Hristos transmite exact din grecete i deci din Evanghelie cele dou nume ale Intemeietorului cretinismului, cu accentele lor pe silaba final, spre deosebire de redarea lor in latina occidental, cu accentele deplasate pe prima silab (Iesus Christus), care a permis prescurtarea lor in limbile occidentale (Christ, in francez etc.). Mai mult chiar, strmoii notri au avut atata respect de acest nume, c l-au pstrat intreg i la vocativ, cum nu l-au pstrat nici grecii. Noi zicem: Iisuse Hristoase, in vreme ce Grecii zic: lisu Hriste. Inc din Noul Testament, la numele lui Iisus Hristos s-a adugat atributul de Domn (mrturisirea lui Toma) (Fp. 1, 21; 4, 38; 9, 17; Flp. 2, 11), pentru a-l opune ca adevratul i singurul Domn, sau ca Domnul domnilor (1 Tim. 6, 15), in calitate de Dumnezeu, impratul care pretindea i el numele de domn i cinstire de zeu (dar trector, supus legilor

stricciunii), sau altor domni pmanteti. Mai ales Sfantul Pavel d continuu lui Iisus Hristos numele de Domn i face din mrturisirea lui ca Domn, condiia mantuirii: C de vei mrturisi cu gura ta c Iisus este Domnul te vei mantui (Rom. 10, 9). Aceasta inseamn 89. Documente de prin sec. IV V cu privire la misiunea Sf. Andrei in aceste pri, a se vedea la art. cit., p. 172. - 159 o declaraie de supunere total a credinciosului sub Iisus Hristos: C dac trim pentru Domnul trim i dac murim, ai Domnului suntem (Rom. 14, 8). Aceasta a indemnat pe strmoii notri s foloseasc tot vocativul in mrturisirea lui Iisus Hristos ca Domn. O fceau aceasta i grecii, dar in limbile latine occidentale s-a pierdut vocativul nu numai in adresarea ctre alte persoane, ci i ctre Hristos, ceea ce a pus o anumit distan intre adresant i adresat. Strmoii notri fceau cu o deosebit cldur mrturisirea lor, intr-o pornire total de supunere: Doamne Iisuse Hristoase. Expresia era un adevrat strigt de ajutor i de incredere. Ea a format nucleul rugciunii neincetate de mai tarziu: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiete-m pe mine, pctosul!. In cultul Bisericii, ea a luat forma: Unul Sfant, Unul Domn, Iisus Hristos, intru mrirea lui Dumnezeu, Tatl Amin. Acordand numai lui Hristos i lui Dumnezeu, numele de Domn, romanii n-au folosit in trecutul lor in relaiile dintre ei acest titlu. Ei ii spuneau cand erau de o varst: fartate, soro; celor mai in varst: nene, bade, lele; celor mai tineri: biete, copil, feciorule, fetio, leli etc. Numai conductorului de stat i-a spus Domn sau Doamne. b. O traducere mai fidel din grecete reprezint termenii: Fctorul i Atotiitorul (folosii in Crezurile rostite la Botez de la inceput i deci, i in Crezul devenit cu unele

adaosuri niceo-constantinopolitan (, ), in vreme ce in Apus aceti termeni s-au tradus cu Creatorul i Omnipotens, trecui in toate limbile latine apusene (ba prin traducere chiar i in cele germanice). Fctorul exprim toate felurile de facere a lui Dumnezeu, nu numai facerea din nimic ca Creatorul. Se vede c Creatorul cu acest ineles e produsul unei reflexii teologice de mai tarziu. Dar inseamn, totui, i o limitare de ineles. Dumnezeu ins face toate. El nu numai aduce la existen din nimic, ci i modeleaz i indrum i ajut continuu toate. De aceea i noi ne numim nu simple creaturi, ci fpturi, pentru c nu suntem lsai dup creaie la puterile noastre, ci suntem mereu ajutai, intrii i indrumai de Dumnezeu. Atotiitorul il arat pe Dumnezeu cu o grij mai printeasc fa de cel adus la existen. Crezul, referindu-se la planul de mantuire pregtit i implinit de Dumnezeu in Iisus Hristos, Fiul Su cel intrupat, il vede pe Dumnezeu nu sub aspectul unei atotputernicii discreionare, de la care te poi atepta la orice, ci sub aspectul grijii Lui de lume, creat pentru a fi inut de El in existen i condus spre cea mai desvarit intimitate cu El, spre fericirea ei. Dar, in termenul acesta e prezent i pecetea unei structurii fonetice traco-dace: transformarea lui t din unele cuvinte i forme primite din latin, in . Acest fenomen ni-l atest cuvintele, in de la teneo, ie de la tibi, ar de la terra, ran de la terrena (sau o ar), east de la testa, pluralul de la multe adjective sau participii verbale terminate in ti: toi, muli, vzui, czui etc.; apoi in forme ca ascuit, amuit, increit; verbele la persoana a doua plural: lucrai, tcei, dat fiind c sunt terminate in te: o astfel de transformare a lui t in avem i in inlat de la altus cu prefixul in, ceea ce d acestui adjectiv putina unei ramificri: inlare, a se inla, cu diminutivele inltu, inltior; acelai fenomen il vedem

in pluralul unor substantive feminine: judeci, liberti. Acest ajut i la formarea multor diminutive: cru, sniu, csu etc. - 160 O traducere mai fidel a termenului grecesc reprezint i termenul de Nsctoare de Dumnezeu. El red, corespunztor cu expresia: nscut, iar nu fcut (i nu genitum), pe grecescul , in care deriv de la , care, ca i romanescul nasc, m nasc (corespunztor latinescului nascor) indic in special naterea de prunci, deci naterea omeneasc, pentru care rezultatul naterii e copilul (), pe cand genitum (), rezultat din gigno (corespunztor grecescului , sau chiar lui poate insemna orice ft, deci chiar animalic, sau orice produs, sau nou form de existen. Arienii, prevalandu-se de expresia , sau de ; (confundat cu ) au putut socoti pe Fiul fptur, produs inferior Tatlui. Ei s-au socotit indreptii s se prevaleze de acest termen, pentru c in limba latin literar s-a folosit genitum pentru Iisus Hristos i Dei genitrix pentru Nsctoarea de Dumnezeu. Poate experiena acestor neplcute discuii provocate de aceti termeni a fcut limbile neolatine din Occident s nu mai vorbeasc de Maria ca Nsctoare de Dumnezeu, ci au numit-o simplu Mere de Dieu sau Madre di Dio, sau Madona. Marea vechime a cuvantului romanesc Nsctoare (de Dumnezeu) se vede din faptul c el n-a mai fost folosit pentru alte femei care nasc prunci. Dar, vechimea lui o arat i amprenta traco-dacic prezent in el. Aceast amprent const in transformarea lui o in oa, fenomen imbinat cu cel al rotacizrii lui l intre dou vocale, mai ales in diminutivele feminine, fenomen al crui caracter traco-dacic se poate deduce din faptul c el nu aparine nici latinei literare, nici vreunei alte limbi din aceast

regiune. Aa s-au format in limba roman: fecioar de la foetiola, Marioara de la Mariola; poate la originea Nsctoarei s fi fost Nascatola. Forma de oa pentru diminutivele feminine sugereaz o deosebit delicatee a simirii fa de ele, sau chiar a infirii lor. Fenomenul unei transformri nu a lui a, ci a lui o in oa imbinat cu rotacismul lui l il avem i in soare. Aceeai transformare, dar neinsoit de rotacism, il mai observm in oaie (ovis), in moarte (mori), in femininele plurale: roate, coapte, coate, in pers. a III-a singular a unor verbe: scoate, coase, roade, poate etc. Termenii Fctorul i Atotiitorul ne infieaz pe Dumnezeu intr-o legtur mai afectuoas cu fpturile sale i, deci, mai adecvat inelesului evanghelic al lui Dumnezeu, iar nscut i Nsctoare de Dumnezeu evit i ei orice ineles filosofic-panteist, implicat ca posibilitate in genitum i Dei-genitrix, artand prin intrupare pe Fiul lui Dumnezeu in mod sigur om, iar prin naterea din Tatl, caracterul Lui i al Tatlui de Persoane venice i egale. Aceeai inim mai afectuoas i aceeai simire mai vie, mai evanghelic in relaia cu Dumnezeu, i-a fcut pe strmoii notri s prefere termenul Tat, in loc de Pater, al crui sens mai autoritar, e exprimat azi in paternalismul, pe care il simte azi cretinismul occidental ca prea instituional i dominator. Tat a putut deveni: Ttuu, Ticuu, cum a devenit Maica Domnului: Micua Domnului, in loc de Dona, sau Madona. c. In unii termeni cretini de origine latin, folosii de strmoii notri de la inceputul incretinrii lor, care prin aceasta dovedete vechimea lor ca popor aparte i a cretinismului lor, observm fenomenul contopirii unor termeni in cuvinte noi cu sens unitar, care pare s aib i ei o origine traco-dacic. Aceti termeni contopii se deosebesc de cei simplu compui, in care se observ destul de distinct inelesurile cuvintelor care i-au

- 161 alctuit, neconstituind cuvinte cu inelesuri unitare noi, corespunztor fecunditii structurilor traco-dacice, aa de destoinice in a crea inelesuri noi de foarte subiri nuane, originale. Acest fenomen e socotit de Constantin Noica un fenomen propriu limbii romane prin care ea creeaz sinteze specifice, sau cuvinte noi, care sporesc inelesurile exprimate de limba noastr, fenomen deosebit de cel al compunerii cuvintelor intalnite in alte limbi. Un exemplu al unui asemenea cuvant realizat prin contopirea altor dou, avem in cuvantul Dumnezeu. El provine din Dominus Deus. Niciun popor latin (dar nici alte popoare) n-au putut face aceast compunere i contopire i n-au putut crea, astfel, un cuvant i un ineles nou. Termenul acesta ii ia, pe de o parte, lui Dumnezeu apelativul cu ineles distant i stpanitor de Dominus, folosit pentru domnii feudali romani i pentru impratul aezat pe soclul de zeu, cruia i se aduce inchinare. Pe de alta, il ridic din planul puterii de ordin lumesc. Adic, pe de o parte, il ridic peste orice subiect puternic in sens lumesc, ca i din randul zeilor (fie el socotit chiar cel mai mare dintre acetia, ca un domn al lor, nescutit de inelesul panteist), pe de alta, il face apropiat, atat de apropiat incat poporul nostru ii va putea spune mai tarziu, folosind un cuvant slav, Dumnezeu drguu. Germanii vor zice i ei: Der liebe Gott, iar Grecii: i latina literar: deus amatus, dar nu vor simi afeciunea pe care o simt romanii cand spun Dumnezeu drguu. Romanii vor putea spune, plini de afeciune, Dumnezeu drguu, pentru c inelesul de Domn s-a topit in cuvantul Dumnezeu. i totui, Dumnezeu rmane un mister mai adanc de cel pe care il exprim cuvantul deus sau zeu, chiar insoit de apelativul Dom. El nu e numai un grad mai inalt dintre zei. El e unic. El nu poate fi pus in rand cu nimeni i

cu nimic. Dumnezeu a dobandit astfel un ineles extrem de paradoxal: e foarte deosebit de toi i toate i foarte apropiat. Ctre El se poate striga cu indrzneal, dar i cu toat increderea, pentru c vrea i poate s ne ajute in mod absolut. Se strig direct, adic la vocativ, dar ca la Cel ce are toat puterea s ne ajute: Dumnezeule, nu m lsa, ajutm! 90. Ba scufundarea noiunii de Domn in cuvantul Dumnezeu, poate face pe credincios s spun: Doamne Dumnezeule!, fr s aib sentimentul c se repet. Vocativul creeaz o stare de apropiere, chiar dac se pune inaintea lui Dumnezeu: Doamne!. Limbile occidentale au desfiinat vocativul ca form morfologic a unui caz propriu, artand poate o distan intervenit nu numai intre Dumnezeu i oameni, ci chiar i intre oameni. Germanul nu vrea s fie deranjat printr-o adresare prea afectuoas, prea indrznea. Nici grecii nu indrznesc s foloseasc pentru Dumnezeu forma vocativului. Zic: , dar nu . Cu atat mai greu e s ne inchipuim pe francez strigand din adancul inimii: Doamne!, sau: Doamne Dumnezeule! El s-a obinuit s fie politicos, s nu deranjeze pe Dumnezeu cu o prea mare i familiar indrzneal. El zice chiar i unor persoane cu varst mai mic, sau de condiie social inferioar: vous. Dar trebuie s ne concentrm atenia i asupra fenomenului transformrii lui d din deus in zeu, sau zu (in Dumnezeu). In aceasta se observ din nou o amprent traco-dacic. S-a remarcat mai demult preferina dacilor pentru sunetul dz, z. In foarte multe cuvinte latine avand litera d, traco-dacii au transformat pe d in (de multe ori prin dz): zic (dico), 90. La Emilian Popescu, op. cit., p. 43, o dat e expresie greac din sec. V din Tomis: Doamne ajut ( ). Ori, precum se vede, nici grecii n-au indrznit s pun pe la vocativ. Noi pan azi zicem: Doamne ajut!.

- 162 ziu (dies), zece i multiplii lui (decem), mijloc (midzloc medius locus), miez (medium), miezuin (mediuna), miazzi (medium dies), ajung (adjungo), umezit (humidus), putrezit (putridus), vanzare (de la venditus), auzit (auditus), imblanzit (blandis), pranz (prandium). E de remarcat in legtur i cu amprenta acestei structuri traco-dacice, fenomenul de bogat ramificare, a tulpinii latine creia i se aplic: a ezut, s-a aezat, aezmant, edere; sau: a crezut, crezare, crezmant; sau zicere, zis, zical, zictoare etc. Umezit a dat umezeal, umezire. De curand, a inceput s se zic umidificare, prsindu-se umezirea atat de plin de sev, numai ca s ne franuzim cu orice pre. Un exemplu din alt plan al vechii fecunditi a limbii noastre, pe care incepem s o sterilizm, luand de-a gata cuvintele franuzeti lipsite de aceast sev i fecunditate avem in ramificrile verbului a sta: a statornici, a statori, a se statornici, cu substantivele i adjectivele ce deriv din ele: stat (de o palm), statorit, sttut, statornicit, a strui, statornicie, struin. Poate i cuvantul stpan e compus din st i penes (in posesie). Numai vagabonzii nu pot fi stpani pe ceva. E greu de spus dac modificarea lui Dominus Deus in Dumnezeu st la originea modificrii lui Dominus in Dumneavoastr, Dumnea-ta, Dumnea-lui, Dumnea-lor, sau dac o lege general care a produs modificarea lui u din Domn cand e legat de un cuvant urmtor n-a funcionat i in cazul lui Dumnezeu. Dar, in orice caz, acest Dumnea-ta cuvantului Domn sensul de distan, de stpanire, de putere aspr, il indulcete, il face familiar. Poi s spui Dumnea-ta i unui copil, mai bine zis, in acest caz Dumnea-ta ia i forma lui Matale sau Mtlu. E o form de mangaiere, care, respectand in acelai timp taina persoanei, produce totui o familiaritate intre persoan i persoan, fie persoana mangaiat mare, sau mic. Familiaritatea i respectul se imbin paradoxal, eliminand atat

grosolnia, cat i distana in raporturile dintre persoane. Paradoxul ii gsete gradul culminant in cuvantul Dumnezeu. Romanii, dei nu au folosit, deci, in relaiile dintre ei, cuvantul distant de Domn, au folosit expresiile indulcite de Dumneata, Dumneavoastr, Dumnealor, Dumneaei etc. Are aceasta la baz un antecedent sufletesc i morfologic in limba traco-dac? Poate tot la fenomenul acesta strvechi al contopirii a dou cuvinte intr-unul nou, trebuie s incadrm i expresia mantuire, format foarte probabil din manes-tueri, a pstra sufletele strmoilor. Dar poate c i cuvantul grec mnstire e tot o contopire din manes i tueri. E greu s se considere grecescul monastirion derivat din monas, cci monas inseamn monad, o unitate singular, dar mnstirea este o obte. E mai probabil c grecii au luat termenul monastirion de la traco-dacii devenii cretini. Se tie cat de dezvoltat era la daci tagma clugrilor retrai in muni. Iosif Flaviu aseamn viaa esenienilor cu a clugrilor daci, deci ii socotete pe acetia ca model ai esenienilor91. Dac au imitat-o esenienii in deprtata Palestina, de ce n-ar fi imitat-o, dup ce aceast via a luat forma cretin, i cretinii din Orient, incepand cu grecii? Un termen care red mai adecvat taina celor trei Persoane Dumnezeieti in unitatea fiinei decat termenul Trinitatea transmis de la Roma tuturor popoarelor din Occident, este cel de Treime. El e o contopire al lui trei i una, nu e numai o combinare ca trinitate, care las nedeplin unificate cele dou laturi ale realitii lui Dumnezeu: unul i totui trei, sau 91. Antichiti iudaice, XVIII, 1-5, la T. Votinaru, Spiritualitatea geto-dac, in Mitropolia Banatului, 1977, p. 86. - 163 viceversa. Rostindu-l, poporul nostru nu mai gandete cand la unu, cand la trei, ci se ridic

deasupra ambelor acestor inelesuri, la o realitate cu desvarire tainic. Ea traduce fidel grecescul , artand proveniena direct din acela, dintr-o vreme cand strmoii notri nu inelegeau prin treime, ptrime, cincime, a treia parte, a patra parte, ca mai tarziu, ci intregul intreit, fr a inceta s fie intreg. d. Un alt procedeu de formare a cuvintelor in limba roman este cel de derivare cu ajutorul unor prefixe la cuvintele existente in vocabularul latin. Pornind de la prezena catorva cuvinte formate, in Crez, cu ajutorul prefixului in (latinescul in) la cateva cuvinte, vom strui apoi asupra acestui procedeu de contopire in limba roman in general, artand ce uria capacitate are limba roman de a spori lexicul i inelesurile ei prin folosirea prefixului in cu tot soiul de tulpini intr-o mulime de forme. Avem in Crez trei asemenea cuvinte formate de limba roman la inceputurile ei, ca termeni deosebii de cei din Crezul latin impus in tot Occidentul. De unde provine acest fenomen in limba traco i dacoroman? Nu cumva dintr-o structur a limbii traco-dace? Aceste cuvinte sunt: inviat, inlat, ingropat, deosebite de cele ale latinei literare rspandite de la Roma la toate popoarele latine i chiar la cele germanice din Occident: resurrectus, assumtus, sepultus. Cuvantul inviat red mai bine decat cel latin ressurectus i decat cel grec , care ambele inseamn ridicat, sau sculat din nou (asemenea lui Lazr), starea celui cu care se intampl aceasta. Invierea lui Hristos este o intrare in viaa prin excelen, nu o revenire la cea dinainte. Aceasta a putut-o spune scurt, fr multe cuvinte, cuvantul romanesc, inviat, prin contopirea lui in cu via. Termenul ingropat e o contopire a prefixului in cu cuvantul traco-dac groap 92. Faptul acesta nu ne arat, poate, c forma aceasta de contopire a unor cuvinte cu prefixul in e de origine traco-dac, apropiat in aceast privin de cea greac, in care la fel se formeaz cuvinte noi cu

prefixul , dei nu cu inelesuri prea deosebite? E de remarcat cum prin acest prefix un substantiv produce un verb, un alt adjectiv verbal i un alt sau alte substantive: ingropare, ingropat, ingropciune, ingroptoare. Termenul inlare i inlat, e deosebit i el de assumptus i assumptio, reprezentand o redare mai fidel a grecescului sau, poate, un ineles chiar mai propriu decat cel grec, intrucat prezint pe Hristos ca activ in acest act (asemenea lui ) s-a format, de asemenea, dintr-o contopire a lui in cu adjectivul altus, producand i un verb i un adjectiv verbal. Latinitatea sau traco-latinitatea tuturor acestor termeni din Crez ne face s credem c nici cuvantul rstignit nu e slav, ci preslav, indicand probabil prin intalnirea unui termen latin i grec, o origine trac, intrucat se pare c traca era oarecum la intersecia intre latin i greac. Cuvantul rstignit are de fapt in el tulpina greco-latin stigma, urm de cui, sau impunstur, unit cu prefixul rs, ca in cuvantul rsfoire, rscruce, insemnand, ca i acelea, o desfacere. La o anumit apropiere a limbii traco-dace de cea greac ne indeamn s ne gandim i cuvantul din Crez: s-a intrupat. Traductorii de la inceput au ineles c: nu 92. Gh. Mihil, Dicionar al limbii romaneti (sfaritul sec. X inceputul sec. XI), Bucureti, 1974, p. 107. - 164 poate fi tradus exact cu incarnatus, cci , grecesc nu e carnea dezorganizat, ci trupul omenesc prin ceea ce trupul in traco- roman a putut avea o inrudire cu grec. In ea ins nu se putea zice: inantrupat, de aceea s-a zis intrupat. Procedeul acesta de formare a unor cuvinte noi cu ajutorul prefixului in aplicat la

diferite tulpini a fost de la inceputurile limbii romane, sau in structura ei traco-dac un fenomen general. El prezint dou caracteristici: pe de o parte, el nu inseamn numai o intrare intr-o realitate, sau a unei realiti in ceva, cci in acest caz ar trebui s se completeze cu lucrul in care se intr, ci micarea de implinire a unei stri, in al doilea rand, prin acest prefix se produc adeseori dintr-o tulpin mai multe cuvinte, adeseori cu inelesuri destul de deosebite, dei inrudite. E un mod de inmulire a cuvintelor i inelesurilor, de imbogire a limbii. Cateva exemple: din ru unit cu prefixul in se formeaz: inrit, inrire, inrutit, inrutire. Un adjectiv a dat dou vorbe, dou substantive, dou noi adjective verbale. Din bun se formeaz: imbuntit, imbuntire, imbunat, imbunare, din chip (grecescul ), inchipuire, inchipuit, intruchipare, intruchipat, cu inelesuri diferite. Cand structura aceasta s-a aplicat slavului grij, au rezultat: ingrijesc, m ingrijesc, ingrijit, ingrijat, ingrijorat, ingrijorare, m ingrijoreaz. Tulpina plin unit cu prefixul in a dat implinire, indeplinire, cci adeseori in s-a pus dup un alt prefix. Din lture a rezultat inlturare, din fa, infiare i farnic, atat acest prefix, cat i altele, sau o imbinare a lor, a produs un arbore de cuvinte bogat ramificat. O atenie deosebit trebuie acordat cuvantului cu totul nou pe care il produce in; aplicat ca prefix tulpinii via. Cuvantul nou este inva (arom. n-viat). Prin invtur, omul e introdus in via, la o treapt nou a vieii. Aceasta a voit s ne invee cugetarea strmoilor notri prin contopirea lui in cu viaa; legtura acestui ineles cu inviat din Crez pare evident. Prin inviere se intr nu numai intr-o via, ci i intr-o cunotin nou. Nu avem aici un sens traco-dac al invturii, o legtur intre ea i via? Uneori, deci, contopirea produce nu numai noi nuane de sensuri ale unei tulpini prin

modificare i imbogire morfologic, datorit prefixului in, ci i sensuri destul de deosebite. De exemplu a intrece inseamn altceva decat a trece; a intoarce altceva decat a toarce i a stoarce, a injosi, altceva decat jos; a incheia altceva decat cheia; a indoi e altceva ca a se indoi i ca indoielnic, a se cruci altceva ca a se incrucia i a fi la rscruce; a turna altceva ca a se inturna sau a rsturna; increzut e altceva ca increztor sau ca incredinat etc. Dac in alte limbi prefixele las morfologia cuvantului neschimbat i sensul lui in matca lui fundamental, limba roman a creat de la inceput, pe baza unor structuri tracodacice, prin contopirea prefixelor in cuvintele crora li se aplic, nu numai o gam bogat de forme noi ale tulpinilor respective, ci i cuvinte noi, din tulpini dezvoltate, cu sensuri deosebite. Limba roman a dovedit, astfel, o mare flexibilitate i putere de a se dezvolta din ea insi in comparaie cu o anumit rigiditate i monotonie a altor limbi; o mare flexibilitate i creativitate cu ajutorul unui prefix, sau a dou prefixe, in orice caz, printr-un mijloc foarte modest. Cum ar zice Constantin Noica, ea a dovedit o capacitate de a exprima i infptui noi i noi aspecte ale fiinei, din alte i alte moduri de intalnire a noastr cu ea. - 165 e. O pecete fonetic traco-dacic pe cuvintele latine reprezint, fr indoial, i transformarea lui ct in pt sau ft. Aa vedem in Crez: ade de-a dreapta Tatlui. Dreapta e de la latinescul directa. Directus, cu amprenta traco-dacic, a devenit drept, directas a dat dreptate. De aici au rezultat: a indrepta, a indrepti. Mai la inceput se zicea direptate. O poziie fizic a primit un sens moral, cum nu e in greac i latin: lactis a dat lapte, noctis, noapte, coctus, copt, doctor, doftor. Cred c i cuvantul poft vine de la grecescul pothos i nu de la slavul pohotenie. Chiar dac s-a primit i o influen de la sarbescul pohteo, acesta

inc poate s fie influenat de grecescul pothos. Din greac, sau dintr-un fond comun tracogrec mai avem i folos (ofelos), lips, drum, a lua (lambano). f. Acelai fenomen de contopire cu termenii crora se aplic se manifest in fenomenul de prefacere al lui o in u in prefixul aplicat unor tulpini. Aceast prefacere se produce prin intalnirea prepoziiei con cu diferii termeni. Aceast inchidere a lui o in u este propriu-zis o meninere a lui u cel vechi din cum in cuvintele in care limba literar a transformat pe cum in con, in rolul de prefix. Avem aici o dovad c latina popular oriental vdete unele semne c nu e fiica, ci mama limbii literare latine, deci trimite la o epoc in care limbile trac i latin erau mai puin desprite. U din Dumnezeu ar fi un astfel de semn al unei latine preliterare, in care traca i latina erau foarte apropiate. Primul exemplu vdit al unei astfel de persistri a lui u in prefixul cum, transformat de latina literar in con sau com (dup litera cu care incepe termenul cu care se unete) este termenul cuvant, contopit din cu(m)-ventus (in latina literar con-ventus). Traco i dacoromanii manifest, in acest ineles al cuvantului, firea lor social. Cuvantul trebuie s serveasc realizrii unui acord, unei inelegeri intre oameni. Prin el vin oamenii la o unitate spiritual; el e menit s uneasc pe oameni, nu s-i dezbine, prin manifestarea unei afiri egoiste de originalitate, sau prin folosirea cuvantului ca acopermant al minciunii. El corespunde grecescului -. Cuvantul nu e numai o manifestare a mea, ci a mai multora. El se cere dup cuvantul altuia, sau dup rspunsul lui, precum al meu trebuie s fie un rspuns la cuvantul altuia. El are caracterul unui dialog ce servete realizrii acordului. Strans legat de cuvant e expresia: se cuvine, este cuvenit. Omul e dator s vin impreun cu altul la o inelegere. Aa se cade. Aa e cuviincios; aceasta o cere cuviina,

buna cuviin. Cat de mult au fost prsite aceste delicate inelesuri ale termenului in sensurile latine literare, rmase i in limbile latine apusene! Convenabilis, convenienter, au dat fr. convenable, conveniena etc., care au luat sensul de obligaii formaliste intre oameni, sau intre om i o ordine juridic instituional. Latina teologic a Apusului spune c era convenienter s se intrupeze Fiul lui Dumnezeu i s se jertfeasc pentru a satisface o necesitate juridic a principiului dreptii. Noi spunem c se cuvenea ca Dumnezeu s-i arate iubirea intrupandu-Se i jertfindu-Se pentru noi. Cci El era Cuvantul prin excelen, adic Cel ce vine intru intampinarea nevoilor noastre. Logos i verbum au devenit in Apus mijloace de exprimare a unei raiuni impersonale, sau a unui individ nepstor fa de alii. Mai nou, cuviina care ine seama de toi a fost inlocuit de egoistul imi convine, de origine francez. Limba roman a pstrat i termenul vorb. Dar el poate deveni uor vorbrie a unuia cruia nu-i pas de ceilali, care nu d loc i altora s spun ceva. Cuvantul ins nu are o - 166 derivaie peiorativ. Pan azi se spune: om de cuvant, mi-am dat cuvantul. A nu-i ine cineva cuvantul e o necuviin. i nu exist lucru mai urat ca necuviina, ca purtarea necuviincioas fa de alii. Cuvantul implic, astfel, persoana in dialog respectuos fa de alte persoane i rspunderea pentru cuvantul dat altora, pe cand logosul sau verbul poate fi cugetat ca un sens in sine, ca o spus in sine, in abstract. Alte exemple de pstrare a lui u in cum ca prefix sunt: cu(m)-prind (in latina literar comprendo), fie cu sensul de cuprindere intreag a unui lucru, fie in sensul de inelegere impreun cu altul; cu(m)-nosco (lat. liter. cog-nosco). cu(m)-fund (lat. liter. confundo); cumpr de la comparare (cci cine cumpr compar ce d cu ce primete). Toate acestea

stau in solidaritate cu cuvantul cretin cuminecare, care trebuie s fie i el, prin urmare, de la inceputurile limbii romane, avand in el acelai fenomen al pstrrii lui u, acolo unde limbile latine occidentale, urmand latinei literare, nu l-au pstrat, ci zic communion (de la communio). Dar, aceeai vechime o dovedete cuvantul imprtire format din prefixul in aplicat tulpinii parte, cu, sensul de iau parte. O atenie deosebit merit termenul cu(m)-lego (in lat. liter. col-lego). S-ar putea ca in inelesul vechi al acestui cuvant s se fi cuprins i inelesul de a citi, citit, fiind apropiat de cuvantul latin lego. Traco-romanii ar fi exprimat mai adecvat operaia de a lega la un loc literele din actul citirii. Poate c atunci cand a inceput meteugul tiparului, tipografii notri, folosind cuvantul a culege pentru aezarea literelor una lang alta in cuvinte care formeaz un text de citit, au urmat acestui vechi sens, de citire al cuvantului culeg. Un proverb vechi al poporului nostru, format din cuvinte exclusiv latine, pare s indice acest ineles al cuvantului a culege: Campul alb, oile negre, Cin-le pate, le cunoate, Campul alb, oile negre, Tendina limbii romane spre inchiderea lui o in u, care trebuie s fie foarte veche (pentru c mai tarziu nu se mai produce), se vede i din cuvantul tuturor (sau tutu-lor). Aici limba roman dovedete o apropiere de limbile latine din Occident, unde totus din latina literar apare ca tutto (italian), sau tout (francez). Numai c in tuturor romanesc apare aceeai aezare a articolului la sfarit, cum nu se intampl in limbile latine apusene, artand interesul grbit al spiritului romanesc de a indica indat despre ce, sau despre cine e vorba. Foarte interesant ne apare predilecia pentru u in limba traco-roman in cuvantul vechi:

pururea, care trebuie s fie, la origine perrene, in care cei doi e s-au schimbat in u i n s-a rotacizat. Puterea transformrii lui o in u s-a mai pstrat pan de curand, cu aplicare i la cuvinte intrate recent in graiul nostru. Soldaii notri mai ziceau pan nu demult cumpanie in loc de companie, iar femeile spuneau pe vremea prvliilor cooperative, c se duc la cumparativ. Dar azi, fora scrisului influenat de Occident, exercit asupra graiului popular o for care-i oprete puterea creatoare pe linia vechilor sale structuri lexicale, fonetice i morfologice. g. Unele cuvinte traco-latine vechi par s se fi nscut din contopirea unor tulpini cu prefixul ex-. - 167 Aa ar fi: spus din ex-pus, spurcat, spurcciune, din ex-pur- gatus; scpat din excapio (ieit din prinderea in man), scdere din ex-cader, fiind mult deosebit de cdere, scurrare, scurttur din ex-curtare. sudoare din ex-udare, slbit din ex-labeo, etc. Poate un ineles mai vechi al cuvantului latin experiare a dat i termenul traco-daco-latin speriat, izbit de o experien nou, care de obicei infricoeaz. Derivarea lui din ex-pavor e dificil din punct de vedere fonetic. Amintim i cuvantul romanesc smintit, cu un ineles unic din ex-mente. Cuvantul are foarte multe aplicri. h. Multe cuvinte noi au rezultat in limba roman cu ajutorul negaiei ne, ca prefix, aplicat la diferii termeni, contopindu-se cu ei, crora le servete ca prefix. Aceast contopire trebuie s fie dinainte de influena slavon, deoarece o vedem in cuvantul nevzutelor din Crez. In latinete conjuncia ne are un ineles limitat: s nu; ea st pe lang conjunctivul verbelor. La francezi e legat tot de verbe: il ne dit pas. La traco-dacoromani ea nu mai st separat, ci se contopete cu unele adjective sau adjective verbale, care

primesc, astfel, uneori, nu numai inelesurile corespunztoare negative, ci inelesuri noi. Astfel avem: nefcut, necugetat, nesocotit, nedorit, nestul, nenorocit, nelegiuit. Ele au inc totui o legtur cu inelesurile pozitive ale tulpinilor cu care e legat acest prefix, dei au in ele o mai mare doz de pasiune personal, in caracterizarea persoanelor i lucrurilor exprimate prin legarea acestei negaii de tulpinile respective. Dar ne-tot, ne-bun (innebunesc) au inelesuri mult deosebite de contrarul lor: tot, bun. Cand termenii slavi au intrat in limba roman, deja definit in structura ei, limba roman i-a adaptat acestor structuri morfologice ale latinei populare orientale, i-a latinizat morfologic i le-a dat inelesuri noi. Nzdrvan e altceva decat nezdarovai; el a primit un ineles pozitiv, de minunat, de fermecat, Neisprvit din isprvii a primit un ineles spiritual de om neintreg. Nemilos, care nu e fr o legtur cu grec, a fost incadrat i el in vechea structur traco-latin, primind o nuan nou, conform sensibilitii limbii romane. Dar, in limba roman avem pe lang nzdrvan i nzdrvnie, cu alt sens i inzdrvenit sau neinzdrvenit, cu sensul de devenit sntos sau inc nu. Toate trei formele s-au nscut printr-o imbrcare in structura latin. Dar prefixul ne e pus adeseori inainte de un cuvant prevzut cu prefixul in-, ca: neindemanatic, neintors (cale neintoars, a dormit neintors), neinsmanat, neindulcit, neimbuntit, dand de fiecare dat un sens nou, fa de cuvantul nscut numai cu ajutorul prefixului in-. O evoluie interesant s-a intamplat cu cuvantul voie, prevzut cu prefixul ne-. Pe de o parte, s-a produs expresia nevoie, sau de nevoie (de voie, de nevoie). Sensurile acestora sunt deosebite. Ba insui sensul cuvantului nevoie nu e unul singur, m aflu intr-o nevoie, sau am trebuin (nevoie de ceva). Dar un sens cu totul opus avem in cuvantul nevoin

(osteneal ascetic), neplcut unei voine inferioare, dar ferm susinut de o voin superioar, care duce cu ea voia inferioar, fr s vrea. Dar prefixul ne- e combinat uneori i cu prefixul extra- (stra-) ca in nestrbtut, nestrpuns; alteori prefixul ne- st inaintea prefixului pre-, ca neprescurtat. Ba se poate spune c in ultimul cuvant avem dou prefixe inainte de ne-: pre- i ex-. Tot aa avem dou prefixe inaintea lui in-, in cuvantul neprevzut, neimpreunat, neincuviinat, neprecupeit etc. - 168 In timpul mai nou, de cand in limba roman ptrund cu duiumul termenii francezi ca o tran cu mult mai abundent decat trana slav, intrat din sec. VII, o dat cu ea intr i o structur nou, i anume, alturi de negaia ne- intr i negaia in-. Din fericire, limba roman pstreaz i vechiul ei prefix ne-, aplicandu-l uneori chiar cuvintelor franceze. Negaia in- e aplicat mai ales adjectivelor care exprim o posibilitate, pentru a le arta ca imposibile: de ex.: imposibil, inadmisibil, indicibil, inefabil, incomprehensibil, intraductibil, neutil. Primindu-le pe acestea, limba noastr se adapteaz intr-o oarecare msur in mod sporit la latina literar, prin intermediul limbii franceze. Dar, limba noastr adaug acestor cuvinte un plus de apropiere de latina literar, conform unei structuri a ei proprii, introducand intre b i l un i: imposibil in loc de impossible. Mai ales o face aceasta cu substantivele adjectivale luate din limba francez, zicand imposibilitate, in loc de impossibilite. Pe lang aceia, din fericire, limba roman nu renun, chiar cand imprumut alte cuvinte din limba francez, s le adauge i negaia sa ne- ca prefix, cand vrea s exprime contrariul, inlocuind prin el pe franuzescul non, care rmane in francez necombinat cu cuvintele respective. Romanii continu s spun: neverosimil, nesoluionat, neesenial, nedecis, neconfundat, neexplorat, neagresiune, nesincer; ba uneori aplic chiar

adjectivelor franceze care arat o posibilitate, prefixul ne-: neglijabil. In general, dup imbogirea lexical din trecut cu termeni slavi latinizai morfologic i in parte semantic, limba noastr traverseaz acum o perioad de imbogire lexical, dar i morfologic cu termeni francezi de origine latin. Dar, e bine ca lexicul francez i structurile morfologice franceze s nu opreasc folosirea lexicului nostru vechi latin i a formelor lui morfologice de imbogire de la origine, precum nici lexicul slav latinizat nu a putut face acest lucru. Altfel, pierdem variantele multiple ale diferitelor inelesuri apropiate; pierdem posibilitatea imbogirii vocabularului limbii cu cuvinte i sensuri noi prin propriile mijloace interne de totdeauna ale acesteia, dac le lsm in desuetudine. E bine s zicem i inutil, dar e bine s nu prsim pe nefolositor. E bine s zicem i imagine, dar s nu prsim nici chipul i icoana. E bine s zicem i om activ, dar e bine s zicem i om vrednic i harnic. E bine s zicem i imposibil, dar e bine s zicem i cu neputin. Pierzand variantele strvechi, limba noastr i-ar srci sensurile i ar deveni un jargon franuzesc, riscand ca o dat cu portul i cu datinile care ne caracterizeaz sufletete, s pierdem i limba noastr i s ne pierdem, astfel, chiar ca popor. i. Mai amintim de cuvintele noastre strvechi formate din unirea unor tulpini cu prepoziia extra- ca prefix: str-lucit (din extra-lux, lu-cis); str-bat (din extra-batuo), strvechi (din extra-veterus); strpung (din extra-pungo). Toate inseamn altceva decat simpla combinare intre inelesul prepoziiei extra i al tulpinii respective. Apoi, dac cuvantul trimitere a rezultat din contopirea prefixului trans- cu mittere 93, cuvantul trire trebuie s fie din trans-ire. Viaa e trecere. Poate niciun popor n-a exprimat aa de clar sensul acesta al ei. Poporul zice: i-a trit traiul, i-a mancat mlaiul, adic poria de hran randuit lui.

j. Am artat intr-un articol anterior din Ortodoxia, nr. 4 (1978) vechimea probabil a termenului biseric la traco-romanii din Peninsula Balcanic, o dat ce pe coasta apusean a Asiei Mici, la Smirna, locaul cretin era numit inc din a doua jumtate 93. Sextil Pucariu, Etymologisches Worterbuch der rumanischen Sprache, Heidelberg, 1905, p. 84. - 169 a sec. II . Dar, la traco-romani, el a luat sensul spiritual de casa Impratului ceresc, nu a unei adunri indefinite (ecclesia). El a fost dat slavilor sub forma prescurtat a lui ercva. Din cel mai vechi timp a intrat la traco-romani i cuvantul templum (nefolosit in Occident), care, dup o vreme, a rmas folosit numai pentru tampl. Uzul lui pentru biserica intreag l-au imprumutat de la noi maghiarii cand s-au incretinat in sec. XI intai sub influena cretinismului nostru. Meterul care construia tample s-a numit tamplar, iar faptele ce se svareau in templu, intamplri, ca nite evenimente deosebite. Cci intamplarea nu are numai sensul de eveniment produs conform randuielilor obinuite, ci i de eveniment care s-a produs mai presus de aceste randuieli. Credincioii vd in astfel de intamplri i o intervenie superioar ordinii naturii. Sensul acesta al intamplrii s-a nscut pentru c termenul insui a pornit de la evenimentele intamplate in biseric. 1. Un fenomen strvechi al limbii romane, desigur o structur traco-dacic impus cuvantului latin este cel al rotacizrii lui l intre dou vocale, mai ales in unele diminutive. El trebuie s fie foarte vechi, de la inceputurile limbii romane, cci nu avem dovezi despre forma ne-rotacizat a respectivelor cuvinte. Astfel, avem rotacizarea lui l intre dou vocale, in cuvinte ca soare (sole), dor (dolum), mr (milum), pr (pilum) etc. Dar fenomenul rotacizrii lui l intre dou vocale s-a produs in mod general in diminutivele terminate in olus i ola: foetiolus fecior, foetiola fecioar, pediolus picior. Fenomenul a continuat s

rman in uz pan azi pentru alte multe diminutive formate de oricine voiete s mangaie. Limba roman se imbogete continuu i prin formarea lor. Cine poate socoti numrul actual al lor, cu atat mai mult pe cel posibil! Pan azi romanul i, mai ales, romanca are plcerea s spun ochiori, mustcioar, feioar, buzioare, frior, puior, pruncuor, bdior, deprtior, tmaioar, trestioar etc. Piciorul, pierzandu-i sensul de diminutiv pentru vechimea lui, a devenit picioru, printr-un nou sufix diminutival, feciorul a devenit feciora. Exist, deci, o distincie destul de sigur intre diminutivele in or, oar strvechi i cele ce continu s se formeze: cele vechi aproape c i-au pierdut sensul de diminutive. Azi aproape c nu mai tim de fecioar, fecior, picior c sunt diminutive. Fecioara i-a pstrat in mod principal sensul de fat neprihnit. Dar, la inceput, fecioara ca apelativ pentru Maica Domnului a trebuit s aib i sensul de fat in fraged tineree. i ceva din el a mai rmas inc i azi. Cci cretinii aud adeseori in biseric cantandu-se despre ea Mielueaua lui Dumnezeu. Romanii au avut, gandind la Maica Domnului, o preferin pentru un cuvant cu acest sens, cat vreme in Occident s-a ales de la inceput un cuvant cu sensul de fat, apoi de femeie rmas fizic neprihnit. Asupra marii atracii a poporului nostru pentru diminutive a vorbit Sextil Pucariu i apoi Constantin Noica. Ultimul redand o observaie a primului zice: Dup Sextil Pucariu, prima trstur in specificul romanesc al limbii este folosirea larg, mult mai larg, de pild, decat limbile francez i german a sufixelor diminutive. Ele nu arat numai ceva mic, ci au i o mulime de alte funcii, in timp ce sufixele augmentative exprim dispre i peioraie (nu e cal, ci cloi, citeaz Pucariu), cele diminutive exprim admiraie, dragoste, simpatie94.

94. Sextil Pucariu, Limba Roman, ed. 1940, pp. 152 i 154. - 170 S-ar putea spune c nu exist cuvant din care romanul s nu derive mai multe diminutive. Aa din bun deriv pe bunu, bunicel, bunior, fiecare cu alt sens: bunicel i bunior exprim un lucru nu de tot bun; bunu, exprim o afeciune fa de cineva care e bun. Astfel, generalizand, se poate spune c diminutivele nu mangaie numai, ci i exprim diferite grade i aspecte nuanate ale calitilor, sau ale fiinei in general. Constantin Noica, preocupat de o filosofie proprie a semnificaiei fiinei in limba roman spune c diminutivul prin inelesul lui d realitate, sau fiin abstractului, ni-l face accesibil nou. Diminutivul nu micoreaz totdeauna: intr-un sens sporete, cci infiineaz. i, de altfel, dac te gandeti bine, nu reprezint oare orice creaie un fel de micorare, de restrangere, de delimitare? Cci un om prea implinit nu e pe msura vieii noastre i nu e o fptur aievea. Creaia trebuie s aduc delimitri in universul de gand i de frumusee al lumii, pentru ca lumea s fie95. Ni se pare ins c nu toate diminutivele micoreaz, sau delimiteaz. Mai ales nu o fac aceasta in sens ru. Ci unele prelungesc intr-un orizont de tain calitile i frumuseile persoanelor crora se aplic, fr a le face mai puin reale i familiare. S-ar putea spune c diminutivele descoper, sau creeaz prin legturile noastre de multe feluri cu lucrurile, dar mai ales cu persoanele, tot felul de gradaii, aspecte nuanate ale acestora, iar, pe de alt parte, ne fac universul su familiar, apropiat, intim, cand ele exprim sentimente de delicatee fa de ele, sau dezagreabil, distant, cand exprim aspecte urate, intunecoase, necomunicative ale lui. Nu totdeauna vrem s coboram prin diminutive pe cineva sau ceva dintr-o sfer prea

inalt, ci de multe ori il ridicm in acea sfer, sau dm expresie acelei sfere in care se afl, dei, pe de alt parte, tocmai prin aceasta ne este cel mai apropiat, mai apropiat decat cei ri i egoiti i mici sufletete. In cazul din urm, diminutivele mai degrab ne distaneaz de cei ce sunt aa. De aceea sunt atat diminutive cu sens pozitiv, afectuos, cat i diminutive cu sens de dispre. Un bdior e pe un plan mai inalt decat un bade simplu. i totui, mandra il simte mai apropiat, prin buntatea, prin calitile lui alese. Brbelul e, dimpotriv, mai puin decat un brbat, dar nevasta are oarecare sil de el; el ii devine distant. Dar nu totdeauna brbelul are acest sens. Socotim c Constantin Noica a surprins unul din sensurile romaneti pozitive ale diminutivelor. Dar reflexiile lui suscit, tocmai prin aceasta, la descoperirea unor noi sensuri implicate in ceea ce spune el despre diminutive. Cci diminutivele redau o lume a nuanelor, a unor nesfarite nuane. Diminutivele redau uneori o graie negrit a fiinei, chiar prin faptul c exprim atitudinile de nesfarit sensibilitate fa de realitate. De aceea, apropierea de noi a celor numii cu diminutive pozitive nu are atat un sens de coborare de la o frumusee moral la un mod de via amestecat cu compromisuri i cu impuriti, ci e uneori simit ca o apropiere a celui tare, curat i voinic, in aceast calitate a lui, de cei mici, din iubirea fa de ei, pentru a le face parte de buntatea, de frumuseea, de curia lui, pentru a-i ajuta s devin ca el. Praslea, dei e mai mic ca fraii si, e mai voinic ca ei. El se face uneori atat de mic (la aparen numai), incat se vrea ocrotit i mangaiat de 95. Constantin Noica, op. cit., p. 21. - 171 cei mai mici, pentru c dorete i el s trezeasc iubirea acestora fa de el. Se deschide aici

un alt plan decat cel al dimensiunilor exterioare i fizice. Badea dorete s fie vzut de mandr ca bdior pentru c dorete s fie mangaiat i ocrotit de ea. Dar in fapt rmane, in planul proporiilor fizice, puternic, voinic. Ba chiar in planul sufletesc se arat superior, pentru c se arat sensibil la iubire. De aceea, atat prin calitile lui fizice, cat i prin cele sufleteti, el e admirat de mandr, e vzut ca fiin ideal. Atat prin faptul c e voinic, cat i prin faptul c se dorete dup ocrotirea i mangaierea ei ii d i mandrei mai mult via, mai mult fericire. Socotim c aici avem o confirmare i reflectare a valorii coborarii (a chenozei) Fiului lui Dumnezeu prin intrupare, la oameni, facandu-se prunc, care se cere ocrotit, mangaiat cu duioie de noi, bucurandu-Se de iubirea cu care rspundem iubirii Lui. Niciun popor n-a dat mai mult expresie relaiei de tandree ce se realizeaz intre Dumnezeu Cel coborat la starea de pruncie i intre omul care se simte indemnat s-L mangaie cu cuvintele cele mai gingae, ca poporul nostru in colindele sale. Aceasta, desigur, pentru c niciun popor n-a realizat aa de mult aceast relaie. Pruncuorul e legnat cu grij i indemnat s nu mai plang. Dumnezeu cel intrupat ca pruncu se pred in grija oamenilor, iar acetia il mangaie cu cuvintele: mititel, infeel, in scutec de bumbcel. i de fapt, Dumnezeu are nevoie de iubirea noastr mangaietoare pentru a crea in noi putina de a fi mantuii, dac mantuirea inseamn ridicarea noastr din nepsarea i asprimea sufleteasc, innobilarea noastr prin delicatee. Tot aa badea, dei mai voinic decat mandr are nevoie, pe de alt parte, de mangaierea ei, care-i d trie. Cei mici au valoarea lor in ochii celor mari, dac iubirea liber consimit e relaia care trebuie s domneasc intre toate i pe toate s le apropie i s le egalizeze intr-un anumit sens, pe un plan superior.

i aici se arat din nou o trstur a cretinismului romanesc, care nu vede pe Fiul lui Dumnezeu ca i confesiunile occidentale intrupandu-Se ca s plteasc prin rstignire un echivalent juridic Dumnezeului care pretinde cu neindurare un echivalent din partea omului, pentru jignirea ce I s-a adus, ci ca s ne arate dragostea Lui i, prin aceasta, s ne catige dragostea noastr, fcandu-Se in acest scop asemenea nou. Aceasta arat, poate, c niciun popor n-a dezvoltat i extins atat de mult aceast trstur a cretinismului rsritean, genuin, ca poporul nostru. El a spus lui Dumnezeu Dumnezeu drguu, prin care mangaie pe Dumnezeu, cum ii mangaie mandra drguul ei pmantesc (drguul acesta fiind el insui un diminutiv), fr ca prin aceasta Dumnezeu s inceteze de a rmane Dumnezeu, aa cum nici drguul pmantesc nu inceteaz de a avea o for pe care nu o are mandra. Pan azi bieii i, mai ales, fetele ii spun tatii i ttu, sau ticu, i-l prind in brae i-l mangaie ca pe un copil, i el se bucur de aceasta, dei rmane tat care-i ocrotete i in care ii pun toat increderea. Aa cum Fiul lui Dumnezeu cel intrupat, dei mangaiat ca un pruncu de mamele credincioase, rmane in acelai timp departe prin firea Lui dumnezeiasc sau deprtior, sau departe, dar nici prea foarte, aa ne este i orice om iubit de noi i care ne iubete, pe - 172 de o parte, aproape prin iubirea lui, pe de alta, departe prin taina lui: dar, mai ales, ne rman aproape i departe, mama, tata, badea, soia, copiii, cu atat mai mult cu cat atunci cand sunt departe ne trimit dorul lor, sau ne fac s-i dorim i ne doresc ei inii. Alteori, diminutivul nu coboar pe unul mai mare la cei mai mici, ci apropie sufletete dou persoane. Aa mandra devine pentru badea mandru, soia, soioar. Prin

aceasta se exprim nu atat faptul c mandra i soia sunt mai mici, ci intimitatea in care ii simte badea mandra, sau brbatul soia i mangaierea ce se simte indemnat s le-o acorde. i in acest sens socotim c Constantin Noica are dreptate cand spune: Lumea contemporan trebuie diminutivat (op. cit., p. 27). Dar aceasta cere o sensibilizare spiritual asemenea celei romaneti. Mai trebuie menionat c diminutivele mangaietoare admirative se folosesc mai mult pentru persoane, pentru mdularele lor, sau cel mult pentru hainele cu care se imbrac, pentru uneltele sau pentru lucrurile pe care le folosesc. Aci poporul nostru arat inelegerea deosebit pentru taina minunat a persoanei. De aceea, toate numele de persoane ii au diminutivele lor. Ele exprim i intrein o relaie de delicat intimitate i admiraie intre persoane. Desigur, toate popoarele au diminutive pentru numele de persoane, dar parc la unele popoare diminutivele mai mult coboar persoanele la treapta unor mici animale, drgue, dar lipsite de tain. Noi, socotind c persoana i relaiile interpersonale sunt realitatea care ne st mai mult la inim, urmm invturii Prinilor rsriteni, dup care substana, sau fiina nu exist decat in ipostasuri, in persoane i cum persoana nu poate fi singur, realitatea cea mai plin, cea mai palpitant e cea a relaiilor interpersonale. In acest sens inelegem c unele diminutive, exprimand delicateea acestor relaii, intemeiaz realitatea cea mai consistent, cum spune Constantin Noica. In general, prin diminutivele atat de eseniale limbii sale, poporul roman triete cretinismul su i, o dat cu el, intreaga realitate ca un cretinism i ca o realitate a simirii prin excelen, al delicateii, deci al celei mai intense realiti. Nici cretinismul, nici realitatea ordinii personale i a lumii obiectelor, nu sunt pentru el nite realiti exclusiv

juridic ordonate, o ordine exterior reglementat, o ordine care asigur existena netulburat a tuturor printr-o juxtapunere bine delimitat a lor, dar fr nicio inferioritate reciproc. Dac diminutivele au aceast putere creatoare de mai intens simit realitate, prin intimitatea ce o creeaz intre persoane, ele presupun persoanele ca factorii specific creatori, care ii sporesc reciproc viaa prin cuvintele lor admirativ-mangaietoare. Socotim c Constantin Noica subinelege acelai lucru cand declar c cuvantul se nate ca un rsad ce crete intr-un arbore bogat ramificat cu ramuri mai groase i mai subiri, pe care oamenii le pot, in general, sesiza, dar care-i pstreaz in ele mereu alte sensuri virtuale, delicate, aproape indefinibile96, ce rman s fie descoperite in viitor. Dar ideea aceasta pe noi ne duce inevitabil s vedem originea cuvantului cu multitudinea ramificaiilor lui actualizate i poteniale i cauza conducerii procesului lui de dezvoltare in Cuvantul personal suprem, sau de temelie, care i-a sdit i trezete cuvintele cu toate ramificaiile lor posibile in cugetarea lor i in constituia lor comunitar. Prin cuvintele lor, ei rspund Cuvantului suprem i 96. Ibidem, p. 33. - 173 necesitii de comuniune cuvanttoare cu semenii. Numai oamenii vorbesc, dar e drept c nu vorbesc numai din libertate, ci pentru c trebuie s vorbeasc, pentru c aa sunt fcui, pentru c in spiritul lor s-a sdit o anumit estur virtual a cuvintelor, legat cu realitatea lumii, care s-a dat in legtur cu ei. i aceast estur trebuie s fie sdit de cineva care are in sine i El virtualitile cuvantului, sau puterea de a crea fiine cuvanttoare, legate cu El i intre ele prin firele nesfarite ale cuvintelor. Astfel, cuvintele au in ele virtualiti nesfarite, pentru c nesfarite sunt virtualitile Celui in care au ele ultimul izvor, Celui care ii silete pe oameni s cuprind

tot mai mult din inelesurile Lui i din ale lumii create de El i s le exprime. m. Semnificativ pentru originea i pecetea rsritean a lexicului cretin al poporului nostru este i expresia Impria Ta din Tatl nostru (Vasileia Sou). In Occident expresia greac s-a tradus cu regnum Tuum. De aici i expresia noastr Impria cerurilor, spre deosebire de expresia latinitii occidentale: regnum coelorum. Regnum are un ineles mai rece, de dominator, mai abstract (de stpanire), conform cu tendinele de stpanire pmanteasc spre care s-a indreptat biserica romano-catolic constituindu-i un regnum al ei dup chipul celor lumeti, inelegerea Impriei cerurilor ca deosebit de stpanirile lumeti s-a reflectat intrucatva i in basmele poporului nostru despre o imprie bun, panic, fericit, a unui imprat bun, despre o zon superioar, prea frumoas i aproape minunat a realitii, deosebit de zona in care trim noi, cei aflai in afara ei. Aceasta exprim poate nostalgia din trecut a strmoilor notri dacoromani, rmai la marginea impriei sub npstuirile nvlirilor popoarelor migratoare. Chipul acesta idealizat al impratului i al impriei lui s-a accentuat dup ce poporul nostru a auzit de incretinarea impratului Constantin cel Mare i de libertatea la care au ajuns cretinii in cadrul Impriei Romano-Bizantine, in vreme ce poporul nostru a continuat s sufere sub persecuia popoarelor migratoare necretine (celor slave i a resturilor pganismului autohton) sub ameninarea zmeilor (cuvant combinat din zmia, balaur, slav i zeul latin) cei aveau reedina in nite palate intunecate greu accesibile. Adeseori cate un tanr viteaz din aceast regiune era trimis de vreun jude sau de vreun cneaz din aceste pri cu vreo solie la impratul cel bun al impriei in care triau frai de-ai notri in pace i in linite (traco-romanii din impria de dincolo de Dunre, de dincolo de muni i ape) de sub

impratul de la Bizan, impria aceasta a basmelor are ceva din amestecul de real i mai presus de real al Impriei cerurilor sau viceversa. Alteori, acest tanr viteaz trebuie s elibereze din palatul unor zmei vreo tanr fat rpit de ei i dus in palatul lor. Aceste fore intunecate se biruiesc nu cu o for fizic, cci poporul nostru se afla in inferioritate din acest punct de vedere, ci mai mult prin isteimea i frumuseea moral a lui Ft-Frumos, reprezentantul unui popor cu aezmant, plin de cuviin. El e prieten cu furnicile, cu albinele; cai ascuni sub chipuri neartoase se prefac, prin prietenia ce le-o arat Ft- Frumos, in cai plini de putere, nzdrvani, in ajutoare pline de inelegere i de simire pentru stpanul lor, datorit iubirii ce le-o arat. Pentru isteimea i vitejia lui unit cu buntatea, Ft-Frumos e primit cu bunvoin de impratul la care ajunge dup multe osteneli i fapte de vrednicie, aducandu-i solia de la impratul (cneazul) din prile rmase - 174 departe de impria lui. Cretinismul rsritean, cu invtura lui despre viaa de comuniune ce o reprezint Impria cerurilor i cu cea despre transfigurarea cosmosului care implic i o umanizare a lui, ii arat i in aceasta spiritul lui propriu. Dar, in expresia roman acest ineles i-a primit o implinire deosebit de accentuat; ea reprezint acea ar de dor, dup care nzuiete cu deosebit intensitate sufletul romanesc97. S rezumm cele spuse despre limba noastr in cateva caracteristici ale ei i intr-o concluzie practic: 1. Structurile traco-dacice imprimate lexicului latin arat vechimea, dar i originalitatea limbii noastre, nu numai fa de cele nelatine, ci i fa de cele latine.

2. Aceste structuri i-au dat limbii latine primite de noi o mare flexibilitate i putere creatoare. Prin aceasta i-au dat o extraordinar putere de nuanare a sensurilor ascunse in acelai lucru, persoan, sau atitudine fa de ele. Rezultatul a fost o ramificare a cuvintelor, nu numai pentru c lucrurile, faptele i sentimentele sunt multe, ci i pentru c in ele apar o mulime de nuane, de gradaii i pot provoca nesfarite nuane de simiri i atitudini interioare. 3. Universul e umanizat, astfel, prin limba noastr intr- un mod deosebit de accentuat, ba nu numai umanizat in general, ci i personalizat, cci fiecare persoan il triete i il exprim pe msura sentimentelor sale proprii determinate de o mare complexitate a relaiilor interpersonale, trite i ele cu aceeai mare capacitate pentru nuane. 4. Bogia aceasta de nuane a formelor i inelesurilor provenit din aceeai tulpin, nscandu-se din bogia simirilor fa de lucruri, de persoane i de fapte, fac ca cuvintele s nu exprime numai feele i dimensiunile fizice ale lucrurilor, ci i inelesurile lor de ordin spiritual i sentimentele sufleteti fa de ele. Aceasta duce la o concentrare a planului sensibil i spiritual al realitii in aceleai cuvinte. Prinii Bisericii, cand au voit s prezinte planul spiritual (contemplativ) al unor fapte i istorisiri biblice, a trebuit s anune c trec de la planul sensibil al acelora, la inelesul lor spiritual. A trebuit s spun, de exemplu, c ederea Fiului de-a dreapta Tatlui nu d o indicaie fizic, ci una spiritual, pentru c cele dou inelesuri sunt exprimate prin cuvinte deosebite (dextera, justus). La noi, aceleai cuvinte exprim i planul sensibil i cel contemplat. Drept arat i o poziie fizic, dar i o stare de suflet (stai drept, om drept). Aceasta explic marele potenial poetic al limbii romane. Coninutul spiritual al realitii nu e deosebit de cel sensibil.

Date fiind aceste insuiri de neobinuit originalitate i expresivitate i atat de bogatele valene creatoare ale limbii romane, ne cuprinde tristeea cand vedem cum se renun la acest aur pentru sticlele colorate, dar fr substan, i pentru tinichelele de simplist rezonan i fr maleabilitate ale unui lexic strin, imprumutat intr-o msur tot mai mare, ba chiar aa de mare, c aproape ne pierdem limba proprie i, cu aceasta, identitatea noastr etnic. 97. Ibidem - 175 SPIRITUALITATEA I CULTURA ROMAN IN LUMINA CREDINEI ORTODOXE Tema anunat in acest titlu e prea vast ca s fie infiat in toat bogia ei. De aceea, o vom schia doar prin cateva exemplificri. 1. Vom lua mai intai un exemplu din folclorul poporului roman. i anume, tema sacrificiului din legenda mnstirii Arge. Cand D-na Lidia Ionescu-Stniloae a prezentat aceast tem la Simpozionul sud-est european de la Heidelberg din septembrie 1976, un benedictin maghiar a remarcat c dei tema sacrificiului e prezent in creaia folcloric a mai tuturor popoarelor din sud-estul european i chiar i a altor popoare, numai la poporul roman tema sacrificiului e pus in legtur cu o biseric, mai precis cu o mnstire. La toate celelalte popoare e pus in legtur cu un pod, sau cu alt construcie. La fel, a observat el, numai la poporul roman jertfitorul se preface intr-o fantan din care ii astampr setea, sau ii reinnoiesc puterea de via trectorii. Astfel, in gandirea poporului roman cldirea unei biserici (sau, mai precis, a unei mnstiri) i sparea unei fantani sunt cele mai nobile i mai generoase realizri i tocmai prin aceasta sunt legate de o jertf, sau

de o total depire de sine a celui ce le d fiin. In mnstire vor tri oameni care i-au jertfit viaa lor lui Dumnezeu. Sacrificiul vieii lor are o prim surs de inspiraie i de putere in jertfa celui ce a zidit locaul care face posibil sporirea lor in duhul acestei totale renunri a lor la ei inii. Totul e centrat in acest loca pe jertf: de la cldirea lui pan la vieuirea celor ce vor petrece in el de-a lungul veacurilor viitoare in duh de jertf. O mnstire e o linie continu de jertf de la inceputul ei pan la sfaritul veacurilor. Din jertf se nate i in jertf ii prelungete existena pan la capt. Pe un plan mai moderat, acest fenomen are loc i in existena oricrei biserici. Credincioii oricrei biserici iau pild i putere de depire a egoismului lor in ambiana bisericii, in al crei altar sunt zidite moate de martir, cum astfel de moate sunt cusute i in antimisul de pe Sfanta Mas din altar. Dar in mod principal viaa lor de druire jertfelnic se hrnete din jertfa euharistic de pe altarul Bisericii. Dac mai amintim c numele Manole e forma prescurtat a lui Emanuel, un alt nume al lui Hristos (cu noi este Dumnezeu), i c trupul in grecete e de genul feminin (sarx), avem in legenda mnstirii Argeului o strvezie aluzie la Hristos care ii intemeiaz Biserica Sa pe jertfa de pe Golgota i pe prelungirea ei euharistic, la care se adaug, ca o rodire, jertfa mucenicilor i a tuturor credincioilor care contribuie la intreinerea ei ca loca i ca comuniune, prin depirea egoismului lor. Fundamentul continuu al Bisericii ca realitate vzut i spiritual-comunitar este jertfa lui Emanuel, devenit in forma popular Manole. Dar, poporul roman a dat o aplicare proprie, de suprem intensitate emoional i de bogat complexitate, jertfei lui Hristos pentru intemeierea Bisericii. Aceast suprem i complex intensitate emoional dat, ca o contribuie specific, de poporul roman temei

jertfei lui Hristos, intemeietoare de Biseric, st in faptul c, in legenda mnstirii Arge, Manole ii sacrific soia sa. Pentru omul cstorit cea mai mare jertfa pe care trebuie s o dea e jertfa soiei sale iubite. Jertfirea celei mai scumpe fiine e mai grea decat jertfirea - 176 propriei persoane. E, in fond, i ea jertfa propriei persoane dar dublat de durerea ptimirii unei alte persoane i anume, a celei mai scumpe, pe care ai vrea s o vezi fericit, mai fericit decat pe tine, fericirea ei constituind propria ta fericire, intr-un fel acea fiin face parte din tine insui, e trupul tu (femeia e trup brbatului). Aceast fiin, care face parte din tine, e totui o fiin deosebit i la durerea ta c o pierzi fapt pe care il trieti, ca o pierdere a ta proprie, a bucuriei, a rostului vieii tale se adaug trirea durerii ei in faa morii, durere pe care tu o trieti spiritual mai intens decat durerea in faa propriei tale mori. De aceea, durerea lui Manole din legenda mnstirii Argeului ne cutremur ca cea mai sfaietoare durere posibil. Cand accepi s mori tu insui pentru cauza altora, ai i o mangaiere c poi oferi viaa ta ca mijloc pentru viaa altora. Dar, cand trebuie s oferi viaa celei mai scumpe fiine a ta, ii este redus in mod considerabil i mangaierea c te jertfeti pe tine insui pentru alii. Cci eti pus in situaia de a jertfi nu viaa ta pentru alii, ci viaa celui mai scump dintre aceti alii. Tema poate fi adancit permiand descoperirea in ea a altor semnificaii proprii invturii cretine. Cci nici jertfa lui Hristos nu se oprete la propria persoan, ci El Se jertfete pentru ca i cei ce cred in El s ia puterea s se jertfeasc pentru alii, sau ca i Biserica pe care o intemeiaz prin jertfa Lui s fie o comunitate ce-i are viaa superioar, sau insi existena intr-o continu jertf. Dar, in cazul lui Manole, nu el

este cel ce ii d cel dintai viaa ca pild pentru alii, ci trebuie s o dea intai pe a soiei sale. Desigur, in jertfirea ei este implicat atat de mult jertfirea lui, incat aceast jertfire a lui trebuie s urmeze i ea cu necesitate. Dar durerea e cu mult mai mare cand trebuie s jertfeti pe cel scump al tu mai inainte. (O exemplificare istoric a acestei sfaietoare dureri acceptat pentru Biseric e cea a lui Brancoveanu, care trebuie s indure durerea executrii copiilor si inainte de executarea sa. Precum se vede, imaginaia poporului roman s-a inspirat din cazuri reale ale zbuciumatei sale istorii, nu a fost o imaginaie fantezist.) Dar, implicarea jertfei propriei persoane in jertfirea celei mai scumpe persoane deosebite de tine se triete inc dinainte de a jertfi acea persoan, in greaua cumpn in care se afl cel ce e chemat s se hotrasc la consimirea acestei jertfiri. El triete in chip sfaietor intrebarea: Oare am eu dreptul s jertfesc pe altul, care imi este totodat cel mai scump, pentru alii, pentru un altul multiplicat i oarecum mai deprtat? i el nu poate da un rspuns deplin linititor din punct de vedere practic acestei intrebri. De aceea, el rmane ca o fiin rnit de moarte, nu numai pentru c a pierdut cea mai scump fiin, dar i din cauza acestei imposibiliti de a da un rspuns (practic, nu teoretic) cat de cat linititor la aceast intrebare. De aceea, cel ce se hotrte s fac aceast jertfire a celei mai scumpe fiine (care nu e un obiect, oricat de scump), rmane atat de chinuit, atat de lipsit de orice clip de linite, incat continuarea vieii lui e aproape de neconceput. Poporul a ineles aceasta. El n-a mai putut concepe un Manole continuand s triasc dup jertfirea soiei sale. Dar, simirea profund cretin i de intens vibraie i delicatee uman a poporului nostru, a conceput singura soluie corespunztoare cu inlimea la care s-a ridicat Manole in jertfa adus. Manole nici nu continu s triasc o via mai mult sau mai puin

uurat de uitare, nici nu innebunete, nici nu se sinucide, fapte ce l-ar fi coborat de la inlimea trit in jertfa adus, ci se jertfete i el pentru alii, dar nu pentru repetarea - 177 lipsit de imaginaie a aceleiai opere, ci pentru o alt necesitate esenial de via a semenilor si: ca s creasc din jertfa sa o fantan care intreine i ea viaa semenilor si, sau le reinnoiete puterile ei. S-ar putea vedea aci o aluzie la apa Botezului, care a fost pus de Prinii Bisericii in legtur cu apa ce a curs din coasta strpuns a Mantuitorului de pe cruce, dar acest motiv cretin primete iari o form proprie in gandirea i in imaginaia poporului roman. Apa rsrit din jertfa lui Manole e i ea izvor de via celor ce trec pe lang ea, dar nu de via spiritual, ci de cea trupeasc, ins pe de alt parte, cei ce beau din aceast fantan se roag pentru sufletul lui Manole, a celui ce prin jertf a dat fiin acestei fantani, i iau pild de la ea. De aceea fac romanii fantani publice la marginea drumurilor. Motivul vieii in trup i al mantuirii sunt strans imbinate. Cel ce bea e trezit prin aceasta la un act de credin, de rugciune, i inc pentru alii, ca in biseric. Cel ce prelungete lang fantan o trire religioas, inceput in biseric, intreine i manifest un duh sobornicesc, specific Ortodoxiei, in viaa de toate zilele, contribuie la sfinirea intregii viei. In fond, jertfa lui Manole, in ambele ei forme, ca jertf a soiei i ca jertf a persoanei proprii, e o aplicare a temei jertfei lui Hristos la viaa omului cstorit, a omului intre oameni, intr-o form de suprem intensitate emoional. Cstoria trebuie s fie i ea un mediu de cretere a soilor in duhul de jertf pentru idealurile mai inalte ale comunitii umane. Menionm c tema jertfei in legenda mnstirii Arge e marcat nu numai de

specificul cretin in general, ci de un specific ortodox, prin faptul c jertfa nu e ineleas ca un echivalent juridic cerut de Dumnezeu pentru pcatele omeneti, cum e ineleas in cretinismul occidental, ci ca un act care are in el insui puteri de zidire i de intreinere a unei viei i ordini mai inalte. Jertfa cldete i susine prin ea insi Biserica, ca i comunitate in iubire i fantana, ca alt prilej de innoire a puterilor de via in duhul sobornicesc al credinei i al iubirii. 2. Din creaia aa-zis cult a poporului roman (noi i-am zice crturreasc, pentru c nici poporul nu e lipsit de o cultur), socotim ca un element specific ortodox reflectat in ea, viziunea cosmosului transfigurat. Elementul acesta iese puternic in relief cu deosebire in scrisul lui Eminescu i al lui Sadoveanu. Socotim semnificativ faptul c acest element apare atat de pregnant mai ales in creaia a doi scriitori moldoveni crescui in ambiana spiritului mnstirilor in a cror gandire filocalic transfigurarea cosmosului prin lumina Invierii a inceput de pe acum, dar se va desvari in viaa viitoare. Un spicuitor prin sutele de manuscrise de Paterice din Biblioteca Academiei Romane mi-a mrturisit c intr-o fil a unuia din ele, a descoperit semntura lui Eminescu. Nu tim dac mai exist in lume vreun scriitor la care vraja tainic a naturii, a codrului, a paraielor, a pomilor inflorii, s fie atat de minunat descris, ca in poezia lui Eminescu i in proza lui Sadoveanu. i se pare c aceasta este nota cea mai proprie a acestor mari scriitori. In Occident, care a vzut mantuirea omului realizandu-se in afara oricrei legturi cu cosmosul (de aci neinelegerea Tainelor), al crui umanism vede pe om tiat de legturile sufleteti cu natura i nu o consider pe aceasta decat ca un obiect de exploatare - 178 -

economic, e firesc s nu constatm aceast simire a vrajei i a frumuseii indefinite a naturii, de care omul are absolut nevoie pentru a se imbogi sufletete i intri trupete. Dar Eminescu i Sadoveanu nu sunt nite apariii individuale in trirea acestor profunde legturi cu taina de nedescris a naturii. Ei sunt nite reprezentani reali ai unui simmant general al poporului roman. Natura este puternic prezent in toat lirica poporului. Prezena iubitei sau a iubitului (a mandrei sau a bdiei) transfigureaz tot cosmosul. Cosmosul e transfigurat in mioria. Vitele sunt umanizate in relaia cu omul care le iubete i se leag sufletete de ele. Cand se aaz la umbra unui pom, sub bolta senin a unui cer de var, cu pdurea in apropiere, romanul spune: Ce frumos e; parc-i in rai! El se simte in luncile satului, in pdurile lui, in cea mai intim ambian, ca acas i totodat la largul lui. Fr natur, el nu se simte intreg, tanjete, e bolnav sufletete. i azi, se pare c incepe s simt intreaga omenire c o cauz a crizei prin care trece civilizaia contemporan, e ruperea omului de natur. 3. Un alt motiv al viziunii ortodoxe prezent atat in creaia folcloric, cat i in cea crturreasc a poporului roman este nzuina spre inlime, spre innobilarea vieii. El corespunde cu ceea ce Ortodoxia cunoate ca indumnezeirea omului dup har. E celebr coloana lui Brancui, cu nzuina ei spre inlarea fr sfarit. Dar tema e prezent i in ornamentul porilor rneti. El corespunde turnurilor bisericilor, mai ales a turnurilor rsucite de la mnstirea Curtea de Arge, inlarea aceasta de jur imprejurul unei axe, este forma urcuului ingerilor in viziunea lui Dionisie Areopagitul. Inlarea aceasta reia mereu strile depite la alt nivel. Tot drumul strbtut e mereu vzut i folosit ca o experien ce e adancit continuu. Lucian Blaga a redus spiritualitatea bisericilor ortodoxe la un transcendent care

pogoar patern la oameni, spre deosebire de spiritualitatea domurilor protestante care exprim prin turnurile lor o inlare continu, spre un Dumnezeu distant, de nevzut, de neintalnit. Dar el a luat in considerare in formula lui numai bolta bisericilor ortodoxe, ins toate bisericile ortodoxe au nu numai bolt, ci i turn, sau turnuri; nu exist biseric ortodox fr bolt i fr turn, sau turnuri. La bisericile maramureene prevaleaz chiar turnul, dei nu lipsete nici la ele o anumit bolt. O sintez original in aceast privin o formeaz bisericile moldoveneti, unde goticul e imbinat cu bolta. Dac bolta reprezint pe Dumnezeu care coboar, turnul reprezint pe Dumnezeu care se inal i ne conduce i pe noi spre inlimi. In Crez se spune nu numai c Fiul lui Dumnezeu S-a coborat, fcandu-Se om, ci i c S-a inlat. Dumnezeu S-a fcut om, ca pe om s-l indumnezeiasc, spun Prinii rsriteni. Tema inlrii prin Dumnezeu, tema inlrii eterne este o alt tem specific Ortodoxiei, prezent in creaia folcloric i crturreasc a poporului roman. Intre cele trei teme indicate in aceste randuri este o legtur: omul se ridic prin jertf i, ridicandu-se, transfigureaz intregul cosmos. - 179 UNITATEA SPIRITUAL A NEAMULUI NOSTRU I LIBERTATEA Acum vreo cateva luni, cand un asculttor a obiectat intr-o scrisoare postului Europa liber c pledeaz prea mult pentru libertatea cultului greco-catolic i a sectelor in Romania, in vreme ce despre Ortodoxie se vorbete mai mult critic, comentatorul scrisorilor a ripostat iritat c libertatea insului e mai important decat unitatea in credin a poporului roman. Am vrea ca in randurile urmtoare s supunem unei cercetri raportul dintre

libertate i unitatea spiritual a poporului roman. Credina cretin ortodox nu e contrar libertii. Dar i ea, ca i fiecare alt form a credinei cretine, ii propovduiete cu ravn forma ei de credin, cci aa au fcut i apostolii, cutand s atrag la ea popoarele pgane. Dar, in acelai timp, Biserica, chiar din vremea apostolilor, a condamnat rstlmcirile adevratei credine in Hristos, socotindu-le erezii, sau preri liber alese, contrare credinei adevrate in Hristos, propovduit de Apostoli i pstrat pan azi in mod neschimbat, aa cum a fost ea explicat de Sfinii Prini. Singur libertatea nu e un criteriu pentru justificarea oricrei abateri de la credina in Hristos, aa cum a fost propovduit de Apostoli i s-a pstrat in Biserica Ortodox. Dar, in general, libertatea nu e bunul suprem in sine. Ea poate degenera, cand e considerat astfel, in libertinajul egoist, sau in temei pentru toate plcerile inferioare. Astfel ineleas, ea e un factor de descompunere intre oameni i in viaa neamurilor. Desigur, nici credina cretin adevrat nu s-a impus i nu se menine cu fora, ci sa cutat i se caut ca oamenii s o accepte in mod liber. Dar, in acelai timp, ea caut s conving pe oameni c libertatea din cadrul ei depete egoismul, bunul plac, dispreuirea valorilor care ii pot uni pe oameni pe un plan superior. Libertatea adevrat implic, astfel, in ea o rspundere pentru alii sau pentru bine. Una dintre aceste valori de care credina cretin are de inut seama la noi este unitatea neamului. Neamurile sunt lsate i ele de Dumnezeu ca forme unitare i distincte de spiritualitate. Hristos a trimis pe Apostoli s propovduiasc neamurilor (Mt. 28, 19); de aceea le-a trimis Apostolilor pe Duhul Sfant, ca s-i invee in limbile lor (Fp. 2, 3). Iar in Apocalips se spune: nu ca indivizi singulari, ci neamuri, vor umbla in lumina cetii Mielului, iar c prin porile cetii vor intra nu indivizi izolai, ci slava i cinstea

neamurilor (Apoc. 21, 24-25), adic fiecare neam va aduce modul in care a realizat o spiritualitate proprie prin credina cretin, datorit darurilor speciale pe care le-a primit de la Dumnezeu. Dar aceasta inseamn c neamurile nu trebuie s se formuleze in spiritualitatea lor prin forme deosebite ale credinei cretine, susinute de grupuri care nu mai au o comuniune intre ele in ceea ce le este mai fundamental. Libertatea de a cugeta contrar ii are locul in planurile materiale, de suprafa, ale vieii, in alegerea meseriilor, in forma de organizare a gospodriilor proprii, in afirmarea pe plan politic a unor interese conforme grupurilor economice crora le aparin. - 180 Ba, putem spune c este o libertate i in felul de practicare a credinei. Dar credina in Hristos trebuie s fie unitar, dei chiar cu accentul pus pe o latur a ei, in inelegerea ei este o anumit libertate, dar o libertate prin care cei de aceeai credin se intregesc, nu se dumnesc. Credina cretin presupune o comuniune cat mai deplin intre cei crora le este comun. i comuniunea aceasta implic o bucurie de a tri toi in comun i de a-i comunica inelegerea in viziunea fundamental a vieii, exprimat in datini, in srbtori, in explicarea vieii, in aceeai grij de mori etc. Aceasta era unitatea satului. Toi mergeau la aceeai biseric, se rugau impreun unii pentru alii, ascultau aceleai rugciuni ale preotului pentru mori, ii comunicau inelegerea comun a tuturor celor auzite i trite in aceste ocazii. Dar n-am mai vzut aceast comuniune intre credincioii ortodoci i membrii sectelor. Dac intrau in vorb despre acestea, le fceau numai in spirit de ceart, de

contradicii. Aceast comuniune nu s-a pierdut cu totul, cu ranii greco-catolici, pentru c ei au fost lsai in mod mincinos s se socoteasc aparinand aceleiai Biserici. Numai episcopii, teologii i unii preoi indoctrinai in dogmele catolice, deosebite de cele Ortodoxe, nu mai comunicau in spirit de unitate. Deci iat cum deosebirea in credin produce o desfiinare a unitii neamului in ceea ce are el ca spiritualitate fundamental i, deci, o desfiinare a identitii spirituale a neamului insui, cand imprejurrile istorice aduc amestecarea altor neamuri cu neamul propriu, putand duce la insi nimicirea neamului romanesc. Se va spune c deosebirea in credina cretin exist i la alte neamuri, fr s le fi periclitat unitatea lor. Dar trebuie observat c unitatea in catolicism a poporului francez i-a dat o not unitar proprie prin unirea catolicismului cu anumite insuiri naionale. La fel, unitatea in catolicism a poporului italian, spaniol, portughez, a popoarelor din America, le-a dat nota lor proprie, cum a dat unitatea in Ortodoxie nota proprie poporului rus, bulgar, grec. Ceva deosebit pare a se fi intamplat cu germanii, imprii in catolici i protestani, sau cu maghiarii. Dar se uit cat dezbinare politic a meninut intre germani deosebirea de credin. S-ar putea spune in mod i mai accentuat c Statele Unite ale Americii au o mulime de secte i totui, sunt un singur popor. Dar oare este in ele un popor cu o spiritualitate profund, unitar? Ele sunt meninute intr-o imitate mai mult politic, tehnic, economic, dar adunarea de diferite popoare din alte ri inc nu le-a permis s ajung la o unitate spiritual. Dar poate vor ajunge cu vremea. Pan atunci ele se pot menine in independena lor prin numrul mare al populaiei i prin fora lor tehnic. Noi ins ca popor mic, vom putea oare s ne meninem in independena noastr fr

o unitate spiritual? Unitatea i originalitatea noastr spiritual s-au meninut de-a lungul secolelor de divizare politic prin unitatea noastr spiritual in credin. S ne silim s nu pierdem aceast unitate, cci cine tie ce greuti ne va mai aduce viitorul pe plan politic! i dac nu vom avea nici aceast unitate, ce ne va mai susine in existen ca neam deosebit?! - 181 PRIGONIREA BISERICII ORTODOXE STRMOETI SUB COMUNISM Prin jertfe nenumrate aduse cu deosebire de tineretul nostru, Dumnezeu a eliberat poporul roman de robia comunist care dura de 45 de ani i care urmrea golirea tineretului de viaa cretin i deci de spiritualitatea lui strmoeasc, iar prin aceasta, desfiinarea identitii lui ca popor aparte, ca s nu mai vorbim de nimicirea lui ca existen biologic printr-o tot mai crud infometare. In aceast aciune de nimicire a neamului nostru o atenie special se ddea prigonirii Bisericii strmoeti i impiedicrii ei in tot felul, in lucrarea ei deschis in viaa poporului. Vom enumera cateva forme ale acestei prigoniri. De fapt, Biserica Ortodox strmoeasc a fost supus de regimul comunist unei prigoniri deosebite. Un reprezentant al Departamentului Cultelor, intrebat odat de mine, pentru ce Biserica Ortodox este supus unor dificulti speciale, nepermiandu-i-se s-i refac bisericile ce se ruinau, in vreme ce cultele neoprotestante ii cldeau, in schimbul valutei strine, case de rugciune monumentale, acela mi-a rspuns c credina cretin reprezint in randul poporului roman majoritatea ortodox i tocmai de aceea ea trebuie desfiinat cu deosebire, pentru a face s domneasc in statul nostru ateismul.

Formele acestei aciuni de eliminare a credinei din majoritatea poporului nostru s-a concretizat, cum am spus, in oprirea refacerii i reparrii bisericilor ce se ruinau, in demolarea unui mare numr de biserici existente, in supravegherea deosebit a activitii preoilor, in inchiderea acestora pentru vini inventate, in aa msur incat intre anii 1950l965 se aflau peste 500 de preoi ortodoci in inchisori, dintre care unii au fost dui la canal, ca s nu mai vorbim de copiii preoilor, mai ales ai celor inchii, care nu erau admii in faculti; erau, in schimb, suspectai permanent, iar in serviciu meninui numai in grade inferioare. La acestea se adaug persecutarea credincioilor care aveau curajul s frecventeze bisericile. Dintre preoii aflai in inchisori in anii 1958-l964, eu personal am fost in camer cu caiva care au murit, imbolnvii de tot felul de tratamente chinuitoare la care fuseser supui, inclusiv infometarea. Acetia au fost: Dr. Liviu Munteanu, fost rector al Institutului Teologic din Cluj, inchis pentru c semnase, ca vicar al Episcopiei din Cluj, in locul Episcopului, o adres ctre preoi pentru catehizarea copiilor. Dei ajunsese paralizat dup o vreme, era silit s mearg pe picioarele sale pentru a-i rezolva trebuinele trupului, fiind supus i la alte acte chinuitoare care i-au grbit moartea. Apoi a fost Dr. Ilarion Felea, fost rector al Institutului Teologic din Arad, distins autor de scrieri teologice, Pr. Lazarov din Dobrogea, aflat in 1959, in cel de-al 14-lea an de inchisoare; acesta se gandea cu emoie c-i lsase fiul acas in varst doar de un an. Nite dureri cumplite de cap i-au adus la un moment dat, dup trei zile, moartea, ieromonahului Daniel (fost Sandu Tudor), mort in urma unor impungeri de ctre gardieni, in timp ce era adus de la o baie impreun cu alii, inainte de acetia a murit in 1950. Pr. Ilie Imbrescu, care dup ce a fost inut, ca pedeaps, cateva zile fr mancare,

- 182 luand ceva de mancare, a fcut ocluzie intestinal. Biserica Romano-Catolic a canonizat pe unicul ei cleric mort in inchisoare, respectiv pe M. Gr. Ghica. N-ar fi cazul s pomeneasc i Biserica noastr pe nenumraii preoi i pe muli alii, ca i pe toi credincioii ortodoci mori in chinurile din inchisori pentru credina lor? In inchisori, preoii i monahii ortodoci n-au stat degeaba, ci au invat pe oameni acatiste i alte rugciuni, pe care acetia i le scriau cu gratiile rupte din ui pe spun; le ineau lecii despre invtura cretin. Dar, cu toate persecuiile i supravegherile indurate, preoii i monahii au continuat s-i practice indatoririle lor, svarind Sfanta Liturghie, precum i botezuri, cununii i inmormantri. Au continuat s predice cuvantul lui Dumnezeu i n-au auzit niciodat pe vreun preot pomenind in cuvantul su pe tiran. N-am auzit pe vreun om din inchisoare sau din afar s fi spus c vreun preot i-ar fi pricinuit vreun necaz pentru c i-ar fi trdat cele spuse la Spovedanie. In schimb, am cunoscut numeroi preoi inchii pentru c au gzduit cate un om fugit de acas din pricina pericolului de a fi arestat, sau pentru c ar fi ajutat in secret pe vreunul dintre lupttorii din muni, mult vreme dup instalarea regimului comunist. Neinand seama de tot felul de persecuii suferite, astzi Biserica Ortodox este acuzat nu numai de unii conductori ai greco-catolicilor, ci i de unii scriitori, in intregimea ei pentru faptul c unii ierarhi, in unele Pastorale, au adus cuvinte de laud marelui duman al Bisericii care cuta orice prilej pentru justificarea opririi oricrei lucrri a acesteia. Se uit faptul c acele cuvinte de laud doar spuse, dar nu i gandite erau adresate cu contiina c de ele depindea activitatea intregii Biserici de care ei erau in

primul rand rspunztori. Se uit c, in general, Biserica cu preul acelor scurte i rare pomeniri verbale a putut s-i continue toat activitatea liturgic i duhovniceasc in vremea celor 45 de ani, cum n-au putut-o face Bisericile din Bulgaria, Albania i, in parte, chiar din Iugoslavia. Poporul roman a putut rmane astfel, prin Biseric, in continuitate fundamental a spiritualitii sale, fapt care n-a fost ajutat de niciun alt sector al activitii publice din ara noastr (ziaristic, scriitorime, juriti, economiti, universiti, Academie etc.). Rarele i puinele vorbe de laud folosite la adresa tiranului de ctre ierarhi in cele dou Pastorale anuale ale lor, au fost nite picturi in raport cu oceanul de laude revrsat de oamenii tuturor instituiilor la adresa aceluia. i totui, cei mai muli din acetia ii continu activitatea necriticai de nimeni, ba chiar continuand s-i manifeste prin criticile lor fa de Biseric acelai indiferentism religios. Un mare ganditor cretin refugiat in Occident, vorbind de curand, de cand Bisericii ruse i s-a redat o anumit libertate, despre laudele aduse de patriarhii i episcopii ce s-au succedat, la adresa lui Stalin i a urmailor lui, a declarat: Au spus nite cuvinte in mod silit, dar i-au pstrat credina i au pstrat continuitatea ei, pe cat s-a putut, in popor. Pe acetia nu-i critic nici ucrainienii crora li s-a redat putina de a reveni la grecocatolicism. Cu toate acestea, in Rusia au fost dramate zeci de mii de biserici, au fost impucai mii de preoi, de episcopi, de monahi. La fel a fost oprit in mare msur exercitarea cultului in Bulgaria, in Iugoslavia, i absolut cu totul in Albania. Nu se manifest, oare, prin aceast critic insistent la adresa Bisericii Ortodoxe - 183 strmoeti aceeai voin de golire a poporului nostru de spiritualitatea lui fundamental, de desfiinare a identitii lui spirituale? i nu se las oare amgii de aceast intenie

suspect impotriva Bisericii strmoeti muli preoi, ba chiar studeni teologi i seminariti, pentru desfiinarea identitii noastre spirituale? Nu se ajut, prin aceasta, unor grecocatolici, ca i sectelor i ateilor, ca s framieze poporul nostru i insi existena lui? S stm unii cu toii: ierarhi, preoi, mireni, tineri i btrani, in aprarea credinei, i, prin aceasta, a neamului nostru! Am avut in generaiile trecute intelectuali de mare faim tiinific, care au stat aproape de Biseric, cum au fost Nicolae Iorga, Simion Mehedini, Nichifor Crainic, Nae Ionescu; iar in Transilvania, la iniiativa profesorilor ortodoci de la Universitatea din Cluj, Sextil Pucariu, Ioan Lupa, Silviu Dragomir, Silviu eposu, Victor Papilian, etc. au format Fria Ortodox Roman, spre aprarea Bisericii Ortodoxe fa de uniatism. Am dori s vedem aprand i in generaia actual de intelectuali asemenea personaliti sau un mare curent care s vin alturi de Biserica strmoeasc, contieni c ea este fora necondiionat pentru pstrarea identitii noastre naionale. DE CE SUNTEM ORTODOCI? E greu de a enumera toate motivele pentru care suntem i inem s fim un neam ortodox. Vom incerca s inirm doar unele dintre aceste motive. 1. Ortodoxia ne-a meninut ca un neam unitar i deosebit, cu un rol important intre popoarele din Orient i Occident. Ea ne-a dat puterea s ne aprm fiina fa de indelungata ofensiv otoman, constituind un zid de aprare i pentru popoarele din Occident, dei, pe de alt parte, ne-a ajutat s ne aprm fiina i fa de unele din popoarele vecine din Occident. Am aprat prin ea poarta Occidentului in faa avalanei otomane, dar ne-a fost i o poart care ne-a aprat de pofta de stpanire i de nimicire a acelor popoare din Occident. Ne-am aprat, prin Ortodoxie, fiina noastr din partea

nvalei prelungite a otomanilor, dar i din partea unor popoare din Occident, ajutandu-ne s avem i un rol in aprarea Occidentului. Fr Ortodoxie, istoria noastr n-ar fi dobandit gloria din vremea lui Mircea cel Btran, a lui Mihai Viteazul, a lui tefan cel Mare i a altor voievozi. Dar Ortodoxia nu ne-a dat numai puterea s ne aprm fiina naional i linitea Occidentului, ci ne-a dat i puterea s contribuim la meninerea popoarelor (grecilor i slavilor din Balcani). rile noastre au adpostit cultura acelor popoare i le-au dat puterea s se dezvolte i, totodat, le-a dat puterea s se menin chiar ajuns sub jugul otoman. Am susinut mnstirile din Sfantul Munte, bisericile i mnstirile din acele ri inclusiv cele din ara Sfant. Prin Ortodoxie poporul nostru a jucat, ca un fel de centru, un rol aprtor pentru Orientul i Occidentul european. Cat vreme Europa a stabilit prin cruciade i in alte forme - 184 popoarele din Rsritul ei, poporul nostru a avut un rol pozitiv i pentru Apusul i pentru Rsritul european. Rolul acesta il vom putea indeplini i in viitor in noua Europ unit care incepe s se formeze. Ca popor latin ortodox, prin latinitate putem apela la popoarele din Occident s dezvolte relaiile ecumenice cu cretinismul rsritean, fcand posibil o sintez intre spiritualitatea Ortodox i naiunile occidentale, iar celor din Rsrit dandu-le puterea s realizeze aceasta intre Ortodoxia lor i spiritul organizator al civilizaiei occidentale. Dac poporul nostru s-ar rupe de Ortodoxie, ar inceta rolul lui de punte vie intre Orient i Occident, dar i caracterul de sintez unic a spiritualitii lui intre celelalte popoare, adic identitatea noastr cu totul deosebit, cci n-am format i nu formm numai

o punte exterioar intre popoarele din Occident i cele din Orientul Europei, ci i o sintez spiritual original intre ceea ce le este propriu unora i altora. Iar aceasta ne distinge nu numai de popoarele din Orient i cele din Occident, ci i de popoarele ortodoxe din Orient. Noi unim, in spiritualitatea noastr, luciditatea latin sau increderea in inelegerea raional a realului, proprie Occidentului, cu sentimental tainei neptrunse a existenei proprie popoarelor din Rsritul Europei. Dar noi, ca latini, aducem in taina lucrurilor i a persoanelor totodat o lumin, mai accentuat decat popoarele slave, dar o lumin care nu mrginete, ci definete i care e proprie popoarelor occidentale, in privina aceasta suntem mai aproape de spiritualitatea cretin primar, rmas prezent i in spiritualitatea poporului grec, dei cu o mai redus trire sentimental a acestei lumini decat in spiritualitatea roman. Poporul nostru aduce in aceasta inelegerea accentuat dar i simit a tainei ca lumin, cu o sensibilitate i un echilibru al inelegerii i al simirii. N-avem in acestea nicio tendin spre trezvia (trezie, n.ed.) oarecum mai rece occidental pentru c pornirea fierbinte a pasiunii intunecate i nemrginite se ivete uneori ca reacie impotriva primei. Noi avem echilibrul delicateei in aceast inelegere luminoas i plin de un respect profund fa de taina nesfarit a persoanelor i a lumii in general, trit in bucuria comuniunii. Prin echilibrul acesta suntem strini de orice unitate realitate, preuind toate lucrurile, toate persoanele, toate faptele in importana lor, ca s nu mai vorbim de echilibrul romanesc general intre Orient i Occident. Vrem s ne pierdem unitatea noastr in aceast identitate unic, echilibrat, cuminte, faramiandu-ne in tot felul de grupuri neoprotestante, unilaterale, extremiste, care ii afirm in mod superficial orgoliul lipsei de pcat i critic pe ceilali ca plini de toate

pcatele, necunoscand contiina smerit a imperfeciunii proprii i a delicateei respectului tainei celorlalte persoane? Sau vrem s ne pierdem in haosul intunecat al confundrii tuturor intr-o esen care nu cunoate un Dumnezeu al comuniunii i iubirii interpersonale pe care o cere aceasta i de la noi, lsandu-ne atrai de confundarea tuturor intr-o esen indefinit, cum face budismul i, in general, religiile orientale care vd in fundamentul indistinct al lumii acesteia ultima realitate? 2. Dar, prin ultimele descrieri ale spiritualitii noastre cretine, am trecut de la reliefarea importanei Ortodoxiei pentru neamul nostru la prezentarea valorii ei in ea insi. - 185 Prin Ortodoxie ne-am pstrat credina cretin de la inceput sau (adevrata) credin primit o dat cu inceputurile existenei noastre ca neam, aceast credin constituind, astfel, o component esenial a spiritualitii noastre. In Faptele Apostolilor, ucenicul Apostolului Pavel spune c in a doua cltorie misionar, deci dup anul 50 dup Hristos, ajungand impreun in Troia, noaptea i s-a artat lui Pavel o vedenie: un brbat macedonean sta rugandu-l i zicand: Treci in Macedonia i ne ajut. i Luca adaug indat: Cand a vzut el aceast vedenie, am cutat s plecm indat in Macedonia, inelegand c Dumnezeu ne cheam s le vestim Evanghelia Plecand cu corabia am ajuns la Filipi care este cea dintai cetate a acestei pri a Macedoniei i colonie roman. Iar in aceast cetate am rmas cateva zile. Acolo, cea mai fierbinte primitoare a cuvantului lui Pavel a fost Lidia, care a rugat pe Pavel i pe insoitorii lui s rman in casa ei (Fp. 16, 9-l5). Din Filipi, Apostolul Pavel i insoitorii lui au dus cretinismul i in alte orae

macedonene, intre care i in Tesalonic i Bereea (Fp. 17) care pan azi purtand numele Veria este locuit aproape in intregime de macedoneni. Aceti macedoneni erau traci, care purtau i numele de besi: Besii se intindeau i dincolo de Bosfor, in Bitia, sub numele de Bii. Troia era unul din oraele lor. Ei erau, in fond, un neam romanic, ca dovad st faptul c Enea, nepotul lui Priam, plecand din Troia dup ce a fost cucerit de traci, se duce in Italia, unde intemeiaz Roma. Dar o dovad despre romanitatea acestor traci sau besi este i faptul c numai ei rman dup plecarea armatelor romane din Dacia i apoi din sudul Dunrii vorbitori ai limbii romane, cat vreme in Grecia, Egipt, Asia Mic, aceast limb sa pierdut. O dovad a romanitii acestei populaii, dar i a faptului c ea a fost cretinat inainte de Roma, unde Pavel, i probabil i Petru, merg abia mai tarziu (Pavel a mers acolo dup a treia cltorie misionar), este i limba latin, dar o limb latin deosebit de cea rspandit de la Roma in tot Occidentul, care s-a tradus in noiunile fundamentale ale acestei credine pentru aceast populaie: Fctor i nu Creator, Fecioar i nu Virgo, inviere i nu Resurection, Tat i nu Pater, Dumnezeu i nu Deus. Dar ceea ce e important de semnalat este c poporul nostru, rmas legat de popoarele din Rsrit, a pstrat credina cretin aa cum a primit-o la inceput, deci in forma ei precizat in scrierile Prinilor din Rsrit. Iar acest cretinism neschimbat meninut cu mult scrupulozitate prin Sinoadele ecumenice i prin Liturghia lui strveche, i-a pstrat nota lui fundamental: unitatea strans a sufletului i a creaiei in general cu Dumnezeu, fr ca aceast unitate s cad in extrema unei concepii panteiste. Astfel, spiritualitatea, echilibrat i de larg sintez a poporului nostru, nu se

datorete numai prezenei lui geografice intre Rsrit i Apusul Europei i caracterului lui pe de o parte latin, pe de alta rsritean prin credina lui, ci i faptului c el i-a insuit de la inceputurile existenei lui i i-a pstrat credina cretin originar, care reprezint prin ea insi un echilibru intre deosebirea lui Dumnezeu de creaie i intre prezena lui in creaie. Trecand spre Occident, credina cretin s-a schimbat in sensul c Dumnezeu a fost cugetat tot mai desprit de lume, ceea ce a trezit uneori ca reacie o gandire panteist, de - 186 confundare a Lui cu faa intunecoas a lumii (Eckhardt, Bohme) sau o gandire sentimental la un Hristos rstignit in trecut ca in mistica catolic feminin, nu trit in lucrarea Lui prezent in noi. In Occident, desprirea lui Dumnezeu de lume a dus in catolicism la inelegerea Bisericii ca avand mai puin prezent pe Hristos in ea, fiind inlocuit de un vicar (lociitor), preocupat de extinderea puterii lui i a subordonailor lui in lume, in mod accentuat de stpanirea peste domeniile vieii omeneti in sens politic. Dumnezeu e gandit raional ca o realitate oarecum retras in cer i nu trind in lucrarea Lui tainic in suflete. De aceea, s-a pus mai puin accent pe rugciune i pe Taine, prin care se cer i se obin lucrrile Lui. Dezvoltarea aceasta i-a gsit formularea nu numai in teoria rolului Papei de vicar sau lociitor al lui Hristos, ci i in respingerea invturii rsritene despre energiile sau lucrrile necreate, prin care Dumnezeu este activ in lume, dei, prin fiin, rmane neconfundat cu ea. Aceasta a avut drept concluzie invtura catolic despre caracterul pur creat al graiei, primit de la Dumnezeu prin rugciune i dat nou prin Sfintele Taine. De aici vine i caracterizarea dispreuitoare din partea catolic, a Tainelor, ca rit.

Astfel ii declar pe greco-catolici, catolici de rit bizantin, ritul neinsemnand nimic in distincia acestora de catolicism. Dar unde ne intalnim propriu-zis cu Hristos, dac nu in Botez i in Euharistie, in prima candidatul declarand la intrebarea preotului: Te uneti cu Hristos? cu rspunsul: M unesc cu Hristos, iar in Euharistie, preotul declarand: Se imprtete robul lui Dumnezeu (N), cu trupul lui Hristos. Protestanii au fcut un pas mai departe in aceast minimalizare a Tainelor, inlturand pe cele mai multe dintre ele, iar gruprile neoprotestante inlturandu-le cu totul. S-a rmas cu discursuri despre un Hristos i la protestani, dar mai ales la neoprotestani, cu nite cantri sentimentale care nu spun aproape nimic despre dumnezeirea i lucrarea lui Hristos, ci doar nite declaraii sentimentale despre iubirea Lui fa de cei ce-L caut sau a celor ce-I cant Lui. Aceasta inchide persoana uman i creaia in ele insele, cum inchide i pe Dumnezeu. Iar prin aceasta nu nesocotesc porunca Mantuitorului Hristos sau Evanghelia, prin care cere Apostolilor s boteze pe toi cei ce cred in El in numele Sfintei Treimi (Mt. 28, 19)? i nu nesocotesc celelalte porunci ale Lui, prin care cere Apostolilor i urmailor s se imprteasc cu trupul i sangele Lui, sub chipul painii i al vinului (Lc. 22, 19; In. 6, 53; 56; 1 Cor. 11, 27, 29)? Sau nu nesocotesc porunca Lui care a dat urmailor Duhul Sfant spre iertarea pcatelor (In. 20, 22-23)? Aceasta a dat un caracter laic cultului. Dumnezeu a rmas un obiect de gandire neexperimentat sau pur raional, simplificand in mod unilateral invtura i viaa cretin. S-a socotit c Dumnezeu e priceput in intregime, prin prezena Sa in lume, dar i absent in intregime din lume.

S-a pierdut sentimentul unitii complexe in Dumnezeu a realitii. Pe plan politic, - 187 aceasta a dus, fie la un imperialism bisericesc peste oameni, fie la o vedere a realitii umane numai ca o mas unitar care poate fi stpanit i condus in mod uniform. Din Occident au ieit, astfel, preuirea tuturor ideilor contradictorii sau formele de gandire pline de dispre pentru fiecare persoan, dar in comuniune iubitoare cu celelalte. Cultura Occidentului insi exceleaz printr-un individualism nesfarit, dar monoton, sau printr-un spirit uniform. Ea e departe de preuirea i respectul valorilor i problemelor reale ale relaiilor vii dintre oameni. Relaia cu Dumnezeu a devenit o tem de simple discursuri raionale, uniforme in catolicism sau de o diversitate in protestantism care imparte pe cretini in tot felul de grupuri. De la discursomania uniform a catolicismului s-a inaintat la discursomania individualist a protestantismului i la discursomania a tot felul de grupuri neoprotestante. Ce a mai rmas din Biserica cea una, dar una prin iubire i prin prezena aceluiai Hristos in toi cei ce cred in El? Numai prezena real a aceluiai Hristos in toi cei ce cred, dar pe care Hristos nu vrea s-i anuleze in ceea ce are fiecare persoan ca propriu, poate menine atat unitatea, cat i bucuria tuturor in aceeai comuniune in El. Numai aceasta poate aduce atat echilibrul spiritual in fiecare, cat i in relaiile intre toi, unit cu respectul delicat pentru fiecare persoan, nu numai pentru ceea ce are propriu, ci i pentru faptul c in fiecare persoan, acelai Hristos lucreaz in fiecare potrivit cu insuirile ei. Aceast prezen real a lui Hristos in toi duce la meninerea lor intr-o unitate, dar

intr-o unitate a iubirii, nu a confuziei. Aceasta afirm Ortodoxia sau cretinismul originar pstrat in ea in diferite forme. Venirea real a lui Hristos prin Duhul Sfant in credincioi a fost exprimat de Prinii Bisericii din primele secole prin ideea de participare a credincioilor la dumnezeirea Sfintei Treimi, ceea ce are urmare o indumnezeire a lor care se face cunoscut in cei ce se strduiesc s fie tot mai unii cu Hristos prin imitarea vieii Lui ca sfinenie. Sfinii sunt recunoscui i in Biserica Romano-catolic, dar ei sunt sfini mai mult prin realizrile lor pe plan social i ctre ei. Protestanii au mers atat de departe in negarea sfineniei in omul care crede in Hristos, incat definesc credina numai ca o anumit siguran prin care omul se bucur de iertare din partea lui Hristos cu toate pcatele pe care continu s le aib ca i cei necredincioi. Contrar acestei idei, aderenii grupurilor neoprotestante afirm o lips total de pcate a lor, chiar din momentul in care au devenit membri ai grupului lor, declarandu-i cu mandrie pe toi cei ce nu fac parte din grupul lor, pctoi la extrem. Ei nu gandesc c insi aceast mandrie simplist a lor este un pcat. Lipsa lor de pcat o vd nu intr-o buntate unit cu smerenia i iubirea fa de orice om, ci in infranrile de la cateva obiceiuri exterioare, de la buturile alcoolice, de la injurturi, de la carne de porc, care nu merg ins pan la post, pan la buntate i ajutorare dezinteresat a altora. Nu numai c nu au inelegerea complexitii persoanei umane, care poate lupta pentru desvarire, dar nu o realizeaz niciodat. - 188 In Ortodoxie, Hristos ne d puterile Sale dumnezeieti sau insi viaa Sa dumnezeiasc venic prin indumnezeire, pe cand El o are pe aceasta prin fire. Aceasta

pentru c noi suntem o fire creat de El, pe cand El are firea necreat, deci din veci i in mod nesfarit. Iar aceasta ne distinge de El. Puterea Lui creatoare ne-a adus la existen i ne menine in existen. Dar o putere a Lui ne druiete dac voim s o primim, o via asemntoare cu a Lui cu toate buntile i in fericirea comuniunii. Aceasta ne ine intr-o legtur indisolubil cu El, i tot mai asemntoare cu a Lui; ne druiete dac voim s o primim, o via asemntoare cu a Lui, dac voim, dar intrucat noi o primim de la El, iar El este izvorul ei, ne i distingem de El, sau nu ne confundm. Sfantul Chiril spune in comentariul la Evanghelia lui Ioan, versetul 10, 28; Eu dau via venic oilor Mele i nu vor pieri in veac i nimeni nu le va rpi din mana Mea. Prin faptul c nu le d viaa prin fire i c El o druiete aceasta din Sine Insui i nu primind-o de la altul. Iar prin viaa venic nu inelegem o lung durat temporal de care se vor imprti toi dup inviere, buni i ri, ci vieuirea in fiecare. Putem inelege prin viaa venic i binecuvantarea tainic prin care Hristos ne sdete viaa Lui prin imprtirea dat credincioilor de trupul Su, dup spusa: Cel ce mnanc trupul Meu i bea sangele Meu, are via venic (In. 6, 55). Unindu-Se cu noi prin imprtire, in sens larg, Hristos ne face impreun fii ai Tatlui cu Sine, sau frai ai Si, dar dup har, nu prin natere din fiina Tatlui, cum este singur El, cci Fiul lui Dumnezeu nu S-a fcut om numai ca s satisfac onoarea jignit a lui Dumnezeu prin moartea Lui, ca om, ci ca s ne fac asemenea Lui in dumnezeire prin faptul c S-a fcut asemenea nou prin umanitatea asumat i a intrat in cea mai strans unire cu noi prin ea. Cci, spune Sfantul Evanghelistul Ioan: Iar celor ce L-au primit, le-a dat puterea s se fac fii ai lui Dumnezeu, celor ce cred in numele Lui (In. 1, 12). Comentand acest verset, Sfantul Chiril spune: Cci deoarece au primit prin credin pe

Fiul, primesc puterea de a fi ridicai intre fiii lui Dumnezeu. Le d Fiul puterea ce o are El dup fire chemandu-i la comuniune Implinind aceasta ca o fapt a iubirii fa de lume. Cci nu putem scpa altfel de moarte, noi cei ce purtm chipul celor pmanteti, dac nu se intipresc in noi frumuseea (buntatea) chipului ceresc prin chemarea la calitatea de fii. Astfel, noi rmanand cu firea noastr creat, dar cinstit de iubirea lui Dumnezeu, suntem ridicai la unirea cu Fiul Lui in aa msur c primim din plintatea nesfarit a vieii Lui, tot mai mult din bogia Lui ca un har peste har, cum spune tot Evanghelistul Ioan: Din plintatea Lui noi toi am luat har peste har (In. 1, 16). Cat vreme in catolicism graia e o simpl iertare ce ne-o aduce Hristos prin satisfacerea onoarei jignite a lui Dumnezeu prin jertfa Lui, iar protestanii i, mai ales, membrii gruprilor neoprotestante nu vorbesc de har, in Ortodoxie se vorbete continuu de har, ca dar al buntilor i puterilor dumnezeieti sau al vieii Lui fericite i nemuritoare. Dac viaa sau energia (lucrarea) necreat sau harul ce ni se d prin Hristos nu e o graie creat, care ar ine pe Hristos separat de noi, ca in catolicism, cum ine i in protestantism i in gruprile neoprotestante, lucrarea sau harul sau viaa Lui in noi nu poate fi nici pur dumnezeiasc. Cci Hristos fiind i Dumnezeu i om, sau atat Persoan a firii dumnezeieti, cat i a celei omeneti asumate de El, nu poate lsa neactiv niciuna din firile Sale. El lucreaz in noi atat ca Dumnezeu, cat i ca om, sau ni se face comunicativ ca - 189 Dumnezeu intrucat e i om. El unete lucrarea dumnezeiasc cu cea omeneasc fr s le confunde. Aa cum a vindecat ochii orbului cu puterea dumnezeiasc, lucrand prin mana care s-a atins cu tin de ochii lui, aa i dup Inviere a comunicat puterea Duhului Sfant prin suflarea gurii Sale asupra apostolilor. De aceea, pstrandu-i trupul i dup inlarea la

cer, nu comunic lucrarea Sa dumnezeiasc fr mijlocirea trupului Su, dei acum acesta este deplin indumnezeit sau transfigurat. Hristos rmane in veac i om, chiar dup inlare, pentru c vrea s ne menin i pe noi in veci oameni in trup, dei cu trupul deplin transfigurat. Moise i Ilie s-au artat pe Tabor fiecare cu trupul propriu, ca i Hristos Insui, dei din ele iradia lumina copleitoare a Dumnezeirii. Prin Trupul transfigurat, dar nu fr el, ne comunic Hristos i acum harul Su, spre a ne inla treptat i pe noi spre un trup transfigurat. Sfantul Chiril susine pe larg in lucrarea citat venicia trupului nostru. Altfel n-ar exista inviere. Prin trupul Su, Hristos a manifestat iubirea Sa fa de noi, dus la culme prin rstignirea Sa pentru noi, i prin trupul Su, purtand in el urmele acestei fapte iubitoare la extrem, ni se comunic i acum in Sfanta Imprtanie. Dar El vine cu iubirea Sa trit la culme in rstignirea Sa in noi, pentru c are in iubirea Sa fa de Tatl, ca i in iubirea Tatlui fa de sine, simirea etern a iubirii. El poate s ne iubeasc i dup intrupare pentru c Tatl Insui Il iubete pe El ca Fiu i dup intrupare, deci i ca om, i deci i El ii iubete pe oameni cum ii iubete Tatl Su ca pe cei ce poart chipul Lui de om i vrea s atrag i pe oamenii cu care s-a unit in iubirea Sa fa de Tatl. De aceea, mulumindu-i pentru iubirea pe care ne-a artat-o nou i Tatlui prin rstignire, ii mulumim i Tatlui care L-a trimis ca om ca s ne iubeasc prin El cum iubete pe El insui i noi s-L iubim pe Tatl cum Il iubete Fiul Lui Unul Nscut. De aceea, fcandu-ne semnul Crucii, ne amintim nu numai de iubirea lui Hristos fa de noi, ci i de iubirea Tatlui, artat nou prin Fiul cel rstignit i prin Duhul in care ii arat nu numai iubirea Lui fa de Fiul cel din venicie, ci i fa de Fiul intrupat i prin El fa de noi.

Nu vrem s uitm de crucea lui Hristos prin care ne-a artat iubirea extrem, dar nici de Tatl i de Duhul Sfant care i-au artat, de asemenea, iubirea lor fa de noi prin Fiul cel intrupat. i ne facem semnul Crucii pornind de la frunte, sau, de la gandul la Tatl, coborand spre piept, de unde a coborat Fiul lui Dumnezeu la noi pan la jertf, mrturisind c prin jertfa Fiului Su, Tatl ne cere s implinim faptele iubirii noastre fa de Dumnezeu cel in Treime, pornind la lucrarea aceasta cu mana dreapt. Ptimirea de pe Cruce este actul hotrator, crucial, prin care Hristos a invins moartea, cci aceast ptimire, dei a fost suportat prin trup, in rbdarea ei, a fost puterea dumnezeiasc. De aceea, cand se face semnul ei cu credin, Hristos insui retriete puterea ce a exercitat-o prin ea i de aceea prin semnul ei se binecuvanteaz sau se curesc toate, venind in cele binecuvantate puterea lui Hristos. Iubirea fa de noi ii are izvorul in existena suprem, in existena care exist prin ea insi, nu se ivete pe vreo treapt inferioar a existenei. Iubirea este insuirea existenei. Iubirea este insuirea existenei supreme i spre ea suntem atrai i noi prin iubirea pe care ne-o arat, svarind cele mai mari fapte pentru noi, ca s ne arate cat de mult ine la noi: se face om Insui Fiul lui Dumnezeu prin cea mai mare smerenie i primete cea mai grea ptimire ca s ne scape de - 190 moarte, spre a ne avea intr-un dialog al iubirii venice. Se afirm uneori c cretinismul e depit, c trebuie s cutm o credin mai modern. Dar ce poate fi mai inalt decat o credin care are la baz iubirea celor mai inalte existene fa de om i vrea s ajute pe om s se urce la inlimea acestei iubiri? Ce ideal mai inalt poate fi propus oamenilor decat iubirea pan la jertfa vieii unora pentru alii, urmand exemplul lui Dumnezeu Insui, iubirea care are la baz preuirea nesfarit a

persoanei umane i credina in perspectiva desvaririi ei nesfarite? Idealul sporirii nesfarite in iubire este un ideal care nu poate fi depit de niciun altul. De aceea, Fiul lui Dumnezeu intrupat ca om nu putea s se fac un om pctos. Cci aceasta l-ar fi inchis in egoismul ingust contrar iubirii. Un Dumnezeu fcut om pctos ar fi incetat s mai fie Dumnezeu i s mai poat aduce jertfa pentru oameni, care s ne scape de moarte i s ne fie un varf de atracie nesfarit pe calea spre El. i pe aceast cale nu putem inainta decat dac El Insui este in noi cu puterea Lui, ca o cale care nu ni se arat numai ca cea care trebuie urmat, ci ca o cale ce ne atrage aflandu-se inaintea noastr. El este Adevrul prin excelen, peste care nu poate fi altul, cci are in sine plenitudinea nesfarit a existenei sau a vieii. El este Lumina intreag a lumii, Lumina care nu ne duce spre alt int, ci ne atrage spre ea Insi, ca sensul suprem al vieii. Hristos e toate acestea inuntrul nostru tot mai mult, nu in afara noastr. Cci numai aa este i puterea noastr care ne duce la tot mai deplina unire cu El, la tot mai deplina fericire. Iisus Hristos este astfel Cel ce era (oricand) i Cel ce este i Cel ce vine (tot mai aproape de cei in care este i vine ca prezen in cea ce inc nu este) (Apoc. 1, 8). El singur poate zice: Eu sunt Alfa i Omega (Apoc. 1, 8). N-a fost inainte de El cineva sau ceva i nu va inceta vreodat s existe ca s fie urmat de altul mai inalt, mai desvarit, el este infinitul. i nu poate astfel decat ca Persoana iubirii infinite, deci avand o alt Persoan pe care o iubete din veci i o va iubi in veci. Cci numai iubirea desvarit i nesfarit are in ea fericirea infinit. Nici o esen incontient, o esen obiectiv nu poate da o mare bucurie. Bucuria nu-mi vine decat de la o alt persoan, de la contiina ei atent fa de mine. Dar nu

persoanele care simt in ele nevoia de alte persoane, deci care sunt mrginite in ele insele, imi pot da bucuria venic i desvarit, ci numai Persoana care nu are nevoie de alta, ci are in ea plenitudinea. Numai de la Dumnezeu cel intreit in Persoane imi poate veni neincetat i in veci fericirea nesfarit. Una din aceste Persoane desvarite in iubirea cu alte dou Persoane a intrat in comuniune venic cu noi, care voim, pentru aceast fericire nemuritoare. Numai fcandu-Se o asemenea Persoan om, dar om neczut din iubirea Lui dumnezeiasc, om neczut in pctoenie egoist, ne-a putut aduce pentru vecie comuniunea, fericirea. Numai o Persoan care fiind Dumnezeu cel nemrginit i infinit, prin fire S-a fcut om fr de pcat i ne-a putut aduce iubirea Sa extrem la jertfa de Sine ca om, ca s ne scape de moarte. Dac s-ar fi fcut om pctos nu numai c ar fi incetat s fie Dumnezeu - 191 ceea ce este imposibil i nici n-ar fi murit pentru noi, ci pentru Sine i ca atare n-ar fi putut invinge moartea. Aceasta inseamn c Persoana Fiului lui Dumnezeu nu S-a nscut ca om, din actul plcerii pctoase al unirii dintre un brbat i o femeie. Aceasta ar fi insemnat c El a inceput s existe de-abia prin aceast natere, ca om de rand. Dar El era de mai inainte Persoana Fiului lui Dumnezeu i in calitatea aceasta i-a luat El insui i firea omeneasc prin lucrarea Sa i a Duhului Sfant, unit cu El, dintr-o Fecioar, deci in mod nepctos. Grupurile neoprotestante care nu recunosc naterea lui Hristos din Fecioar, pe calea natural a omului de rand, nu-L recunosc, de aceea, de fapt ca Dumnezeu fcut om i, de aceea, evit s-i spun Hristos, ci numai Iisus, iar cugetandu-L ca om pctos, in mod

consecvent nu cred nici c a murit pentru noi, ci pentru pcatul Lui ca orice om. Astfel, intre negarea de ctre ei a naterii din Fecioar a lui Iisus i nerecunoaterea Crucii ca mijloc prin care ne-a mantuit este o strans legtur. Iar dac Iisus a murit pentru pcatul Lui, El nici n-a putut invinge moartea. De aceea, nici nu vorbesc ei prea clar despre Invierea Lui. Pentru ei Iisus este mai degrab un prooroc, ca cei din Vechiul Testament. Ei refuz ca i fariseii din timpul Lui s-l numeasc Hristos. Ba nu-i spun nici Mantuitorul. Pentru c dac n-a invins moartea nu ne-a mantuit. De aceea unii, nerecunoscand dumnezeirea Lui, se declar mai degrab iehoviti, sau credincioi ai Dumnezeului din Vechiul Testament, sau cinstesc sambta, ca evreii, nu Duminica, ziua invierii Domnului. Noi credem c Hristos s-a nscut din Fecioar i c Cel ce S-a nscut din ea, luand din ea firea omeneasc, este Fiul lui Dumnezeu, deci Sinodul III ecumenic de la Efes (din anul 431) a numit-o Nsctoare de Dumnezeu. De aceea Ortodoxia acord o mare cinstire Maicii Domnului, atat in rugciuni i cantri de laud, cat i in icoane. Dar ea e prezentat in icoane totdeauna impreun eu Hristos: in icoana Naterii Domnului, in prezentarea ei cu Pruncul dumnezeiesc in brae, in Deisis, unde e in rugciune spre Fiul ei, in icoana Adormirii, cand Fiul ia sufletul ei in chip de copil in brae, in catolicism, ea e prezentat adeseori singur. I se acord astfel un fel de importan desprit de Fiul lui Dumnezeu cel intrupat i in dogma catolic despre conceperea ei fr pcatul strmoesc, prin ceea ce se afirm c nu prin intruparea Fiului lui Dumnezeu a inceput eliberarea Maicii Domnului de pcatul strmoesc ea insi fiind curit de acest pcat cand s-a conceput in ea Hristos insui ci de la conceperea ei. In catolicism, tendina de a vedea pe Fecioar oarecum independent de Fiul ei se arat i in numele ce i se d de Madona, pe cand in Ortodoxie ea a fost numit totdeauna

Maica Domnului, sau Nsctoarea de Dumnezeu. In legtur cu aceasta e de menionat i importana ce o au icoanele in cultul Bisericii Ortodoxe. Catolicismul a coborat icoanele la un fel de tablouri din care nu iradiaz taina i, de aceea, nici nu sunt sfinite, iar protestanii i grupurile neoprotestante le refuz cu totul, ca idoli. Dar dac puterea lui Hristos se poate comunica prin cuvinte, de ce nu s-ar putea comunica i prin mijloace ce se adreseaz ochilor? Dac se admite descrierea rstignirii lui Hristos prin cuvinte, de ce nu s-ar admite prezentarea ei i prin icoan care expune intr-un mod mai concentrat i poate mai impresionant ptimirea Lui. Fiul lui Dumnezeu intrupandu-Se, a artat c nu dispreuiete omenescul i deci nici cuvantul i chipul omului. - 192 In respingerea cretinismului occidental al icoanelor, e aceeai tendin de alungare a lui Dumnezeu din lucrarea creat de El, aceeai tendin de laicizare a lumii i de reducere a relaiei cu Dumnezeu la o relaie speculativ, prin simple curente abstracioniste. Principalul este s se redea in icoan fidel ceea ce se spune cu cuvinte in Sfanta Scriptur i ca s se exprime credina cea mai vie prin ea, aa cum se exprim i prin cuvintele despre Hristos, sau despre Maica Lui, fapt respectat in icoanele ortodoxe. Unde se vorbete despre cel cu credin, vine i Hristos cu puterea Lui. De ce n-ar veni i unde se infieaz chipul Lui, in icoan? In Vechiul Testament nu se infia Dumnezeu in icoane, pentru c nu se intrupase Fiul Lui. i totui El e descris de proorocul Daniil i e prezentat prin unele simboluri din cortul sfant. Dumnezeu nu e desprit de creaia Lui. El este in toate, dar in mod special cand sunt sfinite prin rugciunile Bisericii. In general, cretinismul evanghelic pstrat in Rsrit prin Ortodoxie este un

cretinism duhovnicesc, spre deosebire de cretinismul occidental care are mai mult un caracter raionalist, neduhovnicesc, lipsit de prezena real a lui Hristos in oameni i in lume. In Occident s-a introdus pentru prima dat in crezul niceo-constantinopolitan, expresia nou despre purcederea Sfantului Duh i de la Fiul (Filioque), primit oficial la Roma de-abia in secolul XI. Expresia intregit teologic prin formula tamque ex uro principio, ca dintr-un singur izvor tinde la o confuzie intre Tatl i Fiul in actul purcederii Duhului, atenuand deosebirea personal intre Tatl i Fiul i favorizand ideea c o Persoan poate proveni din fiina omeneasc. E o idee care se accentuase de ctre Tertulian i Augustin. Ea este afirmat i astzi in mod direct de unii teologi catolici. Astfel, Herbert Muhlen da de ineles c chiar Duhul Sfant devine un act comun, sau o Persoan comun a Tatlui i a Fiului. Se poate spune c Duhul Sfant este actul comun (Wir-Akt) al Tatlui i al Fiului, ca Persoan adic. Duhul Sfant este relaia intertrinitar, actul comun (Wir-Akt) al Tatlui i Fiului, in El insui98. Aceast tendin spre confuzia Persoanelor reduce relaia iubitoare dintre Ele. Tatl nu mai rmane in actul purcederii Tat al Fiului, i Fiul, Fiu al Tatlui. Deci, nici nou Fiul intrupat nu ne mai d Duhul Sfant ca Duh de Fiu ca s ne fac i pe noi fii ai Tatlui ceresc, impreun cu Sine. Duhul nu mai apare ca Duh al comuniunii intre Persoanele neconfundate, nici intre oameni, dac nu mai are un astfel de rol nici in Sfanta Treime, intrind iubirea unei Persoane fa de o alta. In Ortodoxie, cei ce cred in Hristos primesc Duhul pentru ridicarea lor la iubirea fa de Tatl ca Tat i fa de Fiul ca frate dumnezeiesc fcut om asemenea lor, dar i dragostea fa de ceilali oameni ca frai in Hristos. Duhul ne ridic peste alipirea la lume,

ferindu-ne de o pornire individualist sau egoist. Duhul Sfant aduce in viaa noastr viaa dumnezeiasc, viaa de sfinenie, viaa indumnezeit. El ne face s simim pe Hristos i lucrarea Lui una cu lucrarea Duhului in noi. De aceea, prin Duhul cerem in rugciunile Bisericii sfinirea tuturor, o dat cu semnul crucii fcut peste noi i peste cele ce le folosim ca micare de depire a egoismului nostru. 98. Der heilige gi ist als Person, 3 Auflage, Munster, Verlag, pp. 157, 159. - 193 De lucrarea sfinitoare a Duhului unit cu semnul Crucii nu se vorbete in gruprile neoprotestante nicicand. Oamenii rman, astfel, inchii in lumea aceasta, adresandu-I lui Iisus simple cuvinte. 3. Spiritualitatea ortodox accentuat de poporul roman in mod deosebit prin unele expresii ale sale. Poporul roman afirm importana credinei sale, numind-o lege roman sau lege strmoeasc. Ea reprezint, astfel, pentru el fundamentul tuturor legilor de via intr-o convieuire de reciproc preuire i conlucrare care-i asigur unitatea i identitatea. Spunandu-i legea roman i strmoeasc, poporul nostru afirm trirea in ea de la inceputurile existenei sale, care coincide cu timpul apariiei cretinismului i rspandirii lui prin apostolii lui Iisus Hristos. Dar, aceast indelungat i necurmat trire in legea de suprem noblee a lui Hristos, a produs o deosebit de afectuoas alipire a lui la Dumnezeu, care i-a devenit intru totul familiar. Aceast familiaritate afectuoas fa de Dumnezeu, care a pus o pecete de afeciune i pe relaiile fiecrui ins cu semenii si, o talcuiete poporul nostru prin expresia

Dumnezeu drguu. Dumnezeu nu e un Stpan aspru i distant, ci un Printe iubitor i de aceea drag, ba, chiar drgu. E un diminutiv care, ca aproape toat mulimea de diminutive ale poporului romanesc, nu exprim o micime a lui Dumnezeu numit astfel, ci o intimitate i o cldur a relaiei cu El, a venirii Lui in apropierea noastr, fapt svarit de Fiul lui Dumnezeu prin intruparea Lui, numit de Sfantul Apostol Pavel chenoz, smerire, dezbrcare de slava exterioar, ca s-L putem simi apropiat de noi. Cum spune copilul tatlui su ticuu fr a inceta s-l vad in mrimea lui, dar simindu-i in acelai timp coborarea iubitoare la el, aa spune poporul nostru, Dumnezeu drguu, simind coborarea Lui la comunicare iubitoare cu sine. In acelai ineles folosete poporul nostru expresia Micua Domnului, vzand-o Micu nu numai pentru Fiul ei iubitor, ci i pentru tot cel ce se adreseaz ei Simt pe Micua Domnului tot aa de apropiat de mine i triesc aceeai afeciune fa de ea, cum o simt i cum o simte i maica mea, cand ii spun micu. E de menionat c numai poporul nostru folosete expresia Maica Domnului. Grecii spun Maica lui Dumnezeu. In legtur cu aceasta st i faptul c numai poporul roman numete existena suprem nu simplu zeu, ca toate celelalte popoare, ci Domnul Dumnezeu, care s-a prescurtat in Dumnezeu. Prin aceasta deosebete pe Dumnezeul credinei cretine de zeii pgani, ca fore ale naturii. Dumnezeu este Domnul sau unicul Stpan al tuturor. Acest nume s-a dat inc de Apostoli Domnului Hristos, ca s-L arate ca Dumnezeul Stpan al tuturor. Acest nume il folosete i poporul romanesc, de la inceputurile Lui, dar l-a folosit i pentru Tatl, artand c i Tatl este Persoan i totodat Stpanul tuturor. El afirma prin aceasta stpanirea lui Dumnezeu peste toate. Orice alt domn e un domn relativ, depinzand de alte puteri mai presus de el.

Prin expresiile acestea poporul roman arat delicateea sufleteasc care i s-a imprimat prin credina lui. - 194 Delicateea aceasta i-a exprimat-o i fa de Domnul Iisus Hristos in colindele lui, in care folosete cele mai gingae cuvinte pentru Pruncul dumnezeiesc nscut in ieslea din Betleem. Dar tot in aceste cuvinte de o mare bogie de coninut e descris toat lucrarea mantuitoare a lui Hristos, intre altele pruncul este prezentat ca Dumnezeu care ii insuete plansul nostru, dar nu pentru trebuinele Lui, ci pentru pcatele noastre, plans care-l va duce pan la moartea pe Cruce pentru noi. O expresie original a primit in creaia popular roman jertfa lui Hristos in Legenda Mnstirii Arge. In ea Hristos e numit Manole, forma roman a lui Emanuel, cum e numit Hristos in Sfanta Scriptur, care se traduce in romanete cu noi este Dumnezeu; Emanuel sau Manole nu poate intemeia Biserica decat pe jertfa trupului Su, care in limba greac e de genul feminin (sarx). Dar poporul roman a generalizat aceast idee, cunoscand faptul c oricine ii dedic viaa unei mari opere pentru alii, uit de grija celor apropiai. Credina in Dumnezeu cere oamenilor s fie buni, aa cum este El insui. Omul bun e omul lui Dumnezeu. Omul ru e un pgan, care nu crede in Dumnezeu. Buntatea e una cu sntatea minii. Cel lipsit de buntate e nebun. Omul bun e i un om cu sufletul frumos. Omul ru e un om urat. Omul bun e omul comunicativ. Cand nu ai pe cineva cu care s comunici, i-e urat. Numai omul comunicativ ii face viaa frumoas, plcut. Se afirm prin aceasta firea comunicativ a romanului. Eu am nevoie de altul, altul are nevoie de mine. Se afirm, prin aceasta, valoarea persoanei. Cand m aflu numai intre lucruri mi-e urat. Aceasta arat c la fundamentul existenei nu e o esen impersonal, ci o comuniune

de Persoane, adic Sfanta Treime. Pentru poporul roman, lumea intreag rspandete o lumin prin randuiala ei. De aceea, ii spune lume, de la cuvantul lumin. Un peisaj frumos e o gur de rai, este in el o frumusee plin de tain. Ea nu este produsul unei esene lipsit de gandire i de bucuria pentru o randuial. Omului i se cere s fac un lucru ca lumea; prin aceasta se afirm c i lumea e fcut lume printr-un sim contient al randuielii, al frumosului. Iadul in care totul se afl intr-o lupt plin de dizarmonie e in intuneric. In toat randuiala lumii e prezent Dumnezeu cu iubirea Lui fa de oameni. Dar fa de oamenii fr Dumnezeu pgani i ri, El folosete lumea i pentru a le aduce greuti i nenorociri. De aceea, cand vin asupra acestor oameni grele nenorociri, poporul roman spune c-i bate Dumnezeu. Incercri pot veni i peste oamenii buni. Dar, pan la urm, ei sunt ajutai s biruiasc necazurile i greutile. Poporul roman crescut spiritual in mistica ortodox a luminii, nu in mistica occidental a intunericului, e un popor care se bucur de lumin, cci lumina e in planul fizic expresia randuielii, iar in planul spiritual, expresia buntii sau a relaiei armonioase, generoase a omului cu semenul su. Faa omului bun rspandete lumin. De aceea, sfinii au in icoane capetele inconjurate de un nimb luminos. Omul bun e omul care zambete luminos in bucuria comuniunii. Toate acestea reprezint un program pentru innobilarea real a omului. i numai in comuniunea bucuroas cu alii, aa cum e practicat de poporul roman, se innobileaz omul. Numai in comuniune se inainteaz la nesfarit in aceast noblee i in descoperirea fr sfarit a tainei omului, care se hrnete din taina comuniunii intre Persoanele Sfintei Treimi.

- 195 ANEX Lista cu titlurile i publicaiile in care au aprut pentru prima dat articolele din acest volum: , in Telegraful roman, LXXVIII, nr. 86, 1930, pp. 1-2. Telegraful roman, LXXVIII, nr. 88, 1930, pp. 1-2. Telegraful roman, LXXXII, nr. 14, 1934, p. 1. teologic a naiunii, in Ortodoxie i romanism, Sibiu, 1939.

Telegraful roman, LXXXIV, nr. 7, 1936, pp. 2-3. Telegraful roman, LXXXIV, nr. 18, 1936, pp. 1-2. Telegraful roman, LXXXIV, nr. 36, 1936, p. 1. Telegraful roman, LXXXIV, nr. 39, 1936, pp. 1-2. ie i romanism, Sibiu, 1939. Telegraful roman, LXXXVI, nr. 37, 1938, pp. 1-2. Telegraful roman, LXXXVI, nr. 43, 1938, p. 1. Telegraful roman, LXXXVII, nr. 47.1939, p. 1. Telegraful roman, LXXXVIII, nr. 4, 1940, pp. 1-2.; nr. 5, 1940, p. 1. Telegraful roman, LXXXVIII, nr. 10, 1940, p. 1. in Telegraful roman,

LXXXVIII, nr. 11, 1940, p. 1. Telegraful roman, LXXXVIII, nr. 37-38, 1940, p. 3. Telegraful roman, LXXXVIII, nr. 40, 1940, p. 1-2. Telegraful roman, LXXXIX, nr. 9, 1941, p. 1. Luceafrul, I, nr. 2, 1941, pp. 42-48. Telegraful roman, LXXXIX, nr. 19, 1941, p. 1. Telegraful roman, XC, nr. 3, 1942, p. 1. - 196 Telegraful roman, XC, 1942, nr. 10, p. I, nr. 11, p. 1 i volum separat, Biblioteca Asociaiei Mirenilor Fria Ortodox Roman (F.O.R.) ClujBraov, Tipografia Astra Braov, 1942. Telegraful roman, XC, nr. 35, 1942, p. 1. Telegraful roman, XCI, nr. 20, 1943, p.1. Gandirea, XXII, nr. 5, 1943, pp. 241-248. litul Andrei aguna, in Telegraful roman, XCI, nr. 26, 1943, p. 1. Telegraful roman, XCI, nr. 36, 1943, p. 1. Dreptul neamurilor mici, in Telegraful roman, XCII, nr. 6, 1944, p. 1. Mitropolia Olteniei, An. XXII, nr. 5-8, 1970. pp. 730-742. Ortodoxia, XXIX, nr. 2, 1977, pp. 143-l52. ea i pstrarea fiinei poporului roman i a unitii naionale, in Ortodoxia, XXX, nr. 4, 1978, pp. 584-603.

romane, in general, in Biserica Ortodox Roman, XCVII nr. 3-4, 1979, pp. 563590.

Ortodoxe Romane Mihail Sturza 1980, pp. 81-85. Biserica Ortodox Roman, CVIII, nr. 1-2, 1990, pp. 47-49. Ortodoxia, XLII, nr. 1, 1990, pp. 197-200. Teologie i viaa, serie nou, anul I (LXVII), nr. 4-8, aprilie-august 1991, pp. 15-27. - 197 CUPRINS Cuvant inainte 2 Scurt interpretare teologic a naiunii 3 Intre romanism i catolicism 6 Intre Ortodoxie i catolicism . 10 Un atlet al naionalismului cretin 13

Ortodoxie i naiune 15 Trecutul nostru 26 Spre statul roman cretin . 28 Naionalismul in cadrul spiritualitii cretine30 Necesitatea ierarhiei in viaa social.. 32 Ortodoxie i romanism .. 35 Biblia i sufletul romanesc .. 49 Pentru aprarea rii 51 Statele Unite ale Europei? .. 53 Idealul naional permanent 56 Ortodoxia i viaa social . 61 Ortodoxia, lumina lumii i inima neamului nostru..63

Ardealul frant in dou! .. 65 Cretinism i naionalism 67 Omenia roman . 69 Cretinism i tradiie in viaa naional 72 Biserica i unitatea poporului .. 80 Credem in Providena Divin.. 82 Biserica Roman . 84 Actualitatea Ortodoxiei . 92 Ortodoxia, lumina curat a lui Hristos.. 94 Biserica Ortodox a Transilvaniei. 97 Mitropolitul Andrei aguna 105 Intre iubire i ur . 110

Dreptul neamurilor mici 112 Cateva trsturi caracteristice ale Ortodoxiei..114 Universalitatea i etnicitatea Bisericii in concepia Ortodox..125 Rolul Ortodoxiei in formarea i pstrarea fiinei poporului roman i a unitii naionale..134 1. Mrturii lingvistice despre vechimea cretinismului la romani..134 2. Contribuia Ortodoxiei la pstrarea fiinei i unitii naionale a poporului roman..142 Vechimea i spiritualitatea termenilor cretini romani in solidaritate cu ale limbii romane in general .. 152 Spiritualitatea i cultura roman in lumina credinei ortodoxe176 Unitatea spiritual a neamului nostru i libertatea180 Prigonirea Bisericii Ortodoxe strmoeti sub comunism182 De ce suntem ortodoci? 184 Anex .. 196 LEGTURI UTILE http://www.ortodoxia.md/ http://saccsiv.wordpress.com/

http://apologeticum.wordpress.com/ http://www.buciumul.ro/ http://rugaciune.amint.ro/ http://crucea-ortodoxa.it.cx/ http://www.mdn.md/ http://www.familiaortodoxa.ro/ http://acvila30.wordpress.com/ http://sfantulmunteathos.wordpress.com/ http://www.hexaimeron.ro/ http://www.foaienationala.ro/ http://www.demni.net/ http://bucovinaprofunda.wordpress.com/ http://www.moldovacrestina.info/ http://vlad-mihai.blogspot.com/ http://www.ortodoxiatinerilor.ro/ http://www.avangarda-nationala.ro/ http://www.parintelecalistrat.com/ http://savatie.wordpress.com/ http://www.calauzaortodoxa.ro/ http://prlaurentiu.blogspot.com/ CONTACT crucea.ortodoxa@yandex.com