Sunteți pe pagina 1din 11

Ciclurile curriculare

Perioada postbelica a marcat o continua scindare intre paradigmele stiintelor educatiei promovate in cultura occidentala si cea est-europeana, aflata sub controlul regimurilor comuniste. Reforma de structura, intreprinsa dupa anii 40 in sistemele educationale vestice si de peste ocean, a stimulat numeroase inovatii conceptuale si metodologice, context in care se inscrie si problematica vasta a curriculumului. Ca teorie si practica, tema asupra curriculumului a intampinat o sistematica rezistenta in Pedagogia socialista, deschiderea necesara avand loc abia dupa 1990, dar mai ales dupa 1996. In sens foarte larg, curriculum-ul se constituie ca un plan de studiu ce incorporeaza doua dimensiuni complementare: una de conceptie, de viziune si alta de structura (J. Wiles, J.C. Bondi, 1984). Dimensiunea de conceptie este alimentata de asumptii asupra formarii personalitatii intr-o lume data si parvine gratie unui demers filozofic asupra rolului educatiei in acest proiect. A doua caracteristica de curriculum, structura tinteste sa traduca valorile asumate in finalitati de esenta educativa si in experiente benefice ale invatarii. Elaborarea experientelor de invatare parcurge un proces ciclic in care fazele sau etapele de analiza, proiectare, aplicare si evaluare se repeta mereu, in progresie calitativa asigurata de datele cercetarii si ale aplicatiilor scolare. Curriculum-ul a constituit in ultimele decenii principalul operator al reformelor scolare in sistemele educationale din Europa. Si la noi, literatura pedagogica noua semnala devreme, in anii 1990 - 1993 adevarul ca orice reforma a invatamantului este in principal o reforma a curriculumului scolar (Al. Crisan, 1993). Este insa de notat ca in ceea ce priveste sistemul romanesc de invatamant, tema asupra curriculum-ului a intampinat o sistematica rezistenta decenii in sir, deschiderea necesara avand loc abia dupa 1990, dar mai ales dupa 1996.

In aceste conditii, clarificarea teoretica a domeniului si, mai cu seama, identificarea experientelor curriculare pozitive continua sa fie premise ale reusitei reformei initiata si la noi, odata cu diseminarea Programele cadru in scoala incepand cu anul 1998.

Conceptele teoriei curriculumului

Termenul curriculum este de origine latina (curriculum, curricula), avand mai multe sensuri: alergare, parcurgere, cursa, traseu etc., de unde si semnificatia contemporana mai frecvent utilizata: parcurs, drum de viata sau cariera (curriculum vitae). Intr-o lucrare de sinteza: Curriculum Development. A Guide to Practice, editata de John Willes si Joseph Bondi (1984) autorii noteaza: Termenul curriculum provine din cuvantul latin currere, care inseamna a alerga. Este utilizat in Scotia in anul 1820 si cu un secol mai tarziu in Statele Unite. Cu timpul, termenul a alerga (in sens motric), capata noi semnificatii: cursa de studiu, deci itinerar scolar, parcurs de invatare (p. 5). In pedagogie, curriculum-ul devine domeniu de preocupari sistematice dupa anul 1920, iar conceptul includea: toate experientele pe care elevul le parcurge sub indrumarea scolii (Kearney and Cook, 1960). Reprezentanti de seama ai filozofiei analitice din deceniile 5 si 6 scot in lumina o serie de limite ale definitiei de mai sus, intre care restrangerea sferei conceptului la activitatile ce au loc in perimetrul scolii. Intr-o alta acceptiune, prin curriculum se defineste programul disciplinelor sau materiilor scolare.

Pentru a servi unor scopuri explicative si descriptive, definitia conceptului trebuie elaborata in termeni operationali. A operationaliza o definitie pretinde selectarea atenta a termenilor nominali (denumiri care sa exprime caracteristici observabile), precum si a termenilor referitori la conditiile in care acele caracteristici se produc. In absenta unei descrieri concise si complete a termenului curriculum, acesta devine curand un slogan in limbajul practicienilor, creeaza falsa impresie a inovatiei si distrage atentia de la esenta problemei. De pilda, important este nu faptul ca in curriculum se prefigureaza un program scolar, o lista de discipline scolare, ci acela ca actul predarii tinteste sa asigure elevilor structuri conceptuale si cognitive, relatii intre fapte si valori, anumite competente si moduri de comportare etc. In abordare structurala, curriculum-ul se infatiseaza ca un sistem de actiuni didactice planificate, iar procesul instruirii ca atare reprezinta demersul concret de transpunere a planului in actiune sau de implementare a unui program.

Preocuparile asupra definirii conceptului au creat un camp mai larg de reflectie si dezbatere, ceea ce a condus, dupa anii 50 la aparitia teoriei curriculumului, un domeniu deosebit de dinamic al pedagogiei contemporane. Dezbateri si puneri in tema curriculumului au fost prezente si la noi. In studiile sale, de exemplu, Al. Crisan (1994) nota: Elaborarea si infuzia in sistemul de invatamant a unui nou curriculum scolar este un proces complex si de lunga durata. Ca atare, el comporta, dupa cum se stie, numeroase discutii si controverse, productive in masura in care ele pot determina sedimentarea unui parcurs curricular coerent... (Revista de Pedagogie nr. 3-4/1994). Autorul studiului citat anticipa, riscurile incoerentei reformei de curriculum ce au marcat, din pacate, evolutia invatamantului romanesc mai cu seama dupa 2000.

Structura sistemului de nvmnt

Planul de invatamant este documentul de baza in care se consemneaza parametrii generali de organizare, ierarhizare si dispunere a continutului invatamantului pe cicluri scolare, niveluri si tipuri de scoli, precum si pe clase si obiecte de invatamant, stabilind numarul de ore saptamanal (anual) pentru fiecare din ele. Prin modul sau de alcatuire si prin continutul pe care il consemneaza, planul de invatamant reflecta orientarile stiintifice, social-politice si psiho-pedagogice care stau la baza organizarii procesului instructiv-educativ in perioada data. Ca urmare, planul de invatamant se constituie intr-un document permanent perfectibil datorita dinamicii dezvoltarii stiintei si a tehnicii, a transformarilor economice si sociale in concordanta cu ceea ce numim comanda sociala. Astfel, asupra lui actioneaza orice modificare care se introduce in structura sistemului de invatamant sau in dimensiunea si distribuirea continutului obiectelor de invatamant. In viziunea actuala, prefigurata de reforma de curriculum, planul de invatamant este elaborat sub forma Programelor cadru pentru invatamantul primar, gimnazial si liceal, precum si pentru celelalte forme de invatamant (profesional, tehnic etc.). Ca program sau cadru general al educatiei, planul de invatamant are o alta structura si o alta orientare pedagogica. In prima parte a sa, cuprinde scopurile si obiectivele generale ale scolii esalonate pe cicluri scolare si nivele de dezvoltare a elevilor. Continutul obiectelor de invatamant este redat sintetic si sistematic in programele scolare, care il esaloneaza in capitole, teme si lectii, conducandu-se dupa prevederile si conceptia adoptata in planul de invatamant. De altfel, programa scolara este documentul care reflecta cel mai pregnant criteriile stiintifice si psiho-pedagogice care stau la baza

elaborarii si modernizarii continutului invatamantului. Acesta este un argument in plus pentru a considera si utiliza programa scolara ca cel mai important document optional, dupa care se conduce profesorul in toate compartimentele muncii sale didactice (planificare, sistematizare, aplicare si evaluare). In etapa actuala, in care modificarile privind continutul invatamantului sunt tot mai frecvente si mai numeroase ca urmare a necesitatilor de modernizare a invatamantului, putem vorbi de doua categorii de planuri de invatamant sub aspectul conceperii si al formei lor si anume: planuri traditionale si planuri moderne. nvmntul romnesc are o structur formal instituit n perioada interbelic. Atunci, aceast structur reprezenta o achiziie de vrf n domeniul pedagogiei, fiind n sincronie cu sistemul de nvmnt din multe ri europene, cu o referire special la Frana. De atunci, psihologia vrstelor i teoriile nvrii au fcut pai uriai n redefinirea i reconstituirea aspectelor educaionale ale vrstelor colare. n special psihologia a studiat cu mare atenie perioada copilriei i adolescenei, aducndu-i o contribuie esenial n modul de percepere i de nelegere a copilului i adolescentului. Din motive cunoscute, structura sistemului de nvmnt romnesc nu a inut pasul cu evoluia fireasc a achiziiilor din domeniul psihologiei nvrii. Reintrarea n sincronie presupune o nou form de organizare a vrstelor colare concretizat n introducerea ciclurilor curriculare.

Ciclurile curriculare

Ciclurile curriculare reprezint periodizri ale colaritii care au n comun obiective specifice i grupeaz mai muli ani de studiu, aparinnd uneori de niveluri colare diferite. Aceste periodizri ale colaritii se suprapun peste structura formal a

sistemului de nvmnt, cu scopul de a focaliza obiectivul major al fiecrei etape colare i de a regla procesul de nvmnt prin intervenii de natur curricular.

Ciclurile curriculare sunt prezentate n schema care urmeaz.

19 18 17 16 15 14 13 12 11 10 9 8 7 6 5 4 3

Liceu

teoretic, XIII XII XI

tehnologic, vocaional coala profesional coala de ucenici

Specializare

Aprofundare X IX VIII Observare i orientare

nvmnt gimnazial

VII VI V Dezvoltare IV III II I Anul pregtitor Achiziii fundamentale

nvmnt primar

nvmnt precolar

Introducerea ciclurilor curriculare

Introducerea ciclurilor curriculare se exprim la nivel de: obiective care particularizeaz finalitile grdiniei, ale nvmntului primar i ale nvmntului secundar; metodologie didactic specific.

Introducerea ciclurilor curriculare devine operativ prin: modificri n planurile de nvmnt, privind:

gruparea obiectelor de studiu; momentul introducerii n planurile-cadru a unor anumite discipline; ponderea disciplinelor n economia planurilor;

modificri conceptuale la nivelul programelor i al manualelor colare; modificri de strategie didactic (condiionate de regndirea formrii iniiale i continue a profesorilor). Fiecare ciclu curricular ofer un set coerent de obiective de nvare, care

consemneaz ceea ce ar trebui s ating elevii la captul unei anumite etape a parcursului lor colar. Prin aceste obiective, ciclurile curriculare confer diferitelor etape ale colaritii o serie de dominante care se reflect n alctuirea programelor colare. Introducerea ciclurilor curriculare vizeaz urmtoarele efecte:

crearea continuitii la trecerea de la o treapt de colaritate la alta (grdininvmnt primar, primar-gimnaziu, gimnaziu-liceu) prin:

transferul de metode

stabilirea de conexiuni explicite la nivelul curriculumului;

crearea premiselor necesare pentru extinderea colaritii ctre vrstele de 6 i 16 ani i construirea unei structuri a sistemului de nvmnt mai bine corelate cu vrstele psihologice.

Obiectivele ciclurilor curriculare

ntruct activitatea la clas ar trebui orientat ctre atingerea obiectivelor ciclurilor curriculare, le reamintim n cele ce urmeaz: Ciclul curricular al achiziiilor fundamentale (grupa pregtitoare a grdiniei acolo unde exist, urmat de clasele I i a II-a) are ca obiective majore acomodarea la cerinele sistemului colar i alfabetizarea iniial. Acest ciclu curricular vizeaz:

asimilarea elementelor de baz ale principalelor limbaje convenionale (scris, citit, calcul aritmetic); stimularea copilului n vederea perceperii, cunoaterii i stpnirii mediului apropiat; stimularea potenialului creativ al copilului, a intuiiei i a imaginaiei acestuia; formarea motivrii pentru nvare, neleas ca o activitate social. Ciclul curricular de dezvoltare (clasele a III-a - a VI-a) are ca obiectiv major

formarea capacitilor de baz necesare pentru continuarea studiilor. Ciclul de dezvoltare vizeaz:

dezvoltarea achiziiilor lingvistice i ncurajarea folosirii limbii romne, a limbii materne i a limbilor strine pentru exprimarea n situaii variate de comunicare;

dezvoltarea unei gndiri structurate i a competenei de a aplica n practic rezolvarea de probleme; familiarizarea cu o abordare pluridisciplinar a domeniilor cunoaterii; constituirea unui set de valori consonante cu o societate democratic i pluralist; ncurajarea talentului, a experienei i a expresiei n diferite forme de art; formarea responsabilitii pentru propria dezvoltare i sntate; formarea unei atitudini responsabile fa de mediu. Ciclul curricular de observare i orientare (clasele a VII-a - a IX-a) are ca obiectiv

major orientarea n vederea optimizrii opiunii colare i profesionale ulterioare. El vizeaz:

descoperirea de ctre elev a propriilor afiniti, aspiraii i valori n scopul construirii unei imagini de sine pozitive; formarea capacitii de analiz a setului de competene dobndite prin nvare n scopul orientrii spre o anumit carier profesional; dezvoltarea capacitii de a comunica, inclusiv prin folosirea diferitelor limbaje specializate; dezvoltarea gndirii autonome i a responsabilitii fa de integrarea n mediul social. Ciclul curricular de aprofundare are ca obiectiv major adncirea studiului n

profilul i specializarea aleas, asigurnd, n acelai timp, o pregtire general pe baza opiunilor din celelalte arii curriculare. Acesta vizeaz:

dezvoltarea competenelor cognitive ce permit relaionarea informaiilor din domenii nrudite ale cunoaterii; dezvoltarea competenelor socioculturale ce permit integrarea activ n diferite grupuri sociale; formarea unei atitudini pozitive i responsabile fa de aciunile personale cu impact asupra mediului social;

exersarea imaginaiei i a creativitii ca surse ale unei viei personale i sociale de calitate. Ciclul curricular de specializare are ca obiectiv major pregtirea n vederea

integrrii eficiente n nvmntul universitar de profil sau pe piaa muncii. Acesta vizeaz:

dobndirea ncrederii n sine i construirea unei imagini pozitive asupra reuitei personale; luarea unor decizii adecvate n contextul mobilitii condiiilor sociale i profesionale; nelegerea i utilizarea modelelor de funcionare a societii i de schimbare social.

Bibliografie:
Popovici D. , Pedagogie general. Interpretare procesual-organic, EDP, 1998 Curriculum naional, Programe colare, Seria Liceu, Ministerul Educaiei Naionale, Consiliul Naional pentru Curriculum, Buc., 2000 Creu Carmen, Curriculum difereniat i personalizat, Vol.1, Editur Polirom, Iai,1998 Voiculescu E., Voiculescu F., Structuri i tipologii curriculare: de la integrarea structural la asumarea diversitii, n: Schimbri de paradigm n tiinele educaiei, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2005 Popovici, D., Pedagogie general, EDP, Buc., 1998 Postelnicu, C., Fundamente ale didacticii colare, Editura Aramis, Buc., 2000 Padellaro, N., coala medie i problemele ei didactice, EDP, Buc. 1972