Considera tii privind contesta tia la executare 1.

Importanta contestatiei la executare Contestatia la executare reprezinta mijl ocul procedural specific fazei executarii silite, prin intermediul caruia oricar e dintre parti sau tertele persoane interesate, pot solicita instantei competent e fie desfiintarea actelor ilegale de executare, fie obligarea organului de exec utare care refuza executarea unui act de executare, la ndeplinirea sa, n conditiil e legii, fie lamurirea ntelesului, ntinderii si aplicarii titlului executoriu. Sed iul materiei l reprezinta dispozitiile art. 399-404 C. proc. civ., texte ce alcat uiesc sectiunea a VI-a din primul capitol al Cartii a V-a. Importanta contestati ei la executare rezida, n principal, n aceea ca, pe aceasta cale procedurala se po ate obtine desfiintarea unor acte de executare, ce au fost realizate prin ignora rea unor norme de drept, si se poate exercita totodata, controlul judecatoresc a supra legalitatii masurilor dispuse de executorul judecatoresc, n ultima faza a p rocesului civil, aceea a executarii silite. 2. Natura juridica a contestatiei la executare Potrivit art. 399 alin. 1 C. proc. civ.,"mpotriva executarii silite nsa si, precum si mpotriva oricarui act de executare se poate face contestatie de cat re cei interesati sau vatamati prin executare". Din analiza acestor dispozitii l egale, se retine ca, contestatia la executare se nfatiseaza ca o adevarata plngere mpotriva actelor ntocmite de organul de executare. n privinta naturii juridice, co ntestatia la executare a suscitat numeroase controverse doctrinare. Astfel, unii autori1 au considerat ca este vorba de o actiune civila obisnuita, specifica ul timei faze a procesului civil, n timp ce opinia majoritara este n sensul ca, n situ atia n care partile raportului juridic promoveaza contestatia la executare, aceas ta apare ca o cale de atac speciala, iar daca este promovata de o terta persoana vatamata prin actele de executare silita, prezinta aspectele unei actiuni civil e particulare. Un alt punct de vedere, promovat de literatura de specialitate, f ace distinctie ct priveste natura juridica a contestatiei la executare, n raport d e scopul urmarit prin exercitarea acestei cai. Astfel, n masura n care se contesta actele de executare, de catre creditor sau debitor, contestatia la executare se prezinta ca o cale de atac specifica fazei executarii silite, ntruct, prin interm ediul ei se tinde la desfiintarea unor acte executionale, efectele sale fiind si milare cu cele ale desfiintarii unei hotarri judecatoresti sau a altui act jurisd ictional, litigiul capatnd un caracter petitoriu, n cadrul caruia tertul este tinu t sa faca dovada dreptului sau de proprietate asupra bunului. n ceea ce priveste contestatia la executare promovata de terte persoane, ce se pretind vatamate pri n executare, aceasta tinde n principal, la scoaterea de sub urmarire a unor bunur i, despre care se sustine ca ar fi proprietatea contestatorului, caz n care, cont estatia la executare mbraca forma unei adevarate actiuni n revendicare. Contestati a la executare promovata n temeiul art. 400 C. proc. civ. are natura juridica a u nei cereri de mpartire a unor bunuri proprietate comuna, ntocmai ca si contestatia ntemeiata pe dispozitiile art. 165 alin. 2 din Codul de procedura fiscala, n mate ria executarii creantelor bugetare, potrivit carora "la cererea partii interesat e, instanta poate decide n cadrul contestatiei la executare asupra mpartelii bunur ilor pe care debitorul le detine n proprietate comuna cu alte persoane". 3. Subie ctele si obiectul contestatiei la executare Potrivit dispozitiilor art. 399 C.pr oc. civ., coroborate cu art. 58 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judeca toresti, orice executare silita se poate contesta de cei interesati sau vatamati prin executare. Contestatia la executare poate fi promovata de partile direct i nteresate - debitorul urmarit si creditorul urmaritor -, iar n procedura popririi si de tertul

poprit, devenit parte n procedura de executare. Contestatia mai poate fi exercita ta si de tertii vatamati printr-o masura gresita sau ilegala de executare (n aces t sens, Decizia nr. 1080/24 martie 1999 a C.S.J.), numai n masura n care pot justi fica posibilitatea producerii unui prejudiciu ce li s-ar putea crea prin continu area executarii, n caz contrar contestatia introdusa de ei urmnd sa fie respinsa c a lipsita de interes. Pentru identitate de ratiune, si contestatia prin care tit ularul sau invoca lezarea dreptului de proprietate al unei terte persoane asupra bunului urmarit, este lipsita de interes, ca element al oricarei actiuni civile . Interesul, n sensul de folos practic urmarit de cel ce a pus n miscare actiunea civila,trebuie sa fie legitim, nascut si actual, direct si personal. Prin urmare , tertul nu poate sa invoce, pe calea contestatiei la executare, neregularitati executionale care nu-i produc lui nici o vatamare, dar sunt de natura sa-l preju dicieze pe debitor. Totodata, pornind de la cerinta ca interesul sa fie nascut, n practica s-a apreciat n mod constant ca tertul nu poate interveni n procedura exe cutionala a unui titlu executoriu care nu-i este opozabil, sub rezerva ulterioar a a dobndirii proprietatii bunurilor urmarite, caci, n aceste conditii, el nu just ifica o vatamare si un interes actual, conditie impusa de art. 399 C. proc. civ. Tertii au nsa, la ndemna si calea unei actiuni principale n revendicare sau calea u nei actiuni posesorii, n situatia n care invoca un drept de proprietate asupra bun urilor urmarite, sau exercita posesia asupra acestora n conditiile art. 1846 si a rt. 1847 C. civ. Avnd n vedere cele doua categorii de subiecte ale contestatiei la executare, n literatura de specialitate7, contestatiile la executare au fost cla sificate n contestatii incidente, daca ele sunt exercitate de partile raportului juridic, si contestatii principale, daca sunt introduse de terte persoane. Legit imare procesuala activa n cadrul contestatiei la executare are si procurorul, n co nditiile generale statornicite prin art. 45 C. proc. civ., instanta de judecata avnd obligatia sa introduca n proces toate partile participante la procedura de ex ecutare. Din analiza dispozitiilor art. 399 alin. 1 si 2 C. proc. civ. reiese ca obiectul contestatiei la executare poate viza: urmarirea propriu-zisa; ntelesul, ntinderea sau aplicarea dispozitivului hotarrii ce se executa, si refuzul organul ui de executare de a ndeplini unui act de executare, n conditiile legii. Contestat iile la executare la care se refera art. 399 alin. 1, si care poarta asupra urma ririi silite nsesi, sau asupra oricarui act de executare, sunt denumite contestat ii la executare propriu-zise, n timp ce contestatiile prin care se tinde la lamur irea ntelesului, ntinderii sau aplicarii dispozitivului titlului executoriu poarta denumirea, n practica, de contestatii la titlu. Ct priveste contestatiile formula te mpotriva refuzului organului de executare de a ndeplini un act de executare n co nditiile legii, acestea au fost consacrate legislativ prin O.U.G. nr. 138/2000, aprobata prin Legea nr. 219/2005. Legea nr. 188/2000 privind executorii judecato resti, reglementeaza n mod expres si un alt mijloc procedural pus la ndemna partilo r ce se pretind vatamate prin refuzul executorului de a ndeplini un act, si anume plngerea, n conditiile art. 53 din acest act normativ, ce poate fi promovata n ter men de 5 zile de la data cnd partea interesata a luat cunostinta de refuz, la jud ecatoria n a carei raza teritoriala si are sediul biroul executorului judecatoresc .n vederea exercitarii celor doua cai procedurale - contestatia la executare, res pectiv plngerea - Legea nr. 188/2000, a statuat n art. 55 alin. 1, ca n cazul refuz ului executorului de a ndeplini un act sau de a ndeplini o executare silita, daca partile staruie n cererea de ndeplinire a actului, executorul judecatoresc este ob ligat sa motiveze refuzul n termen de cel mult 5 zile de la data refuzului. Conte statiile la executare propriu-zisa au drept finalitate nlaturarea neregularitatil or executionale savrsite n cadrul urmaririi silite, si se pot referi la: nerespect area conditiilor prevazute de lege pentru investirea cu formula executorie; pres criptia dreptului de a cere executarea silita; perimarea executarii silite sau a unor acte de executare silita; alegerea procedurii executionale; nerespectarea formelor prevazute de lege pentru ncunostiintarea debitorului cu privire la decla nsarea urmaririi; invocarea compensatiei legale; ordinea de urmarire a bunurilor sau urmarirea unor bunuri care, potrivit legii, nu pot fi urmarite; nerespectar ea termenelor imperative prevazute de lege; inopozabilitatea titlului executoriu fata de o terta persoana ce invoca drepturi proprii asupra bunului urmarit; pun erea n executare a unei hotarri ce a fost ulterior desfiintata etc. n practica, s-a

decis ca prescriptia dreptului de a cere executarea silita poate fi invocata

direct n recursul declarat mpotriva hotarrii date n contestatie, ntruct reprezinta o n alcare a unei dispozitii de ordine publica (Curtea de Apel Bucuresti, sectia. IV civ., dec. nr. 2282/1999, n Culegere, p. 282, nr. 75). Totodata, s-a decis ca pe rimarea fiind reglementata de norme imperative - art. 389 C. proc. civ. - operea za de drept, si este doar constatata de instanta, care trebuie sa analizeze din oficiu incidenta acestei institutii procedurale, chiar daca nu a fost investita cu o cerere expresa n acest sens8. Pe calea contestatiei la executare se poate in voca si faptul ca actele de executare au fost efectuate de un executor judecator esc necompetent. Competenta teritoriala a executorului judecatoresc este prevazu ta n norme cu caracter imperativ, astfel ca nerespectarea acestora atrage sanctiu nea civila a nulitatii absolute a actelor de executare efectuate de executorii j udecatoresti necompetenti teritorial, fata de dispozitiile art. 8 din Legea nr. 188/2000 si art. 373 C. proc. civ. Prin art. 7 din Legea 188/2000 este determina ta competenta functionala, iar prin art. 8 si 9 al aceleiasi legi este stabilita competenta teritoriala a executorului judecatoresc. Regulile privitoare la comp etenta teritoriala cuprinse n Legea nr. 188/2000 se completeaza cu prevederile ar t. 373 C. proc. civ., astfel ca cele doua acte normative stabilesc unitar, unifo rm si obligatoriu competenta executorului judecatoresc numai n circumscriptia jud ecatoriei n care functioneaza, cu exceptia expres prevazuta de art. 373 teza II a nume "daca bunurile urmaribile se afla n circumscriptiile mai multor judecatorii este competent oricare dintre executorii judecatoresti care functioneaza pe lnga acestea". Dispozitiile legale mai sus-mentionate stabilesc o competenta teritori ala exclusiva, nefiind admis ca partile, n conditiile stabilite de art. 19 C. pro c. civ. sa se abata de la regulile discutate convenind a ncredinta executarea sil ita unui executor judecatoresc din circumscriptia altei judecatorii, dect judecat oria care este instanta de executare n sensul art.373 C. proc. civ. Fiind reguli imperative, ncalcarea lor atrage consecinta nulitatii absolute, n considerarea ncal carii ordinii publice potrivit art. 159 pct. 3 C. proc. civ., "cnd pricina este n competenta unei alte instante de acelasi grad si partile nu o pot nlatura". Aceas ta competenta teritoriala fiind n strnsa legatura cu circumscriptia judecatoriei c are este instanta de executare, n cazul ncalcarii acestei reguli de competenta sun t incidente, pentru identitate de ratiune, dispozitiile art. 105 alin. 1 C. proc . civ.,care sub formularea "actele de procedura ndeplinite de un judecator necomp etent sunt nule" se refera la instanta de judecata. Pe cale de consecinta, data fiind strnsa legatura dintre instanta de executare si executorul judecatoresc ter itorial, faptul ca ar fi obtinuta o ncheiere de ncuviintare a executarii de la o a lta judecatorie dect cea de executare, ori de catre un alt executor dect acela din circumscriptia judecatoriei de executare, atrage nulitatea absoluta a tuturor a ctelor de executare, urmare a ncalcarii unor norme imperative privitoare la compe tenta teritoriala. O problema controversata n practica actuala s-a referit la obl igativitatea investirii cu formula executorie a hotarrilor judecatoresti pronunta te n materie comerciala. Unele instante au ncuviintat nceperea procedurilor executi onale a unor astfel de hotarri fara a fi investite cu formula executorie, prin in terpretarea dispozitiilor art. 720 C. proc. civ., modificate prin O.U.G. nr. 58/ 2003 (si ulterior, prin Legea nr. 219/2005) potrivit carora "hotarrile date n prim a instanta privind procesele si cererile n materie comerciala sunt executorii". n cadrul contestatiei la executare propriu-zisa, promovata de debitorul urmarit, s -a invocat aceasta neregularitate procedurala, fiind obtinute anularea formelor de executare efectuate. S-a retinut ca, pentru a deveni executorii si pentru a s e putea pune n executare, hotarrile la care se refera art. 720 C. proc. civ., modi ficat prin O.U.G. nr. 58/2003, trebuie investite cu formula executorie, potrivit art. 374 alin. 1 si 2, coroborat cu art. 373 alin. 1 C. proc. civ.n lumina noilo r modificari aduse Codului de procedura civila prin O.U.G. nr. 58/2003, aprobata prin Legea nr. 195/2004, aceasta interpretare se impune, ntruct, prin eliminarea din cuprinsul art. 720 C. proc. civ. a sintagmei "sunt supuse recursului",legiui torul a urmarit sa supuna hotarrile pronuntate, n materie comerciala, att apelului, ct si recursului, caz n care sentinta prin care se solutioneaza un litigiu comerc ial n prima instanta nu mai este definitiva (ca n reglementarea anterioara intrari i n vigoare a O.U.G. nr.58/2003), potrivit art. 377 alin. 1 pct. 1 C. proc. civ. Ca atare, n prezent, o astfel o hotarre are efect executoriu numai n temeiul art. 7

20 C. proc. civ., nu si potrivit art. 376 C. proc. civ. n ceea ce priveste nsa hot arrile irevocabile din materia comerciala, susceptibile de a fi aduse la ndeplinir e prin executare silita, Codul de procedura civila a

instituit prin O.U.G. nr.138/2000, aprobata prin Legea nr. 219/2005, reguli spec iale, dispunnd n cuprinsul art. 720,ca aceste hotarri, purtnd mentiunea ca sunt irev ocabile, constituie titlu executoriu, fara efectuarea altor formalitati. Prin ur mare, pentru punerea n executare a unei astfel de hotarri,nu se impune investirea sa cu formula executorie, fiind suficienta ndeplinirea cerintei imperative a ment ionarii caracterului irevocabil al hotarrii, operatiune ce se ndeplineste de funct ionarul arhivei. Contestatiile la titlu vizeaza lamurirea ntelesului, ntinderii sa u aplicarii titlului executoriu, admisibilitatea lor fiind conditionata de neuti lizarea n prealabil a procedurii prevazuta de art. 281 C. proc. civ. n masura n car e partea a formulat, n conditiile art. 281,o cerere de lamurire a dispozitivului hotarrii, si s-a pronuntat o ncheiere n camera de consiliu, potrivit alin. 2, ea nu va mai putea uza de procedura contestatiei la executare, o atare cerere urmnd a fi respinsa ca inadmisibila. n ceea ce priveste posibilitatea de a opta ntre cele doua cai procedurale, apreciem ca aceasta exista numai n cazul hotarrilor executor ii, caci numai de la acest moment hotarrea este concomitent apta de executare sil ita, si supusa cailor de atac (apelul sau recursul). Pe calea contestatiei la ti tlu se urmareste clarificarea, interpretarea si explicarea dispozitivului hotarri i, pentru a se obtine executarea ntocmai a acestuia. Instanta investita cu soluti onarea unei astfel de cereri examineaza cauza exclusiv cu respectarea cadrului p rocesual dedus judecatii si finalizat prin hotarrea ce face obiectul contestatiei , neputnd face obiectul analizei instantei solutionarea unor capete de cerere for mulate de parti si ramase nerezolvate, partea interesata putnd exercita, pentru a ceasta situatie: recursul, potrivit art. 304 pct. 6 C. proc. civ; revizuirea - a rt. 322 pct. 2 C. proc. civ.; procedura completarii hotarrii reglementata de art. 2812 C. proc. civ., ori poate introduce o noua cerere de chemare n judecata, far a a i se putea opune puterea de lucru judecat. Nu poate face obiectul unei conte statii la titlu nici solicitarea partii interesate de a se nlatura dispozitiile p otrivnice cuprinse n dispozitivul hotarrii, caci pentru remedierea acestei neregul aritati se poate recurge la lamurirea hotarrii, conform art. 2811 sau la calea re cursului, n conditiile art. 304 C. proc. civ. ori la revizuire - art. 322 pct. 1 C. proc. civ.,dupa ramnerea definitiva a hotarrii. n practica, s-a decis ca o conte statie la titlu, prin care s-a solicitat lamurirea ntinderii dispozitivului unei hotarri, care stabilea dreptul la despagubiri, conform Legii nr.112/1995, nu este admisibila, caci n cadrul acestei proceduri speciale, derogatorii de la normele dreptului comun, s-a prevazut doar obligatia la plata despagubirilor, stabilirea cuantumului acestora urmnd a se face conform art. 17 si 18 din Legea nr. 112/199 5, respectiv de comisii tehnice de specialitate desemnate de comisiile judetene cu atributii n aplicarea legii, instanta putnd cenzura numai modul de calcul al cu antumului despagubirii, potrivit legii. ntr-o alta speta, solutionata de C.S.J., n recurs (sectia civila, dec. nr. 1983/6 aprilie 2001, nepublicata), s-a decis, d in ratiuni determinate de aplicarea normelor care guverneaza materia competentei generale, materiale si teritoriale, cu asigurarea respectarii principiilor disp onibilitatii si a executarii silite fara dificultati, ca imperfectiunea formular ii dispozitivului sub aspectul elementelor de identificare a imobilului revendic at, nu poate fi remediata nici pe calea ndreptarii erorii materiale (art. 281 si art. 281 C. proc. civ.), nici pe calea contestatiei la titlu, omisiunea aratata neputnd fi corectata nici pe calea recursului, solutia adoptata, n conformitate cu art. 313 C. proc. civ., fiind de admitere a recursului,casare a hotarrii afectat a de nulitate si trimiterea cauzei la aceeasi instanta, spre o noua judecata. In stanta suprema a apreciat ca simpla obligare la "restituirea imobilului" fara a se face mentiune despre elementele sale de identificare (amplasament, suprafata, vecinatati,componente ale sale atunci cnd este alcatuit din teren si cladiri, si descrierea acestora), determina imposibilitatea exercitarii controlului judicia r n scopul determinarii competentei generale, materiale si teritoriale a instante lor care au solutionat pricina, si a mprejurarii daca acestea au respectat obiect ul pricinii deduse judecatii, precum si limitele stabilite de reclamant. n acest context, sanctiunea nu poate fi dect nulitatea hotarrii pronuntata, fara a putea f i asanata pe calea prevederilor art. 2811 C. proc. civ., sau pe calea contestati ei la titlu. Prin intermediul contestatiei la executare, indiferent de felul ei, nu se poate modifica sau desfiinta hotarrea pusa n executare, iar motivele invoca

te de contestator nu se pot referi la chestiuni de fond, de natura sa afecteze h otarrea ce se executa, deoarece apararile sale au fost sau ar fi putut fi facute n cursul judecatii de fond

sau prin exercitarea cailor de atac,singurele aparari de fond admisibile fiind c ele care vizeaza cauze de stingere a obligatiei,intervenite dupa ramnerea definit iva a hotarrii11. Art. 399 alin. 3 C. proc. civ., n reglementarea introdusa prin O .U.G. nr. 138/2000 a consacrat expres posibilitatea invocarii, n cadrul contestat iei la executare, a apararilor de fond mpotriva titlului executoriu, daca acesta nu emana de la o instanta judecatoreasca si daca legea nu prevede, n acest scop, o alta cale de atac, cum ar fi de exemplu, contestatia mpotriva deciziei de imput are sau caile de atac mpotriva titlurilor din materia creantelor bugetare. n liter atura de specialitate s-a exprimat si opinia potrivit careia o forma speciala a contestatiei la executare o constituie mijlocul procedural pus la ndemna participa ntilor la executarea silita a creantelor financiare bugetare, tertilor interesat i si procurorului, prin care acestia pot solicita instantei de judecata anularea sau modificarea unor acte de executare, sau chiar desfiintarea efectului execut oriu a unui astfel de titlu. Un astfel de punct de vedere a fost emis datorita f aptului ca, pe lnga regulile generale ce reglementeaza contestatia la executare ( art. 399-404 C. proc. civ.), si care constituie dreptul comun n materie, n cuprins ul Codul de procedura fiscala, privind colectarea creantelor bugetare, sunt inse rate o serie de reguli specifice (art. 164-165), ce se refera n principal la: - o bligativitatea depunerii de cautiune, n cuantum de 20% din valoarea contestata, n situatia n care contestatorul are calitatea de persoana juridica, n lipsa acesteia , actiunea neputnd fi nregistrata pe rolul judecatoriei; - posibilitatea formulari i pe calea contestatiei a apararilor de fond mpotriva titlului executoriu, daca a cesta nu este reprezentat de o hotarre data de o instanta judecatoreasca sau de u n alt organ jurisdictional, iar pentru contestarea lui nu exista o procedura car e sa prevada posibilitatea ca o instanta competenta sa se pronunte asupra acestu ia; - obligativitatea citarii n cadrul procedurii de judecata a organului de exec utare n a carui raza teritoriala se gasesc bunurile urmarite, ori n cazul executar ii prin poprire, si are sediul sau domiciliul tertul poprit. n ceea ce priveste ob iectul competentei la executare, art. 162 din Codul de procedura fiscala prevede ca aceasta poate fi ndreptata: a) mpotriva executarii n ntregime; b) mpotriva fiecar ui act de executare efectuat cu ncalcarea prevederilor ordonantei; c) mpotriva ref uzului organului de executare silita de a ndeplini un act de executare silita; d) mpotriva titlului executoriu n temeiul caruia a fost pornita executarea, n cazul n care acest titlu nu este o hotarre data de o instanta judecatoreasca sau de alt o rgan jurisdictional, si daca pentru contestarea lui nu exista o procedura care s a prevada posibilitatea ca o instanta competenta sa se pronunte asupra acestuia. Precizam, totodata, ca, potrivit art. 400 C. proc. civ. contestatia la executar e poate mbraca si forma unui partaj incidental, de bunuri comune. 4. Conditiile d e admisibilitate ale contestatiei la executare Contestatia la executare are drep t scop remedierea neregularitatilor savrsite n cadrul procedurii executionale, sau explicitarea dispozitivului hotarrii ce constituie titlul executoriu, si poate a vea ca efect numai modificarea sau anularea executarii fara ca, si aceasta cale, sa schimbe fondul solutiei. Instanta nvestita cu o contestatie la executare, ind iferent de forma sa (propriuzisa sau la titlu) nu poate examina mprejurari care v izeaza fondul cauzei, de natura sa puna n discutie hotarrea judecatoreasca ce se e xecuta, deoarece partea interesata a avut posibilitatea sa le valorifice n cadrul judecatii, fie prin cererile adresate primei instante, fie prin exercitarea cai lor de atac prevazute de lege, caci n caz contrar, s-ar aduce atingere puterii de lucru judecat. n acest sens s-a pronuntat C.S.J., prin decizia civila nr. 1180/3 1 martie 1999, nepublicata. Nici n situatia n care contestatia este introdusa de u n tert, nu se poate pune n discutie valabilitatea titlului, ci eventual, inopozab ilitatea lui, fara a se putea obtine desfiintarea hotarrii respective. Exceptia d e la acest principiu este consacrata de dispozitiile art. 399 alin. 3 C. proc. c iv., potrivit carora, n cazul n care executarea se face n temeiul unui titlu execut oriu care nu este emis de o instanta judecatoreasca, se pot invoca n cadrul conte statiei la executare, aparari de fond mpotriva titlului executoriu, daca legea nu prevede n acest scop o alta cale de atac. O prevedere similara se regaseste si n art. 162 alin. 2 din Codul de procedura fiscala privind colectarea creantelor bu getare, n care se arata ca pe calea contestatiei la

executare promovata n temeiul acestui act normativ, se poate ataca nsusi titlu exe cutoriu, prin formularea de aparari de fond viznd existenta, ntinderea si valabili tatea creantei, cu conditia ca titlul sa nu fie o hotarre data de o instanta jude catoreasca sau de alt organ jurisdictional, si pentru contestarea lui sa nu exis te o procedura speciala care sa prevada posibilitatea ca o instanta competenta s a se pronunte asupra acestuia. Referitor la acest ultim aspect, Curtea de Apel B rasov, prin decizia civila nr. 4312/17 aprilie 2000, nepublicata, a respins cont estatia la executare, ntemeiata pe dispozitiile Legii nr. 11/1996, prin care s-a contestat nsasi valabilitatea creantei din titlul executoriu, cu motivarea ca, n v ederea contestarii procesului-verbal de control ce formeaza obiectul litigiului exista o procedura jurisdictional-administrativa prevazuta de Legea nr. 105/1997 , de care contestatorul poate uza. Prin urmare, contestatia a fost respinsa ca i nadmisibila. Totodata, n procedura somatiei de plata reglementata prin O.G. nr. 5 /2001, aprobata si modificata prin Legea nr. 295/2002, modificata prin O.G. nr. 142/2002, pe calea contestatiei la executare, debitorul poate invoca aparari de fond mpotriva titlului executoriu, cu exceptia cazului n care a atacat ordonanta d e admitere a cererii creditorului cu actiune n anulare (art. 10 alin. 2). S-a exp rimat punctul de vedere potrivit caruia, posibilitatea invocarii de catre debito r a apararilor de fond mpotriva titlului executoriu, n cadrul procedurii somatiei de plata, este doar n aparenta o exceptie de la principiul potrivit caruia, pe ca lea contestatiei la executare nu se pot examina mprejurari de fond, de natura sa repuna n discutie o hotarre judecatoreasca definitiva si irevocabila, ntruct potrivi t art. 11, modificat prin O.U.G. nr. 142/2002, ordonanta privind somatia de plat a nu are autoritate de lucru judecat cu privire la fondul raporturilor juridice dintre parti. Cererea creditorului prin care se solicita somarea debitorului la plata datoriei, nu presupune analiza fondului dreptului dedus judecatii, sub ace st aspect somatia de plata prezentnd trasaturi juridice similare procedurii ordon antei presedintiale, unde se cerceteaza doar aparenta dreptului invocat de recla mant. Pe calea actiunii n anulare, prin care debitorul poate ataca ordonanta emis a, la cererea creditorului, se pot discuta nsa aparari de fond ce vizeaza raportu l juridic creat ntre parti. Prin urmare, este justificata restrngerea posibilitati lor debitorului de a invoca aparari de fond mpotriva titlului pe calea contestati ei la executare, n cadrul procedurii somatiei de plata, dar numai n situatia n care nu a formulat actiune n anulare, prevazuta de art. 8, caci n caz contrar s-ar adu ce atingere puterii de lucru judecat. Ratiunea instituirii acestor exceptii de l a principiul inadmisibilitatii invocarii apararilor de fond si atacarii a nsusi t itlului executoriu, pe calea contestatiei la executare, consta n crearea posibili tatii contestatorului de a se bucura de procedura contradictorialitatii, care pr esupune asigurarea dreptului de a participa n mod activ la prezentarea si argumen tarea sustinerilor sale, de a-si prezenta punctul de vedere si de a combate n fon d, titlul executoriu emis de un organ fara atributii jurisdictionale, n ultima fa za a procesului civil, aceea a executarii silite. n situatia n care legea a creat alte mijloace procedurale (actiuni de drept comun), puse la ndemna partilor intere sate, n vederea realizarii drepturilor lor, acestea nu mai pot uza de calea conte statiei la executare pentru a invoca aparari de fond. Astfel, daca salariatul nu a atacat decizia de imputare, n conditiile art. 110 C. muncii, nu se poate preva la ulterior, pe calea contestatiei la executare, de lipsa de valabilitate a titl ului executoriu.Totodata, nu se poate formula contestatie la executare mpotriva u nui act notarial, de catre parti, ntruct acestea au avut la ndemna calea speciala a unei actiuni n anularea actului notarial, de competenta instantei judecatoresti. Este admisibila nsa contestatia ndreptata mpotriva executarii actului notarial, nu si mpotriva actului nsusi. Se admite ca singurele aparari de fond ce pot fi invoca te pe calea contestatiei la executare sunt cele care privesc cauze de stingere a obligatiei nscrise n titlu executoriu, intervenite ulterior ramnerii definitive a hotarrii, n acest caz nefiind adusa atingere puterii de lucru judecat, caci se ana lizeaza mprejurari ce nu au fost valorificate n cadrul judecatii. Prin urmare, dac a se invoca stingerea datoriei prin plata, pot fi luate n considerare numai plati le intervenite dupa emiterea titlului executoriu, platile anterioare, daca nu au fost invocate cu ocazia procesului, ar putea constitui temei pentru promovarea unei cai extraordinare de atac (revizuirea - art. 322 pct. 5 C. proc. civ.).Nu p

ot fi invocate pe calea contestatiei la executare moduri de stingere a obligatie i din titlul executoriu, dect daca acestea au intervenit dupa pronuntarea hotarrii . n acest sens, n practica, s-a decis ca instanta competenta sa solutioneze contes tatia la executare propriuzisa, poate sa se pronunte si

asupra compensarii creantelor reciproce ale creditorului si debitorului, interve nite dupa ramnerea definitva a hotarrii, aceasta constituind un mod de stingere a obligatiilor. Contestatorul nu poate invoca, pe calea contestatiei la executare m prejurari ivite dupa ramnerea definitiva a hotarrii, de natura a conduce la modifi carea obligatiei de plata. Astfel, n cazul despagubirilor civile pentru prejudici ile izvorte din fapte ilicite (de exemplu, cazul prejudiciilor aduse prin vatamar ea integritatii corporale), stabilite prin hotarri judecatoresti definitive, daca ulterior acestui moment, apar elemente care justifica majorarea sau diminuarea cuantumului prejudiciului, partea interesata poate folosi calea procedurala a un ei actiuni de drept comun, si nu calea contestatiei la executare. Aceasta soluti e este admisibila numai n situatia n care despagubirile au fost acordate de instan ta competenta sub forma unor prestatii periodice, nu si cnd despagubirile s-au ac ordat sub forma unei sume globale, caci ntr-un astfel de caz, statuarile primei i nstante au caracter definitiv. Pentru aceleasi ratiuni, n materia pensiilor de ntr etinere, daca dupa pronuntarea hotarrii de obligare la plata (moment la care aces tea ramn definitive si sunt executorii), intervin modificari ale situatiei avute n vedere (se schimba starea de nevoie a creditorului sau veniturile realizate de debitor), partea interesata poate promova o actiune de drept comun privind major area, reducerea sau stingerea obligatiei de plata, neavnd deschisa, pentru aceste motive, calea contestatiei la executare. Pe calea contestatiei la executare se pot ataca si masurile asiguratorii: sechestrul asigurator (art. 593 alin. 1 C. p roc. civ.), sechestrul judiciar, si poprirea asiguratorie (art. 597 alin. 2 C. p roc. civ.). n materia executarii creantelor bugetare, Codul de procedura fiscala privind colectarea creantelor bugetare, a prevazut, n art. 164, obligativitatea d epunerii unei cautiuni, numai de catre persoanele juridice, n cuantum de 20% din suma datorata, nainte de sesizarea instantei de judecata, judecatorul de serviciu avnd atributia de a verifica cuantumul cautiunii, la data nregistrarii cererii. D e asemenea, se prevede ca n lipsa dovezii privind plata cautiunii, contestatia la executare nu va putea fi nregistrata. n literatura de specialitate15, s-a aratat constant ca, prin adoptarea acestei prevederi, a fost denaturata finalitatea cau tiunii obligatorii, aceea de a evita abuzul procesual si de a asigura dezdaunare a prtului pentru pagubele produse prin executarea abuziva a drepturilor procesuale de catre reclamant, s-a ncalcat un drept constitutional garantat n art. 21 din Co nstitutie, si anume accesul liber la justitie, si s-a instituit un tratament dis criminatoriu ntre titularii dreptului de proprietate privata, pe de o parte, si nt re persoanele fizice si juridice pe de alta parte, ncalcndu-se prevederile art.14 din CEDO si art. 16 din Constitutia Romniei. Ne raliem punctului de vedere potriv it caruia, ntr-o viitoare reglementare, se impune modificarea textului de lege, n sensul nlaturarii dispozitiei inserate n alin. 2 al art. 164, privind conditionare a nregistrarii cererii de chemare de judecata, de depunerea cautiunii obligatorii la alin. 1, de catre persoanele juridice, n cuantumul fixat.