Sunteți pe pagina 1din 84

Introducere

Am ales aceast tem pentru proiectul de dizerta ie din dorin a de a atrage aten ia asupra for ei comunic rii nonverbale. Cel pu in o dat , am auzit, cu to ii vorbindu-se despre limbajul trupului , sau cum speciali tii în domeniul îl numesc limbajul nonverbal , i am ajuns s ne convingem, din propria experien , c oamenii comunic o mare parte a informa iei prin intermediul gesturilor, al posturii, chiar i al distan elor pe care le men in între ei. Aceast tem , a limbajului nonverbal, prezint interes, deoarece cel mai puternic argument al s u îl constinuie oamenii, care sunt, prin excelen , fiin e sociale, care comunic mult i leag rela ii între ele. Oamenii au nevoie de instrumente cât mai bune pentru a comunica eficient i armonios. Mai mult, a cunoa te subtilit ile ce in de comunicare ne poate da un puternic sentiment de încredere i for personal , c ci reu im s ne facem mai bine în ele i, s fim mai conving tori i mai influen i în rela iile noastre, s ne vindem imaginea eficient. Limbajul nonverbal nuan eaz , consolideaz , autentific sau distorsioneaz mesajul verbal. În timpul unei dezbateri semnalele nem rturisite, neverbalizate se multiplic : modificarea distan elor, orientarea privirii, presiunea mâinii asupra unui obiect, surâsul sau c scatul sunt semne pe care le st pânim mai greu, deoarece corpul nostru se exprim i f r tirea noastr . Spa iul constituie, f r îndoial , o experien fundamental pentru individ: întâlnirea cu cel lalt în via a social i cea privat . În fragment rile i diviziunile sale, spa iul este investit cu semnifica ie, devenind un obiect social i politic. Experien a spa iului este o veritabil traversare semiotic , în forma fluxului sau parcursului profesional, turistic, sau ancorare în real, sub forma teritoriilor posadate (teren, cas , spa ii publice ocupate temporar etc.). Oamenii politici care in un discurs apropia i spa ial de un auditoriu, cu privirea îndreptat spre cei c rora li se adreseaz ob in un alt efect decât cei care se plaseaz la o distan apreciabil fa de ei, men in privirea în p mânt, stau cu mâinile la spate sau cu o mân în buzunar când î i rostesc discursul. La un meci de fotbal, când echipa favorit a marcat un gol, telespectatorii i spectatorii au explozii euforice, deoarece sim ul apartenen ei la grup i al teritoriului se proiecteaz instinctiv, cu toate c ei personal nu au absolut nimic de câ tigat din aceast victorie. Un element foarte important în rela ia de consiliere îl consituie distan a la care ne situ m fa de clientul nostru, astfel încât s putem construi o rela ie interpersonal cât mai bun . Dac distan a interpersonal fa de clientul nostru e prea mic îi putem induce ideea de invazie a spa iului, de agresiune, motiv pentru care ne putem as tepta la o reac ie de ap rare din partea clientului, iar rela ie de consiliere este pus în pericol. De asemenea, dac distan a dintre noi i client este prea mare l s m impresia de r ceal , arogan . Sub aspectul distan elor interpersonale,

oamenii se comport ca i magne ii. Plasa i prea aproape, dau na tere unor for e de respingere sau de atrac ie. Plasa i prea departe, interac ioneaz slab sau deloc. În mod mai mult sau mai pu in incon tient, oamenii percep posesia unui anumit teritoriu individual ca pe un spa iu vital, în care se simt în siguran . Când cineva îmi deschide coresponden a intim , îl percep ca i cum ar p i cu ciubotele prin inim . Spa iul personal variaz de la o persoan la alta, de la o ocupa ie la alta, de la o cultur la alta. Prin aceast analiz a dori s demonstrez importanta contribu ie a limbajului nonverbal, în special cea dat de elementele de spa ialitate, în ceea ce prive te identificarea individului cu spa iul, conceptualizarea spa iului ca spa iu simbolic, precum i ca un câmp de comunicare, aspect ce relev importan a pe care spa iul o are în în elegerea i st pânirea de c tre subiect a statutului sau în câmpul social.

CAPITOLUL I

1. CONCEPTUL DE COMUNICARE

Comunicarea este o dimensiune central a vie ii noastre culturale; f r ea, orice tip de cultur moare.

John Fiske

Cuvântul comunicare a devenit un înso itor al celor mai tulbur toare experimente intelectuale, un concept atr g tor, utilizat, cu o frecven de invidiat care poate înghi i orice. Cercet torul James Lull crede c comunicarea este terenul de întâlnire conceptual unde se intersectez rela iile interpersonale i inova iile tehnologice, stimulentele politico-economice i

ambi iile social-culturale, divertismentul u or i informa ia serioas , mediile ambiante locale i

influen ele globale, forma i con inutul, substan a i

Orice cultur , orice act individual care ine de comportamentul social implic , într-un sens explicit sau implicit comunicarea. Comunicarea este un proces de transmitere a informa iilor între indivizi sau grupuri sociale. De aceea, rela iile umane pot fi interac iuni comunica ionale, astfel încât conceptul de comunicare a devenit în epoca noastr , unul universal i larg-cuprinz tor, deoarece absolut totul comunic . Comunicarea a fost perceput c element fundamental al existen ei umane înc din antichitate. Pornind de la îns i etimologia termenului care sugereaz acest lucru; cuvântul "comunicare" provine din limba latin ; "communis" înseamn "a pune de acord", "a fi în leg tur cu" sau "a fi în rela ie", de i termenul circula în vocabularul anticilor cu sensul de "a transmite i celorlal i", "a împ rt i ceva celorlal i". De i termenul este de origine latin , primele preocup ri, cu deosebire practice pentru comunicare le-au avut grecii. Pentru ace tia, arta cuvântului, m iestria de a- i construi discursul i de a-l exprima în agora era o condi ie indispensabil statutului de cet ean. Trebuie îns s avem în vedere faptul c accesul la func iile publice ale cet ii erau deschise oric rui cet ean grec doar prin tragerea la sor i. Mai mult, legile din Grecia Antic stipulau dreptul cet enilor de

a se reprezenta pe ei în i i în fa a instan elor de judecat , textul lui Platon "Ap rarea lui Socrate" fiind un exemplu în acest sens. Elemente concrete de teorie a comunic rii apar îns prima dat în lucrarea lui Corax din

Siracuza, "Arta retoricii", în secolul VI ante Hr

Platon i Aristotel vor continua aceste

preocup ri, institu ionalizând comunicarea ca disciplin de studiu al turi de filosofie sau matematic , în Academia Greac i în Lyceum.

(www.scribd.com)

Evul Mediu, odat cu dezvoltarea Bisericii i a cre terii rolului s u în via a oamenilor, odat cu dezvoltarea drumurilor comerciale i cu cristalizarea primelor forma iuni statale, va conferi noi dimensiuni comunic rii. Putem vorbi chiar de o institu ionalizare a acestei activit i, în sensul c în toate statele exist pe lâng liderul autohton indivizi instrui i care aveau tocmai menirea de a se ocupa de redactarea actelor oficiale, de consemnarea faptelor, de elaborarea legilor. Mai mult, putem vorbi de existen a unui sistem comun de semne i simboluri pentru anumite zone ale lumii. Este vorba, de exemplu pentru Europa, de folosirea cu preponderen a

limbii slave în zona r s ritean , ca limb de circula ie, ca sistem comun de semne i simboluri, i

a limbii latine pentru zona apusean . Un rol important în extinderea comunic rii l-a avut i dezvoltarea drumurilor comerciale; aceastea au facilitat crearea po tei ca principal sistem de comunicare, începând cu secolul XIV. Epoca modern a reprezentat boom-ul dezvolt rii comunic rii sub toate aspectele ei. Progresul tehnico- tiin ific a favorizat apari ia telefonului, a trenului, a automobilului, intensificând comunicarea nu atât între indivizi, cât mai cu seam între comunit i; de asemenea,

a determinat crearea de noi sisteme i modalit i de comunicare. În prezent, a fi informa i, a comunica, reprezint principala dimensiune a existen ei fiec ruia dintre noi, devenind atât de prezent , încât nici m car nu mai este perceput ca activitate distinct . În societatea contemporan , comunicarea a devenit o tem central de dezbatere. De la eful de stat la cet eanul de rând, toat lumea se întreab : de ce exist atâtea probleme de comunicare? Cum poate fi facilitat comunicarea dintre indivizi, dintre grupuri, în cadrul organiza iilor? Zi de zi o sumedenie de "speciali ti" în comunicare î i ofer serviciile, zi de zi apar noi metode de ini iere în practicile comunica ionale i de îmbun t ire a performan elor în domeniu. Ingineri, lingvi ti, informaticieni sau psihologi, to i studiaz problema i ofer modele, instrumente de lucru i sfaturi. Comunicarea este un vast i pasionant câmp de reflec ie, de studii i realiz ri. O prima determinant a conceptualiz rii fenomenului comunica ional ar fi deci aceea c putem caracteriza ca una dintre specificit iile acestui câmp de cercetare (definind un anume mod de interdisciplinaritate) faptul c fiecare aspect al comunic rii este util în m sura analizei sale din perspectiva domeniului care a produs respectivul aspect. În al doilea rând, comunicarea trebuie privit prin prisma faptului c posed un trecut, un prezent i un viitor; conform unei atare viziuni de origine tranzac ional , comunicarea este determinat de o perspectiv dinamic . Comunicarea este un proces irepetabil i ireversibil; fiecare experien de comunicare este unic , iar dou experien e de comunicare nu pot fi perfect identice. Experien a de comunicare produce schimb ri în persoanele implicate, schimb ri care vor condi iona acest deziderat.

1.1 Definirea conceptului de comunicare

Comunicarea este un cuvânt care se afl pe buzele fiec rui dintre noi. Putem afirma c persoana uman se identific cu comunicarea. Comunicarea este un cuvât polisemantic, cu o pluritate de semnifica ii. Comunicarea a primit nenum rate defini ii, fie ele implicite ori explicite, toate au încercat s demonstreze eforturile continue ale practicienilor, oamenilor de tiin preocupa i de a descrie, prezice i în elege cât mai bine fenomemul acesta. Zecile i zecile de defini ii care i-au fost date conceptului de-a lungul ultimilor 50 de ani nu s-au dovedit a fi pe deplin satisf c toare. Speciali tii în domeniu sus in c o defini ie acurat trebuie s con in conceptele cheie, cu adev rat definitorii pentru domeniul comunic rii, dar i s surprind rela iile dintre ele, s eviden ieze modul de conlucrare, de întrep trundere a acestor concepte, finalitatea fiind aceea a unui enun descriptiv exhaustiv. În continuare nu mi-am propus s ofer o în iruire de autori i defini ii ale comunic rii, ci voi prezenta o definire a conceptului dintr-o surs clasic , Dic ionarul Explicativ al Limbii Române: Comunicare, ac iunea de a comunica i rezultatul ei. 1. În tiin are, tire, veste, raport, rela ie, leg tur . 2. Prezentare, într-un cerc de speciali ti, a unei contribu ii personale într-o promblem tiin ific . (1996, p. 204). Defini iile sunt numeroase i diferite. În cele ce urmeaz vom prezenta dou dintre acestea, mai largi ca sfer de cuprindere a termenului de comunicare. "Dic ionarul Enciclopedic, vol. I" (apud Tran, V., St nciugelu, I., 2000, p. 5) ofer termenului "comunicare" o defini ie deosebit de complex , acoperind aproape toate domeniile în care acest termen este folosit:

În tiin are, tire, veste . (DR) Aducere la cuno tin a p r ilor dintr-un proces a unor acte de procedur (ac iune, întâmpinare, hot râre) în vederea exercit rii drepturilor i execut rii obliga iilor ce decurg pentru ele din aceste acte, în limita unor termene care curg obi nuit de la data comunic rii. Prezentare într-un cerc de speciali ti a unei lucr ri tiin ifice.

curg obi nuit de la data comunic rii. Prezentare într-un cerc de speciali ti a unei

(SOCIOL) "Mod fundamental de interac iune psiho-social a persoanelor, realizat în limbaj articulat sau prin alte coduri, în vederea transmiterii unei informa ii, a ob inerii stabilit ii sau a unor modific ri de comportament individual sau de grup." În continuare voi prezenta i alte defini ii acordate termenului de comunicare. "În sensul cel mai general, se vorbe te de comunicare de fiecare dat când un sistem, respectiv o surs influen eaz un alt sistem, în spe un destinatar, prin mijlocirea unor semnale

alternative care pot fi transmise prin canalul care le leag ." (Charles E. Osgood, A vocabular for Talking about Communication, apud Tran, V., St nciugelu, I., 2000, p. 5). "Cuvântul comunicare are sens foarte larg, el cuprinde toate procedeele prin care un spirit poate afecta un alt spirit. Evident, acesta include nu numai limbajul scris sau vorbit, ci i muzica, artele vizuale, teatrul, baletul i, în fapt, toate comportamentele umane. În anumite cazuri, este poate de dorit a l rgi i mai mult defini ia comunic rii pentru a include toate procedeele prin care un mecanism (spre exemplu, echipamentul automat de reperaj al unui avion i de calcul al traiectoriei acestui avion) afecteaz un alt mecanism (spre exemplu, o rachet teleghidat în urm rirea acestui avion)". ( Shannon i Wearver, apud Tran, V., St nciugelu, I., 2000, p. 5). În psihologie, este acceptabil s explic m a comunica prin actul de a împ rt i, a pune împreun , a crea o leg tur (Mitrofan, I., 2005, p. 82). Ulterior, literatura de specialitate men ioneaz apari ia sensului de a transmite , sens ce impune decisiv, odat cu importan a ,ajor a mijloacelor de comunicare în societatea contemporan (Mitrofan, I., 2005, p. 82). Alte defini ii ale comunic rii sunt :

"Comunicarea este un proces în care oamenii î i împ rt esc informa ii, idei i sentimente." (Hybels Weaver, 1986, p. 6, apud Pâni oar , I., O., 2008, p. 15) "Comunicarea este procesul prin care o parte (numit emi tor) transmite informa ii (un mesaj) unei alte p r i (numit receptor)." (Baron, 1983, p. 313, apud Pâni oar , I., O., 2008, p.

15)

"Comunicarea se refer la ac iunea, cu una sau mai multe persoane, de trimitere i

receptare a unor mesaje care pot fi deformate de zgomote, are loc într-un context, presupune anumite efecte i furnizeaz oportunit i de feedback." (De Vito, 1988, p. 4, apud Pâni oar , I., O., 2008, p. 16) "Comunicarea reprezint interac iunea social prin sistemul de simboluri i mesaje." (George Gerbner, apud Pâni oar , I., O., 2008, p. 16)

, o distribu ie a elementelor comportamentului

sau un mod de via al turi de existen a unui set de reguli

însu i, dar este, într-un mod esen ial, un set de rela ion ri bazate pe transmiterea unor stimuli

(semne) i evocarea r spunsurilor." (Colin Cherry, apud Pâni oar , I., O., 2008, p. 16) "Comunicarea se petrece în clipa în care persoanele atribuie semnifica ie mesajelor referitoare la comportament." (C. David Mortensen, apud Pâni oar , I., O., 2008, p. 16) "Comunicarea reprezint un proces de via esen ial, prin care animalele i oamenii genereaz sisteme, ob in, transform i folosesc informa ia pentru a- i duce la bun sfâr it activit iile sau via a." (Brent D. Ruben, apud Pâni oar , I., O., 2008, p. 16)

Comunicarea nu este r spunsul

"Comunicarea este o func ie social

"Comunicarea

const

în atribuirea unui sens semnelor

, perceperea întelesului."

(Gary Cronkhite, apud Pâni oar , I., O., 2008, p. 16) J. Gordon precizeaz c "percep ia, atribuirea, motiva ia, precum i personalitatea i dezvoltarea fiec ruia dintre comunicatori influen eaz modul în care o persoan recepteaz informa ia transmis de c tre alta." (Gordon, 1983, p. 223, apud Pâni oar , I., O., 2008, p. 16).

Defini ia comunic rii oferit de Roberts i Hunt, precizeaz c aceasta este "dobândirea, transmiterea i ata area unui în eles informa iei." (Roberts, Hunt, 1991, p. 225, apud Pâni oar , I., O., 2008, p. 16) . Longebecker precizeaz c , în definirea comunic rii, "este important s not m ce este

transmis prin comunicare (

(www.viatadeliceu.ro/referate/facultate/comunicare/conceptul-de-comunicare/, scris de Ana- Maria Dobre, Conceptul de comunicare, Longenecker, 1969, p. 492) Ac iune din partea unui organism (sau celule) care schimb modelul de probabilitate a comportamentului într-un alt orgnism (sau celul ) într-o manier adaptativ . (www.viatadeliceu.ro/referate/facultate/comunicare/conceptul-de-comunicare/, scris de Ana- Maria Dobre, Conceptul de comunicare, Edward O. Wilson, 1975 / 2003, 33) Toate defini iile date comunic rii umane, indiferent de colile de gândire c rora le apar in sau de orient rile în care se înscriu, au cel pu in urm toarele elemente comune:

comunicarea este procesul de transmitere de informa ii, idei, opinii, p reri, fie de la un individ la altul, fie de la un grup la altul; comunicarea are rolul de a-i pune pe oameni în leg tur unii cu al ii, în mediul în care evolueaz ; nici un fel de activitate, de la banalele activit i ale rutinei cotidiene pe care le tr im fiecare dintre noi zilnic i pân la activit ile complexe desf urate la nivelul organiza iilor, societ iilor, culturilor, nu pot fi concepute în afara procesului de comunicare; procesul de comunicare are un caracter dinamic, odat ini iat, comunicarea are o anumit evolu ie, se schimb i ne schimb ; comunicarea are un carater ireversibil: odat transmis, mesajul nu mai poate fi oprit, ajunge la destinatar.

)

opinii, predic ii, sugestii, idei, toate sunt cuprinse în comunicare".

1.2 Procesul de comunicare

1.2.1 Procesul de comunicare Fiecare proces de comunicare are o structur stabil i determinat de rela ia trinomului emi tor mesaj receptor. Când trebuie s se defineasc comunicarea, majoritatea indivizilor se gândesc la a aduce la cuno tin , a da de tire sau a informa .

Putem asem na procesul comunic rii cu modul de func ionare al unei orchestre f r dirijor, în care interac ioneaz to i i to i interac ioneaz între ei, iar acest proces de interac iuni continue creeaz realitatea social , care este o realitate socio-comunica ional , fiind rezultatul produsului interac iunilor umane i al comunic rii. Comunicarea în eleas ca un proces are la baz patru componente fundamentale:

emi torul, canalul, informa ia i receptorul. Esen a procesului const din transferul sau trimiterea informa iei de la receptor la emi tor. Acest model elementar trebuie îns extins, deoarece comunicarea nu se încheie niciodat cu simpla preluare sau receptare a informa iei. În primul rând, nu trebuie omis circula ia informa iei i în sens invers (feedback), deoarece comunicarea nu se realizeaz decât în vederea ob inerii unui r spuns. În al doilea rând, comunicarea este un proces inten ional: emi torul transmite receptorului o informa ie prin intermediul unui canal cu scopul de a produce anumite efecte asupra receptorului. În al treilea rând, nu toat aceast "desf urare de for e" nu s-ar dovedi pe deplin eficient dac nu s-ar acorda importan atât codajului, cât i decodajului mesajului transmis. În al patrulea rând, nu trebuie ignorat nici posibilitatea apari iilor unor erori de codare sau decodare, precum i imix iunea unor factori perturbatori. Toate aceste elemente vor diminua reu ita comunic rii. În sens restrâns, comunicarea implic schimbul de mesaje orale, scrise sau de alt natur , sub forma c rora informa ia trece de la emi tor la receptor în cadrul unor secven e de comunicare (convorbire, lec ie etc.). Altfel spus, o anumit persoan A, surs transmite un anumit mesaj printr-un canal unei alte persoane B, receptorul, cu un anumit efect recunoscut i interpretat de A; A ofer un r spuns conform la care B r spunde de asemenea.

 

Mesaj

Persoan /sistem A

Canal

Persoan /sistem B

Feed-back Fig. 1 Schema de baz a comunic rii interpersonale

Din aceast perspectiv , putem defini comunicarea ca tranzac ia de mesaje între participan i, renun ând astfel la ideea conform c reia o persoan comunic alteia. Acceptând no iunea de proces, presupunem existen a unei interactiuni în delurare la un moment dat între o persoan surs i o alt receptor , rolurile fiind inter anjabile. J.J. Van Cuilenburg, O. Scholten, G. W. Noomen definesc comunicarea "un proces prin care un emi tor transmite informa ii receptorului prin intermediul unui canal, cu scopul de a produce asupra receptorului anumite efecte." (Tran, V., St nciugelu, I., 2000, p. 9). Fiecare

proces de comunicare are o structur specific reprezentat de un anumit tip de rela ie dezvoltat de trinomul emi tor-mesaj-receptor . Cea mai simpl schem a structurii procesului de comunicare a fost propus înc din anul 1943 de Karl Buhler, în lucrarea "Die Sprachtheorie".

de Karl Buhler, în lucrarea "Die Sprachtheorie". Fig. 2 Schema propus de Karl Buhler Roman Jokobson,

Fig. 2 Schema propus de Karl Buhler

Roman Jokobson, urm rind schema lui Karl Buhler, dezvolt structura procesului de comunicare, ad ugându-i înc trei componente: cod, canal, referent. Rela ia de comunicare se realizeaz astfel: emi torul transmite un mesaj într-un anumit cod c tre receptor, care va ini ia o ac iune de decodare a mesajului ce i-a fost transmis. Acest mesaj este constituit într-un cod care trebuie s fie comun celor doi parteneri afla i în contact. Între emi tor i receptor are loc un schimb de informa ie. Atât emi torul, cât i receptorul sunt entit i orientate c tre un scop. Emi torul are scopul de a oferi, receptorul are scopul de a primi informa ie. Transmiterea mesajului se realizeaz într-un anume cod. Între mesaj i cod exist o anumit discrepan . Mesajul se caracterizeaz prin coeren , cursivitate, claritate, fiind determinat de loc, de timp, de starea psihic a emi torului, codul e fix, invariabil, abstract, redus la num r destul de mic de semne.

abstract, redus la num r destul de mic de semne. Fig. 3 - Schema propus de

Fig. 3 - Schema propus de Roman Jokobson

Modelul lui Shannon i Weaver s-a n scut în 1949, o dat cu apari ia lucr rii The Mathematical Theory of Communication . Modelul matematic al comunic rii al lui Shannon i Weaver este larg acceptat ca fiind una dintre principalele surse din care s-au dezvoltat studiile comunic rii. Principala preocupare a fost aceea de a elabora o modalitate de utilizare cu

maximum de eficien a canalelor de comunicare. Modelul fundamental al comunic rii elaborat

de cei doi cercet tori prezint comunicarea ca fiind un proces linear, simplu. Din perspectiva

comunica iei, este un model absolut func ional, o simbolizare a paradigmei oric rui sistem fizic

de comunica ie i a modului s u de func ionare.

Schema Shannon-Weaver prezint avatarurile unui MESAJ care, elaborat de o SURS , este

codificat de un TRANSMI TOR sub forma unor SEMNALE, ce parcurg un CANAL, pe

traseul c reia se confrunt cu primejdia distorsion rii lor ca urmare a interven iei unei surse de

ZGOMOT, dup care parvin la RECEPTORUL ce le decodific , restituind mesajului forma

ini ial i încredin ându-l astfel DESTINATARULUI. Meritul major al schemei este c , de i

conceput în vederea explic rii unor aspecte specifice sferei telecomunica iilor, ea ne îng duie s

în elegem mai bine esen a oric rei comunic ri, de la transmiterea ereditar a caracterelor

biologice, pân la discursul poetic, muzical sau cinematografic.

MESAJ

SEMNAL

SEMNAL

MESAJ

SURS
SURS

TRANSMI TOR

CANAL RECEPTOR SURS DE ZGOMOT
CANAL
RECEPTOR
SURS
DE
ZGOMOT

DESTINA IE

Fig. 4 Schema general a comunic rii, dup Shannon i Weaver

În opinia lui Shannon, comunicarea poate fi definit ca transitere a unui mesaj dintr-un

loc în altul. Dou neajunsuri importante îi pot fi repro ate modelului descris. În primul rând, el

ignor total faptul c în comunicare sunt implica i indivizi sau grupuri, care nu sunt altceva decât

operatori supu i unei influen e masive din partea factorilor psihologici, a constrângerilor de

natur social , a sistemelor de norme i valori. În al doilea rând, el prive te comunicarea ca pe un

proces linear, chiar dac feedback-ul asigur închiderea buclei sistemului i secven ial.

Avantajul principal al modelului este acela al simplit ii procesului i, astfel, al unei

func ionalit i mai directe a dimensiunilor procedurale pentru diferitele tiin e care utilizeaz , în

mod adaptat al necesita ile proprii, comunicarea.

Modelul S. L. Becker: se bazeaz pe ipoteza c , în realitate, mesajele ac ioneaz

rareori în mod singular. El i-a întemeiat concep ia pe eviden ierea comunic rii drept un mozaic

al surselor de influen . Astfel privit , comunicarea este un proces complex, definit de extreme

de multe straturi, unele dintre acestea ac ionând în mod contradictoriu.

Din prezentarea acestor modele, putem sus ine c procesul de comunicare reprezint una dintre condi iile necesare pentru func ionarea i organizarea societ ii. Individul se nume te fiin social i se raporteaz la cel lalt ca atare în m sura în care comunic cu celalalt. Pentru a avea reprezentarea timpul consacrat comunic rii în context, cotidian, trebuie s în elegem c situa iile de comunicare sunt variate, iar no iunea de comunicare este polisemic . Prin urmare, individual tr ie te în mijlocul unor comunic ri multiple, care acoper în medie, 11 ore din cele 24, adic 70% din timpul activ al zilei, distribuit astfel (Timm, 1980, apud Chiru , I., 2003, p. 7):

scris 9%;

citit 16%;

vorbit 30%;

ascultat 45%.

1.2.2

Elementele procesului de comunicare Indiferent de forma pe care o îmbrac , orice proces de comunicare are câteva elemente

structurale caracteristice:

existen a a cel pu in doi parteneri (emi tor i receptor) între care se stabile te o anumit rela ie;

capacitatea partenerilor de a emite i recepta semnale într-un anumit cod, cunoscut de ambii parteneri;

existen a unui canal de transmitere a mesajului.

Procesul de comunicare ia astfel na tere ca urmare a rela iei de interdependen ce exist între elementele structurale enumerate mai sus. Aceast rela ie de interdependen face ca orice proces de comunicare s se desf oare astfel: exist cineva care ini iaz comunicarea, emi torul, i

altcineva c reia îi este destinat mesajul, destinatarul.

1. Emi torul reprezint un individ, un grup sau o institu ie care:

posed o informa ie mai bine structurat decât receptorul;

presupune o stare de spirit (motiva ie);

presupune un scop explicit (al turat mesajului) i unul implicit (motivul transmiterii mesajului, uneori necunoscut receptorului). Emi torul sau transmit torul (sursa) este persoana care ini iaz comunicarea, transmite mesajul.

2. Receptorul este un individ, un grup sau o institu ie c rora:

le este adresat mesajul sau intr în posesia lui în mod întâmpl tor; primesc mesajul într-un mod con tient sau subliminal.

mesajul sau intr în posesia lui în mod întâmpl tor; primesc mesajul într-un mod con tient

Receptorul sau destina ia este persoana care prime te mesajul. Între emi tor i receptor se afla mesajul (informa ia) care se codific într-un semnal. Între transmi tor i receptor se realizeaz

astfel schimb de informa ii, respectiv comunic ri sau mesaje. Receptorul este foarte important în construirea unei rela ii de comunicare eficiente. Un loc important îl ocup predic iile despre acel mesaj. Receptorul ia în calcul experien a proprie anterioar în acel domeniu, iar atunci când aceast experien nu exist , opiniile altor persoane despre mesaj sau despre cel care îl transmite. Se pot eviden ia mai multe feluri de receptori, dup tipul de ascultare a mesajului practicat:

ascultarea pentru aflarea de informa ii; ascultarea critic ; ascultarea reflexiv ; ascultarea pentru divertisment etc.

pentru aflarea de informa ii; ascultarea critic ; ascultarea reflexiv ; ascultarea pentru divertisment etc.
pentru aflarea de informa ii; ascultarea critic ; ascultarea reflexiv ; ascultarea pentru divertisment etc.
pentru aflarea de informa ii; ascultarea critic ; ascultarea reflexiv ; ascultarea pentru divertisment etc.

3. Mesajul presupune un mozaic de informa ii obiective, judec i de valoare care

privesc informa iile (subiectiv) i judec i de valoare i trairi personale în afara acestor informa ii

etc. "Mesajele includ datele transmise i codul de simboluri care inten ioneaz s ofere un în eles specific, particular acestor date." (Hellriegel, Slocum, Woodman, 1992, p. 431, apud Pâni oar , I., O.,, 2008, p. 54). Mesajul este o component complex a procesului de comunicare, datorit faptului c presupune etape precum codificarea i decodificarea, presupune existen a unor canale de transmitere, este influen at de dependen a modului de recep ionare a mesajului, de deprinderile de comunicare ale emi torului i destinatarului, de contextul fizic i psihosocial în care are loc comunicarea. Mesajul se poate transmite prin intermediul:

limbajului verbal, realizat cu ajutorul cuvintelor; limbajul nonverbal, limbajul care folose te alt modalitate de exprimare decât cuvântul (gesturi, mimic etc.); limbajul paraverbal, este o form a limbajului nonverbal, o form vocal reprezentat de tonalitate i inflexiunile vocii, ritmul de vorbire, modul de accentuare a cuvintelor, pauzele dintre cuvinte, ticurile verbale. O comunicare trebuie transmis astfel încât receptorul s o în eleag , s o poat recep iona, înregistra i accepta.

4.

Canalul reprezint calea care permite difuzarea mesajului. Ca determinante

principale putem aminti:

presupune coeren de comunicare între emi tor i receptor;

este principalul spa iu pentru factorii perturbatori.

Boissevain spune c leg turile dintre o anumit persoan i un num r de alte persoane reprezint poten iale canale de comunicare. Exist dou tipuri de canale de comunicare:

canale formale, prestabilite, cum ar fi sistemul canalelor ierarhice dintr-o organiza ie; canale neformale stabilite pe rela ii de prietenie, preferin e, interes personal.

ierarhice dintr-o organiza ie; canale neformale stabilite pe rela ii de prietenie, preferin e, interes personal.

Clasificare:

canale tehnologice: telefoane, casetofoane, computere, video, pagere, radio;

canale scrise: scrisori, rapoarte, afi iere, memo-uri, formulare, c r i, reviste, ziare;

canale fa -n fa : conversa ii, interviuri, întâlniri, prezent ri, cursuri, lecturi.

Canalele de comunicare au un suport tehnic reprezentat de toate mijloacele tehnice care pot veni în sprijinul procesului de comunicare (mijloace de comunicare): telefon, fax, calculator, telex, mijloace audio-video.

5. Mediul reprezint mijlocul tehnic sau fizic care tranform mesajul în semnal.

Mediul comunic rii poate fi oral sau scris, în func ie de modalitatea de comunicare pe care o

folosim: vorbim-ascult m-observ m, deci comunic m în mediul oral, sau scriem-citim, deci folosim comunicare în mediul scris.

6. Feedback este un mesaj specific prin care emitentul prime te de la destinatar un

anumit r spuns cu privire la mesajul comunicat, încheie cercul comunic rii deoarece receptorul, la rândul s u, codific o informa ie i o comunic transmi torului. Putem considera c în procesul comunic rii rolurile se schimb mereu: receptorul devine transmi tor i invers. Este o component important a comunic rii. T. K. Gamble i M. Gamble definesc feedback-ul drept "toate mesajele verbale i nonverbale pe care o persoan le transmite în mod con tient sau incon tient ca r spuns la comunicarea altei peroane" (Gamble,1993, p. 151, apud Pâni oar , I., O.,, 2008, p. 58). Distingem între:

feedback evaluativ pozitiv;

feedback evaluativ negativ;

feedback evaluativ formativ;

Func iile feedback-ului sunt:

func ia de control al în elegerii, al recept rii în bune condi ii a mesajului;

func ia de adaptare a mesajului la caracteristicile actorilor, la dificulta ile întâmpinate sau la alte evenimente care presupun o modificare a con inutului sau a formei;

func ia de reglare social prin felexibilitatea rolurilor i func iilor îndeplinite de diver i actori, în m sur s faciliteze în elegerea punctului de vedere al celuilalt;

func ia socio-afectiv : feedback-ul vre te siguran a intern i satisfac ia actorilor.

Între condi iile de eficientizare a comunic rii putem men iona:

comunicarea s fie inteligibil (informa ia s fie structurat logic, emi torul i receptorul s aib acces egal la informa ie, emi torul i receptorul s fie compatibili), s - i g seasc cuvintele i s se exprime pe în elesul celuilalt;

comunicarea s fie adecvat celor doi parteneri (repertoriile s fie armonizate, respectiv receptorul s vin în întâmpinarea emi torului, cu propria sa experien de cunoa tere, cu dispozi ia i motiva ia sa);

mesajul s fie consistent i semnificativ pentru ambii interlocutori;

comunicarea s fie expresiv , nuan at (sus inut prin para i nonverbal);

codarea i decodarea s fie corecte (în elesurile atribuite de cei doi parteneri mesajelor utilizate s fie echivalente);

s se procedeze în mod constant la reglarea i autoreglarea comunic rii prin feed-back.

1.2.3 Bariere in comunicare Barielele sunt reprezentate de zgomote, filterele perturb rilor ce apar în procesul de comunicare. Acestea pot perturba mesajul, câteodat cu asemenea intensitate, încât între acestea i mesajul primit s existe diferen e substan iale. Speciali tii în domeniu specific c , în procesul de comunicare, barier reprezint orice lucru care reduce fidelitatea sau eficien a transferului de mesaj.

Doctor Leonard Saules, de la Grand School of Business, Universitatea Columbia, consider c în procesul de comunicare pot interveni urm toarele bariere (Tran, V., St ngiugelu, I., 2000, p. 13):

a. Bariere de limbaj:

acelea i cuvinte au sensuri diferite pentru diferite persoane;

cel ce vorbe te i cel ce ascult se pot deosebi ca preg tire i experien ;

starea emo ional a receptorului poate deforma ceea ce acesta aude;

ideile preconcepute i rutina influen eaz receptivitatea;

utilizarea unor cuvinte sau expresii confuze.

dificult i de exprimare;

b. Barierele de mediu:

climat de munc necorespunz tor (poluare fonic ridicat );

folosirea de supor i informa ionali necorespunz tori;

climatul locului de munc poate determina angaja ii s - i ascund gândurile adev rate pentru c le este fric s spun ceea ce gândesc.

c. Pozi ia emi torului i receptorului în comunicare poate constitui o barier :

imaginii pe care o are emi torul sau receptorul despre sine i despre interlocutor; caracteriz ri diferite de c tre emi tor i receptor a situa iei în care are loc comunicarea; sentimentelor i inten iilor cu care interlocutorii particip la comunicare.

d. Barierele de concep ie:

existen a presupunerilor; exprimarea cu stâng cie a mesajului de c tre emi tor; lipsa de aten ie în receptarea mesajului; concluzii gr bite asupr mesajului; lipsa de interes a receptorului fa de mesaj; rutina în procesul de comunicare.

gr bite asupr mesajului; lipsa de interes a receptorului fa de mesaj; rutina în procesul de
gr bite asupr mesajului; lipsa de interes a receptorului fa de mesaj; rutina în procesul de
gr bite asupr mesajului; lipsa de interes a receptorului fa de mesaj; rutina în procesul de
gr bite asupr mesajului; lipsa de interes a receptorului fa de mesaj; rutina în procesul de
gr bite asupr mesajului; lipsa de interes a receptorului fa de mesaj; rutina în procesul de

De i îmbrac forme diferite, constituind reale probleme în realizarea procesului de comunicare, barierele nu sunt de neevitat, existând câteva aspecte ce trebuie luate în considerare pentru înl turarea lor:

planificarea comunic rii;

determinarea precis a scopului fiec rei comunic ri;

alegerea momentului potrivit pentru efectuarea comunic rii;

clarificarea ideilor înaintea comunic rii;

folosirea unui limbaj adecvat.

1.3 Func ii ale comunic rii

În condi iile dezvolt rii termenului de comunicare, i func iile comunic rii pot s se

întind pe un palier extrem de larg. Pentru a avea îns un instrument util, vom porni de la cele trei func ii pe care ni le propun T. K. Gamble i M. Gamble (1993) (apud Pâni oar , I., O., 2008, p. 40):

1. Func ia în elegerii i cunoa terii. Comunicarea sprijin atât o mai bun cunoa tere de

sine, cât i cunoa terea celorlal i. Aceste dou tipuri de cunoa tere sunt interdependente:

atunci când îi cunoa tem pe ceilal i în procesul de comunicare, ne cunoa tem simultan propria fiin , înv m cum ne influen eaz ceilal i i m sura în care îi influen m, la rândul nostru. Putem spune c ne privim în ochii celorlal i ca într-o oglind . Uneori, oglinda nu reflect a a cum trebuie, deformeaz , i totu i avem nevoie de ea pentru a ti cum ar t m.

2. Func ia dezvolt rii unor rela ion ri consistente cu ceilal i. Nu este suficient s ne dezvolt m propriul eu în rela ia cu al ii i s -i cunoa tem. Avem nevoie de comunicare, avem nevoie de rela ii prin care s împ rt im celorla i realitatea noastr , s construim împreun semnifica iile realit ii care ne înconjoar . Prin aceasta, comunicarea îndepline te i o func ie de socializare a persoanei.

3. Func ia dimensiunii de influen i persuasiune a comunic rii. Prin comunicare putem s îi influen m pe ceilal i s fie parte în activitatea noastr de a atinge anumite scopuri. Aceast func ie dezvolt ideea de colaborare i de efort comun, perspective pe care comunicarea le creeaz în interac iunea uman . O alt clasificare a func iilor comunic rii este propus de cercet torul american, Roman

Jakobson (www.scribtube.com):

1. Func ia referen ial acoper referin a mesajului, dar vizeaz i cadrul situa ional în care are loc transmiterea acestuia. Ideea de a trata împreun aceste dou aspecte pare s se fi n scut din dorin a de a separa printr-o cenzur unic aspectele ce in de sintaxa mesajului de tot ceea ce prive te rela ia acestuia cu realit i exterioare, adic de componentele de semantica i de pragmatic .

2. Func ia conativ sau retoric este func ia prin care emi torul încearc convingerea receptorului (publicitate, discursuri). Este îndreptat c tre destinatarul comunic rii. Forma verbal conativ prin care exceleaz este modul imperativ.

3. Func ia emotiv sau expresiv se centreaz pe emi tor i const în exprimarea tr irilor suflete ti. M rcile lingvistice ale subiectivit ii emi torului sunt i m rci ale acestei func ii.

4.

Func ia poetic se centreaz pe mesaj i pe forma lui. Aceast func ie este specific stilului beletristic, care se realizeaz prin procedee artistice, imagini poetice care confer textului expresivitate poetic .

5. Func ia metalingvistic se realizeaz prin elemente nonverbale, precum: mimica, gestica, intona ie i con in referiri la codul utilizat.

6. Func ia fatic are în vedere caracteristicile mijlocului de comunicare i controlul bunei func ion ri a acestuia. Nenum rate semnale fatice înso esc comunicarea interpersonal :

confirm ri verbale sau prin mi cari ale capului, dar mai ales jocul privirilor prin care se reconfirm mereu p strarea contactului.

1.4 Forme ale comunic rii

Literatura de specialitate distinge o mare varietate de forme ale comunic rii, oferit de diversitatea criteriilor de clasificare a acestora. Un inventar util întâlnim în analiza pe care o întreprinde Lumini a Iacob (Cuco , coord., 1998, p.225, apud Pâni oar , I., O., 2008, p. 74) care enumer ase criterii: dup criteriul partenerilor; dup statutul; dup codul; dup finalitatea actului comunicativ; dup capacitatea autoregl rii, dup natura con inutului. În func ie de criteriul luat în considerare distingem mai multe forme ale comunic rii. Astfel:

1. dup criteriul partenerilor:

comunicare intrapersonal ; comunicare interpersonal ; comunicare de grup; comunicarea public ;

comunicare intrapersonal ; comunicare interpersonal ; comunicare de grup; comunicarea public ;
comunicare intrapersonal ; comunicare interpersonal ; comunicare de grup; comunicarea public ;
comunicare intrapersonal ; comunicare interpersonal ; comunicare de grup; comunicarea public ;

Comunicare intrapersonal - sau comunicarea cu sinele; realizat de fiecare individ în forul s u interior. Este un autentic proces de comunicare, chiar dac emi torul i receptorul este acela i, iar codificarea i decodificarea mesajelor nu este absolut necesar . Comunicarea interpersonal - sau comunicare de grup; realizat între indivizi în cadrul grupului sau organiza iei din care fac parte; în aceast categorie intr i comunicarea desf urat în cadrul organiza iei. Presupune sondarea lumii noastre interioare comunicarea în i c tre sine. Poate îmbr ca forma direct sau indirect i urm re te obiective multiple i complexe: persuadarea interlocutorului; recunoa terea valorii personale; satisfacerea nevoilor afective, de control, de domina ie; crearea i între inerea leg turilor umane.

Comunicarea interpersonal direct presupune ini ierea de contacte personale nemijlocite i interactive între oameni, pe când cea interpersonal indirect are nevoie de mijloace i tehnici secundare de punere în contact uman (scrierea, înregistr rile magnetice sau transmisiile prin unde sau fibr optic ). Comunicarea este mai mult decât o rela ie reciproc între emi tor i receptor (rela ie numit schimb informa ional). Ea este o sincronie interac ional , o intrare simultan în vibra ie a emi torului i receptorului ceea ce este suficient de dificil de atins. Punctele ancor pentru o comunicare sincron ar fi: existen a a cel pu in doi interlocutori, orientate inten ionat unul c tre altul (cu mintea i cu sufletul); limbajul folosit s fie cunoscut de ambii; amândoi interlocutorii s fie subiect i obiect; ac iunile lor s întruchipeze perspectivele amândurora asupra sinelui i asupra celuilalt (s ina cont unul de altul). Deci, într-un act comunica ional interuman, fiecare interlocutor este atât subiect cunosc tor cât i un obiect pentru cunoa tere; i tactician i inta a tacticilor celuilalt; i codificator i cod de descifrat. Comunicarea de grup - Se deruleaz în colectivit i umane restrânse, de maxim 11 persoane (echipe, familii, cercuri de prieteni, colegii de redac ii etc.) i permite schimburi de idei i emo ii, ofer condi ii pentru împ rt irea experien elor, discu ii în vederea aplan rii unor conflicte sau identificarea unor solu ii de rezolvare a problemelor. Comunicarea public - Este o form specializat a comunicarii interumane care are r d cinile în retorica antic . Discursul public nu viza doar transmiterea de informa ii, ci mai ales schimbarea opiniilor i ac iunilor publicului, influen area sentimentelor acestora. Eficien a unei astfel de comunic ri se afl deopotriv în mâinile oratorului i ale publicului s u.

2. dup statutul interlocutorilor:

comunicare vertical ; comunicare orizontal ;

comunicare vertical ; comunicare orizontal ;

Comunicarea vertical comunicarea în sus i în jos. Comunicarea ascendent se refer la mesajele care sunt trimise de la niveluri ierarhice inferioare spre cele superioare. Comunicarea descendent se refer la mesajele care sunt trimise de la niveluri ierarhice mai înalte ale ierarhei c tre nivelurile ierarhice inferioare. Comunicarea orizontal - comunicarea lateral i în serie. Comunicarea lateral se refer la mesajele trimise de la egal la egal (manager manager, muncitor muncitor). Acest tip de comunicare faciliteaz împ rt irea în elegerii unor fenomene, metode i probleme, dezvolt satisfac ia angaja ilor în leg tur cu locul de munc . Comunicarea în serie se refer la mesajele trimise de-a lungul unor iruri de oameni. Problemele întâmpinate de acest tip de comunicare sunt cele ale apari iei zvonurilor.

3.

dup codul folosit:

comunicare verbal ; comunicare paraverbal ; comunicare nonverbal ; comunicare mixt ;

comunicare verbal ; comunicare paraverbal ; comunicare nonverbal ; comunicare mixt ;
comunicare verbal ; comunicare paraverbal ; comunicare nonverbal ; comunicare mixt ;
comunicare verbal ; comunicare paraverbal ; comunicare nonverbal ; comunicare mixt ;

Comunicarea verbal sau lingvistic , se realizeaz prin intermediul limbilor naturale, care constituie cel mai complex limbaj, deoarece ele îndeplinesc toate func iile posibile ale acestuia:

cognitiv , comunicativ , reprezentativ , expresiv , persuasiv , reglatorie, ludic i dialectic . Prin intermediul limbajului verbal o persoan atrage aten ia asupra sa, se impune, influen eaz i prime te influen e. Comunicarea paraverbal sau paralingvistica, în care mesajul nu se transmite prin intermediul cuvintelor, dar nici nu s-ar putea transmite în absen a vorbirii. Dup unii autori "subsistemul paraverbal" este format din urm toarele elemente: intona ia; volumul vocii; intesitatea vocii; ritmul vorbirii; tonalitatea; folosirea pauzelor; dic ia i accentul; timbrul vocii. Cu excep ia unor domenii strict determinate (teatru, cinematografie etc.), comunicarea paraverbal este neglijat în mod sistematic, astfel c i instrumentele ei nu sunt luate sub control. Comunicarea nonverbal sau pre-lingvistic , folose te ca instrumente aparen a fizic , mimica sau gestul, care nuan eaz mesajul, ajut emi torul s se exprime: aparen a fizic (îmbr c minte, aspect fizic) transmite mesaje adev rate sau în el toare cu privire la statutul emi torului; gestul indic natura psihofiziologic , social i cultural a persoanei emi tor, fiind o cale de cunoa tere a inten iilor acesteia; mimica expliciteaz inten ia i nuan eaz mesajul verbal, atunci când nu-l înlocuie te cu altul. Cele trei comunic mesajele pe calea percep iei interpersonale. Comunicarea devine percep ie, iar percep ia devine comunicare. Comunicarea mixt presupune cuplarea cât mai eficient a celor trei tipuri de comunicare:

comunicarea verbal , comunicarea paraverbal i comunicarea nonverbal .

4. dup finalitatea actului comunicativ:

comunicare accidental ;

comunicare subiectiv ;

comunicare instrumental ;

Comunicarea accidental se caracterizeaz prin transmiterea întâmpl toare a informa iei; Comunicarea subiectiv exprim starea afectiv a locutorului din necesitatea desc rc rii i echilibr rii în urma acumul rii unei tensiuni psihice pozitive sau negative.

Comunicarea instrumental apare atunci când are un scop precis ob ine un anumit efect, se modific în func ie de reac ia partenerilor pentru a atinge un anumit efect.

5. dup capacitatea autoregl rii:

comunicare lateralizat /unidirec ional ; comunicare nelateralizat ;

comunicare lateralizat /unidirec ional ; comunicare nelateralizat ;

Comunicare lateralizat /unidirec ional f r feedback, gen de comunicare prin radio, TV, filme, banda magnetic etc. Forme care nu admit interac iunea fireasc , instantanee. Comunicare nelateralizat cu feedback concomitent, determinat de prezen a interac iunii emi tor-receptor.

6. dup natura con inutului:

comunicare referen ial ;

comunicare opera ional-metodologic ;

comunicare atitudinal .

Comunicarea referen ial vizeaz transmiterea expres a unui anumit adev r (de obicei

tiin ific).

Comunicare opera ional-metodologic are ca scop în elegerea unui adev r, precum i felul cum trebuie procedat mental/ac ional (practic), pentru ca adev rul transmis s fie descifrat, în eles. Comunicare atitudinal valorizeaz ceea ce se transmite, luându-se în calcul situa ia în care se produce comunicarea i pozi ia partenerului.

Indiferent de tipul ei, comunicarea este prezent în tot ce facem în via i este esen ial pentru a putea munci i tr i. Comunicarea eficient este condi ionat de în elegerea comun a mesajului. Foarte important este cum comunic m i cât comunic m, dar mai ales cât de eficient,

c ci (www.scribd.com):

- 75% dintr-o zi de munc vorbim i ascult m;

- 75% din ceea ce auzim, auzim imprecis;

- 75% din ce auzim cu acurate e, uit m în urm toarele trei s pt mâni.

CAPITOLUL II

COMUNICAREA NONVERBAL

Cuvântul este un mijloc imperfect de comunicare.

Camil Petrescu

Din punct de vedere cronologic, comunicarea este primul instrument al omului în procesul socializ rii sale. Comunicarea nonverbal este influen at de cultur , societate. Între limbajul nonverbal i cel verbal nu se poate trasa o linie pentru a le separa, ele fiind legate unul de altul, sunt dependente unul de altul. Limbajul în care nu folosim cuvintele pentru a ne exprima s-a dezvoltat la om prin imita ie, asupra lui neputând de ine un control strict, deoarece în mod involuntar transmitem mesaje nonverbale, spre deosebire de cel verbal unde este marcat începutul i finalul comunic rii. Oamenii nu se limiteaz numai la schimburi de cuvinte, ci ei comunic i cu ajutorul altor semne, precum: distan e, îmbr c minte, gesturi, obiecte, paralimbaj, reprezent ri grafice, t cere etc. De re inut ar fi faptul c , vorbim cu ajutorul organelor vocale, dar comunic m cu întreg corpul nostru, i chiar mai mult decât atât. În limbajul corpului fiecare persoan are la dispozi ie peste 700.000 de "cuvinte". Speciali tii au ajuns la concluzia c femeile se exprim mult mai limpede decât b rba ii i c sunt cele mai bune decodificatoare ale acestor cuvinte nerostite. Au fost efectuate studii la Harvard care au ar tat c fetele înva s vorbeasc mai devreme decât b ie ii, articuleaz mai bine cuvintele i î i însu esc un vocabular mai bogat, comparativ cu b ie ii de aceea i vârst . Experien ele sociale i interac iunile interpersonale ne-au înv at c o îmbr i are sau un s rut valoreaz mai mult decât o declara ie de dragoste. Iar credibilitatea gesturilor este sistematic superioar celei de cuvinte, care nu întotdeauna spun adev rul. Atunci când mesajele transmise verbal intr în contradic ie cu mesajele nonverbale vom avea tendin a de a crede în semnalele transmise nonverbal. (Dinu, M., 2004, p. 213 214) Studiile cu privire la modul de comunicare f r s utiliz m cuvintele a cunoscut o preistorie îndelungat i o istorie scurt . Preistoria acestui domeniu de studiu cuprinde perioada din Antichitate pân la sfâr itul secolului al XIX-lea. În urma unor cercet ri realizate de A. Kendon i C. Muuller a reie it faptul c gesturilor le-a fost acordat o mare importan în tradi ia vestic , având ca surse vechi scrieri grece ti i din Roma cu privire la abordarea sistematic a ac iunilor expresive.(A. Kendon i C. Muuller, 2001, apud www.e-referate.ro). Astfel, primul

profesor de retoric public a fost Marcus Fabius Quintilianus (c. 35 96 e.n) din Roma, care a consacrat unul dintre cele dou sprezece volume ale compendiului Institutio oratoria, Formarea vorbitorului în public pronun iei vocii i gesturilor. În acest volum, Marcus Fabius Quintilianus prezint informa ii detaliate despre limbajul trupului folosit de orator în concep ia romanilor (Chelcea, S., 2005, p. 19). În primele dou decenii ale secolului al XVII-lea se înregistreaz o rena tere a interesului pentru studiul gesturilor. În anul 1616, la Vene ia, Giovanni Bonifacio public lucrarea Arte de Cenni . La Londra, în anul 1644, John Bulwer public Chironomia . În secolele urm toare, se înmul esc scrierile despre posibilit ile cunoa terii oamenilor dup constitu ia corporal , configura ia fe ei i a craniului, dup expresiile faciale. Printre pionierii comunic rii nonverbale disponibil pe ecranul televizorului se num r Charlie Chaplin i al i actori ai filmului mut (Chelcea, S., 2005, p. 19). În cadrul istoriei tiin ei despre comunicare nonverbal se poate vorbi despre precursori pân la jum tatea secolului XX, printre care amintim: Ch. Darwin, E. Kretschmer, W.H. Sheldon; despre fondatori, putem vorbi între anii 1950 1980 ( R.L. Birdwhistell, J.R. Davitz, P. Ekman, L.K. Frank, E.T. Hall, R. Rosenthal); iar despre cercet torii de azi ai domeniului, în ultimele dou trei decenii: R. Akert, M. Argyle, J.K. Burgoon, D.B. Buller, J. Corraze, M.L. Knapp, J. Streeck, W.G. Woodall etc. În încercarea speciali tilor de a identifica etapele de dezvoltare a câmpului de cercetare a comunic rii nonverbale au descoperit o oarecare not de artificialitate, respectiv, etapele nu au grani e temporale rigide, ele se întrep trund, iar unii clasici ai domeniului sunt contemporanii no tri (Chelcea, S., 2005, p. 19). Cercet torii au observat i au înregistrat aproape un milion de semne i semnale nonverbale. Dup constatarea lui Albert Mehrabian, din totalul mesajelor, aproximativ 7 la sut sunt verbale, numai cuvinte, 38 la sut sunt vocale, incluzând tonalitatea vocii, inflexiunea i alte sunete guturale, iar 55 la sut sunt mesaje nonverbale.

7 % Ce spui 38% Cum spui 55% Nonverbal Fig. 5 Triunghiul comunic rii
7 %
Ce spui
38%
Cum spui
55%
Nonverbal
Fig. 5 Triunghiul comunic rii

Profesorul Ray Birdwhistell a apreciat c o persoan obi nuit în cursul unei zile vorbe te aproximativ 10 11 minute, iar o propozi ie dureaz în jur de 2 secunde i jum tate. Ca i Mehrabian, consider c într-o conversa ie 35% este comportament verbal i 65% este comportament nonverbal (Pease, A., 2002, p. 11). Dac între cele trei niveluri nu sunt contradic ii, comunicarea poate fi eficient . În schimb, dac apar contradic ii între cele trei niveluri de comunicare, mesajul transmis nu va ob ine rezultatul scontat. De exemplu, un semidoct care a f cut mul i bani, oricât de frumos i de elegant s-ar îmbr ca (reliefeaz comunicare nonverbal ), la nivelul comunic rii logice s-ar demasca imediat i, în cazul s u, haina nu ar mai face pe om.

imediat i, în cazul s u, haina nu ar mai face pe om. 35% Comportament verbal

35%

Comportament

verbal

65%

Comportament

nonverbal

Fig. 6 - Raportul profesorului Ray Birdwhistell între comportamentul verbal i comportamentul verbal

Primele studii care au în titlu sintagma "comunicare nonverbal " au ap rut la jum tatea secolului trecut. Jurgen Ruesch i Weldon Kees au fost cei dintâi care au inclus termenul de "comunicare nonverbal " în titlul unei c r i, Nonverbal Comunication: Notes on the Visual Perceprtion of Human Relations, 1956 (www.e-referate.ro). Cei doi autori au ar tat c în comunicare uman sunt implicate apte sisteme diferite:

1) prezen a fizic i îmbr c mintea; 2) gesturile sau mi c rile voluntare; 3) ac iunile întâmpl toare; 4) urmele ac iunilor; 5) sunetele vocale; 6) cuvintele rostite; 7) cuvintele scrise (www.e-referate.ro) Un lucru important de re inut în concep ia celor doi autori este faptul c doar cinci din cele apte sisteme implicate în comunicarea uman sunt de natur nonverbal . Cu cât ne apropiem de secolul al XX-lea suntem martorii apari iei unui nou tip de om de tiin din domeniul comunic rii nonverbale. Acest tip nou de om de tiin supune observa iei pretutindeni individul acolo unde acesta intr în contact cu al i indivizi, interac ioneaz (Pease, A., 2002, p. 11).

2.1 Conceptul de comunicare nonverbal

În literatura de specialitate sunt men ionate i acceptate mai multe defini ii ale comunic rii nonverbale. Definirea conceptului depinde de perspectiva din care este abordat procesul de transmitere a semnelor nonligvistice.

de perspectiva din care este abordat procesul de transmitere a semnelor nonligvistice. Fig. 7 - Semne

Fig. 7 - Semne nonligvistice

Foarte mul i oameni s-au gândit cel pu in o dat sau i-au dorit s aib puterea de a citi gândurile celorlalte persoane, de a le cunoa te cele mai intime secrete. Fiecare dintre noi ne dorim la un moment dat s tim ce dore te persoana de lâng noi sau la ce se gânde te atunci când este t cut . Nu trebuie neap rat s de inem puteri magice pentru a cunoa te aceste lucruri. Tot ce trebuie s facem este s analiz m îndeaproape unele semne pe care îns i acea persoan le transmite f r s vrea, prin limbajul corpului ei. Comunicarea nonverbal este aceea care faciliteaz codificarea informa iilor i decodificarea mesajelor, iar atunci când nu se armonizeaz sau este în contradic ie cu mesajul verbal, sau cu ceea ce se tie despre o anumit persoan este cea c reia i se acord mai mult credibilitate, întrucât este un fapt recunoscut i frecvent men ionat de numero i speciali ti în domeniu c este mult mai greu s min im prin intermediul comunic rii nonverbale, chiar dac , adeseori, minciuna este rezultatul circumstan elor vie ii. Comunicarea nonverbal este opus comunic rii verbale, fiind conceput , un timp îndelungat, ca un limbaj în sens strict. Omul nu a fost împiedicat s creeze din limbajul articulat mijloace nonverbale, pe care s le foloseasc pe o scar foarte larg , în dorin a de a înt ri spusele, a sublinia limbajul verbal, a exprima afecte. Din cauza mediului, a societ ii, a contextului social nu toate formele limbajului nonverbal s-au bucurat de o dezvoltare egal . (Dinu, M., 2000, p. 208) Astfel c prin conceptul de comunicare nonverbal în elegem acea comunicare ce se realizeaz f r ajutorul cuvintelor, dar prin care putem exprima sentimente, emo ii, atitudini. Chiar dac nu rostim cuvinte, noi comunic m cu cei din jurul nostru prin ceea ce facem. Acest lucru este reflectat în modul cum st m (pozi ia corpului), cum gesticul m, cum ne îmbr c m, cum zâmbim, cum privim, fiecare dintre acestea comunicând celorlal i o informa ie despre noi. (Iov nu , S., 2001, p. 41) Comunicarea nonverbal o putem vedea ca pe un proces de trasmitere i de primire de mesaje f r cuvinte prin intermediul expresiilor faciale, privirii, gesturilor. De asemenea, comunicarea nonverbal include i pozi ionarea corpului în spa iu, mesajele transmise prin îmbr c minte, culoare, miros. În categoria semnelor nonligvistice putem încadra toate semnele i semnalele expresive video, audio, tactile utilizate pentru a transmite i recep iona mesaje altfel decât prin cuvinte. Alte defini ii din literatura de specialitate acordate comunic rii nonverbale sunt urm toarele:

"Limbajul corpului te poate face o fiin uman mai în eleg toare i poate influen a abordarea fiec rei rela ii în care e ti implicat." (Julius Fast, apud www.hydrop.pub.ro)

Prin comunicarea nonverbal în elegem "transmiterea voluntar sau involuntar de informa ii i exercitarea influen ei prin intermediul elemetelor comportamentale i de prezen fizic a invidului sau ale altor unit i sociale (grupuri sau unit ii umane), precum i percep ia i utilizarea spa iului i a timpului ca artefactelor." (Chelcea, S., 2005, p. 11) Pease, A. consider comunicarea nonverbal "un proces complex, care include omul, mesajul, starea lui sufleteasc i mi c rile trupului." (Pease, A., 1997, p. 4) "Comunicarea nonverbal implic suma stimulilor (cu excep ia celor verbali) prezen i în contextual unei situa ii de comunicare, genera i de individ i care con in un mesaj poten ial.". Defini ia include componenta inten ionat i neinten ionat ca parte a evenimentului de comunicare. (Irena Chiru, 2003, p. 32)

a evenimentului de comunicare. (Irena Chiru, 2003, p. 32) Fig. 8 - Schema limbajului nonverbal Limbajul

Fig. 8 - Schema limbajului nonverbal

Limbajul corpului (body language) reprezint termenul care a definit pân nu de mult comunicarea nonverbal . Limbajul corpului este o sintagm care eticheteaz un canal important al comunic rii umane, diferit de cuvinte rostite sau tip rite, i reprezint totalitatea mi c rilor corporale, posturilor i expresiilor faciale prin care o persoan comunic nonverbal cu alte persoane. În anii '90 au fost realizate cercet ri (Decada Creierului) ce au condus la completarea defini iei comunic rii nonverbale cu semnifica ii sus inute de explica ii neurologice. Limbajul corpului se bazeaz pe modele comportamentale ale comunic rii nonverbale. Din perspectiv anatomic , forma corpului uman este dat de scheletul acoperit cu mu chi. Ace ti mu chi, ce îmbrac suprafa a corpului uman pun în mi care scheletul, dar i organele interne, suprafe ele de piele din jurul gâtului, fe ei, firele de p r de pe corp (exemplu: sentimental de spaim determin o multitudine de mu chi s ridice firele de p r dup tot corpul). Creierul nonverbal d glas tuturor sentimentelor, st rilor de spirit i conceptelor prin intermediul contrac iei mu chilor. F r mu chi care s mi te p r ile sale, corpul omenesc ar fi aproape t cut. (www.hydrop.pub.ro)

Cercet riile pe care le-au realizat Barbara Pease i Pease, A. în anii '70 - '80, asupra a

mii de interviuri i negocieri de afaceri, au demonstrat c în întâlnirile de afaceri aproximativ

60% - 80% din rezultate ob inute în jurul mesei de negocieri se datoreaz limbajului trupului. O alt constatare a fost c în propor ie de 60% - 80% oamenii î i formeaz primele p reri, impresii despre o persoan pe care o întâlnesc prima dat în mai pu in de 4 minute. Studiile au ar tat c , în discu iile de negociere ce se poart la telefon, câ tig interlocutorul cu cele mai puternice argumente, îns acest lucru nu se întâmpl mereu în cazul negocierilor directe, deoarece majoritatea deciziilor pe care le luam, deciziile finale se fondeaz pe ceea ce vedem i mai pu in pe ce auzim. Succesul citirii limbajului trupului const în capacitatea de a în