Sunteți pe pagina 1din 174

Legea 554/2004, legea contenciosului administrativ

[Materialul de fata a fost preluat din Indaco Legenet legenet.indaco.ro] Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1154 din 07/12/2004 Modificari, adaugari Ordonanta de urgenta nr. 190/2005 Lege nr. 262/2007

Capitolul I - Dispozitii generale

Subiectele de sezina Art. 1 (1) Orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata. Interesul legitim poate fi atat privat, cat si public. (2) Se poate adresa instantei de contencios administrativ si persoana vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept. (3) Avocatul Poporului, ca urmare a controlului realizat, potrivit legii sale organice, in baza unei sesizari a unei persoane fizice, daca apreciaza ca ilegalitatea actului sau excesul de putere al autoritatii administrative nu poate fi inlaturat decat prin justitie, poate sesiza instanta competenta de contencios administrativ de la domiciliul petentului. Petitionarul dobandeste, de drept, calitatea de reclamant, urmand a fi citat in aceasta calitate. (4) Ministerul Public, atunci cand, in urma exercitarii atributiilor prevazute de legea sa organica, apreciaza ca incalcarile drepturilor, libertatilor si intereselor legitime ale persoanelor se datoreaza existentei unor acte administrative unilaterale individuale ale autoritatilor publice emise cu exces de putere, sesizeaza instanta de contencios administrativ de la domiciliul persoanei fizice sau de la sediul persoanei juridice vatamate. Petitionarul dobandeste, de drept, calitatea de reclamant, urmand a fi citat in aceasta calitate. (5) Cand Ministerul Public apreciaza ca, prin excesul de putere, concretizat in emiterea unui act administrativ normativ, se vatama un interes public, va sesiza instanta de contencios administrativ competenta de la sediul autoritatii publice emitente. (6) Autoritatea publica emitenta a unui act administrativ nelegal poate sa solicite instantei constatarea nulitatii acestuia, in situatia in care actul nu mai poate fi revocat, intrucat a intrat in circuitul civil si a produs efecte juridice. In cazul admiterii actiunii, instanta se va pronunta, la cerere, si asupra legalitatii actelor civile incheiate in baza actului administrativ nelegal, precum si asupra efectelor civile produse. (7) Persoana vatamata in drepturile sale sau in interesele sale legitime, prin ordonante sau dispozitii din ordonante ale Guvernului neconstitutionale, se poate adresa instantei de contencios administrativ, in conditiile prezentei legi. (8) In conditiile prezentei legi, actiunile in contencios administrativ pot fi introduse de prefect si de Agentia Nationala a Functionarilor Publici, precum si de orice persoana de drept public vatamata intr-un drept sau, dupa caz, cand s-a vatamat un interes legitim. (9) Participarea in instanta a reprezentantului Ministerului Public este obligatorie. Pentru situatia prevazuta la alin. (5), instanta, din oficiu sau la cerere, poate introduce in cauza organismele sociale cu personalitate juridica interesate. Semnificatia unor termeni Art. 2 (1) In intelesul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii: a) persoana vatamata - orice persoana fizica sau juridica ori grup de persoane fizice, titulare ale unor drepturi subiective sau interese legitime private vatamate prin acte administrative; in sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vatamate si organismele sociale care invoca vatamarea unui interes public prin actul administrativ atacat; b) autoritatea publica - orice organ de stat sau al unitatilor administrativ-teritoriale care actioneaza, in regim de putere publica, pentru satisfacerea unui interes public; sunt asimilate autoritatilor publice, in sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obtinut statut de utilitate publica sau sunt autorizate sa presteze un serviciu public; c) act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publica in vederea executarii ori a organizarii executarii legii, dand nastere, modificand sau stingand raporturi juridice; sunt

asimilate actelor administrative, in sensul prezentei legi, si contractele incheiate de autoritatile publice care au ca obiect: punerea in valoare a bunurilor proprietate publica; executarea lucrarilor de interes public; prestarea serviciilor publice; achizitiile publice; d) act administrativ-jurisdictional - actul juridic emis de o autoritate administrativa cu atributii jurisdictionale in solutionarea unui conflict, dupa o procedura bazata pe contradictorialitate si cu asigurarea dreptului la aparare; e) contenciosul administrativ - activitatea de solutionare, de catre instantele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor in care cel putin una dintre parti este o autoritate publica, iar conflictul s-a nascut fie din emiterea sau incheierea, dupa caz, a unui act administrativ, in sensul prezentei legi, fie din nesolutionarea in termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim; f) instanta de contencios administrativ, denumita in continuare instanta - Sectia de contencios administrativ si fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel si tribunalele administrativ-fiscale; g) nesolutionarea in termenul legal a unei cereri - faptul de a nu raspunde solicitantului in termen de 30 de zile de la inregistrarea cererii, daca prin lege nu se prevede alt termen; h) refuzul nejustificat de a solutiona o cerere - exprimarea explicita, cu exces de putere, a vointei de a nu rezolva cererea; i) plangere prealabila - plangerea prin care se solicita autoritatii publice emitente sau celei ierarhic superioare, dupa caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, in sensul revocarii acestuia; j) act de comandament cu caracter militar - actul administrativ referitor la problemele strict militare ale activitatii din cadrul fortelor armate, specifice organizarii militare, care presupun dreptul comandantilor de a da ordine subordonatilor in aspecte privitoare la conducerea trupei, in timp de pace sau razboi, sau, dupa caz, la indeplinirea serviciului militar; k) serviciu public - activitatea organizata sau autorizata de o autoritate publica, in scopul satisfacerii, dupa caz, a unui interes public; l) interes public - interesul care vizeaza ordinea de drept si democratia constitutionala, garantarea drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale ale cetatenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competentei autoritatilor publice; m) exces de putere - exercitarea dreptului de apreciere, apartinand autoritatilor administratiei publice, prin incalcarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor, prevazute de Constitutie sau de lege; n) drept vatamat - orice drept fundamental prevazut de Constitutie sau de lege, caruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ; o) interes legitim privat - posibilitatea de a pretinde o anumita conduita, in considerarea realizarii unui drept subiectiv viitor si previzibil, prefigurat; p) interes legitim public - posibilitatea de a pretinde o anumita conduita, in considerarea realizarii unui drept fundamental care se exercita in colectiv ori, dupa caz, in considerarea apararii unui interes public; r) organisme sociale interesate - structuri neguvernamentale, sindicate, asociatii, fundatii si altele asemenea, care au ca obiect de activitate protectia drepturilor diferitelor categorii de cetateni sau, dupa caz, buna functionare a serviciilor publice administrative; s) paguba iminenta - prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidenta sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice ori a unui serviciu public; s) instanta de executare - instanta care a solutionat fondul litigiului de contencios administrativ. (2) Se asimileaza actelor administrative unilaterale si refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, dupa caz, faptul de a nu raspunde solicitantului in termenul legal. Tutela administrativa Art. 3 (1) Prefectul poate ataca, in termenele prevazute la art. 11, in fata instantei de contencios administrativ, actele emise de autoritatile administratiei publice locale, daca le considera nelegale. (2) Agentia Nationala a Functionarilor Publici poate ataca in fata instantei de contencios administrativ actele autoritatilor publice centrale si locale prin care se incalca legislatia privind functia publica, in conditiile prezentei legi si ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata. (3) Pana la solutionarea cauzei, actul atacat potrivit alin. (1) si (2) este suspendat de drept. Exceptia de nelegalitate Art. 4 (1) Legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetata oricand in cadrul unui proces, pe cale de exceptie, din oficiu sau la cererea partii interesate. In acest caz, instanta, constatand ca de actul administrativ depinde solutionarea litigiului pe fond, va sesiza prin incheiere motivata instanta de contencios administrativ competenta, suspendand cauza. (2) Instanta de contencios administrativ se pronunta, dupa procedura de urgenta, in sedinta publica, cu citarea partilor. (3) Solutia instantei de contencios administrativ este supusa recursului, care se declara in 48 de ore de la

pronuntare ori de la comunicare si se judeca in 3 zile de la inregistrare, cu citarea partilor prin publicitate. (4) In cazul in care instanta de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanta in fata careia s-a ridicat exceptia va solutiona cauza, fara a tine seama de actul a carui nelegalitate a fost constatata. Actele nesupuse controlului si limitele controlului Art. 5 (1) Nu pot fi atacate in contenciosul administrativ: a) actele administrative ale autoritatilor publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul; b) actele de comandament cu caracter militar. (2) Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiintarea carora se prevede, prin lege organica, o alta procedura judiciara. (3) Actele administrative emise pentru aplicarea regimului starii de razboi, al starii de asediu sau al celei de urgenta, cele care privesc apararea si securitatea nationala ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum si pentru inlaturarea consecintelor calamitatilor naturale, epidemiilor si epizootiilor pot fi atacate numai pentru exces de putere. (4) In litigiile prevazute la alin. (3) nu sunt aplicabile prevederile art. 14 si 21. Actele administrativ-jurisdictionale Art. 6 (1) Jurisdictiile administrative speciale sunt facultative si gratuite. (2) Actele administrativ-jurisdictionale pot fi atacate direct la instanta de contencios administrativ competenta potrivit art. 10, in termen de 15 zile de la comunicare, daca partea nu exercita caile administrativ-jurisdictionale de atac. (3) Daca partea care a optat pentru jurisdictia administrativa speciala intelege sa nu utilizeze calea administrativjurisdictionala de atac, va notifica aceasta organului administrativ-jurisdictional competent. Termenul prevazut la alin. (2) incepe sa curga de la data notificarii. (4) Daca partea care a optat pentru jurisdictia administrativa speciala intelege sa renunte la calea administrativjurisdictionala in timpul solutionarii acestui litigiu, va notifica intentia sa organului administrativ-jurisdictional sesizat, care emite o decizie ce atesta renuntarea la jurisdictia administrativa speciala. Termenul prevazut la alin. (2) incepe sa curga de la data comunicarii acestei decizii.

Capitolul II - Procedura de solutionare a cererilor in contenciosul administrativ

Procedura prealabila Art. 7 (1) Inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie sa solicite autoritatii publice emitente, in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea, in tot sau in parte, a acestuia. Plangerea se poate adresa in egala masura organului ierarhic superior, daca acesta exista. (2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile si in ipoteza in care legea speciala prevede o procedura administrativjurisdictionala, iar partea nu a optat pentru aceasta. (3) Este indreptatita sa introduca plangere prealabila si persoana vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul in care a luat cunostinta, pe orice cale, de existenta acestuia, in limitele termenului de 6 luni prevazut la alin. (7). (4) Plangerea prealabila, formulata potrivit prevederilor alin. (1), se solutioneaza in termenul prevazut la art. 2 alin. (1) lit. g). (5) In cazul actiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agentia Nationala a Functionarilor Publici sau al celor care privesc cererile celor vatamati prin ordonante sau dispozitii din ordonante, precum si in cazul prevazut la art. 4 alin. (2), nu este obligatorie procedura prealabila. (6) Plangerea prealabila in cazul actiunilor care au ca obiect contractele administrative are semnificatia concilierii in cazul litigiilor comerciale, dispozitiile din Codul de procedura civila fiind aplicabile in mod corespunzator. (7) Plangerea prealabila in cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, si peste termenul prevazut la alin. (1), dar nu mai tarziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescriptie. Obiectul actiunii judiciare Art. 8 (1) Persoana vatamata intr-un drept recunoscut de lege sau intr-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemultumita de raspunsul primit la plangerea prealabila adresata autoritatii publice emitente sau daca

nu a primit nici un raspuns in termenul prevazut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanta de contencios administrativ competenta, pentru a solicita anularea, in tot sau in parte, a actului, repararea pagubei cauzate si, eventual, reparatii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instantei de contencios administrativ si cel care se considera vatamat intr-un drept al sau, recunoscut de lege, prin nesolutionarea in termen sau prin refuzul nejustificat de solutionare a cererii. (2) Instanta de contencios administrativ este competenta sa solutioneze litigiile care apar in fazele premergatoare incheierii unui contract administrativ, precum si orice litigii legate de aplicarea si executarea contractului administrativ. (3) La solutionarea litigiilor prevazute la alin. (2) se va avea in vedere regula dupa care principiul libertatii contractuale este subordonat principiului prioritatii interesului public. Actiunile impotriva ordonantelor Guvernului Art. 9 (1) Persoana vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim prin ordonante sau dispozitii din ordonante introduce actiune la instanta de contencios administrativ, insotita de exceptia de neconstitutionalitate. (2) Instanta de contencios administrativ, daca apreciaza ca exceptia indeplineste conditiile prevazute de art. 29 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, sesizeaza, prin incheiere motivata, Curtea Constitutionala si suspenda solutionarea cauzei pe fond. (3) Instanta de contencios administrativ, dupa pronuntarea Curtii Constitutionale, repune cauza pe rol si va da termen, cu citarea partilor, numai daca ordonanta sau o dispozitie a acesteia a fost declarata neconstitutionala. In caz contrar, respinge actiunea ca inadmisibila pe fond. (4) In situatia in care decizia de declarare a neconstitutionalitatii este urmarea unei exceptii ridicate in alta cauza, sesizarea instantei de contencios administrativ se va face in conditiile art. 7 alin. (5) si ale art. 11 alin. (1) si (2), cu precizarea ca termenele incep sa curga de la data publicarii deciziei Curtii Constitutionale in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. Instanta competenta Art. 10 (1) Litigiile privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice locale si judetene, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si accesorii ale acestora, de pana la 5 miliarde lei, se solutioneaza, in fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice centrale, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, se solutioneaza, in fond, de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel, daca prin lege speciala nu se prevede altfel. (2) Recursul impotriva sentintelor pronuntate de tribunalele administrativ-fiscale se judeca de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel, iar recursul impotriva sentintelor pronuntate de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel se judeca de Sectia de contencios administrativ si fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, daca prin lege speciala nu se prevede altfel. (3) Reclamantul se poate adresa instantei de la domiciliul sau sau celei de la domiciliul paratului. Daca reclamantul a optat pentru instanta de la domiciliul paratului, nu se poate invoca exceptia necompetentei teritoriale. Termenul de introducere a actiunii Art. 11 (1) Cererile prin care se solicita anularea unui act administrativ individual sau recunoasterea dreptului pretins si repararea pagubei cauzate se pot introduce in termen de 6 luni de la: a) data primirii raspunsului la plangerea prealabila sau, dupa caz, data comunicarii refuzului, considerat nejustificat, de solutionare a cererii; b) data expirarii termenului legal de solutionare a cererii, fara a depasi termenul prevazut la alin. (2); c) data incheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, in cazul contractelor administrative. (2) Pentru motive temeinice, in cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusa si peste termenul prevazut la alin. (1), dar nu mai tarziu de un an de la data emiterii actului. (3) In cazul actiunilor formulate de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public sau Agentia Nationala a Functionarilor Publici, termenul curge de la data cand s-a cunoscut existenta actului nelegal, fiind aplicabile in mod corespunzator prevederile alin. (2). (4) Ordonantele sau dispozitiile din ordonante care se considera a fi neconstitutionale, precum si actele administrative cu caracter normativ care se considera a fi nelegale pot fi atacate oricand. (5) Termenul prevazut la alin. (1) este termen de prescriptie, iar termenul prevazut la alin. (2) este termen de decadere. Documentele necesare

Art. 12 Reclamantul va anexa la actiune copia actului administrativ pe care il ataca sau, dupa caz, raspunsul autoritatii publice prin care i se comunica refuzul rezolvarii cererii sale. In situatia in care reclamantul nu a primit nici un raspuns la cererea sa, va depune la dosar copia cererii, certificata prin numarul si data inregistrarii la autoritatea publica, precum si orice inscris care face dovada indeplinirii procedurii prealabile. Citarea partilor, relatii Art. 13 (1) La primirea cererii, instanta va dispune citarea partilor si va putea cere autoritatii al carei act este atacat sa ii comunice de urgenta acel act, impreuna cu intreaga documentatie care a stat la baza emiterii lui, precum si orice alte lucrari necesare pentru solutionarea cauzei. (2) In situatia in care reclamant este un tert in sensul art. 1 alin. (2) sau cand actiunea este introdusa de Avocatul Poporului ori de Ministerul Public, instanta va cere autoritatii publice emitente sa ii comunice de urgenta actul atacat impreuna cu documentatia care a stat la baza emiterii lui, precum si orice alte lucrari necesare pentru solutionarea cauzei. (3) In mod corespunzator situatiilor prevazute la alin. (1) si (2), dupa caz, se va proceda si in cazul actiunilor care au ca obiect refuzul de rezolvare a cererii privind un drept recunoscut de lege sau un interes legitim. (4) Daca autoritatea publica nu trimite in termenul stabilit de instanta lucrarile cerute, conducatorul acesteia va fi obligat, prin incheiere interlocutorie, sa plateasca statului, cu titlu de amenda judiciara, 10% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de intarziere nejustificata. Suspendarea executarii actului Art. 14 (1) In cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, o data cu sesizarea, in conditiile art. 7, a autoritatii publice care a emis actul, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ pana la pronuntarea instantei de fond. (2) Instanta va rezolva cererea de suspendare, de urgenta, cu citarea partilor. (3) Cand in cauza este un interes public major, de natura a perturba grav functionarea unui serviciu public administrativ de importanta nationala, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusa si de Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare, prevederile alin. (2) aplicandu-se in mod corespunzator. (4) Incheierea sau, dupa caz, sentinta prin care se pronunta suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacata cu recurs in termen de 5 zile de la pronuntare. Solicitarea suspendarii prin actiunea principala Art. 15 (1) Suspendarea executarii actului administrativ unilateral poate fi solicitata de reclamant si prin cererea adresata instantei competente pentru anularea, in tot sau in parte, a actului atacat. In acest caz, instanta va putea dispune suspendarea actului administrativ atacat, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula o data cu actiunea principala sau printr-o actiune separata, pana la solutionarea actiunii in fond. (2) Dispozitiile alin. (2) si (4) ale art. 14 se aplica in mod corespunzator. (3) Hotararea data cererii de suspendare este executorie de drept, iar introducerea recursului, potrivit art. 14 alin. (4), nu suspenda executarea. Introducerea in cauza a functionarului Art. 16 (1) Cererile in justitie prevazute de prezenta lege vor putea fi formulate si personal impotriva persoanei fizice care a elaborat, a emis sau a incheiat actul ori, dupa caz, care se face vinovata de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, daca se solicita plata unor despagubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru intarziere. In cazul in care actiunea se admite, persoana respectiva va putea fi obligata la plata despagubirilor, solidar cu autoritatea publica respectiva. (2) Persoana actionata astfel in justitie il poate chema in garantie pe superiorul sau ierarhic, de la care a primit ordin scris sa elaboreze sau sa nu elaboreze actul. Judecarea cererilor Art. 17 (1) Cererile adresate instantei se judeca de urgenta si cu precadere in sedinta publica, in completul stabilit de lege. (2) Pentru cererile formulate in baza prezentei legi se percep taxele de timbru prevazute de Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru cauzele neevaluabile in bani, cu exceptia celor care au ca obiect contractele administrative, care se vor taxa la valoare. (3) Hotararile vor fi redactate si motivate de urgenta, in cel mult 10 zile de la pronuntare. Solutiile pe care le poate da instanta Art. 18 (1) Instanta, solutionand cererea la care se refera art. 8 alin. (1), poate, dupa caz, sa anuleze, in tot sau in parte, actul administrativ, sa oblige autoritatea publica sa emita un act administrativ ori sa elibereze un certificat, o adeverinta sau orice alt inscris. (2) Instanta este competenta sa se pronunte, in afara situatiilor prevazute la art. 1 alin. (8), si asupra legalitatii actelor sau operatiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecatii. (3) In cazul solutionarii cererii, instanta va hotari si asupra despagubirilor pentru daunele materiale si morale cauzate, daca reclamantul a solicitat acest lucru. (4) Atunci cand obiectul actiunii in contencios administrativ il formeaza un contract administrativ, in functie de starea de fapt, instanta poate: a) dispune anularea acestuia, in tot sau in parte; b) obliga autoritatea publica sa incheie contractul la care reclamantul este indrituit; c) impune uneia dintre parti indeplinirea unei anumite obligatii; d) suplini consimtamantul unei parti, cand interesul public o cere; e) obliga la plata unor despagubiri pentru daunele materiale si morale. (5) Solutiile prevazute la alin. (1) si la alin. (4) lit. b) si c) pot fi stabilite sub sanctiunea unei penalitati pentru fiecare zi de intarziere. Termenul de prescriptie pentru despagubiri Art. 19 (1) Cand persoana vatamata a cerut anularea actului administrativ, fara a cere in acelasi timp si despagubiri, termenul de prescriptie pentru cererea de despagubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia sa cunoasca intinderea pagubei. (2) Cererile se adreseaza instantelor de contencios administrativ competente, in termenul de un an prevazut la art. 11 alin. (2). (3) Cererile prevazute la alin. (2) se supun normelor prezentei legi in ceea ce priveste procedura de judecata si taxele de timbru. Recursul Art. 20 (1) Hotararea pronuntata in prima instanta poate fi atacata cu recurs, in termen de 15 zile de la pronuntare ori de la comunicare. (2) Recursul suspenda executarea si se judeca de urgenta. (3) In cazul admiterii recursului, instanta de recurs, casand sentinta, va rejudeca litigiul in fond, daca nu sunt motive de casare cu trimitere. Cand hotararea primei instante a fost data cu incalcarea dispozitiilor referitoare la competenta materiala din prezenta lege, cauza se va trimite la instanta competenta. Cand hotararea primei instante a fost pronuntata fara a se judeca fondul, cauza se va trimite, o singura data, la aceasta instanta. Judecarea recursului in situatii deosebite Art. 21 (1) Recurentul, in situatii deosebite, cum ar fi implinirea termenului pana la care isi poate valorifica dreptul pretins, va putea solicita presedintelui instantei competente sa solutioneze recursul si stabilirea termenului de judecata a recursului chiar inainte de primirea dosarului. (2) Cererea de fixare a unui termen de urgenta, insotita de dovada inregistrarii recursului la instanta de fond, se solutioneaza in termen de 24 de ore de la prezentarea acesteia presedintelui instantei de recurs. (3) Solutia de admitere a cererii se comunica de indata instantei de fond, care are obligatia redactarii hotararii atacate, a comunicarii acesteia partilor, precum si a expedierii dosarului, intr-un termen de 5 zile. (4) Motivarea recursului se poate face, sub sanctiunea nulitatii pentru tardivitate, in termen de doua zile de la comunicare. (5) Procedura de citare a partilor si de comunicare a motivelor de recurs se va efectua cu prescurtarea termenului la 48 de ore, prin agent procedural sau prin orice mijloc rapid de comunicare a informatiilor scrise.

Capitolul III - Procedura de executare

Titlul executoriu Art. 22 Hotararile judecatoresti definitive si irevocabile, prin care s-au admis actiunile formulate potrivit dispozitiilor prezentei legi, constituie titluri executorii. Obligatia publicarii Art. 23 Hotararile judecatoresti definitive si irevocabile, prin care s-au anulat acte administrative cu caracter normativ, sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor. Ele se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, sau, dupa caz, in monitoarele oficiale ale judetelor ori al municipiului Bucuresti, la cererea instantei de executare ori a reclamantului, fiind scutite de plata taxelor de publicitate. Obligatia executarii Art. 24 (1) Daca in urma admiterii actiunii autoritatea publica este obligata sa incheie, sa inlocuiasca sau sa modifice actul administrativ, sa elibereze un certificat, o adeverinta sau orice alt inscris, executarea hotararii definitive si irevocabile se va face in termenul prevazut in cuprinsul ei, iar in lipsa unui astfel de termen, in cel mult 30 de zile de la data ramanerii irevocabile a hotararii. (2) In cazul in care termenul nu este respectat, se va aplica conducatorului autoritatii publice sau, dupa caz, persoanei obligate o amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de intarziere, iar reclamantul are dreptul la despagubiri pentru intarziere. (3) Neexecutarea sau nerespectarea hotararilor judecatoresti definitive si irevocabile pronuntate de instanta de contencios administrativ si dupa aplicarea amenzii prevazute la alin. (2) constituie infractiune si se sanctioneaza cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda de la 25.000.000 lei la 100.000.000 lei. Instanta de executare Art. 25 (1) Sanctiunea si despagubirile prevazute la art. 24 alin. (2) se aplica, respectiv se acorda, de instanta de executare, la cererea reclamantului. Hotararea se ia in camera de consiliu, de urgenta, cu citarea partilor. (2) Cererea prevazuta la alin. (1) este scutita de taxa de timbru. (3) Hotararea pronuntata de instanta de executare poate fi atacata cu recurs in termen de 5 zile de la pronuntare. (4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplica, in mod corespunzator, si pentru punerea in executare a hotararilor instantelor de contencios administrativ date pentru solutionarea litigiilor ce au avut ca obiect contracte administrative. Actiunea in regres Art. 26 Conducatorul autoritatii publice se poate indrepta cu actiune impotriva celor vinovati de neexecutarea hotararii, potrivit dreptului comun. In cazul in care cei vinovati sunt functionari publici, se vor aplica reglementarile speciale.

Capitolul IV - Dispozitii tranzitorii si finale

Judecarea cauzelor aflate pe rol Art. 27 Cauzele aflate pe rolul instantelor la data intrarii in vigoare a prezentei legi vor continua sa se judece potrivit legii aplicabile in momentul sesizarii instantei. Completarea cu dreptul comun Art. 28 (1) Dispozitiile prezentei legi se completeaza cu prevederile Codului de procedura civila, in masura in care nu

sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre autoritatile publice, pe de o parte, si persoanele vatamate in drepturile sau interesele lor legitime, pe de alta parte, precum si cu procedura reglementata de prezenta lege. Compatibilitatea aplicarii unor norme ale Codului de procedura civila se stabileste de instanta, cu prilejul solutionarii exceptiilor. (2) Actiunile introduse de Avocatul Poporului, de Ministerul Public, de prefect si de Agentia Nationala a Functionarilor Publici, precum si cele introduse impotriva actelor administrative normative nu mai pot fi retrase. Corelarea terminologica Art. 29 Ori de cate ori intr-o lege speciala anterioara prezentei legi se face trimitere la Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 sau generic la instanta de contencios administrativ, trimiterea se va socoti facuta la dispozitiile corespunzatoare din prezenta lege. Dispozitii tranzitorii Art. 30 Pana la constituirea tribunalelor administrativ-fiscale, litigiile se solutioneaza de sectiile de contencios administrativ ale tribunalelor. Intrarea in vigoare Art. 31 (1) Prezenta lege intra in vigoare la 30 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. (2) Pe aceeasi data se abroga Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 122 din 8 noiembrie 1990, cu modificarile ulterioare, precum si orice alte dispozitii contrare. Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia Romaniei, republicata.

Introducere

Dreptul n general se grupeaz pe ramuri distincte n funcie de obiectul de reglementare. Studiul administraiei publice ca si dreptul administrativ de altfel ocup ocup un loc primordial n studiul dreptului. ntelegerea i cunoaterea tiinific a oricrei materii este nlesnit de identificarea noiunilor de baz, prin acesta putndu-se descoperi esena fenomenului cercetat. Avnd n vedere importana deosebit pe care o ridic fenomenul administrativ n ara noastr, n urma evenimentelor din 1989, am gsit necesar abordarea temei de fa, Procedura contenciosului administrativ conform Legii nr. 29 din 7.11.1990, pornind de la actualitatea sa i de la

faptul c actuala Constituie a Romniei (aprobat la 21.11.1991) prevede prin drepturile i libertaile fundamentale ale cetenilor i dreptul persoanei vtmate de o autoritate administrativ. Astfel articolul 48 din Constituie statueaz: Persoana vtmat ntr-un drept al su de o autoritate public printr-un act administrativ sau prin nesoluionarea n termenul legal a unei cereri, este ndreptit s obin recunoaterea dreptului pretins, anularea actului i repararea pagubei. Condiiile i limitele exercitrii acestui drept se stbilesc prin lege organic. Aceast lege organic la care se refer textul constituiei este nsi Legea contenciosului administrative nr.29 din 7 noiembrie 1990, modificrile intervenite prin Legea nr. 59/23.07.1993 pentru modificarea codului familiei, a Legii contenciosului administrativ nr.29/1990 i a Legii nr.94/1992 privind organizarea i funcionarea Curii de conturi (M.Of. n. 177/26.07.1993). De aici rezult i importana pe care a dat-o legiuitorul acestei instituii juridice, prin consacrarea acetui drept al cetenilor i n legea fundamental a rii, care este Constituia Romniei. Contenciosul administrative roman ale rdcinilor adnc nfipte n istoria rii noastre, el aprn la 1864, cnd Legea din 11 februarie se nfiineaz Consiliul de Stat ca organ consultative pe lng Guvern, ceea ce dovedete c naintaii notri au acordat o atenie deosebit acestei instituii juridice. Pentru realizarea acestei lucrri mi-am propus o sintez, nglobnd puncte de vedere ale juritilor mai ales, prevederei legale cuprinse n acte normave aprute n decursul timpului, semnalarea acestor aspecte contemporane legate de aceast instituie juridic, avnd ca obiectiv o corect interpretare i nelegere a contenciosului democraii stabile n ara noastr. administrativ, n vedrea reinstaurrii unei

n raport cu obiectivul propus propus prin tratarea acestei teme, am strecurat desfurarea analizei pe trei capitole i anume: 1. Contenciosul administrativ- noiunea i rolul acestei instituii n aprarea drepturilor fundamentale ale omului i ceteanului; 2. Prile litigiului, obiectul aciunii i instnele administrative i 3. Procedura contenciosului administrativ. Astfel, n primul capitol am urmrit aspectele legate de evoluia istoric a contenciosului administrative n Romnia i categorii dde contencios administrativ. Pentru a putea reda correct tema de baz a acestei lucrri i anume procedura contenciosului administrativ, tratat n capitolul III, structurat n trei seciuni, cuprinznd: rspunderea n contenciosul administrativ, cile de atac mpotriva sentinelor pronunate de instanele de contencios administrativ i respectiv executarea hotrrilor pronunate de instanele de contencios administrativ, am considerat necesar i important mai nti introducerea unui capitol separa, capitolul II, referitor la caracterul contenciosului administrativ, prile n litigiu de contencios administrativ, obiectul aciunii de contencios administrativ, instanele de contencios administrativ, actele administrative exceptate de la controlul judectoresc, actele administrative exceptate de controlul judectoresc, precum i rolul actelor pregtitoare i operaiunilor tehnico-materiale n lumina contenciosului administrativ, toate reglementate de Legea nr.29/1990, modificat prin Legea 59/1993.

CAPITOLUL I

CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV NOIUNEA I ROLUL ACETEI INTITUII JURIDICE N APRAREA DREPTURILOR FUNDAMENTALE ALE OMULUI I CETEANULUI Pentru a defini noiunea de <<contenciosadministrativ>>este necesar precizarea etimologic a cuvntului <<contencios>>. Se tie c acest cuvnt, vine din cuvntul francez <<contieux>>care la rndul su se trage din latinescul contentiosul certre, adjectivul substantivului <<contentio>> adic disput, conflict,confruntatre. etimologic vorbind contenciosul administrativ nu ar fi, prin urmare, altceva dect totalitatea mijloacelor juridice puse la dispoziia cetenilor pentru a putea lupta n, vederea restabilirii ordinii de drept tulburate prin actele juridice i faptele materiale ale organelor administraiei de stat, intervenite n aplicarea legilor i n funcionarea serviciilor publice. Transpus n practica juridic, noiunea de <<contencios administrativ>> a primit un numr de accepiuni specifice, chemate s rspund nevoii de a desemna pe cale convecional anumite categorii de realiti interesnd doctrina i practica dreptului administrativ. Aceste acceptiuni pot fi grupate n dou tipuri principale de definiii. Un prim asemenea tip este cel care consider contenciosul administrativ ca <<un ansamblu de reguli de drept>>, avnd un obiect specific, n timp ce un al doilea tip vede n contenciosul administrativ <<un ansamblu de litigii>>deosebite prin natura lor de alte litigii. n sensul primului tip de definiii, contenciosul administrativ ar fi<<totalitatea regulilor de drept>>, potrivit crora sunt soluionate de

organele competente ale statului litigiile juridice care pun n cauz acte ale administraiei de stat. n sensul celui de-al doilea tip de definiii, noiunea de contencios administrativ ar desemna <<ansamblul litigiilor juridice>>nscute cu ocazia exercitrii activitii executive n msura n care pun n cauz acte ale autoritilor de stat competente s o ndeplineasc.1 Aplicarea principiului separaiei puterilor n stat asigur un echilibru i un control ntre cele trei puteri:legislativ, executiv i judectoreasc. Aceste trei puteri colaboreaz i se controleaz reciproc pentru buna funcionare a statului. Colaborarea i controlul autoritilor judectoreti (care exercit puterea judectoreasc) la asigurarea aplicrii corecte a legii de catre autoritile administraiei publice este una din condiiile necesare pentru ntrirea ordinii de drept. Acest control, efectuat fie de instanele speciale jurisdicionale, fie de instanele judectoreti de drept comun, cu ocazia soluionrii litigiilor generate de activitatea autoritailor administraiei publice sau de funcionarea acestora, poart denumirea de contencios administrativ. Noiunea de contencios administrativ are o sfer mai larg sau mai restrns, dup cum cuprinde totalitatea litigiilor dintre administraia public i cei administrai sau numai o parte dintre acestea i anume cele care se soluioneaz de anumite instane judectoreti, potrivit unor reglementri juridfice i unor principii de drept public. Att n concepia general, ct i n cea restrns, noiunea contenciosului administrativ are un sens material i unul frmal, organic. Sensul material privete litigiile juridice pe care le cuprind e i regimul juridic care li se aplic n rezolvare (dreptul comun sau rergimul juridic administrativ). Sensul formal(organizatoric) se refer al organele de

jurisdicie care sunt competente s soluioneze respectivele litigii. Acest din urm sens st la baza Legii nr.29/1990 rpivind contenciosul administrativ.2 n unele ri occidentale(Italia, Frana, Belgia s.a.) controlul jurisdicional asupra actelor administrative este dat n competena asa-numitelor <<tribunale administrative>>, iar n ri ca Anglia, Norvegia, Danemarca, acesta este dat n competena instanelor de drept comun. n Romnia, activitatea de contencios administrativ nr.29/1990, astfel cum a fost miodificat prin Legea nr.59/1993 pentru modificarea Codului de procedur civil, a Codului familiei, a Legii nr.94/1992 privind organizarea i funcionarea Curii de Conturi, la tribunale judeene i al municipiului bucureti, la Curile de Apel i la Curtea Suprem de Justiie organe ce fac parte din sistemul organelor puterii judectoreti. Din punct de vedere al litigiilor ce formeaz obiectul judecii, funcionarea jurisdicional se mparte n dou ramuri :
a) contenciosul de drept administrativ alctuit din totalitatea litigiilor

de competena organelor judectoreti propriu-zise de natur civilocomercial i penal;

**************************** 1.Tudor Drganu, introducere n teoria i practica statului de drept,ed.Dacia,Cluj-Napoca,pag.168-169. 2 Alexandru Negoi, Legea contenciosului administrativ,Revista Dreptul nr,6/1991
3

G.C.Raricescu, Contencios administrativ romn,bucureti,1936,pag.79-80

b) contencios administrativ compus din totalitatea litigiilor de naur

administrativ, dup sistemul de drept pozitiv adoptat n diverse state.3 Pentru definirea complet a noiunii de contencios administrativ se desprind cteva elemente eseniale. n primul rnd, se poate afirma c activitatea desfurat de instanele de contencios administrativ este de a soluiona cu putere de adevr legal, un conflict juridic, n care cel puin una din pri este un serviciu public administrativ. n al doilea rnd, organele care nfptuiesc aceast activitate, special create, fac parte din sistemul organelor judectoreti. n al treilea rnd, obiectul de contencios administrativ l constituie: a) anularea ori modificarea unui act administrativ de autoritate; b) obligarea autoritii administrative la rezolvarea unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege;
c) repararea pagubei ce i-a fost cauzat prin emitere actului administrativ

de autoritate, ori prin refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege. Astfel, prin contencios adminstrativ, se nelege activitatea de soluionare, cu putere de adevr legal, de catre instanele de contencios administrativ competente, potrvit legii, a conflictelor juridice n care cel puin una din pri este un serviciu public administrativ, iar conflictul juridic s-a nscut din adoptarea sau emiterea unui act administrativ de autoritate ilegal ori din refuzul de a rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut dde lege. n doctrina romneasc interbelic, noiunea de contencios administrativ este utilizat fie ntr-un sens larg, materia, evocnd totalitatea litigiilor dintre

administraie i particulari (indiferent cine soluioneaz litigiul, un organ judectoresc sau un organ administrativ), fie ntr-un sens strict, evocnd litigiile soluionate numai de instanele judectoreti. Profesorul Constantin Rarincescu definea contenciosul administrativ ca fiind totalitatea litigiilor nascute ntre particulari i administraiunile publice cu ocaziunea organizrii i funcionrii serviciilor publice i n care sunt puse n cauz reguli, principii i situaiuni juridice aparinnd dreptului public. Pentru nelegerea corect a noiunii de contencios administrativ sunt necesare unele precizri:
-

Sunt de competena

instanelor judectoreti de cotencios

administrativ (n cadrul seciilor de contencios administrativ ale tribunalelor judeene i al municipiului Bucureti, ale Curii de Apel i Secia de contencios administrativ a Curii Supreme de Justiie), litigiile prevzute de art.1 din Legea contenciosului adiministrativ nr.29/1990, potivit crora, orice persoan fizic sau juridic, dac se consider vtmat n drepturile sale, recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autoriti administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drpt recunoscut de lege, se poate adresa intanei judectoreti competente, pentru anularea actului, recunoaterea dreptului pretins i repararea pagubei ce i-a fost cauzat 5. La acestea i prevederile art.48(1) i 122(4) din Constituia Romniei de la 21 noiembrie 1991. Astfel, art.48(1) privind Dreptul persoanei vtmate de o autoritate public, prevede: persoana vtmt ntr-un drept al su de o autoritate public, printrun act administrativ sau prin nesoluionarea n termenul legal a unei cereri, este ndreptit s obin recunoaterea dreptului pretins, anularea actului i repararea pagubei iar art, 122(4) prevede c

prefectul poate ataca n faa instanei de contencios administrativ un act al consiliului judeean, al celui local sau al primarului n cazul n care consider actul ilegal. 6
-

Sunt de competena

instanelor de drept comun, litigiile date n

competena lor prin legi speciale(conform Legii nr. 29/1990).


-

Sunt de competena unor organe de jurisdicie special care funcioneaz n acdrul unor organe ale administraiei publice, litigiile date prin lege, n competena acestor organe (cazul organelor jurisdicionale din sistemul Curii de Conturi, a M.Ap.N. i M.I.).

Trecerea activitii de contencios administrativ n competena instanelor judectoreti specializate i a celor de drept comun, precum i a jurisdiciilor speciale administrative nu se poate realiza dect numai printr-o lege organic7. De aici rezult rolul acestei instituii juridice n aprarea drepturilor fundamentale ale omului i cetaeanului.

****************************
4

C.G. RARICESCU, Op. Cit.,pag.33

5 Legea nr.29/1990 art.1 6 Constituia Romniei din noiembrie 1991 7 Valentin I. Priscraru, contenciosul administrativ romn, ed.All, bucureti,1994,pag. 5 1.1. SECIUNEA I

EVOLUIA ISTORIC A CONTENCIOSULUI ADNMINISTRATIV N ROMNIA

Contenciosul administrativ romn are rdcini adnc nfipte n istoria rii noastre. El are o evoluie istoric deosebit, determinat fiind de modificrile ce au avut loc de-a lungul timpului n istoria rii. Contenciosul administrativ a fost instituit pentru prima dat n ara noastr prin Legea pentru nfiinarea Consiliului de Stat din 11 februarie 1864, dup sistemul francez. n perioada 11.02.1864-12.07.1866,contenciosul administrativ a fost realizat de ctre Consiliul de stat care avea trei categorii de atribuii: a) n materie legislativ(de pregtire a proiectelor de legi); b) administrativ; c) de contencios administrativ (rezult din Legea de organizare a Consiliului de Stat). Art.51 din Legea pentru nfiinarea Consiliului de Stat arat c atribuiile de contencios administrativ ale Consiliului de Stat se exercitau: a) n contra hotrrilor minitrilor date cu exces de putere sau cu nerespectarea dispoziiilor legilor i regulamentelor n fiin; b) n contra hotrrilor sau actelor de executare emise de prefeci sau ali ageni administrativi, date cu nerespectarea legilor i regulamentelor; c) n contra hotrrilor comisiunilor de lucrri publice, precum i n toate cazurile de natur contencios-administrativ ce i se vor atribui printr-o anumit lege. Cu privire la repararea pagubelor prin acte administrative ilegale, art.33 al aceleiai legi prevede c, n materie contencioas, cnd se atinge interesul unui particular sau persoan juridic, hotrrea Consiliului de Stat nu nchide drumul jurisdiciunilor tribunalelor, dect n cazul care anume se va

determina de lege sau n cazul n care prile vor da n scris c sunt mulumite de hotrrea Consiliului. Potrivit art.54: hotrrile Consiliului de Stat n materie contencioas se citesc n public, se transcriu ntr-un registru special i se vor nainta ministrului respectiv, iar art.55: dac hotrrea este definitiv, sau dac se d cu mulumirea prilor, se va executa prin ministerul respectiv sau prin decret domnesc care se vor anula sau modifica, dup caz, potrivit hotrrii Consiliului de Stat, actul administrativ atacat n contencios administrativ. Privind natura activitii Consiliului de Stat, profesorul G.C. Raricescu spunea:n aceast faz, Consiliul de Stat francez, care servise, n mare parte, ca model legiuitorului romn.8 n perioada 12.07.1866-01.07.1905 Consiliul de Stat a fost desfiinat prin Legea pentru mprirea diferitelor atribuiuni ale Consiliului de Stat din 12 iulie 1866, iar atribuiunile lui n materie de contencios administrativ au fost mprite ntre Curile de apel i instanele judectoreti de drept comun. Potrivit art.7 din Legea din 12 iulie 1866, toate cauzele deferite Consiliului de Stat, ca instan superioar a consiliilor judeene sau a comitetelor permanente, prin art.27 al Legii rurale, se vor judeca de curile de apel respective, cu recurs n casaie pentru cauz de incompeten i de exces de putere , iar conform art.8, celelalte afaceri de natur contencioas, pe care Consiliul de Stat le judec, sau pe temeiul legii sale constitutive sau n temeiul unei legi speciale, se vor judeca de instanele judectoreti, dup regulile ordinare. De la 1866 i pn n 1905, particularul nu putea cere despgubiri dect pe calea dreptului comun, dar actul administrativ continua s-i produc efectele.

n aceast perioad, n temeiul excepiei de ilegalitate, instanele judectoreti verificau legalitatea unor acte administrative i dac le apreciau c sunt ilegale, la pronunarea soluiei nu ineau seama de cuprinsul acestora . n perioada 1 iulie 1905-25 martie 1910 La 1 iulie 1905 a fost adoptat Legea pentru reorganizarea naltei Curi de Casaie i Justiie (sau legea Bdru). Prin aceast lege, Sectiunea a III-a a naltei Curi de Casaie i Justiie devine competent s judece recursurile in contra regulamentelor i ordonanelor fcute cu clcarea legii dd puterea central, judeean, comunal sau de alte autoriti publice, n afar de actele de guvernmnt, precum i recursurile n contra decitziilor i ordonanelor prefecilor, primarilor i a altor autoriti publice prin care s-ar viola u drept patrimonial, precum i n contra refuzului acestor autoriti de a rezolva o cerere relativ la un asemenea drept. n articolul 62 al prezentei legi se afirm c: actul administrativ casat se socotete ca i cum nu ar fi fost i nu are nici o putere, deci, contenciosul era doar un contencios de anulare. Este neindoielnic c legiuitorul din 1905 a voit s nfiineze n aceast form un contencios de anulare, adic un mijloc judectoresc de a cerceta legalitatea actelor administrative i de a hotr anularea lor.11 n perioada 25 martie 1910- 17 februarie 1912 Prin Legea Curii de Casaie i Justiie din 25 martie 1910 (numit i legea Toma Stelian), sistemul contenciosului administrativ instituit prin Legea din 1905, a fost desfiinat, iar cauzele de aceast natur se soluionau de ctre tribunalele de jude. Astfel art.74 prevedea c: pricinile dintre particulari i stat, judee i comune sau alte autoriti publice, pentru

vtmarea drepturilor particularilor prin acte administrative de autoritate, se vor judeca de urgen i cu precdere asupra tuturor celorlalte afaceri. . ***************************
8 9

G.C. Raricescu, Op cit., pag. 76 curtea de Casaie i Justiie, Seciunea I, Decizia nr.1705/1924 G.C. Raricescu, Op cit., pag. 82 Ibidem pag.90

10 11

Acelai articol reglementeaz unele reguli de procedur, iar n art.75 sunt cuprinse norme ce reglementeaz modul de executare al creanelor particularilor de ctre autoritile administrative obligate la plat. n perioada 17 februarie 1912- 23 decembrie 1925 Prin Legea de reorganizare a Curii de Casaie i Justiie din 17 februarie 1912 (numit i Legea Cantacuzino), cauzele de contencios administrativ se atribuie din nou Seciei a III-a. Astfel, se prevedea c aceast secie judec: recursurile acelora care s-ar pretinde vtmai n drepturile lor, printr-un act administrativ de autoritate fcut cu clcarea legii, precum i recursurile n contra refuzului autoritilor administrative de a rezolva o cerere relativ la un asemenea drept.. Erau guvernmnt. n perioada 23 decembrie 1925 9 iulie 1948 Constituia din 1923 reglementeaz n articolul 99 dreptul celor vtmai printr-un decret sa o dispoziie semnat su contrasemnat de un ministru de a obine despgubiri, precizndu-se c actul ilegal al ministrului nu descarc de rspundere solidar pe funcionarul care a contrasemnat, dect n cazul cnd acesta a atras atenia ministrului n scris. exceptate actele de

n art. 107, alin.3 din Constituia

din 1923 se arat: Cel vtmat

drepturile sale, fie printr-un act administrativ de autoritate, fie printr-un act de gestiune fcut cu clcarea legilor i a regulamentelor, fie cu rea-voin a autoritilor de arezolva cererea privitoare la u drept, poate face cerere la instanele judectoreti pentru recunoaterea dreptului su. n alin. 4 al aceluiai articol se arat c : Organele puterii judiciare judec dac actul este ilegal, l pot anula sau pot pronuna daune civile pn la data restabilirii dreptului vtmat, avnd i cderea de a judeca i cerearea de despgubire,fie contra autoritilor administrative chemate n judecat, fie contra funcionarului vinovat . n alioniatul 5 se prevede ca : Puterea judectoreasc nu are cderea de a judeca actele de guvernmnt, precum i actele de comandament cu caracter militar. n aplicarea prevederilor constituionale din art.107 din Contituia de la 1923, a fost adoptat Legea pentru contenciosul administrativ din 23 decembrie 1925. Astfel, n ara noastr a nceput o nou perioad care a durat pn n iulie 1948. Prin aceast Lege, n temeiul Constituiei din 1923, n ara noastr s-a instituit un contencios administrativ de plin jurisdicie ce se caracteriza prin aceea c instana putea anula actul administrativ de autoritate ilegal, putea obliga autoritatea administrativ la rezolvarea cererii i putea acorda despgubiri pentru acoperirea pagubelor produse prin actul administrativ ori prin refuzul de a rezolva o cerere pentru recunoaterea dreptului su. n perioada 9 iulie 1948 1 septembrie 1967 n 1948 contenciosul administrativ a fost desfiinat. Lipsea n primul rnd obiectul proprietii private care fusese desfiinat prin actul de naionalizare din 11 iunie 1948, la care s- au adugat, ncepnd cu anul 1949, cooperativizarea, care de fapt desfiina i proprietatea privat a ranilor

asupra pmntului i a inventarului viu i mort din gospodariile rneti. Abia Constituia din 1965, n art.34, vorbete de dreptul de petionare, pentru ca n art. 35 s prevad c: Cel vtmat intr-un drept al su printr-un act ilegal al unui organ de stat poate cere organelor competente n condiiile prevzute de lege, anularea actului i repararea pagubelor. n perioada septembrie 1967- decembrie 1990 n ara noastr, contenciosul administrativ a fost nfptuit de ctre instanele judectoreti n condiiile Legii nr. 1/26 iulie 1967 cu privire la judecata de ctre tribunale a cererilor celor vtmai n drepturile lor prin acte administrative ilegale. Contenciosul administrativ era unul de plin jurisdicie. Tribunalul, judecnd cererea, putea s oblige pe prt s emit un act administrativ ori un certificat, o adeverin sau orice alt nscris. n cazul admiterii cererii, tribunalul va hotr i asupra despgubirilor cerute. Executarea celor dispuse prin hotrre judectoreasc se va face n termenul stabilit n cuprinsul ei iar n lipsa acesteia, nu ami trziu de 30 de zile de la comunicarea hotrrii .(art.11). Art. 14 prevede c dispoziiile Legii nr.1/1967 nu sunt aplicabile: 1. actelor administrative privind aprarea rii, securitatea statului sau ordinea public;
2. actelor n care organul administrativ particip ca persoan

juridic de drept civil; 3. cererile organizaiilor de stat privitoare la actele administrative; 4. actelor administrative de jurisdicie i cele pentru controlul crora legea prevede o alt procedur jurisdicional dect cea din prezenta lege.

SECIUNEA a II-a

CATEGORII DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV 1.2.1 CONTENCIOSUL ADMKINISTRATIV DE ANULARE Contenciosul administrativ de anulare este acela n acre instana de contencios administrativ este competent s asnuleze sau s modifice un act administrativ de autoritate adoptat ori emis cu nerespentarea legii sau s oblige serviciul public administrativ s rezolve o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege. Instana nu este competent s rezolve i problema reparrii daunelor. Aceast problem se rezolv, n cadrul unui litigiu separat, de ctre instanele de drept comun.13 aceast categorie de drept administrativ era regelmentat n ara noastr prin Legea pentru nfiinarea Consiliului de Stat din 11 februarie 1864 care n art.33 prevedea c n materie contencioas, cnd se atinge interesul unui particular sau persoane juridice, hotrrea Consiliului de Stat nu nchide drumul jurisdiciunii tribunalelorordinare, dect n cazurile caere anume se vor determina de lege, sau n cazul cnd pile vor da nscirs mulumirea de hotrrea Consiliului. . Tot un contencios administrativ de anulare3 a fost i cel intituit prin Legea pentru reorganizarea Curii de Casaie i Justiie din 1 iulie 1905. 1.2.2. CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV DE PLIN JURISDICIE

2contenciosul administrativ de plina jurisdicie este acela n care instana de contencios administrativ este competent potrvit legii, s anuleze ori s modifice actul administrativ de autoritate atacat, sa oblige serviciul public administrativ s rezolve o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege i s acorde daunele cauzate, de serviciul public admkinistrativ, particularului (persoan fizic sau juridic), prin actul administrativ de autoritate adoptat sau emis ori prin refuzul de a rezolva o cerere referitoare al un drept recunoscut de lege. Cererea de despgubiri se formuleaz n cadrul aciunii iniiale sau separat, dup cum, la data introducerii actiunii era sau nu cunoscut paguba i ntinderea ei.14 Suntem n prezena unui contencios administrativ de plin jurisdicie n cazurile n care instana de contencios administrativ este competent s: a) anuleze actul administrativ de autoritate prin care un reclamant a fost vtmat ntr-un drept al su recunoscut de lege; b) modifice un act administrativ de autoritate care prin prevederile a cror modificare se cere, reclamantul a fost vtmat intr-un drept al su recunoscut de lege; c) oblige serviciul public administrativ s trezolve cererea unui reclamant, referitoare la un drept al su recunoscut de lege; d) oblige serviciul public de administratie la repararea pagubei ce i-a fost cauzat reclamantului prin actul administrativ de autoritate emis, ori prin refuzul de a rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege. Coninutul contenciosului administrativ de plin jurisdicie a fost desprins din prevederile art.11 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, potrivit carora instana, soluionnd seciunea, poate, dup caz, s anuleze n tot sau n parte-cnd l anuleaz n parte nseamn c l modific actul

administrativ, s oblige autoritatea administrativ emit un act administrativ sau s elibereze un certificat, o adeverin sau orice alt nscris. n cazul admiterii cererii-prevede alineatul 2 al aceluia articol-insana va hotr i asupra daunelor materiale i morale cerute.15

******************************
13

Valentin I.Prisacaru,tratat de drept administrativ romn ed. Lumina Valentin I.Prisacaru, Op. Cit.,pag.7 Valentin I.Prisacaru,Op.cit.,pag. 7-8

Lex,1993,pag.278
14 15

1.2.3.

CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV N DREPTUL

COMPARAT

Coninutul i sfera contenciosului administrativ, ca fenomen juridic, i implicit a noiunii respective, au variat de la o ar la alta, n aceeai ar de la o perioad la alta, de la un autor la altul. Aceste orientri diferite ale doctrinei ce au avut, firesc, ecou n legislaie, precum i n jurispruden sunt determinate, n principal, de interrelaiile care au fost fundamentate ntre sensul material i sensul formal-organic al contenciosului administrativ. Din punct de vedere formal-organic se cunosc trei mari sisteme de contencios administrativ: sistemul administratorului judector; sistemul francez al jurisdiciei speciale administrative (tribunale administrative i Consiliul de Stat); sistemul anglo-saxon al instanelor de drept comun, competente i n materia contenciosului administrativ. Dup cum se arat constant n literatura de specialitate, sistemul administratorului judector era dominant n majoritatea statelor pn la revoluia burghez din Frana, deoarece jurisdicia administrativ se identifica cu administraia activ: a judeca administraia este tot a administra".

Odat cu victoria Marii Revoluii Franceze, ncepnd cu Frana, majoritatea statelor europene au trecut la organizarea organelor statului potrivit cerinelor principiului separaiunii puterilor n stat i anume n: organe ale puterii legislative, ale puterii executive i ale puterii judectoreti. Cu toate acestea chiar Frana a fost primul stat care a ncredinat contenciosul administrativ administraiei, astfel nct s-a instituit de la nceput dualitatea jurisdiciei, o jurisdicie de ordin judiciar i alta de ordin administrativ.

n doctrina francez din secolul trecut contenciosul administrativ era definit prin raportare la organele competente a soluiona litigiile dintre administraie" i administrai". Cum n Frana s-au nfiinat, nc din perioada revoluiei, tribunale administrative, n sistemul Consiliului de Stat, s-a ajuns la coincidena ntre sensul organic (formal) i cel material i la urmtoarea definiie dat de autorii francezi: contenciosul administrativ Sistemul 1. paralel cuprinde francez ansamblul se litigiilor bazeaz activitilor separat de pe competena dou de tribunalelor principii activitile administrative". fundamentale: judiciare; judiciara.

Principiul i

separrii

administrative de

2. Principiul separrii administraiei active de justiia administrativ, care constituie un ordin de jurisdicie puterea

Specificul sistemului francez const tocmai n faptul ca justiia administrativ are propriul su organ suprem, anume secia de contencios a Consiliului de Stat, care, n ansamblu, ne apare ca o autoritate a puterii executive" i nu a puterii judiciare". Aa se explic de ce jurisdiciile administrative sunt compuse din

consilieri

juridici

(ai

Guvernului

ai

administraiilor)

nu

din

magistrai.

Sistemul francez al tribunalelor administrative, ca instane de contencios administrativ de fond i cu tribunale administrative supreme, ca instane de fond i de apel sau recurs, a fost preluat de majoritatea statelor europene, printre care menionm: Belgia, Finlanda, Germania, Grecia, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Spania, Suedia, etc.

n fine, n sistemul anglo-saxon, dreptul de a controla legalitatea actelor adoptate sau emise de organele administraiei publice se exercit de instanele de drept comun. Sistemul anglo-saxon este adoptat i n unele ri europene, cum sunt Danemarca, Islanda i Norvegia.

Fr a critica sau a elogia unul sau altul din cele dou sisteme, ne raliem opiniei acelor autori care consider c cea mai bun soluie pentru realizarea finalitii acestei instituii controlul legalitii actelor administrative de autoritate emise de organele administraiei publice o constituie controlul acestei legaliti de ctre organele puterii judectoreti i, n cadrul acestei activiti, controlul unor organe specializate ale puterii judectoreti, aa cum sunt seciile de contencios administrativ.

Jurisdicia administrativ a fost organizat nc din anul al VIII-lea de la revoluie (n Frana), prin nfiinarea a dou grade de jurisdicie i anume consiliile de prefectur n fiecare departament, ca prim instan, i Consiliul de Stat, att ca instan de fond, ct i ca instan de recurs.16 Consiliile de prefectur soluionau, la nceput, doar conflictele juridice nscute din aplicarea impozitelor, din vnzarea bunurilor de stat, la care se adaug mai apoi acele rezultate din alegerile organelor locale. Consiliile de prefectur au fost remaniate prin Decretul-lege din 6-26 septembrie 1926, nfiinndu-se 22 de consiliii interdepartamentale ce funcionau autonom.

Prin reforma din 30 septembrie 1953 au fost nfiinate tribunalele administrative interdepartamentale, ca organe de jurisdicie administrativ de drept comun, desfiinndu-se totodat, consiliile de prefectur.17.n afara sistemului tribunalelor administrative, cu cele trei grade de jurisdicie, n Frana sunt organizate i funcioneaz o serie de altze organe de jurisdicie administrativ cum sunt:
a)

Curtea de Conturi- cu atribuii administrative (de control) i atribuii jurisdicionale;

b) Curtea de disciplin bugetar i financiar- compus din membrii ai Consiliului de Stat i ai Curii de Conturi i competent s sancioneze nclcrile diciplinei bugetare i financiare svrite de agenii civili i militari de stat; c) Consiliul Superior al Magistraturii- care aplic sanciuni disciplinare magistrailor;
d)

Jurisdicii n materia educaiei nationale, formate din consilii departamentale, academice, universitare;

e) Jurisdicii profesionale;

f)

Comisiile de control ale bncilor, care sunt, ntr-un anumit fel, consilii de disciplin ale bncilor;

**************************
16 17

Ibidem pag.9 B.Pacteau, Contentieux administratif,Paris,1985

g)

Alte jurisdicii speciale(exemplu: Comisia Central de ajutor social, Comisiile departamentale pentru munca handicapailor etc..)18 n majoritatea statelor europene ca Belgia, Finlanda,

Germania, Grecia, Italia, Olanda, Portugalia, Spania, Suedia funcioneaz (cu unele reglementri specifice) sistemul tribunalelor administrative, ca instane de contencios administrativ de fond i cu tribunalele administrative supreme ca instane de fond, de apel sau recurs.19. n Belgia contenciosul administrativ pentru exces de putere este de competena Consiliului de Stat, mai exact a seciei sale administrative, n timp ce contenciosul administrativ de plin jurisdicie al actelor sau faptelor administraie este de competena tribunaleleor ordinare. Totui, unele litigii ce in de contenciosul de plin jurisdiie sunt atribuite spre soluionare instanelor administrative. n anul 1918 se creaz n Finlanda Curtea Administrativ suprem, menionat de Constituia finlandez din 1919 alturi de Curtea Suprem de Justiie,

ca fiind una dintre cele dou jurisdicii principale ale rii, este competent s judece n ultim instan litigiile administrative.20 n subordonarea Curii Administrative Supreme funcioneaz tribunalele administrative provinciale, care nu dispun de autonomie administrativ, deoarece ele funcioneaz n relaie cu consiliile prefecturilor. n cadrul unei viitoare reforme, ele urmeaz s devin instae judectoreti autentice, subordonate Ministerului Justiiei. Curtea judec de asemenea recursurile mpotriva deciziilor Consiliilor de Minitri, ale ministerelor, ale direciilor centrale etc.21 Cetenii pot folosi recursul administrativ (mpotriva decizilor autoritilor administrative ale statului i ale unitilor administrativ teritoriale), sau recursul comunal (mpotriva deciziilor consiliilor municipale i comunale). n art.93 din Legea fundamental a Germaniei sunt enumerate 5 ordine de jurisdicie ale cror curi supreme sunt : Curtea Federal de Justiie, Curtea Federal Administrativ, Curtea Federal de Finane, Curtea Federal a Muncii, Curtea Federal de Contencios Social.

n Germania funioneaz 33 de tribunale administrative de prim instan, competente pentru toate litigiile administrative de competen teritorial a landurilor. Sunt exceptate de la competena tribunalelor administrative trei categorii de litigii: a) cele date n competena jurisdiciunilor constituionale ale landurilor i ale federaiei; b) litigiile de drept privat sau care aparin jurisdiciilor ordinare prin voina legii;
c)

litigiile de drept public date n competena unor tribunale speciale: tribunale de finane, tribunale de contencios social, tribunale disciplinare ale funcionarilor federali i ai landurilor, tribunale disciplinare militare, ale judectorilor, tribunale profesionale ale unor profesii libere (avocai, notari, medici). n Germania funcioneaz 33 tribunale administrative, ca jurisdicii de prim instan, competente pentru toate litigiile administrative de competena teritorial a landurilor i 10 tribunale administrative superioare, ca instane de apel mpotriva hotrrilor pronunate

de tribunalele administrative i ca instan de revizuire a hotrrilor pronunate de tribunalele administrative pentru cauzele n care nu e deschis calea apelului. n materia contenciosului administrativ, cetenii germani au dreptul la urmatoarele forme de aciuni:
-

aciunea n anulare- prin care se urmrete s se anuleze, pentru ilegalitate, un act administrativ individual;

- aciunea n obinerea unei prestaii- obligarea unei autoriti adminstrative la emiterea unui act administrativ individual pe care administraia refuz sau omite s-l elibereze; - aciunea n declarare- are ca obiect constatarea de ctre judectorul instanei de contencios administrativ, cu autoritate de lucru judecat, a existenei unei situaii juridice sau a constatrii nulitii unui act administrativ ilegal;
-

aciunea n controlul legalitii normelor ce are ca obiect verificarea legalitii reglementrilor locale adoptate n aplicarea normelor federale.22

n Grecia, contenciosul administrativ a fost organizat nc din secolul al XIX-lea, perioada monarhiei absolute, cnd au fost nfiinate Consiliul de stat i tribunalele administrative, cu daou grade de jurisdicie. n prezent, n Grecia, organizarea justiiei administrative cuprinde:
a)

tribunalele administrative de prim instan, n numr de 28, care sunt instane de drept comun pentru contenciosul administrativ de plin jurisdicie; curile administrative de apel , n numr de 7, competente s judece, n prim i ultim instan, cauzele determinate de contractele administrative, apelurile tribzunalele mpotiva deciziilor de pronunate prim de administrative instan,

b)

recursurile pentru exces de putere etc.


c)

Consiliul de Stat, organizat pe patru secii i putnd funciona i n plen, judec: recursurile n anulare, a actelor administrative att individuale c i regelmentare (nuormative) fiind, din acest punct de vedere, judector n anulare de drept comun; recursurile n casare mpotriva deciziilor pronunate de

tribunalele

administrative;

recursurile

de

plin

jurisdicie date n competena sa printr-o dispoziie special a Constituiei.23 n Italia exist un sistem dualist al contenciosului administrativ, n sensul c litigiile dintre administraia public i ceteni sunt atribuite, spre soluionare, ambelor ordine de jurisdicie existente: jurisdicie ordinar i jurisdicie adeministrativ. Alturi de jurisdicia administrativ ordinar (Consiliul de Stat i tribunalele administrative regionale), aici funcioneaz i o serie de jurisdicii administrative speciale , competente n anumite materii (Curtea de Conturi, comisiile de control fiscal, Tribunalul Apelor). n Olanda exist un sistem de control al actelor administrative, ce are trei caracteristici i anume : rolul important al recursurilor administrative, multitudinea jurisdiciilor administrative i rolul deosebit al judecturului judiciar. Recursul administrativ este ntotdeauna un recurs de plin jurisdicie, n cadrul cruia organul de jurisdicie

controleaz att legalitatea ct i oportunitatea actului contestat. n lipsa unui judector administrative general, legea a creat, succesiv, mai multe jurisdicii administrative pentru domenii mai mult sau mai puin limitate, cum ar fi: -judectorul de asigurri sociale, consilii de apel i Consiliul Central de Apel; -judectorul funciei publice, tribunale ale funciei publice i Consiliul Central de Apel, -judectorul administrativ economic, Colegiul de Apel pentru Industrii, creat pentru domeniul organizrii profesionale de drept public, dar care a devenit, treptat, judectorul administrative economic cvasi-general, -jurisdicia fiscal. Potrivit legii olandeze, practica judectorului judiciar, deci a treia form de control a actelor administrative, este folosit n cazurile: a) comportamentelor de fapt, b) actelor administrative de aplicare general i c) aciunilor pentru repararea pagubelor. n Spania, sistemul instanelor judectoreti este format din: tribunale civile, tribunale penale, tribunale

administrative

tribunale

sociale,

iar

din

1985

funcioneaz i un contencios administrative militar. n Elveia, contenciosul administrativ este supus att unor reglementri federale, ct i unor norme cantonale, ceea ce duce la existena a 26 de sisteme diferite.26 n dreptul englez, controlul judiciar are n vedere executarea de ctre tribunale a dreptului de a stabili dac un act administrativ este sau nu legal i de a dispune msurile necesare pentru remedierea lui. Dar, ntruct dreptul administrativ se afl, sub mai multe aspecte, n stadiul <<adolescenei tardive>>, nu exist reguli uniforme pentru a trata contenciosul nte cetean i administraie sau ntre organele administraiei publice nsi. Pentru fiecare tip de contencios exist un regim special.27 n dreptul englez, jurisdiciilor speciale (administrative) le este propriu <<recursul de plin jurisdicie>>, n timp ce recursurile n anulare aparin jurisdiciilor judiciare, care folosesc proceduri multiple i sunt organizate la bnivel naional. n SUA sistemul administrativ este subordonat celui judiciar. Sub aspect organizatoric, fiecare minister sau

departament, ca i fiecare agenie de autoritate are, n materie de jurisdicie administrativ, o structur proprie. La nivelul foecrei ierarhii administrative se afl un fel de consiliu de contencios administrativ, iar adesea, la nivel superior ca un consiliu administrativ suprem, se afl nsui ministrul n ori eful nu departamentului exist ageniei un i sau sistem faptelor autoritii.28 Norvegia al organizat (actelor independent al tribunalelor administrative. Controlul jurisdicional administrative) judiciar.29 n principiu, n Norvegia, toate instanele judectoreti sunt competente s soluioneze cauzele aparinnd oricrei ramuri ale dreptului. n Canada, contenciosul administrativ apare ca un rezultat al unui amestec hibrid de influiene britanice i americane.30 Tribunalele administrative n Canada sunt un ansamblu de tribunale specializate, prezidate de un judector ori de un comisar nsrcinat cu aplicarea legii administraiei este de competena judectorului

dup o procedur cvasijjuridicional. Astfel de tribunale sunt de exemplu: Curtea de Impozite, Curtea de Apel pentru Imigrani, Comisia pentru Transporturi, Tribunalul concurenei etc.. Activitatea acestor tribunale const n exercitarea, pe calea revizuirii sau apelului, a unui control asupra actelor administrative (numit justiie administrativ de mas). n afar de acest contencios administrativ mai exist un contencios nobil care se exercit de Curtea Superioar i privete controlul de legalitate al deciziilor sau omisiunilor (de a nu emite un act administrativ) oricrei autoriti aparinnd puterii executive.

CAPITOLUL II

PRILE LITIGIULUI, OBIECTUL ACIUNII I INSTANELE DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV 2.1. SECIUNE I 2.1.1.CARACTERUL CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV INSTITUIT PRIN LEGEA NR.29/1990

Contenciosul administrativ n Romnia de dup Revoluia din Decembrie 1989 are ca baz legal Constituia i Legea nr.29/1990. Fundamentul juridic al instituiei contenciosului administrativ l costituie art.21 i art. 48 din Constituie i art.1 din Legea nr.29/1990. Astfel, n art.21, Constituia recunoate accesul liber al persoanelor la justiie, statund c: Orice persoan se poate adresa justiiei pentru aprarea drepturilor, a libertilor i a intereselor sale legitime.32 Art.48 din Constituie prevede c : Persoana vtmat ntr-un drept al su de o autoritate public printr-un act administrativ sau prin nesoluionarea n termenul legal a unei cereri este ndreptit s obin recunoaterra dreptului pretins, anularea actuluii i repararea pagubei. Condiiile i limitele exercitrii acestui drept se stabilesc prin lege organic.33 Art.1 din Legea nr. 29/1990 prevede c orice persoan fizic sau juridic, dac se consider vtmat n drepturile sale, recunoscute prin lege, printrun act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autoriti administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adrasa instanei judectoreti competente, pentru anularea actului, recunoaterea dreptuluii precum i repararea pagubei ce i-a fost cauzat.34 Deci, aceste trei articole reprezint substana contenciosulu administrativ. Fa de cele menionate, contenciosul administrativ reglementat de Legea nr.29/1990 se caracterizeaz prin urmtoarele trsturi: -Este un contencios de plin jurisdicie (trstur ce reiese din art.11 din Legea nr.29/1990 )deoarece instana de judecat, soluionnd aciunea, poate nu doar s anuleze total sa paria actul administrativ ilegal ori s oblige

autoritatea admkinistrativ s emit un act administrativ, ci s i hotrasc n legtur cu daunele materiale i morale cauzate. n temeiul acestei legi, pot fi atacate n faa instanelor de contencios administrativ doar cazurile n care actele administrative de autoritate au fost adoptate sau emise i refuzul autoritii administrative de a rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege a intervenit dup trecerea unui termen de 30 de zile de la data publicrii (8 noiembrie 1990) n Monitorul Oficial, al Legii contenciosului administrativ nr.29/1990. n acest sens, sunt i prevederile art.19, potrivit caror prezenta lege nu se aplic actelor administrative emise anterior intrrii sale n vigoare.35
-

O a doua trstur are n vedere reglementarea unei proceduri prealabile . de a introduce aciunea la instana de

Astfel, reclamantul, nainte

contencios administrativ, trbuie s se adreseze autoritii administrative care a emis actul (sau autoritii ierarhic superioare acesteia) pentru ca aceasta s nlture actul ilegal i s repare eventuala pagub(prin recurs graios). Raiunea reclamiei prealabile const n a obliga administraia s se pronune cu privire la anularea actului sau s ia msuri pentru emiterea actului administrativ de reclamant.36 Persoanele fizice sau juridice lezate au dreptul de a pretinde autoritii administrative s-i exercite controlul asupra actelor emise n cadrul ei i de a reveni asupra acelora pe care le consider ilegale. Revocarea actelor administrative ilegale, trebuie efectuate de ctre autoritatea administrativ cu espectarea acelorai reguli de form avute n vedere la emiterea lor. n cazul actelor ilegale, efectul revocrii nu se produce doar pentru viitor, ci i pentru trecut(ex tunc) de la emiterea actului pn la anularea lui.37

Contenciosul administrativ are dou grade de jurisdicie:n fond i n recurs, ambele date n competena instanelor de contencios administrativ.

Pot fi atacate cu aciune n contencios administrativ i actele administrativ-jurisdicionale (n afar de cele din domeniul fiscal i contravenional) dup epuizarea cilor administrativ-jurisdicionale.

Aciunea n justiie poate fi formulat i mpotriva funcionarului autoritii administrative prte, care poate fi obligat la plata daunelor n mod solidar cu autritatea administrativ(art.13 din Legea 29/1990).

Textul articolului 13 prevede posibilitatea plii daunelor de ctrre persoana vinovat solidar cu autoritatea administrativ. Se consacr dreptul persoanei care se consider vtmat n depturile ei printr-un act administrativ i creia i-a fost cauzat o pagub, s se ndrepte cu aciune nu numai mpotriva autoritii administrative sau funcionarului acesteia n mod separat, ci s pretind obligarea la despgubiri n mod solidar, a funcionarului cu autorittea administrativ. n acest mod, reclamantul care a obinut o hotrre de obligaie solidar, poate s cear oricrui dintre cei doi executarea integgral (in solidium), fr posibilitatea pentru codebitorul obligat s opun beneficiul de diviziune; n acest fe,plata efectuat de unul dintre debitori- funciionar sau administraie-elibereaz pecellalt de obligaie.38 Aliniatul 2 al aceluiai articol 13 prervede c: Percoana acionat astfel n justiie poate chema n garanie pe superiorul su ierarhic de la care a primit ordin scris s semneze actul, a crui legalitate-total sau parial- este supus judecii.39 <<Chemarea n garanie>>se face potrivit art.60 i 61 din Codul de procedur civil. Aceasta trebuie depus la dosar odat cu ntmpinarea sau

cel mai trziu pn la prma zi de nfiare sub sanciunea de a fi judecat separat, dac prile nu convin ca s se judece odat cu aciunea principal. Funcionarul superior ierarhic introdus n proces pe calea chemrii n garanie devine parte n proces i se poate folosi de toate mijloacele de aprare prevzute de lege.
-

O alt trstur a contenciosului administrativ este aceea c instana de contencios administrativ poate hotr att asupra daunelor materiale, ct i asupra daunelor morale, fiind pentru prima dat cnd se consacr n legislaia romn rspunderea pentru daunele morale.

Reclamntul poate ins, pentru motive care l privesc, s solicite numai anularea actului administrativ ilegal i s-i rezerve dreptul de a solicita daunele materiale i morale pe calea dreptulii comun. Sub acest aspect, considerm c persoana care se consider vtmat printr-un act administrativ are un drpt de obtiune ntre aciunea n daune prevzut de Legea contenciosului administrativ i aciunea n despgubiri conform dreptului comun.40 2.1.2. PRILE N LITIGIU DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV 1. Calitatea de reclamant n litigiile de contencios administrativ, potrivit art.1 din Legea nr. 29/1990 este condiionat n primul rnd de capacitatea acestui de a sta n justiie (aceasta fiind prima condiie de exexercitare a aciunii de contencios administrativ). Deci, orice persoan fizic sau juridic, dac se consider vtmat n drepturile sale recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se pote adresa instanei judectoreti competente, pentru anularea actului, recunoaterea dreptului pretins i repararea pagubei ce i-a fost cauzat.41

Calitatea de reclamant o poate avea orice persoan fizic sau juridic, romn ori strin, chiar i un funcionar al adnministraiei publice, atunci cnd i se aduce atingere drepturilor pe care le are, prin acte administrative. De asemeni, calitatea de reclamant o poate avea chiar i o persoan juridic, un organ al administraiei publice(ex. O universitate, fa de actele emise de Ministerul nvmntului i Stiinei sau o regie autonom, n raporturile lor cu autoritile tutelare). A doua condiie de exercitare a aciunii de contencios administrativ este aceea a vtmrii unui drept recunoscut de lege reclamantului. Deci, pentru a avea calitatea de reclamant n litigiile de contencios administrativ, persoana fizic sau juridic, romn sau strin, trebuie s se considere vtmat n drepturile sale recunoscute prin lege (adic s fie prevzute de lege n favoarea persoanelor fizice sau juridice care invoc nclcarea acestui drept). Dreptul recunoscut de lege reclamntului are n vedere un drept subiectiv pe care legea l confer reclamantului i pe care autoritatea administrativ este obligat sa-l respecte sau s-l realizeze. n literatura de specialitate se mai precizeaz c: nu e necesar neaprat ca dreptul vtmat s fie de natur administrativ; el poate s aparin oricrei ramuri de drept. Important e ca vtmarea lui s fie rezultatul conduitei culpabile a organului administraiei publice, chiar dac acest organ nu este ntr-un raport direct juridic cu titularul dreptului.. Aciunea n justiie a reclamantului trebuie s prezinte un interes pentru el , cci far interes aceasta nu poate exista. De exemplu, dei reclamntul dovedete existena unui drept nclcat de auoritatea administrativ, reclamntul nu poate s se adreseze n justiie i s solicite anularea unui act deja revocat de organul care l-a emis, ori a fost anulat de organul ierarhic superior acestuia i care n-a produs efecte juridice.42

O alt condiie de exercitare a aciunii de contencios administrativ este cea ca vtmarea dreptului s fie cauzat printr-un act administrativ sau refuzul auturitii administrative de a rezolva cererea privitoare la un drept recunoscut de lege. n legtur cu aceast condiie sunt necesare unele precizri: - sunt considerate acte administrative doar actele juridice(de putere) ale unei autoriti administrative, nu i actele de putere ale unor autoriti publice; - numai actele administrative pot face obiect al aciunii de contencios administrativ pentru c numai acestea produc (nasc, modificsau sting) efecte juridice; numai actele administrative individuale contencios administrativ; -actul administrativ individual s fie susceptibil de executare(devine astfel dup ce a fost adus la cunotin persoanei n cauz); se consider act administrativ att refuzul manifestat expres ct i cel implicit, rezultat din tcerea administraiei sau din nepronunarea sa n termenul de 30 de zile sau alt termen prevzut de lege; autorul actului administrativ trebuie s fie o autoritate administrativ.43 Alt condiie necesar introdecerii aciunii n contencios administrativ este aceea de a indeplinirii procedurii administrative prealabile.
2.

pot fi obiect al aciunii n

Calitatea de prt n litigiile de contencios administrativ o poate avea orice autoritate administrativ, nelegnd prin autoritate administrativ serviciile publice administrative care realizeaz sarcinile puterii executive de satisfacere a intereselor generale ale societii.

Din prevederile art.13, al Legii nr.29/1990 potrivit crora, aciunile n justiie pot fi formulate i mpotriva funcionarului auturitii prte, care a eliberat actul sau care se face vinovat de refuzul rezolvrii cererii, dac se

solicit plat unor dspgubiri pentru prejudiciul cauzat prin actul emis sau prin ntrziere rezult c, prt(n anumite aciuni n contencios administrativ)poate fi i un funcionar public44. Legea d drept ns, acestuia,s cheme n garanie pe superiorul su ierarhic de la care a primit ordin scris s semneze actul a crui legalitate(total sau parial) e supus judecii sau invers. 2.1.3. OBIECTUL ACIUNII N CONTENCIOS ADMINISTRATIV Obiectul aciunii n contencios administrativ l poate constitui fie anularea unui act administrativ, fie obligarea unei autoriti administrative care refuz s rezolve o cerere i repararea pagubei ce i-a fost cauzat acestuia(actl administrativ ilegal sau refuzul nejustificat). Cu privire la actul administrativ ce formeaz obiectul unei aciuni n contencios administrativ, se reine c acesta, trebuie s fie un act administrativ de autoritate emis cu nerespectarea prevederilor legii. Nu pot fi atacate n justiie pe calea contenciosului administrativ- actele de gestiune i actele administrative cu caracter jurisdicional precum i cele pentru care legea prevede o alt procedur jurdic.45 n concluzie, se poate afirma c, pentru a putea forma obiectul unei aciuni n contencios administrativ, este necesar ca actul administrativ prin care o persoan fizic sau juridic de consider vtmat n drepturile ei, s fie un act administrativ de autoritate, pentru care legea special s nu prevad o alt procedur juridic de atac 46 n ceea ce privete caracterul de autoritate al actului administrativ, acesta trebuie s rezulte din natura lui de a fi adoptat sau emis, n baza i n vederea executrii legii de un serviciu public administrativ investit, prin lege, cu dreptul de a adopta sau emite asemenea acte sau, cum susinea

prof.C.G.Raricescu, acte svrite n vederea funcionrii serviciilor publice.47 n ceea ce privete a doua trstur, aceea c legea special s nu prevad o alt procedur judiciar de atac, se poate spune c, n multe cazuri, legea prevede c cel vtmat ntr-un drept al su printr-un act administrativ, se poate adresa instanelor judectoreti de drept comun i nu instanelor de contencios administrativ sau organelor administratiei publice ierarhic superioare. Astfel, judectoriile judec: plngerile mpotriva proceselor- verbale de constatare i sancionare a contraveniilor; contestaiilor mpotriva comisiilor judeene pentru aplicarea Legii fondului funciar; a proceselor- verbale de adjudecare a unor licitaii; contestaiilor mpotriva comisiilor judeene pentru aplicarea prevederilor Legii nr.112/1995 privind reglementarea situaiei juridice a unor imobile cu destinaie de locuine trecute n proprietatea statului. Organele administraiei publice ierarhic superioare pot judeca, de exemplu, contestaiile mpotriva deciziilor de aplicare a sanciunilor disciplinare aplicate de efii serviciilor publice descentralizate al e ministerelor; contestaiile mpotriva sanciunilor disciplinare aplicate cadrelor didactice et.c Instanele de contencios administrativ judeca aciunile mpotriva actelor administrative de autoritate adoptate sau emise de serviciile publice, ca instituii publice ori ca regii autonome de interes public. n legtur cu refuzul nejustificat al unei autoriti administrative de a rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege, ca obiect al aciunilor de contencios administrativ, se observ c legiuitorul, prin alin.2 al art.1 din Legea nr.29/1990 arat c :se consider refuz nejustificat de

rezolvare a cererii la un drept recunoscut de lege i faptul de a nu rspunde petiionarului n termen de 30 de zile de la nregistrarea cererii respective, dac prin lege nu se prevede un alt termen.48 ntr-o aciune, ntemeiat pe refuzul unei autoriti, o persoan fizic a cderut unui organ al administraiei publice s-i elibereze o adeverin care interesa pe fratele acesteia (a persoanei fizice care reclama). Pentru ca cel care a formulat aciunea nu era vtmat ntr-un drept al su, recunoscut de lege, aciunea a fost respins.49 Obiectul aciunilor n contencios administrativ poate cuprinde i cererea de reparare a pagubelor materiale i morale ce i-au fost cauzate reclamantului. Repararea pagubei poate fi solicitat, att prin aciunea n care se cere anularea unui act administrativ de autoritate emis ilegal sau obligarea la rezolvarea unei cereri referitoare la undrept rercunoscut de lege, ct i printro aciune separat. Astfel, art.12 din Legea nr.29/1990 prevede c :n cazurile n care cel vtmat a cerut anularea actului administrativ, fr a cere n acelai timp despgubiri, ntinderea pagubei nefiindu-i cunoscut la data judecrii aciunii de anulare, termenul de prescripie pentru cererea de despgubiri curge de la data la care a cunoscut sau ar fi trebuit s cunoasc ntinderea pagubei50. Pentru asemenea cereri, termenul de prescripie este, n opinia noastr, de tri ani.51.

2.1.4. ACTELE ADMINISTRATIVE EXCEPTATE DE LA CONTROLUL JUDECTORESC Evulia sistemului contencios n Romnia, dup adoptarea Constituie din 1866, prin exacerbarea litigiilor de drept comun i diminuarea, pn la

nlturarea total n anumite perioade, a litigiilor speciale, a impus ca anumite acte s fie exceptate de la aciunile n contencios administrativ. n perioada interbelic, aceast problem a fcut chiar obiectul reglementrii de ordin constituional. Astfel, n art.107, alineatul final din Constituia de la 1923, se preciza: Puterea judectoreasc nu are cderea de a jude ca actele guvernamentale precum i actele de comandament cu caracter militar.52 n art.2 al Legii nr.29/1990, privind contenciosul administrativ, se prevd o serie de acte administrative care sunt, fie complet excluse de la controlul judectoresc, fie supuse altor proceduri de control juridic sau jurisdicional dect cea stabilit prin legea menionat, fie sups unei proceduri de control judiciar specific, reglementat chiar prin Legea nr.29/1990. Astfe, potrivit acestei legi, nu pot fi atacate n justiie:
1. Actele care privesc rapoturile dintre Parlament sau Preedintele

Romniei i guvern . Aceste acet sunt fcute, n baza unei competene legale, de ctre Parlament i Preedintele Romniei, n raporturile cu Guvernul. Prin aceste acte sunt puse n micare atribuii care revin puterii legiuitoare, instanei prezideniale, n rapot cu Guvernul i respectiv atribuii ale Guvernului n rapot cu menionatele subiecte de drept. Socotim c, prin natura lor, raporturuile respective care fac obiectul acestor acte sunt emise, de ctre autoritile administrative de autoritate. Dac totui pe act, au caracter politic i nu sunt acte administrative de autoritate. Dac totui pe baza acestor acte sunt emise, de ctre autoritile administrative, acte administrative prin care se pretinde c s-au vtmat unele drepturi recunoscute de lege persoanelor fizice sau juridice, din interdicia prevzut de Legea contenciosului administrativ, rezult c actele respective nu pot face obiectul aciunii n contencios

administrativ i judectorul nu le poate controla nici pe calea excepiei de ilegalitate, n vederea acordarii de daune pentru pagubele suferite.53 Antonie Iorgovan precizeaz n legtur cu aceste acte c sunt avute n vedere dou categorii de raporturi: 1) Parlament-Guvern i 2) Preedintele Romniei- Guvern, iar n fiecare raport se includ att actele unui subiect, ct i actele celuilalt subiect.54 Privind primul raport, n art.110 din Constituie se prevede c : Guvernul i celelalte organe ale administraiei publice, n cadrul controlului parlamentar al activitii lor sunt obligate s prezinte informatiile i documentele cerute de camera Deputailor, de Senat sau de comisiile parlamentare, prin intermediul preedintelui acestora55 ntre aceste documente pot fi i hotrri ale Guvernului, date cu exces de putere, prin care se ncalc drepturi sau interese legitime ale persoanelor. Nu orice act al Guvernului care privete raporturile dintre Parlament i Guvern este i act de guvernmnt, unele sunt clar acte administrative fr ncrctur politic, care pot fi atacate n contencios administrativ.56 n ceea ce privete actele Guvernului n raporturile cu Preedintele Romniei, fa de dispoziiile Constituiei, reinem c acestea mbrac forma propunerilor (ex.-Preedintele Romniei acrediteaz i recheam reprezentanii dipomatici ai Romniei i aprob nfiinarea, desfiinarea i schimbarea rangului misiunilor diplomatice din Constiuie), a negocierilor unor tratate internaionale (ex. Preedintele Romniei nu poate incheia n numele Romniei, dect tratatele intenainale negociate de Guvern) sau a actelor juridice specifice prevzute de art.107 din Constituie. Prin eleminare, vor intra n sfera excepiei la care ne referim, numai propunerile, negocierile, punctele de vedere, nu i hotrrile, crora li se va aplica dreptul comun al contenciosului administrativ, respectiv ordonanele,

crora li se vor aplica regulile contenciosului administrativ constituional. Invers, actele Preedintelui care privesc raporturile sale cu Guvernul, ca regul, sunt acte cu acracter politic57. Astfel, potrivit Constituiei din 21 noiembrie 1991, pe baza votului de ncredere acordat de Parlament, Preedintele desemneaz un candidat pentru funcia de prim-ministru; numete Guvernul;revoc i numete membrii guvernului n cazul remanierii guvernamentale;consult Guvernul i particip la edinele acestuia; primete jurmntul primului-ministru i ai celorlali membri ai acestui; desemneaz un prim-ministru interimar; cere urmrirea penal a membrilor Guvernului pentru faptele svrite n exerciiul funcie lor; poate dispune suspendarea din funcie a unui membru al Guvernului, dac s-a cerut urmrirea penal; et..58
2. Actele admionistrative de autoritate i de gestiune ale organelor

de conducere din cadrul Parlamentului Expresia organe de conducere din cadrul Parlamentului are un sens foarte larg; ea evoc att organele de conducere ale fiecrei Camre, ct i organele de conducere ale aparatului, adic persoanele cu mari funcii de decizie.59 Actul administrativ de autoritate este un act unilateral (eman de la un singur organ) iar actul administrativ de gestiune este un act bilateral(ntre doi subieci). Prin acte administrative de gestiune se neleg acele acte juridice pe care administraia le face pentru conservarea, mrirea sau micorarea patrimoniului su60 Aciunea de contencios administrativ nu are ca obiect asemenea acte administrative care eman de la organele de conducere ale Parlamentului. Organele de conducere ale Parlamentului sunt organele situate n afara administraiei, ele fiind organe parlamentare. Ca atare, actele administrative

de autoritate i cele de gestiune nu pot fi controlate de instanele de contencios administrativ, deoarece nu sunt acte care emen de la o autoritate administrativ. n ceea ce privete aceast categorie de acte, ne aflm n prezena unei cauze de neprimire, tras din natura de la care eman aceste acte.61 Alexandru Negoi precizeaz referitor la aceasta:Nu exist nici o justificare pentru a scoate n afara contenciosului administrativ actele de autoritate i de gestiune, chiar ecle pe care le fac autoritile administrative din cadrul Parlamentului. La aceste instituii funcioneaz o serie de birouri, ncadrate cu funcionarri de carier, a cror situaie juridic trebui protejat, deschizndu-se posibilitatea folosirii aciunii n contencios administrativ n cazul nclcrii drepturilor lor. Pentru actele de gestiune, cu att mai mult nu se poate nltura posibilitatea aciunii n justiie n cazul ivirii unor astfel de litigii ntre stat i particulari n general credem c redactarea textului din Legea nr.29/1990 precum ca nu pot fi atacate n justiie, trebuie interpretat prin raportare la obiectul legii respective i anume c nu este aplicabil legea menionat actelor administrative de gestiune. Rezult de aici c pentru actele de gestiune nu se aplic reglementarea prevzut de legea contenciosului administrativ, care, dup cum am artat, privete numai actele administrative propriu-zise de autoritate. Deci, pentru actele de gestiune fcute de stat este deschis aciunea de drept comun.62
3. Actele administrative referitoare la sigurana intern i extern a

statului nu pot fi obiect al aciunii n contencios administrativ pentru cau un caracter preponderent politic i nu pot fi lsate la aprecierea judectorului.

n forma actualde exprimare a legii, actele respective, intervenind oricnd privitor la sigurana intern i extern a statului, orice msur de protecie care face obiectul actelor administrative, ar putea fi considerat referitoare la siguranma statului i excluse deci de contenciosul administrativ, ceea ce ni se pare a fi nejustificat n raport cu exigenele ocrotirii drepturilor ceteneti n condiiile statului de drept.63
4. Actele administrative referitoare la interpretarea i executarea

actelor internaionale la care particip Romnia . Acestea au acracterul actelor de guvernmnt i se refer la ncheierea, interpretarea i executarea tratatelor internaionale n care Romnia este parte, precum i la protecia diplomatic a cetenilor, lsndu-se Guvernului i Ministerului de Externe , puterii executive n general, responsabilitatea aciunii iplomatice. Textul legii vizeaz ntreaga categorie de acte i are scopul de a lsa Guvernului ntreaga responsabilitate cu privire la interpretarea i executarea actelor internaionale, fr a exista posibilitatea de acionare n contencios administratibv.64 Aceast excepie este explicat de profesorul C.G.Raricescu, prin necesitatea de a apra sigurana extern a statului, respectiv prin responsabilitatea exclusiv a Guvernului n materie diplomatic. Guvernul, afirm dnsul, fiind singurul n msur a aprecia i hotr svrirea unor acte cu caracter internaional care prin repercursiunile pe care le-ar avea sunt de o gravitate exceptional; n acest neles, libertatea i autunomia aciunii diplomatice a Gu vernului pot intra n noiunea de cerine de ordine superioar, de care ne vorbete Legea contenciosului administrativ.65

5.Actele administrative emise n circumstane speciale efectelor unor evenimente prezentnd pericol public.

pentru luarea

msurilor urgente, de organele executive, pentru evitarea sau nlturarea Aceste acte administrative s-ar prea, prin formularea cuprins n finalul aliniatului a di art.2 al Legii nr. 29/1990, c se refer numai la organele puterii executive, n realitate ns, aceste acte pot interveni de la autoritile administrative teritoriale, care includ, pe lng organele puterii executive i pe cele al administraiei locale66 n art.2 din legea menionat sunt enumerate cteva situaii n care se pot emite asemenea acte administrative: actele administrative emise ca urmare a strilor de necesitate sau cele emise pentru combaterea calamitilor naturale, incendiilor de pduri, epidemiilor, epizotiilor i a altor evenimente de aceeai gravitate.67. n acest text sunt grupate dou feluri de acte, deosebite prin natura lor. Primul se refer la ctele emise ca urmare a strii de necesitate. Asemenea acte adoptate de autoritatea administrativ n-ar putea avea,credem, dect un caracter provizoriu, pe perioada ct dureaz starea de necesitate, pe de alt parte, credem c asemenea acte ar trebui supuse ratificrii organului legisltiv.68 Al doilea fel de acte administrative pot fi adoptate, dup cum prevede textul, pentru evitarea sasu nlturarea efectelor unor evenimente periculoase, cum sunt calamitile naturale(extinderea unor boli infecioase la un numr mare de persoane dintr-o anumit colectivitate), epizotiile( extinderea unor boli infecioase la un num mare de animale dintr-o regiune). Dei aceste acte sunt exceptate de la Legea contenciosului administrativ de a putea fi contestate n justiie, judectorul este totui competent s verifice leglitatea acestora, cercetnd dac au fost emise n condiiile prescrise de lege, constatnd dac exist sau au existat circumstanele pentru care au fost

emise actele respective, ceeea ce costituie condiia de legalitate pe care trebuie s o ndeplineasc pentru a putea fi exceptate. Aceste circumstane privesc motivul i mobilul actelor administrative n cauz. 6. Acte de comandament cu caracter militar aceast categorie de acte administrative au fost exceptate n ara noastr, pentru prima dat, prin art.107 din Constituia de la 1923, care prevedea c puterea judectoreasc nu are cderea de a judeca actele de comandament cu caracter militar. Aceeai reglementare se gsete i n Legea contenciosului administrativ din 1925, precum i n art.2 alin b, din Legea contenciosului administratin nr. 29/1990. se contureaz astfel noiunea actelor de comandament cu caracter militar ca fiind actele fcute de organele militare, a cadrelor militare ncadrate n aceste uniti. Deci, aceste acte nu se adreseaz persoanelor fizice sau juridice din afaras unitilor militare,ele sunt fcute n legtur cu serviciile i ndatoririle militare,din cadrul serviciului, de aceea nu sunt susceptibile de a fi atacate n contencios administrativ. Ori de cte ori autoritile militare acioneaz n organizarea executrii i n executarea legii n raporturile cu persoanele fizice i juridice, sunt susceptibile de a fi contestate n contencios administrativ. Aceast precizare opereaz i n cazul n care vtmarea drepturilor privete persoanele care au calitatea de militar sau putnd s aib aceast calitate alorificnd un drept 70 (ex- trecerea n retragere a unui ofier sau refuzul de a i se recunoate dreptul la pensie este act susceptibil de aciune n contencios administrativ, acesta neavnd caracter de act de comandament militar). innd seama de faptul c Legea contenciosului administrativ nr.29/1990 nu cuprinde, n cadrul excepiilor de la aplicarea acesteia i actele autoritilor militare, altele dect cele de comandament cu caracter militar, socotim c instanele de contencios administrativ sunt completate s verifice

legalitatea actelor administrative care au caracter de comandamente militare cu condiia c aceste acte s nu ntruneasc trsturile actelor cu caracter militar, ci s fie acte administrative de autoritate asemntoare a actelor administrative de autoritate adoptate sau emise de oricare serviciu public administrativ. Majororitatea autorilor care s-au ocupat de aceast noiune au fcut distincia ntre actele de comandament cu acracter militar, care intervin n raporturile dintre autoritile militare i populaia civil i actele de comandament cu caracter militar care intervin n interiorul ierarhiei militare. Cele din prima categorie erau supuse controlului judectoresc pe calea contenciosului administrativ. Prin eliminare, n sfera noiunii de act de comandament cu caracter militar, au fost reinute numai actele care rspundeau principalei sarcini a unui asemenea comandament militar, aceea de a comanda, de a ordona ceva din punct de vedere militar72 7. Actele administrative pentru modificarea sau desfiinarea crora se prevede prin lege special, o alt procedur juridiciar, adic acele acte administrative de autoritate pentru care, prin legi speciale, controlul legalitii acestor acte este atribuit altor instane judectoreti dect cele de contencios administrativ.77. Aici se includ: actele de stare civil a cror legalitate este verificat de ctre judectorii, tot astfel, cel nemulumit pentru nerezolvarea cererii de eliberare a unui paaport se va putea adresa juddctoriei, actele referitoare la spaiul locativ de stat, sunt de asemeni de competena instanelor judectoreti(cu excepia celor date n mod expres n competena altor organe). Tot n legtur cu sesizarea instanelor de contencios administrtiv cu aciuni de competena altor instane judectoreti, s-a constatat c unele instane de contencios administrativ resping aciunile ca inadmisibile, iar altele i declin competena n favoarea judectoriilor

competente. n ceea ce ne privete, considerm ca ultima soluie este cea legal. 8.Actele de gestiune svrite de stat n calitate de persoan juridic i pentru administrarea patrimoniului su. Litigiile care se ivesc n legtur cu aceste acte se soluioneaz pe baza normelor de drept comun. Aa este cazul actelor unilaterale de dreptul muncii referitoare la inchiere, executarea ori ncetarea contractului de munc, n legtur cu care orice litigii sunt de competena organelor de jurisdicie a muncii. 9.Actele administrative adoptate n exercitarea atribuiilor de control ierarhic. Controlul ierarhic, se exercit ntr-o ierarhie administrativ, de autoritile sau funcionarii superiori, asupra unitilor si funcionarilor din teritoriu, aflai ntr-a anumit subordonare administrativ 75. Acest control se exercit, nu numai din punct de vedere al oportunitii i utilitii adoptrii sau emiterii actului respectiv. n aceste cazuri, potrivit textului citat, aceste acte administrative nu pot fi atacate n contencios administrativ, pentru c aceste instane sunt competente s aprecieze legalitatea actelor administrative de autoritate i nu oportunitatea adoptrii sau emiterii lor.76 10. Cererile privitoare la stabilirea i scderea impozitelor i taxelor, precum i amenzilor prevzute n legile de impozite i taxe. n art3 din Legea nr.29/1990 se arat c aceste cereri se rezolv de ctre organele prevzute de legea special i n condiiile stabilite de aceasta. Este cazul, de exemplu, al contestaiilor privind stabilirea, ncasarea i urmrirea impozitului pe profit care se rezolv (potrivit art. 19 din Legea nr.12/1991) de ctre direciile generale ale finanelor publice i a controlului financiar de stat i a municipiului Bucureti. mpotriva deciziei, date de aceste organe, se

poate face contestaie la Ministerul Finanelor, soluia dat de acest minister fiind definitiv. 11.Actele administrative jurisdicionale. Art.4 din Legea nr.29/1990 prevede c Actele administrative jurisdicionale cu excepia celor prevzute de art.3 i a celor din dmeniul contraveniilor pot fi atacate n contencios administrativ cu recurs, dup epuizarea cilor administrativ jurisdicionale, n termen de 15 zile de la comunicare, la secia de contencios administrativ a Curii Supreme de Justiie. Hotrrea curii este definitiv.77 De aici rezult c atunci cnd printr-o lege se prevede o anumit jurisdicie pentru contestarea unui act administrativ persoana vtmat n dreptul su prin acest act trebuie s foloseasc, mai nti, regulile jurisdiciei respectie . Aceasta inseamn de fapt o excepie de la regulile contenciosului administrativ. Dac actul administrativ ce rezult n urma folosirii jurisdiciei respective a rmas definitiv el poate face obiect numai al recursului la Curtea Suprem de Justiie. Indirect ns, cu prilejul soluionrii recursului Curtii Supreme de Justiie, va examina i legalitatea actului administrativ prin care s-a vtmat un drept al reclamentului.

2.1.5. INSTANELE DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV Ptrivit art. 10 alin.1 din Legea nr.554/2004, judecarea aciunilor de contencios administrativ este de competea tribunalului sau a Curii de Apel n a crui raz teritorial i ars domiciliul reclamantul.(n dreptul comun competena aparine instanelor de la domiciliul sau sediulprtului). Aceast regul are n vedere instituirea unui regim de protecie pentru reclamant i prin urmare, acesta are un drept de opiune n a alege ntre

instana de contencios administrativ de la domiciliul su i cea dela domiciliul prtului. nstanele de contencios administrativ sunt, potrivit prevederilor legale: tribunalele judeene i al municipiului Bucureti, Curii de Apel i Curtea Suprem de Justiie (care soluioneaz recursurile). Potrivit Codului de procedur civil tribunalele judeene i al municipiului Bucureti judec, n prim instan procesele i cererile n materie de contencios administrativ, n afar de cele date n competena curilor de apel.78 Sunt de competena tribunalelor ca prim instane de contencios administrativ, actele administrative de autoritate adoptate sau emise de : - consiliile locale(comunale, oreneti) cu excepia consiliului local al municipiului Bucureti, de primari i de serviciile publice ale consiliilor locale; - instituii publice de nvtmnt, cukltur , art, sntate s.a., indiferent de subordonare; - regiile autonome de interes public naional sau local. n practic apar unele conflicte de competen material. Astfel, s-a pus problema instanelor competente n cauzele n care reclamantul, prin aceeai aciune, a chemat n judecat autoriti administrative ale cror acte pot fi controlate, n acdrul aceleiai circumscripii a unei curi de apel. Asemenea conflicte de competen se soluioneaz de secia de contencios administrativ a curii de apel n a crei circumscripie funcioneaz instanele judectoreti aflate n conflict de competen.79 Privind competna teritorial, art.6 din Legea nr.29/1990, modificat, prevede: judecarea aciunilor formulate n baza art1 din prezenta lege este de competena tribunalului sa a curii de apel n a crui baz teritorial si are

domiciliul reclamantul, potrivit competenei materiale prevzut de art.2 i 3 din Codul de procedur civil. Curtea Suprem de Justiie a statuat c dispoziiile cuprinse n art.6 ali.1 din Legea nr. 29/1990 nu stabilesc o competen teritorial absolut, ci au caracterul unor norme de protecie pentru reclamnt i, ntr-o asemenea situaie reclamantul are dreptul aleag ntre normele dreptului comun n materie sau normele de protecie prevzute n art6 alin1 poate reveni.80 Tot n privina competenei teritoriale este de relevat i aspectul strmutrii cauzelor de la o instan la alta de acelai grad. Dei strmutarea privete numai competena teritorial, cu prilejul judecrii cauzei, de ctre instant astfel investit, trebuie s se in seama i de competena material, astfel nct, judecata s se fac de instan competent material care a fost investit prin admiterea cererii de strmutare.81 Potrivit art3 pct1 din Codul de procedur civil, curile de apel judec, n prim instan, procesele i cererile n materie de contencios administrativ privind actele de competena autoritilor administraiei publice centrale, ale prefecturilor, ale serviciilor publice descentralizate la nivel judeean, ale minsterelor i ale celorlalte organe centrale ale autoritilor publice judeene i a municipiului Bucureti. Aceasta este deci competena curilor de apel, ca prim instan, iar potrivit punctului 2 al aceluiai articol, ele judec, ca instane de apel, apelurile declarate mpotriva hotrrilor pronunate de tribunale. Cutea Suprem de Justiie soluioneaz recursurile declarate mpotriva hotrrilor pronuunate de Curtea de Apel n prim instan. SECIUNEA aIIa din Legea nr.29/1990.ns odat aleas instana de ctre reclamant, acesta nu mai

ACTELE

ADMINISTRATIVE

CE

INTR

COMPETENA

CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV 2.2.1. Noiunea de act administrativ Actul administrativ constituie o actegorie de acte juridice adoptate sau emise n principal de autoritile i persoanele care i desfoar activitatea n administraia public, precum i n instituiile publice i regiile autonome, fiind o modalitate de lucru a acestora prin care se asigur realizarea sarcinilor care revin administraiei publice. Noiunea de adoptate se folosete pentru actele juridice care sunt rezultatul deliberrii ntr-un organ colegial iar noiunea de emise, pentru cel care provin de la o autoritate82. actel administrative sunt acte juridice, adic manifestri de voin fcute n exerciterea funciei executive a statului n scopul de aproduce anumite efecte juridice, a cror realizare este garantat prin posibilitatea de a recurge la fora de constrngere a statului n condiiile prevzute de normele juridice n vigoare.83 Actul administrativ este principala form prin care se realizeaz administraia public i const ntr-o manifestare expres de voin, prin care se creaz, se modific sau se sting raporturi juridice de drept administrativ. Trsturile actului administrativ (ce l deosebesc de alte categorii de acte juridice: lege, contract, hotrre judectoreasc etc.): - Actul administrativ este forma principal a activitii autoritilor administraiei publice(celelalte forme sunt faptele i operaiunile administrative); - Actul administrativ este o manifestare de voin unilateral ce aparine autoritii administraiei publice care l-a adoptat sau emis. n legtur cu aceast trstur este de precizat c uneori actele administrative se emit de organele adminstraie publice la cererea celor

interesai(ex- emiterea unei autorizaii de exercitare a unei profesii) iar alteori se emit fr consimtmntul persoanei creia se adreseaz - Actul administrativ este obligatoriu fa de persoanele fizice sau juridice crora li se adreseaz dar i fa de organul care l-a emis, trebuind sa-l respecte el nsui pe parcursul valabilitii lui. Aceast trstur rezult din faptul c actul administrativ este dat pe baza i n executarea legii, bucurndu-se astfel de prezumia de legalitate. Astfel, actele administrative nu pot conine dispoziii contrare legilor, legea putnd ns modifica ori anula oricnd un act administrativ. - Actul administrativ este executoriu imediat dup ce intrat vigoare, fr nici o formalitate, fr a fi nevoie de intocmirea unei formaliti ulterioare( cum e cazul unei hotrri judectoreti definitive). 2.2.2 Clasificarea actelor administrative 1. dup natura juridic ele pot fi: - acte administrative de autoritate emise de organele administrative pe baza i n vederea excutrii legii, cu scopul de a nate, modifica sau atinge unele raporturi juridice; - acte administrative de gestiune. Aceste se incheie de serviciile publice administrative cu persoanele fizice i juridice i privesc buna gestionare a domeniului public al statului sa al unitilor administrativ-teritoriale (jude, municipiu, ora, comun). Aceste acte sunt bilaterale (cuprind dou manifestri de voin: a serviciului public administrativ i a unei persoane fizice sau juridice).
-

acte administrative jurisdicionale care se emit de organele de jurisdicie administrativ i se ocup cu soluionarea conflictelor aprute ntre servicii publice i particulari84.

n legtur cu aceast clasificare a actelor administrative, Tudor Drganu preciza: O distincie important n snul actelor administrative, de care depinde n multe sisteme de drept crui organ i se atribuie competena de a soluiona litigiul dintre cetean i organul administrativ, precum i reglementarea consecinelor hotrrii pronunate, este cea care se face ntre actele de autoritate i cele de gestiune. Aceast distincie pleac de la constatarea c organele statului pot aciona n raporturile lor cu persoanele fizice sau juridice n dou caliti deosebite. Pe de o parte, aceste organe pot aciona ca organizaii nzestrate cu puterea de stat, putnd, n aceast calitate, s creeze drpturi n favoarea sau obligaii n sarcina indivizilor prin manifestri unilaterale de voin. De exemplu: printr-un regulament comunal se stabilete obligaia de a respecta o anumit aliniere a construciilor ce urmeaz s fi ridicate ; prin procesul-verbal al organului competent , o persoan este obligat la plata unui impozit etc..Aceste acte, prin care organul administratiei publice acioneaz n calitate de organ cu puterea de comand a statului se numesc n mod curent<<acte de autoritate>>. Pe de alt parte, adeseori organele de stat intr n raporturi juridice cu persoane fizice sau juridice n calitate de titulare ale unui patrimoniu, recurgnd la aceleai acte juridice cai simpli particilari. Aa de exmplu, organele de stat pot ncheia contracte de vnzare-cumprare, contracte de nchiriere, de arend, de munc etc.. Toate aceste acte, care iau natere pe baza principiului egalitii ntre pri, iar nu a dreptului de comand cu care sunt investite autoritile administrative, formeaz categoria <<actelor de gestiune>>85 2.Dup competena material pot fi : - acte administrative cu caracter general normativ se adopt sau se emit de autoritile adminstraiei publice cu o competen material general. Aici

sunt incluse: decretele Preedintele Romniei, hotrrile i ordonanele Guvernului, hotrrile consiliilor judeene i locale, unele ordine ale prefecilor i dispoziii ale primarilor cu caracter normativ; - acte administrative de specialitate: acestea sunt emise de organele de specialitate ale administraiei publice centrale i locale. De aici fac parte: ordinele i instruciunile emise de minitri i conductorii celorlalte organe de specialitate ale administraiei publice centrale; alte acte emise de acetia (ex- regulamente, ndrumri, circulare etc.,), precum i cele emise de conductorii serviciilor publice descentrlizate ale ministerelor i ale celorlalte organe ale administraiei publice centrale. 3. Dup componena teritorial pot fi : - acte administrative adoptate sau emise de organele administraiei publice centrale( decretele Preedintelui Romniei, hotrrile i ordonanele Guvernului etc. ). Acestea produc efecte pe tot cuprinsul rii. - acte administrative adoptate sau emise de autoritile administrative publice locale(hotrri ale consiliilor judeene i locale, dispoziiile primarilor, ordinele prefecilor etc. ). Acestea produc efecte n limitele unitii administrativ-teritoriale, n care funcioneaz autoritile ce le emit. 4.Dup gradul de ntindere al efectelor juridice: -acte administrative normative ce produc efecte cu caracter general i impersonal( decrete ale Preedintelui Romniei, hotrri i ordonane ale Guvernului, instruciuni, regulamente ale minitrilor, ordinele prefecilor etc. ). Ceea ce este specific actelor administrative normative este faptul c ele creaz, modific, suspend sau desfiineaz reguli de conduit uman

formulate n abstract fr considerare de persoane determinate i au un caracter obligatoriu, adic sunt susceptibile de a fi aplicate, la nevoie, prin constrngere de stat. n schimb, ori de cte ori efectul juridic al manifestrii de voin coninut n actul administrativ const n crearea, modificarea, suspendarea sau defiinarea unor drepturi i obligaii pentru una sau mai multe persoane dinainte determinate, vom fi n prezena unui acte administrativ individual 86 - acte administrative individuale care produc efecte numai pentru persoanele fizice sau juridice determinate. 5. Dup natura efectelor juridice pe care le produc: - acte administrative care acord drepturi (acte constitutive) - acte administrative ce constat existea unui drept (acte declarative de drepturi). 6. Dup autoritatea care le emite actele administrative sunt: -actele administrative emise de autoritile administraiei publice Din aceast categorie fac parte toate actele administrative emise de autoritile administrative publice locale i centrale, -acte administrative adptate de Parlament; -acte administrative emise de instanele judectoreti; - acte administrative emise de instituiile publice; - acte administrative emise de regiile autonome; 7.Dup perioada de timp n care produc efecte juridice: -acte administrative permanente( produc efecte juridice de la intrarea n vigoare i pn la abrogare); - acte administrative temporare( produc efecte juridice doar pentru anumit perioad de timp). o cu competen material general i special, cu competena teritorial, central sau local;

2.2.3. ACTUL ADMINISTRATIV DE AUTORITATE 1. Cerinele de legalitate sunt : -actele s fie adoptate sau emise de autoritile sau persoanele competente material i teritorial; -coninutul s fie conform cu al legii n baza cruia e emis; -actele s corespund scopului urmrit de lege; -actele s fie adoptate sau emise n forma specific actelor administrative i cu respectarea procedurii prevzut de lege. Competena n adoptarea (emiterea) actului , este ansamblul de drepturi i obligaii ce revin unei autoriti a administraiei publice sau a unui funcionar public pentru realizarea crora poate adopta sau emite acte juridice administrative. Competena poate fi : personal,material i teritorial. Suplinirea n exercitarea competenei const n nlocuirea titularului acesteia cu alt persoan ( adjunctul ) pe timpul cnd acesta nu o poate exercita . Delegarea de competen const n desemnarea de ctre o autoritate sau persoan a unei alte autoriti sau persoane care s exercite numai anumite atribuii ce revin titularului competenei. O alt condiie de legalitate a actelor administrative privete cerina conformitii cu legea a coninutului acestor acte(aceasta se analizeaz n raport cu fiecare din elementele componente ale normelor juridice cuprinse n act :ipoteza,dispoziia i sanciunea). Privind conformitatea actelor administrative cu scopul legii (o alt condiie de legalitate a acestor acte ),trebuie menionat c actul administrativ derivnd din lege iemis tocmai n vederea executrii legii nu poate avea un alt scop ,o alt finalitate. A patra condiie de legalitate a actului administrativ privete forma acestuia.

Indiferent c ele sunt normative sau individuale ,actele normative se redacteaz n limba romn i n forma scris. Forma scris a actului administrativ e necesar pentru urmtoarele considerente: - pentru a se cunoate coninutul exact al actului; - pentru a se putea executa ntocmai; - pentru a putea dovedi ,n caz de litigiu ,existena i efectele pe care trebuie s le produc actul respectiv; - pentru a se putea controla dac s-au respectat condiiile de legalitate. Condiiile de form ce trebuie ndeplinite de actele administrative se mpart n: -condiii de form exterioar (dac nu sunt respectate duc la anulabilitatea actului-nulitate relativ); -condiiile de ordin tehnic (ce nu atrag anulabilitatea actului). Din prima categorie amintim: -lipsa denumirii autoritii administraiei publice care a adoptat sau emis actul (ceea ce face s nu se tie de la ce serviciu public provine actul i dac acesta era competent s-l adopte sau s-l emit); -lipsa datei la care a fost adoptat sau emis actul (ceea ce face s nu se tie dac a fost adoptat sau emis n termenul prevzut de lege); -lipsa datei intrrii sale n vigoare; -neaplicarea sigiliului(tampilei)emitentului (lipsa acestuia duce la inexistena actului ); -lipsa semnturii conductorului autoritii emitente (care duce de asemeni la inexistena actului); -lipsa numrului actului (necesar pentru identificarea actului respectiv).

Alt condiie de legalitate a actelor administrative pentru ca ele s fie valabile o constituie actualitatea i oportunitatea. Pentru unele acte administrative legea prevede i condiia contrasemnrii lor de cei ce asigur punerea lor n executare. Nerespectarea acestei cerine duce la nulitatea actului(ex- unele decrete emise de Preedintele Romnieie care trebuie contrasemnate de primul ministru sau hotrri i ordonane ale Guvernului care trebuie contrasemnate de minitrii ce au obligaia s le pun n executare). Condiiile de fond Sunt sancionate cu nulitate absolut toate actele administrative de autoritate adoptate sau emise cu nclcarea uneia sau a mai multor condiii de validitate i pentru care legea ori principiul legalitii actelor administrative de autoritate prev sau, respectiv, cer o astfel de sanciune. n toate cazurile nulitatea va putea fi stabiit de organele competente,de regul, instanele judectoreti,dar nu numai acestea ci i de autoritatea administrativ ierhic superioar 87. 2. Procedura adoptrii i emiterii actului administrativ de autoritate Actele pregtitoare adoptrii actului administrativ n vederea adoptrii actului administrativ( mai ales cnd acesta are un caracter normativ) se efectueaz o serie de operaiuni ca : evidene i date statistice, referate, rapoarte, informri, dri de seama, avize,autorizri etc. La eleborarea proiectului de act administrativ se au n vedere unele condiii de tehnic juridic privind redactarea proiectului i forma sa exterioar (textul s fie clar, corect redactat, stilul folosit s fie bine structurat n pri, capitole, paragrafe,articole etc).

Dup ce proiectul de act administrativ a fost elaborat (cu respectarea cerinelor de tehnic juridic), acesta e trimis spre avizare autoritilor abilitate. Avizele sunt opinii ale unei autoriti a administraiei publice solicitat de o alt autoritate a administraiei publice n legtur cu o anumit problem asupra creia autoritatea care l solicit urmeaz s se pronune prin emiterea unui act administrativ. Avizele pot fi : facultative(cnd organul care emite actul administrativ are dreptul facultatea de a cere sau nu prerea altui organ i dac a cerut-o are facultatea s in sau nu cont de aceast prere,), consultative (cnd organul ce emite sau adopt actul administrativ are obligaia s le solicite altui organ dar nu e obligat s se conformeze acestora ), conforme ( cnd organul ce emite actul administrativ are obligaia de a solicita dar i de a se conforma acestor avize). Avizele nu produc prin ele nsele efecte juridice, dar fr avizul conform, actul administrativ nu este valabil88 n unele cazulri, pentru adoptarea sau emiterea actului administrativ legea prevede acordul al unui organ. Acordul este manifestarea de voin a organului stabilit de lege prin care acesta i d consimmntul la adoptarea sau emiterea actului, organul emitent neputnd aciona fr acest consimmnt. n alte cazuri legea condiioneaz emiterea actului administrativ de aprobarea sau confirmarea, ori autorizarea din partea altui organ. Activitile concomitente actului administrativ sunt: semnarea (de ctre conductorul organului administrativ respectiv), n unele cazuri contrasemnarea (cnd legea prevede acest lucru ), tampilarea i transmiterea ctre serviciul public care se ocup cu evidena actelor n

vederea nregistrrii, multiplicrii, comunicrii (actului administrativ e transmis persoanei sau organului interesat) sau publicrii (aducerea lor la cunotin tuturor subiecilor de drept, prin tiprire n Monitorul Oficial sau prin afiarea lor ntr-un loc public) i pstrrii sale.89
3.

Aplicarea actului administrativ de autoritate.

n principiu, actele administrative se aplic de la intrarea lor n vigoare, producnd efecte juridice pentru viitor. Intrarea n vigoare a actelor administrative, are loc de regul, de la data adoptrii lor, dac nui actul nu prevede o dat ulterioar pentru intrarea n vigoare.90 Actul administrativ se aplic din oficiu, nu are nevoie de <<autorizarea>>altui organ pentru a fi pus n executare. n unele situaii acplicarea actului administrativ poate fi ntrerupt definitiv sau temporar. Este vorba de: - suspendare( situaia n care un act administrativ, fr a fi desfiinat, nu se mai aplic, n mod temporar i provizoriu, adic, ntrruperea vremelnic a efectelor juridice ale actului respectiv). De regul suspendarea intervine n urmtoarele situaii: - cnd exist o problem litigioas n legtur cu acest act; - cnd, n materie contravenional, conform art.31, alin 3 din Legea nr.32/1968 privind stabilirea i sancionarea contraveniilor, contravenientul face contestaie ; - cnd instanele judectoreti pronun suspendarea, atunci cnd legea le confer aceast competen. Spre exemplu art.9 din Legea nr. 29/1990 prevede aceast copeten instanelor judectoreti, de a pronuna susupendarea actelor administrative la cererea cerlor vtmai n drepturiole lor prin astfel de acte, pentru a preveni o pagub iminent;

- cnd organele administraiei publice ierarhic superioare celui care a emis actul i care pe baza acestei competene exercit un control asupra activitii, organelor subordonate au dreptul ca atunci cnd exist ndoieli cu privire la legalitatea actului administrativ emis de organul inferior, s hotrasc suspendarea celui act;
-

suspendarea privind efectele actelor administrative poate fi fcut chiar de organul care a emis actul.91

- revocarea (retragerea actuluii de ctre nsi organul emitentretractarea); Revocarea poat s aib caracter oobligtoriu cnd este prevzut expres de lege sau este dispus de organul ierarhic superior. n celelalte cazuri are caracter facultativ. Sunt supuse revocrii att actele administrative normative ct i cele individuale. cazul celor din urm sunt ns i excepii i anume: actele administrative jurisdeicionale i cele prin care s-au creat drepturi subiective n favoarea unor persoane, nu sunt revocabile. n aceeai categorie de acte administrative nerevocxabile pot fi incluse i cele care au fost realizate material. revocabilitatea actelor administrative jurisdicionale deriv din trsturile lor specifice i anume: prin ele se soluioneaz litigiile ntre pri;emiterea actului se face dup o procedur special caracterizat prin faptul c organul emitent nu se sesizeaz din oficiu iar procedura elaborrii se bucur de stabilitate mai mare; emitentul nu mai poate reveni asupra actului su se dezinvestete. Actul administrativ este revocabil numai pn n momentul n care a intrat n n circuitul civil, n ordinea juridic a statului, dup acest moment el nemaiputnd fi retractat de cel care l-a emis.92

-anularea (msu luat de organul ierarhic superior celui care a adoptat sa emis actul sau de instana de judecat prevzut de lege, care face s nceteze efectele juridice ale acestui act, iar dac ele nu sau produs, face s nu se mai produc). Aplicabilitatea actelor juridice poate nceta i n alte situaii ca: perioada de timp pentru care a fost emis a expirat; acuzele carea determinat emiterea sa au fost nlturte; cel acre a solicitat emiterea actului a renunat la cerere ori a decedat etc.
4.

Principiile procedurii administrative procedur administrativ se nelge modul n care sunt create,

Prin

modificate sau stinse raporturi de drept administrativ, deci, modalitatea de adopatre a actelor administrative i de aplicare a acestora -Principiul necontradictorialitii- deriv din faptul c actul administrativ este un act unilateral de voin ( cu excepia actelor juricdicionale). -Principiul nepublicitii organele administraie publice nu sunt obligate prin lege s acioneze n faa celor ce vor s asiste la desfurarea activitii lor. -Principiul indisponibilitii presupune dreptul de a porni aciunea civil( i penal n unele cazuri), de a determina limitele aprrii juduiciare, dreptul de renuna la aciune, dreptul de ataca hotrrea judectoreasc. -Principiiul egalitii n faa autoritilor administraiei publice deriv din egalitatea tuturor cetenilor n faa legii. -Principiul sesizrii din oficiu. Prin, excepie, n unele cazuri, procedura administrativ se declaneaz n urma sesizarii de ctre: autoritatea legislativ(de regul n timpul edinelor Parlamentului), alte autoriti ale administraiei publice ( cnd e fcut de organele superior ierarhice, sesizarea este obligatorie n executare), alte persoane fizice sau juridice.

-Principiul unilateralitii actului administrativ care este un act unilateral de voin93 2.2.4 Actul administrativ de gestiune Actele juridice pe care le ncheie serviciile publice administrative- organele administraiei publice i regiile autonome de interes public- n exercitarea dreptului lor de administrare a proprietii publice, au fost denumite n literatura juridic din ara noastr, dinaintea celui de al doilea rzboi mondial, acte administratie de gestiune.94 Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ prevede ca actele de gestiune fcute de stat n calitate de persoan juridic i pentru administrarea patrimoniului su nu pot fi atacate de justiie.95 Profesorul Paul Negulescu, fcnd comparaie ntre actul de autoritate i cel de gestiune, d urmtoarele definiii acestora: actul administrativ de autoritate este o manifestare de voin fcut de un aorgan administrativ competent, prin care se creaz o situaie juridic general sau individual, generate de norme de drept politic n care gsim ideea de dominaie i comandament. Actul de gestiune este tot o manifestare de voin fcut de un organ competent, ns el trebuie s creeze unui organism administrativ, o situaie juridic cu caracter patrimonial, reglementat de dreptul privat. Actul de autoritate se prezint ca o manifestare unilaterl de voin, pe cnd cel de gestiune ar fi ntotdeauna o convenie, adic act bilateral.96 Actul administrativ de gestiune este administrativ pentru c una din prti e un serviciu public administrativ i este de gestiune deoarece se urmrete (prin ncheierea aceetor acte) utilizarea i dezvoltarea proprietii publice astatului, judeului i comunei.

n opinia noastr, actul administrativ de gestiune este actul juridic, ncheiat, pe de o parte de un serviciu public, iar, pe de alt parte de un particular( persoan fizic sau juridic, romn saustrin) ce are ca obiect vnzarea cumprarea de produse, executarea de lucrri i prestarea de servicii, precum i concesionarea i nchirierea unor bunuri mobile i imobile, aparinnd proprietii publice a statului, judeului sau comunei.97 Deosebirile deintre actul administrativ de gestiune i contractul civil: - principalele drepturi i obligaii ale prilor din actul administrativ de gestiune sunt stabilite de serviciul public iar n contractul civil se stabilesc de ambele pri, de comun acord. - n cazul actului administrativ de gestiune serviciul public i alege pe cellalt partener( n general prin licitaie) iar n contractele civile ambele pri se aleg reciproc - Serviciul public poate realiza n mod unilateral actul administrativ de gestiune, fr a suporta daune, iar n cazul contractului civil, partea l reziliaz este obligat s suporte daunele. Deosebirile ntre actul administrativ de gestiune i cel de autoritate: - actele administrative de gestiune sunt acte bilaterale, ncheiate ntre dou pri iar cele de autoritate sunt acte unilaterale ce exprim voina celui care l-a adoptat sau emis; - actele administrative de gestiune cuprind drepturi i obligaii pentru ambele pri, iar cele de autoritate , determin naterea, modificarea sau stingerea unui raport juridic, ori recunoaterea sau suspendarea unor drepturi pentru particulari(persoane fizice i juridice); - executarea actelor administrative de gestiune e asigurat prin cauz penal, iar cele de autoritate se asigur de puterea public a statului;

- actele administrative de gestiune nu sunt supuse controlului de legalitate din partea instanelor de contencios administrativ (eventualele litigii fiind de competen instanelor judectoreti de drept comun) pe cnd cele de autoritate sunt supuse controlului de legalitate ale instanelor de contencios administrativ n condiiile Legii 29/1990 i alte acte normative. Actele de autoritate costau n acele declaraii de voin constituind acte juridice cu caracter unilateral i executoriu, emannd de la autoritile administrative ale statului, n calitate de putere public i svrite n vederea funionrii serviciilor publice administrative. Prin aceasta actele de autoritate se deosebesc n mod esenial de acte de gestiune, care sunt acele acte cu caracter contractual sau fcute pentru valorificarea unor drepturi contractuale, svrite bde stat n calitate de persoan juridic i pentru administrarea patrimoniului su98 Din partea serviciului public, actul administrativ de gestiune se poate ncheia de ctre : minitrii i conductorii celorlalte organe de specialitate ale administraiei publice centrale ori de persoanele ndreptite de acestea, preedintele consiliilor judeene, primarii comunelor i oraelor, conductorii instituiilor publice, directorii generali ai regiilor autonome de interes public. Cealalt parte a actulu administrativ poate fi orice persoan fiuic sau juridic, romn mori strin care particip la licitaie i ader la prevederile caietului de sarcini.99 Obiectul actului administrativ de gestiune l poate forma : concesionarea de servicii publice, uniti de producie ale unor regii autonome sau terenuri, achiziii guvernamentale, executarea de lucrri de construcii montaj publicve, prestri servicii, mprumutul de stat ( public).100

ncheierea actului administrativ de gestine se face prin licitaie public( cu excepia cazurilor prevzute de lege) care se organizeaz fie de un agent special, fie de serviciul public interesat. Formele licitaiei sunt : licitaie public deschis fr preselecie, licitaie public cu preselecie , licitaie public restrns ori selectiv, ncredinare direct. Licitaia cuprinde mai multe faze: - lansarea obiectului licitaiei prin publicarea n Monotorul Oficial i n publicaii de mare tiraj cu precizarea formei de licitaie i a datei pn la care se primesc ofertele; - depunerea ofertelor n plic nchis i a taxei de participare; - deschiderea, analizarea i compararea ofertelor; - adjudecarea de ctre comisia de licitaie a ofertei celei mai convenabile i comunicarea rezultatului ctre ofertani; - ncheierea contractului( a actului administrativ de gestiune); - restituirea garaniei depus, ofertanilor necstigtori. n practic, cele mai frecvente acte administrative de gestiune sunt: contractul de concesiune, de achiziii publice, de nchiriere de active sau bunuri, de executare a lucrrilor i de prestri servicii.101 2.2.5. Actul administrativ jurisdicional. Terminologia folosit n dctrina juridic romn i strin pentru a desemna aceast categorie de cte este unanim. Astfel, profesorul Anibal Teodorescu le denumete acte jurisdicoinale, Tudor Drganu le denumete acte administrative cu caracter jurisdicional103, alii le denumesc acte administrative jurisdicionale. Valentin I. Priscaru definete actul administrativ jurisdicional ca fiind : actul jurisdicional pronunat(emis) de un organ cu atribuii jurisdicionale

ce funioneaz n cadrul unui organ al administraiei publice pentru a soluuiona, cu putere de adevr legal, dup o anumit procedur, un conflict juridic, stabilit prin lege n competena acestor organe.104 Ceea ce caracterizeaz acest act, sunt urmatoarele: - pot fi emise numai n situaiile expres prevzute de lege; - are ca scop soluionarea unor litigii n care una dintre pri este un serviciu public; - emiterea lui se face pe baza unei proceduri speciale care includ i principiile independenei autoritii care l emite fa de prile aflate n conflict, precum i cel al cntradictorialitii; - este exceptat de la principiul revocabilitii actelor administrative;
-

poate fi atacat n contenciosul administrativ.105

2.2.6. Asemnri i deosebiri ntre acte administrative cu caracter jurisdicional, alte acte administrative i cele judectoreti. Actul administrativ cu caracter jurisdicional i actul administrativ de autoritate Asemnri: -eman de la serviciile publice administrative. Deosebiri: - acvtele administrative de autoritate sunt att normative ct i individuale pe cnd cele cu caracter jurisdicional sunt numai individuale; - actele administrative de autoritate pot fi adoptate sau emise att la cerere ct i din oficiu, pe cnd celelalte, nu pot fi admise dect la cererea prii interesate ori la sesizarea organului competent; - actele adminstrative de autoritate pot fi revocate de ctre organul care le-a adoptat sau emis, pe cnd celelalte au caracter irevocabil, se bucur de autoritate de lucru judecat;
-

actele amdinistrative de autoritate sunt adoptate sau emise pentru a nate, modifica sau stinge raporturi juridice administrative, sau sunt

translative de drepturi. Cele cu caracter jurisdicional nu creaz ci doar constat, ele fiind declarative i nu tranlative.106 Actul administrativ cu caracter jurisdicional i actul administrativ de gestiune. Asemnri: - ambele se emit ntr-un caz concret, primul pentru a soluiona un conflict juridic dintre un serviciu public i un particular, iar al doilea pentru a stabili raporturi contractuale ntre un serviciu public i un particular(persoan fizic ori juridic, romn ori strin); - ambele sunt irevocabile. Deosebiri : - actul administrativ cu caracter jurisdicional se emite n baza puterii publice care a investit organul conpetent s soluioneze un conflict juridic specific, iar cel de gestiune este rezultatul aderrii particularului la propunerile formulate de serviciul public i al negocierilor directe ntre prile contractante; - - actul administrativ cu caracter jurisdicional e un act de spe care intervine pentru a pune capt, a soluiona un litigiu pe cnd cel de gestiune este unul bilateral;
-

actul administrativ cu caracter jurisdicional se emite la sesizarea prii interesate ori a organului competent, fr nici o aprobare, actul administrativ de gestiune se ncheie numai n urma aprobrii contractrii, printr-un act administrativ de autoritate.107

Actele administrative cu caracter jurisdicional i hotrrile judectoreti. Asemnri: - ambele soluioneaz cu putere de adevr legal un conflict juridic;

- ambele se pronun n urma sesizrii de ctre persoana interesat sau de organul competent; - ambele Deosebiri: - actul administrativ cu caracter jurisdicional e emis de un organ ce funcioneaz n cadrul unui organ al administraiei publice iar hotrrile judectoreti sunt pronunate de un organ ce funcioneaz n cadrul sistemului instanelor judectoreti; - spre deosebire de organul ce a emis actul administrativ cu caracter jurisdicional, nu este independent fa de prile n conflict, pentru c el funcioneaz n cadrul administraiei publice, care este n conflict cu particularul, instanele judectoreti, sunt independente fa de prile n conflict;
-

se

emit

dup

anumit

procedur,

bazat

pe

contradictorialitate.

n timp ce actul administrativ cu caracter jurisdicional se emite dup o procedur sumar reglementat de lege, hotrrile judectoretisentne i decizizii sunt pronunate dup norme de procedur precis determinate, dup caz, att n Codul de procedur civil ct i n cel de procedur penal.108

2.3. SECIUNEA AIIIa ACTELE PREGTITOARE I OPERAIUNILE TEHNICOMATERIALE I ROLUL LOR N LUMINA CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV. ACTELE PREGTITOARE

ntreaga activitate a serviciilor publice administrative de adoptare sau emitere a actelor administrative de autoritate- dar i pentru ncheierea actelor administrative de gestiune precum i emiterea actelor administrative cu caracter jurisdicional se bazeaz pe ntocmirea unor acte pregtitoare i pe efectuarea unor aciuni tehnico-materiale care, dei nu produc, prin ele nsele, efecte juridice, fr ntocmirea i fr efectuarea lor nu este posibil adoptarea sau emiterea actelor administrative, de aceea, aceste acte, se numesc i acte preparatorii, pentru c ele premerg adoptarea sau emiterea unor acte administrative de autoritate.109 Astfel, este necesar ca mai nti s se ntocmeasc proiectul actului ce urmeaz a fi supus dliberrii organului colegial al administraiei publice care l adopt, ori deciziei organului unipersonal al administraiei publice care l emite. Pentru elaborarea proiectului sunt necesare ntocmirea altor nscrisuri ca: anchete, referate, rapoarte, schie, .a., care, dei nu produc efecte juridice, n lipsa lor, proiectul actului administrativ nu poate fi elaborat. Pentru adoptarea sau emiterea unor acte administrative de autoritate, legea cere ca acestea s fie adoptate sau emise dup obinerea avizului unui alt organ al administraiei publice, privind legalitatea i oprotunitatea adoptrii unor acte administrative de autoritate. Caracteristica acestor acte pregtitoare, dec i a avizelor, este aceea c ele nu produc prin ele nsele efecte juridice. Avizele administrative se mpart n: a) facultative- opiniile pe care organul ce adopt sau emite un act administrativ de autoritate este liber s le cear sau nu altui organ al administraiei publice;

b) consultative- opiniile pe care organul care adopt sau emite un act administrativ de autoritate este obligat, potrivit legii, s le cear unui anumit organ al administraiei publice, dar nu e obligat, potrivit legii, s le solicite altui organ al administraiei publice i u e obligat s in seama de coninutul lor; c) conforme sau obligatorii- opiniile pe care organul care adopt sau emite un act administrativ de autoritate este obligat, potrivit legii, s le cear unui anumit organ al administraiei publice i la emiterea actului trebuie s se conformeze acestuia. n afara celor trei categorii de avize, legea prevede n anumite cazuri c actele administrative se adopt sau se emit pe baza acordului unui alt organ al administraiei publice. Ca o concluzie asupra acestor acte pregtitoare se poate afirma c, dei ele nu formeaz obiectul unei aciuni directe de competena instanelor de contencios administrativ, aceasta nu nseamn c ele sunt sustrase cu desvrire oricrui control judectoresc, din conta, ele sunt susceptibile de a fi atacate odat cu actul sau deciziunea definitiv date pe baza lor.110 n ceea ce privete retragerea actelor pregtitoare dup ce au fost ntocmite sau date, n literatura de specialitate se afirm, actele pregtitoare pot fi retrase de ctre organele care le-au ntocmit sau dat, pn n momentul adoptrii sau emiterii, pe baza lor, a actului administrativ de autoritate.111 Tot n acest sens se afirm: actele cu caracter preparatoriu pot fi retrase sau anulate att timp ct nu a intervenit deciziunea sau actul final, care numai el creaz o situaie juridic definitiv, care s dea natere la drepturi.112 OPERAIUNILE TEHNICO-MATERIALE

Operaiunile tehnico-materiale nu produc efecte juridice prin ele nsele, dar n lipsa lor, actul administrativ de autoritate nu s-ar adopta sau emite sau, dac aceasta s-ar ntmpla, ele nu ar produce efectele pentru care au fost adoptate ori emise , pentru c nu au fost fcute unele operaiuni tehnicomateriale( ex- publicarea sau aducerea la cunotina persoanelor interesate). Operaiunile tehnico-materiale sunt aciuni realizate de autoritile administraiei publice i de funionarii acestora prin care se ajunge la doptarea i aplicarea actelor administrative.113. Dei operaiunile tehnicomateriale nu produc prin ele nsele efecte juridice, adoptarea sau emiterea unor acte administrative de autoritate, cu neefectuarea lor, poate duce chiar la nulitatea actului adminstrativ de autoritate (ex- nesupunerea la vot n organul deliberativ, nentrunirea numrului de voturi necesar ori nepublicarea sau necomunicarea actului). Operaiunile tehnico-materiale sunt grupate n trei categorii corespunztoare celor tei faze ale procedurii de adoptare ori emiterea actelor administrative de autoritate. Astfel, vom deosebi, operaiunile tehnico-materiale: - premergtoare adoptrii sau emiterii actului administrativ de autoritate, cum sunt: dactilografierea proiectului, mupltiplicarea transmiterea spre avizare, transmiterea spre studiul funcionarilor publici sau persoanelor ce compun organul colegial ce urmeaz s-l adopte ori funcionarului public competent, potrvit legii, s decid emiterea actului administrativ de autoritaet; - concomitente cu procsul de adoptare a actului administrativ de autoritate: definitivarea proiectului, exprimarea voinei fincionarilor publici sau persoanelor ce compun organul competennt sa-l adopte (votul), eventuala rerdactilgrafiere n form definitiv a actului

administrativ, semnarea lui de ctre conductorul organului care l-a adoptat;


-

posterioare fazei de adoptare sau emitere: nregistrarea actului (cu menionarea numrului), datare i punerea sigiliului (tampila actului), transmiterea spre publicare ori nmnarea direct sau prin pot celor intetresai.114

cu toate c operaiunile tehnico-materiale nu produc prin ele nsele efecte juridice, adoptarea sau emiterea unor acte administrative de autoritate cu neefectuarea lor poate duce, chiar la nulitatea actului administrativ de autoritate. Tot astfel, nu-i va produce efectele juridice pentru care au fost adoptate actele administrative de autoritate cu caracter normativ dac nu s-a realizat acea operaiune tehnico-material care const n publicarea n Monitorul Oficial, a actului respectiv.115 CAPITOLUL III PROCEDURA CONTENCIOSULULUI ADMINISTRATIV Procedura contenciosului administrativ cuprinde dou faze : a) Procedura prealabil sesizrii instanei de contencios administrativ competent; b) Procedura n faa instanei de contencios administrativ. a) Privind procedura prealabil, art5, ,din Legea nr.29/1990 prevede: nainte de a cere tribunalului anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se consider vtmat ntr-un drept al su, n termen de 30 de zile de la data cnd s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea termenului prevzut n art1 alin2, autoritii emitente, care este obligat s rezolve reclamaia n termen de 30 de zile de la aceasta (recurs graios).

Dac cel care se consider vtmat n dreptul su s-a adresat cu reclamaie i autoritii administrative ierarhic superioare celei care a emis actul, termen de 30 de zile prevzut n aliniatul ptecedent, se calculeaz de la comunicarea de ctre acea autoritate a soluiei date reclamaiei. n cazul n care cel care se consider vtmat ntr-un drept al su, recunoscut de lege, nu este mulumit de suluia dat reclamaiei sale, el poate sesiza tribunalul n etrmen de 30 de zile de la comunicarea soluiei. Sesizarea tribunalului se va putea face i n cazul n care autoritatea administrativ emitent sau autoritatea ierarhic superioar, nu rezolv reclamaia n termenul prevzut la alin. 1. n toate cazurile, introducerea cererii la tribunal nu se va putea face mai trziu de un an de la data comunicrii actului administrativ a crui anulare se cere.116 Raiunea reclamaiei prealabile const n a obliga administraia s se pronune cu privire la anularea actului sau s ia msuri pentru emiterea actului administrativ pretins de reclamant. Legea d dreptul persoanei fizice sau juridice lezate, de a pretinde autoritii administrative s-i exercite controlul asupra actelor emise n cadrul ei i de a reveni asupra celor pe care n final le consider ilegale. Este dreptul administraiei de a rezolva n mod unilateral actele pe care le-a emis i acest drept are la baz principiul autonomiei administraiei. Potrivit acestui principiu, administraia i creaz singur actul juridic privind activitatea sa i l pune de asemena singur n executare. innd seama de aceste dou caractere specifice, ale activitii, administraia este n drept i i revine n acelai timp i obligaia s cerceteze permanent legalitatea i oportunitatea actelor pe care le emite i s ia msuri pentru desfiinarea celor care se dovedesc a nu fi n conformitate

cu prevederile legale sau devin inoportune ori contrare intereselor cetenilor. Revocarea actelor administrative ilegale, trebuie efectuat de ctre autoritatea administrativ cu respectrea acelorai reguli de form avute n vedere la emiterea lor.117 n ceea ce privete termenul de adresare autoritii administrative, n alin 1 al acestui articol(5), se prevede c termenul de 30 de zile n care persoana vtmat se poate adresa autoritii administrative care a emis sau trebuia s emit actul administrativ, (termenul curge de la data comunicrii actului administrativ dup expirarea termenului prevzut de art1 alin 2). Privind termenul de sesizare a tribunalului, secia de contencios , art5 alin2 din aceeai lege prevede pentru persoana vtmat care nu este mulumit cu soluia dat reclamaiei sale, u termen de 30 de zile. Stabilind untermen maxim de un an nuntrul cruia persoana care se consider vtmat poate s sesizeze instana de contencios, s-a avut n vedere necesitate pe de o parte, de a nu lsa actele administrative ntr-o stare prea mare de nesiguran, iar pe de alt parte, de atrzi interesele cetenilor de a sesiza i a nu lsa prea mult timp ca actele administrative respective si produc toate efectele.118 Privind natura termenului de 30 de zile i de un an, se poate spune c acest termen este unul procedural i potrivit art.101 din Codul de procedur civil, se calculeaz pe zile libere, neintrnd n calcul ziua cnd a nceput i cea cnd s-a sfrit. Porivit aceluiai articol, termenul care ncepnd cu 29,30,31 ale lunii se sfrete ntr-o lun ce nu are o asemenea zi, se socotete mpinit n ziua cea din urm a lunii. Dac termenul se sfrete ntr-o zi de srbtoare legal sau cnd serviciul este suspendat, se prelungete pn la sfritul primei zile de lucru urmtoare. n ce privete termenul de un an

acesta se sfrete n ziua corespunztoare zilei de plecare, adic a zileicnd termenul a nceput s curg. Analiza naturii juridice a termenului de 30 de zile de sesizare a tribunalului, nu poate fi separat de analiza naturii juridice a termenuli de un an. n ceea ce ne privete ne-am raliat la opinia dup care ambele sunt termene de prescripie, termenul mai mic de prescripie se deruleaz ntr-un termen de prescripia plafon de un an. Termenul de 30 de zile nu poate s depeasc termenul de un an chiar dac aceast prelungire este datorat nesoluionrii recursuluii administrativ.119 Deci, alin1 al art 5 are ca obiest aciunea administrativ prealabil, alin2 are ca obiect aciunea n justiie n ipoteza unein nemulumiri la recursul graios, alin 3 are ca obiect aciunea n justiie n ipoteza unei nemulumiri la recursul ierarhic, alin4 vizeaz aciunea n justiie n ipoteza nerezolvrii reclamaiei, fie de autoritatea eminent, fie de autoritatea ierarhic, n termen de 30 de zile, alin . 5 este numitor comun att pentru recursul administrativ prealabil, ct i pentru sesizarea tribunalului. Dispoziiile alin.5 atenioneaz autoritile administrative i sancioneaz autoritile judectoreti, implicit pe cel care se consider vtmat n drepturile sale.120 b) Procedura n faa instanei de contencios administrativ ncepe cu introducerea aciunii n contencios administrativ, ninte de expirarea termenului de 30 de zile dar cu respectarea prevederilor alin 5 din acelai articol care prevede : n toate cazurile, introducerea cererii n instan nu se va putea face mai trziu de un an de la data comunicrii actului administrativ a crui anulare se cere. Astfel, rezult c termenul de un an este un termen de decdere (dup expirarea cruia nu se mai poate cere anularea unui act administrativ ilegal i nici obligarea unei autoriti administrative de a i se rezolva o cerere

referitoare la un drept recunoscut de lege), iar termenul de 30 de zile, de sesizare a instanei rezult, n opinia noastr, c acesta este un termen de prescripie.121 Aciunea n contenciosul administrativ trebuie s cuprind elemente de identificare a prilor (numele i prenumele sau denumirea reclamantului i prtului), domiciliul (sediul ), obiectul cererii acestora anularea unui act, obligarea la rezolvarea unei cereri i plata despgubirii, iar la aciune se vor anexa: actul administrativ a crui anulare se cere, refuzul autoritii administrative de a rezolva o cerere referitoare la un drept, iar n cazul n care nu a primit acest refuz se va aneza o copie a cererii, pe care a adresat-o autoritii administrative i dovada daunelor materiale cauzate prin actul emis ori prin refuzul rezolvrii cererii.122 Aciunea n contencios administrativ poate fi formulat i mpotriva funcionarului autoritii prte, care a eliberat actul sau care se face vinovat de refuzul rezolvrii cererii, atunci cnd se solicit plata unor despgubiri pentru prejudiciul cauzat sau pentru ntrziere, persoana respectiv putnd fi obligat la plat, solidar cu autoritatea administrativ. La cererea funcionarului, poate fi chemat n garanie superiorul su ierarhic de la cae a primit ordin scris s ssemneze actul administrativ contestat n justiie.123 Privind sesizarea instanelor de contencios administrativ se constat cele pot fi sesizate i prin declinare de competen, numai n cazurile n care i declin,una celeilalte, competena de soluionare, dou instane de contencios administrativ i nu de ctre o judectorie sau prin regulator de competen , cnd instana mai nti sesizat este o judectorie.123 Privind sesizarea instanelor de contencios adminstrativ se constat c ele pot fi sesizate i prin declinare de competen, numai n cazurile n care i declin, una celeilalte, competana de soluionmare, dou instane de

contencios administrativ i nu de ctre o judectorie sau prin regulator de competen, cnd instana mai nti sesizat este o judectorie.124 La aceast concluzie se ajunge, avnd n vedere c pentru sesizarea instanelor de contencios administrativ legea prevede obligativitatea procedurii prealabile, nemplinirea acesteia constnd un fine de neprimire.125 Articolul 9 din Legea 19/1990 prevede: n cazuri bine justificate i pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere tribunallui s dispun suspendarea executrii actului administrativ pn la soluionarea aciunii. Tribunalul va soluiona cererea de suspendare, de urgen, chiar i fr citarea prilor, hotrrea pronunat n acest caz fiind executorie de drept.126 Din modul n care este formulat etxtul art 9 alin 1 rezult c suspendarea nu se poate acorda dect n cazuri bine justificate i pentru a se preveni producerea unor pagube iminente. Motivele suspendrii trebuie s apar de la prima vedere ca fiind temeinice i s creeze de la nceput o ndoial puternic asupra modului administrativ constatat, iar prin msura suspendrii s se previn producerea unei pagube iminente. n alin 2 al aceluiai articol(9) se prevede c soluionarea cererii de suspendare se face chiar fr citirea prilor. n aceast situaie, cererea urmeaz s se soluioneze n camera de consiliu nefiind necesar o judecat cu xcaracter contradictoriu n edin public. Deasemeni preedintele tribunalului de contencios este n drept s aplice i prevedeile din Codul de procedur civil cu privire la ordonanelepreedeniei;va putea deci s hotrasc cu privire la cererea de suspendare i printr-o ordonan prezidenial. Fiind ntrunite condiiile cerute de procedura civil: caz

grabnic, prevedea producerii unei pagube, pstrarea unui drept care s-ar putea pgubi prin ntrziere,127 Soluionnd aciunea (conform art 11) instana competent poate : s anuleze, n tot sau n parte, actul administrativ a crui anulare s-a cerut prin aciune, s oblige autoritatea administrativ, s emit un act administrativ ori s elibereze un certificat, o adeverin sau orice alt nscris i s hotrasc asupra daunelor materiale i morale cerute. Sentina se redacteaz n cel mult 5 zile de la pronunare ( art6 . ultimul aliniat). n art 11 alin 1 se precizeaz c instana este competent s se pronune i asupra legalitii actelor sau operaiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judeecii, dei operaiunile administrative nu produc prin ele nsele efecte juridice. Ct privete termenul de prescripie, care trebuie respectat pentru introducerea acestor aciuni, considerm c pn la adoptarea unei noi reglemntri, este de tri ani, prevzut de art.3 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripia extinctiv.128

SECIUNEA I RSPUNDEREA N CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV Formele rspunderii n contenciosul administrativ Rspunderea n contenciosul administrativ trebuie analizat ub dou aspecte: - spunderea autoritii administrative i - rspunderea funcionarilor publici.

n ambele cazuri este vorba despre rspunderea administraiei publice pentru pagubele cauzate persoanelor fizice i juridice, vtmate n drepturile lor recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul unei autoriti administrative de a rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege,129 Rspunderea autoritii administrative Aceast rspundere se caracterrizez n principal prin plata despgubirilor stabilite de instana de contencios administrativ, fie cu prilejul soluionrii aciunii n care cel vtmat cere anularea actului administrativ sau obligarea autoritii administrative la emiterea unui act administrativ (ori eliberarea unui certificat, adeverin sau orice alt nscris), fie cu prilejul soluionrii unei acuni separate ce are ca obiect doar plata despgubirilor. Aceast ultim aciune este introdus ulterior, pentru c, la data introducerii aciunii n anulare a actului sau la obligarea emiterii unui act, ntinderea pagubei nu-i era cunoscut. n ambele cazuri ns, autoritatea administrativ e obligat la plata de despgubiri pentru repararea pagubelor materiale i morale cauzate celor ce au fost vtmai n drepturile lor, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autoriti administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege 130 Rspunderea funcionarilor publici Funcionarul public este persoana numit sau aleas ntr-o funcie public cu caracter de permanen n serviciul autoritilor publice

centrle sau locale, ori n instituiile publice i regiile autonome nfiinate de acestea. Funcionarii publici din autoritile administrative acionate rspund, potrivit legii, n faa instanelor de contencios administrativ. Astfel, funcionarii publici rspund pentru: - pagubele cauzate celor vtmai n drepturile lor, recunoscute de lege, prin emiterea unui act administrativ ilegal sau prin refuzul nejustificat de a-i rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege (aceasta privete att funcionarul public ce a emis actul ct i pe superiorul su ierarhic); - nerespectarea dispoziiilor cuprinse n hotorrile instanelor de contencios administrativ;
-

nerespectarea msurilor dispuse de instan, n timpul soluionrii cauzelor131

Rspunderea funcionarilor privete pe : - funcionarul public care a elaborat actul administrativ ori care se face vinovat de refuzul rezolvrii cererii (atunci rspunderea va fi angajat prin obligarea la plata daunelor solidar cu autoritatea administrativ n care acesta funcioneaz- art.13 alin.1); - funcionarul public ierarhic superior celui prevzut mai sus (dect dac s-a fcut proba ordinului scris dat de acesta pentru a se semna actul, a crui ilegalitate total sau parial, este supus verificrii instanei de judecat);
-

conductorul autoritii administrative care a emis actul ori a refuzat rezolvarea cererii.132 n ceea ce privete rspunderea funcionarilor publici pentru

nerespectarea fispoziiilor cuprinse n hotrrile instanelor de contencios

administrativ, autoritatea administrativ este obligat s nlocuiasc sau s modifice actul administrativ, s emit un act administrativ ori s elibereze un certificat, o adeverin sau orice alt nscris n termenul prevzut n hotrre sau n cel mult 30 de zile de la data rmnerii definitive a hotrrii. n cazul n care aceste termene nu sunt respectate, art.16 alin 2 prevede c: la cererea reclamantului se va aplica conductorului autoritii administrative o amend de 500 lei pe fiecare zi de ntrziere. Conductorului autoritii administrative i se pot aplica dou tipuri de sanctiuni: a)amenda( care se cuvine statului) i b) daune pentru ntrziere( care se datoresc reclamntului). Rspunderea funcionarilor publici mai poate fi angajat, n litigiile de contencios administrativ, din dispoziia instanei judectoreti i n condiiile art.10 din Legea nr 29/1990. n alin 1 al acestui articol se prevede c, la primirea aciunii, instana va dispune citarea prilor i va putea cere autoritilor al crui act este atacat, s-i comunice de urgen acel act mpreun cu ntreaga documentaie care a stat la baza emiterii lui, precum i alte lucrri necesare pentru soluionarea cauzei133 n acelai mod se va proceda i n cazul refuzului nejustificat de rezolvare a cererii prvind un drept recunoscut de lege(alin2). Nerespectarea termenului stabilit de instan pentru trimiterea lucrrilor solicitate atrage rspunderea conductorului autoritii administrative (va fi obligat s plteasc statului, cu titlul de amend, 500 lei pentru fiecare zi de ntrziere nejustificat). 3.2 -SECIUNEA aIIa

CILE DE ATAC MPOTRIVA SENTINELOR PRONUNATE DE INSTANELE DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV

Procedura contenciosului administrativ (ca i dreptul comun ) cunoate i ea ci ordinare i extraordinare de atac mpotriva sentinelor pronunate ,n prim instan ,de tribunalele judeene i al municipiului Bucureti i de curile de apel. a)Calea ordinar de atac mpotriva sentinelor pronunate n prim instan ,de ctre instanele de contencios administrativ este recursul.Astfel ,art.14 din Legea nr.29/1990 (text modificat prin Legea nr.59/1993 ) prevede :Sentina instanei prin care s-a soluionat aciunea prevzut n prezenta lege ,poate fi atacat cu recurs n termen de 15 zile de la comunicare . Recursul este suspensiv de executare134 Potrivit acestui articol precum i art.3 pct.3 din Codul de procedur civil ,modificat, curile de apel judec recursurile declarate mpotriva sentinelor pronunate de tribunalele judeene i al municipiului Bucureti n materie de contencios administrativ iar conform art.4 pct.1 din acelai cod,Curtea Suprem de Justiie,judec recursurile declarate mpotriva sentinelor Curii de Apel, pronunate n litigiile de contencios administrativ . Articolul 302 din Codul de procedur civil prevede :cererea de recurs se depune la instana a crei hotrre se atac ,sub sanciunea nulitii.135 Acesta o nainteaz mpreun cu dosarul cauzei, instanei de recurs competente, respectiv Curii de Apel sau Curtea Suprem de Justiie, dup caz.

Cererea de recurs se va depune de ctre partea interesat, pentru c recursurile formulate de o persoan care nu a fost parte n proces sunt inadmisibile136, n afar de cele declarate de procuror.137 Potrivit art.303 din Codul de procedur civil ,recursul se va motiva prin nsi cererea de recurs sau nuntrul termenului de recurs 138 iar art.306 din acelai cod prevede c recursul este nul cu excepia cazurilor prevzute n alin.2 al aceluiai articol 139(motivele de ordine public pot fi invocate i din oficiu de instana de recurs, care ns ,este obligat s le pun n dezbaterea prilor ). n ceea ce privete efectele recursului judecat de curile de apel, art.312 alin.1 din Codul de procedur civil ,prevede : Curile de apel i tribunalele , n caz de casare ,vor judeca pricina n fond140. Cu toate acestea , n cazul n care instana , a crei hotrre este recurat , a soluionat procesul fr a intra n cercetarea fondului , instana de recurs , dup casare , trimite cazul spre rejudecare instanei care a pronunat hotrrea casat sau altei instane de acelai grad. n cazul casrii pentru lips de competen, cauza se trimite spre rejudecare instanei competente sau organului cu activitate jurisdicional competent, potrivit legii. n legtur cu efectele recursului judecat de Curtea Suprem de Justiie, art.313 din acelai Cod de procedur civil prevede: Curtea Suprem de Justiie, n caz de casare trimite cauza spre o nou rejudecare instanei care a pronunat hotrrea casat ori, atunci cnd interesele bunei administrri a justiiei o cer, altei instane de acelai grad, cu excepia cazului casrii pentru lips de competen, cnd trimite cauza instanei competente sau altui organ cu activitate jurisdicional competent potrivit legii.141

Recursurile n contencios administrativ vor fi timbrate cu 50% din taxa datorat la aciunea introductiv. Netimbrarea cererii de recurs atrage respingerea recursului.142 b)Cile extraordinare de atac mpotriva hotrrilor de contencios administrativ rmase definitive,se pot folosi, n condiiile legii, urmtoarele ci de atac: -contestaia n anulare (reglementat de art.317-321 din Codul de procedur civil ); -revizuirea hotrrii (reglementat de art.322-328 din Codul de procedur civil ); -recursul n interesul legii (art.329 din Codulde procedur civil ). Spre deosebire de contestaia n anulare i revizuirea hotrrii ce se judec de ctre instana care a pronunat hotrrea rmas definitiv, i se pot formula numai pentru motivele expres perevzute n Cod (art.317 pentru contestaia n anulare i art.322 pentru revizuirea hotrrii ) recursul n interesul legii se judec, potrivit prevederilor art.329 alin 2 din Codul de procedur civil n seciile unite ale Cutii Supreme de Justiie143 Calea extrordinar de atac a contestaiei n anulare poate fi folosit pentru urmtoarele motive( dac acestea nu au putut fi invocate pe cile ordinare de atac): a. cnd procedura de chemare a prii, pentru ziua cnd s- judecat pricina, nu a fost ndeplinit potrivit cu cerinele legii; b. cnd hotrrea a fost dat de judectori cu nclacrea dispoziiilor de ordine public privitoare la competen. Contestaia n anulare se poate formula (art.318 din Codul de procedur civil ) i mpotriva hotrrilor instanei de recurs cnd delegarea dat este rezultatul unei greeli materiale sau cnd instana,

respingnd recursul sau admidu-l numai n parte, a omis din greeal s cerceteze vreunul din motivele de casare.144 Aceast cale extraordinar de atac se poate folosi nainte de nceperea executrii i n timpul ei, pn la svrireea ultimului act de executare. mpotriva hotrrilor irevocabile care nu se duc la ndeplinire pe cale de executare silit, contestaia poate fi introdus n termen de 15 zile de la data cnd contestatorul a luat cunotin de hotrre dar nu mai trziu de un an de la data cnd hotrrea a rmas irevocabil. 145 Hotrrea dat n contestaie este supus acelorai ci de atac ca i hotrrea atacat146 Revizuirea unei hotrri rmase definitiv n instana de apel sau prin neapelare, precum i a unei hotrri dat de o instan de recurs atunci cnd evoc fondul, se poate cere n urmtoarele cazuri: - dac dispozitivul hotrrii cuprinde dispoziii potrivnice ce nu se pot aduce la ndeplinire; - dac s-a pronunat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-au pronunat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult dect s-a cerut; - dac obiectul pricinii nu se afl n fiin; - dac un judector, martor sau expert, care a luat parte la judecat, a fost condamnat irevocabil pentru o infraciune privitoare la pricin sau dac hotrrea s-a dat n temeiul unui nscris declarat fals n cursul sau n urma judecii, sau dac partea care a jurat, a fost condamnat irevaocabil pentru fals; - dac, dup darea hotrrii, sau descoperit nscrisuri doveditoare, reinute de partea potrivnic sau care nu au putut fi nfiate dintr-o nprejurare mai preus de voina prilor ori dac s-a revizuit hotrrea unei instane penale sau administrative pe care ea s-a intemeiat;

- dac statul sau alte persoane juridice de drept public sau de utilitate public, dispruii, incapabilii sau cei pui sub curatel sau consiliu judiciar, nu au fost aprai deloc sau au fost aprai cu viclenie de cei nsrcinai s o fac; - dac exist hotrri definitive potrivnice date de instane de acelai grad(sau de grade diferite) n una i aceeai pricin, ntre aceleai persoane, avnd aceeai calitate; - dac partea a fost mpiedicat s se nfiineze la judecat, i s ntiieze instana despre aceasta, dintr-o mprejurare mai presus de voina sa. Termenul n care se poate cere revizuirea este de o lun, exceptnd ultimul caz, cnd termenul este de 15 zile. Calea extraodinar de atac a recursului n interesul legii(art.329 din Codul de procedur civil) e folosit de procurorul general direct sau, prin acesta, de ministrul justiiei i are ca obiect soicitarea Curii Supreme de Justiie de a se pronuna asupra chestiunilor de drept ce au primit o soluionare diferit din partea instanelor judectoreti, n vederea asigurrii unei interpretri i aplicri unitare a legii n ntreaga ar. Deciziile date cu acest prilej de seciile unite ale Curii Supreme de Justiie nu produc efecte asupra hotrrii judectoreti examinate sau asupra prilor din acele cauze, dar soluiile date devin obligatorii pentru instane.

Competenta instantelor judecatoresti in contenciosul administrativ Avand in vedere prevederile Legii nr.554 din 2004 a contenciosului administrativ, competenta materiala in aceasta materie se imparte intre Tribunal si Curtea de Apel. Tribunalele administrativ-fiscale solutioneaza litigiile privind: actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice locale si judetene; care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si accesorii ale acestora, de pana la 5 miliarde lei. Curtea de Apel, prin sectiile de contencios administrativ si fiscal, solutioneaza litigiile privind: actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice centrale; taxele si impozitele, contributii, datorii vamale si accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, numai daca prin lege speciala nu se prevede altfel. Recursul impotriva sentintelor pronuntate de tribunalele administrativ-fiscale se judeca de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel, iar recursul impotriva sentintelor pronuntate de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel se judeca de Sectia de contencios administrativ si fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, daca prin lege speciala nu se prevede altfel. Legiuitorul, din dorinta de a elimina orice comentariu cu privire la competenta teritoriala a instantelor judecatoresti, a stabilit in mod expres competenta alternativa in materia contenciosului administrativ. Astfel, reclamantul se poate adresa instantei de la domiciliul sau sau celei de la domiciliul paratului. In situatia in care reclamantul a optat pentru instanta de la domiciliul paratului, nu se poate invoca exceptia necompetentei teritoriale. Pentru introducerea cererii de chemare in judecata termenul este de 6 luni, stabilit de art. 11 alin. (1) si termenul de 1 an termenul-exceptie, stabilit de art. 11 alin. (2). Termenul de 6 luni este un termen de prescriptie, iar termenul de 1 an este un termen de decadere. Termenul-regula 6 luni incepe sa curga de la: data primirii raspunsului la plangerea prealabila sau, dupa caz, data comunicarii refuzului, considerat nejustificat, de solutionare a cererii; data expirarii termenului legal de solutionare a cererii, fara a depasi termenul de 1 an; data incheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, in cazul contractelor administrative. Termenul-exceptie 1 an se aplica in urmatoarele conditii: trebuie sa existe motive temeinice care au intervenit in interiorul termenului de 6 luni de zile si care au determinat reclamantul sa depaseasca acest termen; acest termen se aplica doar in cazul actelor administrative unilaterale; termenul incepe sa curga de la data emiterii actului.

Cuprins

CAPITOLUL I NOTIUNI INTRODUCTIVE 4 Consideratii generale 4 Notiunea de contencios administrativ 5 Contenciosul administrativ n dreptul comparat 7 11 Scurt istoric al contenciosului administrativ n Romania

CAPITOLUL II PARTILE SI OBIECTUL ACTIUNII }N CONTENCIOSUL ADMINlSTRATIV 14 14 21

2.1. Partile n litigiul de contencios administrativ 2.2. Obiectul actiunii n contenciosul administrativ

CAPITOLUL III ACTELE ADMINISTRATIVE EXCEPTATE DE LA CONTROLUL LEGALITATII DE CATRE INSTANTELE DE CONTENCIOS ADMlNISTRATIV 30

CAPITOLUL IV ASPECTE DE ORDIN PROCEDURAL 50

4.1. Sesizarea instantei de contencios administrativ 50 4.2. Instantele de contencios administrativ 56 58 4.3. Caile de atac mpotriva sentintelor pronuntate de catre instantele de contencios administrativ 4.4. Executarea hotararilor pronuntate de instantele de contencios administrativ 64

CAPITOLUL V SOLUTIONAREA DE CATRE INSTANTELE DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI A ALTOR CAUZE 66

CAPITOLUL VI CONTROLUL LEGALITATII ACTELOR ADMINISTRATIVE DE CATRE ALTE INSTANTE ADMINISTRATlV JUDECATORESTI 69 DECAT CELE DE CONTENCIOS

Aspecte de ordin procedural in contenciosul administrativ

CAPITOLUL I 1. NOTIUNI INTRODUCTIVE 1.1. Consideratii generale In conditiile unui regim autentic parlamentar, n care functioneaza principiul separatiei puterilor n stat - legislativa, executiva si judecatoreasca, echilibrul acestora trebuie astfel asigurat, ncat sa permita atat o colaborare, cat si un control reciproc al activitatii lor. Interpretarea acestui principiu, n sensul realizarii unei cantonari a fiecarei puteri, ntr-un domeniu de activitate anume determinat, a fost eliminata n favoarea unei interpretari mai suple, care sa faca posibila colaborarea puterilor, ca urmare a adoptarii Constitutiei din anul 1991. n acest sens, executivul si asuma responsabilitatea guvernarii, potrivit programului sau acceptat de parlament, n timp ce puterea judecatoreasca solutioneaza eventualele ncalcari ale legilor. Forma juridica prin care puterea judecatoreasca cenzureaza activitatea actelor administratiei publice, n situatia n care o persoana fizica sau juridica a fost vatamata ntrun drept al sau, recunoscut de lege, este contenciosul administrativ, o institutie fundamentala a dreptului public prin care se realizeaza controlul legalitatilor actelor administrative de autoritate si apararea drepturilor particularilor (persoane fizice sau juridice), care pot cere si obtine anularea sau modificarea actului administrativ, precum si repararea pagubei cauzate. Constitutia Romaniei, prin art.48, prevede n acest sens ca persoana vatamata ntrun drept a1 sau de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin solutionarea n termen legal al unei cereri, este ndreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins, anularea actului si repararea pagubei. n prezent, n Romania, activitatea de contencios administrativ este realizata de sectiile de contencios administrativ nfiintate n temeiul Legii nr.29/1990, privind contenciosul administrativ.

Asadar, contenciosul administrativ apare ca o forma juridica de aparare a particularilor - persoane fizice si persoane juridice mpotriva abuzurilor administratiei publice1. 1.2. Notiunea de contencios administrativ Perioada de asezare a legislatiei noastre n conformitate cu principiile constitutionale, nu este ncheiata, astfel ca anumite litigii tipice de contencios administrativ n alte sisteme de drept, sunt date la noi n competenta instantelor de drept comun. Este suficient sa ne referim la solutionarea cailor de atac n materia contraventiilor sau la solutionarea litigiilor legate de concesionarea bunurilor proprietate publ ica. n acest sens, Prof. C. Rarincescu arata ca, din punct de vedere al litigiilor care formeaza obiectul judecatii, functiunea jurisdictionala a statului, se mparte n doua ramuri si anume : contenciosul de drept comun, care este alcatuit din totalitatea litigiilor de competenta organelor judecatoresti propriu-zise, de natura civila, comerciala si penala; contenciosul administrativ, compus din totalitatea litigiilor de natura administrativa, de competenta, fie a tribunalelor de drept comun, fie a unor tribunale speciale administrative, dupa sistemul de drept pozitiv adoptat n diverse state2. Legislatia n vigoare ne determina sa ntelegem prin notiunea de contencios administrativ, activitatea de solutionare, de catre instantele competente, a conflictelor juridice, n care cel putin una din parti este un serviciu public, administrativ, iar acest conflict s-a nascut din adoptarea unui act administrativ de autoritate ilegal, ori prin refuzul de a solutiona o cerere cu privire la un drept recunoscut de lege. n ceea ce priveste actul de vointa al instantei de contencios administrativ, aceasta institutie se prezinta, deci, sub doua forme3 :

Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, vol. I si II, Editura Cordial lex, Cluj-Napoca, 1997, p.20
1

C. Rarincescu, Contenciosul administrativ roman, Bucuresti, 1936, pag.79 si urmatoarele


2 3

Rodica Narcisa Petrescu, op.cit., p.23

contenciosul administrativ n anulare, care se caracterizeaza prin dreptul instantei de contencios administrativ de a hotar anularea actului administrativ atacat pentru motivul emiterii acestuia cu ncalcarea legii, fara a se putea pronunta asupra despagubirilor, aceasta problema urmand a fi solutionata de instantele de drept comun; contenciosul de plina jurisdictie, care se caracterizeaza prin dreptul instantelor de contencios administrativ, de a anula actul administrativ atacat, de a obliga autoritatea administrativa sa emita un nou act administrativ sau nscris, si de a o obliga la despagubiri. n concluzie, putem afirma : contenciosul administrativ este format din totalitatea litigiilor dintre autoritatilor administrative si administrati, prin aplicarea unor reguli speciale apartinand dreptului public, litigii care se solutioneaza de instantele judecatoresti, n sectiile de contencios administrativ4.

Contenciosul administrativ n dreptul comparat Ca fenomen juridic, sfera si continutul contenciosului administrativ au variat de la o tara la alta, de la o perioada la alta n cadrul aceleiasi tari, precum si de la un autor la altul. O data cu Revolutia Franceza, ncepand cu acest stat, majoritatea statelor europene au trecut la organizarea organelor statului, potrivit cerintelor principiului separatiei puterilor n stat. Franta a fost astfel, primul stat care a ncredintat contenciosul administrativ, administratiei. Din punct de vedere formal, sunt cunoscute trei principale sisteme de contencios administrativ : sistemul francez al jurisdictiei speciale administrative (tribunalele administrative, ca organe de jurisdictie, separate de puterea judecatoreasca de drept comun, cat si de cea administrativa specializata n judecarea litigiilor de natura administrativa, pe baza regimului juridic administrativ)5;
A. Iorgovan, Drept administrativ, Tratat elementar, vol. II, Editura Hercules, 1992, p. l56 si V.I. Prisacaru, Contenciosul administrativ roman, Editura All, Bucuresti, 1994, p.7
4

A se vedea G. Vedel, Droit administratif, Presses Universitaires des France, Paris, 1968, p.65
5

sistemul anglo-saxon al competentei instantelor de drept comun competente n materia contenciosului administrativ; sistemul administratoruluijudecator. Sistemul tribunalelor administrative, ca instante de contencios administrativ de fond si cu tribunale administrative supreme, ca instante de apel sau recurs, functioneaza n cele mai multe state europene (Belgia, Germania, Italia, Elvetia, Spania, Grecia, etc.). n aceste state se poate vorbi despre un sistem de control al legalitatii actelor emise de organele administratiei publice, de catre instantele administrative, care functioneaza ntr-un sistem propriu de organizare, paralel cu sistemul instantelor judecatoresti. Spre exemplu, n Belgia functioneaza contenciosul pentru exces de putere, aflat n competenta Consiliului de Stat, precum si contenciosul de plina jurisdictie, de competenta tribunalelor ordinare. n ceea ce priveste contenciosul administrativ pentru exces de putere, acesta se refera la recursurile n anulare pentru violarea formelor, fie cele substantiale, fie cele emise sub sanctiunea nulitatii, exces ori deturnare de putere. n Elvetia, ca stat federal, contenciosul administrativ este supus reglementarilor federale, nsa si unor norme cantonale determinand existenta unui numar de 26 de sisteme diferite. Organele de contencios administrativ federale sunt instante de recurs ierarhic (Consiliul federal si Tribunalul federal). Organele de contencios administrativ cantonale sunt diferite, ntrucat fiecare canton nfiinteaza tribunale proprii, avand reglementate proceduri proprii. n Italia exista un sistem al contenciosului administrativ dualist, n sensul ca solutionarea litigiilor dintre administratia publica si cetateni revine atat jurisdictiei ordinare cat si jurisdictiei administrative. Repartizarea litigiilor ntre cele doua ordine de jurisdictie are n vedere natura situatiei juridice, respectiv problemele de interes legitim n care reclamantul se plange de reaua exercitare a puterii de catre administratia publica (competenta este a judecatorului administrativ) si aspectele de drept subiectiv prin care se constata existenta, n competenta administratiei publice, a puterii exercitate (competenta apartine judecatorului ordinar). Jurisdictia administrativa este realizata de tribunalele administrative regionale si Consiliul de Stat.

In Spania, instantele de contencios administrativ fac parte din sistemul instantelor judecatoresti, acesta fiind format din tribunale civile si penale, administrative si tribunale sociale.6 n alte tari europene, precum Danemarca sau Norvegia, n principal instantele judecatoresti de drept comun au dreptul de a controla legalitatea actelor autoritatilor administraliei publice7. n sistemul anglo-american acest drept se exercita tot de instantele de drept comun. Astfel, n Marea Britanie, controlul judiciar presupune exercitarea de catre tribunal a dreptului de a stabili daca un act administrativ este sau nu legal, precum si de a dispune masurile necesare pentru remedierea eventualelor ncalcari. Se aplica deci, n ceea ce priveste controlul judiciar, teoria excesului de putere, prin care se permite tribunalelor ordinare sa decida daca administratia publica a actionat sau nu n limitele puterii sale legale. Jurisdictiilor speciale (administrative) le este propriu recursul de plina jurisdictie n timp ce recursul n anulare apartine jurisdictiilor judiciare. n Statele Unite ale Americii, sistemul administrativ se subordoneaza celui judiciar. Astfel, fiecare minister sau departament si, n general, fiecare autoritate are o structura proprie n materie de jurisdictie administrativa. La nivelul fiecarei ierarhii administrative exista un consiliu de contencios administrativ, al carui personal (magistrati) nu face parte din corpul judecatorilor. Orice decizie a respectivului consiliu va putea fi revizuita de o Curte federala judiciara. Magistratii administrativi sunt avocati, au calitatea de functionari publici, se bucura de inamovibilitate si nu sunt total independenti fata de politica ministerului din care fac parte. n Canada, contenciosul administrativ se prezinta ca rezultat al unui amestec de influente britanice si americane, nsa prezinta si un aport original, existand o retea de asazise tribunale administrative, jurisdictii inferioare specializate n diferite sectoare de interventie a statului. Deci exista un ansamblu de tribunale specializate, prezidate de un judecator sau un comisar nsarcinat cu aplicarea legii. Principala activitate a acestor tribunale administrative consta n exercitarea unui control asupra actelor administrative, pe calea revizuirii sau apelului.
A se vedea V.I. Prisacaru, Contenciosul administrativ roman, Editura All, Bucuresti, 1994, p.18 si G. Vedel, op. cit., p.18 7 A se vedea V.I. Prisacaru, op. cit., p.21
6

n afara acestui contencios administrativ mai functioneaza un contencios nobil, exercitat de Curtea Superioara si de tribunalele de mare instanta. La nivel federal, Curtea federala poate fi sesizata ca prima instanta, pe cale ordinara sau pe calea unei cereri n anulare, mpotriva oricarei autoritati federale. Sustinatorii tribunalelor administrative le considera pe acestea mai competente n judecarea contenciosului administrativ, deoarece sunt separate atat de puterea judiciara de drept comun, cat si de administratia activa, sunt specializate n probleme de drept administrativ, sunt mai la curent cu nevoile si viata administrativa, constituie un instrument mai puternic de protejare a particularilor si de restabilire a legalitatii8. n schimb, sustinatorii atribuirii contenciosului administrativ instantelor judecatoresti de drept comun sau unor sectii specializate de contencios administrativ din cadrul acestora, au aratat ca instantele judecatoresti au o organizare mai veche, mai puternica si dispun de o independenta mai mare n judecatile lor, putandu-se asigura o protejare mai puternica a drepturilor individuale9. Dupa cum s-a putut observa, chiar n statele n care este organizata o justitie administrativa, o parte din litigiile dintre administratia publica si particulari, ramane atribuita instantelor judecatoresti ordinare. Stabilirea litigiilor care sunt de competenta tribunalelor administrative si a celor care sunt de competenta instantelor ordinare de drept comun se efectueaza dupa criterii, care, n general, depind de dreptul pozitiv al fiecarui stat, ori se are n vedere distinctia dintre litigiile de drept public si litigiile de drept privat, dupa cum se aplica n cauza, reguli de drept public sau reguli de drept privat10. 1.4. Scurt istoric al contenciosului administrativ n Romania Contenciosul administrativ a parcurs n tara noastra mai multe perioade, delimitate dupa accentul pus de actele normative, inclusiv de Constitutie, pe unul sau altul din cele trei mari sisteme. O prima etapa este legata de reformele legislative realizate de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, si a fost marcata de aparitia pentru prima data n Romania a
8

A se vedea C.G. Rarincescu, op. cit., p.51

A se vedea T. Dragan, Introducere n teoria si practica statului de drept, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1992, p.49
A se vedea R. N. Petrescu, op. cit., p.26

10

contenciosului administrativ, prin Legea din 11 februarie 1864 pentru nfiintarea Consiliului de Stat. Dupa modelul francez, acesta era organ cu caracter consultativ pe langa Guvern, cu sarcini si de tribunal administrativ, cu atributii n materie legislativa, administrativa, si de contencios administrativ. Consiliul de Stat era prezidat de domn si solutiona litigii atat n baza legii sale organice, cat si n baza unor legi speciale (judecator de atributiune). Totodata, acesta era investit si cu competenta unui contencios de interpretare, astfel ncat particularii se puteau adresa direct Consiliului de Stat, spre a cere interpretarea unui decret, ordonante sau regulament, dat n materie administrativa. Urmatoarea etapa este cuprinsa n perioada 1866-1905, cand a fost desfiintat Consiliul de Stat (prin Constitutia din 1866), atributele sale n materie de contencios administrativ fiind mpartite ntre Curtile de apel si instantele judecatoresti de drept comun, dupa modelul anglosaxon. Astfel a fost abandonat sistemul francez introdus de Alexandru Ioan Cuza. Etapa a treia este cuprinsa ntre anii 1905-1948 si este formata din mai multe subperioade bine delimitate, caracteristica generala fiind existenta unor reglementari speciale cu privire la competenta instantelor n materia contenciosului administrativ. Prin Legea pentru reorganizarea naltei Curti de Casatie si Justitie din 1 iulie 1905, Sectia a III-a a acestei instante a devenit competenta sa judece recursurile mpotriva regulamentelor si ordonantelor facute cu ncalcarea legii. Sistemul introdus prin aceasta lege se caracterizeaza prin urmatoarele : se permite particularilor sa atace pe calea unui recurs principal si direct actele administrative ilegale si sa ceara instantei judecatoresti sa pronunte anularea lor; judecarea acestui recurs n cadrul naltei Curti de Casatie, de catre nou nfiintata Sectiunea a II-a de contencios administrativ. n perioada martie 1910 - februarie 1912, sistemul instituit prin Legea din 1905 a fost desfiintat, cauzele de aceasta natura urmand a se solutiona, n baza Legii Curtii de Casatie din 25 martie 1910, de catre tribunalele de judet de urgenta si cu precadere asupra tuturor celorlalte afaceri (art.l4). Aceasta reglementare a rezistat, deci, numai doi ani, ntrucat Legea de reorganizare a Curtii de Casatie si Justitie din 17 februarie 1912 restabileste, cu unele modificari,

contenciosul de legalitate al Legii din 1905, litigiile de contencios administrativ fiind atribuite, iarasi, Sectiunii a III-a. Urmatoatea subperioada ncepe cu Constitutia din 1923, ce face din contenciosul administrativ o institutie de ordin constitutional. Aceasta consacra, prin art.l07, alin.3, principiul conform caruia, cel vatamat ntr-un drept al sau, printr-un act administrativ ilegal, poate cere instantelor judecatoresti recunoasterea dreptului sau. n alin.4 al aceluiasi articol era determinata competenta instantelor judecatoresti de a solutiona litigiile de contencios administrativ, prevazandu-se ca organele puterii judecatoresti judeca actul, iar daca este ilegal l pot anula sau pot pronunta daune civile pana la data restabilirii dreptului vatamat, avand si caderea de a judeca si cererile de despagubire, fie contra autoritatii administrative chemate n judecata, fie contra functionarului vinovat. In baza Constitutiei din 1923, a fost adoptata la 23 decembrie 1925, Legea contenciosului administrativ. Aceasta consacra un contencios de plina jurisdictie, n care instantele judecatoresti competente puteau anula un act administrativ de autoritate ilegal, puteau obliga autoritatea administrativa sa rezolve cererea si sa acorde despagubiri pentru pagubele cauzate reclamantului. Etapa a patra a evolutiei acestei institutii este cuprinsa ntre 1948 si 1967, fiind marcata de adoptarea Decretului nr.128/1948, prin care s-a abrogat Legea contenciosului administrativ din 1925, lasandu-se la ndemana persoanelor vatamate de o autoritate administrativa doar o singura cale de atac - recursul administrativ. A V-a etapa cuprinde perioada iulie 1967 - decembrie 1990, n care sfera actelor administrative supuse controlului instantelor judecatoresti s-a largit prin intrarea n vigoare, n baza constitutiei din 1965, a Legii nr1/1967 cu privire la judecarea de catre tribunale a cererilor celor vatamati n drepturile lor prin acte administrative ilegale. Contenciosul administrativ reglementat prin aceasta lege era un contencios n plina jurisdictie, instanta avand posibilitatea, dupa caz, sa anuleze actul administrativ dedus judecatii, sa oblige pe parat la emiterea unui act administrativ, sa se pronunte asupra despagubirilor cerute. n practica ]nsa, aceste dispozitii erau greu de realizat, astfel ca aceasta institutie avea un rol pur propagandistic. Legea contenciosului administrativ nr.29/1990, relanseaza traditia din perioada interbelica, marcand nceputul celei de-a sasea etape. Aceasta va deveni un mijloc efectiv

de

control

al

legalitatii

actetor

autoritatii

administratiei

publice

de

catre

instantelejudecatoresti. Pentru prima data, dupa desfiintarea Consiliului de Stat, se creeaza, n cadrul instantelor judecatoresti, sectii specializate de contencios administrativ, la nivelul tribunalelor judetene si respectiv la nivelul Curtii Supreme de Justitie. De asemenea, prin adoptarea acestei legi, tot pentru prima data se consacra n legislatia noastra, raspunderea pentru daune morale.

CAPITOLUL II PARTILE SI OBIECTUL ACTIUNII IN CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV

2.1. Partile n litigiul de contencios administrativ A. Calitatea de reclamant Fiind vorba de un litigiu, se nelege c reclamantul, pentru ca s poat intenta o astfel de aciune, trebuie s aib capacitatea general de a sta in justiie. Spre deosebire de fosta Lege 29/1990 a contenciosului administrativ, noua lege introduce explicit dreptul de sezin, adic dreptul de a sesiza instana de contencios, ce aparine mai multor subieci:

-orice persoan vtmat intr-un drept subiectiv sau interes legitim, ceea ce inseamn c poate fi orice persoan fizic sau orice persoan juridic; -Avocatul Poporului -Ministerul Public -Autoritatea public emitent -Agenia Naional a Funcionarilor Publici -Prefectul Calitatea de reclamant n litigiile de contencios administrativ necesita unele precizari. Legea pentru contenciosul administrativ din 1923 folosea expresia oricine se pretinde vatamat n drepturile sale, ce includea persoanele fizice si juridice, fie ca erau de drept public, fie ca erau de drept privat, trebuind sa aiba capacitatea generala de a sta n justitie, prevazuta de Codul civil, Codul de procedura civila, Codul comercial, Legea persoanelor juridice din 1924. In acelasi sens si Legea nr.1/1967 ntrebuinta notiunea de cel vatamat n drepturile sale11.

11

A se vedea C.G. Rarincescu, op. cit., p.221-222 si R. N. Petrescu, op. cit., p.36

Legea nr.29/1990 prevedea la art.1 ca are dreptul sa se adreseze instantelor de contencios administrativ orice persoana fizica sau juridica, romana sau straina, daca se considera vatamata n drepturile sale prevazute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autoritati administrative de a-i rezolva cererea sa referitoare la un drept recunoscut de lege, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului, precum si repararea pagubei ce i-a fost cauzata12. Conform art 52 (1) din Constitutia Romaniei, astfel cum a fost modificata in anul 2003 Persoana vtmat intr-un drept al su ori intr-un interes legitim, de o autoritate public, printr-un act administrativ sau prin nesoluionarea in termenul legal a unei cereri, este indreptit s obin recunoaterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului i repararea pagubei. Conform celui de al doilea paragraf al acestui articol Condiiile i limitele exercitrii acestui drept se stabilesc prin lege organic. In data de 4 ianuarie 2005, a intrat in vigoare Legea 554/2004 - legea contenciosului administrativ, care vine sa inlocuiasca fosta lege 29/1990, avand acelasi obiect. Punand in aplicare prevederile constitutionale mai sus mentionate, legea reglementeaza controlul judiciar al actelor administrative care ar putea
A se vedea Mircea Preda, Tratat elementar de drept administrativ, Editura LUMINA LEX, Bucuresti, 1996, p.164; R.N Petrescu, op.cit. p.35
12

vatama un drept sau un interes legitim. In ansamblu, legea amelioreaza sistemul introdus anterior, prin legea 29/1990. Legea prevede c orice persoan care se consider vtmat ntr-un drept al su ori ntr-un interes legitim, de ctre o autoritate public, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea n termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzat. Legea spune c interesul legitim poate fi att privat, ct si public. Se poate adresa instantei de contencios administrativ si persoana vtmat ntr-un drept al su sau ntr-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept. (art.1, alin.1, 2) Pot intenta actiunea in contencios administrativ nu numai persoana fizica sau juridica vatamata intr-un drept sau interes legitim, ci si Avocatul Poporului, procurori, prefecti si Agentia Nationala a Functionarilor Publici, in baza unei sesizari a unei persoane fizice, precum si Ministerul Public. Inainte de a se adresa instantei, persoana care se considera vatamata printr-un act administrativ unilateral trebuie sa solicite autoritatii publice emitente, in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea, in tot sau in parte, a acestuia. Plangerea se poate adresa in egala masura organului ierarhic superior, daca acesta exista. Plangerea prealabila in cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, si peste termenul prevazut, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de

prescriptie. Reclamantul se poate adresa instantei de la domiciliul sau sau celei de la domiciliul paratului. Daca reclamantul a optat pentru instanta de la domiciliul paratului, nu se poate invoca exceptia necompetentei teritoriale. De asemenea, prefectul poate ataca in fata instantei de contencios administrativ, actele emise de autoritatile administratiei publice locale, daca le considera nelegale, actele atacate fiind suspendate de drept pana la solutionarea actiunilor. Conform legii, Avocatul Poporului, ca urmare a controlului reaalizat, potrivit legii sale organice, in baza unei sesizri a unei personae fizice, dac apreciaza c ilegalitatea actului sau excesul de putere al autoritii administrative nu poate fi nlaturat dect prin justiie, poate sesiza instana competent de contencios administrativ de la domiciliul petentului. Petiionarul dobndete de drept calitatea de reclamant, urmnd a fi citat n aceast calitate. De asemenea, conform art.1, alin. 4 din Legea 554/2004, Ministerul Public, atunci cnd, in urma exercitrii atribuiilor prevazute de legea sa organic, apreciaz c ncalcarile drepturilor, libertatilor si intereselor legitime ale persoanelor se datoreaza existenei unor acte administrative unilaterale individuale ale autoritilor publice emise cu exces de putere, cu acordul prealabil al acestora, sesizeaz instana de contencios administrativ de la domiciliul persoanei fizice sau de la sediul persoanei juridice vtmate. Petiionarul dobndete de drept calitatea de reclamant, urmnd a fi citat n aceast calitate . Alin. 5 al aceluiai articol prevede c, atunci cnd Ministerul Public apreciaz c prin emiterea unui act

administrativ normativ se vatm un interes legitim public, sesizeaz instanta de contencios administrativ competenta de la sediul autoritii publice emitente. n alin.6 se stipuleaz c autoritatea public emitent a unui act administrativ unilateral nelegal poate s solicite instanei anularea acestuia, n situatia n care actul nu mai poate fi revocat ntrucat a intrat in circuitul civil i a produs efecte juridice. n cazul admiterii aciunii, instana se pronun, dac a fost sesizat prin cererea de chemare in judecat, si asupra validitii actelor juridice incheiate in baza actului administrativ nelegal, precum si asupra efectelor juridice produse de acestea. Aciunea poate fi introdus n termen de un an de la data emiterii actului. n cazul aciunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenia Naional a Funcionarilor Publici sau al celor care privesc cererile celor vtmai prin ordonane sau dispoziii din ordonane, precum i n cazul prevzut la art. 4 alin. (2) (n cazul excepiei de nelegalitate, cnd instana de contencios administrativ se pronun, dup procedura de urgen, n edin public, cu citarea prilor), nu este obligatorie procedura prealabil. Plngerea prealabil n cazul aciunilor care au ca obiect contractele administrative are semnificaia concilierii n cazul litigiilor comerciale, dispoziiile din Codul de procedur civil fiind aplicabile n mod corespunztor. Prin act administrativ se nelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica, in regim de putere publica, in vederea organizarii executarii legii sau a executarii in concret a legii, care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice; sunt

asimilate actelor administrative, in sensul prezentei legi, si contractele incheiate de autoritatile publice care au ca obiect: -punerea in valoare a bunurilor proprietate publica, -executarea lucrarilor de interes public, -prestarea serviciilor publice, -achizitiile publice. Prin legi speciale pot fi prevazute si alte categorii de contracte administrative supuse competentei instantelor de contencios administrativ. Aadar, aciunea n contencios administrativ aparine oricarei persoane fizice sau juridice, n virtutea 1or de a pretinde o anumita conduit autoritilor administrative : -s anuleze un act administrativ prin care s-a nclcat un drept prevazut de lege; -s rezolve o cerere care nu a fost soluionata ntr-un termen legal; -s recunoasc dreptul pretins sau interesul legitim si s repare paguba cauzat. Dreptul n care se considera lezate persoanele, trebuie sa fie recunoscute de lege, adica sa fie prevazute de lege n favoarea celui care invoca ncalcarea acestui drept. n caz contrar, instanta de contencios administrativ nu numai ca

nu-l poate acorda, dar nici nu este competenta a-l lua n discutie13. De exemplu, nu se poate solicita n fata instantelor de contencios administrativ, obligarea unei facultati sa elibereze diploma de licenta unei persoane fizice care, desi a urmat cursurile acelei facultati si a sustinut toate examenele, mai putin cel de licenta, pentru ca legea prevede dreptul de a obtine diploma de licenta numai n favoarea persoanelor fizice care au promovat toate examenele, inclusiv cele de licenta. Referitor la calitatea de reclamant, mai trebuie facute unele precizari. Dreptul recunoscut de lege reclamantului are n vedere un drept subiectiv pe care legea l confera reclamantului si pe care autoritatea administrativa este obligata sa-1 respecte sau sa-1 realizeze. Deci, nu este suficienta existenta unui interes legitim, ci trebuie dovedita existenta ncalcarii unui drept subiectiv care revine reclamantului14.

13

M. Preda, op. cit., p.165

A se vedea M.Preda, op. cit., p.165 si Gheorghe T. Zaharia, Drept administrativ roman, Editura ANKAROM, Iasi, 1998, p.435
14

Vatamarea dreptului trebuie sa fie rezultatul conduitei culpabile a organului administratiei publice, chiar daca acest organ nu este ntr-un raport juridic cu titularul dreptului; dreptul vatamat nu trebuie sa fie neaparat de natura administrativa, ci poate sa apartina oricarei ramuri de drept15. Actiunea n justitie a reclamantului trebuie sa prezinte un interes pentru el, caci fara interes aceasta nu poate exista. De exemplu, desi dovedeste existenta unui drept subiectiv ncalcat de autoritatea administrativa, reclamantul nu poate sa se adreseze n justitie si sa solicite anularea unui act administrativ daca acel act a fost deja revocat de organul care 1-a emis, ori a fost anulat de organul ierarhic superior acestuia16. Reclamantul exercita actiunea de contencios administrativ numai daca vatamarea dreptului este cauzata printr-un act administrativ sau prin refuzul autoritatii administrative de a rezolva cererea privitoare la un drept recunoscut de lege.
15

idem Anibal Teodorescu, Curs de drept administrativ, Bucuresti, 1947, p.242

16

Deci, un act administrativ emis de o autoritate administrativa va putea fi cenzurabil de catre instanta de contencios administrativ atunci cand : -vatama un drept prevazut de Constituie sau de lege cruia i se aduce atingere; -vatama un interes legitim. Drepturile a cror vtmare poate forma baza unor aciuni n contencios trebuie s ndeplineasc anumite condiii : -s fie dobndite n condiiile legii, fiind recunoscute de lege (de exemplu, dreptul de proprietate, dreptul de petiionare etc.) ; -s nu fie vorba de un drept contractual care s nu fie valorificat prin contencios. Interesul nsa, trebuie sa ndeplineasca, de asemenea, unele conditii pentru a putea face obiectul actiunii n contenciosul administrativ, respectiv : -sa fie legitim (n legatura cu situatia legala pentru a carei realizare este necesara calea justitiei); -sa fie cert si actual (sa existe la momentul n care se exercita dreptul la actiune);

-sa fie personal si direct. Se restrange sfera actelor ce nu pot fi atacte pe calea contenciosului administrativ, la trei categorii: - actele administrative ale autoritatilor publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul - actele de comandament cu caracter militar - actele administrative pentru modificarea sau desfiintarea carora se prevede, prin lege organica, o alta procedura judiciara. In ceea ce priveste actele administrative emise pentru aplicarea regimului starii de razboi, al starii de asediu sau al celei de urgenta, cele care privesc apararea si securitatea nationala ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum si pentru inlaturarea consecintelor calamitatilor naturale, epidemiilor si epizootiilor, acestea pot fi atacate numai pentru exces de putere.(art. 5)

B. Calitatea de parat n litigiile de contencios administrativ, paratul poate fi orice autoritate public (art.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ), ntelegand prin aceasta orice organ de stat sau al uitilor administrativ-teritoriale care acioneaz, in regim de putere public, pentru satisfacerea unui interes public; sunt asimilate autoritilor publice, n sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat

care, potrivit legii, au obinut statut de utilitate public sau sunt autorizate s presteze un serviciu public. In consecinta, in accepiunea definitiei legale mai sus precizate, autoritatile publice se divid in:
(i)

autoritati publice propriu-zise si autoritati publice asimilate.

(ii)

Constituie autoritati publice propriu-zise institutiile care indeplinesc in mod cumulativ urmatoarele condiii: (a) organele de stat sau organele unitatilor administrativ-teritoriale. Se observa ca noua lege a contenciosului administrativ vorbeste despre organele unitailor administrativ-teritoriale, iar nu de autoritatile administratiei publice locale. Aceasta distinctie, a fost facuta de catre legea nr. 215/2001, legea administratiei publice locale, astfel cum a fost modificata si completata, care in art. 214 -23, vorbeste despre autoritatile administratiei publice locale, iar in art. 26, art. 54, art. 69 alin. (2), art. 137 alin. (2), art. 145 si art. 149 face vorbire fie despre organele centrale din unitatile administrativ-teritoriale, fie despre organe centrale

organizate la nivelul judeului sau al Municipiului Bucuresti. Capitolul V din Constituia Romaniei, astfel cum a fost revizuita prin legea din 18 septembrie 2003, este intitulat -Administratia Publica si cuprinde Seciunea 1 intitulata Administraia Publica centrala de specialitate si Seciunea 2, intitulata Administratia Publica locala. Potrivit dispoziiilor constitutionale mai sus precizate, Administratia Publica centrala de specialitate cuprinde: -Ministerele, organizate numai in subordinea Guvernului; -Alte organe de specialitate, organizate in subordinea: Guvernului Ministerelor Sau ca autoritati administrative autonome. In conformitate cu prevederile constitutionale mentionate, autoritatile Administratiei Publice Locale sunt urmatoarele: -Consiliile Locale, -Primariile, -Consiliul Judeean.

-La aceste autoritati, potrivit dispozitiilor legale cuprinse in art. 55 si art. 156 din legea-cadru nr. 339/2004 privind descentralizarea7, trebuie adaugat si Presedintele Consiliului Judeean. In consecinta, potrivit prevederilor legale mai sus mentionate, pot fi subiecti pasivi (pri) ntr-un litigiu de contencios administrative urmatoarele categorii: a) ntregul sistem al autoritii publice executive (preedinte, prefect, primar, govern, ministere, instituii deconcentrate ale acestora n teritoriu, alte organe ale administraiei publice, autoriti publice locale, descentralizate ale acestora n teritoriu) b) ntregul sistem al autoritii legislative (Camera Deputailor, Senatul), precum i toate autoritile publice numite de Parlament (Curtea de Conturi, Avocatul Poporului etc.) c) ntregul sistem al autoritii judectoreti (Consiliul Superior al Magistraturii, nalta Curte de Casaie i Justiie, Curile de Apel, tribunalele judeene i cele speciale, judectoriile)

d) alte autoriti i instituii publice (Curtea Constituional) e) alte persoane juridice: -de drept civil (ONG-uri etc.) -de drept commercial (societi comerciale etc.)

Potrivit art.16 din lege, actiunile n contencios administrativ pot fi formulate si personal mpotriva functionarului autoritatii parate, care a elaborat actul sau care se face vinovat de refuzul rezolvarii cererii, daca se solicita plata unor despagubiri pentru prejudiciul cauzat prin actul emis sau prin ntarziere. Alin.2 a1 aceluiasi articol da dreptul functionarului public actionat n justitie sa cheme n garantie pe superiorul sau ierarhic de la care a primit ordin scris sa semneze actul a carui iegalitate este supusa judecatii. Chemarea n garantie a superiorului trebuie privita ca o actiune n justitie, astfel ca, forma si continutul ei trebuie sa ntruneasca cerintele pentru o astfel de actiune. Cererea de chemare n garantie se va depune la dosarul cauzei odata

cu ntampinarea sau cel mai tarziu pana la prima zi de nfatisare, sub sanctiunea de a se judeca separat. Functionarul ierarhic superior, introdus n proces pe calea chemarii n garantie devine parte n proces si se poate folosi de toate mijloacele de aparare prevazute de lege. Judecarea concomitenta a actiunii principale si a chemarii n garantie este preferabila, deoarece se pronunta o singura hotarare, n caz contrar instanta urmand a se pronunta asupra fiecarei cereri. Desi cele doua parti, reclamantul si paratul sunt bine determinate, nu poate fi depusa actiunea n contenciosul administrativ, pana nu este ndeplinita procedura administrativa prealabila, care obliga reclamantul sa se adreseze autoritatii emitente a actului administrativ vatamator, nainte de a se adresa instantei de contencios administrativ.

A. Actul administrativ Cu privire la actul administrativ este de retinut ca acesta trebuie sa fie un act administrativ de autoritate, emis cu respectarea prevederilor legale, pentru care legea nu prevede o alta cale judiciara de atac, ntrucat daca se prevede o asemenea cale, se va utiliza aceasta si nu cea a contenciosului administrativ. n multe cazuri, actele administrative de

autoritate pot fi atacate la instantele judecatoresti de drept comun (nu la cele de contencios administrativ). Este cazul, de pilda, al proceselor verbale de stabilire si sanctionare a contraventiilor, a contestatiilor mpotriva hotararilor comisiilor judetene pentru aplicarea fondului funciar, al celor ndreptate mpotriva hotararilor comisiilor judetene pentru aplicarea prevederilor Legii nr.112/1995 privind reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinta, trecute n proprietatea statului. In alte cazuri, actele administrative de autoritate sunt atacate nu la instantele judecatoresti (de contencios administrativ sau de drept comun) ci la organele administratiei publice ierarhic superioare, cum sunt, de pilda, contestatiile mpotriva deciziilor de aplicare a sanctiunilor disciplinare, aplicate de sefii serviciilor publice descentralizate ale ministerelor17. Actul administrativ de autoritate este actul juridic adoptat sau emis de catre o autoritate administrativa, n mod unilateral, pe baza si n vederea executarii legii, cu scopul de a naste, modifica sau stinge raporturi juridice. Actul administrativ de autoritate este adoptat sau emis n raport cu masura n care serviciul public administrativ respectiv este investit cu autoritate publica si toate aceste acte au ca trasatura comuna faptul ca se adopta sau se emit n scopul satisfacerii intereselor generale ale societatii. In literatura de specialitate din perioada interbelica, au fost date cateva definitii ale actului administrativ de autoritate : profesorul Paul Negulescu definea actul administrativ, ca o manifestare de vointa facuta de un organ administrativ competent, prin care se creeaza o situatie juridica generala sau individuala guvernata de norme de drept public, n care regasim ideea de dominatie si de comandament; profesorul C. Rarincescu a dat urmatoarea definitie : actele de autoritate constau n acele declaratii de vointa, constituind acte juridice cu caracter unilateral si executoriu, emanand de la o autoritate administrativa a statului n calitate de putere publica si savarsite n vederea functionarii serviciilor publice administnative. Trasaturile actului administrativ de autoritate sunt determinate de natura juridica proprie, specifica acestor acte juridice si care trebuie cunoscute pentru a putea stabili legalitatea sau nelegalitatea lor.
17

A se vedea Mircea Preda, op.cit., p.170

n acest sens vom retine ca acele acte administrative de autoritate : sunt adoptate sau emise de catre autoritati administrative competente, potrivit legii, sa emita asemenea acte; cuprind o dispozitie, un ordin pe care serviciul public care 1-a emis sau adoptat l da serviciilor publice din subordine sau persoanelor fizice ori juridice, carora li se adreseaza; au caracter normativ sau individual; sunt adoptate sau emise n baza si n vederea executarii legii; se aplica de la intrarea lor n vigoare, prejudiciind n principiu si avand efecte numai pentru viitor (exista si exceptii cand acestea au caracter retroactiv); executarea lor se face din oficiu, fara a fi nevoie de investirea lor cu titlu executoriu, precum hotararile judecatoresti. Actele administrative, indiferent daca sunt normative sau individuale, se adopta sau se emit numai n forma scrisa, sub sanctiunea nulitatii. Forma scrisa este necesara atat pentru a se putea cunoaste continutul actului administrativ de autoritate n vederea aducerii prevederilor lui la ndeplinire, cat si pentru a se putea verifica legalitatea sa si pentru a se putea face proba actului si a continutului sau n fata instantei de contencios administrativ. Actul administrativ de autoritate trebuie sa cuprinda : denumirea autoritatii administrative care l-a emis; data la care a fost adoptat sau emis;t data la care urmeaza sa intre n vigoare, daca aceasta este alta decat data publicarii sau aducerii la cunostinta celor interesati; sigiliul (stampila) autoritatilor administrative emitente; semnatura conducatorului sau a loctiitorului sefului autoritatii administrative care a emis actul; numarul de nregistrare a actului; Referitor la conditiile de validitate (legalitate ) a actelor administrative de autoritate, acestea sunt determinate de caracterul specific al actelor si se refera la : adoptarea sau emiterea lor de catre autoritatile sau persoanele competente;

conformitatea continutului actului administrativ cu continutul legii n baza careia este emis; acordul actului cu scopul urmarit de lege; asigurarea formei specifice unui act administrativ; respectarea quorumului prevazut de lege; publicarea sau aducerea la cunostinta celor interesati. Sfera actelor administrative supuse contenciosului administrativ are n vedere actele emise de trei mari categorii de autoritati administrative publice18: autoritatile administrative statale (Presedintele Romaniei, Guvern, ministere si alte organe centrale de specialitate ale administratiei publice, prefecti); autoritati administrative publice locale si judetene (consilii locale, primari, consilii judetene) si structurile subordonate acestora; organisme neguvernamentale (barouri, institutii publice, societati bancare, etc.) abilitate prin lege sa presteze servicii publice. n aceeasi sfera sunt cuprinse si celelalte autoritati publice (Parlament, autoritati judecatoresti, Curtea Constitutionala) atunci cand, prin actele lor, se realizeaza activitati de natura administrativa. Actul administrativ individual trebuie sa fie si devine susceptibil de executare numai dupa ce a fost adus la cunostinta persoanei n cauza. Pana atunci el nu poate face obiect al actiunii de contencios administrativ. B. Actele premergatoare si operatiuni tehnico-administrative n ndeplinirea sarcinilor de satisfacere a intereselor generale ale societatii, autoritatile administrative savarsesc nu numai acte administrative ci si acte premergatoare precum si operatiuni tehnico-administrative. Actele premergatoare constituite din avize, adrese, propuneri, acorduri, etc., pot fi retrase dupa ce au fost ntocmite si trimise, adica pot fi supuse dreptului autoritatii administrative care le-a ntocmit de a le revoca. Revocarea trebuie sa intervina nainte ca actul administrativ emis sa fi emis sa produca efecte juridice.

18

A se vedea Gheorghe T. Zaharia, op. cit., p.437

Autoritatile administrative, n activitatea lor de adoptare sau de emitere a actelor administrative de autoritate, pe langa ntocmirea unor acte premergatoare, efectueaza si alte lucrari denumite operatiuni tehnico-administrative, dupa cum urmeaza : operatiuni tehnico-administrative corespunzatoare fazei premergatoare adoptarii actelor administrative de autoritate (dactilografierea proiectului, avizarea si trimiterea spre studiu celor care urmeaza sa l adopte sau sa decida emiterea lui, etc.); operatiuni tehnico-administrative concomitente cu procedura de adoptare a actului administrativ (defnitivarea proiectului, eliberarea si semnarea lui, etc.); operatiuni tehnico-administrative posterioare fazei de emitere a actului administrativ de autoritate (nregistrrarea actului, publicarea sau nmanarea lui celor interesati, etc.). Potrivit art.122(4) din Constitutie si art.111 din Legea nr.69/1991, prefectul se pronunta asupra legalitatii actelor adoptate sau emise de consiliul judetean, cel local ori de primar si le poate ataca n fata instantelor de contencios administrativ. Numai actele administrative pot face obiectul actiunii de contencios administrativ pentru ca numai acestea produc (nasc, modifica sau schimba) efecte juridice. Actele premergatoare si operatiunile tehnico-administrative nu pot face obiectul unor actiuni n contenciosul administrativ. Cu toate acestea ele pot fi atacate, nsa numai odata cu actul administrativ de autoritate n baza carora acesta din urma si produce efectele. Legea contenciosului administrativ, prin art.11l, teza a II-a, prevede ca instanta este competenta sa se pronunte si asupra legalitatii actelor si operatiunilor tehnicoadministrative care au stat la baza emiterii actului supus judecatii. n cazul n care actul administrativ de autoritate a fost emis n baza unor acte premergatoare sau operatiuni tehnico-administrative realizate cu nerespectarea legii, instanta de contencios administrativ este competenta sa se pronunte si asupra legalitatii lor. C. Refuzul nejustificat al unei autoritati administrative de a rezolva cererea petitionarului referitoare la un drept recunoscut de lege

n doctrina juridica s-a ridicat ntrebarea daca refuzul nejustificat al unei autoritati administrative de a rezolva cererea petitionarului referitoare la un drept recunoscut de lege, este sau nu un act administrativ. n acest sens s-au formulat doua opinii : prima concluzioneaza ca aceasta atitudine reprezinta un act administrativ; a doua opinie considera ca refuzul administratiei de a solutiona o cerere sau tacerea administratiei constituie un act de autoritate. Apreciem ca ne aflam n fata a doua situatii distincte referitor la calificarea refuzul nejustificat al unei autoritati adtninistrative si anume : a)Autoritatea administrativa a raspuns la cererea petitionarului, nsa raspunsul este negativ fata de ceea ce el a solicitat. n aceasta situatie ne aflam n prezenta unui act administrativ de autoritate, ntrucat acest raspuns constituie o actiune, o manifestare unilaterala de vointa din partea administratiei, chiar daca raspunsul acesteia a fost negativ. Conform art.5, alin.2 din Legea nr. 29/1990 se naste astfel dreptul petitionarului de a contesta, daca nu este multumit de raspunsul primit n urma reclamatiei sale, el putand sesiza instanta n termen de 30 de zile de 1a comunicarea solutiei. b)Autoritatea administrativa nu a dat nici un raspuns n legatura cu cererea formulata de petitionar, n termen de 30 de zile de la nregistrarea cererii, singura posibilitate a petitionarului fiind aceea de a se adresa instantei de contencios administrativ. Textul art.1 din Legea contenciosului administrativ nr.29/1990 nu face distinctie ntre raspunsul si refuzul nejustificat al unei autoritati administrative de a-i rezolva petitionarului cererea referitoare la un drept recunoscut de lege si atitudinea de a nu raspunde, pur si simplu, respectivei solicitari. n acest sens, textul de lege este foarte clar, cele doua notiuni fiind considerate similare. Consideram, alaturi de alti autori, ca ntr-un asemenea caz ne aflam n prezenta unui fapt administrativ ilicit, asimilat actului administrativ de autoritate, care l ndreptateste pe petitionar sa se adreseze instantei de contencios administrativ, dovedind acest fapt prin copia cererii, certificata pentru conformitate.

Mentionam n acest sens si opinia prof I.Iovanas, potrivit careia tacerea administratiei publice se considera refuz nejustificat de rezolvare a cererii privitoare la un drept, iar acest refuz are acelasi regim juridic ca si actul administrativ. In mod ntemeiat s-a subliniat ca solutia instantei va fi anularea actului sau obligarea autoritatii administrative sa emita actul, certificatul ori alt nscris solicitat. Prin urmare, n cazul tacerii administratiei, aceasta va intra n analiza fondului cererii si daca este ntemeiata, va obliga organul administrativ sa o satisfaca si nu doar sa raspunda solicitantului n sens afirmativ sau negativ.19 Actiunea n contenciosul administrativ ntemeiata pe refuzul nejustificat al unei autoritati administrative de a rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege trebuie sa cuprinda si cererea ca instanta de contencios administrativ sa oblige autoritatea administrativa sa emita un act administrativ, ori sa elibereze un certificat, o adeverinta sau orice alt nscris, la care reclamantul avea dreptul recunoscut de lege.

D. Cererea de reparare a pagubelor materiale si morale cauzate reclamantului. Poate constitui obiect al actiunii n contencios administrativ si cererea de reparare a pagubelor materiale si morale ce i-au fost cauzate reclamantului, fie printr-un act administrativ de autoritate emis ilegal, fie prin refuzul autoritatii administrative de a rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege, precum si faptul de a nu raspunde petitionarului n termen de 30 de zile de la nregistrarea cererii respective, daca aceasta se refera la emiterea unui act administrativ sau la eliberarea unui certificat, adeverinte sau oricarui alt nscris. Repararea pagubei poate fi solicitata de catre reclamant prin trei modalitati distincte : prin actiunea n care se cere anularea unui act administrativ de autoritate emis cu nerespectarea legii;
A se vedea I. Iovanas, Caracteristicile generale ale reglementarii contenciosului administrativ, p.53 si R. N. Petrescu, op.cit., p.49
19

prin actiunea care se refera la obligarea unei autoritati administrative de a rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege; printr-o actiune separata, daca, asa cum prevede art.12 din Legea nr.29/1990, ntinderea pagubei nu este cunoscuta la data introducerii actiunii n anulare. n aceasta situatie, termenul de prescriptie pentru cererea de despagubire curge de la data la care reclamantul a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoasca ntinderea pagubei.

CAPITOLUL III ACTELE ADMINISTRATIVE EXCEPTATE CONTROLULUI LEGALITATII DE CATRE INSTANTELE DE CONTENCIOS ADMlNISTRATIV O conditie esentiala de admisibilitate a actiunii n justitie mpotriva actelor administrative ilegale consta n faptul ca actul contestat pe aceasta cale sa nu fie exceptat de la controlul judecatoresc. Legea nr.29/1990 a contenciosului administrativ consacra regula generala a competentei instantelor judecatoresti de a verifica legalitatea actelor administrative (art.11) de la care, nsa, a prevazut unele derogari : instanta nu poate cenzura n nici un mod unele acte (art.2); cenzura se face pe cale judecatoreasca, dar n baza unor prevederi speciale. Prezentam n continuare actele administrative exceptate de la controlul legalitatii de catre instantele de contencios administrativ. A. Actele prevazute la art.2, lit.a din Legea nr.29/1990 Evolutia sistemului contencios n Romania, dupa adoptarea Constitutiei din 1866, a determinat ca anumite acte sa fie exceptate de la actiunile n contenciosul administrativ. n constitutia din 1923 se preciza la art.l07, alin. final: puterea judecatoreasca nu are caderea de a judeca actele de guvernamant, precum si actele de comandament cu caracter militar.

Prin Legea contenciosului administrativ din 1925, s-a dat definitia actelor de guvernamant. Astfel, art.2 din aceasta lege prevedea ca n actele de guvernamant se cuprind toate masurile luate pentru ocrotirea unui interes general, privitor la ordinea publica, la siguranta statului interna si externa - sau alte cerinte de ordine superioara. Instituirea unor asemenea exceptii n Legea nr.29/1990 a fost determinata, printre altele, de organizarea statala, politica si social-economica actuala, care consacra pluralismul politic si principiul separatiei puterilor n stat. nsa, originea acestora este n Franta, tara n care Consiliul de Stat, pe masura ce se contura recursul n anulare pentru exces de putere, a recunoscut existenta unor acte administrative nesusceptibile de a fi controlate de catre instantele de contencios administrativ din punct de vedere al efectelor lor juridice. Art,2, lit.a din Legea nr.29/1990 precizeaza o serie de acte care nu pot fi atacate n fata instantelor de contencios administrativ si care se aseamana prin cateva elemente comune : referirea lor la ordinea publica si siguranta interna si externa a statului, avand un continut larg si un caracter politic; privesc cerinte de ordin superior ale societatii, motiv pentru care sunt denumite acte de guvernamant; toate aceste acte nu pot fi supuse controlului judecatoresc, aceasta interdictie fiind tratata, n sensul ca o examinare a lor de catre instantele judecatoresti nu poate avea loc nici pe calea de ilegalitate si nici pentru acordarea unor eventuale daune. Aceste acte sunt urmatoarele : actele care privesc raporturile dintre Parlament sau Presedintele Romaniei si Guvern; actele administrative de autoritate si actele de gestiune ale organelor de conducere din cadrul Parlamentului; actele administrative referitoare la siguranta interna si externa a statului; actele referitoare la interpretarea si executarea actelor internationale la care Romania este parte; masurile urgente luate de organele puterii executive pentru evitarea sau nlaturarea efectelor unor evenimente prezentand pericol public, cum sunt actele emise ca urmare a

starii de necesitate sau pentru combaterea calamitatilor naturale, incendiilor de paduri, epizootiilor si altor evenimente de aceeasi gravitate. n continuare, prezentam n detaliu, ce este caracteristic pentru fiecare din aceste categorii de acte. a) Actele ce privesc raporturile dintre Partament sau Presedintele Romaniei si Guvern Legiuitorul din 1990 nu a stabilit natura juridica a unor astfel de acte exceptate, ceea ce duce la concluzia ca ele, indiferent de regimul lor juridic (legislativ sau administrativ), sunt scoase de sub controlul autoritatilor judecatoresti, potrivit legii n cauza, datorita relatiilor care intervin si a organelor de la care provin. Textul de lege cu privire la exceptarea de la controlul instantelor judecatoresti a actelor care privesc raporturile dintre cele trei autoritati statale, mentionate mai sus, este susceptibil de a fi criticat, deoarece nu sunt cuprinse si actele care privesc raporturile dintre Parlament si Presedintele Romaniei, ceea ce consideram ca nu a fost n intentia legiuitorului. Daca privim prin prisma dispozitiilor constitutionale n materie, care sunt ulterioare celor ale Legii nr. 29/1990, actele administrative la care ne referim, au n vedere trei categorii de raporturi : Parlament - Presedintele Romaniei; Parlament - Guvern; Presedintele Romaniei - Guvern;

PARLAMENT PRESEDINTELE ROM~NIEI Asa dupa cum am mai precizat, desi prin Legea nr.29/1990 nu a fost exceptata si sfera actelor care privesc raporturile dintre Parlament si Presedintele Romaniei, nu este de crezut ca s-ar fi urmarit asa ceva. Situatia este explicabila daca se are n vedere faptul ca Legea contenciosului administrativ a aparut anterior intrarii n vigoare a Constitutiei din 1991.

In aceste conditii, consideram ca legiuitorul din 1990 nu a putut sa ntrevada si raporturile dintre Parlament si Presedintele Romaniei, consacrate n Constitutie si care prin excelenta sunt acte politice, fie ca sunt ale parlamentului, fie ca sunt ale Presedintelui Romaniei...20. Astfel: Parlamentul : adopta hotarari prin care atesta depunerea juramantului prevazut de art.82 din Constitutie de catre Presedintele nou ales; aproba suspendarea din functie (art.95 din Constitutie); hotaraste punerea sub acuzare a acestuia (art.84, alin.3 din Constitutie); Presedintele Romaniei : poate cere Parlamentului o singura data, reexaminarea legii nainte de promulgare (art.77, alin.2 din Constitutie); adreseaza Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme politice ale natiunii (art.88); poate dizolva Parlamentul n conditiile prevazute de Constitutie (art.89); consulta Parlamentul n legatura cu organizarea referendumului (art.90); supune n termen de 60 de zile spre ratificare Parlamentului tratatele internationale ncheiate n numele Romaniei (art.91, alin.2); solicita aprobarea prealabila a Parlamentului pentru a declara mobilizarea partiala sau generala a fortelor armate, iar n cazuri exceptionale supune aceasta masura aprobarii Parlamentului n cel mult 5 zile de la adoptare (art.92, alin.2); aduce nentarziat la cunostinta Parlamentului, printr-un mesaj, masurile luate pentru respingerea unei agresiuni armate mpotriva tarii (art.92, alin.3); solicita Parlamentului n cel mult 5 zile, ncuviintarea masurii de instituire a starii de asediu sau a starii de urgenta (art.93, alin. 1). Date fiind aceste considerente apreciem ca aceasta situatie nu poate fi acceptata n practica, deoarece ar rezulta ca tocmai actele de guvernamant cele mai importante sa nu fie exceptate de la controlul instantelor judecatoresti. PARLAMENT - GUVERN Constitutia prevede, de asemenea, actele care privesc raporturile dintre Parlamentul Romaniei si Guvern : Guvernul este obligat sa prezinte informatiile si documentele cerute de Camera Deputatilor, de Senat sau de Comisiile Parlamentare, prin intermediul presedintilor acestora (art.110, alin.1 din Constitutie);
20

Antonie Iorgovan, op. cit., p.466

membrii Guvernului au acces la lucrarile Parlamentului, iar daca li se solicita prezenta, participarea lor este obligatorie (art.110, alin.2); Guvernul si fiecare dintre membrii sai sunt obligati sa raspunda la ntrebarile sau la interpelarile formulate de deputati sau senatori; Camera Deputatilor si Senatul, n sedinta comuna, pot retrage ncrederea acordata Guvernului prin adoptarea unei motiuni de cenzura cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor, n conditiile stabilite de art.112 din Constitutie. Nu orice act al Guvernului care priveste raporturile dintre Parlament si Guvern este si act de guvernamant, unele fiind acte pur administrative, ce pot fi atacate n contenciosul administrativ.

PRESEDINTELE ROM~NIEI - GUVERN Potrivit dispozitiilor Constitutiei, actele Guvernului n raporturile cu Presedintele Romaniei, mbraca forma propunerilor (de exemplu, la propunerea Guvernului, Presedintele Romaniei acrediteaza si recheama reprezentantii diplomatici si aproba nfiintarea, desfiintarea, sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice), a negocierilor unor tratate internationale sau a actelor juridice specifice, prevazute de art.107 din Constitutie (hotarari si ordonante). Actele care privesc raporturile dintre aceste doua autoritati sunt prevazute de Constitutie prin : art.85 n conformitate cu care Presedintele Romaniei desemneaza un candidat pentru functia de prim-ministru si numeste Guvernul pe baza votului de ncredere acordat de Parlament, iar n caz de remaniere guvernamentala sau de vacanta a postului, Presedintele Romaniei revoca si numeste la propunerea primului-ministru pe unii membri ai Guvernului; art.86, n baza caruia Presedintele Romaniei poate consulta Guvernul cu privire la probleme urgente si de importanta deosebita; art.87, referitor la participarea Presedintelui Romaniei la sedintele Guvernului; art.91, potrivit caruia Presedintele ncheie tratate internationale negociate de Guvern;

art.102, privind nvestitura primului-ministru; art.108, conform caruia Presedintele Romaniei are dreptul sa ceara urmarirea penala a membrilor Guvernului pentru faptele savarsite n exercitarea functiilor.

b) Actele administrative de autoritate si actele de gestiune ale organelor de conducere ale Parlamentului Instituirea acestei exceptii rezida din preocuparea legiuitorului de a nu subordona puterea legislativa celei judecatoresti, nepermitandu-se exercitarea unui control de natura sa afecteze celei dintai independenta functionala si materiala. n situatia n care, totusi, s-ar produce vatamarea unor drepturi subiective prin asemenea acte, cel lezat poate utiliza calea procesuala a dreptului comun, deoarece nu trebuie sa se nteleaga ca printr-o asemenea reglementare s-a urmarit crearea unei depline imunitati de jurisdictie n beneficiul puterii legislative, care se bucura de imunitate parlamentara. Prin organe de conducere ale Parlamentului se ntelege atat conducerea fiecareia dintre cele doua camere (Presedintele si Biroul permanent), cat si conducerea aparatului de specialitate al acestora (secretarul general, sefii de compartimente, directorii si sefii de servicii). Totusi, la aceste institutii sunt si functionare de cariera a caror situatie juridica trebuie protejata, fapt pentru care se deschide posibilitatea folosirii n contencios administrativ n cazul n care se ncalca drepturile lor21. n ceea ce priveste actul de gestiune, profesorul Paul Negulescu afrma ca acesta trebuie sa creeze un organism administrativ, o situatie juridica cu caracter patrimonial, reglementata de dreptul privat. La randul sau, n ceea ce priveste actele administrative de gestiune, C. G. Rarincescu afirma ca : prin acte administrative de gestiune vom ntelege acele acte juridice pe care administratia le face pentru conservarea, marirea sau micsorarea patrimoniului sau. Alexandru Negoi\a, Drept administrativ si stiinta administra\iei, Editura Athenaeum, Bucuresti, 1991
21

Dupa consideratiile lui Valentin Prisacaru actul administrativ de gestiune este actul juridic ncheiat pe de o parte de un serviciu public, iar pe de alta parte de un particular, ce are ca obiect vanzarea-cumpararea de produse, executarea de lucrari si prestarea de servicii, precum si conservarea si nchirierea unor bunuri mobile sau imobile, apartinand proprietatii publice a statului, judetului sau comunei22. Deosebirile dintre actul administrativ de autoritate si actul administrativ de gestiune sunt urmatoarele : primul determina nasterea, modificarea sau stingerea unui raport juridic, celalalt cuprinde drepturi si obligatii pentru ambele parti; executarea actului administrativ de autoritate este asigurata de puterea publica, n timp ce al doilea nu poate fi modificat decat prin acordul partilor; actul administrativ de autoritate este supus controlului instantelor de contencios administrativ, pe cand cel de gestiune este exceptat de la acest control. c) Actele adnninistrative referitoare la siguranta interna si externa a statului Aceste acte nu pot face obiectul actiunii n contenciosul administrativ datorita naturii relatiitor sociale din acest domeniu, ele avand un foarte accentuat caracter politic, neputandu-se astfel lasa la apreciereajudecatorului. Ca urmare a adoptarii Legii nr.51/1991 privind siguranta nationala, n literatura de specialitate s-a pus ntrebarea daca notiunea de siguranta nationala folosita de aceasta lege si cea de siguranta interna si externa a statului ntrebuintata de Legea nr.29/1990 a contenciosului administrativ sunt echivalente. Raspunsul fiind afirmativ23, s-a aratat ca sub aspectul continutului ntre cele doua notiuni nu exista nici o deosebire, siguranta nationala n ntelesul art.1 din Legea nr.51/1991 apare tocmai ca rezultanta a sigurantei interne si externe a statului24. Autoritatile statului cu atributii n domeniul sigurantei nationale, conform prevederilor Legii nr.51/1991, sunt :
22
23

Valentin Prisacaru, op.cit., p.250


Antonie Iorgovan, op.cit., p.472

Rodica Narcisa Petrescu, Actele administrative referitoare la siguran\a interna si externa a statului si cele cuprinzand masuri urgente pentru nlaturarea unui pericol public, revista Dreptul nr.12/1993, p.50
24

Consiliul Suprem de Aparare a tarii, care coordoneaza si organizeaza activitatea pentru realizarea sigurantei nationale; Serviciul Roman de Informatii - organ de stat specializat n materia informatiilor din interiorul tarii; Serviciul de Informatii Externe - organ de stat specializat n obtinerea din strainatate a datelor referitoare la siguranta nationala; Ministerul Apararii Nationale si Ministerul Justitiei cu atributii n materia sigurantei nationale specifice domeniilor lor de activitate. Actele administrative de autoritate emise de catre aceste autoritati, care se refera la siguranta statului, nu pot fi atacate la instanta de contencios administrativ. n literatura de specialitate, s-au exprimat nsa puncte de vedere potrivit carora, legea ar fi trebuit, pentru a asigura o mai buna ocrotire a drepturilor si libertatilor cetatenesti, ntr-un stat de drept, sa excepteze actele de siguranta numai n cazul adoptarii lor n momente de criza, atunci cand este amenintata realmente siguranta statului, devenind astfel, din simple acte de autoritate, acte de guvernamant ce exced controlului judecatoresc25. Siguranta nationala, conform principiului consacrat de art.5 din Legea nr.51/1991, se realizeaza n conformitate cu legile n vigoare si cu obligatiile asumate de Romania prin conventiile si tratatele internationale referitor la drepturile omului la care este parte, normele de drept public international, avand prioritate fata de normele interne, asa cum rezulta din art.20 din Constitutie26. d) Actele administrative referitoare la interpretarea si executarea actelor internationale la care Romania este parte Aceste fine de neprimire vizeaza toate actele referitoare la interpretarea si executarea actelor internationale la care Romania este parte, indiferent care este organul de stat de la care emana : Presedintele Romaniei, Guvern, Ministerul Afacerilor externe. Aceste acte sunt exceptate de la controlul legalitatii de catre instantele de contencios administrativ datorita caracterului lor special, lasandu-se puterii executive

Alexandru Negoi\a, Legea contenciosului administrativ, revista Dreptul nr.6/1991, p.10


25
26

Antonie Iorgovan, op.cit., p.474

ntreaga raspundere n privinta protejarii intereselor statului si a protectiei diplomatice a cetatenilor romani n raporturile cu alte state. e) Masurile urgente luate de catre organele puterii executive pentru ntaturarea sau prevenirea unor evenimente prezentand pericol public Potrivit dispozitiilor art.2, lit.a, teza ultima din Legea nr.29/1990, evenimentele care prezinta pericol public sunt actele emise ca urmare a starii de necesitate sau pentru combaterea calamitatilor naturale, a incendiilor de paduri, epidemiilor, epizootiilor si a altor evenimente de aceeasi gravitate. Legea contenciosului administrativ din 1925 enumera declararea starii de asediu ca o cerinta de ordine superioara distincta de masurile mpotriva epidemiilor, epizootiilor, inundatiilor, foametei, tulburarilor interne. n timp ce Legea din 1925 folosea notiunea de stare de asediu Legea din 1990 opereaza cu notiunea de stare de necesitate, iar Constitutia din 1991 foloseste doua notiuni : stare de asediu si stare de urgenta. Constitutia din 1991, n art.73(3), lit.e, a nlocuit astfel notiunea stare de necesitate folosita de Legea contenciosului administrativ, cu alte doua notiuni, stare de asediu si stare de urgenta. Starea de asediu semnifica o masura provizorie de restrangere a unor drepturi si libertati, determinata de o amenintare armata, pentru a carei respingere este necesar un transfer de atributii de la autoritatile civile la cele militare. Starea de urgenta presupune tot o restrangere a unor drepturi si libertati fundamentale, fara a se face un transfer dc atributii de la autoritatile civile la cele militare, iar cauzele care au determinat aceste masuri sunt determinate de situatii de o gravitate mai mica decat cea care presupune instituirea starii de asediu. Pentru instituirea starii de asediu si a starii de urgenta, prerogativete revin Presedintelui Romaniei, care trebuie sa stabileasca teritoriul pe care se aplica aceste masuri si sa precizeze momentul n care acestea trebuie luate. Decretul instituirii starii de asediu si a starii de urgenta trebuie ncuviintat de Parlament n cel mult 5 zile de la luarea masurii (art.93 din Constitutie).

n ceea ce priveste celelalte situatii prevazute de Legea nr.29/1990 (calamitati naturale, epidemii, etc.) se impune de asemenea luarea unor masuri pentru nlaturarea lor. Organul puterii executive abilitate sa ia aceste masuri sunt, dupa caz, Guvernul, prefectul, consiliul judetean, consiliul local, sau primarul, n functie de gravitatea si sfera de cuprindere acestor situatii. B. Actele de comandament cu caracter militar n art.2, lit.b din Legea nr.29/1990, se precizeaza ca nu pot fi atacate la instantele de contencios administrativ actele de comandament cu caracter militar. Legea nr.29/1990 a preluat notiunea de act de comandament cu caracter militar, pur si simplu dupa formularea din Constitutia din 1923, folosita pentru prima data n dreptul romanesc si ulterior si de Legea contenciosului administrativ din 1925. Trebuie facuta distinctia ntre actele autoritatilor militare, care sunt acte pur administrative si actele de comandament militare, care vizeaza comanda trupei pe timp de pace sau n timp de razboi. Actele de comandament pe timp de razboi sunt miscarea trupelor, concentrarea lor n atac si aparare, naintarea si retragerea lor, etc. iar n timp de pace, nfiintarea de unitati militare, reorganizarea si desfiintarea lor, transferarea lor n alta garnizoana, manevre militare, etc.. Aceste acte sunt emise de organele militare n scopul asigurarii ordinii si disciplinei n unitatile militare si nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ. Orice alte acte facute de autoritatile militare n organizarea si executarea legii pot fi atacate n justitie, pe calea contenciosului administrativ, acestea fiind acte ale autoritatilor militare. nainte de cel de-al doilea razboi mondial, ocupandu-se de aceasta problema, profesorul C. G. Rarincescu arata ca notiunea de acte de comandament cu caracter militar trebuie sa aiba trei elemente : sa fie vorba de un act care sa emane de la autoritatile publice care au caracter de comandamente militare, prin comandament militar ntelegandu-se o totalitate de trupe puse sub comanda unui sef determinat; trebuie sa fie vorba de acte care sa aiba un cuprins, de natura militara, referindu-se la acte si operatiuni n legatura cu serviciul si ndatoririle militare;

toate aceste acte trebuie sa cuprinda ideea de ordin si de comanda27. Curtea de Casatie si Justitie a statuat tot n aceeasi perioada, ca prin acte de comandament cu caracter militar urmeaza a se ntelege toate actele facute de autoritatea militara, pe baza de lege si regulamente, n vederea instruirii si conducerii unitatilor sau stabilimentelor militare, de catre sefii lor ierarhici, n care se cuprinde si naintarea ofiterilor n vederea ncadrarii lor n acele unitati sau stabilimente28. C. Actele administrative pentru care se prevede prin lege speciala o alta procedura judiciara Legea nr.29/1990 prevede la art.2, lit.c, faptul ca nu pot fi atacate la instantele de contencios administrativ actele administrative pentru controlul legalitatii carora li s-au creat prin legi speciale, anumite proceduri specifice. La originea acestei reglementari se afla Decizia nr.704/1907 a Curtii de Casatie, sectia a III-a, care a statuat : calea contenciosului administrativ nu poate fi deschisa celor lezati decat atunci cand dansii nu mai pot sa dobandeasca satisfactiuni prin mijlocul altui recurs prevazut si instituit prin lege. Prezentam cateva exemple, prin care sa aratam ca, n aceste cazuri, n realitate se aplica regulile speciale cuprinse n nsesi aceste legi si nu regulile care reglementeaza procedura contenciosului administrativ : Decretul-Lege nr.10/1990, privind regimul pasapoartelor si calatoriilor n strainatate Art.18 din acest act normativ prevede ca, refuzul eliberarii, retragerea sau anularea pasaportului trebuie sa fie motivate si comunicate n scris solicitantului n termen de 15 zile de la data luarii acestei masuri. Neeliberarea pasaportului n termenul prevazut de acest decret-lege echivaleaza cu refuzul eliberarii. Persoana nemultumita de masura luata poate face contestatie la organul ierarhic superior celui care a luat hotararea. Contestatia trebuie rezolvata n termen de 15 zile de la nregistrarea ei. Daca solicitantul nu este multumit de solutia data sau contestatia nu este rezolvata n acest

C.G. Rarincescu, Contenciosul administrativ roman, Bucuresti, 1936, p.311 28 Curtea de Casa\ie si Justi\ie, Decizia nr.1636/1935
27

termen, solicitantul se poate adresa instantelor judecatoresti locale (de drept comun si nu de contencios administrativ). b) Legea nr.70/1991 privind alegerile locale n conformitate cu art.14, alin.2 din aceasta lege, cetatenii au dreptul sa verifice nscrierile facute n listele electorale, iar mpotriva omisiunilor, nscrierilor gresite sau a oricaror erori se poate face ntampinare la primarul care a ntocmit lista. Acelasi articol prevede la alin.3, ca primarul este obligat sa solutioneze ntampinarea n cel mult 3 zile de la nregistrarea acesteia, prin dispozitie. mpotriva dispozitiei se poate face contestatie n termen de 24 de ore de la comunicare, iar contestatia se solutioneaza n cel mult 3 zile, de catre judecatoria n a carei raza teritoriala se afla sectia de votare (art.14, alin.4). Hotararea judecatoreasca este definitiva, executorie si se comunica celor interesati n cel mult 24 de ore de la pronuntare. c) Legea nr.64/1991 privind brevetele de inventii Conform art.55 din lege, la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci pot fi contestate brevetele de inventii, iar potrivit art.56, alin.1, mpotriva acestor hotarari se pot introduce cereri de revocare. La alin.2 al aceluiasi articol se arata ca atat contestatiile cat si cererile de revocare vor fi examinate n termen de trei luni de la nregistrarea acestora. Art.57 prevede ca hotararea comisiei de reexaminare poate fi atacata cu recurs la Tribunalul Municipiului Bucuresti, n termen de trei luni de la comunicare. Am ales aceste exemple pentru a arata cu claritate ca se aplica reguli speciale, cuprinse n nsesi aceste legi si nu regulile care reglementeaza procedura contenciosului administrativ. n situatia n care o instanta de contencios administrativ este sesizata cu o cerere al carui obiect este un act administrativ, pentru modificarea sau desfiintarea caruia se prevede prin lege speciala o alta procedura juridica, instanta de contencios administrativ nu va respinge cererea ca fiind inadmisibila, ci si va declina competenta n favoarea altor instante competente din punct de vedere material sa judece aceste cereri, deoarece, conform art.158, alin.1 si 3 din Codul de procedura civila, cand n fata instantei de judecata se pune problema competentei, instanta nu va respinge actiunea, fiind obligata sa stabileasca instanta competenta ori, daca este cazul, un alt organ cu activitate jurisdictionala competent si sa trimita cauza instantei, sau dupa caz, organului cu activitate jurisdictionala competent.

D. Actele administrative de gestiune savarsite de stat n calitate de persoana juridica si pentru administrarea patrimoniului sau Pentru analizarea acestui aspect, se impune sa facem o distinctie ntre domeniul public si domeniul privat al statului. Codul civil nu face o clasificare dupa un criteriu clar a bunurilor ce fac obiectul domeniului statului, ci doar enunta un numar de bunuri foarte diferite ntre ele, fara a distinge ntre bunurile care fac obiectul domeniului public, si bunurile care fac obiectul domeniului privat al statului. Codul civil foloseste la art.467-478 expresia de domeniu public, nsa aceasta expresie nu este folosita n opozitie cu expresia domeniu privat. n vechea Constitutie a Romaniei, abrogata la 21 noiembrie 1991, nu exista notiunea de domeniu public, proprietatea fiind socialista de stat sau cooperatista -, ori personala. Prin noua Constitutie adoptata n noiembrie 1991 s-au consfintit de drept si de fapt cele doua forme de proprietate : publica si privata. a) Domeniul public este format, n principiu, din bunurile care servesc la uzul tuturor si ca urmare au un regim special, fiind exceptate de la regulile de drept comun ale proprietatii. Sunt necesare cateva precizari : statul si unitatile administrativ-teritoriale nu pot nstraina bunurile din domeniul public; bunurile exclusiv proprietate publica sunt inalienabile si n conditiile legii, ele pot fi date n administrarea regiilor autonome ori a institutiilor publice, sau pot fi concesionate sau nchiriate (art.153, alin.5 din Constitutie); statul si unitatile administrativ-teritoriale au un drept de administrare, supraveghere si de paza asupra bunurilor. Bunurile necesare activitatii administratiei de stat, rezervele de stat si altele asemenea se administreaza direct de institutiile carora le sunt date n folosinta (art.53 din Legea nr.15/1990). Actele de decizie privind aceste bunuri se aproba de organele administrative competente, cu exceptia cazurilor cand legea dispune altfel;

bunurile din domeniul public, prin natura lor, nu sunt susceptibile de a face obiectul unor activitati lucrative, dar sunt cazuri cand se pot stabili taxe pentru folosirea unor bunuri din domeniul public, n cazul concesionarii sau nchirierii, percepandu-se un pret; statul si unitatile administrativ-teritoriale au un drept de proprietate asupra accesoriilor domeniului public excluse de la uzul public (exemple: aluviunile depuse de ape pe tarmuri, caile de comunicatii, etc. fac parte din domeniul public); atat statul cat si unitatile administrativ-teritoriale pot folosi actiunile pe care le are orice proprietar, ]n vederea apararii domeniului public, pot exercita actiunea n revendicare si actiunile posesorii; proprietatea asupra bunurilor din domeniul public este imprescriptibila (nu se pot dobandi pe calea uzucapiunii sau pe calea posesiunii de buna credinta pentru bunurile mobile); sunt insesizabile (nu pot fi urmarite silit) si nici nu sunt susceptibile de dezmembraminte ale dreptului de proprietate. b) Domeniul privat este format din bunuri pe care statul le stapaneste ca orice particular, adica de care se foloseste, care i produc venituri si pe care le poate nstraina. Ele nu se deosebesc de bunurile patrimoniale particulare decat prin faptul ca proprietarul lor este statul, judetul, municipiul, orasul sau comuna, n locul unei persoane particulare. In ceea ce priveste bunurile din domeniul privat al statului, mentionam : acestea pot fi concesionate, nchiriate, date n locatie de gestiune n conditiile legii; ele sunt supuse dreptului comun daca legea nu dispune altfel; dreptul de proprietate asupra bunurilor din domeniul privat al statului cuprinde prerogativele proprietatii : dispozitia, posesia si folosinta; aceste bunuri sunt prescriptibile, se pot dobandi prin uzucapiune sau posesie de buna credinta, dar sub aspect extinctiv, dreptul de proprietate al statului este imprescriptibil; obiectul dreptului de proprietate privata al statului nu este determinat, acesta fiind constituit din orice fel de bunuri, n afara celor ce formeaza domeniul public al statului, care sunt expres indicate de lege. n literatura juridica de specialitate s-a apreciat ca un criteriu precis si general de distinctie ntre bunurile care fac obiectul dreptului domeniului public si cel privat al statului

este cel al afectarii bunurilor29,explicandu-se prin aceasta doua caractere principale ale bunurilor din domeniul public : inalienabilitatea; pierderea nsusirii de bunuri publice, cand nu mai sunt destinate uzului public. Acest criteriu al afectarii bunurilor este enuntat si n legislatia n vigoare. Astfel, n Constitutia Romaniei, prin art.135, alin.4 se prevede : bogatiile de orice natura ale subsolului, caile de comunicatie, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosite n interes public..., fac obiectul exclusiv al proprietatii publice. Exceptia la care ne referim are n vedere actele de gestiune, care vizeaza domeniul public al statului, actele facute de autoritatile statului sau, dupa caz, de autoritatile administratiei publice judetene si locale, precum si de regiile autonome aflate sub autoritatea acestora. Acesta este si motivul pentru care am facut distinctia dintre domeniul public si domeniul privat al statului si al unitatilor administrativ-teritoriale. Actele de gestiune a bunurilor apartinand domeniului public national si respectiv local, sunt de competenta instantelor de contencios administrativ. E. Actele administrative adoptate n exercitarea atributiilor de control ierarhic Legalitatea unor acte administrative este asigurata si prin controlul exercitat de organele ierarhic superioare ale celui care le-a adoptat sau emis. Acest control se exercita nu numai din punct de vedere al legalitatii actului administrativ de autoritate, ci si din punct de vedere al oportunitatii si utilitatii adoptarii sau emiterii actului respectiv. Controlul ierarhic se realizeaza de catre autoritatile administrative fie n temeiul principiului legalitatii care guverneaza actele respective de autoritate, fie n temeiul unor prevederi speciale. Efectuarea unui control poate avea ca rezultat fie modificarea, fie suspendarea sau chiar anularea actelor administrative de autoritate ilegale, cu toate consecintele care decurg din aceste operatiuni, n cazurile n care actele supuse controlului ierarhic au produs efecte juridice.
Julieta Manoliu, Gheorghe Durac, Drept civil. Drepturile reale principale, Editura Funda\iei Chemarea, Iasi, 1994, p.56
29

Aceasta exceptie vizeaza actele administrative de control ierarhic emise de autoritatile puterii executive n raporturile dintre ele Guvern, ministere, prefecti, servicii descentralizate ale ministerelor, nu si pe cele ale autoritatilor administrative autonome care, prin natura lor, exclud controlul ierarhic. n acest sens, Legea nr.69/1991 republicata, stabileste ca raporturile dintre administratia publica judeteana si cea locala au la baza principiile autonomiei, legalitatii si colaborarii n rezolvarea problemelor comune, prevazandu-se expres ca n relatiile dintre administratia publica judeteana si cea locala nu exista raporturi de subordonare si pe cale de consecinta, nici prefectul si nici consiliul judetean, ca autoritate a administratiei publice judetene, nu pot dispune anularea actelor administrative ilegale ale autoritatilor publice locale si judetene. In temeiul art.111, alin.1 din Legea nr.69/1991 a administratiei publice locale, doar prefectul poate ataca actele adoptate si emise de autoritatile administratiei publice locale si judetene n cazul ca le considera ilegale, la instanta de contencios administrativ, nsa el personal nu le poate anula. F. Cererile privitoare la stabilirea si scaderea impozitelor si taxelor, precum si a amenzilor prevazute n legile de impozite si taxe. Potrivit art.3 din Legea nr.29/1990, cererile care au acest obiect nu vor fi solutionate de catre instantele de contencios administrativ, ci de catre organele prevazute n legile care reglementeaza impozitele si taxele. Astfel de dispozitii contine Legea nr.32/1991 privind impozitul pe salarii si Legea nr.l2/1991 privind impozitul pe profit, competenta de solutionare a cererilor fiind a celor ce au angajat, a celor ce urmaresc realizarea impozitului pe profit, lucru normal, deoarece domeniile amintite fac parte din Finantele Statului, din resursele acestuia. Formarea, administrarea, ntrebuintarea si controlul resurselor financiare ale statului, ale unitatilor administrativ-teritoriale si ale institutiilor publice sunt reglementate prin lege- prevede Constitutia la art.136. Legea nr.12/1991 privind impozitul pe profit a instituit urmatoarea procedura : contestatiile privind stabilirea, ncasarea, urmarirea impozitului pe profit, a majorarilor de ntarziere, precum si a altor sume datorate bugetului administratiei centrale de stat sau

bugetelor locale, se depun n termen de 30 de zile de la nstiintare, catre directiile generale ale finantelor publice judetene si a Municipiului Bucuresti. mpotriva deciziei date se poate face contestatie la Ministerul de Finante. Legea nr.32/1991 privind impozitul pe salarii, prevede ca mpotriva modului n care se aplica prevederile legii, salariatii se pot adresa direct cu plangere persoanelor fizice sau juridice la care sunt angajati n termen de 30 de zile de la data retinerii impozitului. Persoana fizica sau juridica ce a facut angajarea, dupa verificarea situatiei emite o decizie, mpotriva careia salariatul poate face contestatie la Directia Generala a Finantelor Publice n a carei raza teritoriala si are domiciliul, iar mpotriva acesteia din urma se poate face apel la Ministerul de Finante. Conform Legii nr. 30/1991 privind organizarea si functionarea controlului financiar si a Garzii financiare, mpotriva masurilor dispuse ca urmare a efectuarii controlului de catre organele de control financiar se poate face contestatie. mpotriva solutiilor date de Ministerul de Finante se poate face plangere la judecatoria n a carei raza teritoriala si are domiciliul contribuabilul. G. Actele administrative jurisdictionale Actul administrativ cu caracter jurisdictional este actul juridic emis de un organ cu atributii jurisdictionale ce functioneaza n cadrul unui organ al administratiei publice n scopul solutionarii, pe baza unei anumite proceduri, a unui conflict juridic n care una din parti este un serviciu public dat prin lege n competenta acestor organe. Existenta unor litigii specializate, cu un pronuntat caracter tehnic, precum si necesitatea de a se degreva instantele judecatoresti de unele cazuri, impun existenta unor organe cu atributii jurisdictionale din afara instantelor judecatoresti. Prevederile art.4 din Legea nr.29/1990 atesta faptul ca existenta unei jurisdictii judiciare este o garantie n plus n apararea drepturilor cetatenilor : Actele administrativ jurisdictionale cu exceptia celor prevazute la art.3 si a celor din domeniul contraventiilor pot fi atacate cu recurs, dupa epuizarea cailor administrativ jurisdictionale n termen de 15 zile de la comunicare, la sectia de contencios administrativ a Curtii Supreme de Justitie.

CAPITOLUL IV ASPECTE DE ORDIN PROCEDURAL 4.1. Sesizarea instantelor de contencios administrativ n contenciosul administrativ, procedura trebuie privita prin prisma a doua faze distincte : procedura prealabila sesizarii instantei; procedura n fata instantei de contencios administrativ. A. Procedura prealabila Procedura prealabila (recursul administrativ gratios) are n vedere dispozitiile art.5 din Legea nr.29/1990 a contenciosului administrativ, potrivit carora, nainte de a sesiza instanta competenta, reclamantul trebuie sa se adreseze, n termen de 30 de zile de la data la care i s-a comunicat actul administrativ prin care se pretinde vatamat, autoritatii admmistrative emitente, care are obligatia sa rezolve reclamatia n termen de 30 de zile de la primire. Aceeasi conditie este ceruta si n cazul n care o autoritate administrativa refuza sa rezolve o cerere care se refera la un drept recunoscut de lege, precum si faptul de a nu raspunde petitionarului n termen de 30 de zile de la nregistrarea cererii respective, daca prin lege nu se prevede un alt termen. De subliniat este faptul ca procedura prealabila este conceputa pentru a oferi celui interesat mijloace legale mai variate, mai rapide si mai putin costisitoare pentru apararea unui drept recunoscut de lege, nicidecum pentru a-limita accesul la justitie30. In situatia n care cel care se considera vatamat nu este multumit de solutia data reclamattei sale, poate sesiza instanta n termen de 30 de zile de la data comunicarii solutiei, iar daca el s-a adresat cu reclamatie si autoritatilor administrative ierarhic superioare celei care a emis actul, termenul de 30 de zile n care petitionarul se poate adresa

30

Mircea Preda, op.cit., p.183

instantei se calculeaza de la comunicarea de catre autoritatea ierarhica, a raspunsului dat reclamatiei sale. Instanta poate fi sesizata si n cazul n care autoritatea administrativa emitenta sau cea ierarhic superioara nu rezolva reclamatia ]n termen de 30 de zile de cand reclamantului i s-a comunicat raspunsul sau trebuia sa i se comunice acest raspuns. Deci, desi n opinia specialistilor31, faptul de se adresa cu reclamatie si autoritatii administrative ierarhic superioare este facultativ, n cazul n care s-a uzitat de aceasta cale, legiuitorul conditioneaza sesizarea instantei si de aceasta reclamatie. Procedura prealabila are caracter obligatoriu, n sensul ca instanta de contencios administrativ va putea sa respinga actiunea ca fiind prematur introdusa daca reclamantul nu a ndeplinit cerinta legii de a sesiza mai ntai autoritatea administrativa emitenta a actului administrativ ilegal sau, dupa caz, cea care era obligata sa emita un act administrativ de autoritate. Prin procedura prealabila, Legea nr.29/1990 da dreptul persoanei vatamate de a pretinde autoritatii administrative sa-si exercite controlul asupra actelor administrative de autoritate emise si de a reveni asupra celor pe care le considera ilegale. Procedura prealabila nu se mai aplica nsa actiunilor n contenciosul administrativ introduse de prefect, n urma exercitarii dreptului sau de control a legalitatii actelor administrative adoptate sau emise de consiliile locale, primari si consiliile judetene, ntrucat el nu exercita aceste actiuni n nume propriu, ca persoana fizica, pentru nesocotirea unui drept subiectiv, ci ca autoritate publica, pentru apararea unui interes public. De altfel, acesta nu este numai un drept al prefectului ci si o obligatie, la care nu poate renunta32. Sesizarea catre autoritatea administrativa va trebui sa mbrace forma scrisa, dar ea poate fi si verbala, caz n care petentul va trebui sa o dovedeasca n fata instantei de contencios administrativ. B. Procedura n fata instantei de contencios administrativ

V. Prisacaru, Contenciosul administrativ roman, Editura ALL, Bucuresti, 1994, p.135


31 32

Mircea Preda, op.cit., p.184

Aceasta etapa ncepe odata cu introducerea actiunii n instanta. Avand ]n vedere prevederile art.5, alin. ultim din Legea nr.29/1990, trebuie precizat ca n toate cazurile, introducerea cererii la instanta nu se va putea face mai tarziu de un an de la data comunicarii actului administrativ a carui anulare se cere. Termenul de un an, fiind un termen de decadere, dupa expirarea acestuia nu se mai poate cere anularea unui act administrativ ilegal si nici obligarea unei autoritati administrative de a-i rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege. Pentru a se putea introduce o actiune la instanta de contencios administrativ, va trebui sa avem n vedere si art.18 din Legea nr.29/1990, potrivit careia prevederile acestui act normativ se completeaza cu dispozitiile Codului de procedura civila, potrivit carora orice cerere ndreptata instantelor judecatoresti trebuie facuta n scris si sa cuprinda : precizarea instantei; elemente de identificare a partilor (numele si prenumele sau denumirea reclamantului si a paratului); domiciliul (sediul); obiectul cererii - anularea unui act administrativ sau obligarea la rezolvarea unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege reclamantului, precum si la plata despagubirilor. La actiune se vor anexa : actul administrativ a carui anulare se cere; actul administrativ prin care autoritatea administrativa refuza sa dea curs cererii reclamantului, iar n caz ca reclamantul nu a primit nici un raspuns la cererea adresata autoritatii administrative, va anexa copia cererii certificata pentru conformitate cu originalul; dovada daunelor materiale cauzate prin actul emis sau prin refuzul rezolvarii cererii. Actiunea n contenciosul administrativ poate fi formulata si mpotriva functionarului autoritatii administrative parate, care a elaborat actul sau care se face vinovat de refuzul rezolvarii cererii, atunci cand se solicita plata unor despagubiri pentru prejudiciul cauzat sau pentru ntarziere, persoana respectiva putand fi obligata la plata solidar cu autoritatea administrativa.

La cererea functionarului, poate fi chemat n garantie superiorul sau ierarhic de la care a primit ordin scris sa semneze actul administrativ contestat n justitie. Chemarea n garantie prevazuta de art.13, alin.2 din Legea nr.29/1990 are rolul de a asigura repararea prejudiciului cauzat. n aceasta situatie, ntre cele doua parti (superiorfunctionar) exista un raport de subordonare de la cel care a dispus la cel care a executat, ca prepus al sau. Chemarea n garantie a superiorului trebuie privita ca o actiune n justitie, astfel ca forma, continutul, motivele si dovezile - cerinte stabilite de art.112 din Codul de procedura civila, trebuie ndeplinite ca la orice actiune n justitie. Cererea de chemare n garantie trebuie sa fie depusa la dosarul actiunii principale, odata cu ntampinarea sau cel mai tarziu pana la prima zi de nfatisare, sub sanctiunea judecarii ei separate. Exista si posibilitatea ca n nsasi ntampinare, persoana actionata n justitie, respectiv functionarul public, sa cheme n garantie pe superiorul sau din ordinul caruia a semnat actul contestat (atacat) n justitie. Functionarul ierarhic superior chemat n proces dobandeste calitate procesuala, cu toate drepturile si obligatiile ce i revin, inclusiv dreptul de aparare prevazut de lege. Pentru obiectivitatea aprecierilor si a continuitatii judecatii este de preferat ca cele doua actiuni (cea principala si cea de chemare n garantie) sa se judece concomitent, aceasta si pentru faptul ca se pronunta o singura hotarare, simplificand procedura de judecata, n caz contrar urmand ca instanta sa se pronunte separat asupra fiecarei cauze. Profesorul Valentin Prisacaru subliniaza n legatura cu sesizarea instantelor de contencios administrativ, ca desi se constata o practica, potrivit careia aceste instante pot fi sesizate si prin declinare de competenta, acest mod de sesizare poate avea loc numai n cazurile n care declinarea competentei are loc ntre doua instante de contencios administrativ si nu de catre o judecatorie sau prin regulator de competenta, cand instanta mai ntai sesizata este o judecatorie33. S-a ajuns la aceasta concluzie, avand n vedere ca, pentru sesizarea instantelor de contencios administrativ, legea prevede obligativitatea procedurii prealabile. Or, daca V. Prisacaru, Contenciosul administrativ roman, Editura ALL, Bucuresti, 1994, p. 186
33

instanta de contencios administrativ ar fi sesizata de catre o judecatorie (care nu are nici o competenta n aceasta materie), ea nu ar mai avea posibilitatea sa analizeze, mai nainte, respectarea dispozitiilor legale privind ndeplinirea procedurii prealabile34. Actiunea n contenciosul administrativ, de regula, nu suspenda executarea actului administrativ, nsa, prin art.9, alin.1 din Legea nr.29/1990, n cazuri bine justificate si pentru a preveni producerea unor pagube iminente, reclamantul poate cere n instanta sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ, pana la solutionarea actiunii. Pentru aceasta, motivele suspendarii trebuie sa fie bine justificate, sa apara la prima vedere ca sunt temeinice si sa creeze de la nceput o ndoiala puternica asupra legalitatii actului administrativ contestat. Suspendarea actului administrativ intervine ca o masura cu caracter provizoriu si vremelnic. Instanta va solutiona cererea de suspendare de urgenta, chiar si fara citarea partilor, hotararea pronuntata n acest sens fiind executorie de drept (art.9, alin.2 din Legea nr.29/1990). Cererea de suspendare a actului administrativ se solutioneaza n camera de consiliu, nefiind necesara o judecata cu caracter contradictoriu n sedinta publica, iar instanta va da o hotarare cu privire la cererea de suspendare printr-o ordonanta presedintiala, fiind ntrunite conditiile pentru o astfel de ordonanta n cazuri grabnice: prevenirea unei pagube iminente, pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin ntarziere. Primind actiunea, instanta va dispune citarea partilor si va putea cere autoritatilor administrative al caror act este atacat, sa-i comunice de urgenta acel act, mpreuna cu toata documentatia care a stat la baza emiterii acelui act, care face obiectul actiunii. Daca autoritatea administrativa nu trimite n termenul stabilit de instanta, lucrarile cerute, conducatorul acesteia va fi obligat sa plateasca statului, o amenda pentru fiecare zi de ntarziere nejustificata. La termenul fixat si comunicat partilor prin citatiile transmise, instanta judeca actiunea de urgenta, n sedinta publica, n complet stabilit de lege. Solutionand cauza, instanta poate, dupa caz : sa anuleze n tot, sau n parte actul administrativ;
34

A se vedea Mircea Preda, op.cit., p.185

sa oblige autoritatea administrativa sa emita un act, ori sa elibereze un certificat, o adeverinta sau un alt nscris; sa hotarasca asupra daunelor materiale si morale cerute. n contenciosul administrativ, daunele materiale se refera la orice ncalcare a unui drept cu o valoare patrimoniala. Daunele morale privesc atingerile aduse drepturilor personalitatii (reputatia, imaginea, onoarea, calitatea vietii, respectul vietii private) prin conduita culpabila a unei autoritati administrative. Instanta este competenta sa se pronunte si asupra legalitatii actelor sau operatiunilor care au stat la baza emiterii actului supus judecatii (art.11). Atunci cand reclamantul a cerut numai anularea actului administrativ, fara a cere prin aceeasi actiune si despagubiri (ntrucat ntinderea pagubei nu i era cunoscuta la data judecarii actiunii n anulare) el are dreptul la actiune separata. n afara prevederilor speciale cuprinse n Legea nr.29/1990, tuturor acestor cauze li se aplica si regulile cuprinse n Codul de procedura civila. 4.2. Instantele de contencios administrativ In conformitate cu dispozitiile art.6, alin.1 din Legea nr.29/1990, modificata prin Legea nr.59/1993, judecarea actiunilor de contencios administrativ este de competenta tribunalului sau a Curtii de Apel n a caror raza teritoriala si are domiciliul reclamantul si a Curtii Supreme de Justitie. Instantele de contencios administrativ sunt tribunalele (judetene) si al Municipiului Bucuresti, Curtile de Apel si Curtea Suprema de Justitie. A. Competenta materiala n art.2, pct.1, lit.c din Codul de procedura civila, n forma sa modificata, se prevede ca : tribunalele judeca n prima instanta procesele si cererile n materie de contencios administrativ, n afara de cele date n competenta curtilor de apel.

Sunt de competenta tribunalelor, ca prima instanta de contencios administrativ, actele administrative emise de : consiliile locale (cu exceptia Consiliului Local al Municipiului Bucuresti), de primari, de serviciile publice ale institutiilor de nvatamant, cultura, arta, sanatate, sport. regiile autonome de interes public national, judetean sau local. Codul de procedura civila prevede la art.3, pct.1: Curtile de apel judeca n prima instanta procesele si cererile n materie de contencios administrativ, privind actele de competenta autoritatilor administratiei publice centrale, ale autoritatilor publice judetene si a Municipiului Bucuresti. Ca instanta de recurs, curtile de apel judeca recursurile declarate mpotriva hotararilor pronuntate de tribunale n prima instanta. Curtea Suprema de Justitie solutioneaza recursurile declarate mpotriva hotararilor pronuntate de curtile de apel n prima instanta. n concluzie : instanta ordinara de fond n materia contenciosului administrativ este tribunalul; curtea de apel este competenta sa judece n prima instanta, n materia contenciosului administrativ, numai n cazurile prevazute de lege; spre deosebire de procedura civila ordinara, care cunoaste trei grade de jurisdictie (judecata n fond, n apel si n recurs), procedura n domeniul contenciosului administrativ are doar doua grade de jurisdictie (judecata n prima instanta si judecata n recurs). B. Competenta teritoriala Art.6 din Legea nr.29/1990 stabileste ca judecarea actiunilor formulate n baza art.1 din aceasta lege este de competenta tribunalului sau a curtii de apel n a caror raza teritoriala si are domiciliul reclamantul. Aceasta regula este o derogare de la principiul de drept comun, unde competenta apartine instantelor de la domiciliul sau sediul paratului. Ratiunea acestei derogari izvoraste din vointa legiuitorului de a favoriza reclamantul - persoana vatamata n drepturile sale de o autoritate administrativa, nlesnindu-i posibilitatea de a se adresa justitiei mai repede si cu mai putine cheltuieli.

4.3. Caile de atac mpotriva sentintelor pronuntate de catre instantele de contencios administrativ Caile de atac sunt mijloace procedurale prin care se poate obtine anularea sau reformarea totala ori partiala a unei hotarari date de instanta de judecata. Ca si n dreptul comun, n procedura contenciosului administrativ exista cai ordinare si cai extraordinare de atac mpotriva sentintelor pronuntate, n prima instanta de tribunale si de curtile de apel. A. Calea ordinara de atac Asa cum este prevazut n art.14 din Legea nr.29/1990, calea ordinara de atac mpotriva sentintelor pronuntate n prima instanta de instantele de contencios administrativ este recursul, care poate fi promovat n termen de 15 zile de la data comunicarii hotararii date n prima instanta. Curtile de apel judeca recursurile declarate mpotriva sentintelor pronuntate de tribunale, iar Curtea Suprema de Justitie judeca recursurile declarate mpotriva sentintelor curtilor de apel, pronuntate n litigiile de contencios administrativ. Cererea de recurs se depune n termen de 15 zile de la comunicarea hotararii n prima instanta, la instanta a carei hotarare se ataca. Aceasta instanta o nainteaza, mpreuna cu dosarul cauzei, instantei de recurs competente, respectiv curtii de apel sau Curtii Supreme de Justitie, dupa caz. Cererea de recurs trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente : numele si domiciliul sau sediul partilor; hotararea care se ataca, individualizata prin aratarea instantei care a pronuntat-o, numarului si datei pronuntarii, numarului dosarului; motivele de recurs (motivarea recursului se poate face prin cererea de recurs sau memoriu depus separat); indicarea nscrisurilor noi; semnatura. Cererea de recurs va trebui timbrata sub sanctiunea nulitatii. Taxa de timbru este de 50% din taxa ce s-ar plati pentru cererea de chemare n judecata.

Efectele recursului judecat de curtile de apel Curtea de apel, n caz de casare, va judeca pricina n fond. Atunci cand instanta a carei hotarare este recurata a solutionat procesul fara a intra n cercetarea fondului ori judecata s-a facut n lipsa partii, care nu a fost regulat citata la administrarea probelor sau la dezbaterile asupra fondului, precum si n situatiile cand este necesara administrarea de probe noi, cu exceptia nscrisurilor, instanta de recurs, dupa casare, trimite cauza spre rejudecare instantei care a pronuntat hotararea casata sau altei instante de acelasi grad. n cazul casarii pentru lipsa de competenta, cauza se trimite spre rejudecare instantei competente sau organului cu activitate jurisdictionala, potrivit legii. Efectele recursului judecat de Curtea Suprema de Justitie Legea prevede ca n caz de casare, aceasta trimite cauza spre rejudecare instantei care a pronuntat hotararea casata, altei instante de acelasi grad, cu exceptia cazurilor casarii pentru lipsa de competenta, cand va trimite cauza instantei competente sau altui organ cu activitate jurisdictionala competent, potrivit legii. B. Caile extraordinare de atac mpotriva hotararilor de contencios administrativ ramase definitive, se pot folosi urmatoarele cai extraordinare de atac : contestatia n anulare; revizuirea hotararii; recursul n interesul legii; recursul n anulare. Contestatia n anulare Contestatia n anulare este o cale extraordinara de atac, de retractare, prin care se cere nsasi instantei care a pronuntat hotararea atacata sa o desfiinteze si sa procedeze la o noua judecata, pentru motivele prevazute n art.317 din Codul de procedura civila : cand procedura de chemare a partii, pentru ziua cand s-a judecat pricina, nu a fost ndeplinita conform dispozitiilor legii; cand hotararea a fost data de judecatori cu ncalcarea dispozitiilor de ordine publica referitoare la competenta.

Contestatia n anulare poate fi folosita numai daca aceste motive nu au putut fi invocate pe caile ordinare de atac.35 Contestatia poate fi primita si n cazul n care aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanta le-a respins pentru ca aveau nevoie de verificari de fapt sau daca recursul a fost respins fara ca el sa fi fost judecat n fond.36 Conform art.318 din Codul de procedura civila, contestatia n anulare se poate formula si mpotriva hotararilor instantei de recurs cand dezlegarea data este rezultatul unor greseli materiale sau cand instanta, respingand recursul sau admitandu-1 numai n parte, a omis din greseala sa cerceteze vreunul din motivele de recurs. Astfel, ntr-o contestatie n anulare, introdusa pentru retractarea unei decizii a Sectiei de contencios administrativ a Curtii Supreme de Justitie, contestatorul a sustinut ca hotararea a carei retractare o solicita, este rezultatul unor greseli materiale evidente. Solutionand contestatia n anulare, Sectia de contencios administrativ a Curtii Supreme de Justitie, prin Decizia nr.64/1993 a retinut ca, ntrucat din verificarea actelor atasate la dosar si a hotararilor pronuntate nu rezulta ca decizia contine vreo eroare materiala, a respins contestatia n anulare37. Instanta suprema a solutionat contestatii n anulare ntemeiate pe faptul ca instanta a respins recursul, ca fiind introdus cu depasirea termenului prevazut de lege, ceea ce s-a dovedit a fi inexact (Decizia nr.468/1993), ori pentru netimbrarea recursului, care, n fapt a fost timbrat n termenul legal (Decizia nr.457/1993), sau formulate pentru alte motive decat cele prevazute de dispozitiile legale (Decizia nr.373/1992). n sfarsit, instanta noastra suprema s-a pronuntat si asupra contestatiei n anulare formulata de o persoana care nu a fost parte n proces (Decizia nr.338/1992)38. Aceasta cale extraordinara de atac se poate utiliza potrivit art.319, alin.2 din Codul de procedura civila, n tot timpul ei, pana la savarsirea ultimului act de executare. mpotriva hotararilor care nu se aduc la ndeplinire pe cale de executare silita, contestatia n anulare poate fi introdusa n termen de 15 zile de la data cand contestatorul a luat cunostinta de hotarare, dar nu mai mult de un an de la data la care hotararea a ramas irevocabila.
35 36 37 38

A se vedea V. Prisacaru, Contenciosul administrativ roman, p.196 idem ibidem, p.196-197 ibidem, p.197

Conform art.320, alin.2 hotararile date n contestatia n anulare sunt supuse acelorasi cai de atac, ca si hotararea atacata. b) Revizuirea Revizuire este o cale de atac de retractare, ce se poate exercita numai mpotriva hotararilor definitive, n cazurile si conditiile stabilite de lege. Dupa cum a statuat instanta noastra suprema, din prevederile art.322 al Codului de procedura civila, rezulta ca, revizuirea poate fi folosita drept cale extraordinara de atac numai mpotriva hotararilor definitive de fond, respectiv hotararile pronuntate de instantele de recurs, prin care s-a modificat hotararea atacata pe chestiuni de fapt stabilite de ea nsasi, fie pe baza nscrisurilor noi, fie a reaprecierii probelor aflate la dosar.39 Cazurile prevazute de art.322 sunt urmatoarele : daca dispozitivul hotararii cuprinde dispozitii contrare ce nu se pot ndeplini; daca s-a pronuntat asupra unor lucruri ce nu s-au cerut, sau nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decat s-a cerut; daca obiectul pricinii nu se afla n fiinta; daca un judecator, un martor sau un expert care a luat parte la judecata a fost condamnat irevocabil pentru o infractiune privitoare la pricina sau daca hotararea s-a dat n temeiul unui nscris declarat fals n cursul sau n urma judecatii, sau daca partea care a jurat a fost condamnata irevocabil pentru fals; daca dupa darea hotararii s-au descoperit nscrisuri doveditoare, retinute de partea potrivnica sau care nu au putut fi nfatisate dintr-o mprejurare mai presus de vointa partilor, ori daca s-a revizuit hotararea unei instante penale sau administrative pe care ea s-a ntemeiat; daca statul sau alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publica, disparuti, incapabili sau cei pusi sub curatela sau consiliu judiciar, nu au fost aparati deloc sau au fost aparati cu viclenie de cei nsarcinati sa-i apere; daca exista hotarari definitive potrivnice date de instante de acelasi grad sau grade diferite, n una si aceeasi pricina, ntre aceleasi persoane, avand aceeasi calitate.

C. S. J., Sec\ia de contencios administrativ, Decizia nr.681/1992, anexa 11, nr.175


39

Aceste dispozitii se aplica si n cazul cand hotararile potrivnice sunt date de instanta de recurs. Daca una dintre instante este Curtea Suprema de Justitie, cererea de revizuire se va judeca de aceasta instanta daca partea a fost mpiedicata sa se nfatiseze la judecata si sa nstiinteze instanta despre aceasta, dintr-o mprejurare mai presus de vointa sa. Termenul de revizuire este de o luna, cu exceptia cazului prevazut la ultimul punct, pentru care termenul de revizuire este de 15 zile si se socoteste de la ncetarea mpiedicarii. c) Recursul n interesul legii Potrivit art.329 din Codul de procedura civila, procurorul general, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei, are dreptul, pentru a asigura interpretarea si aplicarea legii pe ntreg teritoriul tarii, sa ceara Curtii Supreme de Justitie sa se pronunte asupra chestiunilor de drept care au primit o solutionare diferita din partea instantelor judecatoresti. Deciziile prin care se solutioneaza sesizarile, prevede aliniatul 2 al aceluiasi articol, se pronunta de sectiile unite si se aduc la cunostinta instantelor de catre Ministerul Justitiei, iar, potrivit alin.3, solutiile se pronunta numai n interesul legii, nu au efecte asupra hotararilor judecatoresti examinate si nici cu privire la situatia partilor din acele procese. Dezlegarea data problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante.40 d) Recursul n anulare n art.330 din Codul de procedura civila se prevede ca procurorul general, din oficiu sau la cererea Ministerului Justitiei, poate ataca la Curtea Suprema de Justitie, hotararile judecatoresti irevocabile pentru urmatoarele motive : cand instanta a depasit atributiile puterii judecatoresti; cand s-au savarsit infractiuni de catre judecatori n legatura cu hotararea pronuntata. Recursul n anulare poate fi declarat oricand. Dupa introducerea recursului n anulare, instanta poate sa dispuna suspendarea hotararilor sau sa revina asupra suspendarii acordate. Procurorul general poate sa dispuna pe termen limitat suspendarea executarii hotararilor judecatoresti nainte de introducerea recursului n anulare. 4.4. Executarea hotararilor pronuntate de instantele de contencios administrativ

40

V. Prisacaru, op.cit., p.198

Dupa ramanerea definitiva a hotararii, aceasta este susceptibila de executare. Executarea hotararilor obtinute n urma admiterii actiunii introduse la instantele de contencios administrativ reprezinta ultima faza a procesului avand ca finalitate realizarea definitiva si practica a unor drepturi recunoscute printr-o hotarare judecatoreasca definitiva. Prin hotararea pronuntata, instanta obliga autoritatea administrativa sa nlocuiasca sau sa modifice actul administrativ, sa elibereze un certificat, o adeverinta sau orice alt nscris. Executarea hotararii irevocabile se va face n termenul prevazut n cuprinsul ei, iar n lipsa unui astfel de termen, n cel mult 30 de zile de la data la care aceasta hotarare a devenit irevocabila. n cazul n care termenul nu este respectat, ca urmare a comunicarii hotararii irevocabile, sunt prevazute urmatoarele masuri : conducatorului autoritatii administrative i se va aplica o amenda pentru fiecare zi de ntarziere n executare, ce se face venit la bugetul de stat; conducatorul autoritatii adtninistrative va putea fi obligat la plata daunelor pentru ntarziere n favoarea reclamantului, la cererea acestuia. Caracterul de pedeapsa al daunelor de ntarziere face ca suma platita sa poata fi superioara prejudiciului real. Instanta hotaraste n camera de consiliu, de urgenta, la cererea reclamantului, cu citarea partilor, fara plata vreunei taxe de timbru, hotararile pronuntate fiind definitive si executorii. Atunci cand hotararea instantei de contencios administrativ nu este executata din vina altor functionari si nu a conducatorului autoritatii administrative, acesta se poate ndrepta, conform art.16, alin.3 din Legea nr.29/1990 cu actiune mpotriva celor vinovati de neexecutarea hotararii instantei, potrivit dreptului comun. Executarea acestor hotarari mai ridica nca un aspect si anume, acela al executarii hotararilor instantelor de contencios administrativ, prin care autoritatea administrativa este obligata sa suporte daunele materiale si morale pe care le-a cauzat celui vatamat n drepturile sale recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autoritati administrative de a-i rezolva cererea. Deoarece, asa cum am mai aratat, dispozitiile Legii nr.29/1990, se completeaza cu cele ale Codului de procedura civila, aceasta parte a hotararilor instantelor de contencios

administrativ se va executa potrivit reglementarilor cuprinse n Codul de procedura civila, urmandu-se regulile de procedura a executarii silite41.

CAPITOLUL V SOLUTIONAREA DE CATRE INSTANTELE DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI A ALTOR CAUZE n conformitate cu prevederile Legii nr.29/1990 a contenciosului administrativ, instantele de contencios administrativ solutioneaza litigiile izvorate ntre persoanele fizice sau juridice vatamate n drepturile lor recunoscute de lege si autoritatile administrative emitente a actelor administrative de autoritate, sau care se fac vinovate de refuzul nejustificat de a raspunde la cerintele referitoare la un drept recunoscut de lege. Prin Constitutie si prin unele legi, instantele de contencios administrativ au fost abilitate sa solutioneze si alte categorii de litigii. Astfel, potrivit art.122(4) din Constitutie prefectul poate ataca n fata instantelor de contencios administrativ, un act al consiliului judetean, al celui local sau al primarului, n cazul n care considera ca actul este ilegal. Actul atacat este suspendat de drept. Aceste dispozitii se regasesc si n prevederile Legii nr.69/1991, privind administratia publica locala, cu precizarea ca n competenta de control intra si actele presedintelui consiliului judetean, precum si ca sunt exceptate controlului exercitat de prefect, actele de gestiune curenta. Controlul exercitat de prefect asupra actelor administratiei publice locale si judetene, n absenta unor raporturi de subordonare, apare ca fiind un control de legalitate, acest control avand ca obiect verificarea si punerea de acord a actelor administrative cu legea. Aceasta implica doar dreptul de apreciere al legalitatii, excluzand aprecierea oportunitatii42.
41

A se vedea V. Prisacaru, Contenciosul administrativ roman, p.199

Eugen Popa, Controlul de legalitate exercitat de prefect, revista Dreptul, nr.4/1992, p.53
42

Prin lege se prevede si un termen n care prefectul trebuie sa atace actul ilegal, respectiv 30 de zile de la data comunicarii actului. Instantele competente sa solutioneze sesizarile prefectilor sunt : sectiile de contencios administrativ ale tribunalelor pentru hotararile consiliilor locale si dispozitiilor primarilor; sectiile de contencios administrativ ale curtilor de apel pentru hotararile consiliilor judetene. n alte cazuri43, legea confera celor interesati dreptul de a ataca la instanta de contencios administrativ ordinul prefectului, daca apreciaza ca acesta este emis cu ncalcarea drepturilor ce le-au fost recunoscute de lege. Este cazul, de pilda, a primarului care a fost suspendat din functie din ordinul prefectului. De asemenea, consilierii locali sau judeteni au dreptul de a ataca n fata instantei de contencios administrativ hotararile privind validarea sau invalidarea mandatelor de consilier. n practica, instantele de contencios administrativ au fost confruntate cu solutionarea unor cauze n care consilierii unui consiliu local care au votat mpotriva adoptarii unei hotarari a acestuia au cerut anularea ei; un viceprimar a cerut anularea hotararii consiliului local prin care a fost eliberat din functie; un consilier care a fost invalidat pe alte motive decat cele prevazute de Legea nr.69/1991, chiar daca hotararea de invalidare a fost luata cu majoritate de voturi, etc.44. Competenta instantelor de contencios administrativ n judecarea unor cauze este reglementata si de alte legi45, dintre care mentionam : potrivit prevederilor Legii nr.3/1977 privind pensiile de asigurari sociale de stat si asistenta sociala, cu modificarile si completarile ulterioare, deciziile comisiei judetene date n materie de pensii pot fi atacate potrivit Legii nr.29/1990; n aceleasi conditii pot fi atacate si deciziile comisiilor de contestatii care functioneaza pe langa D.M.P.S. date n materie de pensii pentru agricultori (Legea nr.80/1992 privind pensiile si alte drepturi de asigurari sociale ale agricultorilor);

43 44 45

A se vedea Mircea Preda, op.cit., p.192-193 A se vedea Valentin Prisacaru, op.cit., p.212 A se vedea Mircea Preda, op.cit., p.193-195

litigiile rezultate din refuzul emiterii deciziei de autorizare n baza Legii audiovizualului nr.48/1992, se solutioneaza potrivit Legii nr.29/1990; tot de catre instantele de contencios administrativ se solutioneaza contestatiile formulate mpotriva modului de stabilire si plata a alocatiei de stat pentru copii, n baza Legii nr.61/1993 privind alocatiile de stat pentru copii; potrivit prevederilor Legii nr.33/1994 privind exproprierea pentru cazuri de utilitate publica, de asemenea, contestatiile mpotriva hotararilor comisiilor constituite n acest scop se rezolva tot de catre instantele de contencios administrativ.

CAPITOLUL VI CONTROLUL LEGALlTATII ACTELOR ADMINISTRATIVE DE CATRE ALTE INSTANTE JUDECATORESTI DEC~T CELE DE CONTENCIOS ADMlNISTRATlV Controlul legalitatii actelor administrative este determinat de cerintele principiului legalitatii ce guverneaza activitatea serviciilor publice administrative. El poate fi efectuat, n conditiile legii si de alte instante judecatoresti decat cele de contencios administrativ. Unele acte normative cuprind dispozitii care prevad dreptul persoanelor fizice si juridice nemultumite de modul n care le-a fost rezolvata o cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, de catre serviciile publice administrative, sa se poata adresa cu plangeri sau Contestatii la instantele de drept comun - judecatoriile sau tribunalele n a caror raza teritoriala (de activitate) si are sediul ce care a emis actul si nu la instantele de contencios administrativ. Mai concret este vorba despre dreptul judecatoriilor si tribunalelor - organe ale puterii judecatoresti - de a verifica legalitatea actelor administrative (organe ale puterii executive) atunci cand legea le recunoaste acest drept.

Pentru aceste considerente se poate afirma ca judecatoriile si tribunalele (instante de drept comun), avand competenta de a solutiona astfel de conflicte juridice, desfasoara o activitate de contencios administrativ, desi nu sunt specializate n acest sens.

A. Conflicte juridice de competenta judecatoriilor Judecatoriile solutioneaza litigiile care privesc, n principal, urmatoarele categorii de acte administrative : a) Actele de stare civila, al caror regim juridic este reglementat prin Legea 119/1996 Atributiile de stare civila se ndeplinesc de catre consiliile judetene si de catre autoritatile administratiei publice locale ale municipiilor sau sectoarelor municipiului Bucuresti, oraselor si comunelor, prin ofiterii de stare civila (art.3, alin.l ). In cazul n care ofiterul de stare civila trebuie sa ntocmeasca un act sau sa nscrie o mentiune ce intra n atributiile sale, persoana nemultumita poate sesiza judecatoria n raza careia domiciliaza (art.10). De asemenea, anularea, modificarea, rectificarea sau completarea actelor de stare civila si a mentiunilor nscrise pe acestea se pot face numai n temeiul unei hotarari definitive si irevocabile (art.57, alin.1). Competenta materiala revine tot judecatoriei. n caz de respingere a unei cereri referitoare la refuzul reconstituirii actelor de stare civila, persoana n cauza poate contesta dispozitia la judecatoria n a carei raza teritoriala si are sediul autoritatea. b) Actele notariale al caror regim juridic este reglementat prin Legea nr.36/1995. Anularea actelor notariale si solutionarea plangerilor formulate mpotriva ncheierii de respingere a ndeplinirii unui act notarial sunt de competentajudecatoriei (art.100). Tot de competenta instantelor judecatoresti este si reconstituirea actelor disparute, fara sa mai fi ramas un original, daca partile interesate nu cad de acord cu privire la reconstituire. Aceste dispozitii sunt aplicabile, n mod corespunzator si actelor notariale

ndeplinite de autoritatile administratiei publice locale si de reprezentantele diplomatice si oficiile consulare.46 c) Procesele verbale de constatare a contraventiilor, al caror regim este prevazut de Legea nr.32/1968 si unele legi speciale. mpotriva procesului verbal de constatare a contraventiei se poate face plangere n termen de 15 zile de la data comunicarii acestuia, care se rezolva de judecatoria n a carei raza teritoriala a fost savarsita contraventia. Fiind ncheiat de un agent al unei autoritati publice anume mputernicit, procesul verbal este un act administrativ de autoritate. Legiuitorul a prevazut dreptul instantelor judecatoresti de a controla legalitatea acestor acte administrative de autoritate, pentru a proteja pe particulari mpotriva abuzurilor agentilor publici. Sunt si alte domenii n care conflictele rezultate din acte sau fapte administrative sunt date n competenta judecatoriilor, cum este cazul celor referitoare la spatiul local al statului (Legea nr.114/1996), regimul eliberarii pasapoartelor (Decretul-Lege nr.l0/1990), al actelor administrative emise n baza legilor electorale ( Legea nr.70/ 1991, Legea nr.68/1992, Legea nr.69/1992, s.a.) precum si alte domenii si sectoare de activitate. B. Conflicte juridice de competenta tribunalelor Tribunalele sunt, de asemenea, competente sa solutioneze conflictele rezultate din acte administrative, atunci cand legea le confera aceasta competenta. Astfel, spre exemplu, potrivit art.57 din Legea nr.64/1991 cu privire la brevetele de inventie, hotararile Oficiului de Stat pentru Inventii si Marci pot fi atacate cu recurs la Tribunalul Municipiului Bucuresti. C. Exceptia de ilegalitate47 Exceptia de ilegalitate a actelor administrative constituie un mijloc de control al legalitatii acestora, care este folosit de instantele judecatoresti si de organele cu activitate
46

A se vedea Mircea Preda, op.cit., p.196

A se vedea Gheorghe T. Zaharia, op. cit., p.455-456 si Mircea Preda, op.cit., p. 197198
47

jurisdictionala organizate pe langa autoritati ale administratiei publice, la initiativa paratului sau a reclamantului. Exceptia de ilegalitate consta n dreptul oricarei parti din litigiu de a invoca, n apararea sa, ilegalitatea actului pe care se sprijina sustinerile partii adverse. Exercitarea acestui drept, obliga instanta sa verifice legalitatea actului administrativ invocat si, n functie de concluziile la care se ajunge, la solutionarea cauzei se va tine seama sau nu de prevederile acestui act administrativ. Referitor la exceptia de ilegalitate se pun mai multe probleme : a) Una din problemele care s-au pus n literatura de specialitate este daca sfera actelor administrative de autoritate n legatura cu care se poate invoca exceptia de ilegalitate este o posibilitate nelimitata sau ea nu poate fi invocata n legatura cu anumite acte administrative de autoritate. n contextul dispozitiilor Legii nr.29/1990 se considera ca actele administrative cuprinse n art. 2 si 3 fiind exceptate de la controlul instantelor judecatoresti instituit prin lege, legalitatea lor nu mai poate fi verificata nici pe calea exceptiei de ilegalitate, pentru ca legiuitorul le-a exceptat de la orice control al instantelorjudecatoresti. b) Cu privire la termenul n care, fata de data adoptarii sau emiterii actului administrativ de autoritate se poate invoca exceptia de ilegalitate, exista autori care considera ca aceasta este ntotdeauna imprescriptibila48, nsa alti autori privesc problema mai nuantat49: deoarece cel care o invoca nu are dreptul sa formuleze o actiune directa mpotriva actului administrativ de autoritate, exceptiei de ilegalitate nu-i este aplicabil termenul de un an de la data comunicarii actului; ntrucat exceptia de ilegalitate urmareste nlaturarea efectelor actului administrativ de autoritate ilegal la solutionarea cauzei si nu obtinerea de despagubiri, acestuia nu-i sunt aplicabile prevederile art.2 referitoare la prescriptie;

V. Tarhon, Raspunderea patrimoniala a organelor administra\iei de stat si controlul jurisdic\ional indirect al legalita\ii actelor administrative, Editura Stiin\ifica, Bucuresti, 1967, p.215
48

49

V. Prisacaru, op.cit., p.352

dreptul de a invoca exceptia de ilegalitate se poate exercita atata timp cat dreptul la actiune al reclamantului nu s-a prescris, pentru ca, daca acesta din urma s-a prescris, nici exceptia de ilegalitate nu se mai poate invoca, actiunea principala urmand a fi respinsa ca fiind prescrisa. c) Aceasta exceptie se poate invoca n orice faza a procesului, adica atata timp cat partile se pot apara. d) Referitor la efectele admiterea exceptiei de ilegatitate, pe langa faptul ca dau castig de cauza partii care a invocat-o, se limiteaza numai la partile n litigiu. Nu au nici o urmare asupra actului administrativ de autoritate a carui ilegalitate a fost constatata de instanta judecatoreasca si n legatura cu care s-a invocat exceptia de ilegalitate ce a fost admisa, el ramanand n vigoare astfel cum a fost adoptat sau emis. Aici se impune precizarea ca efectele sunt aceleasi, fie ca este vorba de un act administrativ de autoritate individual, fie ca este vorba de unul normativ. Pe baza acestor trasaturi se poate aprecia ca exceptia de ilegalitate este institutia juridica n temeiul careia un organ jurisdictional controleaza, pe cale indirecta, legalitatea unui act administrativ de autoritate si daca constata ca acesta este ilegal, la solutionarea cauzei nu se tine seama de el.

Bibliografie

Negoita Alexandru Legea contenciosului administrativ, revista Dreptul nr.6/1991, p.10

Petrescu Rodica Narcisa - Actele administrative referitoare la siguranta interna si externa a statului si cele cuprinzand masuri urgente luate pentru nlaturarea unui pericol public, revista Dreptul nr.6/1993, p.50 Popa Eugen - controlul de legalitate exercitat de prefect, revista Dreptul nr.4/1992, p.53

LISTA BIBLIOGRAFICA TRATATE, CURSURI UNIVERSITARE Iorgovan Antonie - Tratat de Drept, vol.I-II, Bucuresti, 1996, Editura Nemira Manoliu Julieta, Gh. Durac - Drept civil, Drepturile reale principale, Iasi, 1994, Editura Fundatiei Chemarea Negoita Alexandru - Drept administrativ si stiinta administratiei, Bucuresti, 1991, Editura Athenaeum Negulescu Paul - Tratat de drept administrativ, Bucuresti, 1934 Petrescu Rodica Narcisa - Drept administrativ, vol.I-II, Cluj-Napoca, 1997, Editura Cordial Lex Preda Mircea - Tratat elementar de drept administrativ, Bucuresti, 1996, Editura Lumina Lex Preda Mircea - Curs de drept administrativ, Bucuresti, 1995, Casa Editoriala Calistrat Hogas Prisacaru Valentin - Contenciosul administrativ roman, Bucuresti, 1994, Editura ALL Prisacaru Valentin - Tratat de drept administrativ roman, vol.I, Bucuresti, 1996, Editura ALL Rarincescu C. G. - Contenciosul administrativ roman, Bucuresti, 1936 Teodorescu Anibal - Curs de drept administrativ, Bucuresti, 1947 Tigaieru Gheorghe - Contenciosul administrativ, Bucuresti, 1994, Stefan Procopiu Editura Lex Vrabie Genoveva, Sofia Popescu - Teoria generala a dreptului, Iasi, 1993, Editura

Zaharia Gheorghe - Drept administrativ roman, lasi, 1998, Editura Ankarom

Procedura de judecata in fata instantelor de contencios administrativ: Marea problema care apare atunci cand se pune in discutie judecarea unui litigiu de contencios administrativ o reprezinta lipsa unui cod administrativ si a unui cod de procedura administrativa. In aceste conditii atunci cand se judeca un litigiu de contencios administrativ se apeleaza la dispozitiile legii 554/2004 si la dispozitiile comune dupa care se judeca un litigiu obisnuit . Norme procedurale aplicabile : In materia contenciosului administrativ se aplica 2 categorii de norme de procedura : 1.Norme procedurale proprii reglementate de legea 554/2004 2.Norme procedurale comune specifice procedurii civile reglementate de codul de procedura civila Partile in litigiul de contencios administrativ : Ca in orice litigiu si in cel de contencios administrativ intalnim 2 parti: 1.reclamantul 2.paratul Reclamant poate fi : a)orice persoana fizica/juridica care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim de catre o autoritate publica printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri . Cat priveste actul administ 24524f523y rativ acesta poate fi -normativ -individual -contract administrativ b)orice persoana fizica/juridica vatamata intr-un drept al sau ori interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept . c)avocatul poporului poate deveni reclamant in urma controlului realizat in baza unei sesizari facute de o persoana fizica daca apreciaza ca ilegalitatea actului sau excesul de putere nu pot fi inlaturate decat prin justitie . In acest caz avocatul poporului se adreseaza instantei de la domiciliul petentului , petent care dobandeste de drept calitatea de reclamant urmand a fi citat in aceasta calitate . d)ministerul public e)autoritatea publica emitenta poate cere ea insasi unei instante de contencios administrativ sa constate nulitatea unui act administrativ in situatia in care actul nu mai poate fi revocat intrucat a intrat in circuitul civil si a produs efecte juridice .

f)prefectul in baza dreptului sau de tutela administrativa poate ataca in contencios administrativ actele emisede autoritatile administratiei publice locale daca le considera nelegale . g)agentia nationala a functionarilor publici poate ataca in fata instantei de contencios administrativ actele emise de autoritati centrale si locale prin care se incalca legislatia privind functia publica . h)orice persoana de drept public In ceea ce-l priveste pe parat acesta poate fi orice autoritate publica fie ca functioneaza la nivel central sau la nivel local . Legea 554/2004 prevede posibilitatea formularii actiunii in contencios administrativ si personal impotriva persoanei fizice care a elaborat sau incheiat actul ori impotriva persoanei fizice care se face vinovata de refuzul de a rezolva o cerere insa numai daca reclamantul solicita despagubiri . In cazul in care actiunea se admite persoana respectiva va putea fi obligata la plata despagubirilor in solidar cu autoritatea publica . Functionarul public vinovat poate chema in garantie pe superiorul sau ierarhic de la care a primit ordin scris sa elaboreze sau sa nu elaboreze actul . Procedura prealabila : Inainte de a se adresa instantei de contecios administrativ persoana care se considera vatamata trebuie sa solicite autoritatii publice emitente in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului revocarea acestuia in tot sau in parte . Aceasta forma de procedura administrativa se numeste recurs administrativ sau recurs gratios fiind obligatorie . Legea arata ca plangerea se poate adresa in egala masura autoritatii ierarhic superioare daca aceasta exista . Aceasta forma de procedura prealabila se numeste recurs administrativ ierarhic . Procedura administrativa prealabila reprezinta regula de la care exista 4 exceptii : 1.In cazul actiunilor introduse de prefect , avocatul poporului , ministerul public , agentia nationala a functionarilor publici , procedura administrativa prealabila nu este obligatorie . 2.In cazul cererilor introduse de cei vatamati prin ordonante ale Guvernului procedura prealabila nu este obligatorie. 3.In cazul actiunilor care au ca obiect contracte administrative plangerea prealabila are semnificatia concilierii prevazute de art.7201 din codul de procedura civila pentru litigiile comerciale . 4.Plangerea prealabila va fi introdusa si de catre persoana vatamata printr-un act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept din momentul in care a luat cunostiinta pe orice cale de existenta actului in maximum 6 luni de la emitere . Legea prevede ca plangerea prealabila se poate introduce si peste termenul de 30 de zile pentru motive temeinice dar nu mai tarziu de 6 luni de la data emiterii actului . Termenul de 30 de zile impus pentru parcurgerea procedurii prealabile nu are o natura juridica clara . Doctrina de drept administrativ l-a calificat ca fiind un termen de recomandare nu insa fara consecinte juridice deoarece depasirea lui fara a fi temeinic motivata va atrage respingerea plangerii prealabile pentru tardivitate . In ceea ce priveste termenul de 6 luni acesta este unul de prescriptie . Trebuie retinut ca la randul ei autoritatea emitenta trebuie sa raspunda plangerii prealabile in alte 30 de zile de la data inregistrarii cererii .

Acte care formeaza un dosar inaintat instantei de contencios administrativ: 1.Cererea de chemare in judecata 2.Actul administrativ atacat -In cazul in care se ataca tacerea autoritatii la dosar se vor depune copi de pe actele depuse la autoritatea publica cu numarul de intrare primit pentru a se dovedi ca s-au respectat termenele . -Se depun acte din care rezulta indeplinirea procedurii administrative prealabile -Se depun orice alte acte eficiente pentru solutionarea cauzei 3.Dovada achitarii taxei de timbru Procedura de judecata in fata instantei de fond : 1.Obiectul actiunii judiciare Persoana vatamata poate sesiza instanta competenta pentru a solicita anularea in tot sau in parte a actului administrativ si repararea pagubei cauzate si eventual daune morale. Instanta de contencios administrativ este competenta sa solutioneze litigiile care apar in fazele premergatoare incheierii unui contract administrativ precum si orice litigiu legat de aplicarea si executarea contractului administrativ deoarece in cazul acestor contracte principiul libertatii contractuale este subordonat principiului prioritatii interesului public . Deasemenea persoana vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim printr-o ordonanta de Guvern va putea introduce actiune la instanta de contencios administrativ insotita de o exceptie de neconstitutionalitate . In acest caz instanta sesizata dupa un control propriu asupra motivelor de neconstitutionalitate invocate va sesiza Curtea Constitutionala si va suspenda solutionarea cauzei pe fond . Dupa pronuntarea Curtii Constitutionale , instanta va repune cauza pe rol si va da termen cu citarea partilor numai daca ordonanta a fost declarata neconstitutionala , in caz contrar va respinge actiunea ca inadminisibila pe fond . Nu pot fi atacate in contencios administrativ urmatoarele categorii de acte : -actele administrative ale autoritatilor publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul -actele de comandament cu caracter militar -actele pentru modificarea sau desfintarea carora se prevede prin lege speciala o alta procedura judiciara Deasemenea actele pentru aplicarea regimului starii de razboi , al starii de urgenta si al celei de asediu , precum si actele care privesc apararea si securitatea nationala ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice pot fi atacate numai pentru exces de putere . 2.Instante competente sa judece un litigiu de contencios administrativ: -Intante competente din punct de vedere teritorial : In materia contenciosului administrativ legea nr.554/2004 arata ca reclamantul se poate adresa instantei de la domiciliul sau ori celei de la sediul paratului .

Trebuie remarcat ca avem in contencios administrativ o competenta alternativa , reclamantul putand sa aleaga fie instanta de la domiciliul sau fie pe cea de la sediul autoritatii paratului . Regula este derogatorie de la procedura civila obisnuita unde competenta sa judece este instanta de la domiciliul paratului . Insa in momentul in care reclamantul a ales o instanta el este obligat sa continue toate fazele procesuale la instanta respectiva neputandu-se razgandi pe parcursul procesului si merge la cealalta instanta la care avea drept . -Competenta materiala : Pentru stabilirea competentei materiale functioneaza 2 criterii : 1.Criteriul nivelului la care se afala situata autoritatea care a emis actul 2.Criteriul valoric pentru litigiile fiscale Dupa aceste criterii tribunalele administrativ-fiscale judeca in prima instanta actiunile avand ca obiect acte administrative emise sau incheiate de autoritati publice , locale si judetene precum si pe cele care privesc taxe si impozite, contributii datorii vamale si accesorii ale acestora de pana la 500.000 ron. S tine de contencios administrativ ale curtilor de apel , judeca in prima instanta actele administrative emise sau incheiate de autoritatile centrale precum si pe cele fiscale de peste 500.000 ron -Termenul de introducere al actiunii : Cererile prin care se solicita anulara unui act administrativ individual sau recunoasterea dreptului pretins si repararea pagubei se pot introduce in termen de 6 luni , termen ce curge de la data primirii raspunsului la plangerea prealabila sau data comunicarii refuzului nejustificat ori de la data inchierii procesului verbal de finalizare a procedurii concilierii in cazul contractelor administrative . In cazul actiunilor formulate de Prefect , avocatul poporului , ministerul public sau agentia nationala a functionarilor publici termenului de 6 luni curge de la data de la care s-a cunoscut existenta actului nelegal . Ordonantele de Guvern care se considera a fi neconstitutionale precum si actele administrative cu caracter normativ pot fi atacate oricand . Pentru motive temeinice , actiunea in instanta poate fi introdusa si peste termenul de 6 luni dar nu mai tarziu de 1 an de la data emiterii actului . Termenul de 6 luni este termen de prescriptie , iar termenul de 1 an este termen de decadere . -Procedura de desfasurare a judecatii : La primirea cererii instanta va dispune citarea partilor si va putea cere autoritatii al carui act se ataca sa-i comunice actul impreuna cu intreaga documentatie care a stat la baza emiterii lui precum si orice alte lucrari necesare pentru solutionarea cauzei . Daca autoritatea publica nu trimite lucrarile solicitate de instanta in termenul stabilit , conducatorul autoritatii va fi obligat sa plateasca cu titlu de amenda judiciara 10% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de intarziere . Cererile adresate instantei de contencios administrativ se judeca de urgenta si cu precadere in sedinta publica . Hotararea judecatoreasca va fi redactata si motivata de urgenta in maximum 10 zile de la pronuntare .

In cazul bine justificat si pentru a preveni o paguba iminenta , pe parcursul procesului instanta de judecata poate suspenda executarea actului administrativ . -Solutiile pe care le poate pronunta instanta de contencios administrativ : In cazul actiuniiimpotriva unui act administrativ instanta poate sa admita actiunea cu una din urmatoarele solutii : 1.Anularea actului atacat in totalitate sau partial 2.Obligarea autoritatii publice la emiterea unui act administrativ ori la eliberarea unui certificat , a unei adeverinte sau a oricarui alt inscris . Instanta poate obliga autoritatea doar la emiterea actului neputand sa pronunte ea insasi o hotarare care sa tina locul actului administrativ 3.Complementar cu una din primele 2 solutii instanta poate sa acorde despagubiri pentru daune materiale si morale insa numai daca reclamantul le-a solicitat. 4.Atunci cand obiectul actiunii il formeaza un contract administrativ instanta poate sa dispuna anularea acestuia in tot sau in parte -sa oblige autoritatea sa incheie contractul -sa impuna uneia din parti executarea unei obligatii -sa suplineasca consimtamantul unei parti cand interesul public o cere 5.sa oblige la plata unor despagubiri pentru daune materiale si morale.Indiferent de obiectul actiunii instanta poate sa o si respinga pentru conditii de fond sau de forma .