Sunteți pe pagina 1din 13

Potentialul turistic al Muntilor Apuseni - Prezentarea potentialului turistic

II. Prezentarea potentialului turistic al zonei In perioada actuala, cand turismul a devenit o activitate de mare importanta sociala, economica si, chiar politica, atat pe plan national cat si international, necesitatea cunoasterii potentialului turistic, a valorificarii lui rationale se impune din ce n ce mai mult. Determinarea potentialului turistic prin metode cantitative a preocupat pe multi specialisti, rezultatele fiind de un real ajutor actiunilor de sistematizare turistica a teritoriului, de amenajari si dotari corespunzatoare valorii potentialului respectiv. In acest sens potentialul turistic trebuie cercetat prin prisma celor doua componente ale sale: componenta naturala, reprezinta prin peisaje spectaculoase, configuratia variata a reliefului, conditiile climatice favorabile (frecventa redusa a fenomenelor negative, absenta temperaturilor excesive), valoarea terapeutica si abundenta unor factori naturali, (ape minerale si termominerale, namoluri curative, topoclimat si microclimat, fauna si flora, etc); componenta antropica, reprezinta prin vestigii ale civilizatiilor ce s-au succedat pe teritoriul Romaniei din vremuri imemorabile, monumente si obiecte de arta laice sau religioase, muzee si colectii muzeale, elemente de etnografie si folclor de mare frumusete si originalitate, realizari actuale de prestigiu etc. Dupa cum reiese din manualul sau de economia turismului, nca din 1959, cunoscutul specialist elvetian W. Hunzicker, arata ca "oferta turistica este o combinatie de elemente materiale si servicii", combinatie n care serviciile joaca rolul principal. Englezul H. Medlik considera produsul turistic ca "un amalgan de elemente tangibile si intangibile, concentrate ntr-o activitate specifica si cu o destinatie specifica", iar profesorul elvetian J. Krippendorf ntelege prin oferta turistica "un manunchi de elemente materiale si imateriale oferite consumului si care ar trebui sa aduca unele foloase cumparatorului, adica sa-l satisfaca". El include n elementele politicii produsului turistic factorii naturali, factorii generali ai existentei activitatii umane, infrastructura generala, populatia si asezarile omenesti, si alti factori ai infrastructurii. Intr-o acceptiune generala, potentialul turistic al unui teritoriu este definit ca ansamblul elementelor naturale economice si cultural-istorice, care reprezinta anumite posibilitati de valorificare turistica, ce dau o anumita functionalitate pentru turism si constituie o premisa pentru dezvoltarea activitatii de turism. Un teritoriu intereseaza sub aspectul potentialului turistic, n masura n care acesta ofera resurse turistice naturale sau antropice, a caror valorificare, pe fondul unor amenajari complexe poate determina o activitate de turism si includerea acelui teritoriu n circuitul intern si international. Tinandu-se seama de amplasarea si concentrarea spatiala a obiectivelor turistice, de valorificarea si functionalitatea potentialului turistic n tara noastra, s-au folosit urmatoarele trepte taxonomice: obiectivul turistic, reprezentat de o singura unitate cu caracter turistic, al carei potential constituie o valoare de atractie; localitatea sau centrul turistic, reprezentata de o asezare n care sunt mai multe obiective turistice, constituind un punct de atractie al turistilor; complexul turistic, corespunde unei grupari de mai multe obiective turistice sau a unei suprafete restranse, n care se concentreaza cateva localitati, centre turistice, sau obiective turistice izolate;

arealul turistic, reprezentat de o suprafata nu prea ntinsa, n care se includ mai multe obiective turistice izolate sau mai multe complexe turistice, iar cand este situat n jurul unui centru urban constituie o zona turistica periurbana; regiunea sau zona turistica, este o categorie cuprinzatoare, reprezentata de un teritoriu ntins, caracterizata de o concentrare evidenta a obiectivelor turistice. Aceste categorii taxonomice sunt foarte usor de observat asa cum sunt prezentate n Anexa I. 2.1. Cadrul natural Resursele turistice naturale sunt cele care, de-a lungul anilor s-au pastrat ntr-o forma sau alta, neatinse de activitatile umane. Prin specificul, continutul si valoarea lor, resursele turistice naturale reprezinta pe de o parte, atractii turistice, pretabile pentru vizitare, iar pe de alta parte ele pot fi valorificate direct n activitatea de turism ca "materie prima". Muntii Apuseni ofera resurse turistice naturale prin componentele sale legate de: relief, conditii climatice, rauri, lacuri, ape subterane, vegetatie si fauna, etc. Teritoriul acestor munti dispune de un fond bogat si foarte variat de resurse naturale, componente ale peisajului sau geografic cu importante atribute definite de numar si densitate relativ mare si de valente estetice, stiintifice, recreative si educative superioare. Aceste valente au facut ca zestrea naturala a teritoriului, valorile sale originare, sa reprezinte si principalele elemente de atragere si retinere a turistilor. Principalul element atractiv l constituie relieful, valoarea sa turistica fiind amplificata si de particularitatile celorlalti factori geografici, clima, retea hidrografica, vegetatie, fauna. 2.1.1. Relieful Muntilor Apuseni Se nscrie drept cel mai variat potential turistic, prezentand interes prin valoarea sa peisagistica, cat si prin posibilitatile de acces, de desfasurare a activitatilor turistice si de amenajare pentru turism. Muntii Apuseni si impun frumusetea cadrului natural luat n ansamblu, remarcabil pentru frumusetea peisajelor sale. Sub acest aspect, cea mai interesanta este zona carstica a Muntilor Bihor care, prezinta cea mai spectaculoasa, interesanta si originala zona carstica din tara noastra, similara sau superioara unor zone carstice consacrate din Europa. Ea ntruneste cele mai reprezentative formatiuni carstice de suprafata (doline, vai carstice, izbucuri, ponoare, sorburi etc.) si de adancime (pesteri, avene), unele din ele comparabile cu formatiuni similare din alte parti ale lumii, multe dintre aceste formatiuni reprezentand de altfel, obiectivele turistice majore ale Muntilor Apuseni, printre ele evidentiindu-se: chei pitoresti si impresionante, precum sunt cele de pe Valea Garda Seaca (cheile Garda Seaca, Cerbului; Tauzului, Brusturului, Sohodolului, Gardisoara), de la Coiba Mica, pe valea Ordancusa, valea Ariesului Mare (cheile Mandrutului), Albacului, sau de la Zugai si Valea Stearpa; pesteri de marimi diferite, cu formatiuni spectaculoase sau elemente de interes stiintific printre care: pesterile Ghetarul Scarisoara si Vartop, pesterile de pe Valea Garda Seaca sau din apropierea ei, Coiba Mare, Coliba Ghitului, Sura, Pestera cu Apa de la Fata Balacenii, izbucul Sura Apei, pe Valea Ordancusa (pe Zgurasti) Pestera lui Ionele, Pestera Ursilor etc; izbucuripe valea Garda Seaca (izbucul Tauzului, Coliba Ghiobului, Gura Apei);

cascade si praguripitoresti, pe valea Gardisoara si Ariesul Mic (cascada Varciog); ponoare, doline, lapezurin depresiunea nchisa, ocoale, n mprejurimile catunelor Ghetari si Ocoale, si pe platoul carstic Scarisoara. Relieful carstic reprezinta aspecte pitoresti n perimetrul Muntele Mare, unde pot fi admirate zonele de defileu de pe cursul mijlociu al Ariesului, cheile Posagii, Pociovalistei, Runcului, Ocoliselului, Sagagelei, etc. renumitele izbucuri Feredeu si Bujori de pe valea Posaga, cascadele sipote si izbucul de pe valea Ariesului, n aval de comuna Salciua, precum si masivul calcaros Scarisoara - Bailoaia, cel mai interesant sector al acestor munti. Muntii Trascau sunt prezenti n teritoriu cu formatiunile calcaroase din versantul sudic al masivului Bedeleu, pesterile Huda lui Papara si Zmeilor, cheile Morilor, Ponorului, Bulzului si cascadele de pe vaile Poienii. Muntii Metaliferi, care prezinta aspectele lor cele mai impunatoare n sectoarele cu relief carstic alcatuit din abrupturi spectaculoase create de vai sau varfuri izolate. Astfel atrag atentia abrupturile din Muntele Gaina, abrupturile calcaroase din dreapta Ariesului Mic si Muntele Vulcan, lapezuri, doline, pesteri (Stiubeni, Lelesti si "La Carja"), izbucuri, rezervatia naturala Dealul cu Melci, cascada Nemes, ntalnite tot n acest masiv, etc. Pitorescul cadrului natural al zonei este sporit si de peisajele create de celelalte formatiuni geologice aflate n alcatuirea muntilor ce strajuiesc Valea Ariesului, retinand atentia n mod deosebit "claile" vulcanice ce domina formele n general montane ale ramurii estice (Muntii auriferi) a Muntilor Metaliferi, printre care Poienita, Detunatele (Goala si Flocoasa), Valcioiu si Gemenele. In morfologia de detaliu chiar si unele roci sedimentare din alcatuirea acestor munti au generat forme ce se impun n peisaj (stanci abrupte, varfuri ascutite, mici creste) cum ar fi Margaia de langa Lupsa, Negrileasa, Culmea Mogosului din Muntii Trascau. Frumusetile peisagistice constituie de asemenea o nsemnata bogatie a Muntilor Apuseni, acestea gasindu-se n marea majoritate a zonelor de vai sau de culmi montane (Muntii Bihor n zona Vartop, comuna Arieseni, Muntele Mare, Muntii Trascau,). De la platoul Muntelui Gaina se zaresc n departare sesurile Aradului, extremitatile vestice ale Muntilor Apuseni, padurile de molid si de brad de la Dragu, Culmea Bihorului nvecinat, cu cei 1848 m. ai sai, fermecatoarea vale a Crisului Alb cu satele ei, forma piramidala a Magurei, Varful Stramba, masivul plesuv al vulcanului si, n ultimul plan, dar nu mai putin nsemnata, Detunata, cu coloanele ei de bazalt, monument al naturii. 2.1.2. Clima Un alt element de atractie turistica l reprezinta particularitatile climatului deoarece favorizeaza desfasurarea de variate activitati turistice pe parcursul ntregului an. Zona Muntilor Apuseni are un climat continental moderat cu particularitati determinate de pozitia sa, fiind sub directa influenta a maselor de aer umed si racoros dinspre vest, peste care se suprapun influente sudice si sud-vestice care aduc n tot timpul anului mase de aer cald de origine tropicala. Se mai resimt de asemenea influentele circulatiei nordice si nord-estice purtatoare a unor mase de aer rece, de origine polara si respectiv arctica. In acest cadru, cea mai mare parte a zonei Muntilor Apuseni, are temperaturi medii anuale de 6 descrescand spre marile naltimi. In functie de regimul termic se constata:
o

C, ele

zile de iarna, cu temperatura maxima sub 0 o C, n depresiuni, n intervalul noiembrie-martie (30-35 zile) si octombrie - aprilie (60-100 zile), n zona nalta a Muntilor Bihor; zile cu nghet se produc n intervalul septembrie - aprilie pe vaile raurilor, uneori si n august-iulie, la mare altitudine;

zile de vara, cu temperatura maxima de peste 25 o C, apar numai n bazinele inferioare ale raurilor n perioada martie - noiembrie (circa 80 zile). Numarul lor scade o data cu altitudinea, pana la o zi, sau deloc (peste 1500 m). Datorita influentei circulatiei vestice umezeala aerului are valori medii de 75-85 %. Nebulozitatea cea mai accentuata (6, 5-7 zecimi) se nregistreaza n Muntii Bihor si Muntele Mare corespunzator umezelii de 85%. In zona nalta zilele cu cer acoperit sunt mai numeroase, n timp ce zilele senine se remarca mai ales spre estul teritoriului. In zona Muntilor Apuseni precipitatiile sunt abundente, ele variind de la 1400 mm, n vestul teritoriului, pe culmile nalte ale Bihorului si Muntele Mare pana la circa 1100 mm, la Arieseni (800 mm) si Avram Iancu (680 mm) si mai putin de 800 mm spre est. In lunile mai, iunie, iulie, se nregistreaza maximul pluviometric. Cele mai mici cantitati de precipitatii cad n februarie si martie. Ninsorile cad timp de 50-60 zile n munti si 20-30 zile anual, n vale. Stratul de zapada dureaza 150 zile pe an n zona montana nalta si 30-50 zile n vale. In zona de munte stratul de zapada este stabil din luna decembrie pana n luna martie. Regiunile cele mai favorabile pentru practicarea sporturilor de iarna sunt naltimile de peste 900 m, unde stratul de zapada atinge 30-40 cm. Vantul este adaptat liniilor mari ale reliefului. Astfel, n zona montana predomina circulatia vestica, la Campeni, directiile dominante sunt cele de vest, sud-vest etc. Importanta pentru zona Muntilor Apuseni este existenta unui calm atmosferic mai ridicat ca n alte zone (ex. la Campeni el reprezinta 60%), ceea ce pune n evidenta un topoclimat de adapost, n special n depresiunile de pe Valea Ariesului. Particularitatile climatului creaza ambianta pentru activitatea de turism, dar constituie n acelasi timp si un important factor natural de cura (climatoterapie); se disting trei tipuri de bioclimat: excitant solicitant (de campie); sedativ - indiferent (de dealuri si podis) si tonic - stimulent (de munte). Unele dintre elementele climatice se constituie chiar n factori indispensabili practicarii turismului (de exemplu zapada pentru sporturile de iarna) reprezentand n acelasi timp si un important potential turistic, interesand activitatea de turism, atat n sezon, cat si n extrasezon. 2.1.3. Elementele hidrografice Se constituie si ele ca resurse naturale de importanta turistica ridicata, impunandu-se prin elementele estetice pe care le introduc n peisaj, prin aspectele stiintifice complexe ce le prezinta sau prin posibilitatile oferite pentru practicarea de activitati de recreere si de agrement nautic. Astfel, atat Ariesul cat si afluentii sai, prezinta vai pitoresti marcate cu sectoare de chei sau defilee spectaculoase, ntrerupte de bazine sau lunci. In lungul acestor vai este o importanta retea de drumuri feroviare si poteci care asigura accesul n versantii muntilor, n toate directiile, ele alcatuind de altfel si principala retea de trasee turistice. Pentru balneoturism n sezonul estival functioneaza ca bazine, complexele lacustre de la Turda, Cojocna, Ocna-Dejului, Baita-Gherla etc. O atractie deosebita o constituie numeroasele fenomene hidrologice din zonele carstice. Dirijate n subteran prin sorburi si ponoare (frecvente n platourile carstice Scarisoara, Ghetari si Ocolis), apele strabat distante mari n interiorul calcarelor si reapar la suprafata prin guri de pestera, izvoare carstice sau izbucuri puternice (ex.: izbucurile Cotetul Dobrestilor, Taut si Gura Apei). In peisajul teritoriului exista o serie de lacuri antropice, unele amenajate la nceputul secolului pentru asigurarea apei necesare exploatarilor minere. Este vorba de cele 9 lacuri realizate n perimetrul comunei Rosia Montana cu o suprafata nsemnata, de 6, 4 ha, dintre care cel mai mare este Lacul Mare 2, 5 ha. Lacul Mihoiesti amenajat la confluenta Ariesului Mare cu Ariesul Mic este alt lac de acumulare antropic, ce prinde contur n peisajul pitoresc al Vaii Ariesului. 2.1.4. Vegetatia

In Muntii Apuseni apar toate etajele si subetajele de vegetatie. Vegetatia subalpina se ntalneste insular n Curcubata Mare si Muntele Mare, limita ei inferioara coborand la 1550 m. Asociatiile de tufarisuri apar n alternanta cu pajistile alpine. Tufarisurile sunt formate din jneapan, ienupar pitic, arin de munte, smardar. Gramineele alcatuiesc n special pajistile: parusca, iarba vantului, firuta si mai multe dicotiledonate. Etajul molidului este ntalnit n Muntii Bihorului si Muntele Mare, mai jos de vegetatia subalpina, limita inferioara coborand pana la 1250-1350 m. Padurile de molid mbraca versantii abrupti ai acestor munti coborand uneori spre vai. Elementul principal este molidul, la care se adaoga bradul, fagul, iar n lungul vailor arinul alb. Subetajul molidului se afla n etajul padurilor de foioase cu mai multe etaje. Padurile de fag si rasinoase apar ntre 1300 m si 900 m, deci n toti muntii situati n zona studiata. Speciile caracteristice sunt fagul si bradul, la care se adaoga molidul, paltinul de munte, tisa, frasinul, carpenul, teiul, alunul s.a. Padurile de fag (fagetele) ocupa cea mai mare suprafata de padure din bazinului Ariesului. Pajistile secundare, foarte raspandite n Muntii Metaliferi, n Muntii Trascau si n depresiuni, ocupa azi locul fostelor paduri de fag defrisate si apartin formatiei de paiusca cu diverse specii. In sfarsit, subetajul gorunetelor este dezvoltat la poalele Muntelui Mare, Muntilor Trascau si n regiunea deluroasa, limita superioara aflandu-se la 700-800 m. Gorunetele sunt nsotite pe alocuri de stejar, garnita, cer, fag, carpen, frasin etc. Vegetatia luncilor este deosebita de cea a etajelor strabatute de rauri, factorul hotarator n cazul lor fiind inundatiile periodice, dar si apropierea apelor freatice. Speciile lemnoase caracteristice luncilor sunt: salcia, rachita, plopul, arinul negru, iar dintre cele ierboase rogozul, stanjenelul de balta etc. Vegetatia de lunca nsoteste mai ales raurile Aries, Ariesul Mic, Abrud, Posaga, Ocolis, Iara. Vegetatia de mlastina, cunoscuta si sub numele de "molhas" n graiul localnicilor, este prezenta n Varful Capatanii (1559 m) din Muntele Mare si este formata n special din muschi, fanerogame, merisor, roua cerului s.a. Potentialul natural generat de vegetatie complecteaza, de regula, gama atractiilor proprii altor compartimente naturale din cadrul peisajelor geografice. Alteori, potentialul fitogeografic devine esential pentru activitati turistice, chiar n regiuni atractive (rezervatii stiintifice, parcuri nationale, monumente ale naturii, parcuri dendrologice, etc). 2.1.5. Fauna Din punct de vedere turistic fauna prezinta importanta mai mult prin valoarea sa cinegetica. Fauna de mare interes vanatoresc se concentreaza n unitatile montane, (urs, mistret, cerb, cocos de munte etc) dar si n padurile de deal si campie (caprior). In padurile de rasinoase pasarile au reprezentanti tipici: ierunca, pitigoiul, buha, mierla etc. In fagete traiesc: soarecele gulerat, viezurele, lupul, ursul brun, jderul de padure, cerbul, mistretul, iepurele si veverita. Dintre pasari, tot acestor zone este caracteristica iernuca. Caprioara este mai des ntalnita nsa n padurile de stejar decat n fagete. Pasarile sunt foarte numeroase aici, ntalnindu-se: sturzul de vasc, potarnichea, ciocarlia de padure, graurul, ghionoaia sura s.a. O atractie deosebita n cazul Ariesului si majoritatii afluentilor sai o prezinta fauna piscicola, cu o zonalitate bine evidentiata: zona pastravului ocupa o buna parte din Ariesul Mare si afluenti, Ariesul Mic, Bistra, Valea Mare, Lupsa, etc. (urca pana la 1400-1500 m, limita inferioara aflandu-se chiar sub 600 m). Aici se pot gasi si alte specii de pesti, precum sunt zglavoaca, sau boisteanul;

zona lipanului si moioagei se gaseste pe cursul superior si partial al Ariesului; dar nainteaza si pe gaturile afluentilor mai importanti. Predominante sunt specii ca lipanul si moioaga, sau mreana de munte; zona scobaruluicuprinde o buna parte din cursul mijlociu si inferior al Ariesului. Specia dominanta este scobarul, urmata de clean; zona cleanului, suprapusa cursului inferior al Ariesului, este dominata de specia de la care i vine numele. 2.1.6. Rezervatiile naturale Pentru a se pastra nealterata frumusetea lor, o parte din monumentele naturii sunt ocrotite de lege, spre a putea fi transmise n cat mai buna stare generatiilor care vor urma, chiar n conditiile puternicelor influente pe care le exercita omul. Ocrotite si declarate monumente ale naturii sunt plante ca: floarea de colt, ntalnita pe stancile calcaroase din Muntii Bihor, Muntele Gaina, Muntele Mare si Muntii Trascau; strugurele ursului de la Scarite-Belioara (Muntele Mare); pinul de pe stanca din albia Ariesului de la Salciua; "Fagul mparatului" de la Baia de Aries; frasinul de la Aiton, avand varsta de circa 300 de ani si circumferinta de 7 m. In cadrul faunei sunt declarate "monumente ale naturii" acvilele, corbii, pasarile insectivore. De asemenea, n zona Muntilor Apuseni se individualizeaza o serie de rezervatii naturale de mare interes cu regim special de vizitare, dar cu mare atractivitate pentru turisti. a) Rezervatiile geologice: Dealul cu melci (1 ha) se afla n vestul comunei Vidra, reprezentand un celebru recif senovian prin ntinderea apreciabila, variatia speciilor de animale si marea diversitate a organismelor. Forma dominanta o reprezinta melcul Acteonella cu speciile Gigantea si Lamavki Cenura, care, asa dupa cum apreciaza specialistii, se afla ntr-un numar foarte mare, respectiv sute de mii de exemplare, acumulate pe un spatiu relativ restrans n marea senoviana (Cretacic superior), cu peste 70 milioane de ani n urma; Detunata Goala si Detunata Flocoasa (24 ha) se constituie ntr-o faimoasa rezervatie, remarcabila prin prezenta coloanelor de bazalt, de forma prismatic hexagonala. Aflate n nesfarsita "mare" de culmi ale Muntilor Metaliferi, aceste varfuri deja modeste ca altitudine, reprezinta puncte de puternica atractie pentru iubitorii naturii. In timp ce Detunata Flocoasa (1258 m), care si datoreaza numele padurii de molid, nu ofera din cauza acesteia, posibilitatea examinarii structurii geologice Detunata Goala (1158 m) fiind lipsita partial de padure, dezvaluie spectaculoasa "anatomie" magmatica; Complexul carstic Scarisoara (200 ha) este format dintr-un sistem exo-carstic cu o vale oarba ce are puncte de pierdere regresive si un sistem etajat de pesteri, rezultat n urma adancirii retelei hidrografice. Accesul n aceasta pestera se face printr-un aven care da ntr-un sistem de galerii etajate nsumand 2500 m lungime si o denivelare de 220 m. Unele galerii sunt active, apa disparand ntr-un mic sifon, pentru a iesi la zi prin izbucul ce formeaza Paraul Politii, un afluent raului Garda. Un al doilea sistem de drenaj, complet fosil, se gaseste deasupra precedentului, fiind constituit din renumitele pesteri Scarisoara si Pojarul Politei. Intrarea n aceste pesteri se face prin avene, ambele avand decoratiuni de calcit extrem de bogate si de spectaculoase. Pestera Pojarul Politei se distinge prin formatiuni perlate (coralite) si cristalictite - un adevarat muzeu cristalografic, fiind socotita astfel pe buna dreptate una din cele mai frumoase pesteri din tara. Faima pesterii Scarisoara este data de blocul de gheata fosila, avand grosime de 20 m si un

volum de 40.000 mc, care se pastreaza de circa 3000 de ani. El este alcatuit din straturi succesive de iarna (gheata pura) si de vara (praf, frunze, crengi, conuri de rasinoase s.a.). Acest bloc este situat n marea sala a "Bisericii", de o parte a lui aflandu-se o adevarata lume de basm, cea data de stalagmitele si coloanele de gheata, iar de cealalta cascandu-se un abis care da spre Sala Mare, ce duce n rezervatia stiintifica, unde apar formatiuni concretionare de mari dimensiuni (draperii, stalagmite, domuri etc). Complexul carstic Scarisoara, pe langa faptul ca se constituie ca una dintre cele mai interesante formatiuni de acest gen din tara sub raport stiintific, prezinta totodata, datorita frumusetii sale, o deosebita atractivitate turistica, fiind absolut necesara amenajarea ei pentru vizitare. b) Rezervatii botanice: Rezervatia naturala de la Scarisoara - Belioara este situata la o altitudine de 1350 m n nordul masivului calcaros cu acelasi nume din estul Muntelui Mare. Desi are caracter botanic, nu este lipsit de interes nici relieful carstic, n general relieful calcaros, ce se remarca prin peisaje de o mare spectaculozitate. Zona ocrotita este situata n partea superioara a masivului, avand aspectul unui platou. Aici cresc smocurile de ierbi tepoase, nsotite de plante saxofile. In aceasta subasociatie regionala se remarca si argintica, precum si strugurii ursului, sau dupa numele dat de localnici sarbazele. Reprezentand specia caracteristica a rezervatiei, strugurii ursului se remarca printr-o nsemnatate deosebita pentru procesele migrationale ale florei din Romania. De mare interes este si padurea de pe versantul nordic al masivului calcaros, unica n felul ei, alcatuita din molid, pin, ienupar si bradu-ciumei, cetena de negi si larice. Cu alte cuvinte, rezervatia Scarisoara - Belioara impresioneaza atat prin exceptionala importanta stiintifica, cat si prin frumusetea peisajului, dat n special de prezenta reliefului carstic; Rezervatia Capatana se afla pe culmile largi dintre Balomireasa si Muntele Mare, unde se gasesc cele mai nalte tinoave din tara, numite de moti "molhasuri". Situata la peste 1600 m, rezervatia este formata din muschii Sphagnum si Holytrichum, cu mai multe specii de Vaccinum si elemente arctice foarte rare, palcuri de Pinus mugho s.a. Molhasurile de la Capatana cuprind de asemenea numeroase alge, n varietati si forme noi; Rezervatia Negrileasa este formata din poienile de narcise care apar n masiv. c) Rezervatii forestiere: Paduricea de larice de la Vildom este situata pe stancile calcaroase ale Muntilor Trascau, la sud de Aries. Laricele apare mai ales n locurile luminate, n palcuri sau arborete destramate. In timp ce n alte zone ale Carpatilor laricele creste la altitudini mai mari, corespunzatoare limitei superioare a etajului boreal, respectiv a coniferelor, n Muntii Trascau el se ntalneste n cadrul etajului nemoral (al fagului). Este vorba de prezenta unei formatiuni relicte, ramasa aici din epoca glaciara; d) Rezervatii mixte: Cheile Turzii (125 ha) reprezinta o uriasa spintecatura n bara de calcare jurasice, la jumatatea Culmii Petrestilor. Desfasurata pe 15 km lungime, ntre Buru si Tureni, culmea respectiva este formata din stive de calcare jurasice cu grosimi de peste 600 m. Avand peste 2900 m lungime, cheia este strajuita de pereti verticali ce ating naltimi de peste 300 m si care pe alocuri sunt surplombati. Raul Hasdate coboara de la 460 m, cat are la intrarea n cheie, pana la 420, la iesire, realizand astfel o panta medie de 13 m/km.

Deosebit de interesanta este fauna din rezervatia Cheile Turzii, dar mai ales flora ntalnita aici. In timp ce n raul Hasdate traiesc specii comune de pesti si batracieni, fauna de pasari este n schimb foarte bine reprezentata, numarand 67 de specii, dintre cele mai interesante fiind cojoaica de munte, presura de stanca, acvila etc. Dintre mamifere, vulpea este cea mai comuna. Flora din Cheia Turzii cuprinde raritati remarcabile, nu numai pentru Romania, ci si pentru Europa. Interesanta este astfel, o specie specifica de usturoi, care constituie de altfel faima cheii, aceasta planta gasindu-se n afara tarii noastre numai n Turkestan. Iata asadar ca Cheia Turzii, pe langa importanta geologico-geomorfologica, se remarca si n raport biogeografic prin existenta unor specii de animale, dar mai ales de plante, deosebit de importante pentru stiinta. Astfel, toate componentele amintite mai sus fac din Cheile Turzii una dintre cele mai renumite rezervatii ale naturii. Zona Muntilor Apuseni dispune de o mare bogatie de factori naturali de cura, care pot fi structurati dupa importanta lor n turismul balnear n: ape minerale si termominerale; lacuri si namoluri terapeutice; plante medicinale; factori climatici (aeroterapie si cura de teren); cure de aeroionizare. 2.2. Resursele turistice antropice Reprezentand creatia umana, resursele turistice antropice sunt rodul eforturilor tehnice, culturale si economice, cat si elementele materiale si spirituale traditionale ale oamenilor de pe vaile ce strabat Muntii Apuseni, manifestate de-a lungul timpului ntr-o mbinare armonioasa cu natura. In zona Muntilor Apuseni se afla un tezaur imens de vestigii arheologice, monumente istorice, de arhitectura sau de arta, ca si un inestimabil patrimoniu care atesta evolutia si continuitatea de munca si de viata pe aceste meleaguri, dezvoltarea culturii si artei poporului roman. Tot acest fond cultural-istoric constituie o parte nsemnata a ofertei turistice potentiale si o componenta a imaginii turistice nationale si internationale a Muntilor Apuseni. Intre componetele resurselor turistice antropice ale zonei Muntilor Apuseni, cele mai reprezentative sunt: Vestigiile arheologice legate de geneza poporului roman si paternitatea sa pe aceste meleaguri: cetatile dacice, ruine ale unor cetati milenare etc.; Monumente istorice, de arhitectura si de arta cu valoare de unicat, unele de notorietate mindiala ca: bisericile si manastirile cu fresce interioare; bisericile si cetatile taranesti fortificate din Transilvania; monumentele istorice din principalele orase-vechi capitale sau orase medievale; Muzeele si casele memoriale, multe dintre ele de interes international sau national - muzeele judetene si orasenesti; Marturiile civilizatiei si culturii populare (elemente de etnografie si folclor); arhitectura si tematica populara traditionala (Campeni, Salciua etc.); creatia artistica: mestesuguri, artizanat,

ceramica, port popular, folclor literar, muzical si etnografic. Aceste elemente se concentreaza n principalele puncte etnografice ale zonei cercetate; Satele turistice, care prin specificul lor, originalitatea si valoarea turistica, cultural-istorica, prin ambianta cadrului natural si bogatia resurselor sale pot sa se constituie ca un produs turistic inedit satisfacand o gama variata de motivatii n turismul intern si international; Resursele turistice legate de activitatea ecnomica care includ la randul lor lucrari ingineresti si arhitectonice cu o valoare turistica inedita cum sunt barajele si acumularile de apa cu interes hidroenergetic (de pe Somesul Mic), hidrocentralele si alte obiective economice (Astileu, Tarnita etc.). Desigur, sunt si alte obiective eonomice si sociale care pot fi integrate ntr-o anumita forma de turism specializat. Din multimea atractiilor antropice de interes pentru turism precizam: Elemente de arhitectura populara ntalnite la bisericile si casele de lemn specifice Tarii Motilor, zonei Buciumului si a mocanimii din Muntele Mare si la unele constructii tehnice (piue de apa sau mori), ntalnite n mare numar pe vaile din Muntii Metaliferi, Muntele Mare etc. Toate variantele de case din cursul superior si mijlociu al Ariesului se caracterizea prin monumentalitate datorita acoperisului lor tuguiat si mai nalt, facut din sindrila si din paie. Multiplele detalii de constructie, de cele mai multe ori sculptate n lemn, confera arhitecturii acestora un pronuntat caracter arhaic original; Portul popular, deosebit de pitoresc, purtat nca n mod frecvent, n special n zona Ocolis-Salciua si n Lupsa, sau n toata zona, cu ocazia sarbatorilor si targurilor; Elementele de arta populara caracterizate prin simplitate, sobrietate si functionalitate, specifice Tarii Motilor; este vorba n special de: obiectele executate din lemn (tulnice, fluiere, dolnite, ciubere etc.), unelte cu decoratii ornamentale, sumane, tesaturi, pieptare ornate cu piele, cusaturi, unelte din metal cu ornamentatii; Manifestari folclorice dintre care prezinta interes datinile si obiceiurile traditionale ce se tin la date calendaristice fixe, anuale, saptamanale, sau cu diferite alte ocazii, mai cunoscute fiind cele de pe Muntele Gaina (iulie), Poiana Calineasa (14 iulie), Poiana Negrileasa si Salciua de Jos, Lupsa si Campeni; Monumente si locuri legate de trecutul istoric al locuitorilor Tarii Motilor, foarte numeroase si importante fiind cele care amintesc de luptele duse de iobagi mpotriva mpilarii, sub conducerea lui Horea, Closca si Crisan, de eroica lupta a lui Avram Iancu mpotriva exploatarii austro-ungare sau cea a Ecaterinei Varga, supranumita si "Doamna Muntilor"; Monumente de arhitectura religioasa, remarcabile prin valoarea artistica si vechimea lor, prezente n majoritatea localitatilor din teritoriu. Amintim de asemenea muzeele etnografice si memoriale valoroase prin bogatia, valoarea si autenticitatea exponatelor. Un element antropic deosebit de complex, specific zonei studiate, se refera la faptul ca meleagurile Muntilor Apuseni pastreaza urme de straveche locuire, prin numeroasele marturii arheologice. Astfel n pesterile de la Sohodol (Lucia Mare si Lucia Mica), de langa Salciua (Poarta Zurcilor din Masivul Bedeleu) si din CheiaTurzii au fost descoperite urme datand din paleolitic. In aceeasi cheie se mai afla "Pestera Calastur", situata la cea mai mare cota, "Pestera Morarilor" (660 m) si "Pestera Binder" (520 m) care au fost populate de catre omul primitiv n paleoliticul mijlociu. 2.3. Zonarea turistica a Muntilor Apuseni In Munti Apuseni, zonarea a fost conceputa ca modalitate de valorificare superioara si complexa a resurselor turistice, ntr-o viziune unitara, n vederea exploatarii eficiente a patrimoniului turistic.

Raportata la scara ntregii regiuni, concepand turismul ca sistem, zonarea turistica urmareste stabilirea unui model de evaluare, ierarhizare, valorificare si amenajare prioritara a patrimoniului turistic ca si n cazul zonarii turistice a Romaniei, ea s-a dovedit o importanta analiza unitara a relatiilor existente ntre turism si teritoriu, n vederea dezvoltarii optime, armonioase a turismului. Arealul de la Vadul Crisului si defileul Crisului Repede. Accesibil prin calea ferata Oradea-Cluj, sau prin ramificatia rutiera din DN 1 (E 60) de la Topa de Cris, reprezinta un complex carstic deosebit de pitoresc, format din calcarele din Muntii Padurea Craiului. In aceasta zona se semnaleaza pe langa defileul Crisului Repede, strajuit de abrupturi salbatice, o serie de pesteri, dintre cele mai nsemnate sunt: Pestera Vadului, Pestera Podinului, Casa Zmaului, Pestera cu Apa, Pestera Fugarilor, Pestera Deventului si Pestera Caprei. In sfera de influenta a acestui areal turistic apare si platoul carstic Zece Hotare, ciuruit de doline si uvale, precum si Pestera Vantului de langa suncuius, considerata cea mai lunga pestera din tara. (11000m). Frumusetea locului este subliniata si de prezenta cascadei paraului Pestireu, care traverseaza Pestera Vadului; Arealul Meziadului se caracterizeaza prin prezenta uneia dintre cele mai mari pesteri din tara noastra -Pestera Meziad- dispusa n cinci etaje, cu o lungime a galeriilor de 3400 m. Accesul este asugurat de o sosea ce pleaca din orasul Beius; Arealul zona carstica Padis - Ccetatile Ponorului reprezinta cel mai nsemnat areal carstic din tara, atat datorita frumusetii peisajului, cat si a complexitatii formelor sale carstice. Aici se poate ajunge fie pe drumuri de culme, venind de la Stana de Vale sau Scarisoara, fie urcand pe soseaua de la Sudrigiu, Petroasa etc. In cadrul arealului distingem mai multe subunitati: Padisul; Poiana Ponor; Lumea Pierduta; Cetatile Ponor.

Arealul Vaii Aleului, situat sub Masivlul Carligati, areal ce poate fi vizitat utilizand derivatia de la Sudrigiu, pe vale Crisului Pietros, pana la confluenta cu valea Ariesului, si de aici n amonte pe aceasta vale. Frumusetea povarnisurilor abrupte ale Muntilor Bihorului, Cascada Bohodeiului, clima de adapost, terenul din Poiana Aleului, extrem de propice pentru amenajari turistice, recomanda necesitatea ca, neantarziat, arealul sa fie amenajat turistic; Arealul valea Iada - Stana de Vale se desfasoara de-a lungul a circa 42 km, de la confluenta vaii Iada cu Crisul Rece pana n bazinetul de la Stana de Vale. Farmecul regiunii este dat de alternanta sectoarelor salbatice de defileu cu bazinete, n cere valea se largeste pentru a cuprinde poieni cu fanete. Depresiunea Stana de Vale este dominata de masive muntoase nalte, reprezentand unul dintre cele mai nsemnate centre turistice din Muntii Apuseni, mai ales ca poate sa ofere posibilitati corespunzatoare de cazare si hrana; Arealul carstic al Vascaului. Pe langa relieful carstic de suprafata, reprezentat prin doline, polii, sorburi, un interes deosebit prezinta izbucul intermitent de la Calugari situat intr-o tona deosebite de pitoreasca n partea estica a Masivului Codru Moma. Este accesibil fie din comuna Crisilor, fie din comuna Ponor, respectivul izbuc constituie un fenomen stiintific interesant prin raritatea sa. Datorita unei circulatii subterane pe baza de sisteme sifonale, apa izbugneste la suprafata intermitent, la intervale de timp regulate;

Arealul Muntele Baisorii (1600 m) este situat la o distanta de 50-53 km departare de Cluj-Napoca si Turda beneficiaza, n medie, de 171 zile cu zapada, fiind solicitata n special n intervalul 15 noiembrie-15 aprilie. Vara se remarca peisajul de o frumusete exceptionala si posibilitatile de vanat si pescuit. Tot aici se ntalnesc rezervatia Scarita - Belioara, Cheile Runcului si ale Pociovalistei, varful Cornul Pietrii si alte cateva obiective; fiind usor accesibile de la cabanele din Muntele Baisorii; Arealul Gilau - Tarnita ofera conditii deosebite pentru agrement la sfarsit de saptamana, deschizand si una din "portile" cele mai solicitate pentru patrunderea n interiorul Muntilor Apuseni; Arealul Belis - Fantanele, pe malul stang al lacului de acumulare si pe traseul drumului judetean Huedin - Belis - Albac, care ocoleste lacul. Mai putin spectaculoasa, partea estica trezeste interesul prin cateva sectoare de chei si mici defilee, mai reprezentative fiind Cheile Baciului, precum si prin ariile de alunecari de teren vechi cu un microrelif foarte accidentat, cateva dintre ele adapostind asociatii floristice si faunistice de o mare varietate si impunand, ca si Cheile Turzii, includerea ntre rezervatiile naturale ale zonei; Arealul Valea Ighelului (22 km). Pornind din Ighiu, pe aceasta pitoreasca vale, se poate ajunge pana la lacul de baraj natural Iezerul, declarat monument al naturii, singurul lac de acest fel din Muntii Apuseni, aflat ntr-un splendid cadru natural. Peste culme, se poate ajunge la Piatra Cetii, cu interesante fenomene geologice: pesteri, chei, cascade si o magnifica poiana cu narcise, apoi la Cheile Intregalde. Aici se ntalneste floarea de colt sau siminicul; Arealul Valea Ampoiului. Catre nord-vest de Alba Iulia, pe valea raului Ampoi, o cale ferata si o sosea urca spre Tara de Piatra, trecand prin asezari pitoresti, cu urme ale unor constructii romane si medievale, monumente de arhitectura populara si interesante monumente ale naturii. Dintre acestea amintim: calcarele cu orbitoline de la Ampoita, martori geologici si puncte fosiliere, precum si clipele de calcar de la Valea Mica; Arealul Munti Codru - Moma se situeaza n partea de nord-est a judetului Arad. Principalul obiectiv din aceasta zona l constituie statiunea balneoclimaterica Moneasa care dispune de capacitati de cazare, stabilimente balnear si numeroase dotari turistice corespunzatoare tratamentului balnear si odihnei, un strand si un lac de agrement. In mprejurimi se pot face excursii interesante spre zona carstica Tinoasa, varful Izoi, Valea Rujii si sper platoul carstic al Vascaului. In apropiere, n perimetrul comunei Dezna, se afla cetatea Deznei si un frumos han pescaresc In perimetrul Muntilor Codru - Moma se ntalnesc si alte obiective de interes turistic; amintim aici frumoasele vai ce coboara spre depresiunea Zarandului si suprafetele forestiere compacte; Arealul depresionar Gurahont - Halmagiu grupeaza elementele de peisaj si cele istoricoetnografice din depresiunile Almas - Gurahont si Halmagiu. Depresiunile largi, legate prin defileul Crisului Alb ntre comunele Varfurile si Gurahont ntinsele suprafete forestiere cu un valoros fond cinegetic, situate la contactul muntilor Codru - Moma cu Muntii Zarandului, satele cu obiectivele lor istorice si etnografice confera arealului o diversitate de aspecte interesante. Dintre cele mai reprezentative obiective turistice amintim: valea Zeldisului cu satele si peisajele ei pitoresti, valea Zimbrului (cu rezervatia de laur), defileul Crisului Alb si satele din depresiunea Halmagiu - interesante pentru arhitectura, mestesuguri, port si folclor. Schematic, aceste areale turistice sunt prezentate n harta de la Anexa II. 2.4. Principalele trasee turistice Luate n functie de gruparea pe masive muntoase, traseele turistice ale Apusenilor sunt foarte numeroase; dintre acestea le mentionam doar pe cele mai reprezentative: a) Muntii Bihor: - Stana de Vale - Pestera Meziad.

Traseul este accesibil pe tot parcursul anului, fiind marcat printr-un triunghi albastru. Distanta: 23 km. Tmp de mers: 6 ore. b) Muntii Codru-Moma: - Dumbravita de Codru - Moneasa. Traseu nemarcat. Distanta: aproximativ 30 km. Timp de mers: 12-13 ore. Este accesibil atat vara, cat si iarna. c) Muntii Padurea Craiului: - Cabana Vadu Crisului - Pestera Vantului. Marcajul este un triunghi albastru. Timp de mers: 5 ore, dus-ntors. d) Muntii Metaliferi: - Geoagiu Bai - Cheile Mazii - Cheile Ardeu - Glod - Cheile Cibului - Cheile Bacaiei - Bozes - Geoagiu Bai. Traseu nemarcat. Timp 8-10 ore. Circuitul pune n evidenta numeroasele forme carstice din sectorul sudic al Muntilor Metaliferi. e) Muntele Gaina: - Bulzestii de Sus - Pastravaria Bulzestii de Sus - Muntele Gaina si retur. Traseu nemarcat. Timp 6-8 ore. Itinerarul permite ascensiunea pe platoul situat ntre varfurile La Targ si Gaina de unde se deschide o larga panorama asupra Muntilor Metaliferi si Bihor. f) Muntii Vladeasa: - Cabana Scarisoara - Ghetarul Scarisoara - Arieseni. Marcajul este constituit dintr-un punct rosu pana la ghetar si triunghi rosu la Arieseni. Distanta este de aproximativ 11, 3 km. Timpul de mers: 2, 5-3 ore, iar traseul este practicabil tot timpul anului. g) Muntii Trascau: - Lacul Ighel - Intregalde - Cheile Rametilor - cabana Sloboda. Timp de mers 9 ore: Lacul Ighel - Intregalde 3, 5 ore; Intregalde - Cheile Rametilor 3.5 ore; Cheile Rametilor - Sloboda 2 ore. Traseul este variat, de culme si vale practicabil n sezonul cald. h) Muntele Plopis (Muntele Ses): - Hanul Piatra Craiului - Sub Vf. Magura Mare - Comuna Tusa. Marcaj: banda rosie. Timp de mers: 3-4 ore Traseu este nerecomandabil iarna si permite traversarea masivului de la sud la nord, n apropierea varfului principal. i) Muntii Meses:

- Zalau - Culmea Meses - Ruinele cetatii Porolissum - Moigrad. Marcaj: banda rosie, timp de mers 3-3, 5 ore. Traseul este ne recomandabil iarna. j) Muntii Zarand: - Obarsia (Rosia Noua) - Saua Rosia - Izvorul Iacobini - Iacobini - Gurahont. Marcaj: triunghi galben, Iacobini - Gurahont; nemarcat, Obarsia - Iacobini. Timp de mers: 5, 5-6, 5 ore. Traseu nerecomandabil iarna, care traverseaza culmea principala a Muntilor Zarandului. k) Muntii Gilau (Muntele Mare): - Cabana Muntele Filii - Varful Huzii - Varful Ierii - Cetatea Lita - Plopi - Varful Rasca Mare - Cabana Somesul Rece. Timp de mers: 6-7 ore. Marcajul este o cruce rsie. Punct de acces recomandat, gara Cluj-Napoca. Traseul face legatura ntre cabane la o altitudine joasa. l) Cheile Turzii: - Cabana Cheile Turzii - Prin Cheile Turzii - La moara si napoi. Puncte de acces recomandate sunt garile Cluj-Napoca, Campia Turzii, Turda. Traseul este nerecomandabil iarna, marcajul l constituie o banda rosie si o cruce de aceeasi culoare. Timpul de mers este de aproximativ 2-2, 5 ore. Toate aceste trasee turistice se pot descrie pe harta din Anexa III.