Cheltuielile publice pentru actiuni social-culturale

Cheltuielile pentru aciuni social-culturale vizeaz satisfacerea unor necesiti colective privind nvmntul, ocrotirea sntii, cultura, asigurrile sociale.1

1. Introducere
Chiar dac unele din aceste necesiti apar ca avnd i un caracter individual, ele au un pronunat caracter colectiv i sunt satisfcute prin aciuni organizate de autoritatea public, cu ajutorul unor instituii specializate, pe perioade mari de timp i cu resurse nsemnate din partea statului. Cheltuielile pentru aciuni socialculturale asigur realizarea de servicii n mod gratuit, cu plata redus sau sub form de pensii, alocaii, ajutoare. Rolul acestor cheltuieli se manifest pe diverse planuri: economic, social, uman, educativ. Cheltuielile social-culturale sunt importante prin rolul lor n satisfacerea unor interese i necesiti majore ale populaiei care in de starea educaional, cultural, de sntate public i de protecia social. Dup cel de-al II-lea rzboi mondial, n America i Europa a aprut o doctrin politic referitoare la sisteme de intervenii n direcia satisfacerii nevoilor fundamentale ale cetenilor sub denumirea de welfare state (stat-providen). Statul-providen este reprezentat de modul de organizare a societii care garanteaz membrilor un maxim de protecie social i securitate economic, cu ajutorul unei redistribuiri a impozitelor i contribuiilor sociale. Dezvoltarea sistemului economic modern s-a dovedit ns neputincioas n a satisface direct,
1

Luminia Ristea, Adina Trandafir, Finane publice ntre teorie i practic, Ed. Fundaiei Romnia de mine, Bucureti, 2005, p.53

echilibrat i echitabil, multitudinea de necesiti colective legate de protecia, sigurana i bunstarea indivizilor Cheltuielile publice sunt un concept financiar al carui continut il reprezinta exprimarea in forma baneasca a relatiilor economico-sociale aparute intre stat, pe de-o parte, si persoane fizice si juridice pe de alta parte cu ocazia folosirii resurselor financiare ale statului si in scopul exercitarii functiilor si atributilor acestuia. Cheltuielile publice pot fi clasificate in functie de numeroase criterii. Conform criteriului functional de clasificare a cheltuielilor publice, actiunile social-culturale reprezinta o destinatie foarte importanta a fondurilor bugetare. Cheltuielile publice pentru actiuni social-culturale asigura educatia si instructia copiilor si tinerilor, ridicarea calificarii profesionale, asistenta medicala, ridicarea nivelului cultural, artistic si de civilizatie al membrelor societatii, asigura un sistem de protectie sociala. Cheltuielile social-culturale au doua roluri. Rolul social se realizeaza prin finantarea diferitelor domenii sau directii de actiune a politicilor sociale, iar rolul economic se refera la influenta acestora asupra consumului, cererii si ofertei. Cresterea cheltuielilor pentru actiuni social-culturale se datoreaza in principal dezvoltarii economice (cresterea PIB-ului) ; factorilor demografici deoarece au loc modificari ale structurii socio-profesionale, modificari pe categorii de varste si pentru ca influenteaza foarte mult nivelul cheltuielilor medii pe locuitor ; cresterea costului serviciilor sociale si cresterea nivelului ajutoarelor familiale, a alocatiilor. Sursele de finantare a cheltuielilor social-culturale sunt : fondurile bugetare(bugetul de stat, bugetele locale) ; cotizatiile suportate de persoanele fizice si juridice ; fondurile proprii ale entitatiilor(utilizate pentru finantarea cheltuielilor cu protectia muncii, pregatirea profesionala a salariatilor) ; veniturile institutiilor social-culturale ; veniturile populatiei(taxe, cotizatii) ; fondurile organizatiilor fara scop lucrativ(institutii de caritate, fundatii, biserici, asociatii) ; ajutorul financiar extern.
2

2. Surse de finanare Cheltuielile pentru aciuni social-culturale sunt efectuate din surse publice sau private, interne sau externe, dup caz. Aceste surse pot fi: Fondurile bugetare (bugetul federal, bugetul de stat, bugetul asigurrilor sociale de stat, fonduri speciale extrabugetare i bugetele locale n rile cu structur unitar); Cotizaii sau contribuii suportate de persoane fizice sau juridice care alimenteaz fonduri financiare cu destinaie special cum sunt: bugetul asigurrilor sociale, fondul pentru ajutor de omaj etc.; Fonduri proprii ale ntreprinderilor publice sau private (ntreprinderile publice sau private fac o serie de cheltuieli cu pregtirea profesional a salariailor, cu aciuni de ocrotire a sntii, de protecie a muncii); Venituri realizate de instituii social-culturale (din diferite activiti specifice, din servicii ctre teri, din exploatarea bunurilor lor); Veniturile populaiei (destinate suportrii unor taxe, contribuii sau cheltuieli legate de nvmnt, sntate, cultur i art); Fondurile organizaiilor fr scop lucrativ (organizaii neguvernamentale, instituii de caritate, fundaii, asociaii, biserici); Ajutor financiar extern.

3. Cheltuielile publice pentru invatamant

Astazi, invatamantul joaca un rol esential in dezvoltarea de ansamblu a societatii. Aceste cheltuieli nu reprezinta un consum definitiv de PIB, ci se regasesc
3

in nivelul de pregatire profesionala a membrilor societatii. Pe termen lung, invatamantul contribuie la dezvoltarea economica a unei tari, stimuleaza progresul si ridica standardul de viata al populatiei, insa cu cateva conditii : invatamantul trebuie sa fie bine dimensionat, organizat rational, adaptat si adaptabil la nevoile prezente si viitoare ale societatii condus cu profesionalism si competenta. Costurile invatamantului difera de la o tara la alta in functie de gradul de cuprindere a populatiei scolare in invatamant, de marimea si structura retelei scolare, de durata studiilor, de natura economica a cheltuielilor pe care le antreneaza. Daca imbunatatirile aduse invatamantului de toate gradele vor fi insotite de masuri adecvate pe linia ameliorarii tuturor celorlalte actiuni social-culturale, se va obtine un efect de antrenare deloc neglijabil asupra cresterii economice. Efectul agregat al investitiilor in resurse umane se va traduce printr-o crestere a PIB-ului care va constitui o baza solida pentru alocarea unor sume mai mari din acest produs nevoilor social-culturale. Finantarea invatamantului se realizeaza din urmatoarele surse : bugetul statului(central sau local), surse ale populatiei, ale intreprinderilor destinate actiunilor de invatamant si educatie(transport, rechizite, uniforme), donatii, sponsorizari, venituri proprii ale institutiilor de invatmant( activ de cercetare, inchirieri, taxe de scolarizare) si alte resurse externe(ajutoare nerambursabile, credite externe acordate de institutiile finaciare externe). Invatamantul se finanteaza pe 3 categorii principale de institutii : invatamantul primar si gimnazial, invatamant liceal si invatamant superior. In Uniunea Europeana exista si o a patra categorie de institutii si anume invatamantul prescolar de cel putin 1 an. Bugetul statului reprezinta principala sursa de finantare a invatamantului, cu precadere a celui preuniversitar. Finantarea invatamantului din bugetul statului difera in functie de structura sistemului bugetar. In unele tari finantarea invatamantului preuniversitar revine bugetelor statelor sau bugetelor locale care folosesc resurse fiscale proprii, dar pot primi si subventii de la bugetul central sau guvernamental. In tarile dezvoltate si in cele in curs de dezvoltare exista doua tipuri
4

de unitai de invatamant : publice(care in cea mai mare parte sunt finantate de stat) si particulare(care pot fi independente sau partial subventionate de stat). Invatamantul privat este supus controlului statului si se conformeaza reglementarilor oficiale privind numarul si pregatirea cadrelor didactice, organizarea invatamantului, datele si structura examenelor. Bugetul de stat reprezinta principala sursa de finantare a cheltuielilor cu invatamantul, in Romania. Populatia participa la formarea fondurilor unei institutii de invatamant in mod direct prin plata taxelor de scolarizare, dar si prin oferirea altor facilitati elevilor/studentilor : cazarea, transportul, rechizitele, cantina, uniformele. In Romania, insa, nu se poate vorbi despre o participare activa a populatiei in aceasta directie, cauza fiind reprezentata in mod special de mentalitatea ei, care inca nu poate concepe importanta studiilor superioare in dezvoltarea unor abilitati, deprinderi, limbaj elevat care conduc la profesionalism, la formarea unei culturi generale vaste si, mai ales, in specializarea capitalului uman in ramura aleasa. O alta cauza ar fi nivelul scazut de trai, care nu permite continuarea studiilor intr-o unitate de invatamant superior. Intreprinderile efectueaza cheltuieli pentru invatamant cu ocazia organizarii de cursuri de pregatire profesionala, de calificarea actualilor salariati sau a viitorilor angajati sau acorda burse private unor elevi/studenti in schimbul viitoarei colaborari. Donatiile, sponsorizarile sau alte forme de ajutor banesc nerambursabil ce pot fi primite de catre institutiile de invatamant sunt facute de catre intreprinderi, fundatii, societati de binefacere, asociatii nonprofit sau chiar persoane fizice. In Romania, aceste specializari sunt oferite, in general, studentilor cu stare materiala mai dificila, dar care sunt dornici sa urmeze cursurile unor institutii de invatamant superior acreditate de stat pe locurile subventionate. Resursele externe in domeniul finantarii invatamantului se intalnesc in special in tarile in curs de dezvoltare si reprezinta aproximativ 10% din volumul total al cheltuielilor cu invatamantul. Resursele externe imbraca forma subventiilor

directe, a imprumuturilor, a finantarilor sau se refera la dotarea institutiei cu aparatura si cadre didactice specializate. Autofinantarea se realizeaza pe baza resurselor proprii concretizate prin diferite categorii de venituri (taxe de scolarizare, venituri din inchirieri de cladiri sau terenuri, venituri din cursuri de specializare efectuate de catre cadrele didactice ale respectivei institutii catre angajatii diferitelor societatis au intreprinderi). Cheltuielile publice cu educatia sunt cu putin peste 3% din PIB, si au variat in jurul acestui nivel pentru majoritatea anilor de tranzitie. Totusi legea 84/1995 actualizata a invatamantului stipuleaza ca nivelul minim al cheltuielilor publice cu educatia trebuie sa fie de 4% din PIB. Fondurile straine sunt totusi cele care suplinesc diferenta pana la 4%. In noile conditii de functionare a societatii in care traim se impune gasirea unor noi surse de finantare care alaturi de sursele traditionale de finantare a invatamantului, sa asigure fondurle necesare desfasurarii, dezvoltarii si modernizarii activitatii didactice in invatamantul superior. Se pare ca solutia acestei probleme o reprezinta imprumuturile pentru studii contractate de catre studenti pe perioada efectuarii studiilor universitare. Aceste imprumuturi contribuie la cresterea resurselor de finantare a invatamantului superior si in acelasi timp reprezinta un mecanism care impune studentilor alegerea specializarii dorite si incadrarea in perioada normala de promovare a anilor universitari. Aceste impreumuturi se pot contracta prin intermediul bancilor comerciale si respectiv prin acele institutii special create. In tarile cu o economie de piata dezvoltata, creditul reprezinta un instrument foarte important in majoritatea domeniilor de activitate, inclusiv in invatamant. Si in Romania exista posibilitatea folosirii imprumuturilor pentru studii.

Studiu de caz privind cheltuielile pentru educatie

a) Investiii n capitalul uman din fonduri europene

Fondului Social European pune la dispoziia instituiilor de nvmnt sume substaniale pentru investiii n creterea calitii sistemului de educaie Operaional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane (POS-DRU) a fost elaborat pentru sprijinirea investiiilor pentru mbuntirea sistemului educaional i de pregtire profesional, corelnd oferta educaional i cererea efectiv a forei de munc. Cele apte domenii principale de intervenie (axe) sunt gestionate de Ministerul Educaiei i cel al Muncii. Sptmna Clujean v-a prezentat, ntr-o ediie anterioar, axele ce urmeaz a fi implementate de Organismul intermediar aflat n subordinea Ministerului Muncii. Acestor axe li se adaug nc dou, de a cror implementare este responsabil Ministerul Educaiei, i cele opt Organisme Intermediare regionale, inclusiv cel de la Cluj.

b) Sisteme inovative de educaie

Dorin Domu, coordonator al Unitii Regionale POS-DRU, afirm c filosofia Fondului Social European (FSE), din care se finaneaz proiectele dedicate resurselor umane, urmrete exclusiv investiii n capitalul uman. Axele 1 i 2 sunt orientate doar ctre educaia iniial i continu, un rol important n dezvoltarea acesteia avndu-l investiiile de sistem - n pregtirea profesorilor din sistemul educaional sau n inovaiile sistemului de predare. Domu afirm c, n prezent, sumele exacte care vor fi alocate Axei 1 i componentei a doua din Axa 2, cele care sunt n sarcina unitii pe care o conduce, nu sunt certe, abia la sfritul lunii iunie, dup obinera acordului Comisiei Europene, urmnd ca programul operaional s fie definitivat. Se cunoate ns c finanarea european va reprezenta 85% din cheltuielile

eligibile, restul de 15% reprezentnd surse proprii i bugetare. O necunoscut este n acest moment, potrivit lui Dorin Domu, i procentul alocrilor bugetare, ns, cel puin n cazul proiectelor colilor, se urmrete reducerea cu ct mai mult a cofinanrii din surse proprii. Beneficiarii eligibili n cadrul acestui program sunt Ministerul Educaiei, i structurile subordonate sau coordonate de acesta, Inspectoratele colare, colile, universitile, ONG-urile, furnizorii de formare profesional continu sau de orientare i consiliere. Dorin Domu afirm c, avnd n vedere paleta extrem de larg de proiecte i de poteniali beneficiari, pentru a nu bloca ideile inovatoare, n elaborarea tipurilor de activiti eligibile nu s-a dorit o nominalizare strict a acestora. ns, chiar dac acest program a fost gndit pentru a fi ct mai permisiv, este absolut necesar ca proiectele propuse de potenialii beneficiari s aib ca int sistemul educaional.

c) Domeniile de intervenie n care sunt active Unitile Regionale POSDRU

Axa Prioritar 1 - Educaia i formarea profesional n sprijinul creterii economice i dezvoltrii societii bazate pe cunoatere

1. Accesul la educaie i formare profesional iniial de calitate 2. Calitate n nvmntul superior 3. Dezvoltarea resurselor umane n educaie i formare profesional 4. Calitate n formarea profesional continu 5. Programe de doctorat i postdoctorat n sprijinul cercetrii
Axa Prioritar 2 - Conectarea nvrii pe tot parcursul vieii cu piaa

muncii

1. Prevenirea i remedierea fenomenului de prsire timpurie a colii Luni, 23 Aprilie 2007, de Radu Belcean , www.saptamana.ro

4. Cheltuielile publice pentru sanatate

Pentru fiecare individ, ca si pentru intreaga colectivitate, sanatatea reprezinta unul dintre cei mai importanti factori care asigura desfasurarea vietii si a activitatii. Cheltuielile pentru sanatate fac obiectul politicii sociale, ca si cele pentru invatamant. Ele cuprind urmatoarele categorii : cheltuieli pentru intretinerea si functionarea institutiilor sanitare, cheltuieli privind finantarea investitiilor care se refera la baza naturala(spatii, echipamente, instrumente), cheltuieli privind finantarea actiunilor de prevenire a imbolnavirilor, cheltuieli privind finantarea cercetarii medicale, cheltuieli privind educatia sanitara. Factorii care influenteaza nivelul si totodata cresterea cheltuielilor pentru sanatate sunt : cresterea nevoii de ocrotire a sanatatii, accentuarea factorilor de risc, costul prestatiilor medicale, aparitia unor noi boli, cresterea duratei medii de viata. In Romania, pana in 1998, finantarea cheltuielile publice pentru sanatate s-a bazat pe urmatoarele categorii de surse : de la buget, asistenta medicala fiind conditionata de calitatea de salariat ; de la anumiti agenti economici care isi deschideau cabinete medicale ; din veniturile proprii ale institutiilor sanitare si de la populatie. Dupa 1998, in Romania s-au introdus asigurarile sociale de sanatate obligatorii. Sursele actuale de finantare sunt : Fondul National Unic de Asigurari Sociale de Sanatate(acopera aproximativ 80% din chelutielile de sanatate), bugetul de stat, surse ale populatiei, surse ale unor organizatii neguvernamentale, surse externe. In Romania se mai folosesc pentru finantarea aciunilor de sanatate unele
9

taxe : de exemplu taxele pe viciu care sunt venituri prorpii in bugetul Ministerului Sanatatii si sunt folosite pentru finanatarea investitiilor in infrastructura sistemului. Activitatea de ocrotire a sanatatii se cincretizeaza in trei categorii de efecte : Efectele medicale vizeaza rezultatele concrete ale actiunilor privind ingrijirea sanatatii(consultatii, analize, diagnostic, tratamente) si se reflecta in refacerea si pastrarea sanatatii personalelor beneficiare de asistenta medicala. Efectele sociale reflecta efectele actiunilor de ocrotire a sanatatii la nivelul intregii societati si se rasfrabg asupra starii de sanatate a intregii populatii ; ele sunt reprezentate printr-o serie de indicatori statistici cum sunt : speranta medie de viata la nastere, natalitatea, morbiditatea, mortalitatea infantila etc. Efectele economice se refera la reducerea perioadelor de incapacitatea de munca datorate imbolnavirilor si accidentelor, eradicarea unor boli ; pastrarea starii de sanatate conduce la crestrea capacitatii de munca, le economisirea unor importante fonduri financiare si in ansamblu, la cresterea venitului national.

Studiu de caz - Serviciile publice de sntate i dezvoltarea durabil

Problemele legate de calitatea, echitatea i accesibilitatea serviciilor medicale influeneaz, la rndul lor, rezolvarea eficient a problemelor de sntate ale populaiei. Cea mai mare parte a populaiei rurale are un acces dificil la serviciile publice de sntate, multe dintre sate neavnd nici mcar uniti de asisten primar (medic de familie). Schimbrile din sistemul sanitar de dup 1996 nu au rezolvat problemele de acces ale acestor grupuri la asistena primar i nici multiplele probleme legate de dotri cu tehnic medical de nivel european.

10

Investiiile s-au fcut, cu precdere, n continuare, n sectorul spitalicesc, ducnd la meninerea polarizrii n oferta de servicii de calitate. O parte a populaiei din marile orae beneficiaz de servicii spitaliceti de o calitate ridicat, n contextul naional, pe cnd cea mai mare parte a populaiei rurale nu beneficiaz dect (n cel mai fericit caz) de asisten primar, n condiii minime sau subminime de dotare a dispensarelor. Starea de sntatea a unei naiuni coreleaz cu multiple dimensiuni ale calitii vieii: venit, loc de munc, locuire i utiliti, echitate i calitate a serviciilor de sntate i educaie i nu numai. Conform definiiilor Organizaiei mondiale a sntii, adoptate n ultimii 30 de ani, sntatea unui om nu ar trebui s se rezume doar la o lips a bolii, ci la o stare de prosperitate att fizic, ct i mental i social.

5. Cheltuielile publice pentru securitate sociala

Aceasta grupa cuprinde cheltuielile pentru acordarea de ajutoare, alocatii, pensii, indemnizatii unor persoane salariate sau nesalariate(batrani, invalizi, someri). In tarile dezvoltate, mecanismele financiare pentru realizarea securitatii sociale se caracterizeaza prin : existenta de cotizatii salariale si patronale ; la baza actiunilor pentru aseigurarea securitatii sociale sta principiul mutualitatii si al solidaritatii sociale ; universalitatea acordarii ajutoarelor ; existenta unui venit minim garantat ; existenta unor institutii si in sectorul privat care furnizeaza prestatii sau servicii sociale. Conform Codului European de Securitate Sociala, in strucura acestor cheltuieli intra asigurarea sociala (cea mai importanta) si asistenta sociala.
11

Factorii care influenteaza cheltuielile publice pentru securitate sociala sunt : nivelul de dezvoltare economica si politica fiecarui stat in domeniul securitatii sociale( sunt state in care predomina sectorul public, altele in care predomina sectorul privat si altele in care predomina ambele). Mecanismele de finantare ale acestor cheltuilei sunt: plata unor cotizatii din partea salariatilor si a patronilor; aplicarea principiilor mutualitatii, solidaritatii, echitatii si asigurarii ca fundamente alea actiunilor de securitate sociala; universalizarea acordarii ajutoarelor si prestatiilor sociale; institutionalizarea publica si private; existenta unui venit minim garantat(uneori nu se instituie un asemenea venit). Programele sociale avand diferite obiective, in afara celor permanente pot avea obiective cu tinte precise: combaterea saraciei, reducerea si lichidarea somajului, acordarea ajutoarelor persoanelor cu handicap. Sursele de finantare in cazul asigurarilor sociale-se foloseste ca instrument bugetul asigurarilor sociale care este alimentat din contributia salariala, contributia liber-profesionistilor, patronilor; la acestea se pot adauga subventiile bugetare(provin de la bugetul de stat si au rolul de a completa resursele constituite in bugetul asigurarilor sociale pana la nivelul echilibrarii cu cheltuielile prevazute in acest buget). Sursele de finantare in cazul asistentei sociale sunt: bugetul de stat, fondurile speciale, donatiile sau contributiile voluntare si resursele unor organisme internationale(de exemplu resursele provenite de la Fondul Social European sau credite acordate de Banca Mondiala). Din punct de vedere al surselor de finantare exista doua sisteme: sistemul contributiv, care comporta folosirea contributiilor de securitate sociala si sistemul necontributiv care presupune folosirea resurselor de la bugetul de stat, donatii si alte surse. Ajutorul de somaj reprezinta o forma de sustinere materiala a celor ramasi temporar fara lucru, a persoanelor disponibilizate si se acorda dintr-un fond finaciar
12

constituit din contributii obligatorii alea angajatilor si angajatorilor si in completare, cu sume alocate din fonduri bugetare. Acordarea ajutorului de somaj de face diferit, in functie de situatia persoanei ramasa temporar fara loc de munca, adica exsita doua forme de ajutor de somaj: asigurarea de somaj care se acorda majoritatii salariatilor ramasi fara lucru, care au o anumita vechime in munca si au platit cotizatii; ajutorul de somaj care se acorda salariatilor someri nou veniti pe piata fortei de munca. In Romania, protectia sociala a persoanelor disponibilizate se realizeaza conform legii prin intermediul fondului pentru ajutorul de somaj. De asemenea, in scopul protectiei persoanelor aflate in somaj actioneaza si o serie de organizatii neguvernamentale care desfasoara programe cu finantare interna, externa sau mixta vizand imbunatatirea conditiilor de viata ale somerilor. Asistenta sociala cuprinde actiunile intreprinse de societatea pentru ocrotirea si sustinerea materiala a familiilor si persoanelor in varsta si fara venituri, a saracilor, handicapatilor, invalizilor, emigrantilor etc. In Romania exista mai multe forme de acordare de ajutor material, cum ar fi: alocatii de stat pentru copii(pana la 16 ani sau 18 daca urmeaza o forma de invatamant); alocatia suplimentara de care beneficiaza familiile car au in intretinere doi sau mai multi copii; ajutor pentru sotiile de militari in termen care nu au venituri si au copii sau sunt incadrate in gradul I sau II de invaliditate; indemnizatia de nastere; ajutoare de urgenta acordate familiilor sau persoanelor care sunt in situatii de necesitate datoarate unor calamitati sau alte cause; alocatii lunare de intretinere pentru minorii dati in plasament familial etc. Cheltuielile pentru asistenta sociala, alocatii, pensii, ajutoare si indemnizatii cuprinse in bugetul general consolidat continua sa detina ponderea cea mai mare in produsul intern brut si in anul 2004, respectiv 10,8%.

13

6. Cheltuielile publice pentru cultura, religie, recreere, sport, tineret

Cheltuieli publice pentru cultura, religie, activitate sportiva si tineret contribuie la educarea spirituala estetica, morala a populatiei prin activitati artistice, religioase, sportive sau divertisment. Aceste cheltuieli finanteaza institutii cu obiective cultural-artistice (edituri, muzee, patrimoniu cultural, biblioteci cinematografe, teatre etc.) care produc fie bunuri materiale dar de valoare spirituala, fie servicii de valoare spirituala. Pretul acestor produse poate fi suportat n totalitate de catre stat sau doar partial prin subventionare. In Romania exista urmatoarele sisteme de finantare: finantare bugetara ce presupune alocarea integrala de la buget a fondurilor necesare intretinerii si functionarii institutiei si varsarea la buget a eventualelor venituri realizate, sistem ce se aplica, de exemplu, in cazul bibliotecilor; finantare din venituri extrabugetare ce presupune retinerea veniturilor realizate pentru a acoperi unele cheltuieli stabilite si primirea in completare a unor subventii de la bugetul de stat sau de la bugetele locale( cazul caselor de cultura, al muzeelor, al unor institutii de spectacole si concerte); autofinantare, care apare in cazul institutiilor care au venituri suficiente pentru a-si acoperi in totalitate cheltuielile, desfasoara activitati cu caracter economic cum sunt editurile, casele de filme, sau alte institutii. Resursele financiare destinate culturii si artei influenteaza pozitiv activitatea economica si sociala contribuind la cresterea econimica. Cheltuielile publice din aceasta categorie finanteaza de asemenea activitatea religioasa a cultelor recunoscute de stat (salarii pentru slujitorii bisericii) si pe cea sportiva si de tineret (n proportie de 75% n Romnia).

14

7. Analiza in timp a cheltuielilor social-culturale

Cheltuielile social-culturale din ramura invatamantului, culturii, ocrotirii sanatatii si protectiei sociale prevaleaza asupra celorlalte categorii de cheltuieli crescand fata de suma totala de la 36% in anul 2003, la 39,8% in anul 2004 si la 43,4% pentru anul 2005, detinand in ultmii ani o cota in crestere si fata de PIB la 9,1% pentru anul 2005.Si daca cheltuielile pentru invatamant inregistreaza ritmuri de crestre mai lenta, apoi alocatiile pentru sanatate sunt in crestere semnificativa, inregistrand in anul 2004 o crestre de 221,2% , iar pentru anul 2005 se preconizeaza o crestre de 130,4% fata de perioada precedenta. In conte4xtul acestor tendinte constatam necesitatea eficientizarii cheltuielilor pentru sectorul educativ si evitarea cresterii substantiale a cheltuielilor pentru sanatate. Pe partea de cheltuieli, cea mai mare parte din buget(27% din cheltuielile totale) va merge catre asistenta sociala. Cheltuielile social-culturale care se finanteaza de la bugetul asigurarilor sociale de stat pe anul 2006 se majoreaza cu suma de 439,4 milioane lei prin majorarea cheltuielilor de personal cu 28,6 milioane lei, a cheltuielilor cu bunuri si servicii cu suma de 47,5 milioane lei, a dobanzilor cu sumna de 0,2 milioane lei, a cheltuielilor cu asistenta sociala cu suma de 363 milioane lei si a rambursarilor de credite externe cu suma de 0,1 milioane lei. Se constata ca cea mai importanta influenta in majorarea cheltuielilor social-culturale o au cele cu asistenta sociala. Cheltuielile social-culturale pe capitole de cheltuieli se majoreaza cu 438,6 milioane lei pentru asigurari si asistenta sociala la sistemul public de pensii si cu 0,8 milioane lei pentru sistemul de asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale. In anul 2007 cheltuielile social-culturale, pe capitole de cheltuieli, se majoreaza cu suma de 57,4 milioane lei pentru invatamant, 121,9 milioane lei pentru cultura, recreere si religie, 1.676,0 milioane lei pentru asigurari si asistenta sociala si se diminueaza cu suma de 4,6 milioane lei pentru sanatate.Din se poate observa ca majorarea cheltuielilor social-culturale se datoreaza in special celor pentru asigurari

15

si asistenta sociala. Transferurile din bugetul de stat catre bugetele locale pentru finantarea unor cheltuieli de capital ale unitatilor de invatamant preuniversitar de stat, repartizate pe judete si municipiul Bucuresti, se suplimenteaza cu suma de 400 milioane lei avand un efect benefic asupra conditiilor de invatamant. Prin urmare , este nevoie de o analiza foarte serioasa asupra constuctiei bugetului, care sa vizeze cetateanul si problemele Romaniei in perspectiva asigurarii unui element de baza pentru dezvoltarea durabila.

8. Concluzii

Cheltuielile pentru actiuni social-culturale ndeplinesc un rol important din punct de vedere economic i social, deoarece pe seama resurselor alocate de stat se asigur: educaia i instrucia copiilor i tinerilor, ridicarea calificrii profesionale, asistena medical a indivizilor, se influeneaz evoluia demografic, se asigur un sistem de protecie social, ridicarea nivelului cultural, artistic i de civilizaie al membrilor societii. Pe de alt parte, ntre cheltuielile pentru aciuni social-culturale i cele pentru dezvoltarea economic a rii exist relaii de intercondiionare: o ar dezvoltat din punct de vedere economic va dispune de mari resurse financiare i va putea ndrepta o bun parte din ele pentru finanarea acestor aciuni; la rndul lor, aciunile de nvmnt, sntate, cultur, securitate social vor conduce la dezvoltarea activitii economice i sociale sau vor asigura veniturile unor categorii de persoane defavorizate

16

17