Sunteți pe pagina 1din 25

Poliartrita reumatoida

Zaharia Adina Gr. 2, an 3, BFKT

Toamna si umezeala pe care o instituie prin ploi si temperaturi joase acutizeaza o serie de boli cronice de care sufera unii dintre noi. O astfel de afectiune ce renaste odata cu intrarea in sezonul rece este poliartrita reumatoida, cunoscuta popular drept reumatism. Poliartrita reumatoid (PR) este o inflamatie poliarticulara cronica, care evolueaza cu puseuri acute, localizata de predilectie la articulatiile mici ale extremitatilor, simetrica, cu modificari radiologice de osteoporoza si teste biologice pozitive pentru factorii reumatoizi. Boala debuteaza de obicei cu inflamarea incheieturilor si dificultatea de a folosi mainile in primele ore ale zilei. Chiar din primii ani de la instalare, poliartrita reumatoida afecteaza abilitatile locomotorii ale pacientului. Ca urmare, 50% dintre persoanele care sufera de aceasta afectiune sunt nevoite sa-si inceteze activitatea profesionala in primii zece ani de boala si la aproximativ 75% dintre cazuri apar eroziuni articulare vizibile radiologic inca din primii doi ani de evolutie a bolii.

Boala afecteaza in special sexul feminin, la varste tinere (25 - 40 de ani). Se pare ca un rol adjuvant il are climatul rece si umed. Astazi poliartrita reumatoida este privita ca o boala imunologica. La aceasta a contribuit descoperirea factorului reumatoid, care este o imunoglobulina M anti-imunoglobulina G, deci un anticorp anti-gammaglobulinic, produs de celulele limfoplasmocitare. Al doilea element care pledeaza pentru originea imunologica este prezenta, in articulatiile bolnavului cu poliartrita reumatoida, a polinuclearelor cu incluziuni, denumite ragocite. Incluziunile acestora contin imunoglobuline. Poliartrita reumatoida apare deci ca o boala imunologica cu localizare articulara, avand ca prima manifestare sinovita reumatoida.

Stimulul antigenic este inca necunoscut. Se discuta despre rolul unui streptobacil hemofil, al unei micoplasme, despre virusurile persistente, latente. Macroscopic, leziunile in poliartrita reumatoida sunt distructive, afectand toate elementele articulare: sinoviala, capsula, cartilajele, epifizele osoase, ca si formatiunile periarticulare (muschii, tendoanele). Leziunea debuteaza la nivelul sinovialei, care devine granuloasa, burjoneaza (inmugureste) si, de aici, prinde cartilajul articular, pe care-l distruge. In locul tesutului distrus apare tesut fibros, care face sa adere cele doua suprafete osoase, diminuand miscarile si producandu-se anchiloza fibroasa partiala.

Totodata, osteoporoza - care este un semn precoce in poliartrita reumatoida - conduce la formarea cariilor osoase in epifize (microgeode). In acest fel nu va intarzia sa apara osificarea prin infiltrari calcice, determinand sudarea extremitatilor osoase, si deci, anchiloza osoasa definitiva. In continuare, capsula si tendoanele vor prezenta edem si muschii vor fi atrofiati. Simptome: In evolutia bolii se deosebesc patru stadii: stadiul I (polial-gic), dominat de durere; stadiul II (exsudativ), in care, alaturi de durere, apar redoa-rea articulara, tumefactiile si deformarile articulare; stadiul III (proliferativ), dominat de atrofii musculare, anchiloze si subluxatii; stadiul IV (terminal, reprezentand ultima faza din evolutia bolii), apare dupa 15-20 de ani de la debut, bolnavul devenind un invalid care-si petrece toata viata in pat. Dupa intensitatea osteoporozei, a deformarilor articulare si a anchilozelor, se deosebesc: stadiul precoce (I), fara leziuni distructive, dar cu discreta osteoporoza si capacitate functionala completa; -stadiul moderat (II), cu osteoporoza, durere, redoare, atrofie musculara redusa si capacitate functionala inca normala; -stadiul sever (III), cu osteoporoza, leziuni distructive intinse, mari atrofii musculare si deformari articulare (subluxatii) si capacitate functionala limitata; -stadiul terminal (IV), cu osteoporoza, leziuni distructive mari, anchiloza osoasa, atrofii musculare intinse, mari deformari articulare si infirmitate importanta, bolnavul fiind obligat sa stea in pat sau in fotoliu si neputandu-se ocupa de sine.

Etiologie

Nu se cunoaste cu exactitate etiologia poliartritei reumatoide. Factorii genetici joaca un rol important. De asemenea, faptul ca apare mai frecvent la femei indica rolul factorilor endocrini in etiologie. Femeile care au avut o sarcina au o probabilitate mai mica de a face boala. Au fost studiate mai multe bacterii pentru etiologia acestei afectiuni, dar nu exista argumente convingatoare.

Patogenie

De asemenea, mecanismul patogenic nu este pe deplin cunoscut. Boala apare pe fondul actiunii unui agent declansator la un pacient care are o susceptibilitate genetica. Initial afectarea sinovialei are un caracter exudativ, dupa care progreseaza spre forma proliferativa si infiltrativa. Leziunile regreseaza foarte rar. La dezvoltarea si progresia bolii participa raspunsul imun celular si cel umoral.

Celule implicate: - celule sinoviale de tip A (care au proprietatii macrofagice) si de tip B (care au proprietati similare fibroblastilor) - celulele dendritice sinoviale si macrofage (care au functie de celule prezentatoare de antigen) - limfocitele T, limfocite B, plasmocite - polimorfonucleare - celule endoteliale vasculare

Componente ale sistemului imun umoral care intervin in patogeneza poliartritei reumatoide: - sistemului complementului - cascada coagularii - produsii acidului arahidonic - diferite substante eliberate de celulele cu rol imun care au rol chemotactic sau de stimulare celulara

In afara procesului inflamator procesul proliferativ care are loc la nivelul sinovialei determina aparitia unui tesut hipertrofiat si bine vascularizat care poarta numele de panus articular. Aceasta invadeaza articulatia de la periferie si apar leziuni la nivelul jonctiunii osului cu cartilagiul. Panusul articular are un rol distructiv prin secretia unor proteinaze - ce au rol in degradarea si remodelarea matricei extracelulare. La nivelul unor articulatii care au capsula inextensibila se constata acumularea de lichid intraarticular care poate afecta irigarea tesuturilor precum si a panusului. Cresterea presiunii poate determina aparitia de necroze tisulare si de corpi straini intraarticulari.

Dupa o evolutie mai indelungata procesele inflamatorii acute se remit si se formeaza un tesut fibros prin activitate fibroblastilor care sunt stimulati de catre macrofage. Aparitia tesutului fibros determina limitarea miscarilor articulare cu aparitia anchilozei, mai ales cand procesele fibroase au suferit calcificari.

Macrofagul este o celula care are una din cele mai importante roluri in patogeneza

poliartritei reumatoide. Macrofagul intretine un proces cronic inflamator datorita conexiunilor functionale cu celelalte celule.

La nivelul cavitatii articulare factorul reumatoid are un rol important in patogenia bolii. Factorul reumatoid este o imunoglobulina secretata de plasmocitele activate din sinoviala si care este eliberat atat in articulatii si in sange. Factorul reumatoid este o imunoglobulina de tip M, de cele mai multe ori, dar poate fi si imunoglobulina de tip G sau imunoglobulina A. Factorul reumatoid este sintetizat de catre plasmocite si are rol de anticorp fata de alte molecule de imunoglobulina G cu care poate forma complexe imune. Complexele imune au capacitate de a activa complementul - sistem care poate avea un rol distructiv. Polimorfonuclearele au capacitatea de a fagocita complexele imune formate intre factor reumatoid si molecula de imunoglobulina G. Aceste polimorfonucleare se transforma in celule numite ragocite. La geneza inflamatiei acute mai participa alte substante cum ar fi leucotrienele si prostaglandinele care apar in urma leziunilor celulare.

Poliartrita reumatoida are un caracter cronic, care se autointretine, cu perioade de acutizare. In afara localizarii articulare poliartrita reumatoida poate determina manifestari extraarticulare - cel mai frecvent prezenta nodulilor reumatoizi. Nodulii reumatoizi sunt consecinta unui proces de vasculita care apare prin depunerea complexelor imune circulante in exces. Nodulii reumatoizi sunt situati mai ales periarticular (la nivelul cotului cel mai frecvent), in anumite cavitati seroase cum ar fi pleura si pericardul, in parenchimul pulmonar, in miocard.

Simptome

In general, boala se instaleaza fara simptome vizibile, articulatiile fiind treptat afectate. Alteori, debutul bolii este brusc, cu inflamatia simultana a mai multor articulatii diferite. Inflamatia apare in mod simetric in cele doua jumatati ale corpului, primele afectate fiind articulatiile mici, ale degetelor mainilor si picioarelor, ale incheieturilorde la maini, de la glezne. Zonele afectate sunt dureroase si rigide in special dimineata(redoare matinala) sau dupa o perioada prelungita de inactivitate. Unii pacienti pot sa simta dureri in special seara, iar altii au o

senzatie generala de slabiciune si oboseala. In unele cazuri, poate sa apara si o usoara febra.

Din punct de vedere estetic, boala poate afecta si aspectul articulatiilor care se maresc din cauza tumefactiei sau se deformeaza. Se mai pot produce mici luxatii falangiene, cu devierea degetelor de la fiecare mana catre degetul mic. De asemenea, la nivelul articulatiilor tumefiate se pot produce compresii ale nervilor din vecinatate, cu aparitia anesteziei sau paresteziei (sindrom de tunel carpian).

Pana la 30% dintre persoanele care sufera de poliartrita reumatoida prezinta si chisturinoduli reumatoizi, adica niste proeminente de consistenta dura, situate imediat sub piele.

Manifestari clinice

Exista anumiti factori declansatori - stress, frig, traumatisme, diferite tratamente. De obicei afectiunea incepe la nivelul unei articulatii, dupa care se extinde la altele. Primele simptome care apar se manifesta la nivel articular, urmate de simptome generale: - cresterea in volum a articulatiei - astenie - scadere ponderala - redoare articulara - dureri articulare - mialgii

Instalarea este progresiva, uneori dureaza cativa ani. Artritele sunt simetrice caracteristica importanta in poliartrita reumatoida. De asemenea, artritele nu afecteaza articulatiile interfalangiene distale. Sunt afectate mai ales articulatiile care au sinoviala mare sau sunt solicitate mecanic. Astfel, apar mai frecvent la nivelul genunchiului, articulatiilor mainii, articulatia radiocarpiana si articulatiile piciorului. Poliartrita poate afecta, insa, orice articulatie diartrodiala. Dupa un anumit timp de evolutie se constata distructia cartilajului, afectarea osului, inflamatia capsulei si a tendoanelor care determina deformari osteoarticulare.

La nivelul mainilor semnul caracteristic este afectarea articulatiei interfalangiene proximale - aceasta afectare este constatata dupa un an de evolutie. Afectarea articulara determina aparitia unui aspect fusiform la nivelul articulatiei. Articulatiile afectate determina aparitia unui aspect caracteristic, cu deviatia ulnara a degetelor. Articulatiile interfalangiene distale nu sunt afectate - in cele mai multe cazuri.

Sinovita cotului este intalnita frecvent. In cursul evolutiei pot aparea leziuni de eroziune la nivelul cartilajului. La nivelul piciorului sunt afectate mai ales articulatiile metatarsofalangiene. Aceste leziuni determina deformari articulare, eroziuni ale cartilajelor, cu afectarea mersului, prin durere si redistributia nefiziologica a greutatii corpului pe suprafata talpii. Genunchii sunt foarte frecvent afectati, insa eroziunile cartilaginoase si ale osului sunt mai tardive si de intensitate mai mica.

Afectarea soldului nu este la fel de frecventa - se manifesta prin greutate la mers. Afectarea coloanei vertebrale este rara - atunci cand apare este afectat mai ales segmentul cervical. Poate aparea chiar si afectarea articulatiei temporo-mandibulare - care este frecventa, dar determina rareori tulburari ale alimentatiei.

Manifestarile extraarticulare sunt cauzate de aparitia unor infiltrate limfoplasmocitare, precum si de aparitia unor procese vasculitice. Aceste manifestari extraarticulare apar mai ales in

cazurile mai severe de boala, la pacientii care au titruri mari de factor reumatoid, complexe imune circulante in exces sau factori antinucleari.

La nivelul tegumentelor pot aparea noduli reumatoizi care se palpeaza la nivel subcutanat si pot aparea la aproximativ un sfert dintre bolnavi. Apar mai ales pe suprafetele de extensie - cot, sacru, sau la nivelul burselor seroase sau tendoanelor. Nodulii reumatoizi pot persista un timp indelungat si se pot vindeca spontan. La palpare au consistenta ferma, sunt aderenti de tesuturile subiacente, nu se infecteaza de obicei. Diagnosticul poate fi pus prin biopsie, pentru a face diferenta intre alte leziuni cum ar fi chistele sebacee, xantoamele sau tofii gutosi. De asemenea, la nivelul tegumentelor pot aparea elemente purpurice care sunt consecinta unor procese vasculitice. Vasculitele severe pot cauza uneori necroze tisulare. Aceste necroza se pot suprainfecta, cu alterarea starii generale, aparitia febrei.

Manifestari cardiovasculare - apar foarte rar clinic dar sunt observate foarte frecvent la examenul anatomopatologic. Aproximativ 40 % dintre bolnavi prezinta la examenul anatomopatologic lichid crescut in cavitatea pericardica, ce are caracterul unui exudat. Alte afectari cardiace sunt mai putin frecvent intalnite: prezenta in miocard a unor aglomerari limfoplasmocitare (care seamana cu nodulii reumatoizi). Aceste aglomerari limfoplasmocitare pot determina afectari valvulare precum si afectarea tesutului excitoconductor care determina tulburari de conducere. Afectarea valvulara este prezenta mai ales la nivelul valvelor aortice insuficienta aortica. Afectarea coronarelor prin intermediul vasculitei este foarte rara dar poate determina cardiopatie ischemica si infarct miocardic acut. Procesele inflamatorii care se manifesta la nivelul arterelor periferice pot cauza leziuni obliterante. Afectarea arterelor sistemului mezenteric poate conduce la perforatii intestinale.

Afectarea pulmonara - este consecinta infiltratelor imune. La examenul anatomopatologic pleural este interesata intr-un numar mare de cazuri. De asemenea, afectarea clinica este foarte rara. Atunci cand este prezent revarsat lichidian, acesta are caracterul unui exudat. Prezenta unui nodul reumatoid la nivel subpleural poate cauza in cazuri rare pneumotorax prin ruperea acestuia. Poliartrita reumatoida se asociaza cu fibroza pulmonara difuza interstitiala si boala obstructiva a cailor respiratorii cu o frecventa mai mare decat in populatia generala.

Afectare oculara - apare mai frecvent la femei. Afectarea oculara consta in irita, iridociclita, sclerita sau scleromalacia perforans. Scleromalacia perforans este consecinta aparitiei unor infiltrate nodulare in regiunea sclerala superioara, infiltrate care sunt inconjurate de o zona hiperemica a venelor profunde ale sclerei.

Manifestarile neurologice - sunt consecinta vasculitei la nivelul vaselor care asigura troficitatea nervilor. Manifestarile neurologice constau in aparitia de parestezii, paralizii, diminuarea sau abolirea reflexelor tendinoase. Uneori, infiltratul inflamator poate determina compresia unor nevi - cum ar fi compresia nervului median in tunelul carpian. Foarte rar, poliartrita reumatoida poate determina afectarea meningelui. Atunci cand apare, aceasta este consecinta proceselor vasculitice sau infiltrative. Amiloidoza - este o complicatie frecventa, consta in depunerea de tesut anormal la nivel renal - de cele mai multe ori.

Diagnosticul poliartritei reumatoide in perioadele avansate este relativ usor, dar atentia trebuie indreptata catre diagnosticul precoce. S-au elaborat 11 criterii pentru stabilirea diagnosticului in faza incipienta: 1) redoare articulara matinala; 2) durere sau sensibilitate la mobilizare la cel putin o articulatie; 3) tumefierea partilor moi la cel putin una dintre articulatii, pe o durata minima de 6 saptamani: 4) tumefierea (observata de medic) a uneia sau mai multor articulatii intr-un interval de 3 luni; 5) tumefierea articulara simetrica (observata de medic), cu atingerea articulara, chiar fara simetrie absoluta, a articulatiilor metacarpo-falangiene, interfalangiene proximale sau metatarsofalangiene, dar nu si a interfalangienelor distale; 6) nodozitati subcutanate (observate de medic); 7) leziuni radiologice tipice, cel putin cu decalcifiere osoasa (modificarile degenerative nu exclud o Poliartrita reumatoida); 8) reactia de hemaglutinare pozitiva pentru factorul reumatoid (pozitiva la mai mult de 5% fata de cazurile-martor); 9) lichidul sinovial sarac in mucina; 10) prezenta a cel putin trei din alterarile histologice ale sinovialei: hipertrofie viloasa, infiltratie limfo-pasmocitara cu tendinta la formare de noduli limfocitari, depozite de fibrina la suprafata sinovialei, proliferare de celule sinoviale superficiale, focare de necroza; 11) prezenta histologica a nodulului reumatoid in nodozitatile subcutanate.

Diagnosticul diferential trebuie sa aiba in vedere: lupusul eritematos diseminat (leucopenie, V.S.H. crescut, eruptie faciala "in fluture", anticorpi antinucleari in ser), guta (tofi gutosi, hiperuricemie), R.A.A. in special forma subacuta, spondilita anchilozanta (sexul masculin, semnele radiologice la nivelul coloanei vertebrale), artrozele active (varsta inaintata, prinderea articulatiilor mari), reumatismul psoriazic (placarde psoriazice), artrita gonococic (mono- sau oligoartrita, mai ales la picior, infectie gonococica), sindromul Reiter (uretrita, conjunctivita, keratodermie, diaree) etc.

Forme clinice: - Sindromul Felty, foarte grav, la care se asociaza splenomegalia, leucopenia, adenopatia si pigmentatia bruna a fetei si extremitatilor, cu alterarea starii generale, conduce la exitus. - Sindromul Gougerot-Sjogren este o poliartrita reumatoida la care se adauga fenomene oculare (keratoconjunctivita uscata: "bolnavii nu pot plange"); salivare: parotidele, mai rar submaxilarele si sublingualele sunt hipertrofiate si dureroase; saliva este groasa si vascoasa; apare senzatia de uscaciune intensa a gurii, iar glandele salivare sufera un proces de atrofie.

Tratament Este complex si de lunga durata, in vederea recuperarii functionale a bolnavului, prin aceasta intelegandu-se refacerea capacitatii functionale a bolnavului (O.M.S.) pentru ca acesta: - sa poata fi incadrat in munca sa anterioara; - sa poata fi trecut intr-o alta activitate, conforma cu starea sa; - sa corespunda unei munci asistate sau ajutate;

- sa se autoserveasca. Nu se poate vorbi despre tratament in poliartrita reumatoida, fara recuperare. Obiectivele recuperarii sunt: 1) stabilizarea bolii; 2) prevenirea devierilor, deformarilor si anchilozelor; 3) combaterea retractiilor si redorilor; 4) refacerea partiala sau completa a capacitatii functionale motorii a bolnavilor. In vederea acestui scop, tratamentul trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii generale: sa fie precoce, continuu (adica in etape, cu pauze) si complex (medicamentos, balneofizical, kinetoterapie etc). Desi urmeaza o schema standard, tratamentul nu va fi uniform; el trebuie adaptat fiecarui bolnav, care-si "face boala lui", cu alte cuvinte tratamentul trebuie individualizat. Tratamentul profilactic consta in asanarea focarelor infectioase, desi nu s-au observat legaturi intre acestea si ameliorarea bolii. Se pare totusi ca acest tratament prezinta un avantaj care consta in evitarea complicatiilor si toleranta mai buna a celorlalti factori terapeutici. Tratamentul medicamentos utilizeaza antialgice, antiinflamatorii (steroidiene si nesteroidiene) medicamente imunosupresive (ciclofosfamida, metotrexat, azatioprina) sau medicamente remitive (saruri de aur, penicilamina, antipaludice de sinteza).

Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene - blocheaza sinteza de prostaglandine, prostaciclina si tromboxani si au efect antiinflamator, analgezic si antipiretic. Cele mai folosite medicamente sunt indometacinul si aspirina, dar pot fi utilizati oricare dintre medicamentele antiinflamatorii nesteroidiene, cu eficienta variabila. Aceste medicamente au ca reactii adverse cresterea riscului de ulcer sau de hemoragie la nivel gastric. Din acest motiv trebuie administrate in asociere cu medicamente protectoare gastrice.

Corticoterapia - este foarte eficienta in ameliorarea simptomatologiei clinice si

biologice, dar nu influenteaza evolutia bolii. Este folosita mai ales pentru tratamentul vasculitei sau se poate folosi in cura scurta, pana cand incep sa-si faca efectul medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene. De asemenea pot fi folosite pentru tratarea efectelor secundare ale altor medicamente sau pentru atacurile acute de boala sau complicatiile sistemice.

Sarurile de aur - sunt mai eficiente atunci cand sunt administrate la inceputul bolii. Dureaza aproximativ doua luni pentru a se observa ameliorarea clinica. Pot determina remisiunea completa la aproximativ un sfert dintre bolnavi.

Penicilamina - este o alternativa in cazul esecului sarurilor de aur. Determina efecte secundare digestive, cutanate sau renale.

Antipaludicele de sinteza - hidroxiclorochina este cel mai folosit preparat. Se indica controale frecvente oftalmologice in timpul administrarii acestor medicamente pentru ca pot determina retinopatie cu pierderea ireversibil a vederii.

Medicamente imunosupresive - azatioprina, ciclofosfamida, metotrexatul. Cel mai folosit este metotrexatul pentru ca are eficienta buna si este bine suportat de majoritatea pacientilor. Cea mai frecventa reactie adversa este anemia megaloblastica.

Tratamentul local - administrare locala, in cavitatea articulara de preparate cortizonice sau practicarea indepartarii panusului articular abundent prin sclerozarea acestuia sau prin radioterapie locala. Se mai pot folosi proceduri fizioterapice care amelioreaza durerea si reduc inflamatia, produc relaxarea musculara si diminueaza redoarea matinala. Gimnastica medicala foloseste exercitii fizice de intensitate usoara pentru articulatiile implicate. Procedurile ortopedice sunt indicate in special in situatiile in care s-au produs deformari articulare mari. Se pot face alungiri de tendoane sau se monteaza proteze articulare. De asemenea se poate indeparta cantitatea mare de panus articular. Poliartrita reumatoida este cea mai frecventa suferinta cronica articulara de cauza inflamatorie si una din cele mai frecvente cauze de invaliditate locomotorie, afectand peste 2,9

milioane de persoane in Europa. In Romania, numarul acestora se ridic la 1% din populatia tarii. Speranta medie de viata a pacientilor cu poliartrita reumatoida este mai mica decat cea a persoanelor sanatoase cu trei pana la sapte ani, iar cei care sufera de forma severa a bolii pot deceda cu 10-15 ani mai devreme. Cele mai afectate sunt femeile cu varste intre 30 si 50 de ani. "Muli bolnavi au dureri i redoare matinal (dificultate de micare) care i mpiedic s fac inclusiv lucruri simple, cum ar fi s se spele pe dini, s se pieptene, s se mbrace sau s-i pregteasc micul dejun", a explicat profesorul Maurizio Cutolo, de la Departamentul de Reumatologie al Universitaii din Genova, Italia.

Zece mituri despre poliartrita reumatoida


1. Poliartrita reumatoida afecteaza pe toata lumea la fel Exista mai mult de 100 de tipuri de artrita si afectiuni asociate, arata Arthritis Foundation, citata de Everyday Health. Desi afecteaza in primul rand articulatiile, boala poate ataca si alte organe. Chiar si persoanele care sufera de acelasi tip de artrita, precum poliartrita reumatoida, ele pot resimti simptome total diferite. Simptomele cele mai frecvente ale poliartritei reumatoide:

oboseala, inrosirea pielii, dureri generalizate; durerea se transforma treptat in jena permanenta; lipsa de pofta de mancare; pierdere in greutate; stare generala de slabiciune; uscaciunea gurii si a ochilor; oboseala, dificultatea de a dormi; crize caracterizate de febra usoara si transpiratie; depresie.

2. Poliartrita reumatoida este o boala a varstnicilor Este adevarat ca una din cele mai frecvente forme de artrita, osteoartrita, afecteaza in general persoanele de varsta a treia, insa poliartrita reumatoida este mai frecventa in randul persoanelor de varsta mijlocie. Nici aceasta nu este o regula, boala putand sa apara si la tineri, sau chiar la copii. 3. Daca nu arati bolnav nu ai de fapt poliartrita reumatoida In unele cazuri, pacientii care sufera de poliartrita reumatoida nu prezinta o deformare evidenta a articulatiilor afectate. De multe ori, in aceste cazuri, familia si apropiatii nu inteleg severitatea bolii. Chiar daca nu se manifesta prin semne vizibile, acesti pacienti trebuie totusi sa indure celelante simptome, precum durerile articulare, oboseala si starea generala de rau. 4. Poliartrita reumatoida este unul din aspectele normale ale procesului de imbatranire Poliartrita reumatoida este o boala, nu o fatalitate. 5. Simptomele poliartritei reumatoide nu sunt tratabile In ultimii ani s-au dezvoltat numeroase tratamente care pot tine sub control durerea si inflamatiile provocate de poliartrita reumatoida. Chiar daca boala nu se poate vindeca in totalitate, in prezent, exista tratamente care pot preveni sau incetini deteriorarea articulatiilor sau chiar face ca boala sa intre in remisie.

6. Poliartrita reumatoida duce rapid la invaliditate Multi pacienti se tem ca vor deveni curand invalizi, odata stabilit diagnosticul de poliartrita reumatoida. De fapt exista un spectru larg de cazuri, de la usoare pana la extrem de severe. Chiar daca pacientul sufera de o forma grava a bolii, noile tratamente ii pot incetini semnificativ evolutia. 7. Pacientii care sufera de poliartrita reumatoida nu ar trebui sa faca exercitii fizice Desi odihna este foarte importanta in perioadele de criza, este bine sa faci miscare atunci cand starea se amelioreaza. Activitatea fizica mentine muschii in forma si ajuta la pastrarea flexibilitatii articulatiilor. De asemenea, reduce simptomele depresiei, care este de multe ori asociata cu aceasta boala. 8. Orice exercitiu fizic este eficient pentru pacientii cu poliartrita reumatoida Unii pacienti considera ca pot ameliora simptomele bolii daca fac multa miscare, indiferent de tipul de exercitii pe care le practica. Aceasta supozitie nu este in totalitate adevarata. Cele mai utile sunt exercitiile de tonifiere musculara, precum gimnastica si ridicarea de greutati, care ajuta si la metinerea stabilitatii articulatiilor.

9. Un climat mai cald si mai uscat ajuta la vindecarea bolii Nu s-a demonstrat ca schimbarea climatului cu unul mai cald si mai uscat ar aduce vreo imbunatatire a starii pacientilor care sufera de poliartrita reumatoida, sustin specialistii Institutului National american pentru Sanatate (NIH). 10. Trebuie sa astepti pana cand boala se agraveaza pentru a incepe tratamentul Adesea, medicii prescriu medicamente puternice in stadii incipiente ale bolii, mai ales daca e vorba de cazuri severe. Astfel de tratamente ajuta la prevenirea deteriorarii permanente a

articulatiilor. Este adevarat, tratamentul poliartritei este complex iar unele medicamente au efecte adverse importante, insa nu poate fi mai rau decat daca boala nu este tratata. Evolutia pacientului sub tratament este atent monitorizata in permanenta pentru a se detecta eventualele reactii adverse din timp. Ingrijorator este faptul ca pacientii intrerup prematur tratamentul poliartritei reumatoide, rata de complianta la diferitele tratamente fiind cuprinsa intre 47 i 70%. Tratamentul optim al poliartritei reumatoide necesita un diagnostic precoce, precum si aplicarea corecta si din timp a unui tratament eficient, care sa reduca complicatiile bolii. Un fenomen alarmant este rata scazuta a compliantei acestor pacienti la tratament, in conditiilein care aceasta afectiune este progresiva si invalidanta inca din primii ani de evolutie, sustine prof. dr. Horatiu Bolosiu, presedintele Societatii Romane de Reumatologie. Chiar dac este o boal redutabil, care afecteaz peste 21 de milioane de persoane din toat lumea, poliartrita reumatoid poate fi tratat. Cu ajutorul unor medicamente noi, medicii ncearc s salveze articulaiile bolnave. Societatea Francez de Reumatologie a ntocmit un set de recomandri pentru cei afectai de aceast boal. n primul rnd, bolnavii trebuie s tie c vindecarea acestei boli nu este posibil dect n cazuri rare (remisiune complet), ns cu un tratament timpuriu, simptomele pot fi ameliorate foarte mult. De asemenea, boala nu este nici infecioas, nici transmisibil ereditar. Dei anumii factori pot favoriza declanarea bolii (stres n 20% din cazuri, hormonali - perioada perimenopauzal, genetici proteinele HLA DR1 i HLA DR4 de pe suprafaa globulelor albe) nu exist niciun test care sa precizeze daca cineva face sau nu PR.

Alte tratamente utilizate Pe langa clasicele tratamente cu antiinflamatorii nesteroidiene (AINS) paracetamol,

aspirina, diclofenac, indometacin, fenilbutazona, corticoizi (oral sau infiltratii), medicamente impotriva paludismului (hidroxiclorochina), metotrexat (acesta se recomanda a fi administrat impreuna cu suplimente de vitamina B 9, pentru reducerea efectelor adverse), imunosupresoare, sulfasalazina sau saruri de aur, in ultimii ani au fost aplicate si tratamente care intervin asupra proteinelor responsabile de inflamatia articulatiilor. Sunt asa-numitele anti-TNT (Tumor Necrosis Factor factorii de necroza tumorala).

Printre aceste medicamente se numara infliximab (Remicade) sau etanercept (Enbrel) care pot fi prescrise doar in cazul poliartritelor care nu mai raspund tratamentului de baza al bolii si doar sub o stricta supraveghere a medicului. In afara tratamentelor medicamentoase, exista o serie intreaga de activitati si terapii adjuvante care amelioreaza simtitor durerile si deformarile articulare. Fizioterapia si ergoterapia utilizeaza sub indrumarea unui specialist, exercitiile fizice adaptate fiecarui pacient, astfel incat articulatiile afectate sa-si pastreze mobilitatea si forta. Sporturile usoare, adaptate de asemenea situatiei fiecarui pacient practicate in perioadele de inactivitate a bolii, sunt indicate pentru pastrarea tonusului muscular si evitarea anchilozarii.

De asemenea, sportul impiedica aparitia rarefierii osoase (osteoporoza). Regimul alimentar trebuie sa fie suficient de bogat in calciu pentru a compensa o eventual osteoporoza, sa permita scaderea in greutate pentru cei care au tendinta sa se ingrase sau dimpotriva sa ajute la cresterea masei musculare si la ingrasare daca tendinta este de slabire. Se recomanda regim hiposodat (fara sare) celor aflati sub tratament cu corticoizi.

Sfaturi impotriva durerilor

In primul rand, in perioadele dureroase (in puseu) se recomanda repaus, de cateva zile, pana la disparitia durerilor. Sunt necesare eventuale orteze pentru a mentine articulatia in pozitia corecta si a preveni deformarile.Termoterapia sau crioterapia sunt extrem de benefice.

Pentru tratamentul local, se pot utiliza creme sau geluri (fenilbutazona, diclofenac etc.) care se aplica direct pe zona dureroasa, prin frictionarea blanda a articulatiilor dureroase. Pentru evitarea anchilozarii articulatiilor, sunt indicate miscarile usoare, efectuate eventual in apa calda.

Pentru a proteja articulatiile bolnave, se evita miscarile bruste, dar si imobilizarea prelungita.

Kinetoterapia (gimnastica medicala) mentine supletea articulatiilor afectate si tonusul muschilor din jurul articulatiei. In perioadele stabile, inotul, mersul pe jos si exercitiile efectuate sub indrumarea fizioterapeutilor sunt cele mai indicate pentru mentinerea articulatiilor in stare buna si previn anchiloza.