Modernismul.

Eugen Lovinescu
Modernismul reprezinta, in sens larg, un curent in arta si literatura secolului al XXlea, caracterizat prin negarea traditiei si prin impunerea unor noi principii de creatie. Eugen Lovinescu (31 octombrie 1881- 16 iulie 1943), istoric i critic literar, estetician i prozator, a fost iniiatorul modernismului, curent literar ce s-a manifestat n jurul gruprii culturale de la "Sburtorul", format din revista i cenaclul literar cu acelai nume. Trasaturile modernismului: trecerea de la o literatura cu tematica preponderent rurala, la o literatura inspirata din mediul citadin; evolutia prozei de liric, la epic deci cultivarea prozei obiective; intelectualizarea poeziei-prin evolutia de la epic la liric; dezvoltarea romanului psihologic, analitic; adaptarea unei formule moderne. Reprezentantii modernismului: I.Barbu, C.Petrescu, I.Voronca, A.Holban, P.Constantinescu, G.Braescu,G.Calinescu, V.Steinu, H.Papadat-Bengescu s.a.

n literatura romn Eugen Lovinescu teoretizeaz modernismul n revista Sburtorul i n cenaclul cu acelai titlu. Revista Sburtorul apare la Bucureti
ntre anii 1919-1922 i apoi ntre 1926-1927. l are ca i conductor pe Eugen Lovinescu. Cenaclul Sburtorul are o existena mai ndelungat ntre 1919-1947. Principalele opere de critic ale lui Eugen Lovinescu sunt "Istoria civilizaiei romne moderne" n trei volume - 1924-1925 i "Istoria literaturii romne contemporane", n 6 volume - 1926-1929. In lucrarea Istoria civilizatiei romane moderne, Eugen Lovinescu sustine teoria imitatiei preluata de la psihologul si sociologul francez Gabriel Tarde. Potrivit acestei teorii, popoarele evoluate exercita o influenta benefica asupra celor mai putin dezvoltate. Influenta se realizeaza in doua trepte: mai intat se adopta prin imitatie forme ale civilizatiei superioare, apoi se stimuleaza crearea unui fond propriu. Strans legat de teoria imitatiei este principiul sincronismului, care ar insemna acceptarea schimbului de valori intre culturi, acceptarea elementelor care confera noutate si modernitate fenomenului literar. A doua problema, tratata in Istoria literaturii romane contemporane", este cea a modalitatilor de abordare si a perspectivelor corecte asupra creatiei literare. Demersul critic trebuie sa tina seama de urmatoarea regula: mutatia valorilor nu implica neaparat si progresul lor. Modernismul nu-si poate afirma superioritatea artistica asupra Antichitatii. Un anumit stadiu din evolutia culturii nu este obligatoriu superior celui precedent. Paralelismele, studiile comparative care au drept scop formularea unei judecati de valoare se admit doar in interiorul aceleiasi epoci si aceleiasi familii estetice.