ORGANE FLEXIBILE

3.1. GENERALITI
Masinile de ridicat si transport au n componenta lor elemente flexibile, care fac legtura ntre
organele purttoare de sarcin si cele de actionare sau ghidare. Organele flexibile servesc la legarea,
suspendarea, ridicarea si transportul sarcinilor. Ele trebuie s fie suficient de rezistente, durabile si
flexibile. Se utilizeaz ca organe flexibile: funia, cablul, lantul si banda.
Cablurile sunt cele mai folosite organe flexibile utilizate la mecanismele de ridicat, precum si
la diferite tipuri de transportoare sau mecanisme de tractiune, asigurnd mecanismului o functionare
sigur, silentioas.
Lanurile sunt organe de masini cu larg utilizare la mecanismele de ridicat si transportat, ce
functioneaz n conditii grele de lucru (temperaturi ridicate, suprasolicitri, lovituri, uzur de frecare si
de coroziune).
Benzile sunt elemente flexibile care asigur transportul, ghidarea si sustinerea sarcinilor n
cazul transportoarelor cu band, fiind n acelasi timp si organul de tractiune .
3.2. FUNIA (FRANGHIA)
Funia, avnd rezistenta la rupere si durabilitate relativ mic se foloseste ca organ flexibil numai
la mecanismele cu actionare manual pentru sarcini pn la 1 tf si cu caracter temporar, folosindu-se
ns frecvent la legarea sarcinilor, datorit flexibilittii lor mari.
Funia se confectioneaz din in sau cnep, cu o rezistent admisibil o
a
=100kgf/cm
2
. Frnghiile
mai pot fi realizate si din materiale sintetice sau naturale, care le confer o mare rezistent (80...100
kgf/mm
2
). Firele toarse (lungime minim 300 m) se mpletesc n toroane si toroanele de obicei n
numr de trei prin mpletire formeaz funia (fig.3.1).
Durabilitatea mic a funiilor este determinat de ptrunderea umezelii care determin
putrezirea. Protejarea funiilor mpotriva putrezirii se face prin gudronare, ceea ce determin ns
scderea rezistentei cu circa 10%.
Dimensionarea funiilor si alegerea din standardul de
dimensiuni se face n baza relatiei de calcul a fortei de rupere:
s r
k F F =
(3.1)
n care: F - forta din funie;
k
s
- coeficientul de sigurant (k
s
= 4).
Verificarea tine seama numai de solicitarea la tractiune:

a
2
t
d
F 4
o s
t
= o , (3.2)
unde reprezint coeficientul de umplere al sectiunii considerat circular de diametru d.
La alegerea funiilor se mai tine seama de conditia care limiteaz solicitarea la ncovoiere a
funiei, prin nfsurarea pe organele de ghidare de diametru D
d 10 D > (3.3)
3.3. BANDA
Covorul de band este elementul component al transportoarelor cu band de a crui durat de
viat depinde eficacitatea utilizrii transportoarelor. Pentru a asigura exploatarea n conditiile concrete
ale procesului tehnologic, banda trebuie s rspund urmtoarelor cerinte: flexibilitate transversal
limitat pentru a nu se deschide prea mult ntre doi suporti cu role; rezistent longitudinal mare la
rupere; flexibilitate longitudinal si transversal; deformatii longitudinale elastice si permanente ct
3 33 3
CAPITOLUL
Fig. 3.1. Seciune funie
D
D
t
Instalaii de ridicat i transportat 14
mai mici sub sarcina de lucru; rezistent la exfoliere datorat trecerii peste role si tobe; rezistent la
strpungere; higroscopicitate redus; rezistent la putrezire; ndire usoar; stabilitate la cresterea
temperaturii; antiimflamabilitate; pstrarea caracteristicilor n conditiile lucrului la temperaturi sczute
-30 -40
0
C; s nu se ncarce electrostatic; stabilitate mpotriva mbtrnirii datorit mediului
nconjurtor, etc.
Rezistenta la rupere a benzilor cu insertie textil este dat de:
[Kgf] B
n
=
F
ri i r
o
, (3.4)
unde: >n
i
- numrul insertiilor (fr cele de protectie);
>B - ltimea benzii, [m];
>o
ri
- rezistenta specific la rupere a unei insertii, [Kgf/m].
Numrul insertiilor textile variaz ntre 2 si 12, uzual fiind 3 pn la 6.
La verificare coeficientul de sigurant la ruperea benzii este:
11 ... 8
F
F
K
a
r
s
= = (3.5)
unde fort F
a
este dat de sarcina admisibil de lucru.
Alegerea benzi ca numr si calitate a insertiilor corespunztor rezistentei necesare la rupere,
tine seama de faptul c banda trebuie s ia forma de albie si s o pstreze ntre suporti cu role.
Benzile cu cord din otel au ltimi B > 1 m, forta de rupere este:
F
r
= n
c
F
rc
; [Kgf] (3.6)
unde: >n
c
- numrul cablurilor din band;
>F
rc
- forta de rupere a unui cablu.
Coeficientul de sigurant n baza cruia se face verificarea benzilor cu cord din otel este 7- 9.
Benzile se livreaz n tamburi cu lungimi de ordinul zecilor de metri, mbinarea fcndu-se
demontabil sau nedemontabil.
3.4. LANURILE
Lanturile sunt elemente flexibile de tractiune utilizate la mecanismele cu functionare n conditii
grele de lucru. Lanturile utilizate n constructia echipamentelor de ridicat si transportat sunt: lanturile
sudate, lanturile articulate si lanturile forjate.
Lanurile sudate din oel rotund sunt alctuite dintr-o succesiune de elemente identice (zale)
de form oval, confectionate din otel rotund. Elementele caracteristice ale lanturilor sunt:
diametrul zalei lantului d, pasul lantului p si ltimea zalei lantului B (fig. 3.3).
Din punct de vedere al preciziei lanturile sunt:
> calibrate cu t 3% d; B 5% d;
> necalibrate cu t 10%; B 10% d.
Din punct de vedere al mrimii pasului lanturile sudate pot
fi:
> cu zale scurte unde lungimea fiec-rei zale este mai mic
sau egal cu 5d.
> cu zale lungi pentru care lungimea zalei este mai mic
dect 5d.
Lanturile cu zale scurte se utilizeaz pentru instalatiile de ridicat cele cu zale lungi la
echipamentele de transport.
Lanturile necalibrate se utilizeaz ca elemente de suspendare si apucare iar cele calibrate pentru
actionare.
Fig.3.3.Lant cu zale sudate
B
t+2d
d
t
15
Utilizarea este redus din cauza dezavantajelor introduse de acest gen de transmisie: greutate
proprie mare, uzur mare, sigurant mic n exploatare (ruperi bruste), caracter neuniform al miscrii
(socuri), etc.
Alegerea lanturilor se face din standard, verificarea se face la forta de tractiune, cu admiterea
unor rezistente admisibile micsorate pentru a tine seama de nedeterminarea static a zalelor din punct
de vedere a rezistentelor ct si de rezistentele suplimentare produse prin ncovoiere la nfsurarea
lanturilor:

o
s
t
o
at tef

d
2
2F
= (3.7)
unde: >F - forta din ramura de lant;
>o
at
- rezistenta admisibil la tractiune corect.
Lanurile articulate cu boluri *i eclise, sunt utilizate n constructiea echipamentelor att ca
lanturi de tractiune ct si ca lanturi ale transmisiilor prin lant care fac parte din lantul cinematic al
mecanismelor. Sunt utilizate pentru instalatiile de ridicat cu viteze mici si supuse la eforturi mari,
pentru care se mreste numrul ecliselor dar se micsoreaz lungimea lor.
Lanturile articulate sunt constituite din plcute (eclise), legat articulat prin bolturi (fig.3.4).
Eclisele se obtin prin stantare din tabl.
Bolturile pot fi scurte pentru ndoire sau lungi care se monteaz din loc in loc, servind la
strngerea captului liber al lantului pentru a nu incomoda lucrul.
Eclisele se asigur prin nituire, sau prin stifturi la lanturile care necesit o desfacere
sistematic.
Pentru sarcini mari sub
captul nituit al boltului se
interpun rondele, numrul
ecliselor putnd ajunge la 12.
Lanturile articulate prezint unele avantaje n comparatie cu cele sudate: sigurant n
functionare, flaxibilitate mrit ceea ce determin diametre mici pentru organele de nfsurare si
ghidare, uzur de frecare mai mic la aceeasi capacitate de ridicare, etc.
Principalul dezavantaj este c nu pot prelua sarcini dect ntr-un singur plan, solicitrile
nclinate fat de planul care se misc lantul duc la ruperea boltului. Sunt sensibile la functionarea n
medii cu praf.
Se construiesc n variantele cu zale scurte si lungi.
n general au o larg utilizare n domeniul instalatiilore de transport cu lant alunector sau lant
cu role de rostogolire montate pe bucse sau rulmenti, cu zale lungi.
Lanurile forjate sunt utilizate n constructia transportoarelor cu raclete si a celor suspendate.
Lantul (fig.3.5) se compune din zala exterioar 1, zala interioar 2 si boltul 3. Pasul lantului variaz
ntre 50 - 300 mm. Verificarea se face pentru zale la tractiune si forfecare n zonele cu sectiune redus
si la solicitarea compus de ncovoiere forfecare si presiune de contact pentru bolt.
3.5. CABLURI DIN OTEL
3.5.1. Notiuni generale
Cablul este ansamblul constituit din mai multe srme (cablu simplu) sau mai multe toroane
(cablu compus) nfsurate elicoidal, sprijinite pe o inima cen-tral, ntr-unul sau mai multe straturi
Fig. 3.4 Lan articulat
Fig.3.5. Lan forjat
Instalaii de ridicat i transportat 16
suprapuse. Cablurile se confectioneaz din oteluri de cea mai bun calitate, cu rezistenta la rupere
o
r
=160..220 kgf/mm
2
, continut de carbon variind ntre 0,3 % pna la 0,85 %, 0,3% Si si 0,8%Mg.
Realizarea unui diametru "d" din punct de vedere al rezistentei necesit fire multe si subtiri,
limitare impus de conditia de uzur care impune fire ct mai groase si deci n numr mic. Elementul
de baz al cablului este toronul.
Toronul este elementul cablului constituit dintr-un ansamblu de mai multe srme, nfsurate
elicoidal, sprijinite pe o inim central n unul sau mai multe straturi suprapuse. Un toron se
caracterizeaz prin: natura inimii; numrul straturilor de srm; sensul si pasul elicei descrise de ctre
srma mijlocie; diametrul toronului.
Inima este partea central a unui toron sau cablu, n jurul creia se nfsoar srmele sau
toroanele componente, materialele folosite depinznd de conditiile si mediul de explotare a cablurilor.
a) Inima vegetal1 mreste flexibilitatea cablului, constituie n permanent un rezervor de
lubrefiant pentru srme si toroane si atenueaz socurile. Se confectioneaz din fibre dure naturale
(sizal, manila) sau din fibre moi naturale (cnep, bumbac pescresc, iut) nfsurate cu un anumuit
pas. Prin lubrefiere se micsoreaz uzura de frecare si se realizeaz protectia anticorosiv.
b) Inima sintetic1 se confectioneaz din fibre sintetice (nylon, capron, perlan) sau textile
sintetice (poliamid, polietilen, polipropilin), notarea se face indicnd :
c) Inima mineral1 se utilizeaz n cazul n care cablul lucreaz n medii cu temperatur nalt,
la care se impune o anumit flexibilitate, confectionn-du-se din fibre de azbest impregnate cu unsori
consistente. Notarea se face:
d) Inima metalic1 se utilizeaz n cazul n care cablul este solicitat la sarcini mari transversale
- nfsurare n mai multe straturi. Se confectioneaz din aceeasi srm din care este confectionat si
cablul. Notarea inimilor metalice se face cu M. Exist si inimi metalice independente care asigur o
flexibilitate sporit fat de celelalte.
Numrul srmelor ntr-un toron se reprezint sub forma unei sume nee-fectuate, n care primul
termen reprezint firul central, iar urmtoarele numrul de srme al straturilor succesive de la interior
ctre exterior .
Cnd toronul are o inima vegetal pe care sunt nfsurate straturile de srm se va trece la
primul toron n loc de cifra 1 litera h (h + 12).
Un cablu compus dublu flexibil n constructie 6 x 24 n care toroanele au si ele inim vegetal
se noteaza H + 6 (h + 9 + 15).
Un cablu compus , constructie tripl 6 x 6 x 7 n care toroanele au inim vegetal se noteaza: H
+ 6[H1 + 6(1 + 6)].
Toroanele se pot clasifica dup caracteristicile constructive si functionale.
Dup forma sectiunii transversale: toron cu sectiune rotund; toron cu sectiune triunghiular;
toron cu sectiune oval; toron cu sectiune plat.
Dup compozitia inimii centrale: toron cu inim metalic; toron cu inim vegetal; toron cu
inim sintetic.
Dup procedeul tehnologic de toronare: toroane cu contact punctiform al srmelor n straturile
succesive; toroane cu contact liniar al srmelor n straturile succesive.
Toronarea este operatia de nfsurare a srmelor n form elicoidal n taroane. Sensul de
nfsurare n jurul inimii poate fi:mpletire stnga S; mpletire dreapta Z; mpletire mixt.
Dup procedeul tehnologic de toronare, toroanele pot fi cu conctact punctiform sau liniar al
srmelor n straturile succesive.
17
Toroanele cu contact punctiform se caracterizeaz prin aceea c sensul de nfsurare a
straturilor de srma alterneaz. Contactul punctiform duce la concentrarea eforturilor dintre srme n
punctele lor de contact si deci la uzura local. Fiecare srm sprijinindu-se n puncte, este supus la
ncovoiere n timpul exercitrii presiunii dintre cablu si organul de rulare (fig.3.7). Astfel de toroane
intr n componenta cablurilor purttoare, de ghidare si suspendare.
Pasul de toronare a unei srme n toron
reprezint distanta msurat paralel cu axa toronului
ntre dou puncte consecutive n care o srm ntlneste
aceiasi generatoare a cilindrului corespunztor
(fig.3.10):
t t t
d k p = (3.8)
unde: >K
t
- coeficient de multiplicare la toronare;
>d
t
- diametrul toronului [mm].
Unghiul de toronare (4
t
), este unghiul dintre axa toronului si tangenta la axa neutr a srmei
nfsurate (fig.3.10):

( )
t t
t
t
d K
d d
tan
t
= o (3.9)
unde d este diametrul srmei din stratul la care se determin unghiul de toronare.
Cablarea este operatia de nfsurare a toroanelor n jurul inimii. Functie de modul de
nfsurare a srmelor n toron si a toroanelor n cablu, cablarea poate fi cruce, paralel si mixt:
a) Cablare n cruce dreapt (S/Z) nfsurarea toroanelor se face dreapta iar a srmelor din
stratul exterior al toroanelor stnga.
b) Cablare n cruce stnga (Z/S) nfsurarea toroanelor n jurul inimii se face stnga, iar a
srmelor din stratul exterior dreapta.
c) Cablare paralel dreapta (Z/Z) la care nfsurarea toroanelor n jurul inimii se face dreapta, iar
a srmelor n toroane tot dreapta;
d) Cablare paralel stnga (S/S), nfsurarea toroanelor si a srmelor fcndu-se la stnga;
e) Cablare mixt (SZ/Z) la care nfsurarea toroanelor n jurul inimii se face dreapta (Z) sau
stnga (S), iar srmele din toroane au nfsurare dreapta si stnga, alternnd;
f) Cablare dubl (S/Z/Z sau S/Z/S) la care toroanele au srmele stratului exterior spre stnga
(S), toroanele se nfsoar la dreapta (Z) n jurul unui toron sau inim vegetal nfsurat la dreapta sau
stnga.
Cablrile cruce asigur rigiditate mrit cablului datorit sensului opus de nfsurare a srmelor
si taroanelor, dar stabilitatea constructiei lor le acord o larg utilizare.
Cablrile paralele prezint flexibilitate mrit si n acelasi timp srmele din cablrile paralele
sunt mai putin solicitate n timpul ncovoierii cablului.
Prin modul de realizare a nfsurrii cablrile paralele prezint tendinta de dezrsucire,
inconvenient evitat prin asa numita operatie de preformare. Tendinta de dezrsucire se datoreste
tensiunilor elastice interne, care apar la nfsurarea srmelor n toroane si a toroanelor n cablu.
Preformarea asigur trecera srmelor printre trei role asezate convenabil, astfel c prin avansare si
rsucire s capete form elicoidal, identic cu cea pe care o au n cablu. Cablul corect preformat nu se
dezrsuceste, permitnd asezarea la loc a toroanelor desfcute. Preformarea corect prezint
urmtoarele avantaje: flexibilitate mare, permitnd deci organe de nfsurare de diametru mic; variatii
Fig.3.10. Elemente de toronare
Instalaii de ridicat i transportat 18
mici ale pasului de cablare n exploatare; repartitie uniform a efortului n cablu; rezistent mrit la
oboseal; reducerea numrului de srme rupte care nu ies n afara cablului, ceea ce evit deteriorarea
srmelor vecine si a organului de nfsurare; vibratii reduse n exploatare, etc.
3.5.2. Clasificare
Conform STAS 1710 - 75 cablurile din otel se calsific astfel :
a) Dupa forma sectiunii transversale a cablului: cabluri rotunde; cabluri plate.
b) Dupa forma sectiunii transversale a toronului : toron rotund; toron profilat
triunghiular, oval, plat.
c) Dupa natura materialului inimii cablului: cu inim vegetal; cu inim metalic (metalic
independenta); cu inim sintetic; cu inim mineral.
d) Dup sensul de infsurare a cablurilor si toroanelor: dreapta; stnga.
e) Dup pozitia reciproc a sensului de nfsurare a cablului toronului: cablu cu infsurare n
cruce dreapta sau stnga: sensul de nfsurare al toronului este invers cu al cablului; cablu cu
nfsurare paralel dreapta sau stnga: sensuri de nfsurare
identice ale cablului si toroanelor;
f) Dupa felul acoperirii suprafetei srmelor: mat, zincat, cositorit;
g) Dup caracteristicile constructive de baza ale cablurilor:
I. Cabluri rotunde: constructie simpl (nchise, seminchise, deschise); compuse, constructie
dubl (normale, flexibile, combinate, concentrice); compuse, constructie tripl.
II. Cabluri plate.
Cablul rotund este cablul a crei sectiune poate fi nscris ntr-un cerc, astfel nct fiecare
element care formeaz stratul exterior s fie tangent la acest cerc. Diametrul cablului este diametrul
cercului circumscris.
Cablul simplu deschis, (monoton) este ansamblul constituit din unul sau mai multe srme
rotunde dispuse elicoidal, spijinite pe o inima metalic sau vegetal n unul sau mai multe straturi
(fig.3.12.a).
Cablul simplu seminchis (fig.3.12.b), este cablul la care stratul exterior este format din
srme profilate, alternate cu srme rotunde care asigur o nchidere relativ a straturilor interioare,
obtinute din srme rotunde.
Cablul simplu nchis (fig.3.12.c), este cablul la care unul sau mai multe straturi exterioare sunt
alctuite din srme profilate, dispuse s formeze o
suprafat cilindric ct mai neted. Cnd conditiile de
exploatare cer cabluri cu flexibi-litate si elasticitate
maxim, rezistenta mecanic si coeficientul de umplere
ramnnd pe plan secundar se utilizeaz cabluri
compuse (remorcri, sustinere).
Cablurile compuse sunt obtinute prin cablarea mai multor toroane sau a mai multor cabluri
infsurate elicoidal intr-unul sau mai multe straturi.
Cablurile compuse duble construcie normal1, se obtin prin cablarea intr-un singur strat a
mai multor toroane pe o inim, toroanele fiind alctuite din srme de acelasi diametru
Cablurile compuse duble constructie combinat, sunt alctuite din toroane cu srme de diferite
diametre cablate n jurul unei inimi vegetale, metalice sau metalice independente
Cablurile compuse duble constructie concentric, sunt obtinute prin cablarea a mai multor
toroane n dou sau mai multe straturi concentrice
Fig.3.12. Cabluri rotunde
a b c
19
Cablurile de construcie tripl1 sunt formate prin cablarea mai multor cabluri compuse duble
n jurul unei inimi vegetale sau metalice
Cablul plat este cablul cu sectiune dreptunghiular, format din mai multe cabluri, compuse
fiecare din patru toroane cusute simplu sau dublu n acelasi plan, sensul de cablare al cablurilor
alturate fiind alternativ dreapta si stnga. Nu are tendinta de dezrsucire. Se folosesc drept cabluri de
echilibru fiind nlocuite de cablurile rotunde antigiratoare.
3.5.3. Calculul si verificarea cablurilor din otel
Determinarea tensiunilor reale care se dezvolt n sectiunea transversal a cablului din otel,
reprezint o problem dificil din cauza complexittii strii de solicitare. Avnd n vedere toate
acestea, calculele uzuale sunt simplificate, dimensio-narea cablului se face n baza fortei de rupere, iar
verificarea la solicitarea compus (tractiune - ncovoiere) si la durabilitate.
Dimensionarea standardizat1 a cablurilor ( STAS 7526-73 ) se face tinnd seama de
conditiile de functionare (prin ncadrarea n grupele de functionare), solicitrile din cablu si de
materialul cablului.
Diametrul cablului se determin cu relatia

r
1 1
s
F
d k F k
k
= = (3.10)
unde: d - diametrul cablului [mm]; F - forta maxim n cablu [daN]; k
1
coeficient determinat de grupa
de functionare si constructia cablului.
Forta dat de sarcina maxim n cablu se determin tinnd seama de solicitarea static n cablu,
si solicitrile dinamice prin coeficientul de sigurant.
Forta de rupere a cablului se determin cu relatia
F
r
= F k
s
(3.11)
unde: F - forta maxim din ramura de cablu; k
s
- coeficient de sigurant.
Verificarea cablului din oel se face la solicitarea compus de ncovoiere ntindere si
durabilitate.
Efortul unitar la tractiune se determin cu relatia

d
2
F 4
=
A
F
=
ef
t
t

o
(3.12)
unde: F - forta de tractiune din ramura de cablu; A - aria efectiv ( activ ) a cablului.

s
2
Q
k
F =
k
(3.13)
unde: Q - sarcina maxim care revine pe ramura de cablu si se determin tinnd sema de sarcina de
ridicat si de numarul de ramuri de cablu; k
s
- coeficient de sigurant; k
2
- coeficient de cablare.
Efortului unitar la ncovoiere se determin conform legi lui
Hooke
E =
i
c
o
(3.14)
unde: c - alungirea relativ medie a fibrei; E -modulul de elasticitate
longitudinal al materialului.
Alungirea relativ a fibrei exterioare determinat de ncovoierea
cablului pe organul de nfsurare sau ghidare (fig.3.13) este

L - L
=
L
'
c (3.15)
Fig.3.13. Calculul
alungirii relative
o
u
S
S
L=AB L
'
=CE
D
C
A
B
E
Instalaii de ridicat i transportat 20
unde: L = AB =( D/2 + d); u-lungimea fibrei exterioare dup ndoire; L
'
= CE = (D/2 + d/2)u-
lungimea fibrei medii a sectiunii considerate; D - diametrul organului de nfsurare sau ghidare; d -
diametrul cablului; u - unghiul de nfsurare.
Alungirea relativ a fibrei considerate devine

( D/2 + d ) - ( D/2 + d/2 ) d/2
= =
( D/2 + d ) D/2 + d
o o
c
o
. (3.16)
Deoarece D/2 d, se obtine
d / D c ~ . (3.17)
n cazul unei mpletiri perfect rigide, cnd srmele n toron, respectiv toroanele n cablu
lucreaz ca o bar de diametru d (fig. 3.14.a):

i
d
= E
D
o
. (3.18)
iar n cazul unei impletiri n care srmele lucreaz independent (fig.3.14.b) se obtine

i
= E
D
o
o
. (3.19)
Cazul real de mpletire este ntre cele dou cazuri
extreme, astfel c efortul la ncovoiere se
corecteaz cu admiterea unui coeficient '', care
dup BACH are valoarea 3/8, tinnd seama de
impletirea cablului:
i
= E
D
o
|
o
. (3.20)
unde: D
min
- diametrul minim al organului de
ghidare sau nfsurare; o - diametrul srmei din toron.
Efortul total la care este supus cablul la solicitarea compus este:

tot t i
ef min
F
= + = + E
A D
o
|
o o o
. (3.21)
Astfel se obtine conditia de verificare

r
a
ef min s
F
+ E =
A D k
o
o
| s
o
(3.22)
unde: o
r
- efortul unitar de rupere la tractiune a materialului; k
s
- coeficient de sigurant.
Verificarea la durabilitate a cablurilor este necesar pentru determinarea duratei de viat a
cablurilor. Practica exploatarii masinilor de ridicat a
aratat c srmele cablului ncep s se rup dupa un
anumit timp independent de faptul c acesta rezist
bine la solicitrile statice.
Cauza o constituie fenomenul de oboseal a
mate-rialului, constatndu-se o crestere a
durabilittii cablului la nfsurarea unui numr mai
mic de role, n acelasi sens, precum si cu mrirea
coefici-entului de sigurant.
Durabilitatea de serviciu a cablurilor pentru un acelasi numr de indoituri depinde de raportul
D
min
/d, constatndu-se c pentru un acelasi raport durabili-tatea cablului este aproximativ invers
proportional cu numrul de indoiri pe unitatea de timp. Se numeste ndoitur trecerea cablului din
forma rectilinie ntr-o form curb sau invers. Indoirea n sens invers (in sens contrar indoirii
Fig.3.14. Eforturi la ncovoiere
o
-o
im
D
m
i
o
im
o
o
o
iM
d
-o
iM
D
m
i
Fig.3.15. Num+rul de ndoituri
N
p
=5
0
1
2-3
5-6
4
7
Q
a
2-3
5-6
1
0
4
7
b
0
1 2
5
3
6
Q
c
2
5
1
0
4
6
d
N
p
=7
21
precedente) reduce la jumatate durabilitatea sau este echivalent cu dou ndoiri. Cunoscnd schema
de infsurare se determin numul de ndoituri (fig.3.15).
Din cercetrile fcute s-a constatat c pentru mrirea durabilittii cablului cu numar diferit de
indoiri, este necesar ca influenta ndoirilor s fie compensat prin modificarea corespunzatoare a
raportului D
min
/d ( tab. 3.1.):
tab. 3.1
Numrul de
ndoituri se
consider 1 la
prsirea tamburului, 1 la fiecare indoire n acelas sens si 2 la fiecare schimbare a sensului de
nfsurare.
Verificarea la durabilitate a cablurilor se face cu relatia:
D=Z
r
/ N (3.23)
unde: Z
r
- numrul de ndoiri pn la rupere determinat experimental functie
de coeficientul de sigurant si de raportul D/o ( fig.3.16 ); N - numrul de
ndoiri pe an al cablului n exploatare functie de schema de montaj si durata
de functionare.
Fixarea cabluriloe se poate face n functie de utilizarea lor prin: ochet
prin mpletire sau matisare, fixare cu cleme, manson turnat, manson cu o pan, manson cu dou pene.
3.5.4. Calculul cablurilor pentru instalatiile de extractie
Instalatiile de extractie sunt destinate transportului pe vertical sau plan nclinat a materialelor
sau persoanelor. Dup numrul cablurilor de care este suspendat sarcina, instalatiile de extractie pot fi
monocablu sau multicablu.
Calculul cablurilor de extractie se efectueaz n baza sarcinii
statice maxime aplicate cablurilor cu verificarea coeficientului de
sigurant. Pentru indstalatia de extractie cu cablu de echilibrare
(fig.3.18) se cunoaste: Q
t
= Q
c
+Q
u
- sarcina static total (cabin,
colivie, skip, sarcin util); q - greutatea pe metru a cablului de
extractie; q
1
- greutatea pe metru a cablului de echilibrare.
n lipsa cablului de echilibrare (q
2
=0), situatia cea mai
dezavantajoas este cnd vasul de extractie se gseste la orizontul
infertior

o
q
x
k
= Hxq + Q = qxH + Q = Q
1
s
r
t t max
(3.24)
Greutatea minim necesar pe metru liniar a cablului de
tractiune este
H -
k
Q
= q
s
x
r
t
1

o
(3.25) unde: o
r
- rezistenta de rupere a srmei la tractiune Kgf/mm
2
; -
greutatea specific a cablului Kgf/mm
3
; k
s
- coeficient de sigurant.
Cunoscnd greutatea pe metru a cablului de extractie se determin aria:

2
max s
r
Q k d q
A
4
t
= = =
o
. (3.26)
Cunoscnd sectiunea se determin diametrul:
Nr.module 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16
D
m
/d 16 20 23 25 26,5 28 30 31 32 33 34 35 36 37 37,5 38
Fig.3.16. Dependea
Z
r
= f(D/<)
Z
r
k
s1
D/ o
k
s2
k
s3
Fig.3.18 Instalaie de extracie
cu roat+ de friciune
D
H
H
-
x
x
q
1
q
2
Q
c
+Q
u
Q
c
Instalaii de ridicat i transportat 22
max s
r
4Q k
d =
to
. (3.27)
Cunoscnd greutatea pe metru a cablului se alege din standard un cablu cu greutate pe metru
liniar cel putin egal cu cea rezultat din calcul.
Tinnd seama de sarcina real minim de rupere a cablului S
t
, se recalculeaz coeficientul de
sigurant (care trebuie s fie mai mare dect cel prevzut prin norme ISCIR), cu relatia

STAS
' t
s
t
S
k
Q q H
=
+
. (3.28)
Se determin gradul de neechilibrare static a sistemului de extractie, functie de cinematica
instalatiei (k
d
)
e
d u
qH
k Q
A = . (3.29)
Pentru A ~ 0,55 .. 0,65, se recomand utilizarea cablurilor de echilibrare (q
2
> 0), obtinndu-se

( )
2 1
e
d u
q q H
k Q

A = . (3.30)
Sub propria greutate cablul se poate rupe. Considernd L
0
lungimea, iar G
0
greutatea proprie
sub care se poate rupe cablul, se obtine

0 0 r
= q = A
G L o
pentru care uzual 100
1
~

(3.31)
de unde se determin lungimea pentru care sub propria greutate cablul se rupe

0 r
A
r
= 100 [m]
L
q
o
~
o
. (3.32)
Pentru instalatiile multicablu sarcina aplicat este
Q
t
/ n (3.33)
unde n reprezint numrul cablurilor de tractiune.
Inconvenientul major al utilizrii acestei solutii este repartitia inegal a sarcinii de ridicat, ceea
ce determin solicitri diferite ale cablurilor si chiar ruperea cnd sarcina este preluat de un singur
cablu.
Pentru instalatiile de transport pe plan nclinat (fig.3.19), tinnd seama de componentelor
fortelor date de sarcin si greutatea cablului se obtine
r
max
q
= Q(sin + f cos ) + q L (sin + cos ) = Q
k
s

o
o o o o (3.34)
unde: >f - coeficientul de frecare cu rostogolire al rotilor;
> - coeficientul de frecare al cablului pe role sau vatra
putului;
>L - lungimea nclinat a putului.
Greutatea pe metru a cablului de tractiune:
t
r
s
(sin + f cos ) Q
q
- H (sin + cos )
k
o o
=
o
o o

. (3.35)
Diametrul cablului nou nentins este superior cu 2 - 5% fat de cel teoretic (cuprinznd toate
tolerantele de fabricatie) astfel c dup un timp de functionare prin punerea n serviciu a srmelor si
toroanelor se ajunge la valoarea diametrului teoretic.
Fig.3.19. Explicativ+ transport
pe plan inclinat
Q
t
qL
u
F
L