Sunteți pe pagina 1din 64

Cuprins

CAP. I DREPTUL DE PROPRIETATE. CONSACRARE CONSTITUTIONALA. NECESITATEA OCROTIRII DREPTULUI PRIN MIJLOACE PENALE REGLEMENTARI IN MATERIE IN LEGISLATIA PENALA AUTOHTONA. RETROSPECTIVA.

CAP.II INFRACTIUNI CONTRA PATRIMONIULUI. ASPECTE GENERALE SI COMUNE.

CAP. III TALHARIA. ANALIZA. CONCEPTE SI CARACTERIZARI. OBIECTUL JURIDIC SI OBIECTUL MATERIAL. SUBIECTUL ACTIV SI SUBIECTUL PASIV. FORME. MODALITATI. SANCTIUNI.

CAP. IV ALTE DIMENSIUNI. ASPECTE PROCESUALE. ASPECTE CRIMINOLOGICE.

Pagina 1 din 64

Pagina 2 din 64

Aspecte privind talharia si ocrotirea dreptului prin mijloace penale

CAP.I. DREPTUL DE PROPRIETATE.

Consacrare contitutionala.

Dreptul de proprietate este un drept fundamental de veche traditie in catalogul drepturilor si libertatilor cetatenilor.Dreptul de proprietate este garantat fiecarui cetatean. In continutul acestui drept cuprindem dreptul persoanei fizice de a dobandi o proprietate, de a se folosi si de a dispune liber in legatura cu proprietatea sa si, de a putea transmite dreptul sau altuia. Constitutia impune autoritatilor publice obligatia de respecta si ocroti dreptul de proprietate, recunoscandu-se de fapt ca orice persoana fizica, orice om are dreptul la proprietate. Realizarea dreptului de proprietate presupune obligatia statului de a garanta si apara proprietatea obtinuta pe cai licite.Autoritatile publice trebuie sa ia toate masurile posibile si rezonabile pentru a ocroti dreptul de proprietate. Prin exercitarea dreptului de proprietate, cetateanul nu trebuie sa incalce drepturile altora, ordinea publica si, mai nou, sa nu aduca atingere, prin actiunile sale, mediului inconjurator. Constitutia Romaniei, in art.41, garanteaza dreptul de proprietate precum si creantele asupra statului, ocrotind in mod egal proprietatea privata, indiferent de proprietar. Exprimand realitatea conform careia nu exista drepturi absolute, Constitutia da legii posibilitatea de a stabili continutul si limitele dreptului reglementat prin art.41 din Constitutie.

Necesitatea ocrotirii dreptului prin mijloace penale.

Pagina 3 din 64

In sistematizarea normelor din partea speciala a Codului Penal roman adoptat in 1968,legiuitorul a folosit criteriul obiectului juridic sau astfel spus, a valorii sociale orotite prin aceste norme si, implicit, lezate sau puse in pericol prin savarsire faptelor incriminate. Plecandu-se de la acest criteriu, normele partii speciale ale Codului Penal au fost ierarhizate dupa importanta obiectului juridic si grupate in unsprezece titluri. Fiecare titlu reuneste in cuprinsul sau un numar de norme penale speciale care incrimineaza fapte antisociale indreptate impotriva unei anumite valori sociale.Astfel spus, fiecare titlu al partii speciale reuneste incriminari ce au un obiect juridic generic comun. Studiile nomelor penale speciale se face, in primul rand, prin prisma celor prevazute in normele penale generale, dar in elaborarea, interpretarea si aplicarea lor trebuie avute in vedere foarte multe aspecte care tin de specificul lor, cum ar fi valoarea sociala ocrotita prin intermediul normelor de incriminare, natura, sfera de cuprindere, locul pe care-l ocupa in ierarhia valorilor sociale.Orotirea relatiilor sociale devine, in acest mod, obiectul reglementarii normelor penale specifice. De asemenea, ocrotirea acelorasi relatii sociale poate forma obiectul reglementarii si a altor norme juridice apartinand dreptului constitutional, dreptului international, dreptului civil, dreptului familiei. Din aceste norme de ocrotire juridica a relatiilor sociale, ocrotirea prin mijloacirea dreptului penal este cea mai energica, mai eficienta, in acelasi timp, ea fiind ultima ratio deoarece dreptul penal nu intervine decat acolo unde alte mijloace de ocrotire s-au dovedit ineficiente. Normele penale speciale coopereaza cu celelalte norme juridice la ocrotirea celor mai importante valori sociale considerate ca atare la un moment dat. Exista, de asemenea, o legatura indisolubila intre normele penale speciale si normele morale pentru ca orice infractiune, inainte de a fi o manifestare ilegala apare, de regula, ca o manifestare imorala. De astfel, starea de imoralitate individuala si colectiva este o premisa a starii de legalitate, in general, si a starii de legalitate in materie penala, in special(1) Dreptul penal are, dupa cum rezulta din dispozitiile primului articol din Codul Penal, un rol deosebit de important in ceea ce priveste apararea

valorilor fundamentale ale societatii. Acest rol al dreptului penal se evidentiaza cu mare pregnanta in partea sa speciala, deoarece aceasta parte a dreptului penal, reflectand interesele

Pagina 4 din 64

fundamentale ale societatii, stabileste in normele pe care le cuprind, faptele prin care se incalca interesele precum si sanctiunile ce se aplica celor ce le savarsesc. Codul Penal prevede si sanctioneaza cu severitate faptele indreptate impotriva atributelor esentiale ale fiintei si personalitatii umane, ca si pe cele indreptate impotriva celorlate drepturi si libertati ale omului, normele penale apara dreptul persoanelor de proprietate, precum si viata, integritatea corporala si sanatatea, libertatea si demnitatea persoanei.(2)

Reglementari in materie in legislatia penala autohtona. Retrospectiva. Primele legi scrise aparute in spatiul Carpato Danubiano -Pontic au apartinut getodacilor dar, din pacate, acestea nu s-au pastrat.Marturii in privinta existentei acestor legi sunt amintite de Iordanes, care arata ca regele dac Burebista si-a luat ca ajutor pe Deceneu si a dat poporului legi scrise.Insa, datorita faptului ca aceste legi nu s-au pastrat, nu avem prea multe detalii despre cuprinsul lor.(3) Odata cu infrangerea dacilor de catre armatele romane, regulile dreptului roman sunt extinse si in noua provincie, acestea aplicandu-se partial, chiar si dupa retragerea armatei romane, in perioada navalirii populatiilor barbare, migratoare, prioritate avand totusi obiceiul sau normele juridice proprii Deoarece, in perioada de cristalizare si formare a statelor feudale romanesti, continua sa aiba aplicare dreptul cutumiar, primele legiuiri intru totul romanesti apar la mult timp dupa formarea acestor state, ele fiind Cartea romaneasca de invatatura de la pravilele imparatesti, aparuta la Iasi in anul 1646 si Indreptarea legii aparuta in anul 1652, la Targoviste. In perioada feudala se extinde treptat represiunea penala cuprinzand in sfera sa toate faptele prin care se putea aduce atingere patrimoniului. Furturile marunte se pedepseau cu biciuirea, insa la al treilea furt se aplica pedeapsa cu moartea. Daca furturile erau grave se aplica pedeapsa cu moartea inca de la primul furt. Aceasta asprime a pedepselor arata frecventa si gravitatea unfractiunilor.

In vechiul drept romanesc au existat reglementari foarte detaliate referitoare la infractiunile contra patrimoniului in lucrari, cum ar fi: Pravilele lui Vasile Lupu , Codicele penal al lui Alexandru Sturza in Moldova si al lui Barbu Stirbei in Muntenia.
Pagina 5 din 64

Ultima legiuire feudala, pe cuprinsul statelor romanesti, a fost Legiuirea lui Caragea , lege care a intrat in vigoare la 1septembrie 1818 si s-a aplicat pana la 1decembrie 1865.In cadrul acestei legi se gasesc dispozitii cu privire la infractiunile contra patrimoniului. Iesirea din vigoare a Legiuirii Caragea coincide cu inceputul dreptului penal roman modern, inceput marcat de aparitia Codului Penal de la 1865, Cod ce realizeaza unificarea legislatiei romane din Principate. Acest Cod este copiat, in mare parte, dupa Codul Penal francez de la 1810, avand insa si unele imprumuturi din Codul prusian de la 1851. Spre deosebire de modelul sau francez, Codul Penal de la 1865, nu prevedea pedeapsa cu moartea si nici confiscarea averii sau pedepse corporale, caracteristici care au condus pe unii autori sa-l aprecieze ca fiind cea mai blanda lege penala din Europa, la acea data.(4) In perioada de aplicare a acestui Cod, dupa Marea Unire de la 1918, au ramas in vigoare si unele dispozitii din Codul transivanean si bucovinean, acestea aplicandu-se pana la unificarea legislatiei penale romane, unificare ce s-a realizat abia in anul 1936 prin aparitia Codului Penal Carol al-II-lea, cod ce are meritul de a fi primul cod penal romanesc. Acest cod a realizat un progres insemnat in evolutia dreptului penal, fiind elaborat pe baza principiilor democratice si progresive confirmate de practica. Codul penal roman din 1936 cuprinde materia infractiunilor contra patrimoniului in Cartea II, Titlul XIV Infractiuni contra patrimoniului sistematizat in cinci capitole, dupa cum urmeaza; cap.I Furtul; cap.II Talharia si pirateria; cap.III Delicte contra patrimoniului prin nesocotirea increderii; cap. IV Stramutarea de hotar, desfiintarea semnelor de hotar, stricaciuni si alte tulburari aduse proprietatii; cap. V Jocul de noroc, loteria si specula contra economiei publice.

Paralel cu prevederile Codului penal din 1936 au existat si anumite infractiuni contra patrimoniului prevazute in legi speciale Codul Justitiei Militare, Codul Comercial, Codul Silvic. Dupa instaurarea regimului de dictatura al regelui Carol al- II lea, in 1938, regim care a deschis epoca regimurilor totalitare in Romania, epoca incheiata la 22 decembrie 1989, dreptul penal a fost folosit in scopurile politice ale acestor regimuri.(5)
Pagina 6 din 64

In acest context a fost adoptat Decr. Nr.192/1950, in continutul caruia s-a definit notiunea de obstesc si implicit si aceea de avut obstesc.Prin acest act a fost introdus in Titlul XIV al Codului Penal din 1936 un nou capitol Unele infractiuni contra avutului obstesc.Actul normativ a marcat momentul in care apare prima oara o orotire discriminatorie a patrimoniului dupa cum acesta era considerat particular sau obstesc. Modificarile aduse Codului penal prin legi speciale, dupa 23 august 1944, pentru adaptarea la noul sistem comunist au umarit ideologizarea acestuia, trasformarea lui in instrument al politicii de reprimare a persoanelor periculoase pentru regimul comunist. Pe acest fond politic nepotrivit pentru o stiinta penala integra, la 1ianuarie1969 intra in vigoare un nou Cod penal al Romaniei.Autorii acestui Cod penal, n-au facut decat sa consacre mai departe aceasta conceptie de orotire diferentiata a patrimoniului. De aceea, in Titlul III al acestui Cod penal au fost prevazute Infractiunile contra avutului particular iar in TitlulIV Infractiunile contra avutului obstesc. Desi elaborat sub influenta ideologiei marxiste, s-a detasat in mare masura de ea si a consacrat principiile de politica penala moderne, intalnite in toate legislatiile contemporane.(6) Sunt consacrate, astfel, principiile legalitatii incriminarii si pedepsei, precum si principiul raspunderii penale personale intemeiate pe vinovatie, fiind receptate ideile scolilor clasice, pozitiviste si noii aparari sociale, reusind, in acest fel, sa se alinieze la curentele dreptului penal contemporan. Dispozitiile actualului Cod penal, cu privire la infractiunile contra patrimoniului, comparate cu cele din Codurile penale moderne si contemporane,nu contin diferente profunde din punct de vedere al continutului normativ.

CAP II. ASPECTE GENERALE SI COMUNE PRIVIND INFRACTIUNILE CONTRA PATRIMONIULUI.

In cadrul Codului Penal o parte importanta din acesta se refera la faptele care aduc atingere proprietatii. Faptele indreptate impotriva proprietatii sunt prevazute si sanctionate prin dispozitiile cuprinse in Titlul III din Codul Penal. Manifestarile pagubitoare au fost sanctionate in toate sistemele socio-politice, deosebirile de reglementare si de tratament datorandu-se particularitatilor proprii fiecarei societati in parte. In cadrul Codului Penal adoptat in anul 1969 exista un capitol distinct
Pagina 7 din 64

reglementat in Titlul IV si intitulat Infractiuni contra avutului obstesc in care erau incriminate faptele care aduceau atingere avutului obstesc. In prezent, odata cu adoptarea Constitutiei, s-a considerat ca TitluIV din Codul Penal este implicit abrogat, fiind neconstitutionala protectia speciala a avutului public.Prin decizia nr.1/1993(publicata in M. Of nr232 din 23 noiembrie 1991) Curtea Constitutionala a statuat ca dispozitiile din Codul Penal referitoare la infractiunile contra avutului public, sunt abrogate partial ,si in consecinta urmeaza a se aplica numai cu privire la bunurile prevazute de art.135,alin 4 din Constitutie, respectiv : bogatiile de orice natura ale subsolului; caile de comunicatie; spatiul aerian; apele cu potetial energetic;plajele;marea teritoriala; resursele naturale ale zonei economice si platoului continental. Prin art1 pct 100 din Legea nr.140/1996, legea de modificare si de completare a Codului Penal, a fost abrogat intreg Titlul IV cuprinzand infractiunile contra avutului obstesc.Ca urmare a acestor modificari ,faptele indreptate impotriva patrimoniului public sau privat sunt reprimate prin prevederile Titlui III Infractiunile contra patrimoniului In cadrul sistemului de drept romanesc ,patrimoniul este ocrotit, in primul rind, printrun intreg ansamblu de mijloace extrapenale, civile si de alta natura. Impotriva faptelor care prezinta un grad mai ridicat de pericol social, patrimoniul este ocrotit prin incriminarea faptelor care ii aduc atingere. In cadrul Titlului III intitulat Infractiuni contra patrimoniului infractiunile au fost grupate de catre doctrinari in trei mari grupe: 1/

_ fapte de sustragere din care fac parte infractiunile de furt, talharie ,piraterie, tainuire si delapidare. - fapte de frauda care constau in infractiunile de abuz de incredere, gestiune frauduloasa,inselaciune si insusirea bunului gasit. _fapte de samavolnicie cum ar fi : infractiunile de distrugere si de tulburare de posesie. In cadrul infractiunilor contra patrimoniului, furtul reprezinta infractiunea tipica, unele dintre aceste infractiuni imprumutand elementele caracteristice ale acerstei infractiuni.(2) Obiectul juridic generic al infractiunilor din Titlul III este constituit din fasciculul de relatii sociale ce privesc patrimoniul public sau privat si care se cer ocrotite impotrva diverselor actiuni cu efecte prejudiciante indreptate impotriva acestuia(3) sau obiectul juridic generic il constituie relatiile sociale a caror formare, desfasurare si dezvoltare sunt asigurate prin apararea patrimoniului(4).
Pagina 8 din 64

In terminologia legii penale notiunea de patrimoniu nu are acelasi inteles ca si in dreptul civil. Astfel,in dreptul civil patrimoniul este format din totalitatea drepturilor si obligatiilor pe care le are o persoana si care au o valoare economica, adica pot fi evaluabile in bani(5) Din cuprinsul patrimoniului fac parte bunurile corporale si incorporale, bunurile consumptibile si fungibile, mobile sau imobile. In dreptul penal notiunea de patrimoniu, in legatura cu infractiunile care se pot comite impotriva acestuia are un inteles mai restrans si se refera la bunuri nu ca universalitate, ci in individualitatea lor susceptibilee de a fi apropriate de catre faptuitor prin mijloace frauduloase sau de a fi distruse, deteriorate , tainuite, gestionate fraudulos(6). Pasivul patrimoniului , respectiv datoriile unei persoane, nu reprezinta, de regula, nici un interes pentru cei care se dedau la fapte de incalcare a patrimoniului, chiar daca pasivul face parte din patrimoniu. Conceptul de patrimoniu are un continut si o sfera mult mai larga decat acela de proprietate,el insumand toate drepturile reale, toate drepturile cu caracter patrimonial, toate obligatiile, precum si orice situatie care prezinta chiar numai o aparenta de drept(7). In doctrina si practica judiciara s-a exprimat opinia dominanta(8) conform cu care posesia nelegitima este si ea ocrotita deoarece nimeni nu poate sustrage bunuri din patrimoniul altuia pe motiv ca vede in titularul patrimoniului lezat un posesor nelegitim.Tot in acelasi sens(9), dispozitia legale nici macar nu pretinde ca posesia sau detentia bunlui sa fie legitima.

In afara obiectului juridic comun, infractiunile contra patrimoniului au si un obiect juridic special, constand in anumite relatii sociale cu caracter patrimonial. Astfel, in cazul furtului , a tulburarii de posie legiuitorul a urmarit prin incriminarea faptei sa ocroteasca posesia asupra bunurilor in cazul abuzului de incredere, gestiunii frauduloase, inselaciunii, insusirii bunului gasit, increderea si buna credinta pe care trebuie sa se bazeze relatiile sociale cu caracter patrimonial (10). Deasemenea, in cazul altor fapte, infractiunile contra patrimoniului pot avea ca obiect juridic secundar relatiile sociale aparate ,in principal, prin incriminarea unor fapte care fac parte din alte categorii de infractiuni, cum ar fi, de exemplu,talharia care are ca obiect juridic secundar relatiile sociale ocrotite prin incriminarea amenintarii(aart 193 Cp) sau prin incriminarea lovirii sau a altor violente (art 180Cp). Infractiunile contra patrimoniului au, in afara obiectului juridic, si un obiect material, deoarece, in cazul acestor infractiuni, relatiile sociale ocrotite de lege sunt vatamate prin exercitarea activitatii incriminate asupra unui anumit bun. Obiectul material al infractiunilor din
Pagina 9 din 64

cadrul TitluluiIII este constituit din insusi bunul asupra caruia se indreapta actiunea ilicita . De regula,acest bun se gaseste in patrimoniul unei persoane fizice sau juridice. Bunul care poate constitui obiect material al acestor infractiuni se caracterizeaza in cazul fiecareia dintre ele prin anumite trasaturi: bun mobil aflat in posesia altuia, in cazul furtului;bun mobil aflat in posesia faptuitorului sub orice titlu, in cazul abuzului de incredere; bun iesit din posesia altuia fara voia acestuia, in cazul insusirii bunlui gasit(11). La unele infractiuni ,cum ar fi :furt, insusirea bunului gasit ,abuz de incredere, delapidare, talharie si tainuire, obiectul material este constituit intotdeauna dintr-un bun mobil,pe cand la alte infractiuni inselaciune, distrugere, gestiune frauduloasa obiectul material poate fi atat bun mobil cat si bun imobil iar la infractiunea de tulburare de posesie bunul ce formeaza obiectul material poate fi numai bun imobil. Exista unele infractiuni unde, pe langa obiectul material principal, specific infractiunilor contra patrimoniului apare si un obiect material adiacent cum ar fi, de exemplu: corpul persoanei violentate fizic la infractiunile de talharie si de piraterie. La infractiunile contra patrimoniului , subiectul activ nemijlocit autorul- ,este, de regula , necircumstantiat de text. Deci, pentru a fi subiect activ al infractiunii , persoana care savirseste fapta solciamente periculoasa nu trebuie sa aiba o anumita calitate . Exista totusi unele infractiuni cum ar fi infractiunea de delapidare la care subiectul activ se cere a fi calificat respectiv functionar. Subiect activ in cazul unora din aceste infractiuni poate fi si proprietarul bunului: in cazul furtului daca bunul s-a aflat in posesia legitima a altuia, in cazul formelor agravate a distrugerii intentionate daca sunt indeplinite conditiile prevazute in art. 217 alin.2, 3 si 4 Cp . Infractiunile patrimoniale sunt susceptibile de a fi savirsite in toate formele participatiei penale - coautorat , complicitate, instigare - cu precizarea ca unele infractiuni ca de exemplu: abuz de incredere, inselaciune, delapidare pentru a ne afla in prezenta coautoratului este necesar ca toate persoanele care savirsesc acea infractiune in calitate de coautor sa aiba aceeasi calitate ceruta de text pentru subiectul activ . La aceste infractiuni pentru a putea avea calitatea de complice sau de instigator nu este necesar ca acea persoana sa indeplineasca conditiile cerute de lege pentru a fi subiect activ. Persoana fizica sau juridica care sufera o paguba in urma savirsirii infractiunii constituie subiect pasiv al infractiunilor contra patrimoniului (12). Deci reprezinta subiect pasiv al infractiunilor patrimoniale persoana fizica sau juridica de drept privat cit si statul in caz bunurilor ce fac obiectul exclusiv al proprietatii publice sau Regiile Autonome care au primit
Pagina 10 din 64

spre administrare bunuri apartinind proprietatii publice sau Societatile comerciale care au primit bunuri proprietate publica sub forma concesionarii sau a inchirierii ( 13). In cazul infractiunilor de talharie si de piraterie pe langa persoana al carui patrimoniu a fost lezat si care este subiectul pasiv principal poate exista si un subiect pasiv secundar reprezentat de persoana care ,fara a fi direct lezata in patrimoniul sau, sufera violentele exercitate de catre faptuitor. Infractiunile contra patrimoniului constau in fapte variate, descrise in textele de incriminare, prin care se aduce atingere patrimoniului.Elementul material al laturii obiective al acestor infractiuni consta cel mai frecvent dintr-o actiune: actiune de luare, in cazul furtului, actiune de inducere in eroare, in cazul inselaciunii. Aceste actiuni se pot savarsi atat prin acte comisive, cat si prin acte omisive. Elementul material al infractiunilor patrimoniale, poate consta mai rar, si intr-o inactiune, in cazul infractiunii de insusire a bunului gasit. Uneori elementul material se infatiseaza sub forma unei singure actiuni, in cazul infractiunii de furt, alteori sub forma a doua sau mai multe actiuni alternative, in cazul infractiunii de distrugere, tainuire, abuz de

incredere sau sub forma a doua sau mai multe actiuni cumulative, la infractiunea de talharie, piraterie, ori dintr-o singura actiune sau inactiune alternative, la infractiunea de insusire a bunului gasit. Unele infractiuni contra patimoniului au un caracter complex deoarece in continutul lor intra ca element constitutiv sau ca circumstanta agravanta fapte care altfel sunt incriminate ca infractiuni distincte. Astfel talharia include, in forma sa simpla, furtul prevazut in art.193 Cp si lovirea sau alte violente, prevazute in art.180 Cp. In raport cu specificul fiecarei actiuni care formeaza elementul material al infractiunii, infractiunile contra patrimoniului se impart in:(14) fapte de sustragere , care cuprind: infractiunea de furt, de piraterie, de tainuire; fapte de frauda din care fac parte: infractiunile de abuz de incredere, inselaciune, delapidare, gestiune frauduloasa, insusirea bunului gasit; fapte de samavolnicie care sunt formate din infractiunile de distrugere, tulburare de posesie. Realizarea laturii obiective a infractiunilor contra patrimoniului nu este subordonata vreunei conditii referitoare la locul sau timpul savarsirii faptei, exceptie face numai infractiunea
Pagina 11 din 64

de piraterie, in cazul careia fapta trebuie savarsita asupra unei nave aflate in marea libera sau intr-un loc nesupus jurisdictiei nici unei tari(15). Urmarea socialmente periculoasa sau urmarea imediata consta, de regula, in producerea, provocarea unor pagube in patrimoniul unei persoane fizice sau juridice private, ori al unei persoane juridice publice. La unele infractiuni, cum ar fi talharia, pirateria si tainuirea, apare si o alta urmare imediata ce se rasfrange asupra valorilor sociale ocrotite in mod adiacent in norma de incriminare. Deci,in cazul talhariei si pirateriei, urmarea imediata consta si in producerea de vatamari ale integritatii corporale sau sanatatii victimei ori in decesul victimei. Raportul de cauzalitate, la unele dintre infractiunile patrimoniale, ca de exemplu, furt, talharie,piraterie, insusire a bunului gasit, rezulta din insasi materialitatea faptei ex re - , el nu mai trebuie sa fie dovedit. Insa, la altele, cum ar fi: abuz de incredere, delapidare, inselaciune, raportul de cauzalitate trebuie sa fie dovedit, trebuie sa se dovedeasca ca intre actiunea faptuitorului si paguba produsa exista o legatura.

In ceea ce priveste latura subiectiva, forma de vinovatie cu care se savarsesc aceste infractiuni este intentia.Iar la unele infractiuni furt, talharie, inselaciune forma de vinovatie este intentia calificata, deoarece faptuitorul savarseste infractiunea pentru a atinge un anumit scop. Intentia,la unele dintre aceste infractiuni, furt, talharie, inselaciune, nu poate fi decat directa, pe cand la altele- distrugere intentia poate fi atat directa cat si indirecta(16).In cadrul infractiunilor contra patrimoniului un singur gen de infractiuni se savarseste din culpa si anume infractiunea de distrugere din culpa. Infractiunile contra patrimoniului, realizandu-se prin actiuni savarsite cu intentie, sunt susceptibile de desfasurare in timp, astfel incat sunt posibile, atat actele de pregatire, cat si tentativa. Referitor la actele de pregatire, desi acestea este posibil sa fie infaptuite, legiuitorul, prin neinscrierea unor dispozitii de acest gen in Codul Penal, a considerat de cuviinta sa nu treaca la sanctionarea lor. Ele dobandesc insa relevanta penala daca s-a trecut la executarea infractiunii si daca au fost efectuate de alta persoana decat autorul. Tentativa este posibila in cazul infractiunilor contra patrimoniului cu exceptia infractiunilor de distrugere din culpa si de insusire a bunului gasit in modalitatea omisiva de savarsire. Consumarea infractiunilor patrimoniale are loc in momentul in care executarea actiunii este dusa pana la capat, producandu-se si urmarea imediata specifica acestor infractiuni. Unele din infractiunile contra patrimoniului cum ar fi, de exemplu furtul de curent electric,pot
Pagina 12 din 64

imbraca forma unei infractiuni contra patrimoniului sunt susceptibile de savarsire in forma continuata. In asemenea cazuri, in afara momentului consumarii, exista si un moment al epuizarii, care este momentul incetarii actiunii sau momentul savarsirii actiunii. Infractiunile contra patrimoniului sunt prevazute cu pedepse diferite. Astfel, unele sunt sanctionate cu pedeapsa inchisorii, ale carei limite variaza de la o infractiune la alta, pe cand altele sunt prevazute cu pedepse alternative- inchisoare sau amenda. Aceste infractiuni, de regula, se urmaresc din oficiu. Exista si unele exceptii, cand actiunea penala se pune in miscare numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate (ex: furtul urmarit la plangerea prealabila apersoanei vatamate art.210 Cp ) In cazul unor infractiuni contra patrimoniului legea prevede, in afara formei simple, si unele forme mai grave, calificate sau agravate. In cazul furtului, in afara formei simple prevazute in art.208 Cp, sunt prevazute in art.209 Cp mai multe forme calificate ale acestei infractiuni. In cazul talhariei, pirateriei, inselaciunii, distrugerii intentionate si al distrugerii din culpa sunt prevazute si forme agravate. Circumstantele care atribuie acestor infractiuni caracter calificat sau agravat se refera, fie la obiectul material sau subiectul infractiunii, fie la latura obiectiva a acesteia. Formele calificate sau agravate ale infractiunilor contra patrimoniului sunt prevazute cu pedeapsa inchisorii, care are insa limite mai ridicate, iar in unele cazuri si cu pedeapsa complimentara a interzicerii unor drepturi.

3.2.2. OBIECTUL MATERIAL.

Talharia,fiind o infractiune complexa, implicit obiectul material poate fi privit atat in raport cu actiunea principala de furt, cat si in raport cu actiunea adiacenta de voilenta, amenintare sau alte constrangeri. In raport cu actiunea principala, obiectul material al infractiunii de talharie este acelasi cu cel de la infractiunea de furt, respectiv un bun mobil, un lucru avand o valoare patrimoniala, susceptibil de a fi sustras.

Pagina 13 din 64

Infractiunea de furt si implicit infractiunea de talharie are ca obiect material, bunul mobil aflat in posesia sau detentia altuia asupra caruia s-a efectuat actiunea de sustragere, de luare fara drept. Prin bun mobil se intelege bunul care poate fi deplasat, transportat dindtr-un loc in altul, fara a-si modifica valoarea.Orice lucru mobil, atata timpcat se afla situat de fapt in sfera patrimoniala a unei persoane, implica prezumtia ca el satiaface o necesitate a acelei persoane(15). Formeaza obiectul material principal al infractiunii de talharie numai bunurile mobile corporale.Legea asimileaza bunurilor mobile si inscrisurile, precum si energiile cu valoare economica, sunt asimilate bunurilor mobile acele energii care au valoare economica si care sunt susceptibile de captare si folosire pentru satisfacera unei trebuinte a omului(16) .Sunt considerate bunuri mobile si inscrisurile care constituie sau sunt presupuse ca ar constitui un bun pentru persoana in a carei sfera patrimoniala se gasesc.Inscrisurile nu trebuie neaparat sa aiba valoare economica, este suficient ca ele sa fi facut parte dintr-un patrimoniu(17).Prin inscrisuri se intelege nu numai acele acte scrise care au valoare probanta, ci si orice alte inscrisuri care au valoare materiala independenta, cum sunt manuscrisurile, memoriile, jurnalele intime, corespondenta. De asemenea, constituie bun mobil si banii, titlurile de credit si orice alte valori echivaland bani. Nu are relevanta daca bunul reprezinta o valoaree prin el insusi sau nu este decat purtatorul unei valori economice, pe care doar o releva, ca de exemlu titlurile la purtator. Pot forma obiectul material al infractiunii atat bunurile animate cat si bunurile inanimate(18).Bunuri animate sunt considerate nu numai animalele si pasarile domestice ci si orice vietuitoare care traiesc in stare naturala, dar se pot afla in stapanirea unei persoane.De asemenea, legea ocroteste bunurile inanimate oricare ar fi forma lor fizica: solide, lichide, gazoase. Imobilele, prin natura lor, in mod firesc, nu pot forma obiectul material al talhariei, dar pot forma obiectul material al infractiunii rodul imobilului (fructele, produsele), precum si bunurile imobile prin destinatie(animalele de munca) susceptibile de a fi sustrase. Corpul omului sau anumite parti ale corpului, atata timp cat omul este in viata, nu poate fi obiectul material al furtului(19), dar aparatele si protezele folosite de acesta pot constitui obiect material al infractiunii. Obiectul material al furtului poate fi si un vehicul.Intr-un asemenea caz, furtul poate fi savarsit fie in scopul insusirii pe nedrept, fie in scopul folosirii pe nedrept.Furtul savarsit in scopul folosirii pe nedrept nu poate avea ca obiect material decat un vehicul susceptibil de
Pagina 14 din 64

folosire.Vehiculul lipsit de aceasta aptitudine nu poate fi furat decat in scopul insusirii pe nedrept(20). Bunul mobil, pentru a constitui obiect material al infractiunii de furt, trebuie sa se afle in posesia sau detentia altcuiva decat a faptuitorului, in momentul savarsirii faptei.Din aceasta cerinta a legii rezulta ca nu poate constitui obiect material al infractiunii, bunul care s-a aflat in momentul sustragerii in posesia sau detentia faptuitorului. De asemenea, nu vor constitui obiect materil al infractiunii res nullis- lucrurile fara stapan,lucrurile ce nu apartin cuiva si res derelictae- lucrurile abandonate, deoarece acestea nu indeplinesc conditia ceruta de lege, de a apartine unui patrimoniu Intre obiectul material al infractiunii de furt si cel al infractiunii de talharie nu exista deosebire calitativa sau cantitativa.Poate exista infractiunea de talharie cand fapta priveste chiar un singur bun de mica valoare, dupa cum, poate exista infractiunea de furt comisa asupra unei importante cantitati de bunuri. Obiectul material adiacent al infractiunii de talharie, poate fi, dupa caz si in functie de natura actiunii adiacente, fie corpul persoanei asupra careia se indreapta actiunea violenta, respectiv persoana care este deposedata de bun, ori care intervine pentru a-l prinde pe faptuitor,fie unele lucruri apartinand acestor prsoane.Astfel, spre exemplu, violenta poate consta in ruperea hainelor, deposedarea de mijloacele de aparare.In cazul cand actiunea adiacenta consta intr-o amenintare, infractiunea de talharie nu are obiect material adiacent, deoarece actiunea faptuitorului este indreptata impotriva unui drept al persoanei si nu impotriva corpului persoanei sau impotriva unui bun.Pentru existenta infractiunii de talharie nu este absolut necesar ca actiunea adiacenta sa aiba obiect material

3.3.SUBIECTUL ACTIV SI SUBIECTUL PASIV.

3.3.1. SUBIECTUL ACTIV.

Subiectul activ al infractiunii de talharie ca, de asemenea si subiectul pasiv, nu este circumstatiat de text, deci orice persoana poate avea calitatea de subiect activ al

Pagina 15 din 64

infractiunii.Subiect activ poate fi si o persoana care ar avea in totul sau in parte vreun drept asupra bunului furat el putand avea asupra bunului un drept de proprietata sau un alt drept real. Subiect activ nemijlocit(autor) poate fi o singura persoana, insa talharia se poate savarsi de mai multi indivizi, cooperand ocazional sau fiind organizati in banda. In cazul infractiunii de talharie, participatia este posibila sub forma coautoratului, instigarii si complicitatii. Coautoratul este forma de participatie penala in care, la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala si-au adus contributia,in mod nemijlocit, doua sau mai multe persoane.Aceasta forma a participatiei penale nu presupune si existenta altor participanti dar nici nu ii exclude(21). Sunt socotiti coautori ai infractiunii de talharie toti cei care si-au adus contributia la comiterea faptei, chiar daca unii au efectuat ca autori sau complici numai actiunea de furt iar altii numai actiunea adiacenta.In cazul infractiunii de talharie, in ceea ce priveste coautoratul nu se cere ca fiecare dintre coautori sa comita acte de insusire a bunurilor,cat si acte de voilenta, amenintare sau alte constrangeri fiind suficient ca ei sa fi participat fie la furt, fie la agresarea victimei.Acest lucru se explica prin faptul ca de esenta coautoratului este cooperarea bazata pe o intelegere anterioara sau din timpul savarsirii faptei intre doua sau mai multe persoane care realizeaza in intregime sau in parte acte nemijlocite de executare a laturii obiective a aceleiasi sau acelorasi infractiuni. Pentru a evidentia acest aspect, se va exemplifica urmatoarea speta din practica judiciara.Inculpatul a fost condamnat de Istanta de fond pentru trei infractiuni de talharie, aflate in concurs real, prima infractiune a fost incadrata in prevederile art.211,alin.1-Cp iar urmatoarele doua in art.211, alin.2-Cp.Instanta de fond a retinut ca inculpatul si un alt faptuitor (fata de care cauza s-a disjuns)dupa o intelegere prealabila in ziua de 7aprilie1992,au urmarit partea vatamata pe strada si i-au sustras, prin violenta, un ceas si portmoneul, iar in ziua de 8mai1992, au sustras tot prin violenta,altor doua persoane, ceasurile de la mana si un lant de aur, respectiv obiecte de imbracaminte.Instanta de Apel a mentinut condamnarea.Impotriva deciziei Instantei de Apel, inculpatul a declarat recurs, sustinand ca incadrarea juridica afaptei in textele mentionate este gresita, deoarece, desi s-a inteles cu celalalt faptuitor sa sustraga prin intrebuintarea violentelor, bunurile aflate asupra partilor vatamate, el a participat doar la deposedarea acestora de bunrile aflate asupra lor, iar actele de violenta au fost exercitate de catre al doilea faptuitor.Prin decizia nr.718/1994,Curtea Suprema de Justitie- sectia penala- a respins recursul, motivand acest fapt prin aceea ca este lipsita de relevanta imprejurarea ca unul dintre faptuitori a savarsit actele de sustragere a
Pagina 16 din 64

bunurilor iar celalalt actele de constrangere sau violenta, de vreme ce actiunile lor au fost concomitente si cooperante, in vederea realizarii aceluiasi scop. Conform opiniei anumitor autori(22) decizia Instantei Supreme este corecta, iar in sprijinul acestei hotarari au fost aduse si alte argumente. Astfel, activitatile celor doi faptuitori au fost indispensabile pentru atingerea scopului urmarit.In speta, acestia au avut contributii cu caracter complementar si indivizibil, actele comise de fiecare fiind determinante in savarsirea infractiunii, chiar daca inculpatul a participat doar la luarea bunurilor aflate asupra partilor vatamate, nu si la exercitarea actelor de violenta, acestea fiind realizate de celalalt faptuitor. In practica judiciara s-a format un punct de vedere unitar in ceea ce priveste coautoratul in cazul infractiunii de talharie, respectiv s-a retinut ca pentru a exista talharie este suficient daca fiecare autor a realizat cel putin unul din actele care se integreaza in ansamblul celor comise de ceilalti, daca acestia au desfasurat,in mod concordant activitati materiale prin care sa realizat infractiunea, in baza unui plan conceput in comun. In ceea ce priveste instigarea, aceasta este acea forma a participatiei penale care consta in fapta de determinare,cu intentie, prin orice mijloace, de catre o persoana numita instigator, a altei persoane, numita instigat, sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala.Instigatorului ii apartine hotararea de a savarsi infractiunea, hotarare pe care o trasmite persoanei ce o va savarsi efectiv, instigatul.Datorita acestui motiv instigatorul este numit autorul moral al infractiunii iar instigatul autorul material. Deci, instigarea, ca forma a participatiei penale, este posibila in cazul infractiunii de talharie, implicand indeplinirea cumulativa a doua conditii: 1) - sa se savarseasca un act intentionat si specific de determinare a altei persoane la savarsirea infractiunii prevazuta de are.211Cp, 2) - sa se produca trasferul, trasformarea psihica a instigatului, asa incat acesta sa treaca la executarea faptei de talharie(23). Pentru a ne afla in prezenta instigarii la infractiunea de talharie, instigatorul trebuie sa-l fi determinat pe instigat sa savarseasca un furt prin intrebuintare de violente sau alte mijloace de constrangere. In acest sens s-a pronuntat si Curtea Suprema de Justitie, sectia penala prin decizia nr.1699 din 3iulie1997(24), care considera ca determinarea unei alte persoane sa deposedeze partea vatamata de o suma de bani dandu-i acelei persoane si un spray lacrimogen pentru a infrange eventuala opunere a partii vatamate, care a fost urmata de agresarea partii vatamate prin folosirea sprayului si aplicarea de lovituri care au avut ca urmare producerea de vatamari corporale, constituie infractiunea de instigare la infractiunea de talharie si nu aceea de instigare
Pagina 17 din 64

la infraciunea de furt, inculpatul fiind constient ca a determinat pe autor la savarsirea unui furt prin intrebuintare de violente. Cu privire la complicitate, potrivit dispozitiilor art.26 Cp complice este persoana care, cu intentie, inlesneste sau ajuta, in orice mod, la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala.Este, de asemenea, complice persoana care promite, inainte sau in timpul savarsirii faptei ca va tainui bunurile provenite din aceasta sau ca va favoriza pe faptuitor, chiar daca dupa savarsirea faptei promisiunea nu este indeplinita. Pentru existenta complicitatii este indiferent daca autorul a savarsit furtul in modalitatea avuta in vedere de complice de exemplu, prin punerea victimei in stare de inconstienta sau in alta modalitate de realizare a laturii obiective a infractiunii de talharie de exemplu, prin intrebuintare de violente-, deoarece ,si in acest caz, complicele a stiut ca autorul va comite o talharie si a vrut sa contribuie, prin acte de ajutor, la savarsirea acestei infractiuni.(25) Pentru sanctionarea participatiei penale, Codul Penal, a consacrat prin dispozitiile art.27 31, sistemul parificarii pedepselor, cu corectivul diferentierii sanctiunilor in functie de contibutiile aduse de fiecare participant la savarsirea infractiunii. Luarea in considerare a contributiilor tuturor participantilorla savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, cu ocazia stabilirii unei pedepse concrete de catre instanta de judecata, nu apare numai ca o consecinta a individualizarii pedepselor ci si ca o obligatie expresa stabilita de art.27Cp. Pentru sanctionarea participantilor la savarsirea unei infractiuni de talharie, cu aceeasi forma de vinovatie, potrivit art.27Cp, acestea vor fi sanctionate cu pedeapsa pre vazuta de lege pentru infractiunea la a carei savarsire au contribuit. Necunoasterea, de catre un participant, a unei circumstante reale are drept efect, potrivit art.28Cp, neproducerea agravarii raspunderii penale ca urmare a acelei circumstante. Daca autorul savarseste o infractiune mai grava decat cea la care a fost instigat sau sprijinit, raspunderea penala a instigatorului sau complicelui va putea fi atrasa numai in masura in care acestia au prevazut producerea rezultatului mai grav. In situatia in care autorul savarseste o infractiune mai putin grava decat cea de talharie la care a fost instigat sau sprijinit de catre un complice, aceasta imprejurare nu se rasfrange asupra participantilor deoarece nu s-a realizat, de fapt, o participatie,instigatul putand raspunde in acest caz de instigare neurmata de executare(26).

3. 3. 2. SUBIECTUL PASIV

Pagina 18 din 64

Subiectul pasiv al infractiunii de talharie nu este circumstantiat de text,poate fi orice persoana prejudiciata fizic, psihic sau material in urma infractiunii.Pot fi subiecti pasivi ai infractiunii de talharie atat persoanele ale caror bunuri au fost sustrase prin savarsirea talhariei, cat si persoanele fata de care s-au comis faptele de violenta, amenintare sau celelalte constrangeri. Infractiunea de talharie fiind o infractiune complexa, in continutul ei intra doua actiuni o actiune principala, de furt si o actiune adiacenta, de violenta, amenintare sau alte constrangeri.Cele doua actiuni pot avea acelasi subiect pasiv sau subiecti pasivi diferiti.Se pote, astfel, ca aceeasi persoana sa fie, in acelasi timp, si victima violentelor si subiect pasiv al furtului, dar se poate ca violentele sa fie exercitate asupra unei anumite persoane iar furtul, sprijinit de aceste violente, sa fie savarsit in paguba altei persoane(27). Cu privire la orice infractiune complexa, unitatea sau pluralitatea infractionala se stabileste dupa numarul actiunilor principale, numarul actiunilor adiacente ne-avand nici o relevanta.Deci, indiferent de numarul de parsoane asupra carora s-au exercitat violentele, daca ne gasim in fata unei singure actiuni principale de furt, talharie astfel savarsita constituie o infractiune unica, si nu un concurs de infractiuni.In cazul cand avem o pluralitate de subiecti pasivi deposedati de bunuri printr-o actiune unica de violenta sau de amenintare, vor exista tot atatea infractiuni de talharie, in concurs ideal, cate persoane au fost vatamate fizic sau psihic(28). Cu privire la acest aspect, se poate exemplifica fapta inculpatului care in ziua de 17 ianuarie 1991, a comis o infractiune asupra a doua parti vatamate iar in data de 23 ianuarie 1991,a comis o alta talharie asupra altor trei parti vatamate.Prima instanta a condamnat pe inculpat pentru comiterea a doua infractiuni de talharie.Prin recursul extraordinar, declarat in cauza,s-a sustinut ca inculpatul nu a savarsit cate o infractiune de talharie la datele mentionate, ci doua si respectiv trei infractiuni.Astfel, Curtea Suprema de Justitie, sectia penala prin decizia nr.784 din 6 mai 1993 a considerat ca recursul este intemeiat deoarece fapta inculpatului de a fi constrans concomitent doua sau trei persoane, printr-o actiune unica de amenintare cu bataia,sai dea banii si alte bunuri pe care le aveau asupra lor, constituie, datorita pluralitatii subiectilor pasivi si a rezultatelor produse, tot atatea infractiuni de talharie,in concurs ideal,nu una singura,chiar daca victimele au remis sumele de bani sau bunurile in acelasi timp. In cazul cand persoana vatamata fizic sau psihic printr-o amenintare sau violenta este un functionar care indeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat, aflat in
Pagina 19 din 64

exercitiul functiunii, atunci ne vom afla in prezenta unui concurs de infractiuni intre infractiunea de talharie si infractiunea de ultraj. 3.4.LATURA OBIECTIVA A INFRACTIUNII.

Cercetarea laturii obiective, care desemneaza totalitatea conditiilor cerute de norma de incriminare, privitor la actul de conduita necesar pentru existenta infractiunii, se realizeaza prin examinarea componentelor sale: Elementul material; Urmarea imediata; Legatura de cauzalitate dintre elementul material si urmarea imediata.

Elementul material Datorita caracterului complex al infractiunii de talharie,si elementul material al acesteia va fi complex fiind exprimat prin actiuni conjugate de deposedare a victimei de bun si de folosire a violentei sau a amenintarii, ori punere a victimei in stare de inconstienta sau neputinta de a se apara. Actiunea principala,din cuprinsul elementului material al infractiunii de talharie,consta in actiunea de furt,deci,in savarsirea faptei de furt.Activitatea principala,furtul,consta,si in cazul talhariei,in luarea bunului mobil din posesia sau detentia altuia,fara consimtamantul acestuia,ceea ce implica un act de deposedare si un act de imposedare. Actiunea de luare,desi este o actiune unica,se realizeaza prin doua acte: a) deposedarea,respectiv scoaterea bunului din sfera de stapanire a posesorului sau detentorului si b) imposedarea,respectiv trecerea acelui bun in sfera de stapanire a faptuitorului(29). De regula,aceste acte se succed, in asa fel incat este destul de greu sa fie delimitate Actiunea de luare produce o mutatie efectiva,obiectiva in realitatea patrimoniului lezat, in sensul ca sunt scoase din acesta bunuri care sunt trecute in stapanirea faptuitorului care, astfel,intra in stapanirea de fapt a bunului
Pagina 20 din 64

Prin a lua se intelege a scoate bunul din sfera de stapanire a persoanei in posesia sau detentia careia se gasesc sau trebuia sa se gaseasca,astfel incat aceea persoana va inceta de a mai avea la dispozitia sa bunul luat.Deci, luarea este o actiune de sustragere prin care se schimba starea de fapt a bunlui sub raportul pozitiei sale in sfera de stapanire in care se afla anterior savarsirii actiunii de luare. Ceea ce apare ca specific infractiunii de talharie, este ca luarea bunului de catre faptuitor ia, deseori, forma remiterii silite facute acestuia,de catre insasi victima.(30)Intr-un asemenea caz, talharia se deosebeste de infractiunea de santaj prin aceea ca victima,satisfacand pretentia faptuitorului,isi redobandeste, de indata,libertatea care i-a fost incalcata, ceea ce inseamna ca prin savarsirea faptei s-a incalcat,in principal,avutul acesteia, si numai in secundar dreptul ei la libertate(31) Pentru a forma elementul material al infractiunii de talharie,actiunea de sustragere trebuie sa indeplineasca anumite cerinte esentiale: lucrul sustras sa fie un bun mobil deoarece infractiunea de talharie nu poate avea ca obiect material principal decat un bun mobil; acest bun mobil sa se fi aflat in detentia sau in posesia unei alte persoane.Nu va constitui elementul material al talhariei,actiunea prin care s-a sustras un bun abandonat sau un bun fara stapan deoarece acestea nu se afla in detentia sau posesia nici unei persoane.Din punct de vedere al legii care ocroteste situatia de fapt a bunurilor mobile,termenii posesie si detentie au intelesul de simpla stapanire de fapt.Nu are relevanta daca cel care avea stapanirea de fapt a lucrului de care a fost deposedat era sau nu proprietar sau titular al vreunui drept de a poseda sau de a detine. luarea sa se fi facut fara consimtamantul celui deposedat.Consimtamantul lipseste fie atunci cand persoana vatamata nu si-a dat seama de actiunea faptuitorului si deci,nu a fost pusa in situatia de a-si exprima sau nu acordul,fie ca si-a exprimat dezacordul, pe care faptuitorul l-a nesocotit.Consimtamantul, pentru a legitima luarea bunului,trebuie sa intervina inainte sau in timpul savarsirii faptei si,de asemenea,acesta trebuie sa emane de la o persoana capabila. In literatura de specialitate,s-a exprimat opinia(32)ca formularea acestei conditii apare,pe de o parte,tautologica deoarece actiunea de sustragere a unui bun, in scopul insusirii,nu poate fi conceputa altfel decat ca o actiune intreprinsa fara voia partii vatamate,iar,pe de alta parte,o inutila potentare a caracterului ilegitim al faptei.Tot in acest sens,conform unui alt autor(33)se considera ca prevederea expresa in lege a lipsei consimtamantului este de prisos, aceasta cerinta rezultand implicit din modul cum este formulat scopul savarsirii faptei.
Pagina 21 din 64

Furtul realizeaza activitatea principala din cadrul laturii obiective a talhariei indiferent daca este simplu sau calificat,iar atunci cand priveste un vehicul,nu intereseaza daca este savarsit in scopul insusirii pe nedrept sau in scopul folosirii pe nedrept. Ca sa existe furt,fapta componenta a infractiunii complexe de talharie,este necesar ca faptuitorul sa fi luat bunul ce constituie obiectul material al acestei fapte penale,in scopul insusirii pe nedrept.Aceasta cerinta,de ordin subiectiv,nu este indeplinita atunci cand inculpatull a luat lucrul spre a sili persoana vatamata sa-i inapoieze un obiect detinut pe nedrept.Nu constituie,deci,infractiunea de talharie,ci infractiunea de lovire sau alte violente,fapta inculpatului care a deposedat persoana vatamata de un cercel,pentru a o determina sa-i restituie un alt cercel pe care aceasta il luase pe nedrept din posesia fiicei sale(34). Actiunea secundara din alcatuirea complexa a elementului material al infractiunii de talharie,consta in:intrebuintarea de violente sau amenintari,ori in punerea victimei in stare de inconstienta sau neputinta de a se apara si aceste actiuni sunt intreprinse de catre autor in scopul de a obtine sau pastra bunul detinut de persoana vatamata,ori pentru a inlatura urmele infractiunii sau pentru a-si asigura scaparea de raspundere. Intre cele doua tipuri de actiuni - actiunea de sustragere si actiunea secundara - exista o indispensabila relatie de interconditionare,in absenta acestei relatii,infractiunea de talharie dezintegrandu-se in infractiunea de furt,pe de o parte,si infractiunea de lovire,vatamare corporala,amenintare,pe de alta parte. Potrivit prevederilor art.211Cp,constituie infractiunea de talharie,furtul urmat de intrebuintarea de violente pentru pastrarea bunului furat.Cerinta esentiala referitoare la actiunea secundara din elementul material al infractiunii de talharie consta in conditia ca aceasta actiune secundara sa fi servit ca mijloc pentru savarsirea furtului sau ca mijloc pentru pastrarea bunului furat,ori pentru inlaturarea urmelor infractiunii sau pentru a asigura scaparea autorului.(35)Daca,insa, violentele nu au fost exercitate in scopul de a pastra bunul furat,ci au reprezentat o riposta spontana la comportarea agresiva a persoanei care a surprins furtul,faptele nu constituie infractiunea de talharie,ci infractiunea de furt si lovire in concurs ideal(36).Astfel,daca intrebuintarea violentei, amenintari sau celorlalte mijloace de constrangere nu a servit sau nu a fost efectuata pentru pastrarea bunului furat,ea nu mai constituie o actiune secundara ci o actiune de sine statatoare si deci,nu va exista aceasta infractiune ci,eventual,un concurs de infractiuni.

Pagina 22 din 64

Intrebuintarea de violente,amenintari pentru pastrarea lucrului furat,pentru inlaturarea urmelor infractiunii sau pentru a asigura scaparea infractorului nu poate fi considerata ca actiune secundara decat daca ea s-a produs in desfasurarea aceleiasi activitati infractionale,adica in timpul savarsirii furtului sau imediat dupa consumarea acestuia sau care a intervenit imediat dupa savarsirea acestuia nu constituie o actiune adiacenta actiunii de furt,ci o actiune distincta si,eventual,o infractiune separata sau cel mult conexa. In acest sens,Codul Penal anterior prevedea in art.530,pct.1 ca se socoteste ca a comis infractiunea de talharie si acela care,surprins fiind in flagrant delict de furt,intrebuinteaza violente sau amenintari,in scopul de a pastra lucrul furat sau a distruge urmele delictului ori de a asigura scaparea sa sau a coparticipantilor sai.Codul Penal in vigoare nu a reprodus conditia ca,in momentul folosirii violentei sau amenintarii, furtul sa fie flagrant.Dar aceasta nu inseamna ca, in raport cu furtul,violentele sau amenintarile pot fi comise oricand,la un interval oricat de indepartat.In literatura de specialitate(37),s-a aratat ca folosirea efectiva a violentelor, amenintarilor sau celorlalte mijloace de constrangere trebuie sa intervina fie in timpul executarii actiunii de furt,fie imediat dupa consumarea acesteiaAcest punct de vedere este corect deoarece, in absenta unei succesiuni la un interval apropriat a celor doua actiuni,unitatea faptica a acestora,pe care o presupune orice infractiune complexa,nu se constituie si,in locul unei unitati infractionale,ne vom afla in prezenta unei pluralitati infractionale.Astfel,fapta unui inculpat care a comis furtul in cursul lunii septembrie,iar exercitarea violentelor pentru ca acesta sa-si asigure scaparea,a avut loc in a doua jumatate a lunii octombrie,nu constituie infractiunea de talharie, ci infractiunea de furt in concurs cu infractiunea de ultraj(38). In literatura de specialitate s-a exprimat opinia(39)potrivit cu care actiunea secundara nu poate precede furtul,ea trebuind sa fie concomitenta sau posterioara furtului.Intr-o alta opinie(40)se considera ca actiunea secundara poate avea loc si inainte de comiterea furtului, bineinteles, la un interval scurt de timp deoarece si intr-un asemenea caz poate exista o legatura de la mijloc la scop intre cele doua actiuni.Astfel, in cazul cand faptuitorul ameninta victima,cerandu-I un bun pe care-l are asupra sa, actiunea secundara are loc inaintea inceperii executarii oricarui act de deposedare,I nsa fapta va constitui infractiunea de talharie deoarece intre amenintare si furt exista o legatura de la mijloc la scop. Violentele sau amenintarile intrebuintate vor constitui actiunea adiacenta necesara pentru intregirea elementului material al infractiuni de
Pagina 23 din 64

talharie din momentul cand ele au exercitat sau erau de natura a exercita o puternica constrangere fizica sau morala asupra persoanei impotriva careia au fost indreptate,chiar daca acele violente sau amenintari nu s-ar incadra in dispozitiile art.180 sau art.193Cp(41). Violentele trebuie sa fie exercitate impotriva victimei,violentele savarsite impotriva bunurilor pot constitui,in anumite conditii,o amenintare(ex: ruperea legaturilor telefonice)Intrun asemenea caz,fapta constituie talharie, dar in modalitatea intrebuintarii de amenintari.Violentele indreptate direct fata de lucruri,dar care nu constituie o amenintare,nu poate constitui actiunea adiacenta si nu intregeste continutul obiectiv al infractiunii(42). Conform unor solutii date de Instantele de judecata(43)deposedarea partii vatamate de caciula pe care o purta,prin smulgerea ei de pe capul acesteia,fara exercitarea vreunei actiuni agresive de natura sa-i infranga opunerea,constituie infractiune de furt,iar nu de talharie deoarece lipseste cerinta intrebuintarii de violente la care se refera art.211,alin1Cp.Tot cu privire la aceeasi problema, alte Instante(44)au considerat ca smulgerea caciulii de pe capul victimei constituie infractiunea de talharie,si nu cea de furt. In ceea ce priveste actiunea de smulgera a unui lantisor de la gatul victimei,in general,solutiile Instantelor(45) au incadrat fapta ca infractiune de talharie,nu de furt,deoarece,in asemenea situatie,violentarea lucrului s-a rasfrant asupra persoanei vatamate insasi,ceea ce inseamna ca prin savarsirea faptei s-a adus atingere ambelor obiecte juridice patrimoniu si persoana umana orotite prin incriminarea din art.211Cp. Si in literatura de specialitate au existat puncte de vedere diferite cu privire la problema daca elementul violentadin continutul infractiunii de talharie poate fi socotit realizat si atunci cand bunul a fost smuls din mana sau de pe corpul victimei.Astfel,potrivit unor opinii(46),in cazul in care smulgerea bunului are loc prin surprindere,fara ca detentorul sa fi putut opune vreo rezistenta,nu se poate vorbi de violenta in intelesul art.211Cp.Se argumenteaza ca printr-o asemenea fapta nu se aduce nici o atingere obiectului juridic adiacent al talhariei, persoana umana, sub oricare dintre atributele sale ocrotite de legea penala.Pentru ca o asemenea atingere sa aiba loc este necesar ca violenta sa fie indreptata direct asupra persoanei si, chiar daca nu s-ar incadra in dispozitiile art.180Cp si urmatoarele din Codul Penal,sa fie de natura a exercita o puternica constrangere asupra acesteia.Violentele indreptate direct asupra lucrurilor ar putea realiza actiunea adiacenta din compunerea elementului meterial al talhariei numai

Pagina 24 din 64

atunci cand,desi materializata asupra unui bun,reprezinta o amenintare pentru persoana detentorului.Daca violenta asupra lucrului nu este de natura sa creeze o teama, sa reprezinte o amenintare pentru detentor,ori daca nu este savarsita in asfel de circumstante incat sa faca posibila reactia, opunerea, rezistenta acestuia si apoi abandonarea lucrului in mana agresorului,ea nu poate realiza infractiunea de talharie. De aceea,in aceasta opinie,nici simpla smulgere brusca, prin surprindere a obiectul material, fara ca victima sa se fi putut opune, nici desprinderea sau scoaterea pe nesimtite a acestuia din detentie fizica a victimei nu constituie talharie,ci furt. Conform unui alt punct de vedere(47),violentele specifice talhariei subzista si in cazul smulgerii intempestive a obiectului,deoarece,si in aceste situatii,scopul urmarit de faptuitor deposedarea persoanei vatamate si luarea in stapanire a bunului se realizeaza prin mijlocirea violentei,ezistand acea relatie de la mijloc la scop care caracterizeaza talharia.Astfel, faptuitorul, smulgand prin surprindere obiectul, infrange, in mod violent, contactul victimei cu bunul sau si obtine un rezultat identic celui pe care l-ar realiza exercitand violenta, in mod direct, asupra detentorului. Pentru a forma elementul material al infractiunii de talharie, nu este relevanta intensitatea, gravitatea violentelor prin care se exprima actiunea adiacenta.Astfel, exista talharie chiar daca violentele ce constituie actiunea adiacenta din continutul acestei infractiuni s-a concretizat in simpla imbrancire a persoanei vatamate.In urmatoarea speta, inculpatul condamnat,

in mod legal, in baza art.211, alin.1 Cp, a imbrancit-o pe victima, care se afla la volanul autoturismului proprietate personala si, in acest mod, a intrat in stapanirea autovehiculului, pe care l-a pus in miscare in vederea folosirii pe nedrept. O alta modalitate de realizare a actiunii adiacente este aceea de punere a victimei in stare de inconstienta sau neputinta de a se apara.Prin punerea victimei in stare de inconstienta se intelege aducerea victimei in aceasta stare prin folosirea de narcotice sau alte substante care pot provoca starea de inconstienta.Prin punerea victimei in neputinta de a se apara se intelege orice actiune care este de natura a anihila posibilatatile de aparare, de care victima ar fi putut dispune De asemenea, actiunile de punere a victimei in imosibilitate de a se apara pot consta si in actiuni de imobilizare, dezarmare sau punere a unui calus in gura.Asadar, elementul material adiacent al talhariei poate fi constituit si de lipsirea de libertate in mod ilegal a victimei, ca
Pagina 25 din 64

mijloc de savarsire a furtului si care, la randul ei, si comisa separat de aceasta constituie elementul material elementul material principal al infractiunii prevazute de art.189 Cp.Intr-o asemenea situatie, suntem in prezenta a doua infractiuni: infractiunea de talharie, prevazuta de art.211Cp si infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal, prevazuta de art.189Cp, aflate in concurs.Caracterul complex al talhariei nu exclude, existenta acesteia in concurs cu aceea de lipsire de libertate in mod ilegal. Voind sa inlature orice indoiala in ceea ce priveste faptele care pot constitui infractiuni distincte,dar care, fiind adiacente furtului, intregesc elementul material al infractiunii complexe de talharie, legea le-a determinat fara echivoc, indicandu-le fie prin denumirea acestora, fie prin indicarea textelor de lege care le incrimineaza distinct. Din modul de redactare a prevederilor art.211Cp, se desprinde concluzia ca enumerarea infractiunilor care constituie actiunea adiacenta ce defineste elementul material al infractiunii de talharie este limitativa si nu enunciativa, astfel incat extinderea acestor consecinte, cu privire la alte infractiuni care intregesc si stabilesc existenta talhariei,este lipsita de suport legal.Componenta adiacenta a elementului material al talhariei care nu este prevazuta prin lege a fi absorbita de acesta si care constituie infractiune isi pastreaza acest atribut si, deci, identitatea juridica, existand in concurs cu aceasta.Pastrandu-si atributul de componenta adiacenta a elementului material al talhariei, lipsirea de libertate in mod ilegal isi pastreza autonomia

infractionala, din moment ce legea, creand complexitatea juridica, nu a prevazut absorbirea ei de catre aceasta.Lipsirea de libertate in mod ilegal, cand a servit ca mijloc la savarsirea talhariei, intregeste elementul material al acesteia, fara sa fie absorbita in noua alcatuire juridica complexa.Astfel, faptul ca lipsirea de libertate in mod ilegal a fost conceputa si savarsita de faptuitor, ca mijloc pentru comiterea infractiunii de talharie, nu are drept consecinta pierderea identitatii juridice a acesteia si pentru ca potrivit prevederilor art.33,lit.a,teza a-II-a Cp, exista concurs, chiar daca una din infractiuni a fost comisa pentru savarsirea altei infractiuni. In cazul infractiunii de talharie, punerea victimei in neputinta de a se apara sau in stare de inconstienta nu priveste situatiile in care victima s-a aflat intr-o asemenea stare din motive independente de activitatea faptuitorului, ci se refera numai la acele situatii in care victima a ajuns in respectiva stare datorita manoperelor folosite de catre faptitor in acest scop.

Pagina 26 din 64

In cazul cand victima se afla intr-o asemenea stare datorita activitati unei alte persoane decat faptuitorul, nu ne vom afla in prezenta unei talharii, ci in prezenta unei infractiuni de furt.Astfel, in urmatoarea speta(50), s-a retinut ca, in timp ce inculpata prostituata se afla in aceeasi incapere cu o alta prostituata(netrimisa in judecata, nefiind identificata) si cu doi cetateni straini, cu care urmau sa intretina raporturi sexuale, aceasta din urma, fara ca inculpata sa stie, a introdus in paharele barbatilor o cantitate de barbiturice, dupa care a atras atentia inculpatei sa nu bea din acele pahare.In urma consumarii bauturilor care contineau somnifere, persoanele vatamate au adormit iar cele doua femei au sustras dintr-o borseta o suma de bani, in lei si valuta, pe care au impartit-o intre ele.Prima Instanta a retinut, in sarcina inculpatei, savarsirea infractiunii de furt, si nu savarsirea infractiunii de talfarie. Pentru a se retine savarsirea infractiunii de talharie, este necesar sa se stabileasca, pe baza de probe, ca cel trimis in judecata a comis furtul prin intrebuintare de violente sau amenintari, ori prin punerea victimei in stare de inconstienta sau neputinta de a se apara.Or, in speta, nu inculpata a turnat somniferele in bauturi pentru a pune victima in stare de inconstienta, aceasta operatie fiind efectuata de catre cealalta prostituata, ramasa neidentificata.Activitatea infractionala a inculpatei a inceput numai in momentul in care a acceptat ca, impreuna cu aceasta din urma, sa sustraga bunurile persoanelor vatamate.Este adevarat ca inculpatei i s-a adus la cunostinta folosirea somniferelor, dar, in acel moment aceasta actiune fusese

deja realizata, fara stirea sa si ca, ulterior, ea a acceptat sa participe, fara sa fi existat vreo intelegere prealabila in acest sens, la savarsirea furtului si ca ea a profitat de faptul ca persoanele vatamate dormeau, insa aceasta imprejurare nu poate fi retinuta ca facand parte din latura obiectiva a infractiunii de talharie. Pentru existenta actiunii adiacente a elementului material al talhariei este suficienta intrebuintarea doar uneia din modalitatile enumerate in art.211Cp, intrebuintarea lor cumulativa nu schimba caracterul unitar al infractiunii, dar va fi luata in considerare la evaluarea gradului de pericol social al faptei. Actiunea prin care se realizeaza activitatea secundara a talhariei poate fi indreptata atat impotriva posesorului sau detentorului bunului cat si impotriva oricarei alte persoane care ar interveni pentru a impiedica savarsirea furtului ori pentru prinderea si deposedarea faptuitorului de bunul furat.Este necesar ca victima sa fie prezenta la locul savarsirii furtului, deoarece numai violentele, amenintarile sau celelalte mijloace de constrangere savarsite cu aceasta
Pagina 27 din 64

ocazie si-n scopurile prevazute de art.211Cp realizeaza activitatea secundara a infractiunii de talharie.(51)

Urmarea imediata.

Aceasta componenta a laturii obiective, pentru a avea relevanta, priveste doar actiunea principala, furtul.In cazul infractiunii de talharie, urmarea imediata este identica cu cea de la infractiunea de furt. Urmarea imediata consta in provocarea unor daune patrimoniului partii vatamate care se realizeaza prin schimbarea starii de fapt a bunului, deci, in deposedarea celui care avea anterior posesia sau detentia bunului sau prin scoaterea bunului din sfera de stapanire a celui deposedat si lipsirea acestuia de posibilitatea de a mai dispune de acel bun. Cele doua momente al deposedarii partii vatamate si al imposedarii autorului nu trebuie sa se suprapuna, esential fiind doar primul moment, al deposedarii, pentru relizarea urmarii imediate(52).Astfel, se considera produsa urmarea imediata, in situatia in care autorul faptei ridica bunul din locul initial si-l ascunde in alta parte, fie chiar si in incinta imobilului in care

bunul se afla anterior, de unde, ulterior, urmeaza sa-l ia pentru a intra in posesia lui.(53) Pe plan civil, urmarea imediata constituie o atingere pagubitoare adusa persoanei deposedate care, fara a-si pierde drepturile sale, sufera o paguba prin lipsirea de bun si de folosinta lui.Nu trebuie sa se confunde urmarea imediata cu paguba produsa prin aceasta urmare. In ceea ce priveste actiunea adiacenta, respectiv intrebuintarea de violente, amenintari sau alte mijloace de constrangere, cu privire la urmarea imediata, este suficient, pentru existenta infractiunii de talharie, ca aceasta actiune sa fi fost efectuata pentru a inlesni furtul sau pentru a pastra lucrul furat, ori pentru a inlatura urmele faptei, fiind indiferent daca ea si-a atins sau nu scopul. In unele cazuri, pe langa aceasta urmare imediata principala, exista si o urmare imediata secundara provocata de actiunea adiacenta.In situatia cand actiunea adiacenta se exprima prin violente, urmarea imediata secundara consta fie in provocarea unor suferinte fizice persoanei
Pagina 28 din 64

vatamate, fie in cauzarea unei vatamari corporale acesteia iar atunci cand actiunea adiacenta se prezinta sub forma unei amenintari, urmarea imediata secundara consta intr-o stare de panica, neliniste, alarmare creata victimei prin temerea inspirata de actiunea cu care a fost avertizata

Legatura de cauzalitate intre elementul material si urmarea imediata.

Legatura de cauzalitate, ca si urmarea imediata, este identica cu legatura de cauzalitate a infractiunii de furt.Astfel, intre actiunea de sustragere si apara tia urmarii immediate este o fireasca legatura de cauzalitate, care rezulta din insasi materialitatea faptei ex re - . Urmarea imediata, adica schimbarea situatiei de fapt prin scoaterea bunului din sfera de stapanire a celui deposedat si punerea acestuia in imposibilitatea de a dispune de acel bun trebuie sa fie consecinta directa a actiunii de luare, de sustragere, aceasta actiune fiind cauza, iar urmarea imediata fiind efectul.

In ceea ce priveste actiunea secundara, respectiv de intrebuintare de violente, amenintari sau alte mijloace de constrangere este suficient, pentru existenta infractiunii de talharie, ca aceasta actiune sa fi fost efectuata pentru a inlesni furtul sau pentru a pastra lucrul furat, ori pentru a inlatura urmele infractiunii, fiind indiferent daca ea si-a atins sau nu scopul si, deci, indiferent daca exista vreo legatura de cauzalitate intre violentele, amenintarile sau celelalte mijloace de constrangere si imprejurarea ca lucrul furat a ramas la faptuitor sau ca urmele infractiunii au disparut, ori ca faptuitorul a reusit sa scape.

3.5. LATURA SUBIECTIVA A INFRACTIUNII.

Eesential pentru cercetarea laturii subiective a unei infractiuni este elementul subiectiv, respectiv atitudinea psihica a persoaneo care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala, atitudine exprimata in forma de vinovatie ceruta de lege pentru existenta acelei infractiuni. Elementul subiectiv al infractiunii de talharie este complex, el exprimandu-se in forma intentiei la ambele tipuri de actiuni pricipala si secundara.
Pagina 29 din 64

Infractiunea de talharie se savarseste cu intentie directa, deoarece faptuitorul isi da seama si vrea sa savarseasca furtul prin violenta sau amenintare, ori prin punerea victimei in stare de inconstienta sau neputinta de a se apara, ori prevede si vrea sa foloseasca unul dintre aceste mijloace pentru pastrarea bunului furat, stergerea urmelor infractiunii sau pentru a-si asigura scaparea(54). Elementul subiectiv, in cazul infractiunii de furt, consta in vointa si intentia de a efectua actiunea de luare a bunului din posesia sau detentia altuia, fara consimtamantul acestuia si in scopul de a si-l insusi pe nedrept, deci, in ceea ce priveste actiunea principala, ne vom afla in prezenta unei intentii calificate deoarece intentia im plica si elementul scop.In ceea ce priveste absenta consimtamantului, aceasta este prezumata, autorului faptei revenindu-i obligatia de a dovedi ca a avut acordul partii vatamate, anterior sau concomitent savarsirii faptei, inainte de a o deposeda de bun. O

asemenea aparare nu poate fi viabila in cazul cand autorul faptei tinde a dovedi ca a avut consimtamantul unei persoane aflata in imposibilitatea de a si-l da persoana nevarstnica sau aflata in stare de intoxicatie alcoolica deoarece o asemenea persoana nu poate exprima un consimtamant valabil.(55) Urmarea imediata fiind un rezultat fizic firesc al actiunii de luare, cel care savarseste, fara drept, o astfel de actiune prevede, intotdeauna, producerea rezultatului, asa incat intentia, in cazul furtului este, mai totdeauna si inevitabil, o intentie directa. In cazul talhariei, exceptional, poate exista alaturi de intentia directa si o intentie indirecta, atunci cand lucrul furat ar contine in el un alt bun, a carei eventuala prezenta, faptuitorul a putut-o prevede si a acceptat rezultatul eventual al actiunilor sale. Pentru existenta laturii subiective este necesar sa existe scopul insusirii pe nedrept a bunului.Acest scop trebuie sa existe in momentul savarsirii faptei, fara a fi necesara realizarea sa efectiva.Daca acest scop lipseste, nu se realizeaza activitatea principala a talhariei si, in consecinta, nu sunt aplicabile dispozitiile art.211Cp, fapta constituind o alta infractiune. Conform opiniei mai multor autori(56), nu va fi talharie nici atunci cand faptuitorul a luat prin violenta sau amenintare, un bun din posesia victimei nu pentru a si-l insusi pe nedrept, ci pentru a o determina pe aceasta sa-si indeplineasca o obligatie anterioara avuta fata de autor sau pentru a-si preconstitui o proba in Justitie. Cu privire la elementul subiectiv, in efectuarea actiunii secundare, se cere indeplinirea unei cerinte esentiale si anume, existenta scopului acestei actiuni, deci, intentia calificata de a
Pagina 30 din 64

realiza furtul prin intrebuintare de violente, amenintari sau de a recurge la vreunul dintre aceste moduri de constrangere pentru a pastra bunul furat sau pentru a asigura scaparea faptuitorului.Acest scop trebuie sa existe in momentul in care faptuitorul foloseste violenta, amenintarea sau celelalte mijloace de constrangere. Intentiile cu care se comit ambele tipuri de actiuni furt si violente nu este necesar sa fie concomitente si nici ca ele sa apara intr-o anumita ordine.Va exista talharie chiar daca, initial, faptuitorul a conceput savarsirea numai a uneia din actiunile componente ale elementului material fie furt, fie exercitarea actelor de violenta sau amenintare si apoi, pe parcursul savarsirii acesteia ori la scurt timp dupa aceea, a aparut si hotararea de a o comite pe cealalta.(57)Deoarece, activitatea infractionala, in ansamblul, se

infatiseaza ca un intreg, cele doua actiuni succedandu-se si completandu-se in sensul incriminarii legale, este indiferent daca infractorul a conceput de la inceput savarsirea ambelor actiuni sau numai a uneia dintre ele. De asemenea, in cazul furtului urmat de folosirea violentelor, amenintarilor, rezolutia faptuitorului de a savarsi talharia se formeaza, de regula, dupa consumarea furtului deoarece, numai daca intervine o persoana pentru a-l deposeda de bunul furat, faptuitorul ia hotararea de a folosi violenta, amenintarea pentru a pastra bunul furat sau pentru a-si asigura scaparea.(58) Pentru a ne afla in prezenta infractiunii de furt, latura subiectiva nu trebuie sa includa si un mobil. La modalitatile agravate prevazute de art.211,alin.2,lit.h si alin.3, forma de vinovatie este praeterintentia, deoarece rezultatul mai grav care consta, conform alin.2,lit.h, in producerea vreuneia din urmarile aratate in art.182Cp si, conform alin.3, in producerea de consecinte deosebit de grave sau moartea victimei, nu este prevazut de catre autor, ori acesta socoteste fara temei ca nu se va produce si, astfel, acest rezultat ii este atribuit sub forma culpei.(59)

3.6. FORME. MODALITATI. SANCTIUNI.

3.6.1. Formele infractiunii.

Pagina 31 din 64

Talharia, fiind in complexul ei o infractiune comisiva, materiala, desfasurarea activitatii prin care ea este realizata poate parcurge toate fazele unei infractiuni iter criminis si este susceptibila de desfasurare in timp si, deci, de savarsire in forme imperfecte. Din acest punct de vedere, formele pe care le poate imbraca aceasta infractiune sunt: Actele preparatorii; Tentativa

C. Forma infractiunii consumate; D. Epuizarea.

Forma actelor preparatorii.

Actele preparatorii constau in anumite acte, activitati de procurare de date, informatii, ori de adaptare a mijloacelor ori instrumentelor ce vor fi folosite la comiterea infractiunii, ca si din crearea conditiilor favorabile savarsirii acesteia, fiind posibile doar la infractiunile intentionate. In cazul infractiunii de talharie, aceste acte pot consta in culegerea de informatii cu privire la programul victimei, in culegerea de informatii cu privire la locul sau timpul in care victima s-ar putea afla singura, in procurarea sau prepararea unor bauturi sau substante in vederea incercarii de a o aduce in stare de imposibilitate de a se apara. In privinta regimului juridic al acestor acte, legiuitorul penal roman a imbratisat teza neincriminarii separate a acestora, ele fiind totusi, pe cale de exceptie incriminate la unele infractiuni, dar nu ca faza distincta a activitatii infractionale, ci ca acte de complicitate anterioara, cand sunt savarsite de alta persoana.(60) Actele preparatorii privitoare fie la actiunea preincipala, fie la actiunea adiacenta nu sunt incriminate de lege si nu constituie o forma pedepsibila a infractiunii de talharie.Insa, in cazul cand s-a trecut la acte de executare, actele preparatorii, in masura in care vor contribui la savarsirea infractiunii de talharie, se vor ingloba in activitatea infractionala a autorului sau vor deveni acte de complicitate anterioara, cand sunt savarsite de o alta persoana, in intelegere cu autorul.(61)
Pagina 32 din 64

Tentativa.

Tentativa este forma infractiunii, ce consta in punerea in executare a hotararii de a savarsi fapta, executare care este intrerupta ori nu-si produce efectul, desi executarea este efectuata in intregime, fiind, din acest punct de vedere, o forma imperfecta a infractiunii.(62)

Datorita caracterului complex al infractiunii, executarea faptei inseamna atat executarea actiunii principale, cat si a actiunii secundare.Astfel, exista tentativa, in cazul talhariei, atunci cand a inceput executarea actiunii principale de furt dar care, executare, a fost intrerupta sau nu si-a produs efectul, cu conditia ca pana in momentul in care s-a produs intreruperea ori neizbutirea actiunii principale sa fi inervenit actiunea adiacenta, adica sa fi fost intrebuintata violenta sau amenintarea, ori victima sa fi fost pusa instare de inconstienta sau in imposibilitate de a se apara.(63) Exista tentativa daca executarea actiunii de luare a fost intrerupta, neducand la imposedarea faptuitorului. In literatura de specialitate s-a aratat ca, in cazul infractiunilor complexe, constituie acte de executare orice act prin care se tinde, chiar si numai la executarea infractiunii absorbite.(64) Nu va exista tentativa la infractiunea de talharie, daca pana in momentul intreruperii sau neizbutirii actiunii principale nu intervenise inca actiunea adiacenta.In acest caz tentativa de deposedare a victimei de bun constituie o tentativa la infractiunea de furt.Exista, de asemenea, tentativa la infractiunea de talharie si atunci cand amenintarea, violenta efectiv intrebuintate au fost facute in scopul sustragerii unui vehicul pentru a-l folosi pe nedrept.(65) In cazul furtului urmat de intrebuintarea de violente, amenintari sau alte mijloace de constrangere, exista tentativa atunci cand executarea furtului, fiind intrerupta datorita unor imprejurari independente de vointa faptuitorului, acesta foloseste violenta, amenintarea pentru stergerea urmelor infractiunii sau pentru a-si asigura scaparea. Desi, la modalitatile agravate ale infractiunii de talharie, urmarile mai grave apar ca fiind produse din culpa, va exista tentativa si la aceste modalitati, deoarece violentele, amenintarile, indiferent de urmari, se comit cu intentie.Astfel, opinia ca la infractiunile praeterintentionate nu poate exista tentativa este valabila numai in cazul infractiunilor simple,
Pagina 33 din 64

de acest gen, nu si in acela al infractiunilor complexe, cum este talharia ce a produs moartea victimei, la care moartea victimei constituie numai o circumstanta agravanta, in timp ce infractiunea de baza este intentionata si, deci, susceptibila de a ramane in faza tentativei.(66)

Forma infractiunii consumate.

Infractiunea consumata reprezinta forma tipica sau perfecta a infractiunii in raport cu fazele desfasurarii activitatii infractionale.Este forma infractiunii care are cel mai ridicat grad de periculozitate atragand, intotdeauna, raspunderea penala. Infractinea de talharie devine fapta consumata atunci cand executarea actiunii principale furtul s-a desfasurat complet, respectiv, in momentul deposedarii persoanei si cand s-a produs urmarea imediata prin intrebuintare de violente sau amenintari ori prin punerea victimei in stare de inconstienta sau in imposibilitate de a se apara. In cazul consumarii actiunii principale, consumarea ridica anumite probleme. Astfel, exista numeroase teorii referitoare la consumarea furtului(67), cum ar fi :

teoria potrivit careia furtul se consuma in momentul cand faptuitorul apuca, cu mana sau cu instrumentul de care se foloseste, bunul pe care urmareste sa si-l insuseasca pe nedrept, indiferent daca a reusit sa-l ia si sa-l pastreze. teoria potrivit careia furtul se consuma in momentul cand faptuitorul ridica bunul din locul unde se afla, deplasandu-l in alt loc. teoria potrivit careia consumarea furtului este determinata de ridicarea si transportarea bunului in locul unde faptuitorul a avut intentia de a-l depune. teoria potrivit careia furtul se consuma in momentul luarii bunului din stapanirea de fapt a faptuitorului. teotia potrivit careia furtul se consuma in momentul cand faptuitorul ajunge in situatia de a-si asigura stapanirea asupra bunului, se imposedeaza cu acesta. De cea mai larga raspandire se bucura teoria potrivit careia luarea bunului presupunand doua acte scoaterea bunului din posesia sau detentia
Pagina 34 din 64

altuia si intrarea faptuitorului in stapanirea acelui bun furtul se consuma in momentul realizarii celui de-al -II- lea act, adica in momentul imposedarii.Aceasta teorie este denumita de unii autori(68), teoria oprehensiunii iar de catre altii(69), teoria apropriatiunii, aceasta fiind considerata mai exacta. Daca activitatea principala s-a consumat fara ca faptuitorul sa fi avut nevoie sa recurga la actiunea adiacenta, fapta este infractiune de furt, nu de talharie. Talharia este, de asemenea, consumata cand faptuitorul, dupa savarsirea actiunii principale efectuata fara interventia actiunii adiacente, a recurs imediat dupa consumarea infractiunii de furt la intrebuintarea de violente, amenintari sau alte mijloace de constrangere pentru a pastra bunul furatsau pentru a inlatura urmele infractiunii.In aceasta ipoteza infractiunea de talharie este consumata chiar daca faptuitorul nu a reusit prin folosirea de violente, amenintari sa pastreze bunul, sa inlature urmelei nfractiunii ori sa-si asigure scaparea, deoarece legea considera aceste finalitati ca scop al actiunii adiacente iar nu ca rezultat al ei. (70) Textul legii, prevazand ipoteza folosirii de violente, amenintari sau alte mijloace de constrangere in scopul pastrarii bunului furat confirma, prin aceasta, ca pentru existenta talhariei consumate, bunul trebuie sa fi fost sustras din stapanirea de fapt a victimei si sa se afle in stapanire de fapt a faptuitorului.

D Epuizarea infractiunii.

Epuizarea infractiunii consta in prelungirea,in timp, a infractiunii dupa momentul consumarii.Prelungirea se poate datora deopotriva amplificarii rezultatului initial ori continuarii activitatii infractionale.(71) Infractiunea de talharie este, asemenea, infractiunii de furt, susceptibila de o activitate infractionala prelungita in timp dupa atingerea momentului consumativ si, deci, de o eventuala amplificare a urmarilor immediate.(72) In masura in care dureaza actiunea adiacenta de intrebuintare a mijloacelor de constrangere, in aceeasi masura poate fi prelungita, prin acte succesive de sustragere, actiunea principala si, deci, fapta de talharie.Alteori,
Pagina 35 din 64

actiunea adiacenta poate produce urmari de o gravitate progresiva si, deci, de natura sa modifice progresiv gradul de pericol social concret al talhariei, in acest caz procesul cauzal al activitatii infractionale se prelungeste in timp.Astfel, ne vom afla in prezenta infractiunii de talharie in forma epuizata, in cazul cand o vatamare corporala care se agraveaza treptat duce la o vatamare corporala grava sau chiar la moarte.In astfel de cazuri trebuie avut in vedere nu numai momentul consumarii infractiunii, ci si acela al epuizarii rezultatului, deoarece numai in acest moment gravitatea faptei poate fi cunoscuta si apreciata in toata amploarea ei.(73)

3.6.2. MODALITATILE INFRACTIUNII.

Codul penal pe langa modalitatea simpla prevazuta in alin.1 al art.211, prin dispozitiile alin.2 si 3 ale aceluiasi articol a prevazut doua modalitati agravate ale infractiunii de talharie, caracterizate fiecare prin anumite imprejurari considerate de lege ca circumstante agravante speciale(74))Astfel, imprejurarile care agraveaza pericolul social al faptei si impun o sanctionare mai severa a faptuitorilor se refera fie la subiectii sau latura obiectiva a infractiunii, fie la obiectul material al acesteia.

3.6.2.1. O prima modalitate agravata este prevazuta in alin.2 al art.211Cp atunci cand: talharia a fost savarsita de doua sau mai multe persoane impreuna; talharia a fost savarsita de o persoana avand asupra sa o arma sau o substanta narcotica; talharia a fost savarsita de o persoana mascata, deghizata sau travestita; talharia a fost savarsita in timpul noptii; talharia a fost savarsita intr-un loc public sau intr-un mijloc de trasport;

f) talharia a fost savarsita intr-o locuinta sau in dependinte ale acesteia; g) talharia a fost savarsita in timpul unei calamitati; h) talharia a avut vreuna din urmarile aratate in art.182 Cp.
Pagina 36 din 64

a) Talharia a fost savarsita de doua sau mai multe persoane impreuna.

Savarsirea talhariei in aceasta circumstanta imprima faptei un caracter mai periculos deoarece cooperarea a doua sau mai multe persoane este de natura a potenta cutezanta acestora, a spori eficienta actiunii, a inlesni transportarea bunurilor si stergerea urmelor, in sfarsit, de a inlatura sau zadarnici eventuala opunere a victimelor sau a altor persoane care ar incerca sa captureze sau sa recupereze bunurile sustrase. Pentru existenta agravantei se cere, pe de o parte, ca talharia sa fie savarsita de doua sau mai multe persoane iar, pe de alta parte, ca faptuitorii sa fi savarsit fapta impreuna.(75) In Codul Penal anterior se prevedea, in art.525,lit.c, savarsirea faptei de doua sau mai multe persoane, dar acesta nu continea precizarea referitoare la savarsirea faptei impreuna de catre participanti, ceea ce a dus la numeroase controverse legate de interpretarea acestui text.Problema a fost clarificata de instanta suprema(76) care a aratat ca agravanta exista atat in cazul savarsirii faptei de doua sau mai multe persoane in calitate de coautori, cat si in cazul in care autor este o singura persoana, insa la activitatea acestuia participa si complici care ajuta, inlesnesc sau usureaza activitatea autorului prin actiuni simultane, de natura sa intareasca hotararea acestuia de a savarsi infractiunea ori de a micsora sau anihila posibilitatile de aparare a victimei. Pentru a satisface cerinta legala, este necesar ca o pluralitate de faptuitori sa actioneze, la locul savarsirii talhariei, efectiv, concomitent si conjugat, indiferent de forma participatiei coautori sau autori, ori complici concomitenti si de contributia concreta a fiecaruia in comiterea talhariei.(77) Pentru a fi incidenta agravanta prevazuta de art.211,alin.2, lit.a Cp atunci cand fapta este comisa de un autor si un complice, se impune ca ambii participanti sa fie prezenti la locul faptei si complicele sa-l ajute intr-un mod

oarecare pe autor la insusirea bunului sau la exercitarea violentelor ori, in cazul in care complicele se gaseste la oarecare distanta de autor, sa asigure paza acestuia sau sa o retina pe victima in timp ce autorul comite sustragerea.(78)

Pagina 37 din 64

Cerinta legii este indeplinita, agravanta fiind aplicabila, si in situatia in care o persoana instiga o alta persoana la comiterea unei talharii, iar aceasta din urma savarseste fapta la care a fost instigat, in prezenta instigatorului deoarece persoana care a determinat autorul la savarsirea faptei, asistand apoi la comiterea acesteia, a desfasurat, pe langa o activitate de instigare, si un act de complicitate concomitenta ceea ce conduce la ideea ca fapta a fost savarsita impreuna de cele doua persoane.(79) Talharia este agravata, chiar daca intre participanti nu a esistat o intelegere prealabila, si aceasta a survenit spontan, pe parcursul derularii actiunii de sustragere. Astfel, agravanta prevazuta de art.211,alin.2,lit.a Cp, subzista si atunci cand nu a existat o intelegere prealabila intre faptuitori, fiind suficient ca unul dintre ei complicele sa fi intervenit, spontan, in ajutorul celuilalt autorul pe parcursul savarsirii infractiunii si ca fiecare sa fi avut cunostiinta cooperari cu ceilalalt la realizarea infractiunii.(80) Cu privire la aplicarea acestei agravante, in situatia in care fapta fiind savarsita de doua persoane, raspunderea penala a uneia dintre persoane este inlaturata datorita unei cauze de excludere a caracterului penal al faptei iresponsabilitate, minoritate, eroare de fapt in literatura de specialitate au existat opinii diferite.Desi a fost exprimata si opinia conform cu care intr-o asemenea situatie agravanta nu este aplicabila(81), aceasta a ramas izolata. Atat in practica judiciara, cat si in literatura de specialitate(82), s-a exprimat opinia contrara, conform careia aceasta agravanta se va aplica deoarece ceea ce intereseaza, in cazul acestei agravante, consta in aspectul conlucrarii la savarsirea faptei, si nu la pozitia subiectiva a participantilor.Daca persoana exonerata de raspundere este un minor, infractorului major i se aplica, in afara agravantei speciale, si agravanta generala prevazuta de art.75, lit.c Cp savarsirea infractiunii de catre un infractor major, daca aceasta a fost comisa impreuna cu un minor. Daca talharia a fost savarsita de cel putin trei persoane impreuna, circumstanta agravanta prevazuta de art.211, alin.2, lit.a intra in concurs cu circumstanta agravanta prevazuta de art,75, lit.c savarsirea faptei de trei sau mai multe persoane impreuna.Intr-o asemenea situatie, intru-cat specialul primeaza fata de general, se va aplica numai circumstanta

speciala(83) deoarece daca s-ar aplica cele doua texte cumulativ s-ar ajunge la nelegitima si nedreapta situatie de a se da o dubla relevanta aceleiasi imprejurari de fapt si la o sporire nelegala a sanctiunii penale.(84)
Pagina 38 din 64

Constituind o circumstanta de fapt, agravanta se va resfrange asupra tuturor participantilor care au cunoscut-o instigator, complice anterior. In ceea ce priveste pe instigatorii si pe cmplicii care n-au participat la executarea actiunilor din cuprinsul elementului material al infractiunii de talharie, incidenta agravantei este conditionata de cunoasterea de catre ei a imprejurarii ca fapta se va savarsi de doua sau mai multe persoane impreuna (art.28, alin.2 Cp ). Astfel, instigatorul care a determinat doua sau mai multe persoane sa savarseasca talharia sau complicele care a stiut ca-si aduce contributia la savarsirea unei talharii care va fi comisa de doua sau mai multe persoane, va raspunde pentru instigare sau complicitate la infractiunea de talharie savarsita in conditiile acestei agravante.Daca n-au cunoscut aceasta imprejurare, ei vor raspunde numai pentru instigare sau complicitate la infractiunea de talharie, prevazuta de art.211, alin.1 Cp. Poate exista aceasta agravanta si in cazul cand fapta a ramas in stadiul tentativei.Astfel, atunci cand talharia comisa de doua sau mai multe persoane a fost intrerupta sau, chiar daca a fost dusa pana la capat, nu si-a produs rezultatul, ne vom afla in prezenta tentativei la infractiunea prevazuta de art.211, alin.2, lit.a Cp. Este posibil ca persoanele care au savarsit impreuna talharia sa se fi asociat in vederea comiterii de infractiuni facandu-se vinovate de comiterea infractiunii prevazute in art.323 Cp.Intr-un asemenea caz, se aplica, potrivit alin.2 al aceluiasi articol, regulile referitoare la concursul de infractiuni.

Talharia savarsita de o persoana avand asupra sa o arma sau o substanta narcotica.

In aceasta situatie, talharia este calificata deoarece fapta prezinta o periculozitate sociala sporita datorata faptului ca prezenta armei sau substantei narcotice asupra faptuitorului ii creaza acestuia o stare de incredere sporita in reusita actiunii sale, o stare de spirit prielnica savarsirii

infractiunii, potentandu-i aplombul cu care actioneaza, pe de o parte, iar, pe de alta parte, detinarea armei sau substantei narcotice implica primejdia de folosire a lor in ipoteza unei reactii de impotrivire a victimei.
Pagina 39 din 64

Conform art.151,alin.1, Cod Penal armele sunt instrumentele, piesele sau dispozitivele astfel declarate prin dispozitiile legale.Astfel, potrivit Legii nr.17/1996 (86), privind regimul armelor de foc si al munitiilor, prin arme de foc se intelege acele arme a caror functionare determina aruncarea unuia sau mai multor proiectile, substante aprinse sau luminoase ori imprastierea de gaze nocive, iritante sau de neutralizare.Conform art.151, alin.2 sunt asimilate armelor orice alte obiecte de natura a putea fi folosite ca arme si care au fost intrebuintate pentru atac. Conceptul substante narcotice este precis definit si consta in acele substante care actioneaza asupra centrilor nervosi, producand pierderea cunostiintei, relaxare musculara, diminuarea sensibilitatii si a reflexelor. Va exista aceasta agravanta la infractiunea de talharie, in cazul cand faptuitorul foloseste arma sau substanta narcotica asupra victimei deoarece atunci cand acesta doar poarta, detine o asemenea arma sau substanta narcotica asupra sa fara sa o foloseasca, ne vom afla in prezenta infractiunii de furt calificat prevazuta de art.209, lit.b, Cp.(87) Conform unor opinii exprimate in literatura de specialitate(88), ne aflam in prezenta infractiunii de talharie in forma agravata prevazuta in art.211,alin.2, lit.b si atunci cand armele sunt la vedere, simpla lor exibare, etalare, reprezentand un act implicit de amenintare.Intr-o alta opinie (89), s-a exprimat ideea ca, indiferent daca armele sau substantele narcotice se afla la vedere, ne vom afla in prezenta infractiunii de furt calificat prevazuta de art.209, lit.b. Pentru incidenta acestei agravante este irelevant daca faptuitorul s-a inarmat special in vederea comiterii faptei sau daca acesta era inarmat intamplator la momentul savarsirii infractiunii.Totusi, pentru existenta acestei agravante, este necesar ca faptuitorul sa fi stiut ca are asupra sa arma sau substanta narcotica, avand, astfel, posibilitatea de a o folosi la nevoie. (90) In cazul in care faptuitorul care savarseste talharia are asupra sa o arma sau substanta narcotica, nu poseda permisul legal de a o purta, talharia

prevazuta de art.211, alin.2, lit.b intra in concurs cu infractiunea prevazuta in art.279 Cp nerespectarea regimului armelor si a munitiilor. Aceasta circumstanta, la fel ca circumstanta analizata la alin.2, lit.a, este o circumstanta de fapt si, astfel, ea se resfrange asupra tuturor participantilor nepurtatori de arme sau substante narcotice, cu conditia ca acestia sa cunoasca imprejurarea ca faptuitorul detinea asemenea mijloace in momentul comiterii faptei.
Pagina 40 din 64

Deci, daca participantii instigatorii, complicii anteriori n-au cunoscut aceasta imprejurare, ei vor raspunde doar pentru instigare sau complicitate la infractiunea de talharie simpla.

Talharia a fost savarsita de catre o persoana mascata, deghizata sau travestita.

Aceasta circumstanta agravanta consta in folosirea de catre faptuitor a unui anumit procedeu pentru a nu putea fi recunoscut.Folosirea acestui procedeu este sanctionata mai sever, inrtru-cat folosirea acestor procedee releva periculozitatea aparte a faptuitorului, care chibzuie asupra modului de comitere a talhariei, adopta si foloseste mijloace ce asigura eficienta actiunii iar, totodata, prin practicarea lor este ascunsa infatisarea faptuitorului, ingreunand astfel identificarea autorului iar procedeul mascarii este, cel mai adesea, de natura a panica victima sau persoanele intalnite la locul faptei ori in imprejurimi, diminuand ori anuland capacitatea acestora de riposta. Prin mascare(91) se intelege acoperirea integrala sau partiala a fetei cu un obiect sau cu un material, astfel incat individului sa nu i se poata vedea trasaturile.Cel mai intalnit procedeu de mascare, in cazuistica penala, interna si externa, este asezarea pe cap a unui ciorap de matase de culoare inchisa care, datorita plasticitatii materialului, deformeaza partile proeminente ale fetei si permite celui mascat o vizibilitate si respiratie buna. Deghizarea(91) implica un proces mai complex de ascundere a identitatii, in cadrul caruia faptuitorul isi poate modifica parametrii trunchiului atasarea unei cocoase sau unui abdomen fals - ,ori a aspectelor faciale atasarea unei barbi false - , vopsirea parului ori purtarea unei peruci, modificarea mersului.

In acelasi procedeu se include si prezentarea intr-o tinuta sau insemne proprii unei profesii purtarea uniformei de gardian, pompier, postas, angajat C.F.R. In cazul cand deghizarea are loc prin folosirea unui astfel de procedeu, ne vom afla in prezenta unui concurs de infractiuni intre infractiunea prevazuta de art.211, alin.2, lit.c si infractiunea prevazuta de art.241, alin.2 portul ilegal de decoratii sau semne distincte. Prin travestire se intelege aparitia faptuitorului sub un alt sex decat cel pe care il are, ceea ce necesita folosirea recuzitei si a altor procedee trebuincioase.
Pagina 41 din 64

Aceasta fiind o circumstanta de fapt , se va resfrange asupra tuturor participantilor care au cunoscut-o.Astfel, persoana care instiga o alta persoana la savarsirea unei talharii in aceasta forma va raspunde pentru instigare la infractiunea de talharie prevazuta de art.211,alin.2, lit.c iar persoana care a ajutat sau inlesnit savarsirea unei astfel de talharii va raspunde pentru complicitate la infractiunea de talharie in aceasta forma agravata.

Talharia a fost savarsita in timpul noptii.

Aceasta situatie este de natura a agrava fapta deoarece, pe de o parte, faptuitorul, stiindu-se la adapostul intunericului, va actiona cu un plus de aplomb iar, pe de alta parte, victima se va impotrivi mai putin curajos actiunii ilicite a faptuitorului.Se considera ca talharia savarsita in timpul noptii este mai grava deoarece noaptea ofera imprejurari deosebit de favorabile pentru savarsirea acestei infractiuni.Astfel, noaptea, datorita intunericului, a scaderii atentiei si vigilentei oamenilor, care in marea lor majoritate se retrag pentru odihna, faptuitorul se poate apropia mai usor si cu mai putine riscuri de a fi descoperit, de bunul pe care urmareste sa-l sustraga. De asemenea, cel ce intelege sa se foloseasca de toate aceste imprejurari se dovedeste mai periculos, ceea ce impune o mai mare severitate din partea legii penale.(92) S-a pus problema determinarii momentului cand incepe noaptea, precum si a momentului cand aceasta inceteaza.Cu privire la solutionarea

acestei probleme au fost emise mai multe opinii (93), sustinandu-se ca noaptea incepe de la apusul soarelui si dureaza pana cand acesta rasare din nou, ca noaptea incepe din momentul cand locuitorii se retrag pentru odihna.Intru-cat legiuitorul a folosit expresia in timpul noptii in sensul pe care il are in vorbirea obisnuita, respectiv in sensul de fenomen natural care se manifesta prin lasarea intunericului cu toate consecintele pe care le atrage in mod obiectiv acest fenomen reducerea vizibilitatii atunci se considera ca noaptea incepe in momentul cand se creaza aceasta ambianta si dureaza pana in momentul cand, ziua aparand din nou, se ridica intunericul si inceteaza conditiile create de timpul noptii.(94) Timpul noptii nu poate fi predeterminat prin lege, intru-cat el difera de la anotimp la anotimp, difera in functie de pozitia geografica, de ora la care se comite fapta. Esential pentru stabilirea acestei situatii de fapt este instalarea intunericului.
Pagina 42 din 64

Stabilirea imprejurarii daca a existat sau nu, in momentul savarsirii faptei, aceasta ambianta generala pe care o presupune noaptea, revine in fiecare caz concret instantei de judecata. Cu privire la aceasta agravanta, au existat divergente, considerandu-se ca, in unele cazuri, trebuie sa se stabileasca, in afara imprejurarii ca talharia a fost savarsita in timpul noptii, si existenta altor imprejurari, cum ar fi: imprejurarea ca afost intuneric la locul faptei sau in apropierea acestui loc.Acest punct de vedere, adauga legii conditii pe care legiuitorul nu le-a prevazut, restrangand astfel, in mod nejustificat, sfera de aplicare a agravantei.(95) Legiuitorul, prevazand ca o circumstanta agravanta a talhariei, savarsirea faptei in timpul noptii, nu a avut in vedere o anumita imprejurare prielnica savarsirii talhariei oferita de timpul noptii, ci ambianta generala pe care o creaza noaptea.Chiar daca la locul savarsirii talhariei, a fost lumina artificiala, chiar daca faptuitorul nu s-a folosit de intuneric pentru a se apropia de bun, circumstanta agravanta exista deoarece, intr-un fel sau altul, ambianta generala creata de timpul noptii i-a usurat savarsirea faptei. Caracterul agravant al acestei infractiuni de talharie si, deci, raspunderea penala agravata fata de talharia savarsita in timpul zilei deriva, exclusiv, din imprejurarea de fapt ca infractorul a sustras bunul prin violente, amenintari sau alte mijloace de constrangere noaptea, astfel incat instantele

nu pot modifica prevederile exprese ale legii, conditionand aplicarea acestora si de dovedirea altor imprejurari.(96) Agravarea prevazuta in art.211,alin.2, lit.d, Cp se aplica si atunci cand numai o parte din actele de executare a talhariei au fost savarsite in timpul noptii.Si aceasta agravanta, fiind o agravata de fapt, se rasfrange asupra tutror participantilor care au cunoscut-o.

Talharia savarsita intr-un loc public sau intr-un mijloc de trasport.

Potrivit art.152 Cp, fapta se considera savarsita in public atunci cand a fost comisa: 1) intrun loc care prin natura sau destinatia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar daca nu este prezenta nici o persoana.;
Pagina 43 din 64

2) in orice alt loc accesibil publicului, daca sunt de fata doua sau mai multe persoane; 3) in loc neaccesibil publicului cu intentia insa ca fapta sa fie auzita sau vazuta si daca acest rezultat s-a produs fata de mai multe persoane; 4) intr-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu exceptia reuniunilor care pot fi considerate ca au caracter de familie, datorita naturii relatiilor dintre persoanele participante; 5) prin orice mijloace cu privire la care faptuitorul si-a dat seama ca fapta ar putea ajunge la cunostinta publicului. Prin loc public se intelege, avandu-se in vedere dispozitiile art.152Cp, orice loc care, prin natura sau destinatia lui, este in permanenta accesibil publicului ( strazi, sosele, parcuri ) precum si orice alt loc in care publicul are acces in anumite intervale de timp (magazine, restaurante).Agravanta opereaza insa in toate cazurile, chiar daca in timpul savarsirii talhariei, in afara de faptuitor, nu se gasea in locul respectiv nici o alta persoana.(97) Instantele judecatoresti, in marea lor majoritate, au considerat ca fiind savarsite in locuri publice, indiferent de numarul persoanelor aflate in acele locuri, talhariile comise in urmatoerele imprejurari de loc: in fata unui camin cultural(98), pe rampa unei statii C.F.R.(99), in statia de autobuz.Nu constituie talharie savarsita intr-un loc public fapta comisa intr-un magazin, birou, oficiu postal daca, in momentul comiterii faptei, accesul publicului era - 52 -

interzis, ori dintr-o camera de hotel deoarece camera de hotel nu este accesibila publicului, ci numai persoanei care este cazata in ea sau de la o nunta deoarece o nunta constituie o reuniune ce are caracter de familie. Ratiunea de a agrava talharia savarsita intr-un loc public rezida den periculozitatea faptuitorului, care, cu temeritate, opereaza in asemanea spatii, profitand fie de aglomerata persoanelor, fie de absenta persoanelor din locurile unde se gasesc bunuri mobile, tinandu-se seama si de increderea publica.(100) Prin mijloc de transport se intelege mijlocul de transport de persoane sau de marfa, care are aceasta destinatie -trenuri, autobuze, avioane -, precum si acele mijloace care, fara a avea aceasta destinatie, sunt folosite pentru a trasporta mai multe persoane impreuna.(101) Pentru a ne afla in prezenta acestei agravante, este suficient ca talharia sa fie savarsita intr-un mijloc de trasport de orice natura, nu este necesar sa fie savarsita numai intr-un mijloc de transport in comun, cum este necesar in cazul infractiunii de furt calificat.Ne vom afla in

Pagina 44 din 64

prezenta acestei agravante si in cazul cand talharia a fost comisa intr-un taxi deoarece talharia, spre deosebire de furtul calificat, se poate savarsi si intr-un alt mijloc de trasport. Pentru aplicarea agravantei este necesar ca bunul sustras sa se afle asupra unui pasager sau in spatiul afectat transportului si ca actiunea de sustragere sa fie insotita de actiuni de violentare, amenintare sau de folosire a celorlalte mijloace de constrangere.Nu intereseaza numarul persoanelor aflate in acel mijloc de trasport si nici imprejurarea daca acesta era in mers sau stationa pe traseu. Este realizata cerinta textului chiar daca, in vehiculul respectiv, nu sunt prezente alte persoane in afara de faptuitor si victima si indiferent daca faptuitorul era el insusi pasager sau facea parte din personalul de servire al vehiculului. Ratiunea agravarii faptei atunci cand ea este comisa intr-un astfel de mijloc de transport este ca , pe de o parte, aglomeratia firesca si lipsa de atentie a celorlalti face facila operarea de catre faptuitori, iar ,pe de alta parte, ca deseori, persoanele au asupra lor valori insemnate , in asemenea imprejurari.Astfel, mijloacele de trasport ca si locurile publice, ofera conditii favorabile savarsirii talhariei.

Talharia savarsita intr-o locuinta sau in dependinte ale acesteia.

Prin locuinta se intelege locul in cre traieste efectiv o persoana, locul ales, in mod liber, de o persoana unde aceasta isi desfasoara viata personala.Nu intereseaza daca locuinta este permanenta sau temporara (camera inchiriata de hotel), daca este vorba de o constructie anume destinata pentru a fi locuita( o casa, un apartament )sau daca este vorba de o constructie care, fara a avea aceasta destinatie este totusi folosita drept locuinta.Constituie locuinta, de asemenea, si camerele de camin. Nu constituie locuinta, in sensul legii penale, constructia destinata sa fie locuita de o persoana dar care nu este locuita in mod efectiv si nu constituie, de asemenea, locuinta locul in care o persoana locuieste impotriva vointei sale. Conceptul dependinte are in vedere locurile care sunt intr-o relatie de dependenta cu locuinta, care sunt un accesoriu si completeza folosirea acestora bucataria, pivnita. Nu intereseaza daca dependintele fac corp comun cu locuinta sau sunt separate. In literatura de specialitate s-a exprimat opinia(102) conform cu care sunt dependinte si spatiile comune ale unui imobil (holul, scara ).Conform unei alte opinii, aceste spatii comune nu fac parte din dependinte, ele excedand conceptului penal.(103)
Pagina 45 din 64

Agravarea se justifica deoarece fapta aduce o grava atingere vietii intime, domestice a victimei si este de natura sa creeze o stare de temere si nesiguranta cand infractorul patrunde in locuinta cu intentiaa de a fura cu orice pret, chiar prin folosirea violentei. Savarsirea talhariei in aceste imprejurari este considerata mai grava deoarece prin comiterea talhariei intr-o locuinta sau dependinte ale acesteia faptuitorul denota o mare indrazneala si, de asemenea, fapta este considerata mai grava pentru ca victima se considera in siguranta in cadrul propriei locuinte si, astfel, aceasta nu-si ia masuri suplimentare pentru a asigura paza bunurilor. In cazul cand faptuitorul intra, fara drept, in locuinta sau dependinta in care se va savarsii talharia, ne vom afla in prezenta unui concurs de infractiuni intre infractiunea de talharie prevazuta de art.211, alin.2, lit.f si infractiunea de violare de domicili

Talharia savarsita in timpul unei calamitati.

Pentru existenta acestei agravante este necesara si situatia premisa care consta intr-o calamitate. Prin calamitate se intelege situatia in care se produce, ca urmare a unui eveniment, o stare de fapt pagubitoare sau periculoasa pentru o colectivitate umana(104) cum ar fi, de ex.: stare produsa de un cutremur, de o inundatie. Evenimentul poate avea cauze naturale cutremur, inundatii dar poate avea la origini si cauze umane accidente nucleare, incendii de mari proportii. Pentru a fi incidenta aceasta agravanta este necesar ca talharia sa fie comisa, in mod efectiv, in timpul calamitatii, respectiv intre momentul cand se produce evenimentul care da nastere starii de calamitate si momentul cand aceasta stare inceteaza. Timpul unei calamitati este determinat de magistrat prin orice mijloc de proba admis de lege, fara a fi influentat de momentul declararii, de catre autoritatile publice competente, a starii de urgenta, intrucat, in mod firesc, declaratia oficiala survine la u oarecare timp dupa declansarea evenimentului, iar starea exceptionala dureaza, de regula, pana la inlaturarea consecintelor dezastruoase provocate de acesta. Ceea ce intereseaza este ca, in momentul savarsirii faptei, sa fi existat in mod real, obiectiv, aceasta stare de fapt. Talharia savarsita in timpul unei calamitati este mai grava pentru ca situatia de fapt creata face ca oamenii, dominati de necesitatea salvarii vietii lor sau a altora, sa scape din
Pagina 46 din 64

vedere paza bunurilor, sa omita a-si proteja bunurile sau, oricum, sa le acorde o atentie scazuta.Acesta atitudine profita infractorilor, sporindu-le sansele de a savarsii talharia si creandu-le o situatie favorabila pentru comiterea faptei. De asemenea, calamitatile creeaza in plan social o ampla tulburare, controlul social fiind diminuat. Faptuitorul care profita de creearea unei astfel de stari pentru savarsire faptei denota o lipsa evidenta de solidaritate umana si o periculozitate deosebita.

Talharia a avut una din urmarile aratate in art.182 Cp.

In ceea ce priveste agravarea prevazuta la lit.h) aceasta exista atunci cand talharia a avut ca urmare o vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii care necesita pentru vindecare ingrijiri medicale mai mari de 60 de zile, pierderea unui simt sau organ, incetarea functionarii acestora, o infirmitate permanenta fizica sau psihica, slutirea, avortul ori punerea in primejdie a vietii persoanei. Rezultatul produs, adica vatamarea grava a integritatii corporale sau a sanatatii victimei sporeste gravitatea talhariei. Existenta agravantei este conditionata, in primul rand, de stabilirea raportului de cauzalitate dintre actiunea de vatamare corporala din cuprinsul elementului material al infractiunii de talharie si vatamarea corporala grava produsa victimei.Astfel, este necesar ca vatamarea corporala grava sa fie consecinta violentelor exercitate asupra victimei pentru a inlesni savarsirea furtului sau pentru a asigura pastrarea bunului ori pentru a inlatura urmele infractiunii sau pentru ca faptuitorul sa-si asigure scaparea. In cazul in care aceasta legatura cauzala lipseste, dispozitiile art.211, alin.2, lit.h) nu sunt aplicabile. Asadar, nu exista talharie in forma agravata, ci furt si vatamare corporala grava, in concurs real atunci cand lovirea reclamantului, intervenita la un anumit interval de timp dupa savarsirea furtului, apare ca o riposta la violentele exercitate de acesta asupra inculpatului si nu ca un mijloc de ramanere in posesia bunului furat. In acest caz vatamarea corporal nu apare ca o consecinta a actiunilor ce intra in cuprinsul elemetului material al talhariei, ci ca o consecinta a unei actiuni desfasurate posterior talhariei. In al doilea rand, existenta agravantei este conditionata de stabilirea intentiei depasite a faptuitorului, a praeterintentiei.

Pagina 47 din 64

Aceasta conditie este indeplinita daca faptuitorul, savarsind talharia, a prevazut vatamarea corporala grava adusa victimei, dar a crezut fara temei ca aceasta urmare nu se va produce, sau daca nu a prevazut vatamarea corporala grava a victimei, ca rezultat al activitatii sale, desi putea si trebuia s-o prevada.(105) Daca vatamarea corporala grava este anume urmarita de faptuitor, daca faptuitorul a actionat cu intentie in ceea ce priveste urmarea mai grava

care s-a produs,unitatea infractionala creata de legiuitor nu exista, iar faptele constituie un concurs de infractiuni.Un exemplu ar fi acela ca dupa savarsirea furtului, faptuitorul loveste victima pentru a nu-l denunta, provocandu-i o vatamare corporala grava. In cazul cand vatamarea grava s-a produs ca urmare a unei tentativei de talharie exista tentativa la forma agravata a infractiunii.(106)Agravanta exista in cazul tentativei la infractiunea de talharie daca vatamarea corporala s-a produs ca urmare a violentei folosite de faptuitor pentru executarea talhariei, care insa nu a avut loc datorita unor imprejurari independente de vointa faptuitorului.

3.6.2.2. O a doua modalitate agravata este prevazuta in alin.3, al art.211 Cod penal. Conform alin.3 talharia care a produs consecinte deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei se pedepseste Prima teza conform careia talharia a produs consecinte deosebit de grave se refera, in principal, la actiunea principala, de furt. Prin consecinte deosebit de grave, conform art.146 Cp, se intelege o paguba materiala mai mare de 50000000 lei sau o perturbare deosebit de grava a activitatii cauzata unei autoritati publice sau oricareia dintre unitatile la care se refera art.145Cp ori altei persoane juridice sau fizice. Cea de-a doua teza prevazuta in art.211, alin.3 este caraterizata de imprejurarea ca fapta de talharie are ca urmare moartea victimei. Temeiul agravarii acestei modalitati a talhariei il constituie gravitatea deosebita a rezultatului socialmente periculos al talhariei, faptul cael aduce atingere, in acest caz, insasi vietii victimei. Pentru existenta acestei modalitati este necesar sa se stabileasca legatura de cauzalitate dintre fapta de violenta sau celelalte mijloace de constrangere si moartea victimei. Cand rezultatul este moartea victimei, trebuie sa se constate ca aceasta a survenit ca rezultat imediat al actelor de violenta sau ca agravare a vatamarii produse prin acele acte.
Pagina 48 din 64

Pe plan subiectiv, conditia esentiala pentru existenta acestei modalitati agravate, o constituie existenta praeteintentiei in provocarea mortii victimei. Examinarea atitudinii psihice a faptuitorului trebuie facuta cu mare atentie, deoarece tocmai de aceasta atitudine psihica, de forma de vinovatie depinde

calificarea faptei ca infractiune unica complexa de talharie in forma agravata, sau ca un concurs de infractiuni intre furt si infractiunea de omor. Va exista talharia in forma agravata, atunci cand faptuitorul n-a prevazut, desi trebuia si putea sa prevadaca fapta sa va putea provoca moartea victimei sau a prevazut aceasta posibilitate, dar a sperat, fara temei, ca acest rezultat nu se va produce.(107) Astfel, in practica s-a considerat ca agravanta este realizata, de exemplu, atunci cand faptuitorul a atacat cu parul un politist aflat in urmarirea sa , si l-a lovit cu parul peste mana cu care incerca sa se apere, iar aceasta actiune a avut ca urmare declansarea focului si prin aceasta impuscarea mortala a unui martor, ne vom afla in prezenta infractiunii de talharie prevazuta in art.211, alin.3 din Codul penal.(108) In cazul cand faptuitorul a actionat de la inceput cu intentia de a ucide victima pentru a putea savarsi, astfel, mai usor talharia ne aflam in prezenta unui omor deosebit de grav, in concurs cu infractiunea de talharie prevazuta de art.211, alin.1 Cp. Un exemplu, in acest sens, este acela potrivit caruia exista concurs intre infractiunea de talharie si infractiunea de omor deosebit de grav prevazuta de art.176, lit.d) in cazul cand lovirea victimei cu corpuri dure si intepatoare, cu mare intensitate, in cap si in alte regiuni ale corpului, dupa care i-a luat haina si alte bunuri si a abandonat-o in stare de inconstienta, noaptea, in timpul iernii, in padure, inculpatul a prevazut ca ea va inceta din viata ceea ce s-a intamplat actionand, deci, cu intentia de a ucide. Exista concurs deoarece scopul urmarit de inculpat prin savarsirea actelor agresive este insusirea unor bunuri ale victimei.(109) Cu toate ca la modalitatile agravate a infractiunii de talharie, urmarea mai grava apare ca fiind produsa din culpa,va exista tentativa si la aceasta agravanta, deoarece violenta indiferent de urmari se comite cu intentie.Asertiunea ca la infractiunile praeterintentionate nu poate exista tentativa este valabila numai in cazul infractiunilor simple de acesta gen, nu si in cazul infractiunilor complexe, cum este talharia ce a produs moartea, la care moartea victimei constituie numai o circumstanta agravanta, in timp ce infractiunea de baza este intentionata si, deci, susceptibila de a ramane in faza tentativei.

Pagina 49 din 64

Temeiul agravantei prevazute in art.211, alin.3 Cp il constituie gravitatea deosebita a rezultatului socialmente periculos al talhariei sau al tentativei de talharie moartea victimei. Daca acest rezultat s-a produs, nu mai are relevanta forma in care s-a realizat activitatea infractionala, talharia

consumata sau tentativa de talharie, ci inteaga activitate trebuie raportata la rezultatul final, care constituie temeiul agravarii faptei savarsite.(110) Moartea victimei constituie un rezultat praeteintentionat al infractiunii de talharie si, de aceea, aceasta imprejurare se va rasfrange asupra tuturor participantilor la infractiune, in masura in care fiecare dintre ei a trebuit si putea sa prevada eventualitatea producerii acestui rezultat. In ipotaza insa in care moartea a fost provocata in afara activitatii specifice infractiunii de talharie, din cauze care depaseau posibilitatea de prevedere a participantilor, acestia vor raspunde pentru infractiunea de talharie in aceasta modalitate.

Sanctiuni.

Sanctiunile de drept penal reprezinta consecintele incalcarii normelor penale Prin aplicarea sanctiunilor se resstabileste ordinea de drept, se realizeaza atat prevenirea savarsirii de infractiuni din partea celui sanctionat, cat si prevenirea altora care ar fi tentati sa savarseasca fapte interzise prin normele penale. Infractiunea de talharie este sanctionata cu inchisoare, in trei trepte, corespunzatoare gradului de pericol social al ipotezelor faptice prevazute de text, astfel: -inchisoare de la 3 la 18 ani, in cazul modalitatii tip alin.1; -inchisoare de l5 la 20 ani,in cazul agravantelor de la lit.a)h) alin.2; -inchisoare de la 15 la 25 ani si interzicerea unor drepturi, in cazul agravarii prevazute de alin.3. Sanctionarea tentativei urmeaz regulile statornicite de art.21, alin.2, Cpen si anume tentativa se sanctioneaza cu o pedeapsa cuprinsa intre jumatatea minimului si jumatatea maximului prevazute de lege pentru infractiunea consumata, fara ca minimul sa fie mai mic decat minimul general al pedepsei.

Pagina 50 din 64

CAP.IV ALTE DIMENSIUNI.

4.1. Aspecte procesuale.

In cazul infractiunii de talharie, actiunea penala se pune in miscare din oficiu. Oficialitatea urmaririi penale nu este afectata de prezenta in continutul infractiunii a unor infractiuni care se urmaresc la plangerea prealabila (art.210) , ori pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate (art.180,181,193 din Codul penal), deoarece infractiunea de talharie , desi de prezinta ca un compozit de infractiuni, are o identitate proprie si un ststut propriu, astfel ca urmarirea sa din oficiu este perfect intemeiata.(1) Punerea in miscare se face, intotdeauna, din oficiu, deoarece, in acest caz, primeaza interesul societatii de a reprima asemenea manifestari cu o mare incarcatura de pericol social. Competentele in urmarirea si judecarea infractiunilor din art.211 din Codul penal sunt diferit repartizate autoritatilor judiciare, distribuirea acestora la una sau alta din autoritati avand drept criteriu de delimitare pericolul social pe care-l prezinta ipostazele normative reglementate prin text. Infractiunea de talharie, in modalitatea prevazuta in alin.1, este cercetata de organele de politie locala, sub supravegherea procurorului din Parchetul de pe langa judecatorie, iar solutionarea cauzei, in fond, este de competenta Judecatoriilor. In cazul modalitatilor agravate prevazute in alin.2, competenta de cercetare revine Inspectoratului Judetean de Politie, iar solutionarea cauzei,in fond, revine Tribunalelor. In privinta talhariei care a avut drept urmare producerea unor consecinte deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei infractiunea este anchetata obligatoriu de catre procurorul din Parchetul de pe langa Tribunal, iar judecata in prima instanta revine in competenta Tribunalului judetean.

Aspecte criminologice.

Pagina 51 din 64

Criminologia prezinta o stransa legatura cu dreptul penal pentru ca, de-a lungul timpului, criminologia n-a existat ca stiinta de sine statatoare, preocuparile de criminologie fiind grefate pe stiintele penale. Dependenta criminologiei fatade dreptul penal se manifestamai des prin imprumutul de concepte , avandu-se in vedere, indeosebi, conceptul de infractiune,care-I delimiteaza, intr-un anumit fel, domeniul de referinta. Astfel, se poate spune ca stiinta criminologiei se intinde, pana unde-I permite dreptul penal. Conform unor opinii care fac parte din conceptiile sectoriale, obietul criminologiei il constituie studiul infractorului. Infractorul nu este altceva decat individul obisnuit care poate, in anumite imprejurari, sa comita infrctiuni. Infractorul poate fi si un om bolnav, situatie in care, trebuie analizat in alte circumstante.Fiecare individ are o personalitate proprie care se exprima prin specificul biopsihologic. Din ansamblul cercetarilor nu se retine ca infractorul are trasaturi specifice sau ca se distinge net de ceilalti oameni.Astfel, factorii principali de influentare a oricarui individ sunt cei biologici, psihici si sociali.(2) Primele incercari de a raspunde la intrebarea de ce unii oameni savarsesc fapte reprobabile, se gasesc ica din antichitate, insa primele teorii care si-au propus sa ofere o explicatie stiintifica comportamentului delincvent apar la sfarsitul sec.XIX. Conform teoriei atavismului evolutionist, sustinuta de catre C. Lombroso, cand la un criminal sunt intrunite mai multe anomalii, de natura atavica, acesta constituie un criminal innascut, prin care se intelege un individ cu puternice inclinatii criminogene ce nu pot fi neutralizate prin influenta pozitiva a mediului. Un alt criminolog, E. Kretschmer, stabileste, pornind de la constitutia corporala, diferite tipuri de indivizi si asocierea acestora cu criminalitatea:astenic, atletic, picnic, displastic. Astfel, tipul astenic fiind asociat cu infractiunile contra patrimoniului. Interesat de antropologie, ca si Lombroso, dar urmarind obiective diferite, Freud studiaza evolutia raselor umane, incercand sa explice originea

anumitor fenomene sociale si juridice. Freud diferentiaza trei instante ale personalitatii: eul, supraeul, sinele.In conceptia lui Freud, diferenta dintre infractor si non infractor s-ar situa la nivelul supraeului si s-ar datora unei incapacitati de a depasi complexul oedipian.
Pagina 52 din 64

In cadrul teoriei personalitatii umane, Jean Pinatel considera ca nici una dintre trasaturile frecvent intalnite la infractori nu este suficienta prin ea insasi sa imprime o anumita orientare antisociala personalitatii. Semnificatia pe care J. Pinatel o confera conceptului operational de personalitate criminala este urmatoarea: crima este o fapta a omului, iar criminalii sunt oameni ca toti ceilalti, ei se deosebesc insa de ceilalti deoarece trecerea la act este expresia unei diferente de grad. Intre psihicul infractorului si acela al noninfractorului deosebirea ar fi numai de ordin cantitativ si nu de ordin calitativ. Aceasta diferenta ar separa, si diferitele tipuri de infractori.(3) Chiar cu toate descoperirile exceptionale ce s-au facut in ultimul timp, in diferite domenii, tainele universului uman nu sunt inca pe deplin luminate.

Aspecte criminalistice.

Criminalistica este o stiinta juridica, cu caracter judiciar, cu caracter autonom si unitar, care insumeaza ansamblul de cunostinte despre metodele, mijloacele tehnice si procedeele tactice, destinate descoperirii, cercetarii infractiunilor, identificarii persoanelor iplicate in savarsirea lor si prevenirea faptelor antisociale. Daca Codul penal prin dispozitiile sale are rolul de a apara valorile si realitatile sociale esentiale ale societatii, criminalistica are rolul de a clarifica sau contura elementele constitutive ale infractiunilor cuprinse in Codul penal(4) In ceea ce priveste problemele de lamurit in cursul cercetarii talhariei, acestea trebuie sa duca la stabilirea existentei sau inexistentei faptei reclamate avandu-se in vedere continutul concret al acestei infractiuni.

De asemenea, este necesar sa se stabileasca, daca, in raport cu conditiile concrete in care a fost savarsita, infractiuneaa imbraca forma simpla sau calificata, ori, in raport cu imprejurarile ce i-au urmat, exista cauze de nepedepsire. O prima problema care trebuie rezolvata, in cadrul cercetarii, este acea u privire la identitatea persoanei vatamate.Astfel, in cazul cand in urma talhariei a survenit moartea victimei si identitatea sa este necunoscuta, sarcina organelor de urmarire penala este de a stabili identitatea victimei, datorita faptului ca nu pot fi lamurite celelalte probleme ale cauzei fara a se
Pagina 53 din 64

sti care este victima infractiunii. Atunci cand victima s-a aflat in imposibilitate de a se apara, trebuie sa se stabileasca starea acesteia, cine si cum a provocat-o, mijloacele folosite in acest scop. In legatura cu faptuitorii, trebuie sa se stabileasca numarul acestora, calitatea in care au participat la savarsirea infractiunii si activitatea concreta desfasurata, acest lucru reprezentand aspecte importante ce trebuie stabilite in legatura cu acestia. De asemenea, identificarea faptuitorilor si a participantilor are importanta pentru stabilirea exacta a raspunderii penale ce revine fiecarui coautor sau complice, in functie de contributia avuta la savarsirea faptei. O alta problema ce revine cercetarii criminalistice este aceea de determinare concreta a bunurilor mobile luate din posesia sau detentia unei persoane. De rezolvarea acestei probleme depinde atat in cadrarea faptei in prevederile art.211 Cp, cat si stabilirea calitatii, cantitatii si valorii bunurilor furate, in vederea estimarii cuantumului prejudiciului cauzat si a recuperarii sale. De asemenea, stabilirea exacta a locului si momentului savarsirii faptei are semnificatii juridice multiple. De exemplu: in functie de locul din care s-au sustras ( loc public sau mijloc de trasport), talharia este simpla sau calificata iar determinarea momentului savarsirii are o mare importanta deoarece comiterea faptei in timpul noptii sau in timpul unei calamitati , conduce la incadrarea acesteia in forma agravata din art.211, alin.2. In cursul cercetarii trebuie sa se stabileasca si urmarile faptei savarsite. In primul rand, trebuie avut in vedere daca a survenit vreuna din consecintele care duc la agravarea raspunderii penale, cum ar fi vatamarea grava a integritatii corporale sau a sanatatii, moartea precum si legatura de cauzalitate intre talharie si urmarile aratate.

Trebuie sa se stabileasca si eventualele urmari care atrag raspunderea penala pentru savarsirea si a altor infractiuni: ultraj, distrugere, lipsire de libertate in mod ilegal, aflate in concurs cu cea de talharie. Tinandu-se cont de conditiile in care se desfasoara activitatea ilicita, organele de urmarire penala trebuie sa stabileasca daca talharia a fost sau nu savarsita in concurs cu alte infractiuni.Problema prezinta importanta, dat fiind faptul ca practica judiciara ofera suficiente cazuri cand, in afara talhariei, se savarsesc si alte infractiuni. In astfel de situatii, in Planul de urmarire penala trebuie sa fie prevazute problemele de lamurit si activitatile specifice pentru administrarea probatoriilor, in vedere extinderii cercetarilor cu privire la toate infractiunile concurente savarsite.
Pagina 54 din 64

O ultima problema care trebuie rezolvata, in cazul cercetarii, este aceea cu privire la cauzele, conditiile si imprejurarile care au determinat, inlesnit sau favorizat savarsirea infractiunii si masurile de prevenire ce se impun a fi luate. Printre activitatile care se intreprind in scopul aratat, se inscriu: ascultarea partii vatamate, cercetarea la fata locului, dispunerea constatarilor medico-legale si a constatarilor tehnico-stiintifice,efectuarea perchezitiilor, prezentarea pentru recunoastere, ascultarea martorilor, ascultarea invinuitilor sau inculpatilor,reconstituirea.(5)

IN LOC DE INCHEIERE

Infractiunea de talharie face parte din categoria infractiunilor contra patrimoniului, fiind din punctul de vedere al pericolului social, al modalitatilor de savarsire una dintre gravele infractiuni ale Codului Penal. Talharia aduce o grava atingere nu numai patrimoniului persoanei vatamate, ci si integritatii corporale, sanatatii sau vietii acesteia.Astfel datorita faptului ca faptuitorul nu ezita sa foloseasca orice mijloace pentru a intra in posesia bunului vizat, mergand pana la a-i pricinui moartea, aceasta fapta este pedepsita mai aspru de legea penala. Datori ta acestei importante a infractiuii de talharie in lucrarea de fata, am incercat sa punem cat mai bine in evidenta toate aspectele legate de existenta unei asemenea infractiuni, dorind totodata, sa realizam o analiza cat mai complexa a partilor componente ale infractiunii.

Pagina 55 din 64

Bibliografie

CAP.I

Ghe. Nistoreanu si colectiv - Drept penal. Partea generala. Editura Continent XXI ,Bucuresti,1992, pag. 13-19; O.Loghin, A. Filipas Drept penal roman.Partea speciala Casa de Editura si Presa SansaS.R.L, Bucuresti,1992, pag.8-9; V. Hanga Istoria dreptului romanesc ,Bucuresti,1980, vol.I, pag17; I. Tanoviceanu, V. Dongoroz - Tratat de drept penal si procesual penal Editura Academiei, Bucuresti, vol.II, pag.223; Ghe. Nistoreanu, colectiv Drept penal. Partea speciala. Editura Europa Nova, Bucuresti, 1999, pag. 190; C. Mitrache Drept penal roman. Partea generala. Casa de Editura si Presa Sansa S.R.L., Bucuresti,1997, pag25; CAP. II.

Ghe.Diaconescu Infractiunile in Codul penal roman Editura Oscar Print, Bucuresti, 1997, vol.I, pag.362; - Ghe. Diaconescu Infractiunile in Codul penal roman Editura Oscar Print, Bucuresti,1997, pag 360; Ghe. Nistoreanu, colectiv Drept penal, partea speciala Editura Europa Nova, Bucuresti, 1999 pag. 193; C.Statescu Drept civil Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1970 pag.484;

Pagina 56 din 64

Ghe. Nistoreanu, colectiv - Drept penal, partea speciala Editura Europa Nova,Buciresti, 1999 pag.200; V. Dongoroz, colectiv Explicatii teoretice ale Codului penal roman , Edit. Academiei, 1971, op. cit. Vol I, Pag.444; C. Bulai, A Filipas, C. Mitrache Drept penal roman , Edit. Press Mihaela, Buc., 1997, pag.287; A. Filipas, O.Loghin Drept penal roman , Casa de Edit. si Presa Sansa SRL, Bucuresti, 1992, pag.96; - O.Loghin, T Toader, - Drept penal roman. Partea speciala, Casa de Edit. si Presa Sansa SRL, Buc., 1998, pag.223; O Loghin, T Toader Drept penal roman. Partea speciala., Casa de Edit. si Presa Sansa SRL,Buc.,1998, pag.224; V.Dongoroz, colectiv - explicatii teoretice ale Codului Penal Roman Editura Academiei , Bucuresti 1971 opera citata volumul III, pagina 450. Ghe.Nistoreanu , colectiv Drept Penal, partea speciala Editura Europa Nova, Bucuresti 1999, pagina 205. Ghe.Nistoreanu, colectiv Drept Penal Partea Speciala pagina 196 O.Loghin , T.Toader Drept Penal Roman Partea Speciala Casa de editura si presa Sansa SRL , Bucuresti, 1998 pagina 205. O.Loghin, T.Toader Drept Penal Roman Partea Speciala, pagina 205. Ghe.Diaconescu Infractiunile in Codul Penal Roman editura Oscar Print, Bucuresti 1997, volumul I, pagina 404. Ghe.Diaconescu Infractiunile in Codul Penal Roman idem pagina 405. V.Dongoroz si colectiv Explicatii Teoretice ale Codului Penal Roman Editura Academiei 1971, Opera citata volumul III, pagina 483. V.Dongoroz si colectiv Explicatii Teoretice ale Codului Pneal Roman idem pagina 490. Ghe.Nistoreanu , colectiv Drept Penal Partea Speciala Editura Europa Nova, Bucuresti 1999 pagina 233. C.Bulai, A.Filipas, C.Mitrache Drept Penal Roman Editura Press Mihaela Bucuresti, 1997, pagina 305. Ghe.Diaconescu Infractiunile in Codul Penal Roman Editura Oscar Print, Bucuresti 1997, volumul I pagina 250.
Pagina 57 din 64

Ghe.Diaconescu Infractiunile in Codul Penal Roman pagina 256. Ghe.Diaconescu Infractiunile in Codul Penal Roman pagina 203. Ghe. Diaconescu Infactiunile in Codul Penal Roman pagina 408. V. Dongoroz, colectiv - Explicatii teoretice ale Codului Penal Roman , Editura Academiei, 1971, op. Cit., vol. III,pagina 485. C. Bulai, A. Filipas, C. Mitrache Drept Penal Roman , Editura Press Mihaela, Bucuresti,1997, pagina 286. O. Loghin, T. Toader Drept Penal Roman. Partea speciala., Casa de editura si presa Sansa SRL, Bucuresti,1998, pagina 228. C. Statescu Drept civil , Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1970, pagina 774-775. V. Dongoroz si colectiv Explicatii teoretice ale Codului Penal Roman , Editura Academiei, 1971, op. cit , vol.III, pagina 495. Ologhin, T.Toader Drept Penal Roman Partea Speciala Casa de editura si presa SANSA SRL Bucuresti, 1998, pag.229. C.Bulai, Drept Penal Partea Generala Bucuresti 1997, pagina 293. V. Dongoroz si colectiv - Explicatii teoretice ale Codului Penal Roman Eeditura Academiei 1971, pagina 495. V.Dongoroz si colectiv Explicatii toretice ale Codului Penal Roman pagina 459 citat de Ghe.Diaconescu Infractiunile in Codul Penal Roman Editura Oscar Print, Bucuresti 1997, volumul I pagina 377. C.Mitrache Drept Penal Roman Partea generala Casa de editura si presa Sansa S R L Bucuresti 1997 pagina 242. Dr. Stefan Danes Coautoratul la infractiunea de talharie - Revista de Drept Penal nr. 2/1995 pagina 112 115. C.Mitrache Drept Penal Roman Partea generala Casa de editura si presa SANSA SRL Bucuresti pagina 245. Revista Dreptul nr. 5/1998 Instigare la infractiunea de talharie pagina 125. O.Loghin , T.Toader Drept Penal Roman Partea speciala Casa de editura si presa SANSA SRL Bucuresti 1998, pagina 228 citat din decizia nr. 2762/1975 a Tribunalului Suprem, sectia penala Revista romana de drept nr. 7/1975, pagina 73.

Pagina 58 din 64

C.Mitrache Drept Penal Roman partea generala Casa de editura si presa SANSA SRL Bucuresti 1997 pagina 253. Prof.Doru Pavel Talharia savarsita impotriva mai multor subiecti pasive Revista de drept penal nr. 2/1995 pagina 116. Ghe.Diaconescu - Infractiunile in Codul Penal Roman Editura Oscar Print Bucuresti, 1997, volumul I pagina 409. O.Loghin, T.Toader Drept Penal Roman Partea Speciala Casa de editura si presa SANSA SRL 1998, Bucuresti pagina 230. V.Dongoroz si colectiv Explicatii teoretice ale Codului Penal Roman Editura Academiei, 1971, opera citata volumul III pagina 593; O.Loghin, T.Toader Drept Penal Roman Partea Speciala Casa de editura si presa SANSA SRL Bucuresti, 1998 pagina 253. Ghe.Diaconescu Infractiunile in Codul Penal Roman Editura Oscar Print, Bucuresti 1997, volumul I, pagina 379. V.Dongoroz, S.Kahane Explicatii Teoretice ale Codului Penal Roman Editura Academiei, 1971, opera citata volumul III, pagina 464. Culegre de practica judiciara penala (C.P.J.P.) 1991 Tribunalul Municipiului Bucuresti, sectia a II-a penala , decizia nr. 143/1991. V.Dongoroz si colectiv Explicatii Teoretice ale Codului Penal Roman Editura Academiei, 1971, opera citata volumul III, pagina 483. Ghe.Diaconescu - Infractiunile in Codul Penal Roman Editura Oscar Print, Bucuresti , 1997, volumul I, pagina 408 Decizia nr. 704/1973 a Tribunalului Suprem. V.Dongoroz si colectiv Explicatii Teoretice ale Codului Penal Roman Editura Academiei, 1971, opera citata volumul III, pag.468. C.S.J. Sectia penala , Decizia nr. 1663/ 1992 C.P.J.P. 1993 pagina 266. V.Dongoroz, S. Kahane Explicatii Teoretice ale Codului Penal Roman volumul III, pagina 489. O.Loghin, T.Toader Drept Penal Roman Partea Speciala - Casa de editura si presa SANSA SRL Bucuresti, 1998 pagina 255. V.Dongoroz si colectiv Explicatii Teoretice ale Codului Penal Roman Editura Academiei, 1971, opera citata volumul III, pagina 454. O.Loghin, T.Toader Drept Penal Roman Partea speciala Casa de editura si presa SANSA SRL Bucuresti 1998 pag. 329.
Pagina 59 din 64

Revista Dreptul nr. 3/1992 Decizia nr. 63/6 mai 1991, Curtea Suprema de Justitie in compunere prevazuta de art. 39, alin. 2 si 3 din Legea de organizare judecatoreasca pagina 73. Decizia nr. 227/ 1993 a Tribunalului Municipiului Bucuresti, Sectia a II-a Penala C.P.J.P. 1993 pagina 266. Decizia nr. 648/1993 a Tribunalului Municipiului Bucuresti, Sectia a II-a penala C.P.J.P. 1993 pagina 266. V.Dongoroz si colectiv Explicatii Teoretice ale Codului Penal Roman Editura Academiei, 1971, volumul III, pagina 467 488, O.Loghin, T.Toader Drept Penal Roman Partea speciala Casa de editura si presa SANSA SRL Bucuresti 1998 pagina 254. C.Bulai Curs de Drept Penal Partea Speciala Bucuresti, 1975, volumul I pagina 219. Decizia nr. 611/1993 a Tribunalului Municipiului Bucuresti, Sectia a II a penala, C.P.J.P. 1993, pagina 266. Dr.Horia Diaconescu Exista concurs intre infractiunile de talharie si lipsire de liberatate in mod ilegal Revista dreptul nr.9/1995 pagina 64 68. Decizia nr. 574 /1990 a Tribunalului Municipiului Bucuresti, Sectia I-a penala, C.P.J.P. 1990, pagina 344 345. O.Loghin, T.Toader Drept Penal Roman Partea Speciala Casa de editura si presa SANSA SRL Bucuresti, 1998 pagina 255. Ghe.Diaconescu Infractiunile in Codul Penal Roman Editura Oscar Print, Bucuresti, 1997, volumul I pagina 380. V.Dongoroz si colectiv - Explicatii Teoretice ale Codului Penal Roman _ Editura Academiei 1971 , opera citata volumul III, pagina 454. O.Loghin , T.Toader Drept Penal Roman Partea Speciala pagina 256. Ghe. Diaconescu Infractiunile in Codul Penal Roman pagina 381. C.Bulai, A.Filipas, C.Mitrache Drept Penal Roman Editura Press Mihaela Bucuresti, 1997 pagina 295, O.Loghin, T.Toader Drept Penal Roman Partea speciala, Casa de Editura si Presa SANSA SRL Bucuresti, 1998, pagina 222. Decizia nr. 829/ 1991 a Tribunalului Bucuresti, Sectia a II-a , C.P.J.P. 1991, pagina 255. C.Bulai Drept Penal Partea Speciala Bucuresti, 1997 pagina 210. Ghe.Diaconescu Infractiunile in Codul Penal Roman Editura Oscar Print, Bucuresti, 1997, volumul I, pagina 410.
Pagina 60 din 64

C.Mitrache Drept Penal Roman Partea Generala Casa de Editura si Presa SANSA SRL Bucuresti, 1997 pagina 98. V.Dongoroz si colectiv Explicatii Teoretice ale Codului Penal Roman Editura Academiei, 1971, volumul III pagina 355. C.Mitrache Drept Penal Roman Partea Generala Casa de editura si presa SANSA SRL - Bucuresti, 1997, pagina 100. V. Dongoroz si colectiv Explicatii Teoretice ale Codului Penal Roman Editura Academiei, 1971, volumul III pagina 529. T.Vasiliu, D.Pavel - Codul Penal comentat si adnotat pagina 208 citat de O.Loghin, T.Toader Drept Penal Roman Partea Speciala Casa de editura si presa SANSA SRL Bucuresti, 1998, pagina 232. O.Loghin, T.Toader Drept Penal Roman Partea Speciala pagina 330. Ghe.Diaconescu Infractiunile in Codul Penal Roman Editura Oscar Print, Bucuresti, 1997, volumul I pagina 412. Traian Pop Comentariu, Codul Penal adnotat, Bucuresti , 1937, volumul III pagina 411- 412. Traian Pop Comentariu, Codul Penal adnotat, Bucuresti , 1937, volumul III pagina 413. V.Dongoroz Curs de doctorat 1944 1945 citat de O.Loghin, T.Toader Drept Penal Roman Partea Speciala , Casa de Editura si Presa SANSA SRL Bucuresti 1998, pagina 341. V.Dongoroz si colectiv Explicatii Teoretice ale Codului Penal Roman Editura Academiei, 1971, volumul III, pagina 535 C.Mitrache Drept Penal Roman- Partea Generala Bucuresti 1997 pagina 165. V.Dongoroz si colectiv Explicatii Teoretice ale Codului Penal Roman pagina 557. V.Dongoroz si colectiv Explicatii Teoretice ale Codului Penal Roman pagina 556 557 V.Dongoroz si colectiv Explicatii Teoretice ale Codului Penal Roman - pagina 528. C.Bulai Drept Penal Partea Speciala Bucuresti, 1997, pagina 289; Ghe.Diaconescu Infractiunile in Codul Penal Roman Editura Oscar Print, 1997 Bucuresti, volumul I, pagina 387.

Pagina 61 din 64

O.Loghin, T.Toader Drept Penal Roman Partea Speciala Casa de Editura si Presa SANSA SRL Bucuresti, 1998, citat Decizia de indrumare nr. 13/1965 a Plenului Tribunalului Suprem, C.D. 1965, pagina 67. Tribunalul Municipiului Bucuresti , Decizia nr. 1368/1981, Revista Dreptul pagina 123. C.Bulai Drept Penal Partea Speciala Bucuresti , 1997 pagina 291. Tribunalul Municipiului Bucuresti , Decizia nr. 822/1991, C.P.J.P. 1991, pagina 105 106. V.Dongoroz , S.Kahane Explicatii Teoretice ale Codului Penal Roman Editura Academiei , 1971, volumul III , pagina 476, O.Loghin , T.Toader Drept Penal Partea Speciala _ Casa de Editura si Presa SANSA SRL Bucuresti 1998 pagina 240. C.Bulai Drept Penal Partea Generala Bucuresti 1997, pagina 86 88. C.Mitrache Drept Penal Roman Partea Generala Casa de Editura si Presa SANSA SRL Bucuresti, 1997 pagina 250. C.Bulai, A.Filipas, C.Mitrache Drept Penal Roman Editura Press Mihaela, Bucuresti 1997 - pagina 91; Ologhin, T.Toader Drept Penal Roman - Partea Speciala , Casa de Editura si Presa SANSA SRL , Bucuresti, 1998, pagina 241; O.Loghin, T.Toader Drept Penal Roman Partea Speciala Casa de Editura si Presa SANSA SRL Bucuresti, 1998, pagina 241, Publicata in Monitorul Oficial nr. 74/11.04.1996. C.Bulai , A.Filipas, C.Mitrache Drept Penal Roman Editura Press Mihaela , Bucuresti 1997 pagina 297. Ghe.Diaconescu Infractiunile in Codul Penal Roman Editura Oscar Print, 1977, Bucuresti, volumul I, pagina 389. C.Bulai, A.Filipas, C.Mitrache Drept Penal Roman Editura Press Mihaela Bucuresti 1997 pagina 207.

O.Loghin, T.Toader Drept Penal Roman - Partea Speciala Casa de Editura si Presa SANSA SRL Bucuresti 1998, pagina 242. Ghe.Diaconescu Infractiunile in Codul Penal Roman Editura Oscar Print, 1997, Bucuresti, pagina 390. V.Dongoroz si colectiv Explicatii Teoretice ale Codului Penal Roman Editura Academiei, Bucuresti 1971, volumul III, pagina 477. Traian Pop Comentare . Cod Penal adnotat Bucuresti, volumul III, pagina 432.
Pagina 62 din 64

O.Loghin, T.Toader Drept Penal Roman Partea Speciala Casa de editura si presa SANSA SRL , Bucuresti 1998, pagina .246. O.Loghin, T.Toader drept Penal Roman Partea Speciala pagina 245. Decizia de indrumare nr. 3/1970 a Plenului Tribunalului Suprem , C.D. 1970 ,pagina 71. T.Vasiliu, D.pavel Codul Penal comentat si adnotat Partea Speciala volumul I pagina 208. Ghe.Diaconescu Infractiunile in Codul Penal Roman Editura Oscar Print, Bucuresti, 1997, volumul I pagina 391. Decizia nr. 1391/ 1967 a Tribunalului Suprem Sectia Penala , C.D. 1967, pagina 403. Decizia nr. 3592 / 1970 a Tribunalului Suprem, C.D. 1970 , pagina 366. O.Loghin, T.Toader Drept Penal Roman Partea Speciala Casa de editura si presa SANSA SRL Bucuresti 1998., pag. 250. O.Loghin, T.Toader Drept Penal Roman Partea Speciala Casa de Editura si Presa SANSA SRL pagina 146. Ghe,Diaconescu Infractiunile in Codul Penal Roman Editura Oscar Print, Bucuresti, 1997, volumul I pagina 252. V.Dongoroz, S.Kahane Explicatii Teoretice ale Codului Penal Roman Editura Academiei, 1971, volumul III, pagina 478. O.Loghin, T.Toader Drept Penal Roman Partea Speciala Casa de editura si presa SANSA SRL - pagina 180. V.Dongoroz, S.Kahane Explicatii Teoretice ale Codului Penal Roman Editura Academiei, 1971, volumul III pagina 493. V.Dongoroz , S,Kahane Explicatii Teoretice ale Codului Penal Roman volumul III, pagina 361. Curtea Suprema de Justitie decizia nr. 431/ 1995, Buletinul Jurisprudentei , 1995, pagina 194. Tribunalul Suprem, Decizia nr. 15/ 1981, Revista Dreptul volumul III, pagina 213.

Ghe.Diaconescu Infractiune in Codul Penal Roman, Editura Oscar Print ,Bucuresti 1997 , pagina 255. Rodica Mihaela Stanoiu Criminologie Buc., 1997, Ed. Oscar Print, pag 193;
Pagina 63 din 64

Rodica Mihaela Stanoiu Criminologie , op. cit. , pag 211 E.Stancu Criminalistica Bucuresti 1994 , volumul I , pagina 16. C.Aionitoaie, V.Berchesan, - Tratat de metoda criminalistica , Craiova 1994 , volumul I, pagina 146 147.

Pagina 64 din 64