DREPT COMERCIAL

Regimul juridic al bunurilor

CUVANT INAINTE Acest curs reprezinta o sinteza a lectiilor tinute de autor studentilor la disciplina Drept comercial. El este adresat, in primul rand studentilor, dar si practicienilor, in masura in care solutiile propuse satisfac exigentele acestora. Este de observat ca, de cele mai multe ori institutiile juridice analizate sunt abordate prin prisma principiilor generale ale dreptului comun.Am formulat probleme si am oferit solutii fara sa ma indepartez de principiile dreptului civil clasic.Mai mult, am incercat sa explic particularitatile titlurilor de credit printr-o schema juridica noua neimaginata pana in prezent in literatura juridica romaneasca. Interpretarile formulate situeaza titlurile de credit intr-o zona in care principiile de drept se intrepatrund, reind o institutie juridica noua, fundamentata totusi pe regulile de drept comun. Consecintele practice ale unei asemenea abordari mi se par evidente. Ramane doar ca practica sa accepte asemenea formulari. Metoda aplicata trebuie vazuta de cititori ca un exercitiu intelectual de interpretare constructiva a institutiilor juridice pentru a obtine concepte teoretice din care sa se deduca, apoi, consecinte de ordin practic. AUTORUL

CUPRINS
Cuvant inainte Introducere PARTEA I Fondul de comert. Capitolul I - Notiuni generale privind fondul de comert. Capitolul II - Natura juridica a fondului de comert. Capitolul III - Elementele fondului de comert. Capitolul IV - Apararea fondului de comert. Capitolul V - Exploatarea si gestionarea fondului de comert. Capitolul VI - Operatiuni juridice avand ca obiect fondul de comert. Sectiunea I- Precizari. Sectiunea a II-a Vanzarea fondului de comert. Sectiunea a III-a Gajarea fondului de comert. Sectiunea a IV-a Aducerea fondului de comert ca aport social intr-o societate comerciala. Sectiunea a V-a Locatiunea fondului de comert. PARTEA A II-A Regimul juridic al circulatiei unor drepturi aflate in patrimoniul comercinatilor. Capitolul I - Marfurile si circulatia lor. Sectiunea I .Precizari. Sectiunea a II-a Caracteristicile generale ale marfurilor. Sectiunea a III-a Circulatia marfurilor. Sectiunea a IV-a Banii ca marfa. Capitolul II Creantele si circulatia lor. PARTEA A III-A Titlurile de credit Capitolul I Conceptul general de titlu de credit. Capitolul II Cambia Sectiunea I .Definitie .Caractere. Functii. Sectiunea a II-a Raportul juridic cambial. Sectiunea a III-a Conditii de forma si de fond ale cambiei. Sectiunea a IV-a Acceptarea. Sectiunea a V-a Circulatia cambiei Sectiunea a VI-a Avalul cambial Sectiunea a VII-a Plata cambiei Sectiunea a VIII-a Regresul cambial Sectiunea a IX-a Interventia Sectiunea a X-a Procesul cambial Sectiunea a XI-a Actiuni extracambiale legate de cambie. CAPITOLUL III Biletul la ordin CAPITOLUL IV Cecul Sectiunea I .Precizari Sectiunea a II-a Definitia, caracterele si conditiile de emitere ale cecului. Sectiunea a III-a Conditii de valabilitate ale cecului.
6

Sectiunea a IV-a Circulatia cecului. Sectiunea a V-a Avalizarea cecului. Sectiunea a VI-a Plata cecului Sectiunea a VII-a Actiuni extracartolare legate de cec Sectiunea a VIII-a Diferite forme de cecuri CAPITOLUL IV Warantul PARTEA A IV-A Consideraii generale privind regimul juridic al operaiunilor cu valori mobiliare

Bunurile
Precizari preliminare. Prin bunuri intelegem toate lucrurile ce pot face obiectul unui drept cu valoare pecuniara,precum si drepturile asupra acestor lucruri.(1). Legea comerciala nu cuprinde reglementari generale cu privire la bunuri.Din principiul inscris in art.1 Cod Comercial deducem ca in materia dreptului comercial bunurile nu au un regim derogatoriu de la dreptul comun.Aceleasi norme reglementeaza materia bunurilor atat in dreptul civil cat si in dreptul comercial. Totusi,specificul activiatii comerciale ,principiile generale ce guverneaza raporturile juridice comerciale aduc in prim planul cercetarii structuri juridice si institutii ce necesita o abordare mai nuantata a normelor dreptului comun si o interpretare specifica a acestora,cand este vorba de drepturi patrimoniale ale comerciantilor. Statutul de activitate organizata,profesionala a operatinilor desfasurate de comerciant ne obliga sa privim ca un tot unitar mijloacele pe care comerciantul le destina exercitiului comertului sau.Urmeaza deci sa stabilim daca acest ansamblu de bunuri si drepturi are semnificatie patrimoniala,are sau nu un regim juridic distinct de elementele care il alcatuiesc si,eventual sa-l definim. Nevoia mobilizarii avutiei comerciantilor pentru derularea unor operatiuni de anvengura ,asiguarea prin garantii multiple a circuitului comercial,cresterea sigurantei acestuia,ne fac sa abordam dintr-un unghi de vedere diferit fata de dreptul comun titlurile constatatoare de drepturi.In dreptul comercial este dezvoltata si perfectionata continuu teoria titlurilor de credit,specie a titlurilor ce consemneaza drepturi. Nu putem neglija nici ponderea insemnata ce o au in activitatea comerciala marfurile si creantele care alcatuiesc partea cea mai mare a activelor patrimoniale ale comerciantilor. Observam,deci ca ,in principiu ,bunurilor aflate in circuitul comercial li se aplica dreptul comun si vom analiza separat particularitatile ce privesc fondurile constituite din bunurile comerciantilor,titlurile lor purtatoare de drepturi,marfurile si creantele aflate in circuit,cand acestea intra in sfera raporturilor juridice supuse legii comerciale. 1. A Pop,Gh.Beleiu,Drept civil.Parte generala,Buc.1975,p.184; P.C.Vlachide,Repetitia principiilor de drept civil,vol.I,Buc.1994,p.43

PARTEA I FONDUL DE COMERT

CAPITOLUL I Notiuni generale privind fondul de comert
Legea nu defineste fondul de comert.Exista o singura referire legala ce foloseste aceasta expresie:art.21 din L.26/1990 privind registrul comertului ,unde se vorbeste despre operatiunile ce au ca obiect fondul de comert.De asemenea,art.861 Cod Com.,text abrogat in prezent,face referire la constituirea fondului de comert. Seperat de asta,Codul Comercial 1938,reglementeaza actele juridice privind fondul de comert.(1). Notiunea, caracterele, elementele si natura sa juridica au fost precizate de doctrina. S-a aratat ca (2), orice activitate comerciala obliga pe intreprinzatorii,persoane fizice ori juridice sa utilizeze anumite instrumente,din cele mai variate,care sa-i ajute sa-si realizeze scopul economic propus.Aceste lucruri ,instrumente ale exercitiului comertului sunt separate din punct de vedere economic,prin destinatia lor de celelalte bunuri ce intra in patrimoniul comerciantului Teoria fondului de comert nu incalca principiul unitatii patrimoniului inscris in art.1718 C.Civ.deaorece acest patrimoniu are numai o valoare economica ,nu si o valoare juridica,independenta de vointa titularului sau.(3). Definitia Fondul de comert este un ansamblu de bunuri pe care comerciantul le afecteaza desfasurari comertului sau (4). Alaturi de fondul de comert pot exista din punct de vedere economic si alte fonduri:fonduri ale mestesugarilor,fonduri ale persoanelor care desfasoara activitati libere (arhitecti,medici,avocati).Ca sa vorbim despre existenta unui fond de comert trebuie ca activitatea careia ii sunt afectate bunurile sa fie comerciala.Exploatarea acestor bunuri trebuie sa fie facuta de un comerciant ce urmareste atragerea de clientela si obtinerea unui profit economic,patrimonial. Fondul de comert si intreprinderea Notiunea de intreprindere se foloseste mai rar de dreptul pozitiv.Art.3 C.Com. enumera,spre exemplu,tipurile de intreprindere care sunt considerate acte obiective comerciale. Aceasta notiune o intalnim frecvent in stiintele economice. Intreprinderea este definita,in general,ca ansamblul tuturor elementelor materiale si umane grupate si organizate de comerciant,persoana fizica ori juridica ,pe riscul sau in vederea obtinerii unui produs destinat schimbului.(5). Ea se constituie ca un organism economic ce are ca scop obtinerea de profit si care presupune, in mod obligatoriu combinarea factorilor productivi-natura, capital, munca-in asa fel incat sa produca rezultate economice si riscul pe care intreprinzatorul si-l asuma.Numai activitatea economica,sistematica si complexa,in
9

intregul sau ,organizata (nu si actele izolate),cu scopul de a aduce un castig poate fi considerata intreprindere. Evident ca ,conceptul de intreprindere a evoluat in timp (6).Conceptiile mai noi evidentiaza functiile sociale ale intreprinderii,de a promova un echilibru intre interele divergente ale intreprinzatorului ce-si asuma riscul actiunii,ale salariatilor si ale clientilor(7). Privita din aceasta perspectiva notiunea de intreprindere devine importanta pentru reglementarile cuprinse in dreptul muncii,din legislatia ce protejeaza consumatorii,din legislatia ce acorda beneficii muncitorilor(8). Vedem,astfel ca fondul de comert este un ansamblu de bunuri cuprins intr-o intreprindere comerciala,adica intr-o structura economica ce are ca scop efectuarea de acte de comert de catre intreprinzatorul comerciant. Deci,avem de a face cu doua notiuni distincte (9).Sfera notiunii de intreprindere cuprinde si pe cea a notiunii de fond de comert.Adica,structura globala a intreprinderii include ca parte componenta si fondul de comert (10).

CAPITOLUL II Natura juridica a fondului de comert

In doctrina s-au emis diferite teorii in legatura cu natura juridica a fondului de comert.S-a cautat sa se dea raspuns unor intrebari:care este regimul juridic al ansamblului bunurilor caruia comerciantul ii atribuie o destinatie economica precisa?;cum se explica faptul ca ansamblul are un regim juridic diferit de cel al componentelor sale ? a) Teoria personificarii fondului de comert. Se apreciaza ca fondul de comert devine el insusi subiect de drept,distinct de persoana comerciantului.El se detaseaza de intreprinzator,are drepturi si datorii,patronul nefiind decat un reprezentant al fondului.Aceasta conceptie contravine principiului inscris in art.1718 C. Civ.privind unitatea patrimoniului. O persoana nu poate avea decat un singur patrimoniu,cu care raspunde pentru toate obligatiile asumate,civile si comerciale.(11). b)Teoria universalitatii de drept.. Fondul de comert este vazut ca o universalitate juridica,universalitate ce presupune implicit un patrimoniu autonom,cu drepturi si obligatii distincte de drepturile si obligatiile civile (12). Vazut ca universalitate de drept fondul de comert ar proceda dupa modelul universalitatilor consacrate de legiuitor cum este patrimoniul falitului,un activ si un pasiv propriu in conexiune indisolubila,adica ar fi echivalentul patrimoniului general (13). Dobanditorul unei asemenea universalitati ar fi continuatorul succesorului sau si trebuie sa plateasca datoriile acestuia.Adica,fondul de comert ar cuprinde si datoriile,idee cu consecinte neacceptabile in momentul in care fondul de comert ar fi instrainat ori gajat.Ideea este neproductiva deoarece nimeni nu este interesat sa cumpere datorii (14). Mai mult,acceptarea acestei conceptii ar duce la ideea ca un comerciant titular de mai multe fonduri de comert ar avea mai multe patrimonii.
10

c) Teoria universalitatii de fapt. Fondul de comert ar fi o universalitate de fapt creata prin vointa intreprinzatorului.Universalitatea de fapt este vazuta ca un complex de bunuri,o asamblare de lucruri, a bunurilor individuale.Aceasta asamblare se realizeaza numai prin vointa comerciantului care desprinde din patrimoniul sau o cantitate de bunuri si carora le da o destinatie si o unitate. Izvorul universalitatii de fapt este numai vointa proprietarului (aceasta spre deosebire de universalitatile legale pe care legea le creaza si le stabileste natura juridica) (15) care unifica masa amorfa de bunuri ce formeaza fondul de comert intr-o entitate noua.Ideea are semnificatie practica deaorece in acest caz fondul de comert poate fi vandut,gajat,inchiriat,grevat de sarcini (16). Desi teoria universalitatii de fapt a fost recunoscuta de practica (17),ea nu explica totusi natura juridica a fondului de comert ci se margineste sa faca o simpla constatare. Separat de asta,calitatea de universitas facti a fondului de comert da nastere la dificultati privind stabilirea locului acestui bun,in cadrul celorlalte bunuri (deoarece C.Civ nu recunoaste decat existenta bunurilor mobile si imobile,cu regimuri juridice bine conturate). d) Teoria patrimoniului de afectatiune. Fondul de comert a fost calificat si ca un patrimoniu de afectatiune,destinat realizarii unui scop (exercitiul comertului) (18).Aceasta teorie reprezinta in esenta o reluare in alti termeni a ideii de universalitate juridica. e) Teoria proprietatii incorporale. Aceasta conceptie creeaza o fictiune juridica simpla si cu consecinte practice.Din acest motiv majoritatea autorilor o accepta. Fondul de comert ar fi un bun asupra caruia se exercita un drept de proprietate incorporala similar cu dreptul de proprietate asupra creatiei intelectuale (19). Spunem ca este o fictiune juridica deoarece se considera ca titularul fondului de comert este titular si asupra unor bunuri corporale.Se evidentiaza insa ideea ca avem de a face cu o creatie intelectuala ce consta in imbinarea elementelor ansamblului in asa fel incat sa se atraga clientela,drept ce trebuie aparat ca atare. S-a formulat si teza ca fondul trebuie privit ca un drept de clientela ce confera titularului un monopol de exploatare (20). Evident ca trasaturile acestui drept special nereglementat de vreo lege au fost scoase in evidenta de doctrina.El nu are toate caracterele dreptului de proprietate definit de C.Civ. si nici toate particularitatile drepturilor intelectuale prevazute de legi speciale.Astfel,s-a spus ca (21) fondul de comert este: 1) Un bun unitar,diferit de elementele ce il compun.Comerciantul poate considera ansamblul bunurilor destinate activitatii sale comerciale fie ca un singur bun,primind protectia legala specifica a ansamblului,fie in componentele sale cand fiecare element isi pastreaza regimul juridic obisnuit. 2) Un bun mobil (22),pentru ca majoritatea componetelor sale sunt bunuri mobile.De aici rezulta ca,poate fi gajat si ca poate fi executat silit dupa regulile executarii silite a bunurilor mobile (23). In caz de instrainare a fondului instrainatorul nu poate face concurenta dobanditorului,chiar daca nu exista clauza expresa in acest sens.In aceasta ipoteza transmitatorul garanteaza pentru vicii si evictiune precum vanzatorul unui bun
11

mobil.Or, continuarea comertului de catre instrainator cu aceeasi clientela are semnificatia unei tulburari de folosinta,a unei evictiuni (23/1). Daca fondul de comert cuprinde si imobile (este de precizat ca literatura juridica romaneasca accepta fara rezerve teza potrivit careia imobilele destinate exercitiului comertului,daca titularul fondului este si proprietarul imobilelor fac parte din fondul de comert (24)) urmarirea si transmisiunea se face respectand reglementarile privind circulatia imobilelelor.Totusi,definirea ca bun mobil a ansamblului face ca operatiunile asupra imobilelor contopite in masa fondului sa fie considerate operatiuni comerciale,ce urmeaza regulile derogatorii ale dreptului comercial. 3) Este un bun incorporal.Ca o consecinta a acestei caracterizari deducem ca daca fondul este vandut succesiv la mai multe persoane dobanditor va fi primul cumparator chiar daca urmatorul are posesia fondului.Mai mult,in cazul fondului de comert nu se aplica regulile inscrise in art.909 C.Civ. privind prescriptia instantanee. Concluzii Numeroasele disctutii teoretice cu privire la natura juridica a fondului de comert au mai mult semnificatia unui exercitiu intelectual de explicare a creatiei practicii si mai putine consecinte juridice. Totusi,asemenea dezbateri scot in evidenta cateva reguli de baza care fundamenteaza folosirea de catre practicienii dreptului comercial a acestui concept: -fondul de comert este o asamblare facuta numai prin vointa intreprinzatorului pe criterii economice,de bunuri eterogene sub aspectul regimului lor juridic. - aceasta asociere facute in scopul dobandirii de clientela si implicit de castig are semnificatia unei creatii intelectuale care trebuie ocrotita invocand principiile dreptului privat. - bunurile cuprinse in ansamblu isi pastreaza individualitatea si regimul juridic si pot fi considerate ca atare de titularul fondului sau de terti. - ansamblul poate fi privit si ca un bun unitar. - regimul juridic al ansamblului il dau elementele cele mai numeraose ce alcatuiesc fondul de comert.Justificarea teoretica a acestui procedeu poate fi gasita in teoria accesiunii.Elementele disparate,mai putin importante,sunt incorporate printr-o fictiune juridica in cele esentiale,aceste din urma indicand regimul juridic al intregului (26). - in principiu ,fondul de comert nu are o alcatuire stabila.Totusi,el are permanent cateva elemente definitorii care diferentiaza un fond de comert de alte fonduri economice chiar daca apartin aceleiasi persoane (27).

CAPITOLUL III Elementele fondului de comert

Precizari Asa cum am aratat,fondul de comert nu are o alcatuire omogena si nu este stabil ca un bun imobil.El este compus din elemente diferite,unele corporale,altele necorporale care nu pot fi enumerate in totalitate. Este posibila cel mult o enumerare exemplificativa.
12

Nu toate elementele componente au aceeasi semnificatie juridica.Unele din ele, pe care le consideram esentiale,dau insasi caracterizarea juridica a fondului de comert. Elementele corporale Din aceasta categorie fac parte bunurile mobile corporale si bunurile imobile. a) Bunurile mobile corporale cuprind bunurile materiale ce servesc la exploatarea fondului (utilaje, masini, mobilier, aparatura, etc.), materiile prime si marfurile. In general se admite ca materiile prime destinate prelucrarii precum si marfurile, fac parte din fondul de comert (28). In legatura cu cuprinderea marfurilor sau exprimat rezerve (29).Marfurile sunt bunuri mobile corporale destinate a fi vandute, constituind obiectul comertului.Ele, prin natura lor nu sunt instrumente pe care comerciantul sa le destineze exercitiului profesiunii sale ci,mai degraba rezultatul sau obiectul activitatii ce o desfasoara.Mai mult,marfurile nu pot fi gajate deoarece aceasta operatiune ar bloca derularea normala a activitatii comerciale. In lipsa unei reglementari exprese,cu toate aceste obiectiuni se admite ca marfurile fac parte din fondul de comert deoarece solutia este in favoarea creditorilor si a creditului in general (30).Ori de cate ori se face referire la fondul de comert ca ansamblu de bunuri,marfurile trebuiesc socotite ca element component in afara de stipulatie contrara (31). b) Bunurile imobile. In general doctrina si practica admit ca imobilele de care comerciantul se foloseste in activitatea sa fac parte din fondul de comert,daca este proprietarul lor (32). Totusi transmiterea dreptului de proprietate asupra lor cand transmisiunea se face printr-o operatiune ce vizeaza fondul de comert,precum si executarea silita a lor urmeaza regulile dreptului comun. Teoretic prin cuprinderea unui imobil in fondul de comert,acesta (imobilul) sufera o transformare a naturii lui juridice.Aceasta apreceire are o singura consecinta practica semnificativa:faptul de a considera operatiunea cu un imobil cuprins intr-un fond de comert ca o operatiune comerciala. Elementele incorporale Sunt considerate elemente incorporale drepturile asupra numelui comercial (firmei),drepturile asupra emblemei sau a altor semne distinctive,drepturile asupra marcilor de fabrica,de comert si de serviciu,drepturile asupra brevetelor de inventii,drepturile asupra denumirilor de origine si a indicatiilor de provenienta,drepturile de proprietate industriala,drepturile de autor,drepturile asupra clientelei,etc.(33). Ele sunt calificate a fi drepturi privative deoarece confera titularului dreptul exclusiv de a le exploata in conditiile stabilite de lege (34). In teorie s-a aratat ca dreptul privativ nu se exercita asupra unui bun corporal ci,exprima puterea titluarului de a exploata exclusiv o sursa de venituri determinata (35). El confera acele prerogative prin care se poate apara o intreprindere proprie,clientela ori o creatie intelectuala (artistica,stiintifica,tehnica).Dreptul privativ
13

ofera mijloacele prin care se inlatura orice tulburare,uzurpare a unei productii necorporale intelectuale cu o eventuala valoare economica. Acest tip de protectie juridica asigura initiativei si spiritului intreprinzator al comerciantului o forta economica evaluabila in bani.Ea (protectia),se fundamenteaza pe reputatia comerciantului si se bazeaza pe superioritatea produselor si a organizarii muncii sale. Avem de a face astfel cu un drept absolut asemanator cu dreptul de proprietate in sens clasic care ofera prerogativa folosintei (ius utendi) si a dispozitiei (ius abutendi).Insa,acest drept nu va fi aparat printr-o actiune in revendicare propriu-zisa ci,printr- o actiune ce tinde sa inlatura orice tulburare ce vine din partea tertilor. a) Numele comercial (firma). Este reglementata de legea 26/1990 privind registrul comertului.Numele comercial este denumirea sub care comerciantul exercita comertul sau.Este un element de individualizare asemanator numelui persoanei fizice. Firma (numele comercial) se inmatriculeaza in registrul comertului in mod obligatoriu (art.30 L.26/1990). Se interzice inmatriculrarea unui nume comercial care poate sa creeze confuzie intre comercianti.Fiecare denumire trebuie sa aiba suficiente elemente de noutate care sa le deosebeasca de alte nume comerciale.Totusi, nu poate fi interzis unui omonim sa exercite comertul sub nume propriu insa,i se poate impune sa aduage suficiente elemente care sa-l distinga si sa evite confuzia. Oficiul registrului comertului are obligatia sa refuze inscrierea unui firme ce nu contine suficiente elemente de individualizare. Faptul inmatricularii confera titularului un drept exclusiv si absolut de folosinta asupra firmei.Daca acest drept este incalcat prin utilizarea unui nume comercial ce produce confuzie titularul poate cere instantei sa-l oblige pe uzurpator sa inceteze actele de tulburare si sa plateasca despagubiri. Daca actul de tulburare se realizeaza prin inmatricularea numelui se poate cere prin instanta radierea.Inmatricularea cu rea-credinta a unei firme ce poate produce confuzie in paguba titularului legitim poate realiza continutul infractiunii speciale de concurenta neloiala (art.45 L.11/1991 privind concurenta neloiala). Dreptul exclusiv asupra firmei este patrimonial si este calificat ca fiind un drept de proprietate incorporala (36). El are un caracter real (se exercita fara interventia activa a altor persoane) si absolut (opozabil tuturor) (37). Noi il includem in categoria drepturilor privative,astfel cum le-am definit mai inainte. De aici, rezulta ca acest drept poate fi instrainat, ca dreptul de proprietate. Totusi, legea prevede (art.39 L.26/1990), ca instrainarea firmei se realizeaza numai o data cu transmiterea insasi a fondului de comert. b)Emblema. Art.30 al.2 din L.26/1990 defineste embelma ca fiind semnul ori denumirea ce deosebeste un comerciant de altul cu acelasi fel de activitate. Ea va asigura un supliment de individualizare fata de numele comercial si nu este obligatorie. Exista libertate deplina in alegerea emblemei:o figura grafica,un animal, un simbol, o denumira fantezista, o imbinare de culori,etc.Singura cerinta ce o
14

impune legea este ca ea sa cuprinda suficiente elemente distinctive care sa o deosebeasca de alte semne similare. Din punct de vedere practic emblema trebuie sa fie suficient de sugestiva incat sa atraga atentia si,implicit clientela. Nu exista obligativitatea inscrierii emblemei in registrul comertului.De aici rezulta ca registrul comertului nu trebuie sa cerceteze elementele de noutate ale emblemei si sa refuze inscrierea. Dreptul asupra emblemei are toate caracterele jurdice enuntate cand am facut referire la dreptul asupra numelui comercial. Totusi,emblema poate fi transmisa separat de fondul de comert.Concluzia se impune cata vreme legea nu prevede ca in cazulfirmei posibilitatea de transmitere numai impreuna cu fondul de comert. c) Clientela si vadul comercial. Aceste notiuni nu sunt definite de lege.Ele au mai mult o semnificatie economica.Consacrarea ideii ca ele apartin fondului de comert imprima notiunilor si un continut juridic al carui regim incercam sa-l definim. Intelegem prin clientela toate persoanele fizice si juridice care apeleaza in mod obisnuit la acelasi comerciant pentru procurarea celor necesare (38). Ea (clientela), este alcatuita dintr-o diversitate de persoane. Are un caracter nedeterminat, neorganizat si variabil. Din punctul de vedere al comercinatului clientela are valoare economica,deoarece da stabilitate raporturilor sale juridice si asigura in mod constant vanzarea de marfuri si servicii,vanzare ce-i aduce profit.Indepartarea clientelei semnifica micsorarea vanzarilor si implicit micsorarea cifrei de afaceri si a castigului.Deci din punct de vedere economic clientela este principalul factor de prosperitate a comerciantului. Vadul comercial este definit ca fiind aptitudinea fondului de comert de a atrage publicul (39). La realizarea acestei finalitati concura mai multi factori ce tin,pe de o parte de elemente obiective (locul unde este situat magazinul,sediul,localul),de elemente subiective (atitudinea personalului fata de potentialii cumparatori),iar pe de alta parte de elemente organizatorice (priceperea in realizarea reclamei,calitatea marfurilor,promtitudinea serviciilor). Clientela si vadul comercial nu pot fi separate.In esenta clientela consta in realizarea faptica a potentialitatii pe care o reprezinta vadul comercial.Din acest motiv ele sunt analizate impreuna din punct de vdere juridic. Doctrina a exprimat puncte de vedere diferite cu privire la relatia dintre clientela si vadul comercial.(40).Pe de o parte,s-a retinut ca ele sunt doua fete ale aceluiasi fenomen economic,iar pe de alta parte,au fost considerate ca elemente distincte aflate intr-o permanenta corelatie (41). Din punctul de vedere al practicii aceste teorii prezinta mai putina importanta.Este important sa observam prerogativele pe care comerciantul le are,conform legii,pentru a-si proteja interesele economice legate de clientela si vadul comercial.Se pune problema daca comerciantul are un veritabil drept la clientela si care este izvorul legitimarii sale,active si pasive pentru a se apara impotriva celor care-l tulbura in exercitiul normal al activitatii sale.

15

Definirea continutului juridic al dreptului pe care comerciantul il are asupra clientelei si vadului comercial nu poate fi realizata numai prin utilizarea terminologiei dreptului comun. Comerciantul este interesat sa mentina mereu treaza atentia consumatorilor de marfuri si servicii si sa inlature orice acte care l-ar desparti de clientii sai indiferent de forma in care se produc manifestarile tulburatorii.Mai mult,este interesat sa nu fie impiedicat sa-si mareasca numarul de cumparatori si sa nu fie impiedicat sa obtina realizarea acestui deziderat. Deci, prerogativele sale de subiect activ se adreseaza tuturor,carora li se pretinde sa aiba o anumita conduita negativa,sa se abtina de acte tulbaratorii.Regasim in aceasta schema caractere specifice ale drepturilor reale,numai ca bunulin legatura cu care se exercita prerogativele nu este un lucru determinat,corporal. Normele dreptului comun nu ofera o reglementare care sa acopere si un astfel de raport social.Gasim o astfel de precizare normativa in L.11/1991 privind combaterea concurentei neloiale. Comerciantul tulburat in exercitiul normal al activitatii sale poate cere instantei, apeland la proceduri diferite (civile sau penale),sa impuna incetarea oricarui act tulburator,interzis.Mai mult,normele indica conduita interzisa. Deci,comerciantul este legitimat activ sa ceara prin instanta oricui sa respecte sarcinile unei obligatii de a nu face ceva.Toti comerciantii si numai comerciantii,neindividualizati sunt obligati sa se abtina sa savarseasca actele considerate interzise. Daca exista vreo paguba se pot obtine despagubiri,izvorul obligatiei constand intr-un fapt ilicit cazator de prejudicii(art.998 C.Civ). Observam deci ,ca obiectul dreptului ocrotit in persoana comerciantului este un bun necorporal fata de care toti comerciantii au obligatia sa se abtina sa savarseasca anumite acte pe care normele le indica a fi interzise. Intalnim aici aceleasi caracteristici ale drepturilor incorporale specifice dreptului exercitat asupra fondului de comert.Opozabilitatea erga omnes,ocrotirea unei potentialitati ce rezulta dintr-o activitate organizatorica de creatie intelectuala,ce duce la rezultate economice ,ne obliga sa vorbim despre existenta unui drept privativ in sensul indicat mai inainte. Altfel spus,dreptul asupra clientelei si vadului comercial este absolut,incorporal,un drept privativ.Din aceste caracteristici putem deduce apoi consecinte practice (42). d) Drepturile de creatie intelectuala. Avem in vedere drepturile de proprietate industriala cat si drepturile de autor (inventii,know-how-ul,desenele si modelele industriale,marcile de fabrica de comert si de serviciu,denumirile de origine,indicatiile de provenienta,orice creatie stiintifica si artistica). Aceste drepturi fac parte din fondul de comert si sunt reglementate prin legi speciale (43). Din punct de vedere juridic le calificam a fi drepturi privative,in sensul precizat. Ele pot fi ocrotite fie separat,fie o data cu fondul de comert daca sunt cuprinse in ansamblul acestuia.Titularul fondului de comert in calitate de dobanditor are dreptul sa le foloseasca si sa le culeaga beneficiile patrimoniale in conditiile prevazute de normele speciale. e) Regimul creantelor si datoriilor ce fac parte din patrimoniul comerciantului.
16

Doctrina este unanima in a considera in prezent ca drepturile de creanta si obligatiile nu fac parte din fondul de comert.Fondul de comert nu este o universalitate juridica si nu poate cuprinde toate elementele active si pasive ale patrimoniului comerciantului (44). Totusi,in compunerea fondului de comert trebuie sa intre anumite creante si obligatii legate direct,nemijlocit de alte elemente ale fondului (45).Ne referim la drepturile de creanta si obligatiile ce rezulta din contractul de inchiriere a sediului magazinului si din contractele obisnuite de furnitura (apa,energie,telefon,etc).De asemenea,fondul de comert cuprinde drepturile si obligatiile ce rezulta din contractele de munca ale persoanelor ce lucreaza utilizand elementele fondului de comert. Aceste drepturi si obligatii se vor transmite o data cu fondul de comert,data fiind legatura lor indisolubila. Practica a consacrat ideea ca drepturile si obligatiile ce rezulta din inchirierea magazinului fac parte din fondul de comert deoarece localul este un element esential ce atrage clientela (46).

CAPITOUL IV Aprarea fondului de comer

Caracterizarea fondului de comert ca fiind un bun mobil ne indreapta spre ideea ca fondul poate fi aparat prin actiunea in revendicare. Totusi,pentru ocrotirea acestuia nu se poate utiliza actiunea in revendicare deoarece fondul de comert este si un bun incorporal asupra caruia titularul are drepturi privative ce confera puteri exclusive de exploatare. Or,actiunea in revendicare foloseste pentru apararea drepturilor ce se exercita in legatura cu bunuri corporale. Apararea fondului de comert se realizeaza prin actiuni specifice. Prin ele se tinde sa se inlature tulburarile aduse fondului si elementelor componente ale acestuia.De asemenea,se pot utiliza actiuni in pretentii prin care se solicita repararea pagubelor produse urmare a actelor tulbaratorii. Acele tulburari ce constituie acte de concurenta neloiala intra sub incidenta reglementarilor L.11/1990 privind combaterea concurentei neloiale.Lor li se vor aplica dispozitiile acestei legi.Cel tulburat va putea utiliza procedurile prevazute de aceasta lege si sa ceara incetarea tulburarii si recuperarea eventualeri pagube. Daca fapta constituie infractiunea de concurenta neloiala statul ca titular al actiunii penale va trage la raspundere penala pe tulburator in conditiile prevazute de Codul de procedura penala. Nimic nu impiedica insa pe comercinat sa-si apere separat fiecare element component al fondului sau prin actiunile recunoscute de lege,in functie de natura corporala ori necorporala a partii din ansamblu ,vatamata.

CAPITOLUL V Exploatarea si gestionarea fondului de comert.

17

Cel mai adesea fondul este exploatat si gestionat de catre proprietarul insusi.El isi asuma responsabilitatea exploatarii,el incaseaza beneficiile si el suporta pierderile. El asigura conducerea, singur sau cu ajutorul colaboratorilor. Numele colaboratorilor ce au puteri de administrare trebuie facute publice prin registrul comertului.Textul art.14-15 din L.26/1990 se aplica si celor ce administreaza sau gestioneaza fondul de comert din aceleasi ratiuni pentru care legiuitorul a prevazut obligativitatea inregistrarii acelor date. De altfel,este greu de inchipuit o exploatare si o gestionare a unui fond comercial distincta de exploatarea si gestionarea unei societati comeriale.Distinctia capata semnificatie practica cel mult in cazul comerciantilor persoane fizice. Nimic nu impiedica pe proprietar sa incredinteze gestionarea fondului unui tert,salariat sau angajat printr-o conventie de drept comun (mandat).Legea nu prevede expres aceste posibilitati insa deducem regula din principiul mai general al libertatii actelor juridice. In acest din urma caz proprietarul pastreaza riscul afacerii sale,al exploatarii fondului,percepe beneficiile si suporta pierderile,iar gestionarul va controla si dirija exploatarea fondului.Comercinat va ramane in acest caz proprietarul. Cel care controleaza activitatea de exploatare va avea calitatea de prepus nu de comerciant,el exercitand comertul pentru altul (47).El va fi resposabil in fata proprietarului in conditiile contractului de munca sau de mandat,dupa caz. Proprietarul poate sa-l cointereseze asigurandu-i participarea si la beneficii,in conditii prestabilite prin contract. In mod exceptional fondul poate fi gestionat printr-un administrator provizoriu numit de judecator.Intalnim aceasta situatie in conditiile art.17 din L.64/1995 (48).

CAPITOLUL VI Operatii juridice avand ca obiect fondul de comert

Sectiunea I.Precizari Fondul de comert poate face obiectul unor operatiuni juridice foarte diferite.El poate fi donat,vandut,inchiriat,adus cu titlu de aport in societate,gajat,poate fi grevat de un uzufruct (49). In lipsa unei reglementari facute de legea comerciala aceste acte vor fi supuse regulilor de drept civil si comercial. In practica romaneasca aceste acte nu se prea utilizeaza insa,nimic nu impiedica pe cei interesati sa uzeze de asemenea formule juridice. Vom examina in cele ce urmeaza cele mai importante acte juridice ce au ca obiect fondul de comert. Sectiunea a II-a .Vanzarea fondului de comert. In principiu aceasta vanzare este supusa regulilor vanzarii comerciale.Totusi,ea are anumite particularitati ce rezulta din natura juridica speciala a bunului ce constituie obiectul operatiunii. Conditii de forma Vanzarea fondului de comert este un fapt de comert deoarece se realizeaza din nevoi comerciale si are ca scop continuarea unor fapte de comert incepute de vanzator.Fiind un fapt de comert va putea fi dovedita,in principiu prin orice mijloc de
18

proba.Totusi fiind necesara inregistrarea la registrul comertului se impune redactarea actului in forma scrisa,conditie ad probationem. Nici o norma nu indica ce anume va cuprinde contractul de vanzare cumparare al unui fond de comert.Deducem insa din obligatia inscrisa in art.21 din L.26/1990 ca acest contract trebuie sa cuprinda un minimum de mentiuni care ar prezenta importanta pentru tertii creditori (inregistrarea are ca efect opozabilitatea actului fata de terti si ca scop protejarea intereselor creditorilor):pretul vanzarii,cifra de afaceri ce a rezultat din exploatarea fondului pe perioada precedenta vanzarii,beneficiul rezultat in anii precedenti. Fiind un bun mobil alcatuit si din bunuri imobile trebuie sa se mentioneze si sa se individualizeze imobilele ce se considera a fi vandute odata cu fondul de comert.Aceasta,mai ales,ca transmisiunea imobilelor urmeaza si reguli de drept comun si trebuie sa se faca formalitatile de publicitate imobiliara. Lipsa acestor mentiuni ar putea fi invocata de creditori ca dovada de fraudare inbtr-o eventuala actiune revocatorie. Art.21 din L.26/1990 prevede obligatia inregistrarii mentiunilor referitoare la vanzarea fondului,fara alte precizari.Deducem ca un contract neinregistrat produce efecte intre parti dar nu poate fi opus tertilor pentru ca inregistrarea are numai un efect de opozabilitate (50).Lipsa inregistrarii nu duce la nulitatea actului ci,cel mult la sanctiuni de ordin administrativ.

19

Conditii de fond Acest contract este supus regulilor generale ce guverneaza vanzarea comerciala. Problema publicitatii vanzarii fondului de comert Din pacate legea romana nu prevede nici o forma de pulicitate a vanzarii fondului de comert (exceptie fac vanzarile de fonduri apartinand statului aflate sub regimul reglementarilor privind privatizarea) (51). Pentru creditorii vanzatorului aceasta operatiune este esentiala cata vreme fondul de comert cuprinde o parte insemnata din activele patrimoniale ale comerciantului si sumele incasate din vanzare pot fi risipite practic cu mare usurinta.Mai mult,cei fraudati printr-o astfel de vanzare nu au nici un mijloc procedural eficient pentru a-si proteja interesele si drepturile. Singura cale a creditorului chirografar de a se proteja ramane actiunea puliana, o actiune de drept comun, in care sarcina probei apartine reclamantului care trebuie sa dovedeasca frauda si reaua credinta a cumparatorului.De asemenea,reclamantul ca sa I se primeasca actiunea trebuie sa aiba o creanta certa, lichida si exigibila (52). Se impune ,de lege ferenda reglemetarea unei proceduri prin care creditorii sasi poata proteja drepturile si interesele,in astfel de vinzari. Efectele contractului Orice vanzare da nastere la drepturi si obligatii in sarcina vanzatorului si a cumparatorului. a) Vanzatorul trebuie sa predea bunul vandut si sa-l garanteze pe cumparator de evictiune si pentru vicii ascunse Predarea fondului consta in punerea la dispozitia cumparatorului a tuturor elementelor corporale cel alcatuiesc.Practic,vanzatorul trebuie sa permite cumparatorului accesul la registrele sale comerciale pentru a putea verifica indeplinirea acestei obligatii.Neprocedarea in acest mod are semnificatia neindeplinirii obligatiei de predare. In ce priveste elementele necorporale,vanzatorul trebuie sa procedeze corespunzator,de la caz la caz:sa prezinte clientii sai cumparatorului,sa inregistreze cesiunea brevetelor,licentelor pe seama cumparatorului, etc. Garantia pentru evictiune prin fapta tertilor si pentru vicii ascunse o imaginam greu intr-o astfel de vanzare. Insa, obligatia garantarii pentru evictiune prin fapta personala a vanzatorului este foarte probabil sa fie invocata.Inceperea de catre vanzator a aceluiasi gen de comert imediat dupa vanzare poate avea semnificatia unei evingeri a cumparatorului.In acest caz cumparatorul nu trebuie sa faca dovada existentei unei pagube ci,doar dovada actelor tulburatorii (53). De obicei,in practica,vanzatorii se angajeaza sa nu practice acelasi gen de comert pe o perioada determinata de timp. b) Cumparatorul trebuie sa plateasca pretul stabilit.Fiind vorba de derularea unor sume mai mari deseori o parte din pret se va plati la termen.De aici deducem importanta ce o are pentru vanzator garantarea platii unei parti din pretul stabilit pentru fondul de comert vandut si predat. Legea romana nu prevede garantii speciale in acest sens.Astfel,vanzatorul fara garantii preconstituite va avea pozitia unui creditor chirografar.
20

Patrimoniul cumparatorului va constitui gajul sau general si creditorul vanzator va intra in concurs cu alti creditori ai cumparatorului. El va avea de asemenea,privilegiul prevazut de art.1700 pct.5 C. civ.deoarece fondul de comert este un bun mobil .Pentru a face operabil acest privilegiu este recomandabil ca vanzatorul sa introduca in contract o clauza de interzicere a revanzarii fondului pana la achitarea integrala a pretului,clauza inregistrata expres in registrul comertului.Daca fondul se revinde inainte de incasarea integrala a pretului,vanzatorul nu are drept de urmarire asupra acestuia (daca nu a preconstituit un gaj). Neplata pretului indreptateste pe vanzator si la actiunea in rezolutiune a contractului.Ea urmeaza regimul general comercial. Daca cumparatorul intra in lichidare judiciara ,vanzatorul fondului ca si creditor va intra in concurs cu ceilalti creditori ? Legea nr.64/1995,nu prevede expres aceasta situatie.Apreciem ca daca subzista privilegiul prev.de art.1700 pct.5 C.Civ. vanzatorul va beneficia de regimul preferential inscris in art.106 pct.3 din L.64/1995,privilegiul vanzatorului fiind o garantie reala. Urmarirea inceputa de vanzator pentru obtinerea diferentei de pret va fi suspendata in caz de incepere a unei proceduri de lichidare judiciara (art.32 din L.64/1995). Sectiunea a III-a.Gajarea fondului de comert Nici gajul asupra fondului de comert nu este supus vreunei reglementari speciale care sa-l faca mai atractiv pentru creditori. Fondul de comert poate constitui obiectul unui veritabil gaj dar deprecierea sa rapida (privita ca si posibilitate),in circuitul comercial il face ,practic sa fie lipsit de interes. Gajarea se realizeaza conventional printr-un contract de gaj.Orice proprietar il poate atribui cu titlu de garantie mobiliara unui creditor al sau. Este de natura contractului de gaj ca bunul gajat sa fie remis creditorului.In cazul fondului de comert aceasta predare ar insemna lipsirea debitorului de posibilitatea de a-si putea derula afacerile aducatoare de venituri. Ca sa se evite acest inconvenient in acest sector se poate practica gajul fara deposedare (art.480 C.com).Desi textul legii nu enumera fondul de comert printre bunurile ce pot constitui obiect al gajului fara deposedare nu exista nici un impediment sa consideram enumerarea legii ca fiind exemplificativa. Pentru ca gajul sa fie valabil trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: -contractul sa se incheie in forma scrisa,conditie ad validitatem.Regula o deducem din dispozitiile art.21 din L.26/1990. -sa se enumere elementele fondului de comert care vor constitui garantia creditorului, sa le descrie si sa le indice locul unde se afla (art.480 al.4 C.com.).Este evident ca gajul nu poate cuprinde marfurile deoarece prin specificul lor nu pot sa fie urmarite.Nu trebuie enumerate elementele incorporale (numele comercial,clientela,dreptul
asupra spatiului inchiriat) deoarece ele tin de natura fondului de comert (54).

-contractul este supus inregistrarii la registrul comertului (art.21,lit.a L.26/1990). O parte a doctrinei retine ca gajul fondului de comert este un gaj cu deposedare si ca la incheierea lui se face o remitere simbolica a bunului gajat prin predarea
21

documentelor privitoare la fondul de comert,predare ce ar realiza si publicitatea specifica gajurilor (55). Noi ramanem la punctul de vedere ca legea romana nu exclude gajul fara deposedare si ca textul legii (art.480 C.Com.)nu exclude fondul de comert dintre bunurile pentru care nu se face deposedarea. Efectele gajului Din caracteristicile gajului asupra fondului de comert deducem ca creditorul gajist nu are posesia fondului care ramane la debitor cu dreptul de a-l instraina. Creditorul are insa drept de urmarire si preferinta asupra fondului astfel cum va fi descris in actul de constituire a gajului.Intre privilegiul vanzatorului (art.1700 C.Civ) si gajul creditorului exista deosebiri (natura juridica a prerogativelor,rangul de preferinta,intinderea puterii de urmarire-primul asupra pretului global al fondului,cel de-al doilea asupra bunurilor enumerate in contract). Dreptul creditorului gajist intra sub incidenta art.106 din L.64/1995. Se pune problema daca asupra unui fond de comert se pot institui masuri asiguratorii de catre instanta. Cata vreme consideram fondul de comert un bun unitar si mobil retinem ca nu exista nici un impediment pentru ca fondul de comert sa fie supus unui sechestru judiciar sau sechestru asigurator in conditiile comune inscrise in art.591-601 C.proc.civ.(56). Nu se va putea constitui insa sechestrul prevazut de art.475 - 477 C.proc.civ.deoarece acest sechestru se refera la imobile (57). Desi L.26/1990 nu prevede expres inregistrarea sechestrului judiciar si al sechestrului asigurator asupra fondului de comert,publicitatea acestor masuri este obligatorie pentru ca masurile de sechestrare afecteaza direct activitatea celui ce admnistreaza fondul ( se aduc modificari inregistrarilor anterioare). Pentru un plus de claritate se impune,ca in cazul gajului,sa se nominalizeze si localizeze elementele componente ale fondului supus masurilor conservatorii si asiguratorii (58). Sectiunea a IV-a Aducerea fondului de comert ca aport social intr-o societate comerciala. Fondul de comert poate fi adus ca aport social intr-o societate comerciala,atat ca aport la o societate care se infiinteaza,cat si ca aport la marirea capitalului unei societati existente deja (59).Aceasta operatiune are efect translativ de drepturi. Titularitatea dreptului de proprietate sau a dreptului de folosinta asupra fondului se transmite de la asociat la societatea nou infiintata.Deci,operatiunii trebuie sa I se faca publicitatea specifica prin intermediul registrului comertului. Ea (publicitatea) prezinta importanta, in special pentru creditorii transmitatorului care risca sa fie privati de o valoare importanta a patrimoniului debitorului lor.Numai prin publicitate creditorii pot lua la cunostinta despre operatiune si pot sa puna in discutie valabilitatea si opozabilitatea aportarii. Transmiterea dreptului de proprietate ca aport social nu este totusi o vanzare comerciala a fondului de comert.Din acest motiv operatiunii I se vor aplica regulile ce guverneaza constituirea societatilor comerciale. Sectiunea a V-a
22

Locatiunea fondului de comert. Prin contractul de locatiune proprietarul (locator) fondului de comert transmite folosinta totala sau partiala unei alte persoane,locatar.Locatarul va exploata pe riscul sau fondul si va plati proprietarului-locator un pret (redeventa). Actul de locatiune a fondului de comert are caracter comercial. Nu sunt prevazute conditii speciale de forma pentru incheierea contractului. Este necesara totusi forma scrisa,conditie ad probationem (art.1191 C.civ). Locatiunea trebuie inregistrata in registrul comertului (art.21 L.26/1990). Efectele locatiunii Intre parti-Locatarul trebuie sa exploateze fondul conform destinatiei sale si ca un bun proprietar (art 1429 C.civ.). Deci nu poate aduce schimbari in organizarea si structura fondului de comert,schimband destinatia unor bunuri ori instrainandu-le (60).Daca unele bunuri apartinand fondului se consuma in timpul exploatarii lor se va restitui proprietarului contravaloarea. Daca proprietarul accepta, obiect al locatiunii poate fi si numele comercial,ca parte a fondului de comert,cu conditia sa se mentioneze calitatea de succesor in exploatare a locatarului (art.38 din L.26/1990).Daca persoana locatarului este esentiala pentru contract (contractul este intuitu personae),locatarul nu poate subinchiria fondul primit in exploatare.Per a contrario,exceptand ipoteza enuntata deja,sublocatiunea este admisa. Locatorul trebuie sa puna la dispozitia locatarului folosinta fondului si sa garanteze de evictiune prin fapta sa proprie (locatorul trebuie sa se abtina de la desfasurarea unui comert de acelasi gen pe o durata predeterminata de timp). Legea romana nu obliga pe proprietar sa depuna in prealabil o suma,drept garantie,ca-si va respecta obligatiile. Fata de terti:Fata de creditorii proprietarului si cei ai locatarului contractul isi produce efectele din momentul inregistrarii actului la registrul comertului.Din acest moment ei pot promova actiuni revocatorii daca considera ca sunt fraudati prin incheierea contractului de locatiune. In lipsa de dispozitie contrara locatarul raspunde personal de datoriile contractate in timpul exploatarii fondului de comert inchiriat.La sfarsitul locatiunii proprietarul nu preia datoriile fondului dat in exploatare altcuiva,afara de situatia in care proprietarul ar inregistra o crestere patrimoniala corelativa unei pierderi a locatarului (61).Regula o deducem din principiile imbogatirii fara justa cauza. Incetarea locatiunii Locatiunea se face pe perioada determinata (art.1436 C.civ.). Suntem de parere ca acestui contract nu I se poate aplica art.1437 C. civ.cata vreme locatiunea este inregistrata in elementele ei esentiale la registrul comertului. A gandi altfel inseamna a accepta o stare de incertitudine,contraproductiva pentru toti comerciantii. Prelungirea locatiunii trebuie mentionata obligatoriu in registrul comertului. Incetarea locatiunii inainte de termenul stipulat in contract trebuie inscrisa in registrul comertului,din aceleasi ratiuni care pretind inregistrarea tuturor operatiunilor cu fondul de comert. Locatia de gestiune a fondului de comert
23

Prin norme speciale (62) este reglementata locatiunea unor fonduri de comert in care proprietar este statul,care-si exercita titularitatea prin regii autonome sau societati comerciale. Fondurile de comert supuse unor astfel de reglementari se refera la parti ale unor regii autonome sau societati comerciale: uzine, sectii, fabrici, ateliere,etc. Prin locatie de gestiune speciala se transmite exploatarea acestor fonduri unor persoane fizice sau juridice, care preiau controlul,gestiunea si riscurile fondurilor astfel inchiriate. Contractele de acest fel sunt supuse regulilor detaliate impuse in actele normative emise in acest scop.In lipsa,precizarile speciale vor fi completate cu normele de drept comun. Concluzii Toate ideile expuse pana acum sunt inspirate din creatia practicii si a doctrinei.Preocuparea teoreticienilor si a practicienilor pentru stabilirea regimului juridic al fondului de comert demonstreaza,fara indoiala nevoia ce se resimte in activitatea economica a unor reglementari care sa precizeze in mod clar regulile acestei institutii juridice. Desi,in tara noastra au existat preocupari pentrureglementarea regimului juridic al fondului de comert,vitregiile istoriei ne-au impiedicat sa beneficiem de o lege clara in acest domeniu (63). Ramane,deci in sarcina generatiilor viitoare de juristi indeplinirea acestui deziderat mai vechi de satisfacere a nevoilor vietii economice si adoptarea unei legi care sa stabileasca regulile ce guverneaza ansamblul bunurilor destinate de comerciant exercitiului profesiei sale.

24

CODUL COMERCIAL CAROL AL II-LEA EXTRAS TITLUL VI Despre actele juridice privind fondul de comert. Art.112-Contractele care au ca obiect fondul de comert se vor dovedi numai prin act scris. Art.113-Dobanditorul unui fond de comert ia asupra sa toate obligatiunile si datoriile fondului,pe care le cunostea sau trebuia sa le cunoasca,in momentul transmisiunii,in limitele valorii fondului transmis,fara ca prin conventiunea partilor sa se poata deroga de la aceasta dispozitiune. Dobanditorul va raspunde insa nelimitat,cand continua comertul sub vechea firma. Transmitatorul ramane solidar raspunzator cu dobanditorul,de obligatiunile si datoriile fondului de comert,timp de trei ani,daca pentru acestea legea nu prevede o prescriptie mai scurta. Termenul de prescriptiune curge pentru creantele ajunse la scadenta de la inscrierii actului in registrul comertului,iar pentru celelalte,de la data exigibilitatii lor. De asemenea,trec asupra dobanditorului si creantele in lipsa de clauza contrarie. Art.114-dobanditorul unui fond de comert va face cunoscut debitorilor transmisiunea,prin scrisori recomandate;din momentul primirii,acestia nu mai pot plati valabil decat in mainile dobanditorului. Art.115-Cand se aduce ca aport intr-o societate nume colectiv sau in comandita simpla un fond de comert,creantele si datoriile trec asupra societatii conform art.113. Art.116-In caz de vanzare a unui fond de comert,vanzatorul pastreaza un privilegiu asupra fondului,pentru restul pretului datorat,cu obligatiunea aratarii sumei datorate in inscrierea facuta in registrul comertului. Inscrierea efectuata conserva drepturile de privilegiu timp de trei ani de la data sa.Ea garanteaza in acelasi rang cu capitalul,dobanzile datorate pe termen de un an. Efectul inscrierii inceteaza daca nu a fost reiinoita la expirarea acestui termen. Art.117-Clauza dintr-un contract de locatiune prin care este interzisa cesiunea acestuia,nu este opozabila dobanditorului unui fond de comert,daca dobanditorul continua sa exercite in imobilul inchiriat acelasi comert. Art.118-Gajul unui fond de comert,cand nu cuprinde si marfuri,se constituie prin inscrierea contractului in registrul comertului,fara sa fie nevoie a se transfera posesiunea. Inscrierea in registru va cuprinde : 1.Data contractului. 2.Numele,prenumele,domiciliul debitorului si al creditorului. 3.Suma creantei garantate si a dobanzilor. 4.Data scadentei. 5.Bunurile si drepturile pe care partile inteleg sa le cuprinda in gaj. 6.Sediul sucursalelor,daca acestea sunt cuprinse in gaj. Art.119-Dispozitiunile prevazute pentru contractele de gaj se aplica si gajului unui fond de comert,in masura in care nu sunt contrarii dispozitiunilor articolelor precedente. Pentru executarea gajului se vor observa dispozitiunile art.373,388 si 389.
25

Ordonanta de vanzare a gajului va trebui comunicata si creditorilor inscrisi in registrul comertului. Aceleasi formalitati vor fi indeplinite si in cazul in care vanzatorul,pentru realizarea creantei sale privilegiate,voieste a urmari fondul de comert. Art.120-Rangul privilegiului vanzatorului si al drepturilor creditorilor gajisti se determina prin data inscrierii in registrul comertului. Privilegiile si gajurile inscrise in aceeasi zi au acelasi rang.Dispozitiunile art.116 alin.2 se aplica si gajului unui fond de comert. Art.121-Schimbarea sediului fondului de comert,in aceeasi localitate sau in alta,fara consimtamantul vanzatorului neachitat integral sau a creditorilor gajisti,atrage exigibilitatea creantelor daca din aceasta schimbare rezulta o depreciere a valorii de comert. Textul este preluat astfel cum a fost publicat sub denumirea Codul Comercial cu Raportul Consiliului Legislativ,M.O. 262/10.11.1938.

NOTE BIBLIOGRAFICE
1.P.Demetrescu,I.L.Georgescu,Codul Comercial Carol al II-lea.Raportul Consiliului Legislativ.Comentarii, Ed.Cartea Romaneasca, Buc.1940;P.Porutiu, Fondul de Comert in noul nostru Cod Comercial, Sibiu,1943. 2.St.D.Carpenaru,Drept Comercial Roman, Buc.1998, pag.105; I.L. Georgescu, Drept Comercial Roman, Buc.1946,vol.I, pp.515-516;P.Porutiu,Tratat de drept comercial, vol.I, Cluj,1946, pag.352. 3.I.L.Georgescu,op.cit.,vol.I,p.515. 4.St.D.Carpenaru,op.cit.,p.106;O.Capatana,Societatile comerciale,Buc.1991,p.164;O.Capatana,Caracterisitci generale ale societatilor comerciale,articol,Dreptul nr.9-12/1990,p.23. 5.A.Jauffret, Manuel de droit commercial,L.G D.J.,1982,p.77 6.Pentru precizari suplimentare a se vedea: O.Capatana,Societatile...,op.cit.p.169;D.Galasescu,Pyk,Drept Comercial, Buc.1948,p.350;I.L.Georgescu,op.cit.vol.I,pp.241-253;C.Petrescu Ercea,Curs de drept comercial,Cluj,1948,vol.I,pag.73. 7.O.Capatana,Societatile...,op.cit.p.170 8.Art.131,L.31/1990 privind societatile comerciale. 9.Exista opinii foarte diferite in legatura cu corelatia dintre cele doua notiuni.Pentru date suplimentare a se vedea :I.L.Georgescu,op.cit.,vol.I,p.252;E.Cristoforeanu,Introducere in studiul juridic al intreprinderilor comerciale,Pandectele romana,1942,IV,p.18. 10.O.Capatana,Societatile...,op.cit.pag.172. 11.St.D.Carpenaru,op.cit.p.107;I.L.Georgescu,op.cit.vol.I,p.522. 12.St.D.Carpenaru,op.cit.p.107 13.I.L.Georgescu,op.cit.vol.I,p.524. 14.Acest fenomen se observa in mod pregnant in procesul actual de privatizare.Eventualii investitori nu sunt dispusi sa cumpere fondurile de comert in care se includ si datoriile. 15.Exemplu de universalitate legala:succesiunea sub beneficiu de inventar. 16.H.et J.Mazeaud,Lecons de droit civil,vol.II,Paris,1960,p.296.
26

17.D.C.1462/1930,Cas.III,Jurisprudenta generala,1930,p.28,citata de I.L.Georgescu in op.cit.,vol.I,p.525;D.C.277/46,Cas.I,Practica judiciara in materie comerciala,vol.I,Buc.1993,p.228. 18.I.Saleille,Essai dune theorie generale de lobligations,Paris 1902,p.148. 19.St.D.Carpenaru,op.cit.p.108. 20.Pentru precizari a se vedea St.D.Carpenaru,op.cit.108. 21.I.L.Georgescu,op.cit.vol.I,p.525. 22.A.Jauffret,op.cit.p.83. 23.S-a sustinut si (in mod izolat) ca este un bun imobiliar:P.Perju,Sinteza teoretica si de practica judiciara a instantelor judecatoresti din circumscriptia Curtii de Apel Suceava,in materiile dreptului comercial,dreptului munii,dreptului familiei si contenciosului administrativ,articol,Dreptul 8/1994,pp.64-66. 23/1 D.c.283/1930,Cas.S.U.,Revista drept comercial 1930,p.487. 24.D.c.3/1934 Cas.III,Revista de drept comercial 935,p.131;I.L.Georgescu,op.cit.vol .I,p.517. 25.R.Petrescu,Drept comercial roman,Buc.1996,p.797. 26.M.N.Costin,,M.Muresan,V.Ursa,Dictionar de drept civil,Buc.1980,p.10. 27.C.Petrescu Ercea,Curs de drept comercial,vol.I,Cluj,1948,p.158. 28.S.Carpenaru,op.cit.p.109. 29.C.Vivante,Principii de drept comercial,Buc.1928,p.127. 30.P.Demetrescu,I.L.Georgescu,Codul comercial...,op.cit.p.30. 31.P.Demetrescu,I.L.Georgescu,Codul comercial...,op.cit.p.31. 32.In sens contrar:A Jauffret,op.cit.p.81. 33.I.Turcu,Dreptul afacerilor,Iasi,1992,p.227. 34.St.D.Carpenaru,op.cit.110. 35.I.L.Georgescu,op.cit.vol.I,p.524. 36.St.Carpenaru,op.cit.pag.111 37.I.Turcu,Dreptul afacerilor...,op.cit.p.22. 38.St.Carpenaru,op.cit.p.113. 39.O.Capatana,Societatile...,op.cit.p.166. 40.I.Turcu,Dreptul afacerilor...,op.cit.ppp.236-238. 41.Pentru amanunte a se vedea St.D.Carpenaru,op.cit.p.114. 42.I.L.Georgescu,op.cit.p.544. 43.L.64/1991 privind brevetele de inventii,M.O.212 /1991;L.28/1967 privind marcile de fabrica,de comert si de serviciu,B.O.114/1967;L.8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe acestuia,M.O.60/1996. 44.Practica veche a considerat la un moment dat ca fondul de comert este o universalitate de drept si a cuprins si datoriile,D.c.405 /1922,Cas.III,Pandectele romane,1923,III,p.33 45.R.Petrescu,op.cit.p.71;St.D.Carpenaru,op.cit.p.116. 46.D.c.160/1996,C.S.J.,Revista de drept comercial 9/1996,p.156;D.c.451/1995,C.S.J.,Dreptul 3/1996,p.93. 47.St.D.Carpenaru,op.cit.p.68. 48.St.D.Carpenaru,op.cit.p.561. 49.A Jauffret,op.cit.p.85. 50.St.D.Carpenaru,op.cit.p.118. 51.L.58/1991,privind privatizarea societatilor comerciale,M.O.169/1991.
27

52.L.Pop,Teoria generala a obligatiilor,Buc.1997,p.124. 53.St.D.Carpenaru,op.cit.118. 54.A.Jauffret,op.cit.p.96. 55.D.Galasescu Pyk,Drept comercial,op.cit.p.363. 56.I.L.Georgescu,op.cit.p.532. 57.Practica retine ca nu este admis sechestrul prev,de art.475 - 477,C.p.civ.D.c.225/1933,C.de Apel Chisinau,Buletinul Curtii de Apel,1934,p.40,dar admite sechestrul judiciar D.c.128/14.05.1946,Cas.I,Revista de drept comercial 1946,p.491. 58.I.Stoenescu,S.Zilberstein,Drept procesual civil,Buc.1977,pp.255-260. 59.St.D.Carpenaru,op.cit.p.119. 60.St.D.Carpenaru,op.cit.119. 61.L.Pop,op.cit.pp.143-148;C.Statescu,C.Barsan,Tratat de drept civil.Teoria generala a obligatiilor,Buc.1991,pp.129-134. 62.L.15/1990 privind organizarea unitatilor economice de stat in regii autonome si societati comerciale,M.O.98/1990;H.G.1228/1990 din M.O.140/1990;H.G.140/1991 din M.O.48/1991,republicata in M.O.202/1992. 63.Codul comercial cu raportul consiliului legislativ M.O.262/10.11.1938.

28

PARTEA A II A REGIMUL JURIDIC AL CIRCULATIEI UNOR DREPTURI AFLATE IN PATRIMONIUL COMERCIANTULUI.

.

CAPITOLUL I Marfurile si circulatia lor

Sectiunea I. Precizari Marfurile pot face parte din fondul de comert.(1),chiar daca unuii autori contesta acest lucru.(2). In imensa majoritate a cazurilor,insa marfurile circula independent de fondul de comert,circulatia lor urmand ,in principiu regulile obisnuite ale dreptului comercial. In sens general,tot ceea ce formeaza obiect al activitatii comerciale se poate chema marfa.Tot ceea ce estre produs de activitatea omului si destinat schimbului este socotit a fi marfa Notiunea de marfa are cu precadere un inteles economic si mai putin juridic. Avem de a face cu un concept al teoriei economice care desemneaza in mod generic produsul muncii omenesti susceptibil sa satisafaca o necesitate sociala si este destinat schimbului prin vanzare(3). Totusi,utilizam acest concept in scop juridic pentru a desemna toate produsele muncii omenesti care se afla in circuitul juridic comercial,separat de fondul de comert. Incercam sa gasim caracterele juridice gnerale ale circulatiei marfurilor aflate sub regimul Legii comerciale.Separat de asta,facem asemenea analiza si pentru a indica diferentele existente intre regimul juridic ale produselor industriale si manufacturiere in antiteza cu regimul juridic al titlurilor de credit. Sectiunea II Caracteristicile generale ale marfurilor a)Marfurile nu poarta in ele o valoare intrinseca prestabilita.Valoarea lor este data de piata in functie de cerere si oferta.In termeni economici vorbim despre o valoare de schimb a marfii.Asta,spre deosebire de titlurile de credit care au o valoare nominala incorporata in ele. b)Marfurile se disting prin materia ce o contin si prin forma lor intr-o infinitate de specii,imposibil de enumerat (enumerare si clasificare ce nu are semnificatie juridica).Daca o astfel de clasificare are importanta juridica aceasta se refera doar la posibilitatile de transport si ,eventual la regimul vamal. c)Marfurile cuprind atat bunuri mobile cat si bunuri imobile.Cum bunurile imobile nu intra in regimul circulatiei comerciale (4),circulatia lor nu face obiectul analizei noastre. d)Marfurile se deosebesc dupa natura lor in marfuri fungibile si marfuri nefungibile.Le spunem fungibile acelora care satisfac in mod egal aceleasi nevoi si,care se pot substitiui in mod reciproc.Dimpotriva,marfurile care prin natura lor au caractere deosebite de toate celelalte si care,deci,nu se pot considera echivalente si substituibile sunt nefungibile.(opere de arta,animale de rasa,etc.)
29

Daca marfurile au fost indicate in contracte in mod individual,contractul va trebui executat cu elel si nu altfel;daca a fost indicate in mod generic fara ca sa li se stabileasca calitatea sau individualitatea,prin denumiri speciale,contractul va trebui executat oferind marfuri de acelasi fel dupa calitatile de intrebuintare pe care le au. Daca partile nu specifica starea calitativa a marfii generice ea (calitatea) trebuie sa fie la un nivel calitativ mediu fata de particulatitatile marfurilor ce circula pe piata.Obligatia constand in predarea unor marfuri nu se interpreteaza in favoarea debitorului.(5). e) Cand este vorba de transmisiunea unor marfuri se accepta valabilitatea vanzarii bunului altuia.Se admite ca transmitatorul poate vinde marfurile pe care le va procura sau produce pana la scadenta obligatiei sale de predare (6). Sectiunea III Circulatia marfurior Transmiterea marfurilor de la o persoana la alta se face de obicei prin predarea reala a lor sau prin predare simbolica (predarea cheilor depozitului in care sunt depozitate). Totusi in dreptul comercial transmiterea marfurilor se realizeaza si prin predatrea titlurilor ce le reprezinta (pentru economie de timp si de cheltuieli).Exemplificam in acest sens:polita de incarcare,scrisoarea de trasura la ordin sau la purtator,certificatele de depozit,recipisele de gaj, etc. Aceste titluri reprezinta marfa aflata la cei ce o pastreaza:capitanul vasului,carausul, magazionerul,etc. Prin mijlocirea acestor titluri,in care marfurile sunt descrise,acela ce le poseda dobandeste posibilitatea de a dispunde de ele ca si cum le-ar avea in stapanire efectiva,deoarece capitanul vasului,carausul,magazionerul,nu le pot preda decat posesorului legitimat al titlului. Prin acest mijloc simplu marfurile imobilizate in mijlocul de transport sau in magazii generale,circula cu usurinta,sunt vandute,sunt date in gaj.Ele formeaza obiectul a numeroase si rapide operatiuni fara pericole,fara cheltuieli si fara sa tina seama de intarzierile transportului. Circulatia marfurilor este supusa regulilor circulatiei bunurilor mobiliare.Legea stabileste o norma fundamnetala (art.1901 al.1 C.civ.),ce garanteaza obtinerea proprietatii asupra bunului mobil dobandit chiar si de la un neproprietar,cu conditia ca dobanditorul sa fie de buna-credinta in momentul primirii bunurlui.Norma da un titlul suficient oricarui dobanditor de marfuri aflate in circuitul comercial.Avem o regula ce rezolva conflictul intre mai multi achizitori ai aceleiasi marfi (7). Cumparatorul poate apara marfa cumparata contra oricui vrea sa o revendice prin posesia sa si prin buna credinta.Si acest lucru este valabil chiar daca vanzatorul care a dispus de marfa a comis un abuz sau o frauda vanzand-o. Insa daca este vorba de marfuri pierdude sau furate se aplica principiul de drept comun care da dreptul adevaratului proprietar sa-si revendice bunurile sale de oriunde le-ar gasi,acordandu-se cumparatorului de buna credinta drept de regres contra celui de la care a cumparat,pentru daunele pricinuite.Daca cumpararea s-a facut din loc public sau de la un negustor,proprietarul trebuie sa restituie pretul platiti de cumparatorul de buna-credinta,acesta din urma avand drept de retentie asupra marfii (art.1909 al.ultim C.civ.).
30

Observam ca aceasta reglementare este cuprinsa in dreptul comun si ca realizeaza un compromis intre interesele proprietarului si cele ale cumparatorului de buna-credinta.Numai asa se explica ideea promovata de lege ca proprietarul care revendica bunul ce I s-a furat trebuie sa ramburseze cumparatorului ceea ce acesta a platit(daca a cumparat la licitatie publica,din targ,din magazin,din depozit),cand bunacredinta asigura mai multa protectie urmare a publicitatii cumpararii Este evident ca in circuitul comercial sunt mai bine protejati cei ce cumpara marfuri prin titluri reprezentative,pentru ca ei vor primi un drept originar,autonom. (8).Lor nu le pot fi opuse exceptiile antecesorului vanzatorului prin titlu reprezentativ. In acest caz cel ce dobandeste marfa cu buna-credinta si se legitimeaza ca posesor al titlului si implicit al marfii reprezentate poate sa respinga revendicarea proprietarului pagubit.Astfel,daca merfurile furate sunt depozitate intr-un magazin general (in sensul L.153/7.04.1937),acela care le cumpara cu buna-credinta primind prin gir in regula certificatul de depozit,nu se mai poate teme de nici o revendicare.Nici de revendicarea titlului pentru ca posesorul unui titlu la ordin nu poate sa fie privat de el daca i-a parvenit in baza unui sir neintrerupt de giruri si nici de revendicarea marfurilor pentru ca nimeni nu poate pretinde asupra lor un drept real daca nu poseda titlul. Sectiunea IV Banii ca marfa Si banii sunt o marfa,insa o marfa cu caractere speciale ce rezulta tocmai din functiile economice pe care le indeplineste orice valuta. Ei se prezinta sub forma unor titluri care au o valoare intrinseca nesemnificativa (cu exceptia monedelor din metale pretioase),o valoare nominala indicata de banca emitenta si o valoare reala determinata de criterii economice indicate de politica economica si financiara a statului emitent (9). Banii sunt o marfa deoarece sunt destinati schimbului,o marfa generala si speciala desprinsa de celelalte marfuri si ...care indeplineste funcita de echivalent general al valorii tuturor celoralalte marfuri,instrument general al schimbului(10).Caracterul general sau universal al schimbului pe care il poate realiza moneda nu nbe impiedica sa analizam aceasta marfa ca un bun generic,fungibil cu toate consecintele juridice ce rezulta din aceasta calificare. Separat de asta,banii se analizeaza si ca titluri de valoare la purtator si la vedere,urmand regimul circulatiei acestora.Din aceasta insusire rezulta o putere bivalenta:de cumparare si de stingere a obligatiilor prin plata (11). Pentru a inlesni banului sa indeplineasca aceasta functie se permite in principiu debitorului sa-si plateasca datoriile in moneda nationala.Nimic nu impiedica insa partile sa convina ca plata sa se faca in alta moneda si ,in acest caz se utilizeaza moneda prevazuta in contract (art.41 Cod comercial).In aceasta situatie,pentru a respecta regula impusa de contract creditorul are dreptul sa fie platit cu mijlocul prevazut si nu cu altul.Un asemenea pact este permis de legislatia romaneasca (12),realizandu-se interesele legitime ale creditorilor de a incasa orice fel de monede aflate in circulatie legala. Spre deosebire de alte marfuri banii sunt considerati a avea o productivitate continua.Ei nu sunt destinati sa ramana nefructificati in casa ci pentru a fi intrebuintati cu folos pentru diferite operatiuni aducatoare de castig.De aceea orice debitor ce intarzie plata dupa scadenta si care este somat sa achite datoria si nu o
31

face,trebuia sa plateasca daune interese constand in dobanzi din ziua in care s-a facut punerea in intarziere (art.1088 C.Civ). Mai mult,pentru ca intrebuintarea imediata a banului este o conditie indispensabila pentru o buna gestiune comerciala se poate considera ca acela care intarzie plata,beneficiaza deoarece poate sa fructifice capitalul ramas in mana sa.Pe cale de consecinta,el trebuia sa plateasca dobanzi sumelor ajunse la scadenta si pe care ar fi trebuit sa le achite creditorului chiar daca acesta nu se prezinta sa le incaseze (art.43 si art.372 al.2 C.Com.) (13). Banul poate constitui obiect de contract ca orice alta marfa. Aceasta se intampla in fiecare zi in operatiunile caselor de schimb care,schimba monede de un fel cu altele de alt fel si in operatiunile valutare de arbitraj (in schimbul de monede de pe o piata pe alta) (14),precum si in contractele de imprumut maritim (art.601-615,C Com)(15) Valoarea acestei marfi este fluctuanta si creeaza riscuri mari mai ales in contractele de comert international.Pentru a preintampina riscurile valutare partile insereaza in contractele lor fie clauze de consolidare valutara ,prin efectul carora valoarea marfii,constand in bani,este subordonata unui etalon stabilit,fie clauze ce confera anumite obtiuni creditorului (16). In dreptul comun,este inscris principiul nominalismului monetar (art.1578 C.civ.),principiu care stabileste ca moneda isi pastreaza totdeauna aceeasi valoare cu suma numerica indicata in contract.Doctrina a aratat,pe buna-dreptate,ca nominalismul monetar este adecvat unei perioade de stabilitate monetara(17).In contextul instabilitatii monetare practica a acordat prioritate principiului mai general al mentinerii echilibrului prestatiilor in contracte si al recuperarii integrale a pagubelor (18).Doctrina recomanda practicienilor comertului utilizarea clauzelor de evitare a riscurilor valutare pentru a putea coreal dispozitiile anacronice ale legii cu nevoile lor (19).

CAPITOLUL II Creanele i circulaia lor

Regula ce rezulta din principiul libertatii contractuale este ca toate creantele,certe si ajunse la scadenta,incerte si viitoare,care au ca obiect un bun determinat in mod individual sau o cantitate de bunuri generice,o obligatie de a da sau face si care rezulta dintr-un contract sau din lege pot fi cedate. Interzicerea prin contract de a ceda o creanta poate produce efect intre partile contractante,dar nu poate avea putere fata de terti,chiar si cand acestia stiu pentru ca dreptul de proprietate este incompatibil cu interdictia de a fi cedat (20).O asemenea interdictie nu poate impune decat legiuitorul. Transmisiunea creantelor de orice fel se realizeaza pin cesiune,operatiune reglementata de Codul Civil (art.1391-1358,1402-1404 ) (21).Creditorul cedent transmite creanta unui dobanditor-cesionar,debitorul cedat ramanand tert fata de conventie.Cesiunea nu este perfecta decat atunci cand debitorul creantei cedate a fost incunostintat printr-o notificare sau a recunoscut-o printr-o manifestare de vointa autentificata (22).Acesta pentru ca din acest moment,debitorul stie ca nu mai are creditor precedent ci pe cesionar.
32

Cesionarul dobandeste pe baza cesiunii dreptul de a I se plati chiar daca nu este in posesiunea documentului ce probeaza dreptul sau. In caz de cedare succesiva a aceleiasi creante catre mai multi cesionari va deveni titular cel care a notificat primul operatiunea debitorului.Cel ce a notificat va fi preferat chiar daca un altul este in posesia documentului probator al creantei. Cedentul va garanta existenta creantei si a accesoriilor sale nu si solvabilitatea debitorului cedat.Partile pot sa-si agraveze sau sa-si micsoreze raspunderea de garantie. Acesta schema juridica comuna dreptului civil si comercial presupune o schimbare a subiectilor raportului juridic existent initial.Prin ea se realizeaza o schimbare a creditorului sau chiar o schimbare a debitorului (23). In dreptul comercial insa exista situatii in care regulile de baza ale cesiunii nu se aplica intocmai datorita specificului unor raporturi obligationale speciale ce apar in circuitul comercial. Imaginam urmatoarea situatie: In raporturile de succesiune intre comercianti persoane juridice cand opereaza o transmisiune universala sau cu titlu universal,succesorul va prelua si creantele autorului sau.In asemenea situatie,succesorul nu trebuia sa notifice operatiunea fiecarui debitor al transmitatorului. Publicitatea schimbarilor subiectilor raportului juridic initial se infaptuieste altfel prin notificarea sau acceptarea cesiunii. Publicitatea se realizeaza conform legii prin registrul comertului. O situatie similara intalnim in materia drepturilor intelectuale (intelese in sens larg de drept privativ asupra oricarei creatii intelectuale ce intra in circuitul comercial).Aceste drepturi sunt reglementate prin norme speciale.Natura lor juridica este controversata (24) si nu intereseaza din punctul de vedere al temei ce o abordam.Retinem doar ca aceste drepturi se transmit prin cesiune (25) si ca in obiectul lor intra si prerogative specifice drepturilor de creanta. Publicitatea acestei cesiuni nu se realizeaza ca in dreptul comun pentru ca nu exista un debitor determinat caruia sa I se notifice operatiunea prin mijloacele prevazute de dreptul comun.Aceasta publicitate se realizeaza prin mijloacele prevazute de normele speciale ce constituie izvor de drept in domeniu. Publicitatea realizata in conditiile normei speciale aduce la cunostinta tuturor titularitatea prerogativelor ce rezulta din aceste drepturi,inclusiv titularitatea ce rezulta ca efect al cesiunii. Dreptul comercial cunoaste reguli diferite de cele ale dreptului comun si in materia cesiunii drepturilor de creanta litigioase. Codul civil admite retractul litigios:daca se cedeaza drepturi litigioase, debitorul cedat se va putea libera valabil platind, nu valoarea creantei,ci pretul de cesionare al creantei (cu accesoriile sale)-art.1402 -1404 C.Civ.Practic,debitorul cedat poate opri cesiunea liberandu-se de obligatii prin manifestarea sa unilaterala,dezdaunandu-l pe cesionar. Normele comerciale interzic insa retractul si, implicit valideaza cesiunea, indiferent de vointa debitorului cedat (26). Dreptul pozitiv romanesc nu relementeaza, din pacate, contractul de factoring. Acest instrument de cedare a creantelor este practicat numai in raporturile de drept comercial international.Titularul unei creante (aderent),transmite oneros dreptuirle sale ce rezulta din vanzarea de marfuri pe credit catre un factor,ce-si asuma obligatia sa le incaseze,scop in care se substituie in toate drepturile pe care partenerul sau
33

contractual le are fata de debitorii-cumparatori de marfa. Aderentul inmaneaza facturile sale catre factorul-cesionar pe baza unui borderou, intocmit periodic, imperuna cu toate garantiile,factorul dobandind proprietatea creantelor.Pentru plata facturillor primite factorul deschide un credit cu un anumit plafon pentru clientii agreati ai aderentului.

34

NOTA BIBLIOGRAFICA
1.St.D.Carpenaru, Drept comercial roman, Buc.1998, p.109. 2.A.Jauffret ,Manuel de droit commercial,L.G.D.J.,Paris,1982,p.76. 3.M.N.Costin, Dictionar de drept international al afacerilor, Vol.I, Buc.1996,p.251. 4.R.Petrescu, Drept comercial roman, Buc.1996, p.61; M.N.Costin, Dictionar..., op.cit.vol.I, p.35. 5.C.Vivante, Principii de drept comercial,Buc.1928,pag.127. 6. St.D.Carpenaru, op.cit. p. 389; T.Stelian,Drept comercial, vol.III, Buc.1916, p. 110. 7. V.Luha, Caracteristici generale ale titurilor de credit, Rev. de dr.com.78/1998, p. 53 8.V.Luha,Caracteristici...,op.cit.p.54. 9.C.Kiritescu, Relatii valutar financiare internationale,Buc.1978,p.35. 10.G.D.Bistriceanu, E.I.Macovei, C.G. Demetrescu, Lexicon de finante, contabilitate si informatica financiar contabila, vol.I, Buc.1981, p. 84. 11.M.N.Costin,Tratat de drept comercial.Teoria generala a obligatiilor. Vol.I, Tg. Mures 1993, p.69 12.M.Alexandrescu,Ghid practic de cunoastere a regimului valutar in Romania,Oradea 1994,p.177 13. I.L.Georgescu, Drept comercial roman, Teoria generala a obligatiilor comerciale.Probele. Contractul de vanzare-cumparare comerciala, Buc.1994, pag. 52. 14.M.N.Costin, Dictionar de drept international al afacerilor, vol. II, Buc.1996, p. 303. 15.Decizia civ.din 5.05.1926,C.de Apel Galati, citata in Buletinul jurisprudentei maritime, I, Constanta, 1998, p.116. 16. M.N.Costin, S.Deleanu, Dreptul comertului international,Vol.II, Buc.1995, pp.152-163; D.A. Sitaru, Dreptul comertului international.Tratat ,vol.II, Buc.1996, pp.72-114. 17.M.N.Costin,Tratat...,op.cit.p.71 18.D.c.623/1982,Trib.Sup.C.d.1982,p.296;D.c82/1983,C.D.1983,p.239. 19.M.N.Costin,Tratat..,op.cit.p.73. 20.C.Vivante,op.cit.p.132. 21.L.Pop,Teoria generala a obligatiilor,Buc.1998,p.458. 22. C.Statescu, C.Barsan, Tratat de drept civil. Teoria generala a obligatiilor, Buc.1981, p.349. 23.A.Pop,Gh.Beleiu,Drept civil.Parte generala.Buc.1975,p.139. 24.In acest sens: Y.Eminescu, Tratat de proprietate industriala,Vol.I, Buc.1982; Y.Eminescu, Dreptul de autor,Buc.1994;Y.Eminescu,Protectia desenelor si modelelor industriale, Buc.1993; V.Ursa, Dreptul de properitate industriala,Vol.I, Cluj Napoca, 1987. 25.Ideea ca o astfel de operatiune este o cesiune de creanta rezulta clar din Y.Eminescu,Tratat...,op.cit.Vol.I,p.98 26.I.L.Georgescu,Drept comercial roman.Teoria ..,op.cit.p.63.

PARTEA A III-A TITLURILE DE CREDIT

35

CAPITOLUL I Conceptul general de titlu de credit

1.Reglementarea titlurirlor de credit Notiunea de titlu de credit nu indica ceva determinat,concret.In realitate nu intalnim un titlu de credit in stadiu pur,ci documente in care regasim caracteristicile generale ale acestei categorii juridice.(1),dar care in acelasi timp au elemente particulare prin care se diferentiaza unele de altele. Conceptul este oprera doctrinei care constituie o adevarata cucerire a dreptului modern,datorita careia se poate spune ca economia contemporana apare aproape transfigurata datorita rolului deosebit de important dobandit de aceste titluri(2). Notiunea de titlu de credit are la baza o constructie juridica intemeiata pe ideea de drept si obligatii autonome aflate intr-o succesiune de transmisiuni facute dupa reguli speciale. In sistemul juridic romanesc expresia titlu de credit indica produsul unei opere generale efectuate de doctrina romaneasca si straina care a elaborat un pachet de principii juridice aplicabile unei intregi categorii de documente constatatoare de drepturi si obligatii.Din pacate,acest efort colectiv nu-l regasim in domeniul legislativ.Dreptul nostru pozitiv nu cuprinde o reglementare generala in acest domeniu (3).Avem doar texte ale unor acte normative in care indica regimul juridic al unor specii ale titlurilor de credit(4). Aceasta stare de lucruri nu este normala.De obicei in viata economica apar figurile tipice de titluri de credit pe care le cunoaste legislatia noastra.Insa fenomenele economice sunt intr-o continua miscare si transformare,fapt ce indica nevoia permanenta de mijloace juridice adecvate.Nu este exclus in acest context,ca actualele specii de titluri de credit recunoscute de lege sa nu mai corespunda exigentelor.De aceea este necesar de lege ferenda o consacrare legislativa a principiilor care sa permita apoi utilizarea de catre comercianti a acelui document care sa raspunda cel mai bine intereselor lor. 2.Trasaturile titlurilor de credit a) Caracterul necesar al inscrisului. Expresia titlu de credit desemneaza un document,(un inscris),un bun mobil prin natura lui,cu valoare intrinseca (chiar daca,de obicei aceasta valoare este nesemnificativa din punct de vedere economic). (5). Din timpurile cele mai vechi s-a consacrat ideea ca scrisul consemnat pe un document contine manifestarea de vointa adevarata a aceluia care l-a emis (6) si ca actul dresat sau semnat de una din parti contine vointa sa in raportul dintre ea si ceilalti.Intr-un asemenea raport inscrisurilor li s-a recunoscut,in general ,functii probatorii,in sensul ca servesc la dovedirea existentei unei obligatii.Intre inscris si obligatie nu exista o legatura deosebita,indisolubila.Obligatia exista independent si poate fi dovedita si prin alte mijloace de proba. Alteori inscrisurilor li s-a recunoscut si o functie constitutiva.Obligatia pe care partea vrea sa o asume nu poate lua nastere fara ca ea sa fie consemnata intr-un document.Deci intre document si obligatie exista o legatura ce da inscrisului o valoare
36

juridica mult mai mare decat aceea a inscrisurilor probatorii.Legatura nu este insa permanenta,intrucat odata ce obligatia are dreptul corelativ nascut in mod legal,ele au o evolutie independenta de existenta inscrisului. Referitor la titlurile de credit,doctrina releva ca intre obligatie si inscris legatura nu este numai constitutiva ci si permanenta.(7).Pe de o parte dreptul si obligatia corelativa nu se nasc decat prin consemnarea vointei subiectilor intr-un document,iar pe de alta parte dreptul nu poate fi exercitat de catre titulari decat prin posesiunea materiala a inscrisului,iar debitorul nu se poate elibera valabil decat cerand si obtinand restituirea inscrisului fara de care risca sa mai plateasca o data in mainile celui ce se va prezanta ca posesor legitim al aceluiasi inscris(8). Conexiunea dureaza cat timp exista dreptul si obligatia,documentul avand un caracter de necesitate,pentru nasterea si exercitiul dreptului si pentru stingerea obligatiei corelative. Deci sub aspectul continutului titlului constatam existenta unei stranse conexiuni intre document si drept,incat posesia primului constituie intotdeauna conditia suficienta si necesara pentru exercitarea celuillalt.(9).Observam totusi ca aceasta legatura de necesitate,desi specifica,nu este prin ea insasi absolut definitorie numai pentru documentele - titluri de credit.Practic,necesitatea documentului o intalim in exercitiul drepturilor in toate ipotezele de creditare nascute din raporturi juridice pentru care dreptul pozitiv prefera forma scrisa ad probationem sau ad solemnitatem. Spre exemplu,nimeni nu poate obtine realizarea unei creante mai mari de 250 lei,daca debitorul nu o recunoaste ori nu este contestata intr-un act scris.Acelasi lucru il putem spune despre exercitiul unui drept rezultat dintr-un act solemn in ipoteza in care creditorul nu poate depune actul scris si dreptului nu I s-au facut formalitatile de opozabilitate fata de terti. Nici suficienta documentului pentru exercitiul unui drept,nu este singura,unica trasatura definitorie a titlului de credit.Asa-zisele documente de legitimare,desi sunt titluri de credit au la baza utilizarii lor,in practica,regula suficientei.Urmeaza deci sa gasim si alte trasaturi specifice ale titlurilor de credit,care impreuna cu caracterul necesar al documentului sa le defineasca precis si inconfundabil. b) Caracterul literal al dreptului. Prin acest caracter se intelege ca atat continutul cat si intinderea dreptului creditorului si a obligatiei debitorului,sunt determinate de cuprinsul inscrisului si numai de acest cuprins.Existenta ,cantitatea, calitatea si modalitatea dreptului ce titularul are si ,deci si ale obligatiei sunt fixate numai prin mentiunile inserate in documentul scris.Partile nu au dreptul sa se refere si alte elemente din afara de titlu,chiar daca acestea au ocazionat nasterea sa, sau pot sa exercite vreo influenta asupra lui (11). Posesorul titlului nu poate, deci exercita dreptul decat in limitele inscrisului, fara putinta de a completa cu alte acte sau probe exterioare titlului. Caracterul literal al titlului nu este decat consecinta,sau mai bine spus,o manifestare a formalismului cerut pentru valabilitatea sa. Nu trebuie sa se faca confuzie intre caracterul literal al inscrisului si formalismul acestuia.Caracterul literal nu este decat o consecinta a formalismului.Elementul formal constituie baza celui literal. c) Caracterul autonom al dreptului. In materie de transmisiune de drepturi corporale se aplica principiul nemo plus juris in alium tranferare potest quam ipse habet(12).Pe temeiul acestei reguli
37

achizitorul unui asemenea drept este nevoit sa suporte toate exceptiunile pe care debitorul le-ar fi putut opune cedentului sau diferitilor transmitatori intermediari.Dreptul dobandit va avea un caracter derivat.Pe de alta parte,se mai stie ca pentru opozabiltatea unor asemenea drepturi este necesara si indeplinirea unor formalitati ce tin loc de publicitate si anume formalitatea notificarii transmitiunii fata de debitorul cedat. In ce priveste aceasta din urma formalitate,ea este inlaturata la titlurile de credit pe considerarea sa,obligatia fiind incorporata in inscris,transferarea inscrisului implica si transmisiunea dreptului respectiv.Circulatia titurilor de credit este asimilata astfel cu transmisiunea bunurilor mobile corporale, publicitatea fata de terti fiind indeplinita in acest caz prin insasi remiterea materiala a inscrisului in posesiunea dobanditorului. Circulatia titlurilor de credit presupune o derogare de la principiul ca nimeni nu poate transmite mai mult decat are, in sensul ca achizitorul unui asemenea titlu este considerat ca a dobandit dreptul la prestatia mentionata pe document direct de la emitentul acestuia,adica nu un drept derivat ,ci un drept originar,motiv pentru care nu I se pot opune nici una din exceptiile personale opozabile primitorului sau diferitilor posesori intermediari ai titlului.(13) Aceasta abatere de la regula traditionala indicata mai sus atribuie dreptului posesorului titlului caracterul unui drept autonom,autonomie care ,asigurand titlului integralitatea valorii patrimonilae pe care o constata ii sporeste creditul si posibilitatea de circulatie. In concluzie se poate spune ca autonomia obligatiei arata ca obligatia este independenta de cauza sa (independenta de cauza ,dar nu lipsita de cauza). Adica,obligatia are cauza insa soarta ei nu este influentata de cauza. 3. Natura juridica a titlurilor de credit. Explicatia juridica a acestui fenomen,determinarea naturii juridice a obligatiei izvorate din titlul de credit,a fost cautata de numerosi doctrinari si astfel au fost elaborate numeroase teorii.Se incearca sa se explice cum se realizeaza juridic derogarea de la principiul ca nimeni nu poate transmite mai mult de cat are si de ce dreptul achizitorului unui titlu de credit este un drept originar. Intrucat in sistemul nostru de drept nu exista norme relative la titlurile de credit explicatiile au fost cautate in principiile generale ale dreptului privat. Obligatia nascuta dintr-un titlu de credit pune fata in fata un debitor si un creditor,o latura pasiva si una activa. a) Din punctul de vedere al laturii pasive retinem ca din moment ce o persoana semneaza un titlu de credit,acea persoana este obligata sa satisfaca fata de orice purtator de buna credinta a documentului,obligatie asumata asa cum rezulta literal din inscris. Cum se explica sub raport juridic aceasta obligatie fata de o persoana cu care debitorul niciodata nu a tratat,fata de care nu s-a obligat si despre care nu afla ca e debitor decat in momentul scadentei?S-au formulat in doctrina urmatoarele tipuri de teorii: (14) -teoriile caracterului contractual al obligatiei.Acest grup de teorii sustine ca debitoul,pe langa raportul fundamental ce sta la baza emiterii titlului,incheie un contract prin care se obliga la o prestatie atat fata de primul beneficiar cat si oricui sar gasi in posesia legitima a titlului in ziua scadentei.
38

-teoriile caracterului unilaterial al obligatiei:acestea prezinta obligatia nascuta din titlul de credit ca un rezultat al manifestarii de vointa unilaterale a emitentului prin care acesta se recunoaste debitor fata de oricine s-ar gasi in posesia titlului la scadenta.Ea se prezinta sub mai multe variante. Teoria creatiunii -sustine ca obligatia ia nastere chiar din momentul in care emitentul si-a pus semnatura pe document indiferent daca l-a pus in circulatie sau nu.Chiar daca titlul a intrat in circulatie peste vointa emitentului,prin sustragere sau pierdere,acesta va fi obligat sa satisfaca obligatia fata de purtatorul de buna credinta si care nu a comis o greseala grava.Deci,creatia titlului este datatoare de masura pentru a judeca existenta obligatiei,iar faptul punerii in circulatie ,voluntar sau involuntar nu este decat o conditie suspensiva. Teoria emisiunii- pretinde ca ceea ce da nastere obligatiei nu este remiterea materiala a titlului,ci vointa semnatarului de a se obliga,vointa care se materializeaza prin punerea in circulatie a titlului. Deci teoriile unilateraliste sustin ca titlurile de credit ar apare ca o oferta de plata facuta tuturor ce s-ar gasi in posesiunea titlului la scadenta. -teoriile caracterului mixt al obligatiei. Sustin ca obligatia se divide in doua,ca intre emitent si beneficiar obligatia ia nastere dintr-un raport contractual coexistent cu raportul fundamental ce sta la baza emiterii titlului,iar fata de purtatorii succesivi ai titlului,emitentul se angajeaza printro declaratie unilaterala de vointa ,care da nastere unei obligatii eventuale in favoarea celui ce s-ar gasi in posesia legitima a titlului la scadenta. b) Sup aspectul laturii active s-a incercat sa se explice drepturile purtatorului de buna credinta al titlului,drepturi ce depasesc pe cele ale cesionarului unei creante de drept comun. S-au emis urmatoarele teorii: -teoriile posesiunii de buna credinta,sustin in esenta, ca drepturile cocreditorului,tert de buna credinta,rezulta din insasi faptul bunei credinte,care-l apara de exceptiile care ar fi putut fi opuse antecesorului sau de drept. -teoria pendentei : obligatia debitorului exista si subzista chiar de la crearea sau semnarea titlului,pe cand dreptul de creanta corelativ obligatiei nu se determina si nu ia fiinta decat ulterior,in momentul inchiderii circulatiei titlului.Pana in acest moment ,dreptul de creanta corelativ obligatiei se afla in stare de pendenta si nu se va putea exercita decat de acela care va justifica posesia legitima asupra inscrisului, dovedind ,nu lantul diferitelor transmisiuni ale unui raport de obligatie ,ci pur si simplu dreptul sau de proprietate asupra inscrisului,proprietate care se dobandeste in conditii specifice,dupa natura titlului (prin remitere de posesie ,in materia titlurilor la purtator ,printr-o serie de giruri neintrerupte,pentru titlurile la ordin sau prin transfer in materie de titluri nominative). Remiterea de posesie ,girul si transferul nu sunt mijloace de transmisiune ale unor raporturi de obligatie ci mijloace de transferare a proprietatii asupra inscrisului care incorporeaza sau materializeaza obligatia mentionata pe document. (15) Toate aceste teorii aparute ca sa explice pe plan juridic efectele titlurilor de credit nu prezinta importanta practica deosebita.Ele sunt incercari teoretice de a incadra in sabloane juridice clasice o realitate de fapt si juridica creata de viata economica si comerciala moderna. In opinia noastra functiunea titlurilor de credit s-ar circumscrie intr-un cadru mai larg al mobilizarii creditelor,al bogatiei.Mobilizarea creditelor prin cedarea lor
39

(prin transmisiune),nu este o noutate adusa de doctrina ci o institutie juridica pe care dreptul roman o reglementeaza amanuntit prin institutia cesiunii de creanta (13911404 Cod civil),cum tot asa este reglementata transmisiunea bogatiei mobile intre diferiti subiecti (1909 Cod civil). Insa aceste transmisiuni creaza probleme cedentilor si fac pe dobanditori sa suporte riscuri.Tocmai aici titlurile de credit isi realizeaza functiunile inlaturand riscurile dobanditorilor de credite,de bogatie mobilizata.Analizam pe rand riscurile dobandirii bogatiei dupa regulile de drept comun.Astfel: a) Problemele si riscurile dobandirii creditului dupa regulile cesiunii. Cesiunea de creanta este un act juridic prin care un creditor transmite dreptul sau de creanta unei alte persoane.(16).Transmisiunea presupune o renuntare de drept din partea cedentului si o achizitie din partea cesionarului (primitorului).Acest transfer produce si unele consecinte negative ce rezulta din caracterul derivat al titlului prin care se realizeaza achizitia.,astfel incat dobanditorul nu obtine un drept originar.Fenomenul este consecinta raportului ce se stabileste intre cel ce cedeaza si primitor,raport guvernat de principiul potrivit caruia nimeni nu poate transmite mai mult decat are.Asta inseamna ca dobanditorul preia toate inconvenientele antecesorului sau,substantiale si formale,intrucat nimeni nu poate primi mai mult decat a avut cel ce i-a transmis.(17). Asadar sa vedem urmarile: Din punct de vedere substantial orice achizitie printr-un titlu derivativ este supusa regulii potrivit careia transferul nu poate da achizitorului o pozitie jurdica mai buna decat pozitia celui care a renuntat la drept.In consecinta,daca cel ce cedeaza nu este efectiv titularul creditului cedat (pentru ca dreptul sau nu este valabil de la constituire sau dreptul sau este vulnerabil la exceptii ale debitorului care reduc total sau in parte prerogativele creditorului),aceasta lipsa se rasfrange asupra cesionarului.El (cesionarul ) se vede frustat in realizarea scopului pentru care a facut achizitia. Din punct de vedere formal: intrucat obtinerea dreptului este rezultatul unei negocieri intre cel care cedeaza si cesionar,acesta din urma trebuie sa se legitimeze fata de debitor dovedind achizitia facuta.Daca sunt mai multi achizitori succesivi,ultimul dobanditor trebuie sa dovedeasca lantul de achizitii pana la el.De asemenea,trebuie preintampinat riscul ca dobanditorul nestiutor despre cesiune sa plateasca vechiului titluar ,prin notificarea operatiunii (18). Fiecare din aceste situatii pot fi inconveniente pentru dobanditorii succesivi ai aceleiasi creante. Desigur nu putem absolutiza aceste riscuri.Chiar daca se verifica vreunul din riscuri,achizitorul se poate despagubi avand actiune impotriva celui care i-a provocat paguba.Actiunea are insa un caracter personal,de desdaunare si nu un caracter real,adica sa urmareasca obiectul cedat si sa mentina stabila si necontestata pozitia obtinuta de creditor,dobanditor al unui credit cedat (19). Deci,circulatia creditelor prin cesiune asigura o slaba protectie cumparatorului;exceptiile specifice titlurilor deverivative ingreuneaza situatia dobanditorilor de credite care este dependenta de formalismul notificarii cesiunii.Cesionarul isi vede periclitata pozitia atat in situatia in care creditul transmis este vulnerabil la exceptiile pe care le-ar putea invoca debitorul cat si la exceptiile tertilor daca acelasi credit a fost transmis succesiv mai multor cesionari. b) Protectia dobanditorului in circulatia bunurilor mobile.
40

Totalmente diferita este protectia achizitorului ce a dobandit prin cumparare un bun mobil (protectia sa capata un caracter real) (20). Legea stabileaste o norma fundamentala (art.1909 Cod civil) ce garanteaza obtinerea proprietatii asupra bunului mobil dobandit de la neproprietar, cu conditia ca dobanditorul sa fi fost de buna credinta in momentul primirii bunului. Norma da un titlu suficient oricarui dobanditor de bunuri mobile,de buna credinta,un titlu valabil sub orice aspect. De aici deducem si consecinta: o regula ce rezolva conflictul intre mai multi achizitori ai acelorasi bunuri mobile.Va fi proprietar cel ce a obtinut posesia necunoscand instrainarile precedente.(21). De aici rezulta niste avantaje specifice circulatiei bunurilor mobile in raport cu circulatia creantelor. Din punct de vedere substantial,buna credinta acopera in principiu (exista exceptii inscrise in art.1909 al.2 C.civ),orice viciu pe care-l prezinta titlul instrainatorului.(22) Interesul achizitorului este acoperit,riscurile fiind totalmente inlaturate,daca se implineste conditia de a nu fi cunoscut ca instrainatorul nu este titularul dreptului transmis. Din punct de vedere formal,dobanditorul este scutit de a face dovada dreptului antecesorului sau si al proprietarilor precedenti ai acestui antecesor.El trebuia sa faca numai dovada posesiei sale,a unei stari de fapt evidente si, de obicei, notorii. O data obtinuta posesia bunului, dobanditorul este ocrotit de orice risc, inclusiv al instrainarilor succesive, fara sa mai fie obligat sa faca vreo formalitate.(23). Avem de a face ,deci,cu o reglementare simpla si eficienta care mareste increderea cumparatorilor in operatia facuta.Siguranta transmisiunii se bazeaza pe operatiunea insasi si nu pe un fapt exterior acesteia.Aceasta certitudine nu o intalnim in cazul transmisiunii creditelor prin cesiune, deoarece operatiunea in sine nu da siguranta specifica transmisiunii mobilelor si legea nu creaza pentru ea nici o situatie exterioara care da certitudine in cazul transmisiunii bunurilor mobile. c) Problema extinderii protectiei specifice transmiterii mobilelor la obtinerea creditelor. S-a observat ca acest dezavantaj al sistemului de circulatie al creditelor in raport cu sistemul de circulatie al bunurilor mobile a fost inlaturat prin aparitia unui instrument juridic nou,acela al titlurilor de credit. Creatia acestui instrument apartine practicii si practicienilor in activitatea comerciala.Legiuitorul nu face altceva decat sa consacre juridic acest instrument. Finalitatea dorita de achizitorii de creanta se realizeaza numai aplicand regulile proprii circulatiei bunurilor mobile, circulatiei creditelor. Posibilitatea de a face creditele sa circule ca si bunurile mobile devine realitate in momentul in care se realizeaza un titlu de credit (adica unitatea dintre dreptul de proprietate asupra documentului ce contine obligatia debitorului si dreptul asupra creditului-titularitatea creditului). Desigur nu este o unitate oarecare, intamplatoare, dependenta numai de vointa partilor,ci o unitate pe care o denumim unitate functionala:legatura dintre dreptul de creanta si proprietatea titlului trebuie sa asigure in mod egal si permanent o functie constitutiva si de conditie necesara pentru exercitiul creditului (24). d) Incorporarea dreptului in titlu.Semnificatia juridica a acestei formule. In literatura juridica aceasta unitate se exprima prin formula-incorporarea dreptului in titlu.(25).Aceasta expresie reda ideea ca situatia creditorului este legata de pozitia sa reala ce priveste documentul,in sensul ca din proprietatea acestuia din urma
41

rezulta titularitatea dreptului de creanta,posibilitatea cererii indreptate impotriva debitorului. Fenomenul incorporarii se poate analiza pornind de la crearea unui titlu de credit.Avem un subiect care are fata de altul o datorie rezultata dintr-un raport juridic determinat.El transpune obligata sa,redusa la elementele sale esentiale,necesare si suficiente pentru a identifica continutul si modalitatea prestatiei la care s-a obligat,intr-un document pe baza caruia isi asuma obligatia unilaterala de a efectua prestatia in favoarea oricaruia ce se va gasi in proprietatea acelui document. Creditorul poate transmite acest drept de creanta cu maximum de siguranta unui beneficiar transferandu-i proprietatea documentului constatator al obligatiei unilaterale asumate de debitor,in baza unui raport juridic obisnuit intre cei doi subiecti (creditor-debitor). Creditorul devine subiect in doua raporturi juridice:un raport fundamnetal,rezultat dintr-o relatie juridica tipica dintre cel ce emite titlul de credit si cel care il primeste,in care creditul corespondent va circula dupa regulile cesiunii;alaturi de acest raport,exista un raport specific aparut prin crearea titlului,care corespunde creditului si circula dupa regula ce spune ca oricine devine proprietar asupra documentului devine si titular al dreptului de creanta ce este constatat de document. Relatia ce se stabileste intre document si credit este diferita de alte forme de conexiune pe care le-am amintit anterior (ce izvorasc din raporturi juridice ce se constata in forma scrisa,ad probationem si ad solemnitatem).In titlul de credit se stabileste o legatura intre document si drept nu numai in ce priveste constituirea dreptului ci si in ce priveste circulatia lui,in sensul ca obtinerea dreptului este un efect al obtinerii proprietatii documentului. Calitatea de subiect activ al unui asemenea raport juridic care se naste prin emiterea unui titlu de credit este conditionata de existenta unui drept real asupra inscrisului constatator al creantei,de o pozitie reala fata de document.Legatura ce se stabileste intre proprietatea documentului si creditul inscris,legatura exprimata prin formula incorporarii nu are caracter absolut ci un caracter instrumental.Adica,se realizeaza un mijloc (instrument) tehnic de a extinde protectia ce o da legea circulatiei bunurilor mobile asupra circulatiei creditelor.Practic se realizeaza o extindere a legislatiei privitoare la circulatia bunurilor mobile asupra circulatiei drepturilor de creanta. De aici deducem unele consecinte,care exprima caracteristicile esentiale ale titlurilor de credit si anume:literalitatea si autonomia dreptului. Principiul literalitatii se manifesta ca o regula de protectie a intereselor debitorului.Intinderea dreptului si obligatiei ce rezulta din titlu,determinate prin mentiunile de pe inscris exprima indirect calitatile,insusirile bunului mobil care sa transmite.Vointa subscriitorului unui titlu de credit este data numai de semnificatia literala a cuvintelor folosite si este interzisa orice cautare a intentiilor declarate sau ascunse.Dreptul creditorului este stabilit in baza unei situatii ce rezulta din proprietatea inscrisului si continutul sau nu mai poate fi fixat prin interpretare.(26). Autonomia dreptului pune pe creditor intr-o stare de independenta fata de situatia juridica a oricarui purtator al titlului.Asta inseamna ca oricare ar fi motivul care ar fi determinat emiterea titlului,cel ce l-a emis este tinut sa indeplineasca prestatia la care s-a obligat.Chiar daca titlul circula prin mai multe maini fiecare
42

posesor are un drept nou ,propriu si nu un drept cedat.Fiecare nou posesor devine titular al dreptului asa cum este el inscris in document,in literalitatea lui. Atat principiul literalitatii cat si al autonomiei drepturilor specifice titlurilor de credit,pun pe debitor in imposibilitatea de a invoca fata de purtatorii succesivi ai titlului exceptiile ce ar rezulta din raportul personal pe care el il are cu primul din ei,ca sa stinga in totul sau in parte pretentia creditorului.Aceasta, deoarece dreptul s-a nascut asa si numai asa,cum este incorporat prin scriere in document si va circula numai in acest mod indiferent de subiectii prin mina carora trece.In aceasta forma literalitatea titlului imita calitatile fizice imuabile si notorii ale bunului mobil aflat in circulatia sa juridica. Titularul creditului are o pozitie reala fata de document (un drept de proprietate). Circulatia titlurilor de credit spre deosebire de cesiunea creditelor, (ce transmite un drept de creanta) presupune circulatia unui bun mobil,documentul. Obtinerea proprietatii titlului duce implicit la investirea cu titularitatea creditului mentionat pe document. Daca cesiunea creantelor transmite un drept derivat,circulatia titlurilor de credit investeste pe dobanditor cu un drept originar,obtinut dupa regulile generale ale dobandirii proprietatii bunurilor mobile. Se creaza astfel o fictiune juridica prin care se extinde regimul juridic al bunurilor mobile asupra regimului creantelor si implicit se stabileste regula,cu valoare de principiu,dupa care cineva poate dobandi mai mult decat ii transmite autorul sau. Formularea este improprie insa,reflecta o situatie juridica reala ce acopera o nevoie economica practica:creditul este legat de document,iar dobanditorul prin posesia de buna credinta a documentului este proprietar si creditor,titular legitim al creditului. e) Justificarea legala a teoriei titlurilor de credit. Constructia juridica a incorporarii si a caracterului originar al dreptului nascut la dobanditor,asa cum am formulat-o naste o intrebare:pe ce text de lege se bazeaza ? Asa cum am aratat ea nu se fundamenteaza pe un text legal expres,ci numai pe interpretarea logica a principiilor de drept cuprinse in art.1391-1396 si art.1909 C.civ.Din interpretarea art.1395 C.Civ.deducem ca debitorul nu mai poate invoca compensatia pentru o creanta ce s-a nascut impotriva cedentului ulterior notificarii sau acceptarii cesiunii.(27).Deci,nu se mai poate invoca o exceptie ce rezulta din raportul existent intre cedent si debitor dupa ce dreptul de credit a fost dobandit de cesionar. Daca dam acestei reguli o valoare de principiu si admitem ca ea este valabila intr-un raport ce transmite un drept derivat,de ce nu am admite ca principiul este valabil si intr-un raport in care dobanditorul are o pozitie reala fata de creditul primit.Adica,exceptiile ce pot fi invocate contra emitentului unui titlu de credit nu pot fi opuse dobanditorilor succesivi ai acestuia (ai titlului). Aceasta conceptie fundamentata pe mecanismul incorporarii are valoare practica intrucat permite sa se elimine sau sa se reduca la minimum inconvenientele formale si substantiale ce insotesc circulatia creditelor dupa regulile cesiunii de creanta. Titlul de credit spre deosebire de orice alt inscris are o influenta esentiala asupra soartei creditului,in special asupra circulatiei si stingerii sale.Creditul exista in masura in care este consemnat in titlu si nici o limitare nu poate sa rastranga valoarea lui contrazicand cuprinsul sau.Orice act ce are ca scop restrangerea valorii titlului
43

trebuie sa rezulte numai din document,dupa cum trebuie sa rezulte de aici si orice act facut pentru a opri circulatia.Cat timp titlul circula el va purta cu sine dreptul mentionat in toata integritatea sa (28).Cine-si pune semnatura pe titlu se obliga in aceleasi conditii ca cel care l-a emis,neputandu-se obliga mai sever sau mai usor. 4.Definitia si clasificarea Fata de cele expuse deducem ca titlul de credit este un inscris necesar pentru a transfera sau pretinde dreptul literal si autonom inscris in el. Continutul titlurilor de credit poate fi foarte diferit: -exista titluri ce reprezinta un drept real, un drept care se valorifica asupra unui bun determinat:scrisori de trasura, polita de incarcare,conosamentul, recipisa de depozit, certificatul de gaj. Cine este in posesia legitima a documentului se considera in posesia marfurilor pentru ca depozitarul, carausul, magazionerul, capitanul vasului nu pot sa le predea decat aceluia ce-i prezinta titlul; -exista titluri ce dau dreptul la o prestatie din partea debitorului: o suma de bani-titluri de renta, bilete de loterie, bilete de banca, bonuri de tezaur, cambii, bilete la ordin, cecuri; o anumita cantitate de marfuri-ordinele in producte; un serviciudocumente de transport, marci postale, timbre. -deosebim si titluri care dau posesorului anumite drepturi de reprezentare cu beneficiile lor:actiunile, certificatele de parti sociale. Dupa modalitatea de circulatie distingem: titluri la purtator,titluri la ordin,titluri nominative. Titlurile la purtator. Sunt titlurile in care nu se indica un creditor caruia sa I se faca plata in mod exclusiv sau la ordinul sau,ci indreptateste pe oricine s-ar gasi in posesia titlului sa exercite drepturile consemnate in document. Ele circula prin traditiune.Oricine se gaseste in posesia unui asemenea titlu este presupus,pana la proba contrara ,posesor legitim. Din aceasta cauza aceste titluri prezinta pe langa avantajul de a putea circula cu mare usurinta un mare inconvenient in caz de pierdere sau furt. Acest inconvenient nu poate fi preintampinat de posesor prin inscrierea numelui sau pe titlu sau prin aplicarea vreunui semn distinctiv .Titlul emis la purtator isi pastreaza caracterul si posesorul nu poate sa-i schimbe regulile de circulatie printr-o declaratie unilaterala de vointa. El va continua sa circule si pe mai departe ca titlu la purtator.Va putea fi transformat in titlu la ordin sau nominativ insa numai prin acordul dintre posesor si emitent.Trebuie,deci pentru aceasta concursul debitorului,vointa posesorului fiind insuficienta. Titlurile la ordin. Vor purta scris pe ele numele primului creditor,cu mentiunea ca, creanta va fi platita la ordinul acestuia,deci fie creditorului insusi, fie unei persoane aratate de acesta in titlu. Asemenea titluri platibile la ordin sunt prin excelenta cambia,biletul la ordin si cecul.Transmiterea se face prin gir,prin semnarea celui ce transmite pe dosul titlului (de unde si numele de andosare). Debitorul nu trebuie incunostintat in legatura cu aceasta transmitere.Acesta va lua la cunostinta despre gir in momentul in care I se va prezenta titlul la plata si va trebui sa urmareasca numai regularitatea formala a andosarii si succesiunea neintrerupta a girurilor. Titlurile nominative. Acestea poarta scris pe document numele creditorului,iar debitorul nu se poate libera valabil decat achitand valoarea titlului in mana acelui creditor.Titularul
44

dreptului inscris pe document nu va putea pretinde dreptul sau decat atata timp cat este in posesia titlului.Persoana straina ce s-ar gasi in posesia acelui titlu ,fara a putea justifica dobandirea lui pe cale legala nu va putea folosi inscrisul. Asemenea titluri circula pe cale de cesiune,cesiune ce trebuie inscrisa atat pe titlu cat si in scriptele debitorului,daca asemenea registre sunt prevazute de lege. Titluri de credit improprii. Exista o categorie de documente care primesc numai unele din caracteristicile titlurilor de credit.Acestea au o eficacitate juridica mai limitata,desi se aseamana cu titlurile propriu-zise prin structura exterioara sau prin termenii prin care sunt numite. Ele sunt de doua feluri: -documentele de legitimare-efectul lor consta in aceea ca posesiunea documentului constituie proba titularitatii dreptului.Insa o asemenea proba nu este decat o simpla prezumtie care-si produce efectele numai pana la proba contrarie.In anumite imprejurari dreptul poate fi exercitat chiar in lipsa documentului.De aceea se spune ca sunt titluri improprii,in sensul ca incorporarea nu este deplina. (bilete de tren,de tramvai,tichete de garderoba, bilete de teatru, etc.). -titluri aparente.Asemenea documente indeplinesc functiunea de mijloc de proba a unui raport contractual.Ele amintesc de titlurile de credit prin forma lor.In realitate nu au nici una din trasaturile specifice titlurilor de credit.Sunt doar simple inscrisuri de credit.Exemplu tipic in acest sens este factura (desi unele sisteme legislative admit circulatia ei in conditiile specifice titlurilor de credit). Problematica titlurilor de credit este vasta si complexa.Prin teoria titlurilor dreptul modern a obtinut o spectaculoasa cucerire.Aceasta teorie a realizat o penetratie a principiilor de drept care da posibilitatea unei mobilizari de bunuri ce se intalnesc in activitatea comerciala curenta. Aplicarea in practica a teoriei enuntate va aduce numai beneficii oricarui sistem economic bazat pe principiile pietei libere.Miscarea legislativa din tara noastra va trebui sa aiba in vederea acest lucru si va trebui sa constate ca domeniul titlurilor de credit este slab reprezentat,aproape inexistent in ansamblul normelor de drept pozitiv. O politica legislativ si economic rationala va trebui sa dea titlurilor de credit o reglementare unitara si ea se va impune cu usurinta comerciantilor la orice nivel.

45

NOTA BIBLIOGRAFICA
1.G.Potolea,H.M.Hossu, Efectele de comert, hartiile de valoare, mecanismele bursiere in economia de piata, Cluj-Napoca,1992, p.10 si 24. 2. S.Ionescu, P.Demetrescu, I.L.Georgescu, Noua lege asupra cambiei si biletului la ordin, Buc.1934, p.28 3. Alte legislatii cuprind astfel de reglementari: art.1992, art.1994, art.1997, din Codul civil italian. 4.L.58/1934,L.59/1934,art.61-71 si art.118 - 126 din L.31/1990. 5.A.Pop, Gh. Beleiu, Drept civil. Partea generala, Buc.1975, p.200; E.Lupan, Drept civil.Partea generala, Cluj-Napoca,1981, p.126; P.C.Vlachide, Repetitia principiilor de drept civil, vol. I, Buc.1994, p.60 6. E.Dragoescu, A. Dragoescu, Valuta si implicatiile ei in economia de piata, Cluj-Napoca, 1991, p.41 7. O.Capatana, B.Stefanescu, Tratat de drept comercial international, vol. II, p.87. 8.S.Ionescu, P.Demetrescu,I.L.Georgescu, Noua lege... op.cit. p.86 9.I.Rucareanu, Cus de drept. Elemente de drept civil si comercial comparat, Buc.1980,p.333 10.Asquini Titoli di credito,Padova, 1966, p.46 11.T.R.Popescu, Dreptul comertului international,Buc.1976, p. 412 - 414. 12.I.Albu,A.Man, Regula nemo plus juris ad alium transferre potest quam ipse habet si abaterile de la aceasta regula, Rev.de drept comercial 7 - 8/1996,p.72. 13.V.Luha, Trasaturi generale ale titlurilor de credit, Rev.de drept comercial, 7 8 /1998, p.160 14.Amanunte in legatura cu aceste teorii S.Ionescu, P.Demetrescu, I.L.Georgescu, Noua lege...,op. cit. p.34, si urm. 15.S.Lupas, Curs de drept cambial, Cluj 1948, p.32 16.L.Pop, Drept civil, Teoria generala a obligatiilor, Iasi, 1993, p.455. 17. S.Lupas, Curs...,op.cit. p.8. 18. L.Pop, R.Gidro, Drept civil. Teoria gnerala a obligatiilor, Cluj-Napoca, 1982, p.346. 19. M.N.Costin, I.Les, M.Minea, I.Radu, Dictionar de drept procesual civil, Buc.1993, p.30 - 34. 20. I.Deleanu, Procedura civila, vol.I. Iasi, 1994, p.58. 21.A.Pop, Gh.Beleiu, Drept civil... op.cit. p.202. 22. D.Gherasim, Buna credinta in raporturile juridice civile, Buc.1991, p.154. 23.T.Ionascu, S.Bradeanu, Drepturile reale principale in dreptul Romaniei, Buc.1978, p.194. 24.V.Luha, Trasaturile... op.cit. p.167 25.I.Turcu - Operatiuni si contracte bancare, Buc.1994, p.123. 26.T.R.Popescu, Dreptul... op.cit.p.414. 27.C. Statescu, C.Barsan, Drept civil.Teoria generala a obligatiilor, Buc.1994, p. 318 28.E.Cristoforeanu, Despre titlurile de credit la purtator, Rev. de drept comercial, 1946, p .444.
46

CAPITOLUL II CAMBIA
SECTIUNEA I .Definitie.Caractere.Functii Legea nu defineste cambia.Legea 58/1934 cunoscuta in mod obisnuit ca legea cambiala (L.C.),ofera doar o reglementare detaliata a acestui titlu.(1) Definirea a oferit-o doctrina.Cambia se prezinta ca un titlu de credit esentialmente girabil,formal si complet care contine o obligatie de plata sau de a face sa se plateasca o suma determinata.In virtutea acestui titlu o persoana numita tragator da ordin altei persoane numite tras sa execute acea obligatie in favoarea unei a treia persoane numite beneficiar la implinirea scadentei si in locul mentionat. Scurt istoric. Se considera ca acest titlu de credit ar fi aparut in secolul XIII.Ca instituie juridica in sensul celei de astazi cu caracterele ei esentiale,putem vorbi despre cambie din secolul al XVII-lea.La inceput cambia nu a fost altceva decat un instrument destinat a permite executarea unui contract de schimb prin care o persoana,de obicei bancher,isi lua angajamentul de a face sa se plateasca de catre un corespondent al sau dintr-o alta localitate,o suma de bani ,in aceeasi moneda ,sau intr-o moneda diferita,unui client care platise bancherului o suma corespunzatoare.Aceasta scrisoare nu era altceva decat dovada platii facuta bancherului si a obligatiei luate de acesta.In acest fel se evita transportul de numerar intr-o vreme in care drumurile erau. nesigure.Atributele care caracterizeaza cambia au aparut cu timpul si si-au gasit consacrare legislativa in Ordonanta asupra comertului terestru - Codul Savary - 1673. In secolul XIX fiecare stat a codificat in felul sau normele privitoare la cambie.Aceasta a dus la o diversitate de legislatii,astfel ca in curand s-a simtit nevoaia unei legiferari uniforme.O serie de congrese si conferinte interstatale intre care cele mai semnificative au fost cele de la Haga din 1912,au ramas fara rezultate pozitive. In 1929 a fost convocata la Geneva o conferinta care si-a asumat sarcina de a realiza unificarea in materie.In 1930 s-a realizat semnarea a trei conventii: Conventia asupra legii uniforme referitoare la cambie si biletul la ordin ,o conventie destinata a reglementa conflictele de legi in materie si o conventie referitoare la timbrarea cambiei.Ele au fost ratificate de majoritatea statelor europene (2). Izvoarele dreptului cambial. Legea cambiala a intrat in vigoare la 1 mai 1934 si a realizat unificarea dreptului cambial romanesc. Ea este o traducere a legii italiene din 1933, cu unele modificari neesentiale, pentru adaptarea la dreptul pozitiv romanesc. La randul sau legea italiana este o adaptare a legii uniforme. Legea romana nu este legea uniforma chiar daca in marea lor majoritate textele au corespondenta.Legea romana adauga la normele uniforme mai mult decat ii permit rezervele.Aceste modificari sunt de obicei preluate din legea italiana sau sunt adaptari romanesti. Legea cambiala romana a fost modificata prin O.G.nr.11/1993 pentru modificarea legii asupra cambiei si biletului la ordin.Modificarile aduse sunt nesemnificative din punctul de vedere al conceptiei initiale a legiuitorului asupra cambiei.De altfel,s-a realizat mai degraba o adaptare a reglemetarilor initiale la realitatile economice si institutionale existente in acest moment in Romania.
47

Normele stabilite prin L.C. sunt ,in general,imperative.Drepturile si obligatiile cambiale sunt fixate de legiuitor in mod rigid.Partile nu pot deroga ,in principiu,de la dispozitiile legii.Ele au acest drept numai in cazurile in care posibilitatea le este acordata expres de legiuitor.Partile nu au alta libertate decat de a accepta sau nu raportul cambial.Daca il accepta ii urmeaza regulile cu strictete. De aici decurg unele consecinte: -cand lipseste vreuna din conditiile pe care legea le impune circuitului cambial,manifestarea de vointa nu are eficacitate cambiala. -orice manifestare care incalca legea trebuie observata si invocata din oficiu. -partile nu pot valida cambia nevalabila formal prin vointa lor -pe document se trec numai clauzele, modalitatile si conditiile prevazute de lege. Clauzele straine, incompatibile cu legea sunt socotite,in principiu, nescrise. Raportul cambial si titlul care a luat nastere cu efecte cambiale, nu pot pierde ulterior aceasta calitate si invers,actul care nu a luat nastere in forma cambiala nu poate capata mai tarziu aceasta pozitie nici ca efect al unei hotarari judecatoresti. In literatura s-a discutat daca dreptul cambial este sau nu un sistem legislativ independent care sa asigure prin el insusi relgementarea titlului atat din punct de vedere material cat si formal.Altfel spus daca normele de drept comun,civil si comercial pot completa lacunele regulilor istituite prin L.C.Sustinem ca normele de drept comun cu valoare de principiu pot sa completeze cu succes lacunele legii cambiale,si deci,pot fi izvoare de drept in materie. Insa,legea uniforma nu este izvor de drept pentru dreptul cambial romanesc deoarece Romania nu a aderat la Conventia de la Geneva.Totusi, interpretarea normelor cambiale trebuie sa tina seama de scopul emiterii titlului si acest scop este exprimat foarte precis in cuprinsul legii uniforme.Legea romaneasca urmeaza a fi interpretata in spiritul rational si practic al legii uniforme si, din acest motiv este necesar sa fie cunoscuta.(3) Caracterele titlului cambial. Fiind un titlu de credit cambia intruneste toate trasaturile ce caracterizeaza aceste titluri. In consecinta si cambia este un document necesar intrucat dreptul pe care-l contine nu poate fi exercitat de titlular decat prin posesiunea materiala a inscrisului insusi.Debitorul nu se poate elibera valabil decat cerand si obtinand restituirea inscrisului fara de care risca sa mai plateasca o data in mainile altei persoane ce se va prezenta ca posesor legitim al aceluiasi inscris. Cambia cuprinde drepturi literale si autonome.Sunt literale pentru ca continutul si intinderea drepturilor, sunt determinate numai de cuprinsul inscrisului,cambia fiind un act complet prin el insusi.Sunt autonome intrucat posesorul legitim si de buna credinta al inscrisului exercita un drept care s-a nascut in persoana sa si nu un drept derivat.Adica dreptul posesoului legitimat nu este identitc cu dreptul transmitatorului care poate fi grevat de orice sarcini ci este un drept propriu,originar (4) Pe langa trasaturile comune oricaror titluri de credit,regulile cambiale mai prevad si altele specifice cambiei. Astfel: -cambia este un titlu riguros formal, trebuind sa cuprinda anumite mentiuni obligatorii. Ea este inconjurata de un rigorism excesiv pentru a putea sa corespunda scopului sau de a circula usor si de a asigura o deplina securitate creditului.Formalismul cambiei este impus in primul rand prin faptul ca titlul este destinat sa circule in mainile diferitilor purtatori succesivi,care nu cunosc raportul initial si nici raporturile juridice dintre semnatarii anteriori,ceea ce impune ca dreptul
48

purtatorului sa fie determinat prin titlu care i-a fost remis intr-un mod care sa nu dea nastere nici unei indoieli.Pe de alta parte,rigurozitatea formei atrage atentia semnatatului asupra responsabilitatii ce si-o asuma prin semnarea titlului. -continutul cambiei trebuie sa fie consemnat intr-un document (inscris).Nu exista obligatie cambiala sa nu fie cuprinsa intr-un act scris. Existenta inscrisului este cea dintii conditie pentru existenta inscrisului, neputand exista cambie verbala. - cambia este un document complet. Ea trebuie sa cuprinda toate elementele necesare determinarii in intregime a dreptului. Nu se poate uza de alte inscrisuri sau de alte mijloace de proba pentru a completa continutul unei cambii. Acest caracter este definit foarte expresiv de dictonul quod non est in cambio,non est in mundo(ceea ce nu este in cambie nu exista in lume).Mentiunile pe care le poarta titlul sunt de asa natura incat din ele trebuie sa rezulte toate informatiile necesare din care decurg obligatiile cambiale. Aceasta este regula suficientei.In acelasi timp indicatiile din titlu trebuie sa excluda orice incertitudine (regula certitudinii). Numai clauzele,modalitatile si conditiile prevazute de lege pot fi trecute in inscrisul cambial.Clauzele straine ,incompatibile cu legea cambiala sunt socotite nescrise. -cambia face parte din categoria titlurilor la ordin. -cambia este un titlu executoriu.Aceste doua trasaturi le vom examina separat in sectiunile ce urmeaza. Functiile cambiei Cambia a aparut din necesitati economice si indeplineste anumite functii (5) care-i asigura o atentie speciala din partea mediilor economice. a) Constituie un procedeu de schimb in materie monetara.A fost conceputa cu o atare menire fiind denumita si lettre de change(scrisoare de schimb), centru a I se pune in evidenta acest rol. ambia constata un contract de schimb a carui realizare poate fi schematizata dupa cum urmeaza (6). -cel care are nevoie de o suma de bani intr-o anumita moneda in alta localitate,pe o alta piata sau intr-o alta tara,obtine de la o alta persoana (de regula bancher),o scrisoare catre corespondentul acestuia aflat in localitatea respectiva,prin care semnatarul scrisorii ii cere sa puna la dispozitia aducatorului ei suma de bani prevazuta in scrisoare.In acest mod se inlatura riscul si cheltuielile pe care le-ar fi implicat transportul de bani in numerar,realizandu-se schimbul intr-o alta localitate. -cel care are de primit o suma de bani in alta localitate redacteaza o scrisoare catre debitorul sau si o da unei persoane care are de efectuat o plata in acea localitate si care, in schimb ii plateste de indata suma corespunzatoare, urmand ca platitorul sa primeasca,in baza scrisorii,suma de la destinatarul acesteia. b) Serveste ca instrument de plata.Posesorul mai multor cambii platibile intr-o anumita localitate poate face plati dand acele cambii in loc de numerar,pentru sumele prevazute in cuprinsul lor.Utilizarea cambiei intr-un atare scop s-a impus in virtutea avantajelor pe care le prezinta acest titlu de credit.Anume: -se transmite simplu si rapid prin gir; -confera certitudine beneficiarului de vreme ce a fost acceptata de tras; -fata de beneficiar nu sunt opozabile exceptiile pe care trasul le-ar fi putut opune purtatorilor succesivi ai titlului; -este garantata solidar de giranti. c) Constituie un instrument de credit.Este consecinta faptului ca de regula cambiile nu se platesc de indata.Exceptie fac doar situatiile cand cambia este la
49

vedere.Se utilizeaza cu un atare rol,de pilda in materia vanzarii comerciale,pe credit.Un producator vinde produsele sale unei persoane (cumparator) acordandu-i pentru plata pretului un termen de cateva luni,pentru ca in perioada respectiva acea persoana sa poata vinde marfurile si sa obtina astfel sumele necesare achitarii pretului.In scopul acoperirii creditului astfel acordat vanzatorul emite la momentul perfectarii contractului o cambie in beneficiul sau,asupra cumparatorului,invitandu-l sa o plateasca la scadenta,adica la o data ce coincide cu expirarea termenului acordat prin contractul respectiv ,in vederea achitarii pretului. Aceasta cambie este suscceptibila de onorare la o banca chiar inainte de scadenta,prin scontare,obtinand de la banca respectiva suma ce reprezinta pretul ,diminuata insa cu taxa de scont. Cand cambia constata o creanta izvorata dintr-o livrare de marfuri ori prestare de servicii se numeste efect de comert. Cand este legata de operatii bancare, necoresponzand unei livrari de marfuri sau de prestari de servicii se numeste efect financiar. d) Constituie un mijloc de garantare a unei obligatii. Garantia pe care poate sa o asigure cambia o privim sub mai multe aspecte (luam in considerare sensul larg al notiunii de garantie -adica toate drepturile,mijloacele si instrumentele prin care se poate proteja cineva de consecintele pagubitoare ale unui fapt determinat si mijloc juridic ce intareste sansele de executare a obligatiilor) (7). Cambia ofera posibilitati de realizare a creantelor pe care dreptul comun nu le ofera.Raportul cambial se alatura unui raport juridic cauzal si, indirect creditorul obligatiei ce rezulta din raportul fundamental beneficiaza si de avantajele ce le aduce legea cambiala:caracterul executoriu al titlului, raspunderea solidara, garantare prin avalizare. De asemenea,prin cambie se asigura executarea unei promisiuni de plata incerta.Astfel de posibilitati ofera cambia in alb.Beneficiarul cambiei in alb poate completa titlul numai daca obligatia ia nastere.Deci cambia in alb sta la dispozitia creditorului ca un instrument ce ii garanteaza si il ajuta sa execute obligatia ce initial i-a fost incerta. Separat de aceasta emiterea sau transmiterea cambiei pot constata sau realiza raporturi specifice de garantie in sens restrans (de mijloc juridic ce confera creditorului prerogative speciale fata de alti creditori).Acest lucru se infaptuieste in doua forme: - fie, prin darea cambiei in gaj, print-un gir adecvat, girul de garantie; -fie sub forma unei semnaturi de favoare ce realizeaza o garantie persoanala.Cambia de complezenta purtatoare a unei semnaturi de favoare asigura tertilor creditori posibilitatea de a-si satisface creantele din patrimoniul celui ce a dat semnatura. Sectiunea a II-a Raportul juridic cambial. Temeiul nasterii unui raport juridic cambial il constituie de cele mai multe ori o operatiune juridica.Nu exista obligatie cambiala care sa se nasca dintr-un raport pur cambial.Cum toate actele juridice au o cauza nici cambia nu face exceptiune de la aceasta regula de viata,numai ca pentru a proteja pe tertii dobanditori de buna credinta si a asigura scopul economic al unei circulatiuni eficace a bunurilor s-a recurs la
50

principiul inopozabilitatii exceptiilor,deduse din raportul primar sau fundamental pentru dobanditorii subsecventi,prin gir ai cambiei. (8) Cele mai importante operatiuni juridice care duc la emisiunea cambiilor, in executarea obligatiilor ce rezulta din ele sunt: vanzarea-cumpararea, imprumutul, mandatul si fideiiusiunea. Creditorul dintr-o astfel de operatiune,pentru a evita sa I se opuna vreo exceptie care ar ridica contractului eficacitatea juridica, emite asupra debitorului sau o cambie,dupa care o remite unui creditor al sau pentru a nu-l plati in numerar.Debitorul emitentului nu mai poate invoca fata de posesorul legitim al cambiei nici o exceptie ce ar rezulta din contractul sau cu emitentul si va fi nevoit sa-si indeplineasca obligatia sa. Raportul cambial se naste astfel in executarea unui alt raport juridic primar,fundamental. Creanta emitentului impotriva debitorului sau,ce constituie temeiul de fapt al emiterii cambiei o numim proviziune sau acoperirea cambiei,iar creanta beneficiarului impotriva emitentului care justifica transmisiunea cambiei o numim valoare furnizata. Ca orice raport juridic ,raportul cambial cuprinde structural trei elemete constitutive:subiectii,continutul si obiectul (9). Subiectii raportului cambial. Cambia presupune existenta a trei subiecti: persoana care creaza titlul-tragatorul-ce emite ordinul neconditionat de plata si care-si asuma raspunderea in caz de neexecutare a acesteia, trasul-cel caruia I se adreseaza ordinul si care devine parte a raportului numai daca, si in masura in care declara propria acceptare asupra titlului si-beneficiarul-persoana in favoarea careia se face plata. Trasatura specifica a cambiei este aceea ca la obligatia cambiala a subscriitorului initial se poate adauga cea a altor subiecti:a trasului care accepta,a girantului care raspunde si el de neacceptarea sau neplata fata de toti beneficiarii succesivi,a acceptantului prin interventie si ,in sfarsit a celui ce garanteaza prin angajament propriu plata titlului din partea unui tert,a avalistului. Subiectii cambiali sunt si obligati cambiali intrucat fiecare din ei isi asuma cate o obligatie.Face exceptie posesorul legitim al titlului care apare doar in postura de creditor. Obligatii cambiali se impart in doua catagorii. -obligati directi,acei carora te poti adresa direct la scadenta,pentru plata-trasul acceptat si avalistii sai; -obligatii de regres -subiecti carora te adresezi numai dupa ce s-a cerut inutil plata obligatului principal, adica dupa ce a fost refuzata acceptarea si plata din partea destinatarului ordinului de plata. Acestia sunt tragatorul, acceptantul prin interventie, girantii si avalistii lor. Aceasta distinctie priveste raporturile ce se statornicesc intre semnatarii titlului ,pe de o parte si beneficiarul,pe de alta parte si reflecta modul diferit in care se exercita dreptul subiectiv cambial. In raporturile interne intre diferitii semnatari ai titlului,fiecarei subscrieri ii urmeaza atribuirea unui grad dupa un criteriu .logic si nu cronologic,criteriu ce tine de insasi natura declaratiei cambiale.Dispunerea pe grade diferite a obligatiilor cambiale are consecinte in situatia indeplinirii de catre unul din ei a obligatiei asumate.Numai plata facuta de un obligat de gradul I-ii stinge toate obligatiile cambiale si ca urmare blocheaza orice actiune cambiala.Plata facuta de oricare alt obligat elibereaza
51

definitiv doar pe semnatarii ulteriori si lasa solvensului posibilitatea de a se indrepta impotriva oricarui semnatar de grad anterior lui. Continutul si obiectul raportului cambial. Raportul cambial este un raport obligational particular.Continutul sau este format din drepturile si obligatiile pe care le au subiectii acestui raport. Obiectul sau consta in actiunea concreta la care este indatorat subiectul pasiv si la care este indreptatit subiectul activ,respectiv o prestatie pozitiva de a da sau de a face ceva. Acest raport se poate analiza sub aspect pasiv al obligatiilor ce le contine si sub aspect activ,al drepturilor la care da nastere. Obligatia cambiala. Ea se naste prin subscrierea cambiei,adica prin asumarea obligatiei prin depunerea semnaturii autografe pe documentul cambial.Din punct de vedere al persoanelor care asuma obligatia vorbim despre obligatia emitentului (a tragatorului),obligatia acceptantului (a trasului),a girantului ,a acceptantului prin interventie,a avalistului. Obligatiile cambiale sunt directe cand debitorul poate fi urmarit nemijlocit de creditorul cambial fara sa se fi adresat mai inainte catre alt debitor si indirecte (de regres),cand debitorul raspunde numai daca creditorul s-a adresat fara succes debitorului cambial principal. Obligatia cambiala este abstracta si autonoma.Abstracta pentru ca din contextul in care se naste obligatia nu rezulta scopul (cauza) pentru care ea este asumata.Forta sa obligatorie rezulta numai din titlu.Nu se acorda nici o semnificatie juridica motivului pentru care subiectul se obliga,desi acest motiv exista intotdeauna.Este autonoma in sensul ca obligatia fiecarui semnatar al cambiei trebuie sa fie considerata separat,independent de celelalte. Obligatia cambiala este formala deoarece pentru a fi valabila trebuie sa cuprinda anumite indicari prescrise de lege. Obligatia cambiala constituie un act de comert, figurand intre actele obiectiv comerciale, indiferent de natura raportului juridic care ia dat nastere. Sunt comerciale toate operatiunile cambiale precum si actiunile ce rezulta din ele (10). Toate obligatiile cambiale sunt guvernate de principiul independentei semnaturilor.Valabilitatea semnaturii puse pe titlu nu depinde de valabilitatea celorlalte semnaturi. Obiectul acestor obligatii consta in a da o suma de bani determinata,in cei priveste pe obligatii directi si de a-i face pe altii sa plateasca aceasta suma pentru obligatii de regres.In sistemul cambial romanesc nu se accepta cambiile in producte sau in marfuri,nici cambiile ce exprima sume platibile prin compensatie,prin alte titluri,rente,etc.Obiectul obligatiilor debitorilor de regres nu este permanent acelasi.Obligatia de a fece sa se plateasca se poate transforma in temeiul legii intr-o obligatie de a da in momentul in care obligatul principal refuza sa-si indeplineasca sarcinile. Obligatiei de a plati o suma determinata ii corespunde dreptul creditorului,a posesorului titlului,de a pretinde aceasta suma la scadenta,un drept de credit.Specific cambiei este faptul ca intre dreptul la credit si inscrisul constatator al acestui drept exista o legatura constitutiva pentru exercitiul creditului. In literatura sa discuta ca sub aspect activ continutul raportului cambial ni se prezinta din unitatatea a doua elemente:un drept de creanta si un drept asupra unui document,bun mobil cu valoare intrinseca nesemnificativa.
52

Legea nu caracterizeaza dreptul asupra documentului.Socotim ca, creditorul cambial este un proprietar al documentului ,el dobandind proprietatea prin prescripria instantanee prev. de art. 1909 C.civ.Insa proprietatii sale I se aplica regulile speciale inscrise in art.18 L.C. Raportul cambial si raportul fundamental. Cambia este considerata un titlu abstract in sensul ca din continutul sau nu rezulta cauza emiterii sale,element esential al oricarui act juridic ce justifica plata unei sume de bani. Cambia are o cauza insa valabilitatea obligatiei ce o contine nu este conditionata de indicarea ei.Cauza dreptului sau a raportului exprimat in titlul cambial nu poate fi alta decat acea a tuturor raporturilor de drept,adica complexul faptelor juridice care ii da nastere si-i determina modul de a fi.Obligatia cambiala rezulta si se altura unui raport fundamental din care deriva obligatia de plata a unei sume de bani,scop imediat al obigatiei cambiale,raport de care ,insa se desprinde si cu care nu mai pastreaza decat anumite puncte de interferenta ,in functie de motivul (scop mediat),al emisiunii cambiei,dar care scop nu face parte din titlu (11). Motivele pentru care se emite o cambie sunt foarte variate. Se poate emite cambia cand se doreste novarea raportului din care deriva.Sau se justifica pentru obtinerea unui document de plata catre un creditor-giratar.Ori emiterea titlului urmareste punerea in circulatie a unui drept de creanta,mobilizarea creantelor.Nu de putine ori partile inteleg sa emita titlu in scop de garantare a executarii prestatiei din raportul cambial. Fiecare din aceste motive prezinta importanta in sensul ca indica legaturile ce le pastreaza raportul fundamenral cu raportul cambial nou format. Putem deci spune ca obligatia cambiala are cauza insa acesteia nu I acorda importanta ca intr-un raport de drept comun.Raportul cambial este autonom atat fata de raportul ce intervine la primul purtator al titlului (raport de valoare furnizata) cat si in ce priveste raportul de proviziune.Felul cum se interfereaza raportul fundamental si cel cambial depinde de conventia de emitere a cambiei (dintre creditorul si debitorul raportului de proviziune),numit si conventie de executie sau conventie de eliberare a cambiei (dintre debitorul si creditorul raportului de valoare furnizata),conventii care ne indica scopul emisiunii sau al punerii in circulatie.Exceptiile cambiale se intemeiaza si vor putea fi invocate in conformitate cu acest pactum de cambiando (12). Cambia de favoare. De la principiile enuntate pana acum practica ne ofera o derogare (aparenta),ce se prezinta sub forma cambiei de favoare,de complezenta.Este denumita astfel orice interventie in nexul cambial al unui favorizator care-si pune semnatura pe titlu cu scopul de a credita un alt subiect -favorizatul.Adica,se emite o cambie fara sa existe in prealabil un raport juridic fundamental de proviziune. In realitate ceea ce lipseste in cambia de favoare este un debit cauzal,corespunzator debitului cambial care sa poata genera o actiune alaturata celei cambiale. Totusi exista un raport juridic care justifica asumarea obligatiei cambiale.Un astfel de raport rezulta din asa zisa conventie de favoare.In atare situatie putem sa consideram angajamentul de a elibera o semnatura cambiala de favoare ca un raport fundamental.
53

Altfel spus,cambia de favoare nu este decat o abatere aparenta de la principiile ce guverneaza coexistenta raportului cambial cu cel fundamental. SECTIUNEA III Condiii de form i de fond ale cambiei CONDITII DE FORMA In dreptul cambial conditiile de forma au o importanta deosebita.Cambia este un act formal intr-un sens mai riguros decat in cazul unor acte formale.Formalismul nu se refera numai la cerinta unui inscris care sa cuprinda obligatiile partilor, ci si la faptul ca sensul obligatiillor asumate este determinat uneori chiar de locul unde se afla mentiunile si chiar prin semne dispuse in mod diferit. Legea pretinde ca titlul cambial sa cuprinda anumite mentiuni determinatementiuni obligatorii,pe langa celelalte care sunt facultative.Aceasta cerinta a legii exprima intr-o formula specifica formalismul tipic cambial. Mentiuni obligatorii: sunt obligatorii urmatoarele mentiuni, indicate de art.1 L.C. 1.Denumirea de cambie.Legea pretinde ca denumirea de cambie sa fie trecuta in insusi textul titlului. Acest formalism riguros vrea sa garanteze constientizarea subscrierii ,impunand in contextul documentului folosirea unei expresii care indica toate urmarile ce deriva din natura cambiala a obligatiei asumate.Denumirea trebuie sa fie inserata gramatical incat sa apara evident si logic legatura denumirii cu ordinul cambial.Nu este obligatoriu,deci ca denumirea sa se faca sub forma unui titlu.Nu este permisa utilizarea altor denumiri (trata ,polite). 2.Ordinul neconditionat de a plati o suma de bani determinata.Consta in cererea sau autorizarea expresa data trasului de a face plata in mana beneficiarului.Chiar daca legea nu prevede o anumita formula ordinul trebuie sa fie clar si precis.El nu trebuie sa contine conditii incat sa faca incert faptul platii,locul platii,scadenta sau catimea obligatiei.Necesitatea de a indica o suma determinata este o derogare de la principiul de drept comun dupa care poate sa existe o obligatie determinabila.Cambia nu poata sa cuprinda decat obligatii constand in sume de bani.In principiu nu se pot inscrie accesorii.Stipulatia de dobanzi se considera nescrisa cu exceptia cambiilor la vedere sau cambiilor la un anumit timp de la vedere care admit plata de dobanzi.Suma de plata este unica si indivizibila pentru ca proviziunea cambiala este unica.Chiar daca exista mai multi tragatori toti se angajeaza pentru aceeasi suma si ea este prevazuta pentru executarea aceleiasi creante. Ordinul de plata este considerat o dubla delegare(13), (si nu un mandat dat trasului):una a posesorului de a exercita unele drepturi si una a trasului de a indeplini anumite obligatii.Natura juridica a ordinului de plata sub forma de delegare explica posibilitatea revocarii ordinului pana la acceptare. 3.Numele celui care trebuie sa plateasca.Legea spune ca trasul se indica cu numele sau de persoana fizica sau cu numele de persoana juridica.Trasul trebuie sa fie o persoana existenta chiar daca se individualizeaza printr-un nume fictiv,imaginar. Se pot indica mai multi trasi.Desemnarea lor este cumulativa si nu alternativa.Aceasta din urma formula pacatuieste prin incertitudine. L.C. admite ca ordinul de plata sa fie adresat tragatorului insusi.O astfel de cambie se deosebeste de un bilet la ordin deoarece in cazul in care trasul refuza
54

acceptarea ,tragatorul va fi obligat de regres,iar creditorul este obligat sa faca toate formalitatile pentru conservarea regresului.Practic prin aceasta formula a ordinului de plata,tragatorul isi rezerva posibilitatea de a asuma o obligatie directa,fiind sigur ca titlul nu-i va fi prezentat anticipat ca debitor de regres. 4.Indicarea scadentei,adica a zilei din care titlul devine exigibil.Scadenta trebuie sa fie posibila si trebuie sa fie certa si unica.Nu se admit cambii cu scadente succesive. Scadentele sunt de mai multe feluri: - la vedere:inseamna ca plata cambiei trebuie sa se faca la prezentarea ei in acest scop.Se pot utiliza si formule echivalente: la cerere,la prezentare.Daca in titlu nu se indica o alta scadenta se prezuma ca este facuta la vedere (iuris et de iure); - scadenta la un anumit termen de la vedere,adica la un anumit numar de zile,saptamani,luni,ani din ziua prezentarii la acceptare,sau,daca nu exista prezentare , din ziua protestului. -scadenta la un anumit termen de la o emisiune,adica la un anumit numar de zile ,saptamani,luni,ani,din ziua urmatoare a datei emisiunii cambiei; -cu scadenta la zi fixa:este cea mai utilizata in practica.Scadenta trebuie sa indice ziua ,luna,anul ,in litere sau cifre ,complet sau prin precizari uzuale. 5.Locul de plata.Cambia domiciliata. Suma din cambie este cherabila nu portabila.Titlul trebuie prezentat obligatului pentru plata.Locul platii se refera la locul unde posesorul are obligatia de a prezenta cambia la plata.Notiunea are inteles de localitate (teritoriu administrativ) unde se face plata si nu locul unde se plateste efectiv (adresa platii). Neindicarea locului platii nu duce la invalidarea titlului.Locul platii este un element esential in sensul ca trebuie sa aiba acoperire in context. Legea prevede si posibilitatea ca loc de plata sa fie indicat domiciliul unui tert,domiciliatarul. Aceasta este cambia domiciliata. Deci fiecare din notiunile,domiciliatar,loc al platii,loc al platii efective,(adresa platii) si domiciliul trasului au semnificatia lor.Ele pot sa coincida sau nu si problemele se rezolva dupa urmatoarele reguli:trasul poate indica in localitatea ce reprezinta locul platii si adresa platii;domiciliatarul este stabilit de obicei de tragator;trasul poate indica si el pe domiciliatar in conditiile art.30 L.C. daca locul platii nu coincide cu domiciliul trasului si tragatorul nu l-a desemnat. Domiciliatarul nu are drepturi si obligatii cambiale.Obligatiile si drepturile sunt stabilite de dreptul comun si rezulta din conventia ce o are cu cel ce l-a desemnat. Localitatea de plata trebuie sa existe,astfel creanta cambiala este nerealizabila.Se admite pluralitatea locului de plata cumulativ,alternativ sau succesiv.Posesorul poate prezenta titlul la oricare din locurile indicate la alegerea sa. 6.Indicarea beneficiarului,adica persoana careia trebuie sa I se plateasca suma din cambie.Se pot indica mai multi beneficiari,cumulativ sau alternativ. Daca indicarea este cumulativa,dreptul se exercita colectiv si integral.Cand indicarea se face alternativ dreptul este exercitat de cel ce are documentul. 7.Aratarea datei si locului de emisiune. Se mentioneaza de obicei pe fata titlului,pe partea stanga sus si trebuie sa cuprinda ziua ,luna ,anul emiterii,precum si locul emiterii. Data trebuie sa fie unica.Data emiterii este certa si opozabila tuturor pana la proba contrara.
55

Daca nu se indica locul emisiunii se prezuma iuris et de iure ca loc al emisiunii este locul aratat langa semnatura tragatorului.Daca langa semnatura nu este indicat vreun loc titlul este nul. Locul emisiunii este important pentru a stabili legea aplicabila titlului. 8.Subscrierea tragatorului. Cambia este un titlul sub semnatura privata si se fundamenteaza pe subscrierea celui care emite titlul. Cambia poate fi semnata de mai multi tragatori si in acest caz va lua nastere o obligatie unica,indivizibila si cu aceeasi scadenta.Toti tragatorii vor raspunde solidar. Semnatura trebuie sa fie autografa.Trebuie sa cuprinda numele si prenumele,ori firma ce se obliga.Prenumele poate fi scris prescurtat. Cambia incompleta formal.Cand lipseste vreuna din conditiile esentiale,titlul nu este nul ci nu are eficacitate cambiala.Nevalabilitatea sa este absoluta si obiectiva in sensul ca poate fi invocata de orice debitor fata de orice posesor. Insa cambia imperfecta ramane un document care recunoaste un debit cauzal (14)In acest raport se face aplicarea art.967C.civ., in sensul ca cel in favoarea caruia este facuta cambia nu trebuie sa faca dovada cauzei creditului pe care il invoca si care se prezuma ca exista pana la proba contrara din partea debitorului.Efectele acestui document sunt insa limitate.Cand posesorul cambiei incomplete este strain de raportul fundamental,documentul nu face dovada cesiunii creditului numai prin faptul posesiei titlului.Solutia o deducem din principiul relativitatii efectelor actelor juridice. Clauze neobligatorii. Pe langa clauzele definitorii,obligatorii partile obisnuiesc sa inscrie pe titlu si alte mentiuni. Inscrierea lor nu este interzisa, insa ele nu definesc actul ci il precizeaza, il explica, ii restrang efectele, il leaga de alte raporturi juridice. In principiu se poate inscrie pe titlu orice mentiune ce nu contravine naturii sale. Astfel: -clauze care afecteaza obligatiile cambiale:clauza nu la ordin, netransmisibil prin gir, clauza de negarantie pentru acceptare, etc. -clauze care nu influenteaza obligatia cambiala: clauza dupa aviz, clauzavaloare primita in marfuri, etc. Mentiunile care contrazic natura titlului sunt interzise si duc la nulitatea titlului insusi (conditionarea obligatiei cambiale,scadente succesiva,plate in rate). Exista mentiuni care sunt in contradictie cu natura titlului dar nu duc la nulitatea acestuia ci se socotesc nescrise (descarcarea tragatorului de responsabilitatea de plata, micsorarea fortei executorii a cambiei). Pluralitate de documente si unicitatea obligatiei cambiale. L. C. protejeaza interesele ce le are posesorul titlului de a obtine de la tragator multiplicarea documentului cambial fie sub forma de duplicate, fie sub forma de copii. Duplicatul.Este o reproducere originala a titlului efectuata cu respectarea autografa a semnaturii tragatorului.Daca titlul este in circulatie trebuie sa se reproduca autograf si semnaturile celorlalti semnatari.Numarul de exmplare trebuie sa rezulte din numerotarea cuprinsa in insasi textul titlului. Posesorul trebuie sa valorifice drepturile fara sa fie obligat sa ofere toate exmplarele deaorece exista o singura obligatie.Indeplinirea obligatiei anuleaza valoarea cambiala a tuturor exemplarelor aflate in circulatie.Totusi,daca trasul accepta mai multe exemplare isi multiplica obligatia.
56

Girantul ce obtine duplicatele este obligat sa nu imprime acestora circulatii distincte ,transmitandu-le la persoane diferite intrucat ramane obligat fata de toti purtatorii succesivi ai oricarui exemplar. Copia este o reproducere identica a titlului original efectuata de acelasi posesor care consemneaza in noul document textul cu toate subscrierile,cu indicatia copie,acolo unde se termina reproducerea. Ea nu se foloseste pentru a se da acceptarea.Pe ea se poate consemna girul si avalul. Purtatorul copiei girate va putea ,in baza posesiei ei,sa valorifice dreptul catre cei ce au subscris-o,insa ea nu va avea aceeasi valoare catre semnatarii de pe original fara posesia si a documentului original. CONDITII DE FOND Legea nu cuprinde dispozitii privind conditiile de fond.Deci cambiei I se vor aplica regulile de drept comun in materie.Se tine seama ca operatiile cu cambii sunt acte de comert si acte de dispozitie si ca atare nu pot fi efectuate de minori sau de catre persoane puse sub interdictie. Capacitatea se ia in considerare in momentul subscrierii obligatiei.Obligatia asumata de un incapabil este lovita de nulitate relativa. In temeiul principiului autonomiei obligatiilor cambiale celelalte obligatii raman insa valabile. Reprezentarea cambiala Obligatiile cambiale pot fi asumate si prin reprezentant.In aceasta materie este suficient un mandat general din cuprinsul caruia sa rezulte ca mandatarul are dreptul sa emita cambii.Cand mandatarul subscrie este necesar sa-i rezulte aceasta calitate. Legea arata ca cel care semneaza ca reprezentant al unei persoane fara a avea imputernicire este tinut personal pentru obligatia subscrisa. Temeiul acestei responsabilitati este faptul ilicit cu consecinta de responsabilitate obiectiva,legala.Raspunderea ii este inlaturata prin ratificarea operatiunii. Deci falsul reprezentant care a platit titlul are aceleasi drepturi ca si pretinsul reprezentat,putand sa se indrepte imptriva tuturor obligatiilor cambiali.Dreptul sau nu este autonom cu subiectii aflati in relatie directa (reprezentatul cu reprezentantul) cei doi subiecti ai raportului de reprezentare se vor desocoti dupa regulile de drept comun. Regulile falsului cambial Avem in vedere situatia in care continutul original al titlului sufera modificari.Cambia este valabila din punct de vedere formal si obligatiile asumate,de asemenea.Insa,o anumita semnatura (sau mai multe),nu corespunde vointei subiectului cu privire la obligatia pentru care a subscris. Se distinge intre contrafacerea semnaturii si alte alterari ale cambiei (15). O semnatura este contrafacuta cand este scrisa de o alta persoana decat aceea care este indicata in inscalitura sau cand semnatura autografa a fost modificata incat semnatura noua apare ca fiind a unei alte persoane. Semnatarul aparent nu se obliga si nu obtine nici un drept intrucat semnatura nu a fost facute de el.Ceilalti semnatari isi asuma insa obligatii valabile si vor fi tinuti cambial aplicandu-se principiul autonomiei obligatiilor cambiale.Daca semnatura tragatorului este falsificata girantul isi asuma o obligatie cambiala si sirul girurilor nu este intrerupt.
57

Alterarea titlului presupune modificarea continutului documentgului fara vointa celor interesati.Situatia este reglementata de disp.art.88 L.C. Aceasta norma face distinctie intre cel ce a semnat inaite de alterare si cel ce a semnat dupa.Primul este tinut in limita textului original si cel din urma conform continutului alterat. Momentul alterarii trebuie dovedit deoarece de el se leaga intinderea obligatiilor subscriitorilor.Sarcina probei apartine posesorului deoarece el are interesul sa dovedeasca valabilitatea titlului actual.Daca dovada nu este posibila se prezuma ca semnatura a fost pusa inainte de alterare. SITUATII SPECIALE Cambia in alb Principiul L.C. este ca toate conditiile formale trebuie sa existe in momentul in care se valorifica dreptul contra oricarui obligat cambial.Deci documentul poate fi completat succesiv,ipoteza prevazuta in art.12 L.C. Legea foloseste notiunea de cambie necompletata,iar doctrina vorbeste despre cambie in alb. O cambie in alb trebuie sa contina cel putin subscrierea tragatorului. Dreptul de completare il are primul dobanditor si posesorii succesivi. Acest drept este patrimonial, irevocabil si transmisibil prin traditia documentului. Dobanditorul titlului va primi un drept autonom deoarece primeste prin gir. Continutul dreptului de completare rezulta din continutul intelegerii dintre tragator si primul beneficiar.Completarea abuziva indreptateste pe cei interesati sa invoce exceptia completarii abuzive daca au incercat un prejudiciu.Conventia initiala de completare nu este opozabila primitorilor succesivi prin gir.Ultimul giratar nu este obligat sa cunoasca continutul intelegerii initiale de completare.Fiecare giratar va completa cambia si va raspunde dupa indicatiile date de girantul sau. Completarea se face pana la prezentarea cambiei la plata dar nu mai mult de trei ani de la data emiterii.Nerespectarea termenului de completare duce la decaderea din drept.Completarea tardiva produce o combie nevalabila deoarece la data cand trebuia completata ii lipseau elementele esentiale. SECTIUNEA IV Acceptarea Pozitia trasului inainte de acceptare Cambia se prezinta in momentul crearii sale in dubla ipostaza.Ca ordinde a se plati o suma de bani beneficiarului titlului si ca un angajament al tragatorului de a face sa se plateasca aceasta suma.Trasul nu are in acest moment nici o obligatie,chiar daca ordinul de plata isi gaseste justificarea in creanta ce o detine tragatorul impotriva trasului. Inainte de acceptare pozitia trasului este nesemnificativa cambial.Daca trasul se va angaja fata de beneficiar ca va acepta cambia si,apoi nu-si va respecta aceasta obligatie va raspunde fata de beneficiar contractual si nu cambial,deoarece nu a subscris inca titlul. Trasul raspunde contractual fata de tragatorul autorizat sa emita cambia,in ipoteza in care nu va accepta,asa cum a promis.Problema este mai delicata cand lipseste autorizarea de emitere a cambiei.In aceasta ipoteza trasul nu va avea o
58

raspundere fata de tragator pentru ca refuza sa accepte cambia.Daca s-ar accepta contrariul ,s-ar ajunge la concluzia ca ,creditorul poate agrava unilateral pozitia debitorului,principiu neadmis de dreptul comun.Asta deoarece raspunderea cambiala este mai severa decat raspunderea contractuala a trasului fata de tragator din raportul fundamental (16). Continutul si forma acceptarii Acceptarea este o manifestare de vointa prin care trasul ,un tert intervine in nexul cambial si se obliga direct sa plateasca suma de bani inscrisa in titlu.Obligatia asumata este autonoma,literala si abstracta. Acceptarea este neconditionata (acceptarea conditionata este nula ,considerata neacceptare). Se admite insa acceptarea partiala,pentru ca se considera a fi o acceptare limitata si nu conditionata.Acceptarea pentru o suma mai mare se socoteste nescrisa in ce priveste partea ce depaseste obligatia cambiala. Acceptarea este in principiu,irevocabila dupa ce ajunge la destinatie.Daca nu ajunge la cunostinta celor interesati poate fi revocata chiar daca a fost scrisa pe titlu.Aducerea la cunostinta a acceptarii se face prin restituirea cambiei purtatoare a semnaturii de acceptare. Revoarea dupa restituire se considera o alterare a inscrisului. Revoarea acceptarii echivaleaza cu o neacceptare. Acceptarea se scrie prin formula acceptat pe cambie.Nu se primeste acceptare prin act separat. Acceptarea se poate face si pe duplicat. In principiu acceptarea nu se dateaza.Datarea este obligatorie la cambiile cu scadenta la un anumit timp de la vedere si la cele unde s-a fixat termen pentru prezentare.Refuzul de datare se constata prin protest de nedatare. Prezentarea cambiei la acceptare Ttilul este prezentat la acceptare de catre posesor pana in preziua scadentei.Se accepta totusi ca orice detentor poate prezenta cambia la acceptare. Ea se prezinta la domciiliul trasului chiar daca se indica un domiciliatar,deoarece acceptarea este fapt personal al trasului.Cand exista mai multi trasi prezentarea se face tuturor.Daca figureaza si indicati la nevoie,se va solicita si acceptarea lor.Daca vreunul refuza acceptarea se intocmeste protest de neacceptare. Prezentarea se face la domiciliul trasului.Daca se indica mai multe locuri prezentarea se face la oricare dintre ele. Trasul poate cere timp de gandire o singura data,dar nu mai lung de o zi. Prezentarea la acceptare este in principiu facultativa. In acest caz neprezentarea sau refuzul acceptarii nu produc consecinte. Prezentarea la acceptare poate deveni obligatorie prin vointa tragatorului sau a girantilor.Stipularea acestei clauze se face scris pe document indicandu-se persoana de la care provine. Tragatorul poate fixa termen in care cambia sa fie prezentata la acceptare.Termenul poate fi fixat precizand atat inceputul cat si sfarsitul sau poate fi indicat numai sfarsitul acestuia. Daca clauza este inserata de tragator produce efecte fata de orice obligat cambial.Daca clauza de prezentare in termen nu se respecta posesorul este decazut din dreptul de regres fata de toti debitorii cambiali.
59

Clauza de obligativitate a prezentarii la acceptare poate fi trecuta si de giranti care,pot fixa termene in acest sens. Nerespectarea ordinului impus de giranti duce la decaderea dreptului de regres impotriva girantului.Exceptia poate fi invocata numai de girant si garantii sai. Obligativitatea prezentarii la acceptare rezulta si din lege.Acest lucru se realizeaza in cambiile cu scadenta la un anume termen de la vedere , prezentarea la acceptare determinand scadenta.Prezentarea se va face in timp de un an de la emisiune. Tragatorul poate interzice prezentarea la acceptare a unei cambii cu formula fara obligatie de acceptare.Clauza de interdictie nu este posibila in cambiile cu scadenta la un anumit termen de la vedere si nici in cele ce sunt platibile la un tert. Efectele acceptarii Prin acceptare trasul devine obligat cambial principal.El este tinut fata de creditor in solidar alaturi de tragator,giranti si avalisitii lor,in sensul ca trasul are obligatia de a plati,iar ceilalti de a face sa se plateasca. Daca trasul plateste se stinge raportul cambial. Daca nu plateste,faptul se constata intr-un protest de neplata si se activeaza dreptul de regres al creditorului.Creditorul il poate urmari pe trasul acceptant deoarece el este obligat cambial. Legea romana nu reglementeaza cambial proviziunea.Dreptul asupra proviziunii nu se transmite o data cu girul.De aici rezulta urmatoarele:trasul acceptant platitor nu are actiune cambiala contra tragatorului ci numai actiune de drept comun;sarcina probei inexistentei proviziunii revine trasului;tragatorul poate revoca ordinul de plata al trasului de a accepta si de a plati cambia. SECTIUNEA V Circulaia cambiei Titlurile de credit sunt destinate circulatiei.Cambia ,ca titlu de credit nu-si poate realiza functiunile economice decat prin circulatie.Aceasta circulatie poate fi voluntara sau involuntara. Circulatia voluntara se bazeaza pe un contract valabil de transmisiune prin care se atribuie proprietatea titlului,primitorului.Transmisiunea face ca dobanditorul sa primeasca si titularitatea dreptului incorporat in document. Circulatia involuntara consta intr-o transmisiune in care dobanditorul nu primeste drepturile in urma unui acord valabil ,sau le primeste in lipsa oricarui acord,pe ascuns sau impotriva vointei posesorului legitim.In asemenea ipoteza dobanditorul poate obtine legitimarea pretinderii dreptului dar nu si proprietatea documentului.O astfel de situatie se poate rasfrange asupra transferurirlor ulteriorare cu efecte nedorite.Situatia este acoperita de principiul prescriptiei instantanee,prev. de art.1909 al.1 C.Civ care spune ca posesia de buna credinta valoreaza titlu. Cambia,prin specificul ei evita neajunsurile ce rezulta din formele de transmitere a titlurilor de credit. Acest lucru este posibil deoarece cambia este un titlu la ordin si se transmite de cele mai multe ori prin gir,adica printr-o maniera specifica ce inlatura,prin particularitatile dreptului transmis,toate inconvenientele.
60

Girul. Natura juridica Intelegem prin gir mijlocul tipic de circulatie al cambiei prin care un girant transmite unei alte persoane numite giratar,printr-o declaratie scrisa sau subscrisa pe titlu ,toate drepturile consemnate literal pe document. Deci,girul se analizeaza ca o manifestare de vointa,complexa exprimata in scris.Efectul acestei manifestari de vointa consta in transmiterea proprietatii documentului, catre o alta persoana,pe de o parte si a legitimitatii pretinderii prestatiei la care s-a obligat debitorul cambial, pe de alta parte. Este complexa pentru ca vizeaza sub aspectul formei doua actiuni concrete:dispozitia asupra documentului prin remiterea acestuia si subrogarea giratarului in drepturile girantului,prin scrierea unei formule specifice;iar sub aspectul continutului,se are in vedere proprietatea documentului si dreptul de creanta pe care titlul il incorporeaza.Mai mult decat atat,transmitatorul asuma fata de primitor si fata de toti cei care-i succed obligatia de a face sa se plateasca titlul (garantia acceptarii si platii cambiei). Girul are la baza o conventie cauzala anterioara.Pentru lichidarea sau garantarea unei datorii ,debitorul convine cu creditorul sa-i transmite titlul cambial aflat in posesia sa,constituindu-se el insusi ca garant pentru plata sumei la scadenta. Prin gir se transmit drepturi autonome si literale.Raportul dintre girant si giratar este abstract deoarece cambia circula dezbracata de raportul fundamental dintre cei doi subiecti. Cambia nu la ordin si cambia netransferabila Cambia este un titlu la ordin ca efect al dispozitiilor legale.Legea permite insa introducerea unei clauze nu la ordin,care interzice girarea.In acest caz cambia poate circula dar cu efectele unei cesiuni de creanta.Dobanditorul unei cambii nu la ordin va fi obligat sa demonstreze transferul in baza caruia a obtinut cambia,el primind un drept derivat.Deci principalul efect al clauzei este interzicerea transmisiunii cambiei prin gir,celelalte modalitati de transmitere fiind permise. Se pune problema daca ar fi admisibila o clauza care sa interzica transmiterea cambiei sub orice forma.In opinia noastra o asemenea clauza nu este valabila deoarece afecteaza insasi natura titlului. Forma girului Girul se consemneaza autograf pe document.De obicei se scrie pe dosul titlului.Orice semnatura pusa pe dosul titlului se considera gir,daca nu are alte specificari.Nu este obligatorie datarea girului. Cambia poate fi transmisa in alb,adica girantul sa nu indice numele giratarului.Implicit s-a ajuns la formula valabila dupa care girul poate contine numai subscrierea girantului.In asemenea ipoteza giratarul va trebui sa-si completeze singur numele.Asemenea gir isi realizeaza functiile deoarece dupa completare se transforma in gir complet.Girul in alb pastreaza caracteristicile circulatiei cambiale chia daca uneori se rezuma la o simpla inmanare a documentului. Totusi nu este admis girul la purtator.Potrivit legii girul la purtator este considerat gir in alb. Giratar poate fi orice persoana din nexul cambial.In aceasta situatie vorbim despre gir de intoarcere.Daca titlul ajunge in mana unui debitor cambial,inainte de scadenta,prin gir de intoarcere,raportul cambial nu se stinge prin confuziune deoarece
61

datoria nu este exigibila.Debitorul cambial,primitor prin astfel de gir se comporta ca un veritiabil giratar,putand transmite in continuare titlul. Girul se poate face numai pana in momentul dresarii protestului,sau pana cand protestul poate fi facut,deoarece circulatia normala a cambiei dureaza numai pana la scadenta.Legea nu interzice girul dupa acest moment insa,el nu va avea efectul sau specific.Girul dupa protest transmite drepturile cu efectele unei cesiuni. Girul dupa scadenta (gir facut intre momentul scadentei si termenul pentru dresarea protestului),este considerat ca fiind un gir obisnuit. Girul trebuia sa fie pur si simplu,neafectat de modalitati.Conditionarea girului se socoteste nescrisa. Nu este acceptat nici girul partial. Efectele girului Doctrina recunoaste girului trei efecte:este translativ de drepturi,garanteaza pe primitor de acceptarea si plata cambiei si legitimeaza pe posesor sa pretinda creditul. a) Efectul translativ de drepturi.L.C. retine ca girul transmite toate drepturile izvorate din cambie. Va transmite dreptul de proprietate asupra documentului, creanta cambiala, dreptul de a prezenta cambia la acceptare si plata, dreptul de a se intoarce in regres contra debitorilor de regres, dreptul de a gira in continuare titlul,de a-l ceda, de a-l da in garantie. In practica se discuta daca prin gir se transmit si garantiile reale constituite pentru garantarea creantei cambiale.Controversa a fost solutionata prin D.L.3673/1940 (17) in sensul ca prin gir se transmit aceste garantii daca garantiile sunt mentionate in titlu ca garantii ale obligatiei cambiale si nu ale obligatiilor raportului fundamental.(18) Cand girul finalizeaza o conventie de mandat avem de a face cu un gir pentru procura.Giratarul prin procura este un mandatar al girantului si primeste documentul numai ca sa-si dovedeasca imputernicirea de a indeplini ceea ce este necesar pentru conservarea dreptului mandantului-girant sau pentru realizarea acestui drept. Cand girul finalizeaza un contract de garantie si titlul este dat in gaj vorbim despre un gir in garantie.In acest caz giratarul va exercita un drept cambial propriu.Daca titlul este platit creditorul poate retine pentru sine parte din suma incasata pana la concurenta creantei sale sau poate retine intreaga suma pana la scadenta creantei cand se va satisface preferential. b) Efectul de garantie.In sarcina girantului se naste intotdeauna si obligatia subsidiara fata de posesor de a raspunde daca debitorul refuza acceptarea sau plata.Girantul poate exclude raspunderea sa printr-o clauza de negarantie.Aceasta excludere poate sa priveasca fie acceptarea si plata fie una din acestea doua. c) Efectul legitimativ al girului.Urmare a girului numai giratarul este abilitat sa exercite dreptul cambial.Efectul de legitimare al girului nu poate fi inlaturat prin vointa partilor.Girantului I se ridica legitimarea obtinerii prestatiei cambiale. Intr-un lant cambial legitimarea apartine numai posesorului care justifica dreptul sau printr-o serie neintrerupra de giruri.Ca sa exista sir neintrerupt de giruri trebuie ca primul giratar sa fie beneficiarul ttilului,iar fiecare din urmatorii giranti sa fi fost indicati ca giratari in girul precedent.Daca un gir in alb este urmat de un alt gir,autorul acestuia este prezumat ca a dobandit titlul in baza girului in alb.Sirul neintrerupt de giruri prezuma pana la proba contrara ca ultimul giratar este si creditorul dreptului de creanta si proprietarul cambiei.Tertul de buna credinta si care a
62

dobandit fara greseala grava devine titlular al dreptului cambial chiar daca autorul sau nu a avut aceasta calitate.Daca intre giruri figureaza unul in alb sirul nu este intrerupt daca el este semnat de cel ce figureaza giratar in girul anterior plin (19). Obtinerea cambiei prin plata Art.55 L.C. stabileste ca orice obligat impotriva caruia se exercita sau ar putea fi exercitat regresul poate cere in schimbul platii,predarea cambiei.Avem de a face cu un fenomen particular al circulatiei cambiale prin care cambia este transferata de la creditorul cambial la cel care a platit.Textul indicat reglementeaza o consecinta a exercitarii regresului si are in vedere plata efectuata de un obligat cambial.Nimic nu ne impiedica sa observam fenomenul si in situatia in care plata este facuta de un obligat de categorie diferita (garantul obligatului principal) sau chiar de catre un strain de raportul cambial.In acest caz ,el care plateste ia locul unui obligat cambial (plata prin interventie) si va obtine drepturile impotriva celui pentru care a platit si contra celor ce sunt obligati fata de acesta din urma. Avem deci mai multe ipoteze in care exista interes din partea celui care a platit cambia de a-si exercita drepturile impotriva obligatiilor cambiali.Exercitiul lor este conditionat de dobandirea titlului,a proprietatii lui si a drepturilor incorporate in el.Efectul prevazut de textele de lege (art.55,35 si 82 L.C.),se poate explica prin structura specifica a raporturilor cambiale: legea atribuie celui ce a platit posibilitatea de a actiona contra celor obligati cambial de grad precedent si dreptuirle cambiale sunt atribuite in baza proprietatii titlului. In acest caz vorbim despre o rascumparare a cambiei in cazul in care cel ce a platit era obligat cambial,deoarece el isi indeplineste obligatia sa,obtinand in schimbul platii,proprietatea titlului,sau despre o subrogare in drepturile altuia in cazul in care plata se face de un tert (26). Legitimarea lor rezulta din textul legal.Aceasta legitimare este specifica circulatiei cambiale.In cazul rascumpararii,dobanditorul se legitimeaza printr-un sir neintrerupt de giruri ramas dupa stergerea girurilor ulterioare lui. Cand vorbim despre subrogati in drepturile altuia legitimarea se face dupa regulile de drept comun coroborate cu art.43 L.C. care obliga pe creditorul platit sa preda titlul cu mentiunea de achitare. Transmisiunea prin miloace de drept comun Cambia poate fi transmisa prin succesiune legala sau testamentara,ori ca efect al unui act de fuziune al unor societati,subiecti ai unui raport cambial.De asemenea,se poate realiza o transmisiune a unei cambii izolate sau prin vanzarea unui fond cu activele sale.Imaginam si situatia in care creditorul gajist poate dobandi cambia gajata dupa reguli de drept comun;ori situatia cambiei confiscate. Prin aceste operatii dobanditorul obtine pozitia juridica a autorului sau si legitimarea se face dupa reguli de drept comun.Primitorul dobandeste un drept derivat. Cesiunea urmeaza regulile expuse mai inainte cu cateva precizari. Legea (art.23 L.C.),reglementeaza doua ipoteze in care se obtin efectele cesiunii:girul intarziat si transmisiunea prin act separat.La fiecare din aceste cazuri drepturile cambiale trec de la cedent la cesionar.Debitorul poate opune cesionarului exceptiile ce le-ar fi putut opune cedentului chiar daca posesorul este de buna credinta.Transmitatorul nu garanteaza,afara de stipulatie contrara,nici acceptarea,nici
63

plata cambiei.El va raspunde,insa nu cambial,de existenta creantei,nu si de solvabilitatea debitorului,daca cesiunea a fost oneroasa. Circulatia neregulata Transferul proprietatii titlului cambial urmeaza regula generala dupa care acest efect este subordonat existentei unui contract valabil de transmisiune.Lipsa unui astfel de suport da nastere unei circulatii neregulate (involuntare) ce vizeaza fie legitimarea creditorului,fie titularitatea proprietarului documentului.Cambia este mai putin expusa la astfel de situatii.Totusi nu sunt excluse neregularitati de acest fel cata vreme titlul poate circula prin gir in alb. Art.18 al.3 L.C.prevede ipoteza generala in care o persoana a pierdut posesia unei cambii,prin orice intamplare.Pierderea titlului presupune furtul (ori alte sustrageri),pierderea propriu-zisa,ori deposedarea voluntara prin abuz de incredere sau inselaciune. In principiu nu se poate dobandi un bun de la un non domino (21) Legea insa ofera o solutie:dobanditorul nu este tinut sa predea cambia afara numai daca a dobandit-o cu rea-credinta sau a savarsit o culpa grava. Reaua-credinta presupune ca purtatorul titlului l-a dobandit stiind ca cel ce a transmis nu avea dreptul de a dispune de bun. Culpa grava exista cand dobanditorul ar fi trebuit sa stie ,dand dovada de un minimum de diligenta,ca acela care a transmis titlul nu avea dreptul sa dispuna de el. Opreaza deci o uzucapare a dreptului cambial.Buna credinta este apreciata mai sever decat in dreptul comun. Actiunea in revendicare cambiala Cel ce se considera indreptatit sa posede cambia si nu are titlul il poate revendica de la cel care il poseda.Ocrotirea dreptului cambial prin actiune in revendicare este consecinta idedii de incorporare a dreptului de creanta intr-un document,bun mobil. Titulari ai actiunii pot fi:proprietarul cambiei,creditorul gajist care apara porpriile sale drepturi,si giratarul prin procura.De asemenea,pot fi titulari debitorii acceptanti sau de regres care trebuie saprimeasca titlul urmare a platii. Nu poate fi titular cel ce a instrainat titlul nefiind indreptatit chiar daca dobanditorul a fost de rea-credinta. Intr-o astfel de actiune posesorul trebuie sa prezinte titlul si sa-si dovedeasca legitimarea.Buna lui credinta se prezuma . Sarcina probei contrare revine reclamantului.Daca se face dovada de relei credinte,posesorul trebuie sa restituie titlul.Daca plata s-a facut,cambia fiind inmanata solvensului paratul v-a restitui suma incasata. Actiunea in revendicare cambiala este o actiune de drept comun si urmeaza normele procedurale obisnuite. SECTIUNEA VI Avalul Natura juridica a avalului

64

Legea nu defineste avalul Se spune numai ca plata unei cambii poate fi garantata printr-un aval.Observam deci ca avalul se incadreaza in categoria garantiilor obligatiilor. Distingem intre garantii ale obligatiilor ce rezulta din raportul findamnetal pe care se intemeiaza emiterea unei cambii si garantii ale obligatiilor cambiale.Ca sa existe o garantie a obligatiei cambiale ea trebuie sa fie consemnata pe document. (22)Aceste garantii pot fi reale sau personale. Doctrina si practica recunosc posibilitatea garantarii prin fideiiusiune a unei obligatii cambiale.Ea va fi reglementata dupa regulile de drept comun. O garantie personala poate fi garantata cambial si altfel decat in conditiile fideiiusiunii.Plata unei obligatii cambiale poate fi asigurata (garantata) si prin asumarea unei alte obligatii cambiale,deoarece in dreptul cambial nu intereseaza cauza asumarii obligatiei.Exemplificam situatia cand creditorul ce nu are incredere in solvabilitatea debitorului sau cere sa fie subscrisa cambia si de un alt subiect ce va figura ca si coemitent care are o solvabilitate notorie. Existenta mai multor obligati cambiali sporeste increderea in titlu si garanteaza plata acestuia. Pa langa toate aceste forme de garantare a obligatiilor cambiale legea recunoaste si posibilitatea avalizarii.Prin aval se naste o noua obligatie cambiala,abstracta din care rezulta garantie pentru stingerea creditului cambial.Cel care garanteaza se numeste avalist si cel garantat este denumit avalizat. Avem de a face cu o garantie tipic cambiala recunoscuta astfel de lege si nu dedusa din alte norme sau din alte mecanisme pe care le creaza raportul cambial. Froma avalului si individualizarea avalistului Ca orice obligatie cambiala avalul trebuie sa indeplineasca formalismul specific.El rezulta din document:se poate scrie pe titlu,pe un adaos sau pe copie.Nu este valabil pe act separat. Se inscrie cu formulele pentru aval,pentru garantie,pentru siguranta,pentru fideiiusiune,in obligatie solidara.Nu se dateaza si nici nu se localizeaza. Nu poate fi dat conditionat.Avalul se da numai pana la scadenta.Se mentioneaza intotdeauna cine este avalizatul.Daca nu se face mentiunea se prezuma ca a fost dat pentru tragator. Avalistul este tinut in acelasi mod ca si avalizatul.Totusi obligatia sa este independenta si autonoma.El dobandeste rang egal cu avalizatul sau obligatia lui are aceeasi intindere cu cea a avalizatului.Legea permite avalul partial. Raspundea avalistului este ca cea a unui obligat obisnuit:raspundere solidara.Creditorul trebuie sa indeplineasca fata de avalist toate formalitatile prevazute pentru conservarea drepturilor sale pentru ca avalistul este si ramane un obligat cambial independent. Avalul dat pentru o semnatura nevalabila din punct de vedere formal nu produce efecte deoarece garantia unei obligatii inexistente este si ea nevalabila. Insa avalul produce efecte daca obligatia garantata este lipsita de valabilitate din alte motive decat cele formale.Aceste reguli le deducem din aplicarea principiului independentei semnaturilor. Drepturile avalistului care plateste
65

Avalistul care achita cambia dobandeste toate drepturile ce izvorasc din ea atat impotriva celui garantat cat si impotriva acelora care sunt tinuti catre acesta din urma,in temeiul cambiei (art.35 al.3 L.C.) Avalistul intra in sirul de obligati cambiali in mod autonom ca urmare a pozitiei sale.Deci : -daca avalul este dat pentru un girant el se intoarce contra girantului avalizat si predecesorilor lui,a tragatorului si a avalistilor lor,pe care-i urmareste in regres. -daca a garantat pentru acceptant se indreapta numai contra acestuia. -daca a semnat pentru tragator are actiune numai contra tragatorului. Ca sa exercite drepturile avalistul trebuie sa obtina titlul si documentele de conservare ale regresului. In caz de achitare partiala avalistul dobandeste drepturile cambiale pana la concurenta sumei platite de el.(23). Intre cei care au avalizat acelasi obligat cambial nu exista raporturi cambiale ci numai raporturi de solidaritate.Lor li se aplica dispozitiile art.60 L.C. Accesorietatea si autonomia obligatiei avalistului Cele doua caractere,accesorietatea-particularitate a oricarei garantii si independenta -particularitate a oricarei obligatii cambiale, par a fi incompatibile. Totusi,aceste doua caractere ale avalului sunt reale si nu pot fi neglijate.Din acest motiv se sustine ca avalul este o garantie tipic cambiala. Autonomia,independenta rezulta din natura obligatiei cambiale.Totusi, aceasta autonomie nu poate fi privita in mod absolut din urmatoarele motive: - obligatia avalistului se sprijina intotdeauna pe o alta obligatie valabila din punct de vedere formal; -avalizatul indica rangul cel ocupa avalistul in ierarhia subscrierilor cambiale,ierarhie statornicita de sirul neintrerupt de giruri. Aceste ultime doua observatii definesc caracterul accesoriu al garantiei date prin aval. SECTIUNEA VII Plata cambiei Plata constituie finalitatea si esenta oricarui negot cambial. Lgea reglementeaza stingerea obligatiei cambiale prin plata. Asta nu exclude insa posibilitatea de stingere a acesteia si prin alte mijloace de drept comun:remitere de datorie, compensatia, fuziunea, novatia. Legea nu reglementeaza decat plata facuta de debitorul principal.Doctrina si practica accepta ca regulile se aplica mutatis, mutandis si platilor efectuate de ceilalti debitori cambiali. In materie cambiala se aplica regula proprie titlurilor de credit dupa care obtinerea platii presupune indeplinirea unei conditii esentiale:prezezentarea documentului de catre creditor catre debitor pentru plata.Obligatia cambiala este cherabila si nu portabila pentru ca debitorul nu cunoaste pana la scadenta cine este creditorul. Prezentarea la plata o face posesorul legitim. Prezentarea se face trasului indiferent daca acesta a acceptat sau nu.Din neacceptare nu se poate deduce ca trasul nu va plati.Daca este indicat un domiciliatar prezentarea se va face acestuia.In subsidiar cambia va fi prezentata acceptantului prin
66

interventie sau indicatului la nevoie.Daca exista mai multi trasi sau domiciliatari cambia va fi prezentata tutror in ordinea aleasa de posesor.Cambia nu va fi prezentatat avalistului trasului pentru plata. Termenele de prezentare la plata Posesorul unei cambii platibile la zi fixa sau la un anume termen de la data emisiunii sau de la vedere trebuie sa o prezinte la plata fie in ziua un care este platibila ,fie in una din cele doua zile lucratoare ce urmeaza.Cererea platii impotriva trasului acceptant se poate face oricand in temenul de prescriptie,dar in aceste conditii nu se mai poate dresa protestul ,iar posesorul decade din drepturile de regres. Daca scadenta este zi nelucratoare ,plata se cere in ziua lucratoare urmatoare si termenul de doua zile se prelungeste incat posesorul are trei zile lucratoare pentru prezentare. Termenul stabilit de lege este in favoarea creditorului si al debitorului:creditorul nu este tinut sa primeasca plata anterior scadentei si nici nu poate cere plata anticipat.In practica bancile domiciliatare atentioneaza in prealabil pe trasi despre scadentele cambiilor ce li se vor prezenta. Reiinoirea cambiei.Prorogarea termenului de prezentare la plata Contrar principiilor de drept comun (art.1001 al.2 C.Civ),numai partile pot conveni prorogarea scadentei cambiei.Operatia se realizeaza prin inlocuirea cambiei cu o alta noua ,ca sa se respecte exigenta literalitatii titlului si se numeste reiinoirea cambiei.Noul titlu cuprinde aceleasi clauze,afara de scadenta. Reiinoirea nu este admisibila decat cu acordul tuturor semnatarilor. Art.59 L.C. prevede ca daca prezentarea cambiei este impiedicata de un obstacol de neinlaturat termenul se prelungeste,insa posesorul trebuia sa aduca la cunostina girantului sau prin scrisoare recomandata,existenta situatiei de forta majora.Fiecare giratar trebuie sa procedeze la fel cu girantul sau.Prezentarea se va face imediat dupa incetarea impedimentului.Daca situatia dureaza mai mult de 30 zile drepturile de regres se pot exercita fara prezentare la plata si fara protest. Lipsa prezentarii titlului Neprezentarea titlului la plata produce efecte atat in ce-i priveste pe debitoriide regres cat si in ce-l priveste pe debitorul principal.Neprezentarea la plata il decade pe creditor din drepturile de regres. Debitorul principal poate fi urmarit cat timp dreptul nu este prescris. Debitorul principal insa,poate sa efectueze un depozit liberatoriu la o institutie bancara pe cheltuiala si pe riscul creditorului.Recipisa se va depune la instanta locului de plata.Consemnarea libereaza pe debitori de sarcina platii si stinge raprotul cambial.Debitorul insa poate retrage suma depusa. Plata partiala Art.43 al.2 L.C. precizeaza ca posesorul nu poate refuza o plata partiala.Avem astfel o exceptie de la principiul general de drept comun dupa care creditorul nu este tinut sa accepte indeplinirea partiala a obligatiei.Daca posesorul refuza plata partiala debitorii de regres sunt descarcati de garantia de achitare pentru suma oferita si pentru accesoriile sale.Ei vor putea fi urmariti doar pentru diferenta.
67

Plata in moneda straina Legea reglementeaza conditiile in care se face plata altfel decat in moneda nationala.Se aplica principiul ca in situatia in care moneda titlului nu are curs la locul platii debitorul are posibilitatea de a se elibera platind cu moneda curenta dupa valoarea platii in ziua scadentei. Cand moneda straina are curs debitorul poate plati in moneda nationala la cursul stabilit legal.Debitorul are drept de optiune,creditorul neputandu-l constrange sa procedeze intr-un fel sau altul. Plata anticipata Intrucat scadenta cambiala este si in interesul creditorului in materie cambiala nu se aplica regulile de drept comun conform carora debitorul poate face plata si creditorul este obligat sa o primeasca inainte de scadenta.(24) Deci posesorul legitim poate refuza plata anticipata dar are si facultatea de a o accepta (25).Insa,plata facuta inainte de scadenta chiar cu acordul creditorilor se face pe riscul si pericolul trasului platitor.Daca la scadenta posesorul legitim solicita plata trasul va fi obligat sa o repete (acesta se poate intampla deoarece creditorul platit anticipat poate transmite prin gir altei persoane titlul legitimandu-l ca si creditor). Decaderea debitorului principal din beneficiul termenului Debitorul principal are beneficiul termenului pentru ca creditorul este in imposibilitate sa-i ceara plata anticipata. Art.48 lit.b L.C. precezeaza ca drepturile de regres ptot fi exercitate anticipat daca trasul este in faliment sau in stare de incetare de plati constatata ori nu prin hotarare judecatoreasca. Doctrina a aratat ca daca este posibil regresul antiticipat ,din aceeasi ratiune este posibila si solicitarea antiticipata a platii.Adica,debitorul este decazut din beneficiul termenului (26). Efectele platii Art.44 al.ultim L.C. stabileste ca cel ce plateste la scadenta este valabil liberat afara numai daca nu a fost frauda sau greseala grava din partea sa.Va fi liberat si cel ce plateste anticipat daca posesorul este titularul dreptului si nu intervine vreo situatie care ar invalida plata. Cel ce plateste se libereaza pe sine si totodata si pe semnatarii ulteriori.Extinderea efectelor liberatorii depinde de pozitia pe care o are cel ce plateste in lantul cambial :daca plateste trasul sunt liberat toti obligatii cambiali;plata obligatului de regres libereaza pe toti garantii succesivi ai girului celui ce plateste.Toti ceilalti giranti precum si tragatorul raman obligati fata de cel ce a platit. Debitorul trebuie sa se opuna platii cand stie ca sunt intrunite conditiile pentru ca achitand plata sa nu fie valabila.Pentru a exista frauda nu este suficient ca debitorul sa stie ca posesorul nu este titluar al dreptului cambial ci este necesar ca debitorul sa aiba la dispozitia sa probele pentru a dovedi ca posesorul legitim nu este titularul dreptului sau ca nu este indreptatit sa primeasca. Debitorul savarseste greseala grava atunci cand plateste desi ,daca ar fi uzat de precautia de care ar trebuia sa dea dovada cel mai neglijent om de afaceri ar fi putut cunoaste lipsa de legitimare activa a posesorului si ar fi putut sa demonstreze cu usurinta aceasta stare de lucruri.
68

Plata facuta valabil de tras influenteaza si raportul fundamental stingand si actiunea cauzala ce rezulta din raportul de proviziune. Plata facuta de un debitor de regres nu stinge decat raporturile fundamentale ce justifica girurile ulterioare girantului care face plata si lasa neatinse celelalte raporturi cauzale care au dat nastere la crearea si punerea in circulatie a cambiei. SECTIUNEA A VIII Regresul cambial Precizari Regresul este o institutie specifica dreptului cambial.Fpatul de a participa la punerea in circulatie a unei cambii comporta obligatia subscriitorului de a garanta plata cambiei:tragatorul,girantii si avalistii lor isi asuma sarcina subsidiara de acceptare si plata a cambiei,adica de a plati ei insisi titlul daca trasul nu-si va indeplini obligatiile.Art.47 L.C. arata ca actiunile posesorului cambial sunt directe sau de regres:daca trasul accepta cambia ,creditorul il poate urmari direct pe el sau pe avalistii sai.Actiunea lui este directa si nu este supusa vreunei formalitati speciale;daca acceptarea si plata sunt refuzate si nu exista interventie pentru acceptare sau plata,creditorul se poate indrepta in regres impotriva celor care au asumat obligatia subsidiara. Obligatia de regres si actiunea corespunzatoare se diferentiaza de cea directa prin faptul ca realizarea ei este subordonata existentei unor conditii substantiale si formale: -prima conditie,o constituie neplata sau neacceptarea din partea celui indicat in titlu ca desemnat sa plateasca pe cale principala; -a doua conditie consta in necesitatea de a constata refuzul platii sau acceptarii intr-o forma determinata,prestabilita,prin protest.Conditionarile pe care le presupune exercitiul drepturilor de regres au ca scop sa faca de necontestat si opozabile tuturor realitatea refuzului executarii obligatiei directe. Conditii substantiale pentru exercitiul actiunii de regres a) neplata din partea celui desemnat sa plateasca pe cale principala: este necesar ca posesorul sa solicite plata in conditii legale si sa fie refuzat. Uneori legea ia in considerare evenimente care pot face superflua asteptarea scadentei si solicitarea de plata. Aceste evenimente sunt urmatoarele: -nesiguranta economica a trasului acceptant,nesiguranta ce rezulta din falimentul sau sau din incetarea de plati; -executia infructuoasa asupra bunurilor trasului,situatie ce invedereaza o criza economica a debitorului care face neprobabila plata la scadenta. - falimentul tragatorului unei cambii nesupuse accptarii. Legiuitorul a considerat inutil sa se astepte scadenta titlului,deoarece el fiind in faliment nu va mai putea garanta pentru plata. Posibilitatea exercitiului anticipat al regresului nu indica o scadenta anticipata.Putem discuta cel mult despre o decadere a debitorului din beneficiul termenului. b) Neacceptarea din partea trasului.Si neacceptarea face superflua asteptarea scadentei titlului,chiar daca ea (neacceptarea) nu face sa se prezume ca plata nu va avea loc.
69

Conditii formale pentru exercitiul dreptului de regres Refuzul acceptarii si platii se constata de un singur subiect al raportului cambial,dar produce efectul asupra tuturor.Ca sa se faca opozabil refuzul tuturor legiuitorul a optat pentru constatarea faptului nerealizarii cambiei intr-un act oficial numit protest. Protestul are o functie probatorie,el dovedind indeplinirea obligatiilor de diligenta cambiala. -el este o conditie necesara pentru conservarea drepturilor cambiale, dovedind indiscutabil ca prestatia cambiala a fost ceruta si indeplinirea ei a fost refuzata. -devine si un act de conservare al actiunii de regres deoarece drepturile de regres nu vor putea fi realizate fara intocmirea acestui act. Este un act public- deoarece se intocmeste de un functionar public si nu poate fi inlocuit in principiu cu nici un act. -da garantii de publicitate in legatura cu soarta obligatiilor cambiale,fiind opozabil tuturor. -el fixeaza definitiv continutul titlului (27). Legitimare activa si pasiva in cererea de dresarea protestului Va fi legitimat activ posesorul legitim al cambiei si cesionarul titlului. Protestul de neacceptare poate fi cerut si de un detentor. Un tert strain de raportul cambial poate cere dresarea protestului de neplata intro activitate de gestionare a afacerilor posesorului legitim (28). Protestul trebuie dresat contra subiectuui desemnat la acceptare sau plata: trasul sau indicatul la nevoie, trasul acceptant sau nu,domiciliatarul,acceptantul prin interventie,indicatul la nevoie pentru plata.Nu se face protestul contra avalistilor. Facerea protestului se realizeaza in ordinea prev.de art.42 L.C. Protestul va fi intocmit de executorul judecatoresc sau notarul public (29). Forme de protest In principal intalnim doua forme de protest: -protestul pentru neacceptare-este obligatoriu cand posesorul are obligatia de a prezenta cambia pentru acceptare intr-un anumit termen sau doreste sa exercite regresul inainte de scadenta. -protestul de neplata-este obligatoriu pentru exercitarea regresului ,el se face in una din cele doua zile urmatoarei zilei platii. Conform art.71 L.C. cel care face protestul este dator sa treaca protestele in intregime,zi cu zi,dupa ordinea datei ,intr-un registru special.In fiecare saptamana agentul constatator va trimite instantei si camarei de comert un tablou al protestelor de neplata facute in cursul saptamanii precedente. Protestele se pot publica din initiativa particulara.Aceasta forma de publicitate face sa fie cunoscuti toti rai platnicii. Cei care determina facerea unui protest nelegitim,sau fac publicitate unor proteste nelegale raspund material in fata celor pagubiti prin astfel de act.Se platesc in astfel de cauze daune morale,insa cu precizarea ca nu orice lezare a unui interes cu semnificatii morale va produce in mod necesar si o paguba ce trebuie acoperita (30).Exista o paguba morala ce trebuie acoperita atunci cand celui lezat I se produce un dezechilibru evident si cert in raporturile personale si de afaceri pe care le are (31).
70

Cazuri de scutire de prezentare la plata si de dresare a protestulu a)Creditorul nu este obligat sa prezinte titlul la plata in caz de faliment al trasului sau al tragatorului unei cambii interzise supunerii la accpetare. b) Creditorul nu se va prezenta la plata in caz de forta majora (art.59 L.C).Evenimentul de forta majora prelungeste termenul de prezentare la plata 30 zile.Daca evenimentul continua, dreptul de regres poate fi exercitat fara a fi nevoie de prezentare la plata si regres. Creditorul este scutit de facerea protestului in urmatoarele situatii: - in caz de declaratie, de refuz, de accpetare si plata (art.73 L.C.). Declaratia se scrie pe titlu sau pe hartie separat datata si este subscrisa de tras. - in caz de existenta a clauzei fara cheltuieli.Cei interesati pot inscrie in titlu clauza fara cheltuieli,fara protest.Ea exonereaza pe purtator de obligatia de a dresa protestul ,insa nu-l exonereaza de obligatia de a prezenta cambia la plata. Sarcina avizului Art.50 L.C. prevede ca posesorul cambiei trebuie sa incunostinteze pe girantul sau si pe tragator despre neacceptare sau neplata in patru zile ce urmeaza protestului.La randul sau fiecare girant,in cele doua zile lucratoare ce urmeaza zilei in care a primit incunostintarea trebuie sa informeze pe girantul sau despre comunicarea primita. Continutul creditului de regres Pe cale de regres se pot pretinde urmatoarele: -suma prevazuta in cambia neplatita sau neacceptata plus dobanzile comerciale ce curg dupa scadenta. -daca exista dobanzi conventionale si ele intra in dreptul de regres. -cheltuielile de protest si cheltuielile de aviz. -cheltuielile legate de executarea cambiei sau cele legate de exercitarea actiunii cambiale (la cheltuieli nu se calculeaza dobanzi). Toate cheltuielile facute in exercitarea regresului si pretinse trebuie justificate printr-un cont de intoarcere (un document),pe care cel care plateste are dreptul sa-l pretinda de la creditorul sau. Efectele exercitiului dreptului de regres Exercitarea regresului,in mod succesiv va mari suma ce trebuie achitata datorita dobanzilor si cheltuielilor care se acumuleaza.In aceasta situatie daca se ofera mai multi debitori sa plateasca,va fi preferat cel ce elibereaza cel mai mare numar de debitori de regres. Orice debitor platitor are dreptul sa primeasca titlul ,protestul si contul de intoarcere. Debitorul care a achitat cambia are dreptul sa stearga girul sau si cel al girantilor urmatori lui cu avalurile lor.Este vorba de un drept si nu de o obligatie,deoarece platitorul fiind in posesia titlului si a protestului este deplin legitimat sa exercite regresul chiar si fara sa stearga girurile ce figureaza dupa el. Contracambia
71

Drepturile de regres pot fi urmarite si printr-un mijloc extrajudiciar,inscris in art.57 L.C. Acest procedeu consta in tragerea unei noi cambii in care tragator este titularul dreptului de regres ,iar tras unul din debitorii de regres.In continuare mecanismul cambial se deruleaza in mod obisnuit. Posesorul titlului sau cel care l-a achitat nu poate trage decat o contracambie asupra celor care pot figura ca trasi,la alegere. SECTIUNEA A IX-A Intervenia Precizari Neacceptarea cambiei si neplata acesteia are ca si consecinta posibilitatea exercitarii drepturilor de regres contra celor care si-au dat semnatura pe document.De aici rezulta unele incoveniente:cheltuieli suplimentare si discreditarea semnatarilor. Ca sa se evite aceste inconveniente,legea a imaginat posibilitatea interventiei care are ca scop inlaturarea sau atenuarea efectelor exercitarii regresului. Interventia consta in inserarea in raportul cambial a unui nou subiect ce intervine pentru a evita o actiune de regres impotriva celor obligati prin semnarea titlului in mod succesiv. Se poate interveni pentru a accepta titlul in locul trasului,evitand un regres anticipat sau pentru a plati titlul paralizand actiunea de regres pentru neplata. Doctrina distinge,avand in vedere pozitia originara a intervenientului intre : interventia provocata,cand subiectului intervenient I se cere faptul interventiei de catre o alta persoana si interventia spontana cand intervenientul se ofera din proprie initiativa sa accepte sau sa plateasca titlul. In primul caz,intervenientul este numit indicat la nevoie sau recomanditar,iar in al doilea caz ,vorbim despre un intervenient pentru onoare. Plata cambiei de catre indicatul la nevoie sau acceptantul prin interventie In situatia in care exista indicat la nevoie pentru plata sau acceptant prin interventie,posesorul trebuie sa se adreseze lor daca trasul a refuzat plata si s-a dresat protestul. Daca si indicatul la nevoie ori acceptantul prin interventie refuza plata, posesorul trebuie sa faca din nou un protest ca sa-si conserve drepturile de regres. Plata cambiei de catre intervenientul pentru onoare Intervenientul pentru onoare este un tert care,se obliga din proprie initiativa sa faca plata in cazul in care trasul o refuza.Intervenient in acest sens poate sa fie si un obligat cambial care,prin manifestarea lui isi schimba pozitia in nexul cambial.Formal,intervenientul trebuie sa declare ca plata este facuta pentru onoare. Facand plata,intervenientul pentru onoare se poate indrepta impotriva semnatarilor anteriori celui pentru care a intervenit. SECTIUNEA A X-A Procesul cambial Precizari Creditorul cambial ca sa-si realizeze creanta are doua posibilitati:

72

-procedura unui proces cambial in care dreptul este constatat de judecator,care obliga pe debitor sa execute prestatia la care s-a obligat,proces ce incepe printr-o actiune cambiala; -o procedura speciala executionala care se intemeiaza pe ideea ca titlu cambial este un titlu executor. Actiunea cambiala Prin actiune cambiala intelegem procedura judecatoreasca prin care creditorul va constrange pe debitori la plata sumei la care acestia s-au obligat.Procesul cambial este un proces de drept comun care se deruleaza dupa normele de procedura obisnuite, procedura civila. Actiunea cambiala este delaratorie, patrimoniala, personala, mobiliara si care tinde la realizarea unui drept (32). Exista actiuni directe ce se intenteaza contra obligatilor principali care nu sunt conditionate de dresarea protestului,care se promoveaza numai dupa scadenta si sunt supuse prescriptiei extinctive. Exista actiuni de regres care se intenteaza contra debitorilor de regres,sunt conditionate de dresarea protestului,care se pot promova uneori inainte de scadenta si in care titular va fi totdeauna creditorul dreptului de regres. Reclamant va fi posesorul legitim al cambiei ,iar parat oricare din obligatii ce figureaza pe titlu. Executarea cambiala Cambiei I se recunoaste valoarea de titlu executor(33) pentru capital si accesorii.Legea impune insa obligatia investirii titlului cu formula executorie(34).Judecatorul care investeste nu poate cenzura valabilitatea cambiei cu precizarea insa,ca el nu poate investi decat o cambie. Investirea se face prin incheiere.Impotriva investirii se poate face opozitie.Refuzul investirii se ataca cu plangere conform D.377/1960.(35) Dupa investire debitorul este somat sa plateasca.Debitorul somat poate face opozitie in cinci zile de la primire,termenul fiind de decadere.Opozitia se judeca de instanta ce a investit cambia cu formula executorie.Oponentul este indreptatit sa puna in discutie validitatea efectului de comert.Hotararea data va fi supusa cailor de atac de drept comun. Competenta materiala in materie cambiala Competenta pentru judecarea litigiilor cambiale apartine judecatoriilor (art.46, art.61, art.62, art.72, art.89 L.C.), modificata prin O.G.11/1993 (36) In ce priveste actiunile cambiale directe sau de regres,precum si alte actiuni legate de cambie,neexistand norme speciale se vor aplica dispozitiile art.2 pct.1 lit.a C.pr.civ. Adica,competenta revine instantelor in raport de valoarea materiala a pretentiilor. Executorii competenti sa faca protestele sunt executorii de pe langa judecatorii,deoarece ei isi desfasoara activitatea sub indrumarea si controlul presedintelui instantei pe langa care ei functioneaza. Exceptiile cambiale Intr-un proces cambial (actiune sau opozitie),partile interesate pot invoca exceptii prin care sa demonstreze nevalabilitatea titlului,inexistenta dreptului si a
73

obligatiei.Particularitatile raportului cambial (dreptul autonom transmis si independenta semnaturilor cambiale) isi pun amprenta asupra modului in care se deruleaza procesul cambial. Debitorul cambial poate opune creditorului pe langa exceptiile privitoare la forma titlului,exceptiile bazate pe reaua credinta sau greseala grava a posesorului sau pe invaliditatea obligatiei cambiale. Unele din aceste exceptii sunt denumite exceptii reale (obiective), deoarece pot fi opuse oricui,iar altele sunt denumite personale cand pot fi opuse numai unui creditor.Daca exceptia poate fi invocata de oricine este o exceptie absoluta,iar daca o poate ridica numai un anumit subiect va fi o exceptie relativa. Exceptiile reale pot privi trei aspecte: -lipsa vreuneia dintre conditiile esentiale ale titului; -nevalabilitatea subscrierii cambiale; -invocarea lipsei originalului cambiei; Sunt exceptii personale exceptiile opozabile numai aceluia care exercita actiunea cambiala.Personalitatea exceptiei se refera la persoana creditorului si nu la cea a debitorului.Circulatia normala a cambiei se bazeaza pe caracterul abstract autonom al dreptului dobandit de posesor.Daca exceptiile unui subiect ar fi opozabile oricui,increderea in titlu ar fi distrusa ,iar circulatia ingreuiata.Pornind de la aceste consideratii ar trebui sa nu se accepte posibilitatea de a se opune creditorului o exceptie ce izvoraste dintr-un raport preexistent actualei relatii creditor-debitor. In aceasta categorie de exceptii (personale),intra: -dobandirea titlului de catre terti lucrand cu stiinta in paguba debitorului. -completarea abuziva a cambiei in alb. -lipsa de titularitate sau de legitimare a creditorului. -neidentificarea posesorului cu persoana care rezulta din cambie -plata facute de actualul posesor in calitate de debitor de regres ultimului posesor, desi acesta era decazut din dreptul de regres. Sunt exceptii strict personale,inopozabile tertilor si care nu pot fi opuse decat de debitor creditorului,urmatoarele categorii de exceptii: -exceptie referitoare la raportul fundamental care a determinat emiterea si transmiterea cambiei; -exceptii privitoare la consimtamant - exceptii ce izvorasc din raporturi ulterioare crearii cambiei. Rigurozitatea specific cambiala o regasim si in materia probarii exceptiilor ce pot fi invocate de parat in procesul cambial si in regulile dupa care se deruleaza acest proces.Este de esenta dreptului procedural cambial,ca mijloacele de realizare ale creditului sa fie precise,sumare si expeditive (37). Pe de o parte,este stabilit ca toate exceptiile cambiale se invoca la primul termen de infatisare(38).Prin primul termen de infatisare se intelege primul termen la prima instanta cand procedura este indeplinita si partile pot pune concluzii in fond ,chiar daca paratul sau oponentul nu se prezinta.Deci,in exercitiul unei cai de atac,debitorul nu va mai putea ridica nici o exceptie cambiala daca nu a facut-o la prima instanta. Pe de alta parte,legea prevede ca exceptiile trebuie sa fie de grabnica solutiune si intemeiate pe proba scrisa.Grabnica solutiune presupune ca solutionarea lor nu comporta nici o intarziere (39). Orice alta proba decat cea scrisa nu poate fi admisa.
74

Amortizarea cambiei Notiunea de amortizare desemneaza o procedura speciala prin care se reconstituie inscrisul cambial furat,pierdut sau distrus.Actiunea de amortizare este regmentata de art.89-93 L.C. Normele amortizarii au in vedere ca drepturile cambiale nu pot fi exercitate fara document.De aceea,hotararea judecatoreasca va tine loc de inscris cambial si pe baza ei se vor exercita toate drepturile.Pana la judecarea procesului de amortizare,creditorul va putea exercita toate actele de conservare ale drepturilor sale ,iar daca titlul ajunge la scadenta va putea cere plata cambiei,a carei anulare a cerut-o,platind o cautiune. Hotararea de amortizare va anula cambia a carei amortizare se cere si se va publica in monitorul oficial. Aceasta pentru protejarea intereselor tertilor. Cei interesati sunt indreptatiti sa faca opozitie contra hotararii de amortizare. Prescriptia cambiala Legea cambiala contine o reglementare derogatorie de la cea a D.167/1958.In dreptul comun nu se obisnuieste ca pentru acelasi drept de creanta sa se recunoasca termene diferite de prescriptie in functie de subiectul care (ori impotriva caruia se) exercita actiunea. Actiunea directa se prescrie in termen de trei ani de la data scadentei. Actiunea de regres a ultimului purtator al titlului impotriva tragatorilor si a girantilor se prescrie intr-un an socotit de la data protestului facut in timp util. Actiunea de regres ulterior care revine celui ce a fost chemat sa plateasca in regres,ultimului posesor se prescrie in termen de sase luni socotite de la data in care girantul a platit sau din ziua in care regresul a fost pornit impotriva sa. Legea cambiala nu prevede reguli speciale pentru intreruperea si suspendarea termenului de prescriptie. Deducem ca in acest caz se vor aplica regulile de drept comun. Socotim de asemenea,ca termenele de prescripie nu se supus dispozitiilor art.19 din D.167/1958.Creditorul cambial nu poate fi repus in termen. Normele cambiale sunt de ordine publica.Pe cale de consecinta,subiectii raportului cambial nu pot renunta la prescriptie si instanta poate pune din oficiu aceasta exceptie.

75

SECTIUNEA A XI-A Aciuni extracambiale legate de cambile Precizari Emiterea si circulatia cambiei dau nastere in afara de actiuni cambiale,directe sau de regres,fundamentate pe subscrierea titlului,caracterizate prin trasaturi specifice de drept cambial si altor actiuni in pretentii,care desi nu au fundament in continutul documentului sunt legate ,totusi prin origine si functiuni de soarta cambiei. Ele sunt reglementate prin legea cambiala. Chiar daca in esenta sunt de natura diferite ele au o trasatura comuna:nu sunt cambiale,putandu-se uza de ele pentru a urmari o pretentie care este legata de un credit cambial. Actiunea cauzala Orice emitere sau transmitere a cambiei ca si asumarea oricarei obligatii cambiale presupune existenta intre parti a unui raport cambial.Acest raport nu este relevant in raportul cambial,dar asta nu inseamna ca existenta lui nu se face si simtita. Coexistenta raportului fundamental cu raportul cambial pune si problema coexistentei actiunii cambiale cu cea cauzala ( prin aceasta din urma s-ar urmari realizarea pretentiilor ce izvorasc din raportul fundamental ). Art.64 L.C. rezolva situatia precizand ca daca din raportul fundamental care a dat nastere emisiunii sau transmisiunii cambiei deriva o actiune cambiala aceasta ramane in fiinta in afara de cazul in care se dovedeste novatiunea. Aceste actiuni (cea cambiala si cea cauzala),sunt deosebite insa urmaresc realizarea aceluiasi obiectiv,plata creditorului.Exercitarea lor trebuie sa fie realizata in asa fel incat sa nu se obtina acelasi rezultat de doua ori,ipoteza in care debitorul ar fi obligat sa plateasca dublu,ceea ce este evident nenormal. Plata cambiei la scadenta va stinge si raportul fundamental. Paralelismul acestor actiuni impune ca titularul drepturilor sa opteze spre una din ele,insa in asa fel incat sa conserve toate drepturile subiectilor nexului cambial. Din acest motiv este necesar ca posesorul titlului sa constate lipsa platii prin protest.El (posesorul) trebuie sa dovedeasca ca trasul a refuzat plata. Daca posesorul vrea sa uzeze de actiunea cauzala trebuie sa ofere debitorului restituirea documentului,prin depunerea lui la grefa instantei sesizate cu actiunea cauzala.Daca nu ar proceda astfel,s-ar crea posibilitatea ca reclamantul sa obtina castig si in actiunea cauzala si sa uzeze de cambie, realizand drepturile cambiale. Actiunea cauzala are un caracter eventual(40). Titularul dreptului uzeaza de ea in ipoteza in care nu doreste sa utilizeze mijloacele cambiale pe care I le ofera dreptul de creanta incorporat in titlu. Utilizarea actiunii este conditionata, asa cum am precizat,de conservarea drepturilor celorlalti subiecti ai raportului cambial si de depunerea titlului la dispozitia paratului. Mecanismul juridic conceput de lege are ca scop evitarea putintei titularului dreptului de a utiliza ambele actiuni,atat cea cambiala cat si pe cea cauzala,fapt ce ar crea dezechilibre patrimoniale intre subiectii raportului juridic cambial. Actiunea de imbogatire fara cauza Actiunea este reglementata de art.65 L.C. Cand posesorul a pierdut actiunea cambiala contra tuturor obligatilor si nu are contra lor actiune cauzala ,poate exercita
76

contra tragatorului,acceptantului sau girantului o actiune pentru plata sumei cu care acestia s-au imbogatit in mod injust si in paguba sa. Avem de aface cu o actiune nacambiala care atenueaza efectele severe ale rigurozitatii termenelor de prescriptie si de decadere cambiala care ar putea duce la o pierdere ireparabila a drepturilor cambiale. Comparativ cu actiunea de drept comun,de imbogatire fara justa cauza ,relatia dintre cele doua actiuni este una de la general la special.Actiunea civila este un remediu pentru reglarea oricarui dezechilibru patrimonial,indiferent de vreo justificare formala,iar actiunea legata de cambie reprezinta o atenuare a unor efecte ce se constituie intr-o paguba rezultata dintr-o imprejurare prevazuta de legea cambiala. Ambele actiuni au o justificare sociala (echitatea si echilibrul patrimonial) si un caracter subsidiar (adica exercitiul lor este posibil numai acolo unde nu se poate evita prejudiciul prin realizarea unei alte pretentii) (41). Actiunea speciala este subordonata pierderii actiunilor cambiale catre toti obligatii cambiali. In notiunea de pierdere a actiunilor cambiale nu se cuprinde si situatia in care ele nu au fost exercitate practic din cauza imposibilitatii de realizare a pretentiei datorita insolvabilitatii obligatilor cambiali. Subiectul activ al actiunii este beneficiarul titlului,iar subiecti pasivi pot fi tragatorul ,acceptantul si girantii. Legea pretinde dovada imbogatirii subiectului pasiv al actiunii,imbogatire in raport de cauzalitate direct cu paguba produsa prin pierderea drepturilor cambiale ce se cuvin posesorului titlului.Legea are in vedere o imbogatire efectiva a debitorilor cambiali si nu una abstracta ce ar rezulta numai din faptul pierderii de catre posesorii cambiei a actiunilor cambiale.Judecatorul trebuie sa aprecieze de la caz la caz daca exista cu adevarat o imbogatire pentru subiectul pasiv al actiunii si o pierdere suferita de posesorul cambiei. Actiunea se prescrie in termen de un an.Termenul curge de la data pierderii actiunilor cambiale.

77

NOTE BIBLIOGRAFICE
1.L.58/1934,M.O. 100/1.05.1934.Ulterior aceasta lege a fost modificata prin O.G.nr.11/1993 pentru modificarea legii 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin si a legii 59/1934 asupra cecului. 2.Pentru amanunte a se vedea: M.N.Costin, V.Luha, Legea uniforma privind cambia, Rev. de drept comercial ,5/1995 ,pp.36 - 47. 3.V.Luha, Particularitatile reglemetarilor cambiale in dreptul romanesc, Curentul juridic 2/1998, Tg.Mures,p.11. 4.R.Economu, Manual practic de drept cambial ,Buc 1996, p.19. 5. Pentru amanunte a se vedea M.N.Costin, V.Luha, Functiile cambiei, Rev. de drept comercial 3/1995, pp.22 - 33. 6. T.R.Popescu, Dreptul comertului international,Buc.1976, p.421. 7. V.D.Zlatescu, Garantiile creditorului, Buc.1970, p.31; V.Patulea, C.Tureanu, Garantiile de executare a obligatiilor comerciale, Buc .1994, p.2 8. I.L.Georgescu, Raporturile dintre obligatiunea cambiala si raportul fundamnetal, Rev.de drept comercial 1937 , p.586. 9. Pentru amanunte a se vedea M.N.Costin, V.Luha, Caracteristici structurale ale cambiei, Rev. de drept comercial 4/1995, pp.38 - 49. 10. D .Galasescu Pyk, Cambia si biletul la ordin, Buc.1939, vol.I.p.178. 11.I.L.Georgescu, Raporturile ... op.cit. p.586. 12. S.Ionescu, P.Demetrescu, I,L.Georgescu ,Noua lehe asupra cambiei si biletului la ordin, Buc.1934, p.102. 13. T.R.Popescu, P.Anca, Teoria generala a obligatiilor, Buc.1968, pp.392 395. 14. A.Jauffred ,Manuel de droit commercial, Paris 1992, p.305 15. P.V.Patrascanu, O Sachelarie, Titluri de credit in comertul international, Craiova, 1975, p. 89 16. V.Luha, Titluri de credit. Cambia, Buc.1998, p.100 17. Publicat in M.O. 104/ 16.11.1950 18.V.A.Georgescu, Efectul translativ al girului cambial asupra garantiilor reale accesorii, R.D.Comercial 1939, p.588. 19. T.R.Popescu, Dreptul ... op.cit. pp. 432 433 20. C.Statescu, C.Barsan, Drept civil. Teoria generala a obligatiilor, Buc.1981, p.351. 21. I.Zinveriu, Contractele civile, instrumente de satisfacere a intereselor cetatenilor, Cluj-Napoca, 1978, pp.62 - 63 ; I.Macovei, Consecintele vanzarii lucrului altuia in lumina solutiilor practice, Rev.romana de drept, 2/1975, p. 33. 22. E.Cristoforeanu, Girul cambial nu transmite garantiile , Curierul judiciar 1939, p.497; D.Galasescu Pyk, Cambia ...,op.cit. ,vol. I, p.693. 23. C.Vicol, Cambia. Doctrina si jurisprudenta, Buc.1945, p.136. 24.M.N.Costin, Marile institutii ale dreptului civil roman, vol.III, Cluj-Napoca, 1993, p.173 25. E.Cristoforeanu, Tratat de drept cambial, vol.II, Buc.1936, p. 46. 26.S.Lupas, Curs de drept cambial, Cluj 1946, p.90 27. P.V. Patrascanu,O.Sachelarie, Titluri... op.cit. p.204 28. C.Negrea, Drept civil. Raporturi de obligatiuni, vol.III, Cluj 1923, p.275
78

29. O Capatana, Competenta notarilor publici de a intocmi proteste cambiale, Rev.de drept comercial 4/1995, pp.7 - 12. 30. C Turianu, Raspunderea civila pentru daune morale, Dreptul 4/1993, p.11 31. Despre acest mod de evaluare a daunelor morale a se vedea si M.N. Costin, Raspunderea penala si civila pentru incalcarea regulilor de circulatie pe drumurile publice , Cluj-Napoca 1978, pp. 213-217. 32. V.Luha, Procesul cambial, Rev. de drept comercial, 12/1998, p.67. 33. E. Cristoforeanu, Cambia titlu executor,Rev. de drept comercial, 1934, p.279. 34. P.Demetrescu, Executarea cambiala, Rev. de drept comercial,1941, p.89. 35. P.V.Patrascanu, Drept comercial.Cambia si biletul la ordin, Buc.1994, p.161. 36. O.Capatana, Cambia, biletul la ordin si cecul. Noi reglementari procedurale, Rev. de drept comercial, 1/1994, pp.9-12. 37. V.Luha, Procesul ..., op.cit. p.69. 38. G.Porumb, Codul de procedura civila, comentat si adnotat, vol.I , Buc.1960, pp.314 - 315. 39. Dec.din 12.10.1937, Cas.III, Rev. de drept comercial 1938, p.43. 40. P.V.Patrascanu, O.Sachelarie, Titluri ... ,op.cit.,p.258. 41. V.Luha, Titluri...,op.cit. p.265

79

CAPITOLUL III. BILETUL LA ORDIN

Precizari Reglementarii cuprinse in art.1-103 L.C. ii urmeaza art.104-107 ce priveste o alta specie a titlurilor de credit,a titlurilor cambiale,aceea a biletului la ordin,care in afara unor norme particulare,in realitate nu face altceva decat sa repete normele precedente.De aceea privim si tratam in mod unitar aceste doua titluri specie (1) care impreuna formeaza genus cambiale,privit ca un titlu de credit ce cuprinde obligatia de a face sa se plateasca o suma determinata celui ce-l prezita la scadenta.Cand titlul contine obligatia de a plati este bilet la ordin (polita) si cand cuprinde obligatia sa se plateasca ne gasim in fata unei cambii propriu-zise (trata) (2). Din acest motiv art.106 din L.C. stabileste principiul potrivit caruia dispozitiile referitoare la cambii sunt aplicabile si biletului la ordin in masura in care nu sunt incompatibile cu natura acestui titlu. Definirea biletului la ordin Biletul la ordin este un inscris,titlu de credit,prin care o persoana numita emitent se obliga sa plateasca altei persoane,numita beneficiar,sau la ordinul acesteia,o suma de bani la scadenta (3). Aceasta definitie nu este cuprinsa in lege si este formulata de doctrina (4). Spre deosebire de cambie,ce presupune un raport juridic cu trei subiecti,biletul la ordin realizeaza o structura juridica cu doi subiecti:emitentul (debitor) si beneficiarul (creditor). Doctrina invedereaza o asemanare vadita cu o recunoastere de datorie a debitorului fata de creditorul sau (5).Asemanarea este numai formala deoarece biletul la ordin este un titlu de credit,un document ce incorporeaza un drept de creanta si prin a carui transmisiune dobanditorul primeste un drept autonom. Ca si in cazul cambiei,biletul la ordin este emis pornind de la existenta unui raport fundamental intre debitor si creditor.Raportul juridic cambial (6) se suprapune peste raportul fundamental si coexista cu acesta daca nu a intervenit novatia. Emitentul are calitatea de debitor in raportul fundamental.Prin emitereatitlului el se obliga sa plateasca o suma de bani la scadenta. Beneficiarul este creditorul raportului fundamental si dobanditorul dreptului autonom ce rezulta din biletul la ordin emis.Evident,date fiind relatiile directe intre cei doi subiecti se pot invoca exceptiile raportului fundamental.Insa,dupa ce beneficiarul a girat biletul la ordin ,giratarului nu-i mai pot fi opune exceptiile pe care emitentul le-ar fi putut opune beneficiarului,exceptii decurgand din raportul fundamental. Caracteristicile biletului la ordin Ca si cambia biletul la ordin este un titlu de credit la ordin,formal,complet si care incorporeaza o obligatie abstracta,autonoma (7).Caracterul de titlu la ordin rezulta din lege.Titlul are acest specific chiar daca emitentul nu a facut precizare expresa in acest sens. Este formal deaorece trebuie sa cuprinda anumite mentiuni obligatorii ca sa I se recunoasca particularitatile specific cambiale.Este complet pentru ca trebuie sa cuprinda toate elementele necesare determinarii in intregime a dreptului. Si biletul la ordin este un titlu executoriu.Regulile specifice cambiei cu privire la executarea directa se aplica si biletului la ordin.
80

Conditii de forma ale biletului la ordin Art.104 din L.C. prevede mentiunile obligatorii ce trebuiesc cuprinse in titlu. Documentul este un inscris sub semnatura privata chiar daca in practica se utilizeaza formulare tipizate. Legea prevede urmatoarele mentiuni obligatorii: -denumirea de bilet la ordin trebuie trecuta in insusi textul titlului si sa fie exprimata in limba folosita pentru redactarea textului. -promisiunea neconditionata de a plati o suma de bani determinata. Aceasta promisiune consta chiar in angajamentul emitentului ca va plati suma de bani mentionata pe document. Obligatia de plata trebuia sa fie neconditionata. -precizarea scadentei.Felurile scadentei sunt cele admise si pentru cambie. Daca nu se mentioneaza scadenta, titlul este considerat la vedere. -locul unde trebuie sa se faca plata.Daca nu se fac mentiuni speciale, locul platii va fi identic cu locul emiterii titlului. -numele celui care (sau la ordinul caruia) urmeaza sa se faca plata. -data si locul emisiunii.Data va fi indicata prin indicarea zilei,lunii si anului de emisiune,iar locul se stabileste prin indicarea localitatii geografice unde s-a emis titlul.In lipsa unei mentiuni privitoare la locul emisiunii se socoteste ca biletul a fost emis la locul aratat langa numele emitentului. -semnatura emitentului trebuie sa fie autografa. Daca nu se respecta conditiile inscrise in lege cu privire la valabilitatea titlului,acestuia nu I se va recunoaste calitatea de bilet la ordin. Particularitati ale circulatiei si platii biletului la ordin In principiu biletului la ordin I se aplica toate regulile specifice cambiei. Biletul la ordin circula in mod obisnuit prin gir.Sunt admise si in materia biletului la ordin toate tipurile de gir specifice cambiei.Girul are efect de transmitere a drepturilor consemnate pe document de garantare a platii titlului si de legitimare a posesorului. Biletul la ordin poate circula si prin mijloace de drept comun. Biletul la ordin poate fi avalizat.Din punctul de vedere al avalizarii ,biletul la ordin nu are particularitati care sa-l deosebeasca de cambie. Apar unele situatii specifice in cazul platii biletului la ordin,chiar daca in principiu,i se aplica acelasi reguli ca in cazul cambiei. Intrucat plata se va face chiar de emitent ,legea nu mai prevde formalitatea prezentarii biletului la ordin la acceptare.Deci,titlul se prezinta direct la plata. Daca biletul are scadenta la un anumit timp de la vedere este necesar sa fie prezentat pentru viza.Aceasta deoarece in raport de momentul vizarii I se stabileste scadenta.Prezentarea la viza se face in termen de un an de la data emiterii. Refuzul vizarii se constata printr-un protest. Refuzul platii se constata de asemenea,prin protest de neplata.Acest protest are semnificatie juridica numai in momentul in care biletul la ordin a fost girat.Neplata datoriei de catre emitent deschide creditorului posibilitatea de a promova actiuni cambiale,directe sau de regres in conditiile precizate de legea cambiala.De asemenea,creditorul are posibilitatea sa execute pe debitorul emitent investind titlul cu formula executorie.
81

NOTE BIBLIOGRAFICE
1.V. Luha,Caracteristici structurale ale cambiei,Rev.d.dr.com. 4/1995 ,p.42 2.Notiunea de trata nu este folosita de lege.Nu este admisa nici de practica.Doar doctrina folosestetermenul pentru a desemna cambia propriu-zisa deosebind-o de biletul la ordin, amandoua specii ale genus cambiale. 3.T.R.Popescu,.Dreptul comertului international,Buc.1976,p.448 4.ST.D.Carpenaru,Drept comercial roman,Buc.1998,p.513 5.T.R.Popescu,op.cit.p.448 6.Folosim termenul cambialdeoarece si biletul la ordin este o specie a genus cambiale. 7.St.D.Carpenaru,op.cit.p.513.

82

CAPITOLUL IV. CECUL

Sectiunea I. Precizari Si cecul este un titlu de credit care se aseamana cu cambia.Avem si in raportul juridic care ia nastere prin emiterea cecului ,trei subiecti,cu precizarea ca trasul nu poate fi decat o banca.Din acest motiv unii autori ii spun cambie la vedere trasa asupra unei banci.(1). Cecul a aparut ca urmare a observarii de catre comerciant a avantajelor utilizarii conturilor din banca.Cei care folosesc aceste conturi se descarca de riscul pe care l-ar avea pastrand banii acasa sau purtandu-i cu sine,risc constand in furt,pierdere sau distrugere. Cei care au disponibil banesc in banca vor efectua platile prin aceasta institutie financiara.Primitorul cecului va putea sa incasese el insusi numerarul echivalent valorii nominale a titlului sau sa-l gireze. In materie de cec se aplica legea nr.59/1936,legea asupra cecului.(2).Aceasta lege cuprinde in esenta regulile adoptate prin conferinta de la Geneva din 1931 care,a adoptat conventia pentru uniformizarea reglementarilor asupra cecului (legea uniforma asupra cecului).Romania nu a aderat,ca si in cazul cambiei la aceasta conventie insa i-a respectat in cea mai mare parte prevederile. Sectiunea II Definitia,caracterele si conditiile de emitere ale cecului Legea nu defineste cecul.Definitia a formulat-o doctrina.Cecul este un titlu de credit prin care o persoana numita tragator da ordin unei banci la care are un disponibil banesc,numita tras,sa plateasca ,la prezentarea titlului o suma de bani unei alte persoane numita beneficiar (3). La cec ,ca si la cambie,raportul juridic specific se stabileste intre trei persoane :tragator,tras si beneficiar,cu deosebirea ca trasul nu poate fi decat o banca.Este necesar sa facem precizarea ca daca cecul este tras si platibil in strainatate el este valabil chiar daca trasul nu este o societate bancara (art.3 L.cecului). In toate cazurile in materie de cec,ca si in materie cambiala,raporturile juridice dintre cei trei subiecti au la baza raporturi juridice cauzale.Aceste raporturi raman in fiinta pe intreaga perioada cat cecul exista sau circula.Aceasta,afara de situatia in care se dovedeste novatiunea (art.56). Nici in materie de cec nu se pune problema transmisiunii proviziunii pe care o are emitentul cecului depusa la banca - tras,ca urmare a transmiterii cecului. Cecul este prin natura sa un titlu de credit,la ordin ,la vedere,formal si complet ,care serveste ca instrument de plata (oricine are o suma disponibila la o banca va putea dispune de ea in tot sau in parte in folosul sau al unui tert). Legea precizeaza (art.6) ca cecul platibil unei anumite persoane fara clauza expresa este un cec la purtator,un cec girabil.Singura mentiune de cec defineste natura titlului ca fiind la ordin. Totusi,este admis cecul nu la ordin ,daca asemenea clauza este inscrisa pe document.El va circula prin cesiune obisnuita. Separat de asta este admis si cecul la purtator,cu clauza expresa sau fara clauza.Acest din urma tip de cec il intalnim in situatia in care pe document nu este trecut numele beneficiarului.
83

Este un titlu la vedere deoarece se plateste intotdeauna in momentul in care va fi prezentat trasului. Cecul este un titlu riguros formal trebuind sa cuprinda mentiunile obligatorii prevazute de lege. Este un document complet pentru ca trebuia sa cuprinda toate elementele necesare determinarii in intregime,fara echivoc a dreptului de creanta pe care-l poarta.Nu se poate uza de alte inscrisuri sau de alte mijloace de proba pentru a completa continutul cecului.Sunt admise numai clauzele,modalitatile si conditiile pe care legea le admite expres.Daca se trec si alte clauze ele se socotesc nescrise. Pentru a raspunde scopului sau cecul are nevoie de un maximum de celeritate si de siguranta,fapt pentru care trebuie prezentat la plata in termene scurte de la emisiune. Fiind un instrument de plata el nu trebuie acceptat.Trasul nu ia asupra lui obligatia de a plati.Certificarea are doar semnificatia confirmarii existentei proviziunii si impiedica pe tragator sa retraga disponibilul.Posesorul va avea siguranta ca va fi platit deorece cecul va fi emis numai daca tragatorul are disponibil la tras.Emiterea de cecuri fara acoperire este infractiune daca produce paguba (art.215 al.4 C.p.). Cecul se aseamana cu biletul de banca.Totusi cecul prezinta o mai mare siguranta in circulatie si in efectuarea platilor.Practica bancara si legiuitorul au creat forme diferite de cecuri care sa intareasca siguranta posesorului (cecul circular,cecul barat,etc).Mai mult, aceste forme de cecuri usureaza platile si favorizeaza compensarile (4). Natura juridica a cecului Este demn de interes ca in literatura s-au emis diferite pareri care au incercat sa defineasca natura juridica a cecului (5). - este o cesiune prin care tragatorul cesioneaza unei terte persoane sumele pe care le are la tras. - este un mandat de plata dat de tragator trasului in folosul unui tert. - este o delegatiune in care tragatorul este delegantul pentru trasul delegat la a plati suma scrisa pe titlu,iar beneficiarul delegatar va incasa suma. - este o stipulatie pentru altul prin care tragatorul transmite primitorului cecului o proviziune ce o are la tras. Din punctul nostru de vedere cecul ramane un tilu de credit cu toate caracteristicile ce rezulta din aceasta afirmatie:in document este incorporat un drept de creanta;documentul este un bun mobil,care circula dupa regulile circulatiei bunurilor mobile;circulatia documentului asigura circulatia dreptului de creanta;dobanditorul titlului primeste un drept originar,prezumandu-se ca dreptul s-a nascut in persoana posesorului;aceasta calificare a dreptului dobanditorului se explica prin prescriptia achizitiva instantanee reglementata de art.1909 al.1 C.civ.(6). Aceasta,chiar daca in circulatia cecului regasim si schemele juridice ale institutiilor amintite:cesiunea,mandatul,delegatia sau stipulatia pentru altul. Conditiile de emitere ale cecului Din caracterizarea cecului deducem si conditiile lui de emitere. 1.Existenta unui disponibil la banca (proviziunea ). Acest disponibil rezulta de obicei dintr-un depozit la banca tras ( nu este exclusa nici o creditare prealabila din
84

partea bancii). Depozitul in numerar la banca are caracterul unui depozit neregulat, in sensul ca banca nu este obligata sa restituie depunatorului moneda care i-a fost depusa ci numai moneda in valoare corespunzatoare.Bancherul va suporta riscurile provenite din furt, pierdere sau distrugere a numerarului depus in depozit. De asemenea, el (bancherul), este autorizat sa utilizeze banii in orice fel de operatiuni aducatoare de castig. Disponibilul trebuie sa existe in momentul emiterii cecului si sa se prezinte sub forma unei sume certe si exigibile asupra careia trasul sa poata dispune la primirea cecului la plata. Totusi,titlul emis fara acoperire valoreaza ca si cec,chiar daca emitentul va fi supus unor raspunderi patrimoniale,administrative sau chiar penale.(7). 2.Existenta unei conventii prealabile de emitere a cecului. O asemenea conventie impreuna cu conventia de constituire a proviziunii constituie raportul fundamental ce intemeiaza emiterea cecului.Banca va autoriza pe tragator sa traga asupra ei cecul,ea obligandu-se sa faca platile la ordinul dat (8). Se discuta daca emiterea de cecuri fara autorizare prealabila este infractiune sau atrage numai o raspundere patrimoniala (9). Sectiunea III Conditii de valabilitate a cecului Cecul este un titlu formal si trebuie sa cuprinda toate mentiunile pe care le prevede legea (art.1 L.cecului). Fiind un titlu de credit,drepturile si obligatiile se consemneaza pe un document printr-o scriere inteligibila, uzuala care sa faca documentul functional. De obicei cecurile se tiparesc pe formulare tipizate. Aceasta cerinta este impusa prin norme metodologice (10). Cecul este valabil din punct de vdere juridic si daca nu este emis pe formular tipizat insa,nu va fi functional pentru ca bancile(trasii),sunt obligate sa respecte normele metodologice si nu vor autoriza pe tragator sa emita cecuri in alta forma.In aceste conditii si tragatorii trebuie sa se supuna normelor impuse inca din momentul constituirii provizionului in vederea utilizarii cecurilor. Este o formula juridica care nu contrazice normele legii 59/1934 si care ,ofera un control administrativ si financiar al bancii de emisiune asupra instrumentelor de plata,inclusiv asupra cecului (11). Emiterea cecului consta in subscrierea acestuia de catre tragator.Deducem aceasta regula din natura juridica a cecului, asa cum am expus-o mai sus.Momentul subscrierii cecului este esential pentru constituirea titlului,bun mobil ce incorporeaza un drept de creanta.Din acest motiv,sustinem si ideea valabilitatii cecului in alb. Aceleasi ratiuni care justifica recunoasterea cambiei in alb ne indeamna sa retinem valabilitatea cecului in alb. Mentiuni obligatoii -denumirea de cec.Ea trebuie cuprinsa in textul documentului si atrage atentia asupra semnificatiei juridice a inscrisului. -ordinul neconditionat de a plati o suma de bani,ordin adresat bancii de a plati suma inscrisa pe document.Nu se admit conditionari ale acestui ordin.Nu se admite nici mentionarea de dobanzi deoarece daca gandim altfel,impiedicam cecul sa-si indeplineasca functiunile pentru care a fost emis.
85

-numele celui care trebuie sa plateasca,adica indicarea trasului.Fiind vorba de o banca se mentioneaza numele comercial al bancii platitoare. -locul unde se face plata.Daca lipseste aceasta mentiune,locul platii va fi locul indicat langa numele trasului.Daca,langa denumirea trasului exista mai multe locuri cecul va fi platit la primul loc aratat (12). Daca nu este mentionat nici un astfel de loc,cecul se va plati la sediul principal al trasului. -data si locul emiterii cecului,adica ziua,luna anul,emiterii si locul ,in sens de localitate geografica unde,s-a emis cecul.Daca nu fac aceste mentiuni,locul emiterii va fi cel indicat langa numele tragatorului. -semnatura autorului trebuia sa fie autografa.Ea, trebuia sa cuprinda numele si prenumele subscriitorului sau firma tragatorului langa care se depune subscrierea autografa a imputernicitului persoanei juridice. Se admite prescurtarea prenumelui. Cecul spre deosebire de cambie nu indica numele beneficiarului chiar daca practica recunoaste si existenta cecurilor nominative.Aceasta prevedere este facultativa si depinde de conventia de emitere a cecurilor dintre tragator si tras. De asemenea,nu este obligatorie scrierea scadentei deaorece cecul este un titlu la vedere. In legatura cu aceasta din urma caracterizare s-a facut afirmatia ca ,cecul este numai un instrument de plata nu si unul de credit (13).Nu excludem insa mecanisme juridice prin care sa se realizeze si creditari prin emiterea de cecuri(14).Insa,functiunile de creditare sunt reduse,aproape nesemnificative in activitatea economica. Legea nu prevede dispozitii speciale in legatura cu conditiile de fond ale emiterii cecului.Aceste conditii sunt reglementate de dreptul comun.Daca nu se respecta cerintele legale privind mentiunile obligatorii ale cecului,titlul nu are valoare de cec. Sectiunea IV Circulatia cecului Fiind vorba de un titlu la ordin cecul poate sa fie girat.De asemenea,el poate fi transmis altor beneficiari care,daca se legitimeaza ca posesori legitimi pot pretinde dreptul de creanta incorporat pe document. Modalitatile de transmitere a cecului depind de tipul cecului,dupa cum el este la ordin,la purtator sau nominativ. Cecul la ordin Legea recunoaste ca cecul este un titlu la ordin.Deci el poate fi transmis prin gir.Acest caracter nu rezulta din clauza expresa in acest sens ci,din lege.Daca ulterior pe cec se mentioneaza numele unui beneficiar cecul isi pastreaza caracterul de titlu la ordin. Girul are aceleasi caracteristici si aceleasi functiuni ca si girul cambial. El (girul) trebuia sa fie neconditionat si integral.Trebuie scris pe cec sau pe adaosul acestuia.Prin el se transmit toate drepturile rezultand din cec:dreptul de proprietate asupra documentului,titularitatea dreptului de creanta consemnata pe document,garantiile. Girantul raspunde de plata cecului.El poate interzice un nou gir si in acest caz el nu va raspunde catre persoanele carora le-a fost girat ulterior cecul.
86

De asemenea,girul are efect de legitimare.Posesorul unui cec la ordin este socotit posesor legitim daca justifica dreptul sau printr-o serie neintrerupra de giruri.Seria neintrerupta a girurilor se apreciaza dupa aceleasi reguli ca in cazul legitimarii cambiale.(15) Girul pus pe un cec la purtator face pe girant raspunzator de plata dar nu transforma titlul din unul ,la purtator in altul,la ordin. Girul poate fi facut chiar si in folosul tragatorului sau a oricarui alt obligat.(16) Cecul la purtator Nu cuprinde numele beneficiarului si deci,orice purtator al titlului poate cere plata.In caz ca este mentionat numele beneficiarului dar este indicata mentiunea la purtator,plata va fi facuta oricarui posesor al titlului.Ca sa fie deosebit de titlul la ordin,el trebuia sa poarte mentiunea la purtator. Transmisiunea se face de regula prin traditiune. Se poate realiza si girarea dar,girul scris pe el nu-i schimba natura.Girantul in acest caz isi asuma obligatia de plata. Cecul nominativ Acest cec trebuia sa cuprinda numele beneficiarului si mentiunea nu la ordin.El va fi transmis prin cesiune (17). Sectiunea V Avalizarea cecului Cecul poate fi garantat si printr-un aval,garantie specifica titlurilor de credit.Regulile avalului sunt in principiu identice cu regulile avalului dat pentru cambie:se poate avaliza pentru intreaga suma sau numai pentru o parte din ea;avalist poate fi orice persoana sau chiar un semnatar al cecului;avalizat poate fi oricare din purtatorii succesivi ai titlului;avalul se da pe cec sau pe adaos;se exprima prin formula pentru aval ori prin expresii asemanatoare;avalul se da prin subscriere autografa;se indica intotdeauna persoana avalizatului;in caz de nementionare a avalizatului,avalul se considera dat pentru tragator. Legea interzice avalul dat de tras deoarece ar echivala cu o acceptare a cecului (18). Avalistul este tinut in acelasi mod ca si persoana pentru care s-a dat avalul.Daca avalistul plateste cecul el dobandeste drepturile ce rezulta din cec impotriva persoanei pentru care a garantat precum si impotriva acelora care sunt tinuti fata de acesta din urma in baza cecului. Sectiunea VI Plata cecului Plata cecului presupune in primul rand prezentarea cecului pentru a fi platit.Legea stabileste in general termene scurte si variabile in functie de distantele dintre locul emisiunii si al platii.Termenul de prezentare la plata este un termen legal,imperativ si de decadere. Neprezentarea la plata atrage pierderea drepturilor de regres impotriva girantilor si avalistilor sai si nu dreptul de a se incasa cecul de la tras.
87

Spre deosebire de cambie (19),cecul are o particularitate.Fiind un titlu la vedere el nu este supus acceptarii.Pe cale de consecinta,trasul nu-si asuma o obligatie de a plati si el nu poate fi urmarit pentru a face plata. Raspunderea pentru plata cecului va reveni tragatorului si girantilor care au asumat obligatia subsidiara de garantare a platii. Trasul va plati in limita provizionului existent.Daca exista provizion si trasul refuza plata el va raspunde dupa regulile de drept comun fata de emitentul cecului. Trasul este obligat sa verifice conditiile de forma ale cecului,identitatea posesorului titlului si legitimitatea acestuia. Plata poate fi si partiala.Posesorul cecului nu poate refuza plata partiala. Aceasta deoarece o asemenea formula este in favoarea intregului circuit al cecului.Prin plata toti semnatarii cecului sunt liberati. Regresul in materia cecului In caz de refuz al platii posesorul cecului nu are actiune directa impotriva trasului deoarece trasul nu s-a angajat sa plateasca.El este un simplu platitor pentru tragator. Creditorul are in acest caz actiune de regres.Pentru a o putea promova trebuia sa se constate oficial refuzul trasului printr-un protest de neplata dresat chiar pe cec sau printr-o declaratie a trasului scrisa si datata pe titlu. Pentru a se exercita actiunea de regres,este necesar ca solicitarea platii sa se faca in termenele prevazute de lege. Posesorul unui cec neachitat este obligat sa notifice girantul sau in conditiile dreptului cambial,faptul neplatii. Actiunea de regres se pastreaza contra tragatorului si girantilor chiar daca cecul nu a fost prezentat in timpul prevazut de lege.Debitorii de regres sunt tinuti solidar fata de posesorul titlului. Obiectul actiunii de regres consta in suma aratata in cecul neplatit, dobanda legala, ce curge de la prezentare, cheltuielile de protest si cheltuielile de urmarire. Obligatul de regres care a facut plata cecului poate cere de la girantii sai suma scrisa pe titlu ,dobanda ce curge de la momentul platii si cheltuielile pe care le-a facut. In litigiile privind aceste actiuni se opun aceleasi exceptii ca si in domeniul cambial (art.55 din L.cecului). Prescriptia in materie de cec Actiunea posesorului contra obligatilor de regres se prescriu in termen de 6 luni,termen de curge de la data exprirarii termenului de prezentare a cecului la plata (art.73 din L.cecului). Actiunile de regres ale obligatiilor de regres platitori,unii contra altora,se prescriu in sase luni,termen de curge din ziua in care obligatul a platit cecul sau din ziua in care actiunea de regres a fost pornita impotriva sa (20). Cecul este un titlu executor atat pentru capital cat si pentru accesorii.El trebuie investit cu formula executorie in conditiile dreptului cambial (21). Sectiunea VII Actiuni extracartolare (22) legate de cec a) Actiunea in revendicare a cecului.
88

Este reglementata de art.22 din L.cecului.Ea urmeaza aceleasi reguli ca si actiunea in revendicare a cambiei.Legiuitorul apara buna-credinta a posesorului si retine ca posesorul va fi obligat la restituire numai in masura in care a dobandit titlul cu rea-credinta sau a savarsit o culpa grava la dobandire. b) Actiunea cauzala functioneaza si in materie de cec in conditii identice cu cele prevazute in art.64 din L.C. De altfel,art.56 din L.cecului este o reproducere exacta a art.64 din L.C. c) Actiunea de imbogatire fara cauza este reglementata de art.57 a L.cecului care,enunta acelasi principiu ca si art.65 din L.C. Exista insa o diferenta in materie de cec:cand posesorul cecului a pierdut actiunea cambiala contra tuturor obligatilor si nu are contra acestora o actiune cauzala poate actiona pe tragatorul care nu a avut disponibil la tras ori s-a imbogatit pe nedrept in dauna sa.Aceeasi actiune se poate exercita si contra girantilor. Acest text nu mai cere celui care reclama sa faca dovada ca paratul s-a imbogatit fara cauza in dauna sa ci,in cazul in care tragatorul nu avea provizion,creeaza prezumtia ca acesta s-a imbogatit fara cauza in paguba posesorului. Suntem de parere ca avem de a face cu o prezumtie relativa insa,sarcina probei revine paratului. Sectiunea VIII Diferite forme de cecuri Cecul circular Este cecul emis de o societate bancara la care s-a depus provizionul. Astfel tragatorul apare in acelasi timp ca si tras spre deosebire de ceea ce se intampla in cazul celorlalte cecuri.Banca emitenta devine direct obligata fata de beneficiar.Aceasta trasatura deosebeste cecul circular de cecul ordinar unde banca nu este obligata prin cec (mai mult I se interzice bancii asumarea vreunei obligatiuni in vreo forma oarecare). El poate fi platit la orice sucursala a bancii emitente,sau la orice banca cu care emitentul se afla in relatii de corespondenta.Din acest motiv I se spune si cec circular,deoarece capata caracterul unei circulare emise de banca catre sucursale si corespondenti de a plati cecul. Cecul circular va cuprinde obligatoriu urmatoarele mentiuni: denumirea de cec circular, promisiunea neconditionata de a plati la vedere o anumita suma de bani; numele si prenumele primitorului; data si locul emiterii cecului; semnatura emitentului. Acest cec este supus normelor legii cambiale cu privire la gir, protest, si regres afara de situatia in care legea dispune altfel. Bancile ce emit cecuri circulare trebuie sa primeasca autorizare de la Banca Nationala dupa ce a depus in prealabil o cautiune de minim 40% din valoarea cecurilor emise. Acest tip de cec este folosit de cei care au de transportat sume mari de bani pe care se folosesc in diferite locuri fara sa stie dinainte unde au nevoie de ele.Acest cec prezinta avantaje: -beneficiarul poate sa incaseze numerarul in locul unde are nevoie de el; -cata vreme banca isi asuma obligatia de a plati beneficiarul are certitudinea incasarii cecului;
89

-cecul se poate incasa in orice localitate unde emitentul are sucursale sau corespondenti. Cecul certificat In acest tip de cec trasul certifica dinainte existenta provizionului.Odata facuta certificarea,provizionul nu mai poate fi retras pana la momentul implinirii scadentei de plata a cecului.Certificarea mareste increderea titularilor in titlu.Certificarea nu presupune asumarea unei obligatii din partea trasului. Certificarea indica doar creditorilor existenta acoperirii cecului. Prin asemenea cecuri, se usureaza circulatia titlurilor.Eventualii primitori sunt dispusi sa fie platiti cu astfel de cecuri si din partea unor persoane necunoscute sau cu solvabilitate incerta. Cecul barat Cecul devine barat prin inscrierea pe fata titlului a doua linii paralele. Bararea o poate face tragatorul sau posesorul cecului.Bararea poate fi generala sau speciala. a) Bararea generala presupune trasarea liniilor fara nici o indicatie intre ele,sau cu mentiunea generala banca sau Bancher. Prin barare generala cecul nu mai poate fi achitat decat unei banci sau unui client al trasului.In acest ultim caz,trasul s e gaseste in relatii constante si de incredere cu clientul sau. De obicei se utilizeaza asemenea procedeu cand tragatorul si beneficiarul sunt clientii aceleiasi banci.Gasitorul unui asmenea cec nu-l poate folosi si nu-l poate gira deoarece nimeni,in afara unei banci, sau al unui clinet de incredere nu-l va putea incasa.Cecurile barate ajuta, astfel, la descoperirea rapida a fraudelor. b) Bararea speciala consta in inscrierea intre bare a numelui unei banci. In acest caz plata nu se poate face decat bancii consemnate intre barele cecului.In acest fel riscurile ce rezulta prin prezentarea la plata a cecurilor pierdute sau furate sunt inlaturate.Daca o banca nu respecta regulile bararii si utilizeaza, prin prezentarea la plata, cecuri furate sau pierdute se expune la daune. Bararea aplicata nu poate fi stearsa. Stergerea, in orice forma ar fi facuta se considera nerealizata. Bararea generala se poate transforma in barare speciala prin nominalizarea unei banci. Cecul de calatorie (turistic) In acest tip de cec tragatorul subordoneaza plata titlului existentei pe cec,la momentul prezentarii la plata, a unei a doua semnaturi la fel cu a primitorului.Daca cineva pleaca in calatorie si nu transporta numerar, depune la o banca o suma de bani si primeste un carnet cu cecuri turistice.Cecurile sunt emise la valori nominale, beneficiarul neputand inscrie alte sume pe ele. In momentul ridicarii cecurilor, beneficiarul semneaza in fata bancherului,iar a doua semnatura o depune in fata celui caruia ii remite cecul.Platitorul va verifica identitatea beneficiarului comparand cele doua semnaturi. Acest sistem mareste siguranta utilizarii cecurilor. Cecul de calatorie are doua parti: un talon si cecul propriu-zis.Prima semnatura se depune pe talon ,a doua pe cec in momentul prezentarii la plata. In literatura juridica se discuta daca acest titlu este cu adevarat un cec ( 23). Cecul platibil in cont
90

Acest cec poarta mentiunea pe fata titlului platibil in cont, numai prin viramant. Tragatorul interzice plata in numerar a cecului. Decontarea se va realiza numai scriptic, prin virament sau compensatie (24). Daca se face plata efectiva, aceasta se realizeaza pe riscul platitorului care se expuse la daune echivalente cu valoarea cecului, cand plata a fost trecuta unui fals creditor. Cecul netransmisibil El poarta clauza netransmisibil si nu poate fi platit decat primitorului Deci,cecul nu poate fi girat.decat unei societati bancare pentru incasare, in ipoteza in care posesorul solicita plata cecului in contul sau deschis la banca ce a primit prin gir pentru incasare. Alte tipuri de cecuri Comerciantii sunt interesati sa utilizeze acele tipuri de cecuri care sa le confere garantii ca, vor fi platiti in conditiile consemnate pe titluri.Din acest motiv statul si institutiile financiar bancare sunt preocupate sa gaseasca acele instrumente care sa satisfaca interesele comerciantilor, fie in toate cazurile, fie in situatii particulare. Din acest motiv legiuitorul poate statornici prin lege orice alt tip de cec, orice instrument care sa realizeze functiile economice ce sunt recunoscute titlurilor reglementate prin L.59/1934. De asemenea,Banca Natioanala a Romaniei a emis norme metodologice, cu caracter tehnic (25) care fac precizari detaliate cu privire la modul in care trebuie sa se comporte subiectii ce participa la raporturile juridice nascute din emiterea unui cec. Mai mult, Banca Nationala ca unitate de control bancar, si care realizeaza o politica financiara si monetara proprie, adaptata conjuncturilor economice impune unele restrictii in legatura cu emiterea cecurilor si cu circulatia lor.Ele au ca scop cresterea sigurantei circulatiei acestor titluri si evitarea fraudelor prin emiterea unor astfel de documente.Mai mult, aceste norme metodologice, creaza o tipologie specifica de instrumente de plata. Din punct de vedere teoretic,fiecare din aceste tipuri de instrumente poate fi analizat pentru a se vedea daca are sau nu caracteristicile unui cec. Daca aceste instrumente cuprind elementele inscrise in L 59/1934 vorbim despre existenta unor noi tipuri de cecuri,daca nu cuprind aceste elemente aveam de-a face cu alte instrumente de plata.

91

NOTE BIBLIOGRAFICE
1.S.Lupas,Curs de drept cambial,Cluj.1946, p.170 2. M.O. 100/1.05.1934 3. ST.D.Carpenaru. Drept comercial roman,Buc.1998,p.516 4.I.Turcu,Cecul,articol,Revista de drept comercial,1/1993,p.42 5.S.Ionescu, P.I.demetrescu, I.L. Georgescu, Noua lege asupra cambeiei, Biletului la ordin si Legea asupra cecului, Buc.1934. 6.V.Luha,Trasaturi generale ale titlurilor de credit,Rev.de drept comercial. 78/1998, p.160 7.D.Ciuncan, Inselaciunea prin cecuri, Dreptul 3/1994,p.89. 8.ST.D.Carpenaru, op.cit.p.517 9.St.D.Carpenaru,op.cit.p.518 10.Normele tehnice nr.9/1994, Banca Nationala a Romaniei, MO 119 bis/14.06.1995. 11.T.Teodosescu, Consecintele penale ale emiterii unui cec fara acoperire in totul sau in parte. Dreptul 10/1998, p.95 si urm. 12.St.D.Carpenaru ,op.cit.p.518 13. St.D.Carpenaru,op.cit.519 14.Ch.Gavalda, J.Stoufflet, Droit du credit. Effet de commerce. Cheques. Cartes de paiement et de credit.Paris 1987, p.232. 15.T.R.Popescu,Dreptul comertului international,Buc.1976,p.451. 16.St.D.Carpenaru,op.cit.519 17.Pentru opinie diferita, O Capatana,B.Stefanescu, Tratat de dreptul comertului international, vol.II, Buc.1986,pp.95-96. 18.ST.D. Carpenaru,op.cit.p.520. 19.I.Turcu, Cecul, Revista de drept comercial, 1/1993, p.42. 20. St.D.Carpenaru, op.cit.p.520. 21. I.Cernaianu, Executarea directa a cecurilor neonorate la prezentare, Revista drept comercial, 4/1992, p.41. 22.Notiunea folosita desemneaza in acceptiunea noastra atributul raportului juridic ce provine din emisiunea sau transmisiunea unui titlu de credit, oricare ar fi el.Utilizarea atributului de cambial pentru caracterizarea raporturilor juridice ce rezulta din emisiunea sau circulatia cecului este nepotrivita daca aveam in vedere ca atat cambia cat si cecul sunt specii ale titlurilor de credit. 23.T.R.Popescu, Dreptul... op.cit.454. 24. St.D.Carpenaru, op.cit.p.523. 25. Normele tehnice nr.9/1994, B.N.R. , MO 119 bis/14.06.1995.

92

CAPITOLUL V. WARANTUL
Precizari Denumirea se refera in realitate la doua inscrisuri de natura diferita care indeplinesc functii distincte desi sunt emise concomitent dintr-un carnet matca sub forma unui document cu doua parti (1). Regimul lor juridic se intemeiaza pe L.153 din 7.04.1937,pentru magazinele generale si warantarea marfurilor si cerealelor.In completare se aplica legea 58/1934 privind cambia in masura in care reglementarile privitoare la cambie nu contravin recipisei warant. Recipisa propriu-zisa constituie titlul reprezentativ al unor marfuri care se afla in depozitele magazinelor generale.Recipisa nominalizeaza pe deponent si ii asigura exercitiul dreptului de proprietate asupra produselor pe care le descrie ,fiind un certificat de depozit. Warantul are o dubla natura juridica, fiind un bilet la ordin prin care deponentul se obliga sa plateasca o suma in numerar la o anumita data, in schimbul imprumutului obtinut prin gajarea marfurilor aflate in depozit (2). El confera beneficiarului cat si posesorilor succesivi calitatea de titulari ai dreptului de gaj asupra acestora ( a marfurilor aflate in depozit). Magazinele (magaziile) generale Ele sunt depozite puse la dispozitia publicului (3). Magazinele generale pot beneficia de regimuri vamale sau fiscale speciale si sunt autorizate sa emita titluri capabile de a reprezenta marfurile depozitate in ele.Autorizarea de a emite titluri reprezentative vine de la lege sau din statutele recunoscute prin acte normative. De obicei,se construiesc pe pietele care concentreaza mari cantitati de marfuri generice. Sunt dotate cu mecanisme care inlesnesc incarcarea, descarcarea, dispun de experti in afacerile de expeditie, vamale, de conservare , de ambalare. Ele au un triplu scop: -de a face depozitarea mai economicoasa, mai usoara. - de a inlesni creditul pentru cei care fac depozite oferindu-le imprumuturi pe garantia marfurilor depozitate si prin girarea catre creditor a documentului de gaj eliberat din magazie. - de a inlesni vanzarea marfurilor prin licitatie publica si prin eliberarea de ceritificate de depozit care transmit proprietatea si posesiunea fara sa fie nevoie de a misca marfurile de la locul lor (4). Acest sistem de magazine functioneaza cu deosebit succes de la inceputul secolului XIX in Anglia si Olanda ,extinzandu-se apoi in toate tarile , mari puteri economice ale lumii si in marile piete comerciale. Depozitul in magazinele generale este reglementat de normele generale ale contractului de depozit obisnuit,regulat in care subiecti sunt, pe de o parte , deponentul, iar pe de alta parte, magazinul (5). Magazinul trebuie sa primeasca toate marfurile, putand refuza primirea doar pe motive de forta majora (lipsa de spatiu). (6). Magazinul este responsabil de orice pagube si este indreptatit sa elibereze recipise warant. Recipisa (certificatul de depozit)
93

Oricine vrea sa faca un depozit se adreseaza in scris administratiei magazinului general, indicand numele sau, calitatea si cantitatea marfurilor sale.Marfa este verificata, sortata, ambalata si introdusa in magazin. Pentru confirmarea depozitului se elibereaza buletinul de intrare sau biletul de introducere, care la cerere poate fi inlocuit cu un certificat de depozit sau mai multe. Buletinul de intrare ( biletul de depunere, certificatul de depunere) nu are caracterul juridic al certificatului de depozit, in sensul ca nu poate reprezenta marfa si nu poate circula in locul acesteia. Cine cere restituirea in baza buletinului de intrare nu execita un drept autonom neatacabil de exceptiile ce se pot opune posesorilor precedenti. Deci, acest document nu este un titlu de credit pentru ca ii lipseste calitatea indispensabila pentru un titlu de credit ca documentul sa reprezinte marfa.Cel ce solicita in baza buletinului actioneaza ca un mandatar al deponentului si este expus la toate exceptiile opozabile acestuia.Posesiunea buletinului, dovedeste cel mult mandatul (7) La cererea deponentului magazinul elibereaza titlul dublu certificatul de depozit- recipisa si warantul (certificatul de gaj). Ele sunt scrise pe aceeasi fila divizibila in doua parti. Ele sunt detasate dintr-un registru cu cotor unde sunt repetate aceleasi indicatii ca pe documentele eliberate la cerere. De regula certificatul de depozit cuprinde: denumirea si sediul magazinului, numarul curent din registrul unde au fost inscrise marfurile depozitate si data emiterii, numele si domiciliul deponentului,natura , cantitatea , calitatea marfii depuse, termenul de pastrare. Certificatul de depozit da posibilitate posesorului sau sa faca diferite tranzactii.El este un titlu de credit la ordin care se transmite prin gir conform regulilor privitoare la cambie.Girul certificatului de depozit confera girantului facultatea de a dispune de marfuri cu respe ctarea drepturilor personale ale posesorului buletinului de gaj. Chiar daca titlul nu poarta clauza la ordin este considerat un titlu la ordin. Warantul (certificatul de gaj) Notiunea de warant are doua intelesuri: - un sens larg ce desemneaza documentul, in intregime, eliberat de depozitar, prin care se confirma deponentului primirea marfurilor consemnate in cuprinsul lui. - un sens restrans ce desemneaza o parte a documentului, buletinul de gaj. Buletinul de gaj este un titlu de credit reprezentativ al marfii incredintate spre pastrare de catre deponent depozitarului.Acest titlu se transmite prin gir si are semnificatia unui gir in garantie in sensul constituirii unui gaj in favoarea giratarului. Warantul se analizeaza ca o forma particulara a contractului de gaj comercial. El reprezinta un gaj constituit in beneficiul unui creditor care primeste de la deponent acest titlu de credit prin mecanismul girului (8). Pe verso-ul titlului se scrie suma garantata cu marfurile depozitate. Mentiunile de pe warant se pot scrie si pe cotorul care se pastreaza la registrul magazinului . Girul in garantie astfel constituit nu are ca efect trecerea posesiei marfurilor gajate asupra creditorului gajist. Aceste marfuri raman depozitate in magazie. Acest gaj este un gaj cu deposedare.(9) de obiect pentru ca proprietarul marfii, posesorul recipisei ii remite creditorului gajist warantul care reprezinta insasi marfa respectiva.
94

Warantul confera deponentului posibilitatea de a-si instraina marfa din depozit in ciuda faptului ca este gajata.Instrainarea opereaza ca efect al transmiterii recipisei, titlu reprezentativ al marfii, dar care consemneaza si contractul de depozit incheiat cu magazinul. Circulatia titlurilor Remiterea recipisei are efect translativ de drepturi,efect specific girului. Noul dobanditor cand primeste recipisa, fara warant este in cunostinta de cauza ca marfa respectiva este gajata si ca va putea dispune de marfa numai daca va consemna la administratia magazinului suma pentru care a fost constituit gajul. Transmiterea incompleta a titlului dublu face publicitate deplina a existentei gajului si a dreptului personal al imprumutatorului. Deci, cele doua titluri emise , intr-un document unic dar format din doua parti, sunt destinate sa indeplineasca functii esential deosebite. Recipisa de depozit serveste la transmiterea dreptului de proprietate (dreptul de a dispune de marfa), pe cand certificatul de gaj serveste pentru a gaja marfurile. Cine poseda amandoua documentele poate dispune in mod liber de marfa : sa o retraga, sa o vanda, sa o imparta.Posesorul documentului dublu poate transmite marfa altora prin girul documentului.irul documentului dublu transmite toate drepturile sale asupra marfii. Dar el poate gira recipisa de depozit separat de warant: asta fie ca a dat deja in gaj marfurile, prin mijlocirea certificatului de gaj, fie ca-l tine pentru sine pentru garantia pretului sau a restului de pret ce I l-ar datora cumparatorul, giratar al certificatului de depozit. Cine are posesiunea legitima a recipisei are puterea de a dispune de marfuri cu conditia sa respecte dreptul creditorului gajist, posesor al certificatului de gaj. Respectarea dreptului personal al creditorului nu se poate realiza decat depunand valoarea imprumutului si accesoriile la administratia magazinului care va indeplini functia de casier. Posesorul certificatului de gaj are dreptul de a face sa se vanda marfa si de a fi platit avand privilegiu asupra pretului, daca acela care a girat nu plateste la scadenta.Cand creditorul gajist constata refuzul de plata al debitorului el poate cere vanzarea marfii la licitatie dupa un anumit termen de la data exigibilitatii warantului. Pentru diferenta ramasa neachitata creditorul imprumutator se poate indrepta in regres impotriva imprumutatului si a celorlalti giranti. Exercitarea acestei actiuni se face dupa regulile actiunii cambiale (10). Posesorul certificatului de gaj poata sa actioneze la alegerea sa pe oricare din girantii posteriori constituirii gajului sau poate sa-i actioneze pe toti , ei raspunzand solidar (11). Termenul pentru exercitarea actiunii de regres curge din ziua in care s-a efectuat vanzarea pentru ca numai din acest moment se poate cunoaste diferenta dintre imprumut si pretul incasat. Daca posesorul certificatului de gaj incaseaza suma de la primul girant, acesta din urma este indreptatit sa primeasca warantul si isi reia libera dispozitie asupra marfii (cu conditia sa se afla in posesia certificatului de depozit). Daca debitorul a transmis certificatul de depozit atunci el se substituie, in baza platii facute in drepturile posesorului warantului si va putea provoca vanzarea
95

bunurilor, fara a avea obligatia sa caute pe actualul posesor al ceritificatului de depozit. Actualul posesor al certificatului de depozit care cunoaste scadenta gajului va putea preveni vanzarea depunand la administratie suma pentru care marfurile au fost gajate.

NOTA BIBLIOGRAFICA
1.C.Petrescu Ercea, Drept comercial. Teoria obligatiilor comerciale, Vol.III, Cluj 1945, p.212. 2. C.Vivante, Principii de drept comercial, Buc.1928, p.124. 3. C.Petrescu Ercea, Depozitul in magazinele generale, Cluj 1947, pp.3 - 8 . 4. Ch.Gavalda, J.Stoufflet,Droit de credit. Effets de commerce. Cheques. Cartes du paiement et de credit.Paris 1987, p.258. 5. C.Petrescu Ercea, Depozitul ... op.cit. pp.11 - 36. 6. C.Vivante, Principii... op.cit. p.129. 7. C.Petrescu Ercea, Depozitul ... op.cit. p.39. 8. Ch.Gavalda, J.Stoufflet, Droit...,op.cit. p.263. 9. Fr.Deak,St.D.Carpenaru,Contracte civile si comerciale, Buc.1993, pp. 187208. 10. C Petrescu Ercea, Drept comercial ...,op.cit. p.233. 11. C.Vivante, Principii ...,op.cit.p.134.

96

PARTEA A IV-A CONSIDERAII GENERALE PRIVIND REGIMUL JURIDIC AL OPERAIUNILOR CU VALORI MOBILIARE

I. Schema general a operaiunilor cu titluri

1. Precizri introductive Operaiunile comerciale se realizeaz din cele mai vechi timpuri. Tehnica lor sa dezvoltat foarte mult nct mecanismele moderne contractuale apar astzi ca o main ultra sofisticat fa de o unealt primitiv. Teoria dreptului face mari eforturi pentru a ncadra aceste mecanisme moderne n conceptele clasice ale teoriei generale a obligaiilor. Oricte obiecii s-ar aduce nu putem concepe c un astfel de mecanism se dezvolt n afara relaiei credit-debit, creat prin manifestri de voin. 2. Conceptul de titlu Operaiunile juridice comerciale sunt realizate prin circulaia titlurilor; o bucat de hrtie, purtnd nume diferite d dreptul la o sum de bani, la o parte social, la o cantitate de mrfuri consemneaz o obligaie patrimonial. Din acest motiv i se mai spune titlu de credit: consemneaz un drept al creditorului. Circulaia titlurilor presupune obligatoriu s tim natura lor, obiectul operaiunii personale angajate, scadena, forma de execuie, garania executrii (obinuit sau suplimentar). Titlurile comerciale sunt negociabile: pot fi transferate de la o persoan la alta cu uurin prin diferite procedee: gir, tradiie, operaii n cont etc. 3. Natura juridic a titlurilor de credit Nimeni nu contest faptul c titlurile de credit sunt bunuri, active patrimoniale. O circulaie obinuit a bunurilor presupune transmiterea derivat a dreptului de proprietate prin mini succesive. Dobnditorul primete drepturi derivate; obine acelai drept care a existat n mna antecesorului su; dac acest drept are defecte , lipsuri, vicii ele se transmit la primitor. Ultimul posesor poate invoca oricnd aceste lipsuri mpotriva autorului su cernd compensaii. n cazul circulaiilor titlurilor de credit dobnditorul va primi un drept originar; se socotete c dreptul s-a nscut direct n mna sa, fiind curat de toate defectele; transmisiunea este autonom; se ajunge acolo nct vnztorul s dea mai mult dect are; dreptul viciat ajunge n mna succesorului fr aceste vicii. Asemenea concepie, ce depete limitele unei gndiri obinuite creaz avantaje; cine transmite un titlu tie c mpotriva lui nu se mai pot invoca excepii din transmisiune i nu i se vor mai cere desdunri; i invers: cine cumpr este sigur c poate s vnd din aceleai motive sau poate s-i realizeze dreptul pentru c debitorul nu poate invoca nici o excepie; dreptul exist aa cum este consemnat literal pe document. Teoria a cutat explicaii pentru un asemenea fenomen. Apariia lui se explic prin nevoi practice. Cum fiecare comerciant dorete s-i vnd creanele s-a observat
97

c cesiunea de crean creaz mari neajunsuri; ea transmite drepturi derivate; nimeni nu va cumpra un drept de crean despre care nu tie i nu poate afla nimic. Atunci s-a inventat titlul care incorporeaz creana; se realizeaz o uniune att de strns nct dreptul de creana nu poate fi exercitat fr existena titlului; cine are documentul este titularul dreptului, chiar dac realitatea faptic nu este aa; i invers; dreptul de crean se materializeaz, devine bun corporal mobil. El se va transmite dup regimul juridic al circulaiei bunuri mobile; posesia de bun credin a bunului valoreaz proprietate; posesia cu bun credin a titlului l face titular de necontestat pe dobnditor, creditor n fa cruia nu se poate ridica nici o excepie. Titlurile devin astfel o bogie fiduciar (bazat pe ncredere comun). 4. Schema de circulaie a titlurilor Circulaia lor obinuit scutete pe persoane de efortul intelectual necesar pentru a concepe transmisiunea i de efortul fizic de a nfptui tradiiunea. S-a observat c bucata de hrtie are din punct de vedere juridic defectele oricrui bun material: este perisabil; poate s se piard i s fie furat; pe de alt parte nu poate fi pstrat secretul operaiunii atunci cnd valoarea real a titlului, din raiuni economice nu trebuie fcut public. Dreptul comercial a fcut un nou efort: a nlocuit titlul cu o nscriere ntr-un cont; creanele i datoriile devin articole ale unui cont curent; uniti de cont creditoare sau debitoare; depozitarea i retragerile de fonduri monetare sunt nscrise n conturi de cecuri: avem, deci o monede scriptural; depozitele de titluri, bunuri mobile se realizeaz prin nscrieri de conturi curente de titluri; drepturile incorporate n titluri i pierd individualitatea; ele nu se mai exprim dect prin uniti de cont, prin valori i devin valori mobiliare. Datoriile se regleaz prin compensare; bogia se exprim prin cifre consemnate ntr-un cont. Cel mai mare inconvenient rezult din erorile de contabilitate, din viciile de gestiune ale conturilor; o contabilitate i o gestionare exact fac s dispar riscurile. Deci conceptul juridic de bun mobil se nlocuiete cu un concept economic, valoarea mobil, creia i se d semnificaie juridic, psnd ns i funciuni de natur exclusiv economic. Pe aceast nlocuire conceptual se bazeaz ntreaga teorie juridic a valorilor mobiliare. 5. Intervenia specialitilor Nite operaiuni att de precise nu pot fi realizate dect de nite specialiti. Comerul cu titluri are nevoie de tehnicieni care creaz titlurile, le pstreaz (gestioneaz), care vor ine conturile i vor nregistra operaiunea. Aa s-au nscut bncile: ele primesc moned i titluri n depozit, fac creditri sub toate formele, uneori plaseaz valori mobiliare n public, in conturile clienilor lor. Pe aceast schem s-au creat i alte instituii specializate, din iniiativa particularilor sau a statului. Negocierea titlurilor presupune alt gen de specialiti, desemnai cu termenul generic de ageni de schimb. Ei opereaz pe seama clienilor lor, ori n nume propriu pe piee publice create de burse de valori. Tot n acest sens se pot cita magazinele generale ce primesc n depozit mrfuri i sunt ndreptite s evit warant-uri; bursa de mrfuri care realizeaz operaiile de vnzare de mrfuri prin intermediul unor instituii specializate de lichidare;au aprut organismele profesionale de depozit i compensare, etc. Toate aceste stabilimente sunt indispensabile comerului modern.
98

6. Caracterul mecanic al operaiunilor Aceste operaiuni se vor derula dup proceduri standard, stabilite de lege (regulamente) de la care nimeni nu se poate abate. Nu se mai poate discuta despre calitate, vicii de consinmnt, despre modaliti ale obligaiilor. Nu mai avem un consimmnt obinuit al celui care face operaiunea, dei el exist; nu mai analizm cauza operaiunii, dei ea este indispensabil n orice act juridic. Operaiunile se deruleaz singure, ele presupunnd doar voina celui ce dorete s declaneze o procedur tipizat. El d o comand i totul se deruleaz de la sine; el ader la un standard procedural. Deci exist consimmnt, care const n voina de adeziune la procedura prestabilit; operaiunea se nfptuiete avnd n vedere o cauz; ns acestei cauze nu i se d importan; operaiunea devine acauzal, abstract. Se fac emisiuni de cambii, bilete la ordin, se dau ordine pentru burs, pentru viramente; fiecare presupune o putere de decizie, o manifestare de voin, dar odat actul iniial fiind fcut, operaiunea i urmeaz cursul i i produce consecinele ateptate. Nu vom regsi n aceste operaii regulile de drept civil. Aceste reguli (cele civile) in de situaia personal a subiectului participant la raportul juridic: el este de bun sau de rea credin; el este diligent sau face greeli. Ins nici nu vom putea susine c ele nu exist, dei adeseori se spune c sunt strine de dreptul comercial modern. Ele exist ns trebuie nelese altfel: respectarea regulii ce o presupune procedura specific ine loc de bun credin i nltur greeala. Deci dreptului civil i este specific o moralitate individual, personal; n operaiunile cu titluri vorbim de o moralitate formal; dar moralitate, exprimat n termeni juridici exist n ambele cazuri.

II. Natura juridic a valorilor mobiliare

1. Definirea valorii mobiliare Legea cadru definete valoarea mobiliar: instrument negociabil material sau dematerializat ce confer drepturi asupra emitentului, titluri ce se vor crea respectnd norme imperative. Dup care legea enumer exemplificativ: aciunile, obligaiunile, instrumentele derivate i sfrete cu o formulare general orice titlu ncadrat astfel de ctre CNVM, creia i se d autoritate deplin de interpretare. Avem, deci o definiie larg, exemplificativ i lsat la bunul plac al autoritii, care poate proteja bine sau ru interesele comunitii de afaceri. Tot legea reine c interpretarea oficial este supun cenzurii unei instane (curtea de apel) care d o decizie irevocabil. Sistemul este, n opinia noastr esenialmente defectuos pentru c jurisprudena nu este izvor de drept. Teoria este mai precis i, n consecin, mai logic: valoarea mobiliar este un titlu negociabil reprezentnd dreptul de asociere i de credit pe termen lung, instrumente destinate pieelor speciale. Se gsete uneori, sinonimie ntre sintagmele valoare mobiliar i titlu bursier; formularea este nevalabil n sistemul nostru de drept pozitiv, pentru c exist valori mobiliare care nu sunt n circuitul bursier. 2. Caracteristici distinctive
99

a. Ele sunt bunuri mobile chiar dac reprezint i imobile. Ele pot mobiliza valorile imobiliare. Sunt legate de sistemul dreptului comercial. Teoria i practica arat c raporturile dintre societi i deintorii de aciuni i obligaiuni sunt raporturi comerciale, chiar dac acetia din urm nu sunt comerciani. Operaiunile cu valori sunt supuse ns unor reglementri speciale ce rezult din lege ori din regulamentele i intruciunile emise de autoritatea ce supravegheaz comerul cu ele. Dreptul comercial va fi drept comun pentru operaiunile cu valori mobiliare b. Ele nu sunt emise de orice persoan (spre deosebire de efectele de comer). Legea indic cine le pune n circulaie i cum anume. Exist un veritabil monopol n comerul cu ele. Emisiunea i punerea n circulaie este strict controlat. Intrm deci, cel puin n parte ,n sfera relaiilor de drept public, de drept economic ce indic intervenia masiv a statului n relaiile particularilor. Explicaia este de natur economic. c. Ele sunt bunuri fungibile, o fungicibilitate puin diferit de cea specific dreptului civil (unde bunul nu este individualizat). n materie, lucrul este individualizat prin nominalizarea titularului sau prin numr de ordine. Caracterul su fungibil este de ordin economic. Adic, titlurile reprezentative odat intrate n circuitul pieei speciale, prin mecanismele sale se transform n uniti de cont ce indic doar valoarea lor patrimonial, pierzndu-i individualitatea. Fenomenul se numete dematerializare. d. Valoarea mobiliar este un titlu de credit atipic. n negocierea valorilor mobiliare apare un fenomen curios. Valoarea mobiliar se nate prin incorporare, prin materializarea creanei, dar se valorific prin dematerializare, prin transformare n unitate de cont. Totui teoria dreptului arat c dreptul titularului nu se transorm ntrun drept de crean. Titularul rmne un acionar, un obligatar, iar dreptul su este exprimat abstract, ntr-o unitate de cont. Dreptul subiectiv al titularului are n continuare regimul unui drept real, tocmai pentru c valoarea mobiliar este un titlu de credit, bun mobil corporal, intrument de credit n circulaie. Dac nu am reine aceast calificare, valoarea mobiliar ar trebui considerat un drept de crean, ceea ce ar crea inconveniente (dup cum vom vedea). Formularea noastr pune n discuie ideea remateria lizrii care nu este reglementat. Considerm c la restituirea valorilor cei interesai pot solicita rematerializarea titlurilor lor.

100

3. Depozitarea i nregistrarea valorilor mobiliare A. Fiind destinate s circule pe o pia special organizat, n forme prestabilite aceste titluri nu sunt inute, de obicei n mna proprietarului. Ele sunt date n depozit unor subieci pregtii n a le pstra n conturi de depozit de titluri. Aceast formul creaz numai avantaje, dintre care cel mai important este simplificarea operaiunilor ce se reduc la nivelul unor nscrieri n cont. Evident un astfel de depozit se supune n principiu regulilor generale ale teroriei juridice a contului. Astfel: a. La nivelul subiecilor investitori legea permite formarea de societi de depozitare ce primesc n conturi activele fondurilor de investiii (societilor de investiii) i valorile dematerializate, dup o prealabil nregistrare ntr-un registru independent. Depozitarul conserv valoarea, o administreaz urmnd dispoziiile date de proprietar prin agenii si. Efectueaz operaii de compensare ntre conturile tuturor clienlilor si. Este un depozit comercial, obligatoriu, oneros, neregulat, necolectiv, continuu i public (pentru c depozitarul are obligaia s fac publice activele nete ale investitorilor) b. Cnd investitorul se nscrie s fac operaiuni la burs depoziul va fi delegat unei uniti de depozitare i compensare colectiv. Aceasta din urm devine delegatul pentru obligaiile depozitarului, delegantul (societatea de depozitare a investitorului). Investitorul delegatar rmne proprietarul valorii i raportul se regleaz dup regulile delegaiei. Legea indic acele societi (precum i alte stabilimente financiare) care au atribuii de compensare, de contare i subdepozitare prin delegare (custodie), agenii cunstode. Acest depozit precum i depozitul efectuat de SNCDDC ia din raiuni practice forma unui depozit n cont curent. Numai n acest mod se pot realiza decontrile valorilor pe seama unor teri. Realizarea obiectivului (compensarea, decontarea) nu se poate nfptui fr o prealabil dematerializare a titlului. ntregul sistem de depozite se transform ntr-o cas regional sau central, valoarea depersonalizndu-se, devenind cu adevrat un bun fungibil. Proprietarul pierde dreptul de dispoziie material asupra titlului, el deinnd doar dovada de depozitare care nu este o valoare mobiliar. Depozitul colectiv, n sistem de cont curent, pentru decontri pe seama terilor are o natur juridic special, ce nu se explic prin reglementri civile (chiar dac s-au fcut ncercri de al califica astfel s-a spus, spre exemplu, c deponenii ar fi coproprietari pe valorile depozitate). Un asemenea depozit pe care l creaz practica necesit un concept nou: titlul n cont curent (titlul unitate de cont). Juridic conceptul de proprietate este locuit cu conceptul de valoare; depozitul de titluri se transform n depozit de uniti de valoare; regulile acestui depozit sunt regulile conturilor. c. Nimic nu mpiedic pe cel ce deine titlu n forma materializat s i le pstreze n depozit, n aceast form. Asemenea depozit este voluntar, regulat. ntre deponent i depozitar se stabilete o relaie juridic fundamentat pe contractul de depozit comercial. B. Transferurile de proprietate pentru valorile mobiliare au o form de publicitate special diferit de publicitatea supus regulilor de drept comun.
101

a. Pentru titlurile de drept comun ce nu intr n regimul pieei organizate publicitatea transmisiunilor se face dup cum urmeaz: titlurile nominative sunt nscrise n registrele acionarilor inute de emitent (art.98 Legea 31/1990) publicitatea transferului titlurilor la purttor se nfptuiete prin tradiiune urmndu-se regulile de drept comun b. Titlurile ce vor intra n circuitul pieelor organizate se nregistreaz n registre independente organizate sub form de societi pe aciuni, dup ce n prealabil au fost dematerializate dup o procedur ce are ca scop eliminarea titlului n form material (evitarea unei dubluri de titlu reprezentativ pentru aceeai valoare). Dreptul dobnditorului este stabilit n toate cazurile prin nscriere n registru. Inscripia prezum proprietatea titularului nscris. Cel ce deine n baza unei nscrieri regulat fcute nu poate pierde dac se promoveaz mpotriva lui o aciune n revendicare. Este evident c nscrierea are i efect de opozabilitate. Fa de formularea legii se pune problema dac nscrierea nu are i efect constitutiv, analog cu ntabularea (transferul dreptului de proprietate este considerat efectuat numai n momentul n care se face nregistrarea). Exprimarea legii pare s indice un asemenea regim. Sistemul creeaz avantaje i dezavantaje dar pune numeroase probleme. Totui dobnditorul nu trebuie s fie preocupat de condiiile de valabilitate ale transmisiunii dreptului su. Conteaz mai puin pentru el c nstrintorul nu a fost titular i nu a putut s vnd. nscrierea va face dovada absolut a dreptului vnztorului. Concluzia vine n contradicie cu art.33 din L.52/1995. Cnd operaiunile se fac fr respectarea condiiilor de form operaiunea este nul; titularitatea nevalabil i fr efecte? ntr-o asemenea situaie nregistrarea l mai protejeaz pe dobnditorul de bun credin? Se poate invoca reaua credin ntr-o aciune n revendicare? Dup cum este formulat art.76 din L.52/1994 rspunsul nu poate fi dect afirmativ pentru c publicitaea furtului are efect analog notrii n cartea funciar.

III. Comerul cu valori mobiliare

1. Emiterea i plasarea titlului Fiecare titlu este creat dup reguli propri. Nici nu se poate altfel dat fiind modalitatea de definire a valorii mobiliare. Emitenii sunt de dou feluri: uniti nchise i uniti deschise. Primii emit i transmit ntr-un cerc restrnd pe o pia simpl, nedezvoltat, aciuni; ultimii intr ntr-un circuit mai larg organizat i-i plaseaz emisiunile pe o pia strict organizat (piaa primar); cnd un dobnditor i transmite valorile primite aceasta se realizeaz pe o pia secundar. Legislaia este foarte contradictorie n legtur cu definirea societilor nchise i deschise. ns reginul lor juridic este bine precizat de teorie. Societile deschise emit i plaseaz prin ofert public; o cerere adresat publicului pentru dobndire de valori; indirect se realizeaz o dirijare a capitalului privat, deinut n cantiti mici de un numr mare de persoane. Pericolul const n aceea c deintorii fondurilor, ru informai nu primesc dect un drept imaginar,
102

abstract, fragil, supus unor presiuni economice imediate. Legiuitorul prin instituirea unui regim sever dorete s protejeze pe investitor. 2. Noiunea de plasament Noiunea de plasament are un dublu neles: fie gsirea de eventuali subscriitori pentru emisiunile iniiale, activitatea oneroas i profesional, fr ca un astfel de intermediar s primeasc ordine de vnzare; fie de gsire de cumprtor nsoit de executarea vnzrii-cumprrii pe seama altuia. n primul sens considerm c plasamentul poate fi realizat de comerciani specializai (inclusiv de bnci) activitatea lor intrnd sub regimul juridic al contractului de prestri de servicii. n al doilea caz activitatea este monopolul societilor de valori mobiliare. Prin prisma acestei distincii putem nelege infraciunea prev. de art.114 din L.52/95: intermedierea de valori fr autorizare; oferirea de titluri emis prin ofert public la domiciliu, la locul de munc, n locuri publice de ctre persoane neautorizate. Ea (infraciunea) trebuie neleas ca un mijloc juridic de protecie a cumprtorilor, doritori s investeasc pe o pia ce trebuie s fie sigur. Infraciunea o nelegem ca fcnd parte din genul nelaciunii; prezint titlul ca valoare circulnd regulat, dei n realitate nu este aa; ns ceea ce este specific const n aceea c autorului nu trebuie s i se dovedeasc reaua credin; nu trebuie s se dovedeasc producerea unei pagube. Se pedepsete i cel ce cumpr i cel ce vinde, adic rspndirea de valori n condiii nepermise. 3. Publicitatea financiar Plasarea titlurilor presupune atragerea doritorilor pentru a le subscrie, pentru a le cumpra; legea romn este lacunar n a reglementa publicitatea, nct pentru nelegearea juridic a problemei suntem obligai s apeln la principii. Credem c este important ca informaia transmis s fie exact (numai aa piaa poate fi socotit transparent). Publicitatea mincinoas este interzis i poate fi socotit o form de participaie la svrirea infraciunii de nelciune n convenii. 4. Negocierea titlurilor a. ntelegem prin negociere cesiunea valorii mobiliare folosind un procedeu ce depinde de forma titlului. Pentru realizarea cesiunii nu este suficient acordul de voin al prilor ci este necesar nfptuirea i ndeplinirea unor forme de publicitate (pentru a o face opozabil tuturor); n dreptul comercial operaiunea trebuie s produc efecte i fa de teri. Titlurile nominative se transmit prin cesiune dup o prealabil nscriere n registrul emitenilor; titlurile la purttor rmase n mna proprietarului se transmit ca lucruri corporale prin tradiiune; cele depuse n conturi curente se transmit prin virament n cont. Vnzrile prin intermediar sunt efectuate la burs sau pe alte tipuri de piee i sunt cuprinse n ceea ce teoria numete monopolul agenilor de schimb, al societilor de valori mobiliare. Vnzrilor pe piee organizate li se opun cesiunile directe, ntre cedent i cesionar, care se cunosc i nu au nevoie s duc operaiunea lor pe o pia public. Cesiuni directe se pot face numai cu aciuni emise de o societate nchis. Bursa de
103

valori aa cum este reglementat nu admite o astfel de cesiune (dei exist o instruciune nr.4/1996 care nu este publicat). Activitatea economic precupune i alte mutaii patrimoniale n folosul sau n detrimentul unor proprietari de valori mobiliare (succesiuni, fuziuni, etc). Ele urmeaz regulile de drept comun ns transferul proprietii nu se realizeaz dect prin nregistrare (art.11, ord. nr.24/1996 al pre. CNVM pentru aprobarea regulamentului nr. 13/1996 privind funcionarea unui registru independent autorizat). b. Obligaiile vnztorului. Vnztorul de valori mobiliare, ca orice vnztor are dubla obligaie de a livra bunul vndut i s garanteze pentru vicii ascunse. Livrarea presupune individualizarea titlului; trebuie s se in seama c, de cele mai multe ori, titlurile sunt n mna intermediarilor, ce le in la dispoziia cumprtorului; intermediarii sunt detentori precari i au obligaia de a individualiza titlurile prin numrul de ordine. Problema capt importan n caz de faliment al intermediarului, cnd proprietarul poate revendica mpotriva creditorilor bunurile sale. Situaia se complic atunci cnd titlurile sunt n depozite colective. Acest caz individualizarea nu poate fi realizat dect ca o individualizare de bunuri fungibile. Exist deosebire ntre un cont curent bancar i un cont curent de valori mobiliare n depozit colectiv. n acest ultim caz avem un proprietar, titular de drepturi reale i nu a unor drepturi de creane. Proprietarul poate revendica mpotriva creditorilor bunurile sale, lucru imposibil dac ar fi fost titularul unui drept de crean. n ce privete viciile ascunse este de reinut c intermediarul are obligaia s verifice starea titlului: material, dac este cazul, sau juridic. Intermediarul rspunde i el pentru aceste vicii (o rspundere mai sever dect n dreptul comun); aceast rspundere are la origine conduita sa delictual n timpul derulrii unei operaiuni. ndeplinirea sarcinilor impus de norm i declararea dttorului de ordin nltur rspunderea intermediarului (art.76 L.52/1995). 5. Drepturile titularului de valori mobiliare Valoarea mobiliar fiind un titlu de credit, o incorporare a unei creane pe un document, exerciiul drepturilor presupune deinerea material a acesteia. Pentru c drepturile de crean incorporate sunt foarte variate i exerciiul prerogativelor titularului pune n discuie n ce msur i cum anume documentul poate fi folosit pentru obinerea avantajelor pe care le presupune. Putem observa, totui urmtoarele: a. Dreptul titularului unei valori mobiliare este un drept real, privativ, de proprietate. Titlul este instrumentul juridic fr de care dreptul nu poate fi exercitat. De asemenea posesia prin sine sau prin altul este indispensabil. Rezult c valorile mobiliare pot fi urmrite prin aciuni n revendicare; totodat pot fi gajate i urmrite mobiliar (nu prin poprire). b. Pierderea, distrugerea, dispariia titlului presupune obligatoriu proceduri de reconstituire (amortizare). Lipsa titlului, lipsa posesiei sale, nseamn neputina exercitrii prerogativelor. c. Posesia titlului prezum proprietatea, iar n cazul titlurilor nominative, mandatul pentru exercitarea drepturilor. d. Cum titlurile sunt date n depozit, depozitarul, oricare ar fi el, elibereaz deponentului un document, dovad a depozitului i implicit a dreptului de a dispune juridic (deobicei documentul este numit cupon). Cuponul nu este o valoare mobiliar dar servete la dovedirea dreptului i, indirect, la exerciiul dreptului. Totui poate fi
104

considerat un titlu la purttor care va putea fi cedat prin tradiiune. Drepturile patrimoniale ale posesorului cuponului sunt prescriptibile. e. Titularul are dreptul s i se restituie capitalul investit, la scaden. f. Debitorul nu poate, din raiuni practice s presteze serviciile la care s-a obligat la sediul social. n acest caz, domiciliaz valorile; ncredineaz ndeplinirea acestor sarcini unei instituii adecvate, deobicei bncilor. Domiciliatarul este un delegat imperfect al debitorului.

IV. Comerul prin bursa de valori i pe piee organizate

1. Ordinul de burs Piaa valorilor mobiliare se constituie sub dou forme: la burs i la ghieu. Schema este simpl: proprietarul d ordin intermediarului care face vnzarea sau cumprarea valorii mobiliare. Se poate concepe i formula n care operaiile de vnzare cumprare se fac n nume propriu de ctre intermediari. Ordinul de burs este un mandat dat unui agent de schimb de ctre un client pentru a cumpra sau vinde un titlu determinat. Ordinul este obligatoriu, nu poate fi refuzat. El se poate da direct sau prin mandatar. El presupune capacitatea deplin i consinamntul valabil al celui ce-l emite. Se admite s se invoce, n anumite faze asemenea excepii. Forma ordinului depinde de natura operaiunii ce urmeaz a se executa. Agentul de schimb poate cere garanii de executare, sub forma remiterii titlurilor sau depunerii de fonduri n prealabil pentru operaiunile de execuie imediat. 2. Intermediarii Este specific operaiunilor cu valori mobiliare ca acestea s se deruleze n cvasitotalitatea lor prin intermediari (denumii ntr-un termen general ageni de schimb). Ei sunt persoane specializate s fac aceste activiti i dispun de logistica i informaia necesar. n sistemul romnesc intermedierea se face numai de persoane autorizate. Autorizarea se d numai persoanelor juridice, societi de valori mobiliare. Ele (societile) au calitatea de comerciant ce face operaiuni de intermediere astfel cum activitatea este definit de lege (art.34 Legea 52/1995). Intermediarii nu sunt purttori de autoritate chiar dac au regim de uniti de interes public (nu pot refuza primirea vreunui ordin). Intermediarii recunoscui pot aprea n dubl postur: intermediari comisionari, cnd fac operaiuni n nume propriu dar pe seama dttorului de ordin. Relaia lor juridic se regleaz dup regulile contractului de comision, ce presupune clauza special dell credere, clauz implicit (comisionarul garanteaz solvabilitatea clientului su, adic , n spe, livrarea titlului sau plata preului). intermediari operatori n nume propiu, cnd vnd, cumpr sau schimb pe cont i pe risc propriu. Sistemul romnesc permite cumularea celor dou ipostaze. Cnd ns se fac operaiuni n nume propriu, nti trebuie s se execute ordinele clienilor i abia pe urm s fac afaceri pe risc propriu.
105

Societile de intermediere desfoar activitatea efectiv prin persoane fizice, ageni de valori mobiliare, autorizai care au poziia unor prepui, fie angajai, fie mandatari. Relaiile lor juridice (ntre intermediari i prepui) sunt supuse reglementrilor contractului de munc sau de mandat, dup caz. n consecin agenii nu pot face operaiuni n nume propriu. Ei execut cele ce li se ordon avnd obligaii de diligen sau de rezultat, dup caz, n funcie de ordinul primit. 3. Situaii juridice ce pot s apar n activitatea curent toate ordinele sunt aduse pe pia. Fiecare agent caut un confrate pentru a realiza operaiunea. Dar un intermediar poate primi i ordine n sens contrar. El poate s opun cele dou ordine fr s trateze cu un altul, fcnd operaiuni cu sine nsui. Pentru a proteja clienii, operaiunea trebuie ns nregistrat i decontat la cursul din momentul operrii. Cnd ordinul este executat agentul trimite dttorului de ordin un aviz de execuie, document scris. Avizul, de obicei nu se semneaz pentru c se execut mecanic sau electronic, ns dttorul de ordin poate cere borderouri semnate de agent cu operaiile fcute. Aceste documente nesemnate au valoarea unor registre comerciale; dac sunt semnate devin acte sub semntur privat ce se opun agentului. Avizul neprotestat prezum c operaia a fost executat conform ordinului. n caz de dezacord clientul trebuie s adreseze imediat contestaia la burs, pentru a se permite intermediarului s execute operaia contestat n sens invers. Pentru valorile nscrise n conturi curente livrarea valorilor se face prin ordine de virament n conturile deschise la instituiile de depozit colectiv. n practic, n raporturile dintre intermediari reglrile se fac prin compensaie, att n ce privete valorile individualizate ct i n ce privete valorile nscrise la cote oficiale la burs. n relaia client-agent de schimb execuia se face fie prin tradiiune titlului, cnd e cazul, fie prin nscrierea n contul clientului. 4. Secretul profesional Intermediarii i agenii lor trebuie d respecte secretul profesional. Informaiile ce le dein au valoare economic i nu pot fi aduse la cunotina oricui. Nerespectarea secretului profesional poate atrage o rspundere civil delictual. Se poate discuta dac informaia ce trebuie inut secret poate fi socotit un bun i dac asupra acestuia se poate exercita un drept real, de proprietate. Teoria modern a drepturilor reale tinde s fac asemenea evaluri. Dac am accepta o asemenea idee ar rezulta c fapta de a dispune neconform de informaia confidenial ar atrage o rspundere penal (abuz de ncredere).

V. Proba operaiunilor
Derularea unor operaiuni att de complexe de obicei n form electronic opresupune un circuit precis de documente contabile, ce apoi vor constitui suport probator pentru prile interesate: ntre client i intermediar, indiferent de forma de intermediere, ntre intermediar i agenii si, ntre compartimentele firmelor de intermediere, ntre acestea din urm, compartimentele de depozitare, nregistrare i ale bursei (back-offices)
106

n concluzie n spatele fiecrei operaiuni se afl un drum lung al documentelor. Problemele ce se ridic sunt de obicei de natur tehnic: adic documentele nu se pot face n ritmul derulrii operaiunilor. Esena funcionrii juridice a sistemului const n aceea c operaiunile sunt listate la o imprimant i pstrate scriptic n eviden. Este recomandabil i posibil ca clienii s cear subscrierea documentelor de ctre subiecii participani la operaiuni, prin reprezentai statutari sau prepui. n acest caz documentele de eviden devin acte sub semntur privat Documentele nesubscrise au regimul juridic al registrelor comerciale. Este esenial ca eventualele greeli s se descopere nainte de nchiderea ciclului de operaiuni pentru a putea fi corectate. Responsabilitile pentru pagubele suferite i culpe se stabilesc n raport de normele impuse n regulamentele de derulare a pieei. Altfel spus, operaiunile se deruleaz printr-un sistem electronic care, tot el creaz un sistem scriptic paralel, ce va putea servi ca mijloc de prob n caz de conflict.

107