Sunteți pe pagina 1din 740

Romani

,Ceice primesc, in toat plintatea, harul i darul neprihnirii, vor


domni in viat prin acel unul singur, care este Isus Hristos'`
(Romani 5.17)
























Editura Logos, 1999


Edi[ia a doua varianta ,online
ISBN 973-9212-07-7
Toate drepturile rezervate.

Aceast versiune nu con[ine imagini grafice. Pentru varianta complet, pute[i cumpra
cartea la urmatoarea adres:

Biserica Baptist Nr. 1, Cluj (Mnstur)
Str. Osptriei nr. 10,
3400, Cluj-Napoca
Tel. & Eax. 064-42.50.51
Cont nr. 251101030836 CEC Cluj

sau la email:

cartiib-ro.org



www.IB-RO.org








Istoria Binecuvntrii

Anul JII de studiu





Sfintii Celui Prea Inalt vor primi imprtia i vor stpini in
veci, din venicie in venicie

Dar pn atunci,


mpr[ia vesnic si nevzut a lui Dumnezeu
descinde n realitatea concret de zi cu zi doar dac
printre noi se gseste cineva gata s accepte ca voia
lui Dumnezeu s se fac n via[a lui cu orice pre[.

5
PROGRAMA DE STUDIU BIBLIC

Romani 1:1-17 Evanghelia lui Hristos
Romani 1:1-15 Rdcinile vechi-testamentale ale Evangheliei
Evanghelia lui Hristos a fost propovduit mai nainte, prin proroci, n Sfintele
Scripturi, deci tiparele ei trebuie s fi fost descoperite n Vechiul Testament.
Romani 1:16-17 O neprihnire care vine prin credint i care duce la credint
Evanghelia lui Hristos ,este puterea lui Dumnezeu pentru mntuirea fiecruia care
crede. deoarece n ea este descoperit o neprihnire, pe care o d Dumnezeu, prin
credin[ si care duce la credin[ (1:16-17).
Romani 1:18-3:20
Mnia lui Dumnezeu
sau din ce trebuie s fim mintuiti
Romani 1:18-32 Obiectul, cau:a i modalitatea descoperirii miniei lui Dumne:eu
,Mnia lui Dumnezeu se descopere din cer mpotriva oricrei necinstiri a lui
Dumnezeu si mpotriva oricrei nelegiuiri a oamenilor (1:18) prin faptul c
Dumnezeu i las pe acestia n voia min[ii lor blestemate.
Romani 2:1-3:8 Judecata lui Dumne:eu este potrivit cu adevrul
Dumnezeu ,va da via[a vecinic celor ce, prin struin[a n bine, caut slava, cinstea si
nemurirea; si va da mnie si urgie celor ce, din duh de glceav, se mpotrivesc
adevrului si ascult de nelegiuire (2:7-8).
Romani 3:9-20 Conditia uman in fata Judectii
Iudei si greci, sntem deopotriv sub pcat, si, astfel, n urma judec[ii lui Dumnezeu,
,nimeni nu va fi socotit neprihnit naintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege
vine cunostin[a deplin a pcatului (3:20).
Romani 3:21-5:21
Puterea lui Dumnezeu pentru mntuire
sau cum sintem mintuiti
Romani 3:21-31 Neprihnirea dat de Dumne:eu
,Dar acum s-a artat o neprihnire. dat de Dumnezeu, care vine prin credin[a n
Isus Hristos, pentru to[i si peste to[i cei ce cred n El. Cci to[i au pctuit, si snt
lipsi[i de slava lui Dumnezeu (3:21-23).
Romani 4:1-25 Neprihnirea prin credint i Jechiul Testament
Din moment ce Avram si David au fost socoti[i neprihni[i prin credin[, nseamn c
acest concept este n miezul planului de mntuire descoperit n scrierile Vechiului
Testament.
Romani 5:1-11 Conclu:ii privind neprihnirea dat de Dumne:eu
Eiind socoti[i neprihni[i prin credin[a n Isus Hristos, ne bucurm n ndejdea slavei
lui Dumnezeu, ,cci, dac atunci cnd eram vrjmasi, am fost mpca[i cu Dumnezeu,
prin moartea Eiului Su, cu mult mai mult acum, cnd sntem mpca[i cu El, vom fi
mntui[i prin via[a Lui (5:10).
Romani 5:12-21 Principiul repre:entrii in moarte i in viat
,Dac. prin gresala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult
ceice primesc, n toat plintatea, harul si darul neprihnirii, vor domni n via[ prin
acel unul singur, care este Isus Hristos! (5:17).
Romani 6:1-7:24
Creytinul yi Legea
sau cum trebuie definit mintuirea
Romani 6:1-14 Ce inseamn a crede in Hristos?
Harul si pcatul snt realit[i incompatibile de aceea, a crede n Isus Hristos
nseamn a dezbrca toate lucrurile pentru care Isus Hristos a murit si a mbrca toate
lucrurile pentru care El trieste.
Romani 6:15-23 Ce inseamn a nu fi sub Lege?
,Nu sti[i c, dac v da[i robi cuiva, ca s-l asculta[i, snte[i robii aceluia de care
asculta[i, fie c este vorba de pcat, care duce la moarte, fie c este vorba de
ascultare, care duce la neprihnire? (6:16). Deci, a nu fi sub Lege nu nseamn
nicidecum a fi liber s calci Legea.
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


6


Romani 7:1-6 Cretinul i Legea
Deoarece, atta vreme ct i trieste brbatul, ,femeia mritat este legat prin Lege
de brbatul ei (7:2) si deoarece ,brbatul nostru Satan nu moare, doar prin
moartea lui Hristos, atribuit nou, a fost posibil eliberarea noastr de sub acuzarea
Legii si unirea noastr cu Hristos.
Romani 7:7-13 Pcatul i Legea
Deoarece puterea pcatului este nssi Legea lui Dumnezeu, Dumnezeu a trebuit s-Si
plteasc Siesi pre[ul rscumprrii noastre.
Romani 7:14-24 Firea pminteasc i pcatul
Atunci cnd pcatul a ridicat un zid de despr[ire ntre noi si Dumnezeu, rmasi
singuri n fa[a pcatului, sntem birui[i si stpni[i de el, fr putin[ de a ne mpotrivi
lui.
Romani 7:25-8:39
Creytinul yi Duhul
sau ce yanse avem s rmnem n mntuire
Romani 7:25-8:11 ,Multmiri fie aduse lui Dumne:eu, prin Isus Hristos, Domnul nostru'`
Pentru c nici o mpr[ie dezbinat mpotriva ei nssi nu poate dinui, atunci cnd,
din pricina pcatului nemrturisit, Legea lui Dumnezeu este mpotriva noastr, Duhul
lui Dumnezeu pstreaz deschis pentru noi doar ,serviciul de urgen[ al dovedirii
vinov[iei noastre, pentru a ne aduce astfel sub Crucea lui Hristos si n fa[a scaunului
ndurrii Marelui nostru Preot.
Romani 8:12-27 Cretinul i Duhul Sfint
Cine trieste dup ndemnurile firii pmntesti va muri, dar acela care, prin Duhul,
face s moar faptele trupului va tri, cci doar aceia snt fii ai lui Dumnezeu care snt
cluzi[i de Duhul lui Dumnezeu.
Romani 8:28-39 Garantia credincioiei lui Dumne:eu
Dumnezeu, ,care n-a cru[at nici chiar pe Eiul Su, ci L-a dat pentru noi to[i (8:32),
va desvrsi, cu siguran[, chipul Eiului Su n noi, fcnd ca toate lucrurile s lucreze
mpreun spre acest cel mai mare bine al nostru.
Romani 9:1-11:36
Nu te ngmfa dar, ci teme-te!
sau pericolul care amenint relatia cu Dumne:eu
Romani 9:1-11:36
Avertismentul este parte a Evangheliei lui Hristos
Ramurile firesti ,au fost tiate din pricina necredin[ei lor, si tu stai n picioare prin
credin[: Nu te ngmfa dar, ci teme-te! Cci dac n-a cru[at Dumnezeu ramurile
firesti, nu te va cru[a nici pe tine (11:20-21).
Romani 9:1-33 Jase pentru dou intrebuintri i vase pentru dou destine
Din perspectiva desfsurrii istorice a planului lui Dumnezeu, exist o alegere la
slujire, si una la mntuire, ambele fcndu-se n baza Cuvntului suveran al lui
Dumnezeu.
Romani 10:1-21 Cum se aleg vasele miniei de vasele indurrii?
,Dac mrturisesti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, si dac crezi n inima ta c
Dumnezeu L-a nviat din mor[i, vei fi mntuit. Eiindc oricine va chema Numele
Domnului, va fi mntuit (10:9, 13).
Romani 11:1-24 Ce s-a intimplat cu Israel?
Israeli[ii nu s-au poticnit ca s cad, ,ci, prin alunecarea lor, s-a fcut cu putin[
mntuirea neamurilor, ca s fac pe Israel gelos.
Romani 11:25-32 Se va lua sau nu se va lua harul de la neamuri?
S asteptm si s grbim intrarea numrului deplin al neamurilor, cci dac lepdarea
iudeilor ,a adus mpcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, dect via[ din mor[i
(11:15)!
Romani 11:33-36 Din El, prin El i pentru El sint toate lucrurile
,O, adncul bog[iei, n[elepciunii si stiin[ei lui Dumnezeu! Ct de neptrunse snt
judec[ile Lui, si ct de nen[elese snt cile Lui!. Din El, prin El si pentru El snt
toate lucrurile. A Lui s fie slava n veci! Amin (11:33-36).

Prefat


7


Romani 12:1-15:13
Ce nseamn ,ascultarea credin(ei
sau scopul cu care am fost mintuiti
Romani 12:1-21 Mrturisirea domniei lui Hristos impune totala noastr dedicare fat de
El
A-L mrturisi pe Hristos ca Domn nseamn a ne supune voii Lui,
slujind mpreun cu El si ca El, lsnd n seama Lui rezolvarea tuturor
nemultumirilor noastre.
Romani 13:1-14 Ornduirea stpnirilor este responsabilitatea lui Dumnezeu, nu a noastr
Ne vom pstra focalizarea n slujire doar atunci cnd vom n[elege c datoria noastr
este s ne rnduim via[a dup voia lui Dumnezeu, iar responsabilitatea lui Dumnezeu
este s ornduiasc stpnirile.
Romani 14:1-12 Nici unul dintre noi nu triete pentru sine
n domeniul prerilor ndoielnice, ni se cere acceptare, nu judecat sau dispre[,
deoarece, fiind ai Domnului, nici unul dintre noi nu trieste pentru sine si nici unul
dintre noi nu moare pentru sine.
Romani 14:13-23 Atentie, pentru fratele tu a murit Hristos'
Pentru c ,tot ce nu vine din ncredin[are, e pcat (14:23), ,noi cari sntem tari,
sntem datori s rbdm slbiciunile celor slabi (15:1), veghind s nu nimicim, prin
libertatea noastr, pe fratele nostru, pentru care a murit Hristos.
Romani 15:1-13 Cei tari sint datori s rabde slbiciunile celor slabi
,Primi[i-v unii pe al[ii, cum v-a primit si pe voi Hristos, spre slava lui Dumnezeu
(15:7).
Romani 15:14-33 Apostolul yi planurile lui
Romani 15:14-33 Slujitorul lui Isus Hristos ntre neamuri
,Eu mi mplinesc cu scumptate slujba Evangheliei lui Dumnezeu, pentruca
Neamurile s-I fie o jertf bine primit, sfin[it de Duhul Sfnt (15:16).
Romani 1:1-27 Urri de sntate
Romani 1:1-27 ,ntelepti n ce priveste binele, si prosti n ce priveste rul (16:19)
Biserica lui Hristos trebuie privit ca o [estur de rela[ii, n care am fost aseza[i ca s
fim mdulare unii altora, n vederea promovrii mpr[iei lui Dumnezeu n noi si n
jurul nostru.

O retrospectiv asupra crjii
Romani 1:1-11:3 Conceptele care deIinesc Evanghelia lui Hristos
Robia pcatului si consecin[ele lui (1:18-3:20), neprihnirea dat de Dumnezeu (3:21-
5:21), crestinul si Legea (6:1-7:24), crestinul si Duhul (7:25-8:39) si pericolul tierii
din mslin (9:1-11:36).
Romani 12:1-1:27 Doar ascultarea dovedeste prezenta credintei mntuitoare
Datoria noastr este s veghem ca, n toate domeniile vie[ii, credin[a noastr s se
materializeze n mplinirea voii lui Dumnezeu, lsnd n seama lui Dumnezeu att
schimbarea stpnirilor, ct si schimbarea convingerilor oamenilor.
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


8



Prefa|

Pentru aceia care realizeaz c, n programul de fa[, studiul Epistolei ctre romani se
ntinde pe o perioad de sapte luni, drumul li se va prea lung si anevoios. Nu tgduim
lucrul acesta. Dar atragem aten[ia si asupra faptului c, fiind la sfrsitul celor sapte ani de
studiu n programul ,Istoria Binecuvntrii, a sosit timpul verificrii multor concepte
teologice cu care ne-am frmntat de-a lungul acestor ani:

anul I cum intrm in relatia cu Dumne:eu,
anul II cum trim in pre:enta unui Dumne:eu sfint,
anul III care sint conditiile conlucrrii cu un astfel de Dumne:eu,
anul IV care sint pericolele care amenint relatia cu Dumne:eu,
anul V care este solutia evitrii acestui pericol,
anul VI Dumne:eu ne-a pregtit scaunul de domnie al Fiului Su,
si:
anul VII Imprtia venic i nev:ut a lui Dumne:eu descinde in
contextul vietii de :i cu :i doar dac printre noi se gsete
cineva ca s fac voia lui Dumne:eu cu orice pret.

Con[inutul tematic al celor sapte ani de studiu se adun n jurul doctrinei mntuirii, definit
n toat complexitatea ei. Tocmai de aceea, n tot Noul Testament, nu este o carte mai
potrivit dect Epistola ctre romani pentru a verifica concluziile noastre de pn acum. O
dat ce am n[eles acest adevr, drumul nu ni se va mai prea prea lung. Dimpotriv! El va
constitui o extraordinar provocare pentru to[i aceia care au priceput c n[elegerea cilor
Domnului este vital pentru sntatea noastr spiritual.
1


Eaptul c studiem cartea Romani la sfrsitul, nu la nceputul programului de studiu
constituie un avantaj mare. Pentru c, pn n prezent, am parcurs mpreun peste douzeci
de cr[i, putem aduce la deslusirea n[elesului Epistolei ctre romani tot ceea ce am studiat.
Dup cum vom vedea n paginile care urmeaz, ipoteza cu care plecm la drum n studierea
cr[ii Romani este c, prin via[a si lucrarea Lui, Isus Hristos a venit s umple un tipar
vechi-testamental. Descoperirea rdcinilor vechi-testamentale ale Evangheliei lui Hristos
constituie un factor de stabilitate n n[elegerea Evangheliei. Poate c, n compara[ie cu
celelalte comentarii pe Romani,
2
tocmai ncercarea de a identifica rdcinile vechi-
testamentale ale Evangheliei constituie noutatea abordrii si folosul scrierii acestui volum.

Un alt element asupra cruia trebuie s atragem aten[ia nc dintru nceput este c imediat
dup Romani 8:39 am inserat n program studierea cr[ii Eclesiastul. n Romani 8:28-29,
Pavel precizeaz faptul c Dumnezeu ne-a predestinat la a ne face ,asemenea chipului
Eiului Su, pentru ca El s fie cel nti nscut dintre mai mul[i fra[i (29). Cartea Eclesiastul
coboar cu noi n sfera desertciunii, pentru a ne explica cum ciopleste Dumnezeu, prin ea,

1
Vezi Evrei 3:10.
2
Vezi lista bibliografic din volumul de fa[.
Prefat


9

chipul Eiului Su n noi. Dup cum vom vedea, Dumnezeu ne-a nchis n sfera desertciunii
si ne oblig s ne nvrtim prin bucla ei. Atunci cnd cineva si-a adus aminte de Ectorul
lui n tinere[ea lui, umblarea prin bucla desertciunii este rscumprat si, n urma ei, se va
aduna n el chipul lui Hristos. Dup cum ne spune si Domnul Isus ,Si ce ar folosi unui
om s cstige toat lumea, dac si-ar pierde sufletul? Sau, ce ar da un om n schimb pentru
sufletul su? (Mat. 16:26) , conteaz nu ceea ce adunm din sfera desertciunii, ci ceea
ce se adun n noi n urma umblrii noastre prin ea. Atunci cnd se rupe funia de argint si
cnd [rna se ntoarce n pmnt cum era, iar duhul se duce la Dumnezeu care l-a dat, duhul
nostru duce cu el toat informa[ia pe care a adunat-o n urma umblrii prin sfera
desertciunii. Singura ra[iune a acestei peregrinri este modelarea noastr ntru chipul si
asemnarea Eiului lui Dumnezeu.

Dup dou luni de colindat prin sfera desertciunii alturi de Eclesiastul, ne vom ntoarce
n Romani 9-16, pentru a fi confrunta[i cu aten[ionarea din capitolele 9-11 si cu provocarea
din partea aplicativ a epistolei (cap. 12-15), bucurndu-ne, n acelasi timp, de rentlnirea
cu apostolul si cu apostolia lui din capitolul 16.

Desi dac lum n considerare si paranteza pe Eclesiastul vorbim de un drum de nou
luni de studiu, ncurajarea noastr este c merit pltit pre[ul, mai ales atunci cnd sntem
convinsi de adevrul cuvintelor Domnului Isus: ,Via[a vecinic este aceasta: s Te
cunoasc pe Tine, singurul Dumnezeu adevrat, si pe Isus Hristos, pe care L-ai trimes Tu
(Ioan 17:3).

Doresc s aduc pe aceast cale mul[umiri tuturor acelora care au contribuit la scrierea,
editarea si tiprirea acestui volum.

Mul[umesc Bisericii din Iris, care simte alturi de mine durerile nasterii fiecrei cr[i.
ntlnirea sptmnal cu fra[ii mei din Iris constituie pentru mine provocarea major n a
m disciplina n studierea Scripturii.

Mul[umesc apoi tinerilor de luni seara. Este adevrat c un oras universitar cum este Clujul
ar putea fi asemnat cu o imens us rotativ prin care intr si ies to[i cei care vin s
studieze n Cluj. Desi vorbesc despre ,tinerii de luni seara, compozi[ia grupului se
schimb de la un an la altul, chiar dac numrul rmne acelasi. Eoamea lor dup Cuvnt
strneste foame si n mine.

Mul[umesc apoi altor sute de fra[i ai mei din toat [ara. Dac Biserica din Iris si grupul de
luni seara m oblig s studiez Scriptura, fra[ii mei din [ar si hotrrea lor de a veni pe
urmele bisericilor din Cluj n programul de studiu biblic m oblig s scriu. Er ei, aceste
volume nu s-ar fi nscut, mai ales c scrisul este o munc anevoioas. Porni[i mpreun pe
drumul cunoasterii lui Dumnezeu, ei m-au ajutat mai mult dect am reusit s-i ajut eu. De
aceea, le mul[umesc.

Mul[umesc Anei Rudolf pentru ceasurile, zilele si lunile petrecute rsfoind si recitind
aceste pagini. Mul[umesc Cameliei Popa pentru designul coper[ii. Mul[umesc lui Adrian
Pastor pentru formatarea si tiprirea acestor pagini, iar Deliei Vuscan si lui Olimpiu Benea
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


10


pentru efortul deosebit de a [ine legtura cu to[i cei din [ar si de a face ca aceste pagini s
ajung la timp n minile lor.

Mai presus de toate, mul[umesc lui Dumnezeu pentru familia mea, care, dup cei sapte ani
pe care i-am petrecut mai mult n fa[a computerului dect cu ea, m sus[ine si m
ncurajeaz n continuare.

Mul[umesc lui Dumnezeu pentru toate adevrurile pe care le-a luminat naintea ochilor mei
n timpul studierii acestei epistole, si-L rog ca, asa cum m-a mbog[it pe mine, s-o fac cu
to[i cei care se vor ncumeta s porneasc pe drumul studierii Epistolei lui Pavel ctre
romani.


11



Introducere
Ateptri cu care venim la studierea Epistolei ctre romani

Ne aflm la sfrsitul celui de-al saptelea an de studiu din programul Istoria Binecuvintrii.
Am parcurs mpreun peste douzeci de cr[i din Scriptur. Eiecare carte studiat a adugat
noi dimensiuni la cunoasterea lui Dumnezeu, dar a ridicat si noi ntrebri. La unele am
rspuns, la altele nu. Valul de ntrebri a nceput, practic, cu anul al IV-lea de studiu,
3
mai
precis n cartea Numeri. La Cades-Barnea s-a ntmplat o tragedie, care a rmas ca punct de
reper pentru ntreaga istorie viitoare. Cel pu[in dou dintre cr[ile Noului Testament snt
construite n jurul acestei tragedii: Evrei si 1 Corinteni. Dac la vremea respectiv am
intitulat anul de studiu: ,Pericole care ne amenint preotia, acum i-am putea da un titlu
mai ndrzne[: ,Pericole care ne amenint relatia cu Dumne:eu. n Numeri, am descoperit
conceptul ,pcatului cu voia (vezi Num. 15:30-31), concept care este reluat n cartea
Evrei n aceeasi termeni (vezi Evrei 10:19-31) si pe care l gsim si n alte cr[i din Noul
Testament, dar sub o alt denumire. n evanghelii, de pild, se vorbeste despre ,hula
mpotriva Duhului Sfnt (vezi Mat. 12:30-31; Marcu 3:28-29 si Luca 12:10), iar n 1 Ioan,
despre ,pcatul care duce la moarte (5:16-18). Descoperirea acestui concept ne-a obligat
s punem ntrebri serioase cu privire la definirea doctrinei mntuirii. n anul V de studiu,
am pus n cntar problema rela[iei dintre credinciosia lui Dumnezeu si credinciosia noastr
si am ajuns la concluzia c cel care nu rspunde cu credinciosie la credinciosia lui
Dumnezeu nu se va bucura de mplinirea promisiunilor lui Dumnezeu (vezi Ios. 1:1-9; Jud.
2:1-5; Hag. 1:2-11; Evrei 3:6-15; 6:4-6; 10:19-31 etc.).

O dat ce am n[eles c Dumnezeu asteapt rspunsul credinciosiei noastre la credinciosia
Lui, am avut curajul s admitem si faptul c, de pild, naterea din nou nu este totuna cu
mintuirea sufletelor noastre (vezi 1 Petru 1:3-9), pentru c Dumnezeu ne-a ales ,prin
sfin[irea lucrat de Duhul (1:2, s.n.), si nu la sfin[irea aceasta. Deci procesul sfin[irii nu
este op[ional, ci obligatoriu (vezi Evrei 12:12-14). Aceasta nseamn c mntuirea nu este
garantat de intrarea pe poart. Intrarea pe poart trebuie s fie urmat de umblarea pe
cale, Isus Hristos fiind att ,poarta, ct si ,calea. Mntuirea trebuie definit att printr-o
scriere a numelor noastre n Ceruri,
4
ct si prin pstrarea lor n cartea vie[ii Mielului.
5

Mostenirea vie[ii vesnice, a spus Domnul Isus, este posibil prin ascultarea de Cuvntul lui
Dumnezeu (vezi Luca 10:25-37), deoarece cadrul legal al rela[iei cu Dumnezeu este definit
n spa[iul Legii (vezi Exod 19:4-6), nu n spa[iul Cortului ntlnirii adic men[inerea
rela[iei cu Dumnezeu si bucuria noastr de aceast rela[ie este posibil prin ascultarea
noastr de Cuvntul lui Dumnezeu, nu prin ritualurile religioase. Cnd ascultarea este

3
Abia dup ce am studiat vreo zece cr[i din Scriptur Deuteronom, Isaia, Ioan, Psalmii regal-mesianici, Exod,
Levitic, Efeseni, Psalmii cu context istoric dat, Genesa, Faptele Apostolilor, Apocalipsa si Psalmii imprtiei , am
nceput s ntrezrim tiparele mari ale ,cilor Domnului, n lumina crora am putut pune ntrebri cu privire la
tiparele n care ne era turnat teologia.
4
Vezi Luca 10:17-24.
5
Vezi Apocalipsa 3:1-6.
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


12


nlocuit cu ritualul, Templul se transform ntr-o pester de tlhari.
6
,Copilasilor ne
spune Ioan , v scriu aceste lucruri, ca s nu pctui[i, adic s tri[i n ascultare de
Dumnezeu. Acesta este aspectul normativ al vie[ii crestine. ,Dar dac cineva a pctuit,
avem la Tatl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihnit. El este jertfa de ispsire pentru
pcatele noastre; si nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale ntregei lumi. Si prin aceasta
stim c l cunoastem continu Ioan , dac pzim poruncile Lui. Cine zice: l
cunosc, si nu pzeste poruncile Lui, este un mincinos, si adevrul nu este n el. Dar cine
pzeste Cuvntul Lui, n el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desvrsit; prin aceasta stim c
sntem n El. Cine zice c rmne n El, trebuie s triasc si el cum a trit Isus (1 Ioan
2:1-6), adic fcnd din mplinirea voii lui Dumnezeu mncarea lui de zi cu zi.

Siguranta mintuirii este un concept care vizeaz prezentul, pentru c n prezent se dau toate
btliile spirituale. Petru, de pild, vorbeste despre nasterea din nou ca despre o realitate
trecut si terminat: ,Dumnezeu. ne-a nscut din nou, prin nvierea lui Isus Hristos din
mor[i (1 Petru 1:3, s.n.). Iar mostenirea ne este pstrat n ceruri de Dumnezeu, deci nu
avem de ce s ne frmntm cu privire la siguran[a ei. Dar, desi am fost nscu[i din nou la o
ndejde vie si la o mostenire nestriccioas si nentinat, care nu se poate vesteji si care
este pstrat n ceruri pentru noi, potrivnicul nostru, diavolul, continu s dea trcoale ca un
leu, cutnd pe cine s nghit, iar nou ni se cere s ne mpotrivim lui tari n credin[ (vezi
1 Petru 5:8-9). Desi ne-am fcut prtasi lui Hristos prin credin[, noi continum s avem de
luptat nu ,mpotriva crnii si sngelui, ci mpotriva cpeteniilor, mpotriva domniilor,
mpotriva stpnitorilor ntunericului acestui veac, mpotriva duhurilor rut[ii cari snt n
locurile ceresti (Efes. 6:12), de aceea, sntem chema[i s mbrcm toat armura lui
Dumnezeu, ca s putem [ine piept uneltirilor celui ru (vezi 6:10-17). Iar Petru ne spune c
n aceast lupt spiritual noi sntem pzi[i de puterea lui Dumnezeu, prin credint. n
aceast ecua[ie, care vizeaz realitatea prezent a luptei spirituale, nu puterea lui Dumnezeu
este termenul slab, ci credin[a noastr. Credin[a o putem pierde. mpotriva ei se d, practic,
btlia.

Din clipa n care am n[eles c mntuirea este o realitate indivizibil, definit prin trei
aspecte legate ntre ele aspectul trecut, aspectul prezent si aspectul viitor al mntuirii ,
n[elegem si faptul c ,pierderea mintuirii nu este un concept biblic, deoarece nu putem
pierde ceea ce nc nu avem. Dar este biblic s vorbim despre ,pierderea credin[ei. Iat de
ce, autorul Epistolei ctre evrei condi[ioneaz prtsia noastr cu Hristos de pstrarea pn
la capt a increderii de la nceput. Iar Petru subliniaz cu toat for[a faptul c mntuirea
este dobndit nu ca inceput al credin[ei noastre, ci ca sfirit al ei.

5
Voi snteti pziti de puterea lui Dumnezeu, prin credint, pentru mntuirea gata s Iie
descoperit n vremurile de apoi.
6
n ea voi v bucurati mult, mcar c acum, dac trebuie,
snteti ntristati pentru putin vreme, prin Ielurite ncercri,
7
pentruca ncercarea credintei
voastre, cu mult mai scump dect aurul care piere si care totus este cercat prin Ioc, s aib ca
urmare lauda, slava si cinstea, la artarea lui Isus Hristos,
8
pe care voi l iubiti Ir s-L Ii vzut,
credeti n El, Ir s-L vedeti, si v bucurati cu o bucurie negrit si strlucit,
9
pentruc veti
dobndi, ca sfirit al credintei voastre, mntuirea suIletelor voastre (1 Petru 1:5-9, s.n.).


6
Vezi Ieremia 7:1-11 si Matei 21:13.
Romani 1.1-17 / Evanghelia lui Hristos


13

Credinta am definit-o ca fiind ascultarea care ne duce n cadrul n care opereaz puterea lui
Dumnezeu. Iar acest cadru este definit de Hristosul lui Dumne:eu. ,Hristosul lui
Dumnezeu este un concept mai larg dect ceea ce reprezint ,Isus Hristos. La ceea ce
reprezint persoana istoric a Domnului Isus si lucrarea Lui ct tria n trup Jertfa de
Ispsire, Temelia Templului si Piatra din Capul Unghiului Cldirii , se adaug lucrarea
Lui de dup nl[are, care const n continuarea administrrii harului mntuitor pentru cei
care snt ai Lui, prin func[ia Sa de Mare-Preot ceresc. ,Dar El, fiindc rmne n veac,
are o preo[ie, care nu poate trece dela unul la altul. De aceea si poate s mntuiasc (la
prezent) n chip desvrsit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentruc trieste
pururea ca s mijloceasc pentru ei (Evrei 7:24-25). Harul mntuitor este administrat prin
Duhul Sfnt Administratorul Harului , care si face lucrarea prin resursele Harului:
Sabia Duhului si comunitatea Duhului, adic, Cuvntul lui Dumnezeu si Biserica lui Hristos
pietrele vii, care dimpreun cu Temelia si Piatra din Capul Unghiului Cldirii alctuiesc
Templul viu al lui Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care Petru, de pild, vorbeste
despre o mntuire prezent prin botez (vezi 1 Petru 3:21), admi[nd faptul c botezul fiind
doar o icoan nchipuitoare nu este o cur[ire de ntinciunile trupesti, ci mrturia unui
cuget curat. Botezul este poarta prin care omul intr n cadrul n care opereaz puterea lui
Dumnezeu, pentru a fi pzit de Cel Ru. Ioan merge pn acolo nct s afirme: ,Stim c
oricine este nscut din Dumnezeu, nu pctuieste |adic nu ajunge s comit pcatul care
duce la moarte], ci |sau pentru c] Cel nscut din Dumnezeu l pzeste, si cel ru nu se
atinge de el (1 Ioan 5:18). n contextul epistolei lui Ioan, ,cel nscut din Dumnezeu este
,oricine crede c Isus este Hristosul (1 Ioan 5:1), deci fratele meu n Hristos.

Prin cr[ile studiate n anul IV de studiu Numeri, Evrei si 1 Corinteni , Dumnezeu ne-
a aten[ionat de pericolele care ne amenin[ rela[ia cu El. Prin cele studiate n anul V
Iosua, E:ra, 1 si 2 Petru , El ne-a oferit solu[ia evitrii acestor pericole: rspunsul
credinciosiei noastre la credinciosia Lui, pentru ca s ne putem bucura de protec[ia Lui
absolut sigur. Prin cr[ile din anul VI de studiu 1 & 2 Cronici, Ieremia si Matei ,
Dumnezeu ne-a ncurajat cu extraordinara perspectiv care ne asteapt la sfrsitul drumului,
vorbindu-ne despre mostenirea nestriccioas si nentinat, care nu se poate vesteji, si care
ne este pstrat n ceruri. Cartea 1 Cronici, de pild, a deschis naintea noastr ntreaga
perspectiv a lui Dumnezeu asupra istoriei. Dumnezeu l-a creat pe om ca s mpr[easc.
Desi omul si-a vndut dreptul de a domni adevr dovedit de istoria marcat de urmasii
lui David la tronul lui Israel, respectiv Iuda , prin Isus Hristos, Eiul lui David, el si-a
recptat dreptul de a sedea pe scaunul de domnie al Domnului. n Romani, Pavel ne
vorbeste tocmai despre vestea bun a mplinirii promisiunilor fcute de Domnul lui David,
prin Cel care, n ce priveste trupul, este ,nscut din smn[a lui David, iar ,n ce priveste
duhul sfin[eniei |este] dovedit cu putere c este Eiul lui Dumnezeu, prin nvierea mor[ilor;
adic .|prin] Isus Hristos, Domnul nostru (Rom. 1:3-4). Tot n Romani, Pavel afirm c
to[i ,ceice primesc, n toat plintatea, harul si darul neprihnirii, vor domni n via[ prin
acel unul singur, care este Isus Hristos! (Rom. 5:17).

Astfel deci, Epistola lui Pavel ctre romani se vrea a fi un rezumat al frmntrilor noastre
de-a lungul acestor ani de studiu. Ne apropiem de studierea cr[ii Romani cu mul[imea de
rspunsuri pe care le-am primit din cr[ile studiate pn n prezent la ntrebrile cu care am
pornit la drum rspunsuri pe care am dori s le verificm, pentru ca astfel s consolidm
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


14


temelia teologiei pe care ne-o construim. Iat cteva dintre ntrebrile cu care am pornit la
drum n studiul nostru:

Ce este Evanghelia si cum se deIineste ea?
n ce termeni a deIinit Dumnezeu mntuirea n Scripturi?
Exist o paradigm vechi-testamental privind conceptul mntuirii sau a relatiei omului cu
Dumnezeu? Unde trebuie s cutm aceast paradigm si cum trebuie s-o deIinim?
Ce este pcatul cu voia sau pcatul care duce la moarte sau hula mpotriva Duhului SInt?
Evanghelia mntuirii prin credinta n Isus Hristos trebuie s cuprind si atentionarea de
pericolele care ar putea s ameninte relatia noastr cu Dumnezeu? Exist astIel de pericole?
Cum trebuie ele deIinite?
Este mntuirea doar o intrare pe poart sau si o umblare pe cale, sau care este locul Legii n
conceptul mntuirii prin credint?
Oare intrarea pe poart garanteaz umblarea pe cale si intrarea n mostenire?
Se poate pierde mntuirea, sau este corect din punct de vedere biblic s vorbim n astIel de
termeni?
Cum s ntelegem conceptul sigurantei mntuirii? Este siguranta mntuirii posibil?
Ce este credinta? Se poate ea pierde?
Ce rol joac Biserica n procesul mntuirii noastre? De ce spune Petru c botezul care nu
este decit o icoan inchipuitoare ne mntuieste acum pe noi?
Ce relatie este ntre credint si ascultare? A crede si a asculta snt unul si acelasi lucru?

n concluzie, am putea aduna asteptrile noastre ntr-o singur ntrebare: Cum s privim sau
cum s n[elegem relatia noastr cu Dumne:eu? n schema de mai jos, am ncercat s
prezentm pozi[iile extreme prin care am putea rspunde la o astfel de ntrebare:

n primul caz, siguran[a mntuirii credinciosului vine din convingerea c nu exist nici un
pericol real, pentru c Dumnezeu, asa cum stie El, poart de grij n toate lucrurile, n
pofida scprilor lui sau a compromisurilor lui, despre care afirm, de fapt, c snt minime,
pentru c Duhul lui Dumnezeu l-a transformat si continu s-o fac. n acest caz, factorul
determinant n mntuirea credinciosului este inceputul credin[ei lui.

n al doilea caz, siguran[a mntuirii credinciosului vine din convingerea c SOLUTIA lui
Dumnezeu pentru pstrarea lui n har este desvrsit si c atunci cnd, prin ascultarea
credin[ei, el intr n cadrul n care opereaz puterea lui Dumnezeu, nimeni si nimic nu l va
smulge din mna Lui. n acest caz, factorul determinant n mntuirea credinciosului este
sfiritul credin[ei lui.

n loc s rmnem bloca[i fie pe nceputul, fie pe sfrsitul procesului, ar fi n[elept s ne
preocupe ntregul proces. n acest caz, nu vom sta cu ochii pironi[i nici pe nceputul, si nici
pe sfrsitul drumului, ci pe realitatea prezent pe care o trim. Dup cum afirm David
Gooding n cartea sa O Imprtie care nu poate fi cltinat, ,un credincios, orict de slab
ar fi el, este cu siguran[ mntuit.
7
Autorul Epistolei ctre evrei insist pe acest aspect
prezent al credin[ei si ndejdii. Credin[a trebuie pstrat cu orice pre[, pentru c mntuirea
noastr este prin credin[a n Domnul Isus Hristos, ,si fr credin[ este cu neputin[ s fim
plcu[i .|lui Dumnezeu] (Evrei 11:6).

7
David Gooding, O imprtie care nu poate fi cltinat, p. 3.
Romani 1.1-17 / Evanghelia lui Hristos


15











Comentariul cr(ii

Romani 1.1-5.21

ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


16







Romani 1:1-17

EvangheIia Iui Hristos
sau oca:ia, scopul, mesaful i structura scrierii


Ca si toate scrierile epistolare ale Noului Testament, si Epistola lui Pavel ctre romani se
organizeaz n jurul a trei elemente definitorii pentru o astfel de form literar: ocazia,
scopul si mesajul epistolei.

Ocazia scrierii se leag de destinatarii epistolei, de rela[ia lui Pavel cu ei si de inten[ia
acestuia de a le face o vizit n viitorul apropiat. Ocazia si scopul scrierii ne snt prezentate
pe ndelete n introducerea (1:1-17) si n ncheierea epistolei (15:14-16:27), de aceea, n loc
s acordm acestor elemente introductive un spa[iu aparte n comentariul de fa[, le vom
trata ca parte a comentariului textului epistolei.

Romani 1:1-7: Transcriere structural

1
Pavel,
rob al lui Isus Hristos,
chemat s fie apostol,
pus deoparte ca s vesteasc Evanghelia lui Dumne:eu,
2
pe care o fgduise
mai nainte
prin proorocii Si
n Sfintele Scripturi.

Ea priveste
pe Fiul Su,
nscut din smn[a lui David,
n ce priveste trupul,
4
iar n ce priveste duhul sfin[eniei
dovedit
cu putere
c este Eiul lui Dumnezeu,
prin nvierea mor[ilor;
adic pe Isus Hristos,
Domnul nostru,
5
prin care am primit
Romani 1.1-17 / Evanghelia lui Hristos


17

harul si apostolia,
ca s aducem,
pentru Numele Lui,
la ascultarea credinfei
pe toate Neamurile,
6
ntre cari snte[i si voi,
cei chemati s fiti ai lui Isus Hristos.
7
Deci, vou tuturor,
cari snte[i
prea iubi[i ai lui Dumnezeu
n Roma,
chema[i s fi[i sfin[i:
Har si pace
dela Dumnezeu, Tatl nostru, si
dela Domnul Isus Hristos! (1:1-7, s.n.)

ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


18



Romani 1:1-7
Scopul scrierii sau apostolul i apostolia sa

Prin Isus Hristos, Domnul nostru, ,am primit harul i apostolia ca s
aducem, pentru Numele Lui, la ascultarea credintei pe toate neamurile`
(1.5).


Ca si n celelalte epistole ale lui, Pavel ncepe prin a-si prezenta scrisorile de acreditare:
Vin la voi ca rob si apostol al lui Isus Hristos, pentru a v vesti Evanghelia lui Dumnezeu.
Evanghelia are n miezul ei Persoana lui Isus Hristos, si vestirea ei are ca scop aducerea
noastr a tuturor la ascultarea credintei, n urma descoperirii neprihnirii pe care o d
Dumnezeu prin credin[ si care duce la credin[.

Scopul scrierii Epistolei ctre romani trebuie cutat n sfera mai larg a scopului misiunii
lui Pavel. Iar el ne vorbeste despre aceasta nc n primele versete ale epistolei (vezi
transcrierea structural de mai sus).

Ca rob si apostol al lui Isus Hristos, Pavel a fost ncredin[at cu aducerea la ascultarea
credintei a tuturor neamurilor, ntre care se afl si cei din Roma. Acestora le este adresat
epistola, si deci un prim scop al scrierii lui Pavel poate fi definit n acesti termeni: aducerea
la ascultarea credintei a celor din Roma.

n ncheierea epistolei, Pavel reafirm de nc dou ori scopul scrierii sale. Prima astfel de
afirma[ie o avem n 15:14-21:

14
n ce v priveste pe voi, Iratilor, eu nsumi snt ncredintat c snteti plini de buntate, plini si
de orice Iel de cunostint, si astIel snteti n stare s v sItuiti unii pe altii.
15
Totus, ici colea v-
am scris mai cu ndrzneal, ca s v aduc din nou aminte de lucrurile acestea, n puterea
harului, pe care mi l-a dat Dumnezeu,
16
ca s Iiu slujitorul lui Isus Hristos ntre Neamuri. Eu
mi mplinesc cu scumptate slujba Evangheliei lui Dumnezeu, pentruca Neamurile s-I fie o
fertf bine primit, sfintit de Duhul Sfint.
17
Eu dar m pot luda n Isus Hristos, n slujirea lui
Dumnezeu.
18
Cci n-as ndrzni s pomenesc nici un lucru, pe care s nu-l Ii Icut Hristos prin
mine, ca s aduc Neamurile la ascultarea de El: Iie prin cuvntul meu, Iie prin Iaptele mele,
19
Iie prin puterea semnelor si a minunilor, Iie prin puterea Duhului SInt. Asa c, de la Ierusalim
si trile de primprejur, pn la Iliric, am rspndit cu prisosint Evanghelia lui Hristos.
20
Si am
cutat s vestesc Evanghelia acolo unde Hristos nu Iusese vestit, ca s nu zidesc pe temelia pus
de altul,
21
dup cum este scris: ,Aceia, crora nu li se propovduise despre El, l vor vedea, si
cei ce n-auziser de El, l vor cunoaste (Rom. 15:14-21, s.n.).

Desi Pavel este convins c fra[ii si din Roma au cunostin[ de Evanghelia lui Hristos, el se
simte ndemnat s le aduc aminte de ea, ,ca s aduc Neamurile la ascultarea de El
(15:18, s.n.), ,pentruca Neamurile printre care erau si cei din Roma s-I fie [lui
Dumne:eu] o fertf bine primit, sfintit de Duhul Sfint (15:16, s.n.).

Romani 1.1-17 / Evanghelia lui Hristos


19

Acelasi adevr este reafirmat pentru a doua oar n ncheierea epistolei:

24
Harul Domnului nostru Isus Hristos s Iie cu voi cu toti! Amin.
25
Iar Aceluia care poate s v
ntreasc, dup Evanghelia mea si propovduirea lui Isus Hristos, potrivit cu descoperirea
tainei, care a Iost tinut ascuns timp de veacuri,
26
dar a Iost artat acum prin scrierile
proorocilor, si, prin porunca Dumnezeului celui vecinic, a Iost adus la cunostinta tuturor
Neamurilor, ca s asculte de credint,
27
a lui Dumnezeu, care singur este ntelept, s Iie
slava, prin Isus Hristos, n vecii vecilor! Amin (Rom. 16:24-27, s.n.).

n 1:5, Pavel vorbeste despre ,ascultarea credin[ei, iar n 16:26, despre ,ascultarea de
credin[. n ambele texte, credin[a precede ascultarea, sau ascultarea urmeaz si
acompaniaz credin[a, ceea ce nseamn c Evanghelia Domnului Isus Hristos ne
descoper o neprihnire care vine prin credin[ si care duce la credin[, cu alte cuvinte, care
duce la ascultare (vezi 1:17). Astfel, Pavel defineste credin[a ca pe o ascultare de
Dumnezeu, ca pe o supunere a ntregii noastre fiin[e domniei lui Hristos. Mntuirea se
primeste n urma mrturisirii lui Hristos ca Domn, cu gura si cu via[a noastr, n urma
credin[ei din inim privind faptul c Dumnezeu L-a nviat din mor[i (vezi Rom. 10:9-10).
Or, a-L mrturisi pe Hristos ca Domn nseamn a tri n ascultare de Cuvntul Lui.

Scopul epistolei este nu numai afirmat prin sintagma ,ascultarea credin[ei, ci si nzidit n
structura epistolei lui Pavel. Lucrul acesta se realizeaz prin faptul c, mai nti, Pavel
prezint Evanghelia lui Hristos, baza credin[ei noastre (vezi 1:18-11:36), dup care el si
cheam cititorii la ascultarea credin[ei sau la rspunsul credin[ei: ,V ndemn dar, fra[ilor,
pentru ndurarea lui Dumnezeu, s aduce[i trupurile voastre ca o jertf vie, sfnt, plcut
lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastr o slujb duhovniceasc (12:1), pentru ca n
capitolele ce urmeaz s explice cum anume poate fi fcut lucrul acesta. n mod evident,
mandatul pe care l-a primit din partea Domnului Isus Hristos si scopul pe care si l-a fixat n
baza lui nu-i permit lui Pavel s se mul[umeasc cu a transmite doar un adevr, fr s
arunce si o provocare prin care s cheme la un rspuns concret fa[ de adevrul respectiv.
La urma urmelor, scopul lui nu este s strneasc n cititorii si o credin[ teoretic, ci
ntruparea acesteia n ascultarea de Cuvntul lui Dumnezeu si intrarea constient si creativ
n lucrarea de zidire a Trupului lui Hristos, zidire care este lucrarea lui Hristos pe pmnt.
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


20


Romani 1:8-15
Oca:ia scrierii sau planurile apostolului

,Astfel, in ce m privete pe mine, am o vie dorint s v vestesc
Evanghelia vou celor din Roma` si ,ndfduiesc s v vd in treact,
cind m voi duce in Spania` (1:15; 15:24).



Afirma[ia de scop asupra creia Pavel insist att n introducerea (vezi 1:5), ct si n
ncheierea epistolei sale (vezi 15:14-21 si 16:24-27) determin att mesajul, ct si
structura scrierii. Mesajul are de-a face cu con[inutul pe care-l transmite Pavel pentru a-si
atinge scopul, iar structura, cu forma n care el toarn acest con[inut n vederea atingerii
scopului propus. Dar nainte de a sublinia mesajul epistolei lui (vezi 1:16-17), Pavel se
adreseaz destinatarilor si, preciznd ocazia scrierii:

Mai intii multmesc


Dumnezeului meu,
prin Isus Hristos,
pentru voi to[i,
cci credin[a voastr este vestit n toat lumea.
9
Dumnezeu,
cruia i slujesc
n duhul meu,
n Evanghelia Eiului Su,
mi este martor c
v pomenesc
nencetat
n rugciunile mele,
10
si cer totdeauna ca,
prin voia lui Dumnezeu,
s am nsfrsit fericirea s vin la voi.
11
Cci doresc s v vd,
ca s v dau vreun dar duhovnicesc
pentru ntrirea voastr,
12
sau mai degrab,
ca s ne mbrbtm
laolalt
n mijlocul vostru,
prin credin[a,
pe care o avem
mpreun,
si voi si eu.

Romani 1.1-17 / Evanghelia lui Hristos


21

|Apoi]

Nu vreau s nu titi, fra[ilor, c,


de multeori am avut de gnd s vin la voi,
ca s culeg vreun rod
printre voi,
ca printre celelalte neamuri,
dar am fost mpedicat pn acum.
14
Eu snt dator si Grecilor si Barbarilor,
si celor nv[a[i si celor nenv[a[i.

15
Astfel,
n ce m priveste pe mine,
am o vie dorin[ s v vestesc Evanghelia vou
celor din Roma
(1:8-15, s.n.).

Epistola ctre romani este adresat bisericii din Roma, pe care Pavel se pregtea s-o
viziteze n drum spre Spania (vezi 15:22-24). Eaptul c el i cunostea pe mul[i din biseric
reiese din urrile de sntate pe care li le transmite la sfrsitul epistolei sale (vezi 16:1-16).
Deci, el scrie unor prieteni, pe care doreste s-i vad si cu care doreste s petreac timp ca
s se mbrbteze laolalt. Dar probabil c nu to[i cei din biserica din Roma i erau prieteni
si l vorbeau de bine. Eiind o lucrare de pionierat, lucrarea lui Pavel a strnit mult
mpotrivire. Pavel scrie constient de faptul acesta, si de aceea epistola lui se ncarc si cu o
not apologetic, pentru c, prin ea, Pavel ncearc s contracareze obiec[iile nefondate ale
unora (vezi, de exemplu, 3:8) si astfel s-si netezeasc drumul n rela[ia cu ei, pentru
apropiata lui vizit.

mpotriva lui Pavel se adunaser o serie de plngeri. n esen[, el le rezum prin cele spuse
n 3:8, anume, dac neprihnirea descoperit n Evanghelia propovduit de el vine prin
credin[ si duce la credin[, atunci ,de ce s nu facem rul ca s vin bine din el, cum
pretind unii, cari ne vorbesc de ru, c spunem noi? Este evident faptul c Pavel rspunde
prin epistola sa unor acuza[ii de acest fel. Lucrul acesta explic dialogul cu un oponent
imaginar, dialog care poate fi identificat de-a lungul scrierii si care explic ntrebri ca
acelea din versetele 3:31
8
, 6:1
9
si 6:14
10
si pasaje incisive ca acelea din 2:17-3:8. Problema
venea, probabil, din partea iudaizatorilor, care, din punct de vedere teologic, nestiind cum
s trag linia ntre Vechiul si Noul Legmnt, au ncercat s aduc elemente din Vechiul
Legmnt n perimetrul Noului Legmnt, pentru ca s le impun neamurilor. Cstigarea
neprihnirii prin fapte se leag tocmai de supunerea noastr parametrilor Vechiului
Legmnt. ,Era[ilor, dorin[a inimii mele si rugciunea mea ctre Dumnezeu pentru Israeli[i,
este s fie mntui[i. Le mrturisesc c ei au rvn pentru Dumnezeu, dar fr pricepere:
pentruc, ntruct n-au cunoscut neprihnirea, pe care o d Dumnezeu, au cutat s-si pun
nainte o neprihnire a lor nsisi, si nu s-au suspus astfel neprihnirii, pe care o d

8
,Deci, prin credin[ desfiin[m noi Legea? (3:31).
9
,Ce vom zice dar? S pctuim mereu, ca s se nmul[easc harul? (6:1).
10
,Ce urmeaz de aici? S pctuim pentruc nu mai sntem supt Lege ci supt har? (6:14).
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


22


Dumnezeu. Cci Hristos este sfrsitul Legii, pentruca oricine crede n El, s poat cpta
neprihnirea (10:1-4).

Din punctul de vedere al con[inutului epistolei, putem spune c dimensiunea apologetic
este binevenit, deoarece aceasta l oblig pe Pavel s-si clarifice ct se poate de bine
argumentele. Totodat ns, aceast dimensiune s-ar putea s fi adugat un accent mai
puternic pe elementele disputate. Dar oricum ar fi, trebuie s acceptm faptul c ceea ce
avem naintea ochilor nostri pe paginile Epistolei ctre romani este Evanghelia lui
Dumnezeu sau Evanghelia lui Hristos n forma ei cea mai sistematic, desi Evanghelia o
mai regsim si n celelalte cr[i ale Noului Testament.

Din toate referirile directe la destinatarii epistolei sale (1:8-15; 15:14-16:27), putem deduce
c Pavel avea legturi strnse cu fra[ii si din Roma si, dup cum ne mrturiseste el nsusi,
le scrie n ndejdea c o dat ajuns la ei le va putea mrturisi si prin viu grai ceea ce acum
le asternea n scris: ,Nu vreau s nu sti[i, fra[ilor, c, de multeori am avut de gnd s vin la
voi, ca s culeg vreun rod printre voi, ca printre celelalte neamuri, dar am fost mpedicat
pn acum. Eu snt dator si Grecilor si Barbarilor, si celor nv[a[i si celor nenv[a[i.
Astfel, n ce m priveste pe mine, am o vie dorin[ s v vestesc Evanghelia vou celor din
Roma (1:13-15).

Pavel a fost pus de Hristos ca slujitor al Lui printre neamuri, ,pentruca Neamurile s-I fie o
jertf bine primit, sfin[it de Duhul Sfnt (15:16). Cu toate acestea, Pavel nu s-a mul[umit
s intre la ntmplare n cmpul de misiune care i-a fost ncredin[at. El a pornit din Ierusalim
si [rile de primprejur, pn n Iliric, dar a cutat s vesteasc Evanghelia acolo unde
Hristos nu fusese vestit, ca s nu zideasc pe temelia altuia (vezi 15:20-21). ,Iat ce m-a
mpedecat de multe ori s vin la voi (22) adaug Pavel. Roma era capitala imperiului,
si n ea triau si prin ea treceau mul[i al[ii care puteau vesti Evanghelia lui Hristos. ,n ce
v priveste pe voi, fra[ilor, spune Pavel despre ei , eu nsumi snt ncredin[at c snte[i
plini de buntate, plini si de orice fel de cunostin[, si astfel snte[i n stare s v sftui[i
unii pe al[ii (15:14). Mai mult, lista de nume pe care le aminteste Pavel la sfrsitul
epistolei, numindu-i pe mul[i dintre ei slujitori ai lui Hristos, conlucrtori cu el pe cmpul
Evangheliei, subliniaz n continuare de ce anume nu a socotit Pavel Roma ca pe o
prioritate n strategia sa. Cu toate acestea, Pavel nu a uitat pur si simplu de fra[ii si din
Roma. n primul rnd, el a [inut legtura cu ei si s-a bucurat pentru credin[a lor care era
vestit n toat lumea. n al doilea rnd, nu a uitat s-i pomeneasc nencetat n rugciunile
lui naintea lui Dumnezeu, cerndu-I Acestuia s-i ocazioneze o vizit la Roma, ca s poat
culege si printre ei vreun rod, ca si printre celelalte neamuri.

Pe de o parte deci, Pavel si-a croit o strategie a crei linie directoare era s lucreze acolo
unde nu au fcut-o al[ii, dar pe de alt parte, el avea libertatea s viseze mpreun cu
Hristos la ntregul seceris, chiar dac visurile lui i produceau uneori durerea ce se naste din
neputin[a mplinirii lor.

Visnd mpreun cu Hristos la secerisul Acestuia, nv[m s apreciem ceea ce fac al[ii si
s-I mul[umim lui Dumnezeu pentru lucrul acesta, dar n acelasi timp, vom fi gata pentru
noi nsrcinri, atunci cnd Hristos va deschide por[ile pentru ele. Dorin[a noastr de a fi
Romani 1.1-17 / Evanghelia lui Hristos


23

implica[i n lucrarea lui Hristos vine pe msur ce ndrznim s gndim, s vism si s ne
rugm pentru lucrarea aceasta, la dimensiuni care snt, poate, mult dincolo de puterile si
posibilit[ile noastre imediate. n ultim instan[, noi sntem n lucrarea lui Hristos, nu
Hristos n lucrarea noastr de aceea, este nepermis s limitm lucrarea lui Hristos la
posibilit[ile noastre. Chiar si atunci cnd nu putem face ct am n[eles c ar trebui fcut,
avem posibilitatea s rugm pe Domnul secerisului s scoat lucrtori la secerisul Lui.
Recunoasterea neputin[ei noastre si visarea la mai mult dect putem noi face l onoreaz pe
Dumnezeu.

Ne ntrebm, c[i dintre cei men[iona[i la sfrsitul epistolei si care erau n Roma si lucrau n
biserica de acolo Priscila si Acuila, Epenet, Maria, Andronic si Iunia, Ampliat, Urban,
Stache, Apele, Aristobul, Ierodion, Narcis, Trifena si Trifosa, Persida, Ruf, Asincrit,
Elegon, Hermes, Patroba, Herma, Eilolog, Iulia, Nereu si sora lui, Olimpa si al[ii au fost
rodul rugciunilor si visurilor lui Pavel? Prezen[a acestora, dintre care unii i-au fost
tovarsi de lucrare si de temni[, face ca scrisoarea pe care tocmai se pregtea s le-o scrie
s nu fie adresat unor strini, ci unor prieteni, ntre care Pavel abia astepta s ajung:
,Astfel, n ce m priveste pe mine, am o vie dorin[ s v vestesc Evanghelia vou celor
din Roma (1:15).

ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


24



Romani 1:16-17
Mesaful crtii sau obligatiile care deriv din intelegerea Evangheliei lui Hristos

,Evanghelia lui Hristos. este puterea lui Dumne:eu pentru mintuirea
fiecruia care crede. deoarece in ea este descoperit o neprihnire, pe care
o d Dumne:eu, prin credint i care duce la credint` (1.16-17).


Am vzut c Pavel a primit o apostolie special, pe care o consider un mare har, si anume:
s aduc, pentru Numele lui Isus Hristos, la ascultarea credin[ei toate neamurile. Este deci
firesc s presupunem c mesajul epistolei este legat de un anumit con[inut prin care Pavel
ndjduia s mijloceasc n destinatarii epistolei lui o astfel de credin[ n Hristos, care s
determine ascultarea de Hristos. Dup cum afirm nsusi Pavel tot n introducerea epistolei,
con[inutul scrierii sale, prin care el doreste s nasc n destinatari ascultarea credin[ei, este
nssi ,Evanghelia lui Dumnezeu (1:1) sau ,Evanghelia lui Hristos (1:16). Pavel se
prezint ca ,rob al lui Isus Hristos (1:1), ca unul care a fost ,chemat s fie apostol (1:1)
si care a fost ,pus deoparte ca s vesteasc Evanghelia lui Dumne:eu (1:1, s.n.). ,Mie nu
mi-e rusine de Evanghelia lui Hristos afirm Pavel ca sfrsit al introducerii epistolei lui
; fiindc ea este puterea lui Dumne:eu pentru mntuirea fiecruia care crede: nti a
Iudeului, apoi a Grecului; deoarece n ea este descoperit o neprihnire, pe care o d
Dumnezeu, prin credin[ si care duce la credin[ (1:16-17, s.n.).

Pe de o parte, convingerea lui Pavel c auzirea Evangheliei lui Hristos va strni credin[ si
ascultare n cititorii lui venea din propria sa experien[, avut pe drumul Damascului, unde
a fost el nsusi apucat de puterea lui Dumnezeu si transformat dintr-un hulitor al lui Hristos
ntr-un propovduitor al Evangheliei lui Hristos ntr-un rob si apostol al Acestuia. Dar
pe de alt parte, convingerea lui era ancorat n scripturile Vechiului Testament. n
confruntarea dintre Yahweh si dumnezeii Egiptului, care l [ineau pe Israel rob, s-a
manifestat puterea lui Dumnezeu spre mntuire, ngenunchind pe to[i zeii Egiptului,
dimpreun cu Earaon, care se socotea a fi zeul n via[ al egiptenilor.

Dar tot din aceast istorie a prin[ilor lui a nv[at Pavel si faptul c puterea lui Dumnezeu
spre mntuire a fost sngele mielului pascal, care arta, de fapt, spre Mielul de Paste pe
care-L astepta ntreaga istorie, spre acea Smn[ a femeii despre care vorbise Domnul n
Eden. n Egipt, s-a dovedit puterea lui Dumnezeu pentru mntuirea fiecruia care a crezut,
mai nti a iudeului, apoi a tuturor celorlal[i care au iesit din Egipt mpreun cu ei (vezi Ex.
12:38).

O astfel de ancorare n scripturile Vechiului Testament si o astfel de focalizare pe Mielul
lui Dumnezeu, care ridic pcatul lumii, snt subliniate n mod expres de ctre Pavel nsusi
nc din primele versete ale epistolei sale. Imediat dup precizarea faptului c el a primit de
la Hristos mandatul de a vesti Evanghelia lui Dumnezeu, Pavel calific Evanghelia prin
dou aspecte: rdcinile si obiectul ei. Rdcinile Evangheliei se gsesc n scripturile
Vechiului Testament, deoarece aceast Evanghelie afirm Pavel a fost fgduit de
Romani 1.1-17 / Evanghelia lui Hristos


25

Dumnezeu, ,mai nainte prin proorocii Si n Sfintele Scripturi (1:2). Iar obiectul
Evangheliei este nsusi Eiul lui Dumnezeu: ,Ea priveste pe Eiul Su (1:3), a crui carte de
identitate este, pe de o parte, descendenta Lui davidic ,nscut din smn[a lui David, n
ce priveste trupul (1:3) , precizndu-se astfel c Isus este Acel Eiu al lui David Cruia
Dumnezeu i fgduise ntreaga mostenire prin Legmntul Davidic,
11
iar pe de alt parte,
divinitatea Lui, dovedit prin nvierea mor[ilor ,Iar n ce priveste duhul sfin[eniei
dovedit cu putere c este Eiul lui Dumnezeu, prin nvierea mor[ilor (1:4).

EvangheIia Iui Hristos din ,Romani" i rdciniIe ei vechi-testamentaIe
Pavel a afirmat dintru nceput faptul c Evanghelia pe care a fost trimis s-o vesteasc si are
rdcinile n Vechiul Testament, pentru c ea a fost fgduit de Dumnezeu ,mai nainte
prin proorocii Si n Sfintele Scripturi (1:2).

Am putea porni pe dou ci ca s descoperim, n Romani, rdcinile vechi-testamentale ale
Evangheliei lui Hristos. Pe de o parte, am putea face punte nspre Vechiul Testament prin
nenumratele citate din Vechiul Testament pe care Pavel le include n Romani. Pe de alt
parte ns, am putea cuta n Romani paradigma vechi-testamental pe care a mplinit-o
Hristos. Pavel nsusi afirm n Romani 10:4 c ,Hristos este sfrsitul Legii, n sensul
mplinirii acesteia, adic n sensul nlocuirii ,umbrei cu ,realitatea. Pentru a face punte
nspre Vechiul Testament, n paginile care urmeaz, vom alege cea de-a doua cale,
ncercnd s identificm paradigma vechi-testamental pe care Hristos a umplut-o prin
lucrarea Sa.

TipareIe ciIor DomnuIui
n Psalmul 95:9-11
12
, psalmistul face un comentariu asupra genera[iei din Exod- Numeri,
preciznd faptul c pedeapsa lui Dumnezeu a venit peste ei din pricina mpietririi inimii lor.
Iar mpietrirea inimii lor se datora faptului c n-au cunoscut cile Domnului. Pentru ca un
astfel de ra[ionament si pedeapsa care i-a urmat s fie drepte, cile Domnului trebuie s le
fi fost descoperite celor din pustie n evenimentele care au premers situa[ia din Numeri.
ntr-adevr, din studiile noastre precedente, am vzut c Dumnezeu Si-a descoperit cile, n
ce priveste rela[ia Lui cu poporul Su, n Exod si n Levitic. Iar cr[ile Exod si Levitic fac
parte din Pentateuh, care formeaz temelia Vechiului Testament.

Exodul ne prezint actul rscumprrii lui Israel din Robia Egiptean, dar dimensiunile
spirituale ale acestei robii le gsim n cartea Genesa, n cderea omului n pcat (vezi
Romani 5:12-19). Citind Genesa, n[elegem din ce anume a trebuit Dumnezeu s-l
rscumpere pe om. Tot n Genesa avem si promisiunea rscumprrii, formulat mai nti

11
Vezi 1 Cronici 17:10-14.

12
,Prin[ii vostri M-au ispitit, / si M-au ncercat, mcarc vzuser lucrrile Mele. / Patruzeci de ani M-am scrbit de
neamul acesta, / si am zis: Este un popor cu inima rtcit; / ei nu cunosc cile Mele. / De aceea am jurat n mnia
Mea. / Nu vor intra n odihna Mea! (Ps. 95:9-11).
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


26


n termenii protoevangheliei din Eden (vezi Gen. 3:15
13
), iar apoi n termenii implica[iilor
mplinirii acestei promisiuni, prin provocarea pe care Dumnezeu i-o face lui Avraam,
spunndu-i c toate familiile pmntului vor fi binecuvntate n smn[a lui (vezi Gen. 12:3
14

si 22:18
15
).

Dar din cte am vzut, si cartea Numeri trebuie inclus n aceast paradigm a rela[iei
omului cu Dumnezeu, deoarece abia capitolul 25 din Numeri ncheie relatarea istoriei
genera[iei exodului. Abia ncepnd cu Numeri 26 sntem n fa[a unei noi genera[ii, creia
Dumnezeu i ofer o nou sans.

Cartea pivotal a Pentateuhului rmne ns Exodul. n Exod gsim esen[a cilor Domnului,
care se centreaz n actul rscumprrii, urmat de ncheierea legmntului de la Sinai,
legmnt condi[ionat de ascultarea de Lege
16
si garantat de darea Cortului ntlnirii, care
circumscrie cadrul n care opereaz puterea lui Dumnezeu pentru rezolvarea oricror
clcri de Lege. Cartea Levitic poate fi socotit a fi manualul Cortului ntlnirii si deci un
apendice al cr[ii Exod.

Cercul din imaginea de mai sus, cu cele trei sectoare ale lui, reprezint o privire de
ansamblu asupra cr[ii Exod. Primul segment de cerc, acoperit de primele nousprezece
capitole din Exod, ne vorbeste de rscumprarea poporului lui Dumnezeu din Robia
Egiptean, rscumprare care a fost posibil n baza jertfei mielului pascal. Sngele
mielului pascal a fost pre[ul si puterea lui Dumnezeu pentru mntuirea fiecruia care a
crezut, nti a celor din poporul lui Dumnezeu, apoi a acelora dintre neamuri care, prin
credin[, au pus si ei sngele pe usorii usii caselor lor si s-au alturat astfel poporului lui
Dumnezeu, iesind mpreun cu el din Egipt.
17
O dat poporul ajuns la Sinai, Domnul i-a dat
Legea. Legea reprezint al doilea segment de cerc (Ex. 20-24) si circumscrie condi[ia
intrrii si rmnerii n legmntul pe care Domnul l-a ncheiat cu poporul Su la Sinai:
,Acum, dac ve[i asculta glasul Meu, si dac ve[i pzi legmntul Meu le-a zis Domnul
nainte de a intra cu ei n legmnt , ve[i fi ai Mei dintre toate popoarele, cci tot
pmntul este al Meu (Ex. 19:5), preciznd astfel faptul c ascultarea de Legea Domnului
constituie condi[ia instituirii si pstrrii Legmntului. Al treilea segment de cerc (Ex. 25-
40) vorbeste despre locul si rolul Cortului ntlnirii n rela[ia dintre Dumnezeu si Israel.
Legmntul dintre Dumnezeu si Israel fusese ncheiat, pe de o parte, n baza cerin[ei lui
Dumnezeu ca poporul s asculte Legea (vezi Ex. 19:4-6), iar pe de alt parte, n baza
promisiunii poporului de a se conforma ntocmai (vezi Ex.19:7 si 24:3, 7-8). Eaptul c
Legmntul a fost ncheiat, pecetluit cu snge si celebrat n Exod 24, iar Domnul ncepe s-i
vorbeasc lui Moise despre Cortul ntlnirii abia ncepnd cu capitolul 25 din Exod
dovedeste c tot ceea ce reprezint Cortul ntlnirii pentru rela[ia dintre Israel si Dumnezeu

13
,Vrjmsie voi pune ntre tine si femeie, ntre smn[a ta si smn[a ei. Aceasta [i va zdrobi capul, si tu i vei zdrobi
clciul (Gen. 3:15).
14
,Voi binecuvnta pe ceice te vor binecuvnta, si voi blestema pe cei ce te vor blestema; si toate familiile pmntului
vor fi binecuvntate n tine (Gen. 12:3).
15
,Toate neamurile pmntului vor fi binecuvntate n smn[a ta, pentruc ai ascultat de porunca Mea! (Gen. 22:18).
16
Vezi Exod 19:4-6: ,A[i vzut ce am fcut Egiptului, si cum v-am purtat pe aripi de vultur si v-am adus aici la Mine.
Acum, dac ve[i asculta glasul Meu, si dac ve[i pzi legmntul Meu, ve[i fi ai Mei dintre toate popoarele, cci tot
pmntul este al Meu; mi ve[i fi o mpr[ie de preo[i si un neam sfnt (s.n.).
17
Vezi Exod 12:38: ,O mul[ime de oameni de tot soiul s-au suit mpreun cu ei; aveau si turme nsemnate de oi si boi.
Romani 1.1-17 / Evanghelia lui Hristos


27

se afl n afara cadrului legal al Legmntului. Cortul ntlnirii poate fi deci considerat un
har suplimentar pe care Dumnezeu l-a adugat Legmntului, pentru ca s ofere poporului
Su posibilitatea rezolvrii clcrilor de Lege si, astfel, a pstrrii rela[iei cu Dumnezeu.
Rela[ia cu Dumnezeu era deci bazat pe o neprihnire pe care o ddea Dumnezeu prin
credin[ si care trebuia s duc n mod neaprat la credin[, pentru ca rela[ia s poat
continua. Acest al doilea tronson al credin[ei ,si care duce la credin[ (1:17) trebuia
s intre n operare ori de cte ori cineva clca Legea (vezi schema de mai sus).

Acum c am precizat importan[a pivotal a cr[ilor Exod si Levitic n circumscrierea cilor
Domnului, se pune ntrebarea ce rela[ie este ntre Genesa si Numeri si aceste dou cr[i de
mijloc?

Dup cum am amintit, n Genesa gsim att rdcinile robiei spirituale la care l-a dus
pcatul pe om (vezi Gen. 3-11), ct si pe cele ale rscumprrii (vezi 3:15, precum si istoria
din cap. 12-50). Iar cartea Numeri care ncepe cu srbtoarea de la Sinai (vezi cap. 1-10)
si care continu cu dezastrul descris n capitolele 11-25 ne ofer deznodmntul venit
peste genera[ia celor rscumpra[i din Robia Egiptului n baza jertfei mielului pascal si a
credin[ei lor prin care sngele mielului pascal a fost pus pe usorii usii. Tragedia de la
Cades-Barnea (vezi cap. 14) si consecin[ele ei (vezi cap. 15-25) au pus capt genera[iei
rzvrtite din pustie, care a umplut paharul nelegiuirilor prin rzvrtirile ei. ncepnd cu
capitolul 26, cartea Numeri este focalizat pe noua genera[ie, adic pe cei care la
numrtoarea de la Sinai aveau sub douzeci de ani si crora Dumnezeu le-a promis c vor
intra n Tara Egduin[ei. S aib oare istoria genera[iei iesite din Egipt sub conducerea lui
Moise o natur paradigmatic?

Ipoteza cu care vom porni la drum n studierea Epistolei ctre romani este c Evanghelia
lui Hristos pe care Pavel o prezint n epistola sa este modelat pe paradigma cilor
Domnului care se contureaz de-a lungul Pentateuhului, sec[iunea teologic a epistolei
(Rom. 1:18-11:36) construindu-se pe paradigma Tetrateuhului (Genesa-Numeri), iar
sec[iunea aplicativ a epistolei (12:1-15:13) corespunznd cr[ii Deuteronom.

Dup cum vedem n schema de mai sus, rscumprarea propriu-zis din Romani 3:21-8:39
care cuprinde oferta neprihnirii pe care Dumnezeu o d fr Lege (3:21-5:21), rela[ia
crestinului cu Legea (6:1-7:24) si rela[ia crestinului cu Duhul Sfnt (7:25-8:39) este
modelat pe cartea Exod. n acest caz, capitolele 1:18-3:20 ar corespunde cu Robia
Egiptean, n[eleas n lumina rdcinilor ei din Genesa 3-11. Intrebarea este ce s facem
cu capitolele 9-11 din Romani? Aceast ntrebare este extrem de important, deoarece ea se
leag de nssi definirea con[inutului Evangheliei. Iar pentru a defini con[inutul
Evangheliei este important s stim de ce por[iune de text din cartea Romani este
circumscris Evanghelia lui Hristos.

De obicei, cele trei capitole (9-11) snt considerate a fi o parantez care vizeaz n mod
specific pe Israel, nu pe neamuri. n acest caz, ceea ce s-a afirmat n capitolul 8 este
continuat abia n capitolul 12:1, dup ce Pavel nchide paranteza privitoare la Israel.
Aceasta ar nsemna c Evanghelia lui Hristos este prezentat n capitolele 1:18-8:39,
capitolele 9-11 constituind un apendice teologic, ce nu [ine, de fapt, de corpul principal al
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


28


cr[ii. Dar asa s fie oare? Unde n alt parte descrie Pavel mai bine dect n capitolul 10
din Romani ce anume nseamn a crede n Domnul Isus Hristos? Si dac capitolele 9-11
constituie o parantez care l priveste pe Israel, ce caut n miezul acestei paranteze
aten[ionri care nu l privesc n primul rnd pe Israel, ci pe oricine a crezut n Hristos si a
fost, astfel, altoit n mslinul din care ramurile firesti au fost tiate (vezi 11:17-24)?

Pozi[ia pe care o adoptm n comentariul de fa[ este c Romani 9-11 constituie parte
integrant a blocului teologic din carte, si deci parte esen[ial a Evangheliei lui Hristos.
Paralela cu Pentateuhul, pe care o avem n schema de mai sus, subliniaz cu prisosin[
faptul c avertizarea din capitolele 9-11 trebuie considerat ca parte a Evangheliei, la fel de
mult ca si primele trei capitole din carte.

n concluzie, ipoteza de lucru cu care plecm la drum este c Pavel si modeleaz
Evanghelia pe paradigma Pentateuhului. Partea teologic a epistolei lui (1:18-11:36)
prezint mplinirea in Hristos a tiparelor cilor Domnului revelate n cr[ile Genesa, Exod,
Levitic si Numeri, iar partea practic a epistolei (12:1-15:13) constituie o paralel si o
actualizare a cr[ii Deuteronom. A ne aduce trupul ca jertf vie, sfnt si plcut lui
Dumnezeu (vezi Rom. 12:1) nseamn a-L iubi pe Dumnezeu cu toat inima, cu tot cugetul
si cu toat puterea noastr, iar pe aproapele nostru ca pe noi nsine. Or, ntreaga carte
Deuteronom poate fi adunat n jurul acestei porunci.
18


ProbIema Legii n ,Romani"
S mai zbovim o clip pe paralela dintre Evanghelie si tiparele ei revelate n cartea Exod,
pentru ca, n lumina ei, s facem cteva precizri legate de rela[ia crestinului cu Legea. Una
dintre problemele majore ale credinciosilor nou-testamentali este n[elegerea acestei rela[ii.
Or, Pavel face cteva afirma[ii importante n aceast privin[, pe care trebuie s le amintim
n acest moment si pe care le vom dezvolta la vremea potrivit. Afirma[iile lui unele
fiind fcute indirect, sub form de ntrebri se gsesc n trei texte: Romani 3:31
19
; 6:14
20

si 10:4
21
.


,Prin credinf desfiinfm noi Legea?" (Rom. 3:31)
n mod normal, numim Lege ceea ce gsim n Exod 20-24. La aceasta trebuie, desigur, s
adugm si poruncile din restul Pentateuhului, care circumscriu rela[ia lui Israel cu
Dumnezeu. Am putea deci s afirmm c Legea subsumeaz poruncile lui Dumnezeu date
poporului Su ca si condi[ie a rmnerii n Legmnt (vezi Ex. 19:4-6).




18
Vezi Beniamin Ergu, Shema Israel, pag. 161-163.
19
,Deci, prin credin[ desfiin[m noi Legea? (3:31).
20
,Ce urmeaz de aici? S pctuim pentruc nu mai sntem supt Lege ci supt har? (6:14).
21
,Cci Hristos este sfrsitul Legii, pentruca oricine crede n El, s poat cpta neprihnirea (10:4).
Romani 1.1-17 / Evanghelia lui Hristos


29

ntrebarea lui Pavel din 3:31 ,Prin credin[ desfiin[m noi Legea? pleac de pe
afirma[iile din 3:21-30, n care se subliniaz faptul c neprihnirea ne este dat de
Dumnezeu fr Lege, deci nu ca urmare a meritelor cstigate prin ascultarea noastr de
poruncile lui Dumnezeu cci to[i am pctuit si sntem lipsi[i de slava lui Dumnezeu si
nimeni nu va fi socotit neprihnit naintea lui Dumnezeu prin faptele Legii (vezi 3:23 si
3:20) , ci prin credin[a n Isus Hristos. Dar, de fapt, nu tot asa au fost rscumpra[i si cei
din Egipt? Rscumprarea din Robia Egiptean (vezi Ex. 1-19) a fost prin har, prin
credin[, nu prin Lege, pentru c Legea nici mcar nu fusese dat. n Exod, Legea (vezi Ex.
20-24) a venit n urma rscumprrii prin credin[. Dar credin[a nu a desfiin[at Legea sau
nu a fcut ca Legea s nu fie necesar. Dup spusele lui Dumnezeu n Exod 19:4-6, Legea
urma s fie cadrul n care s se reglementeze rela[ia cu Dumnezeu.

Avnd n vedere acest tipar din Exod, Pavel subliniaz cu mult trie faptul c prin credin[
noi nu desfiin[m Legea; ,dimpotriv, noi ntrim Legea (3:31). Explicarea acestei
afirma[ii va fi fcut n capitolul 6, capitol pe care Pavel l introduce cu o ntrebare similar
cu cea pe care a pus-o n 3:31. ,S pctuim mereu, ca s se nmul[easc harul? (6:1),
ntreab Pavel intrigat pn si de ideea c cineva ar putea gndi n acesti termeni. Rspunsul
su este prompt si tios: ,Nicidecum! Noi, cari am murit fa[ de pcat, cum s mai trim n
pcat? (6:2).

Plecnd de la aceste pu[ine observa[ii si revenind la paralela dintre Exod si Romani, putem
afirma c sec[iunii rscumprrii din Exod 1-19 i corespunde sec[iunea rscumprrii din
Romani 3:21-5:21, iar sec[iunii Legii din Exod 20-24 i corespunde sec[iunea Legii din
Romani 6:1-7:24. Ascultarea de Lege ne spune Pavel , adic trirea n ascultare de
Cuvntul lui Dumnezeu, este obligatorie pentru crestin. Dup cum va afirma el mai trziu,
ai lui Hristos snt cei care nu numai c au Duhul lui Hristos (vezi 8:9
22
), dar snt si cluzi[i
de El (vezi 8:14
23
). Doar pentru cei ce snt n Hristos Isus nu este nici o osndire, iar a fi n
Hristos Isus nseamn a nu tri ,dup ndemnurile firii pmntesti, ci dup ndemnurile
Duhului (8:1).

Prin credin[, Legea nu poate fi desfiin[at, deoarece Pavel a primit harul si apostolia s
aduc ,la ascultarea credintei (1:5, s.n.) sau la ,ascultarea de credint (16:26, s.n.) toate
neamurile. Iar ascultarea presupune o Lege.

Crestinul nu este sub Lege, ci sub har, si de aceea, pcatul nu va mai stpni asupra lui,
afirm Pavel n Romani 6:14. Dar ce nseamn a nu fi sub Lege?

Precizarea rela[iei cauzale dintre ,a nu fi sub Lege si ,a nu fi sub stpnirea pcatului
,Cci pcatul nu va mai stpni asupra voastr, pentruc nu snte[i supt Lege, ci supt har
(6:14) ne face s credem c aici este vorba despre dreptul legal al pcatului asupra
noastr. Or, stiind c ,puterea pcatului este Legea (1 Cor. 15:56), putem afirma c ,a fi
sub Lege nseamn a fi sub acuzarea Legii, ceea ce implicit nseamn a fi si sub puterea
pcatului sau n stpnirea pcatului, stpnire pe care nssi Legea i-o d pcatului asupra

22
,Dac n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui ( 8:9).
23
,Cci to[i ceice snt cluzi[i de Duhul lui Dumnezeu snt fii ai lui Dumnezeu (8:14).
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


30


noastr, tocmai pentru c ,puterea pcatului este Legea (1 Cor. 15:56). A nu fi sub Lege,
ci sub har nseamn a fi iesit de sub acuzarea Legii, prin transferarea pcatului asupra lui
Hristos si prin mbrcarea neprihnirii Lui, care ne este atribuit nou prin har, adic prin
credin[. n clipa n care mi-am mrturisit pcatul, transferndu-l prin credin[ asupra lui
Hristos, pcatul si pierde dreptul legal de stpnire asupra mea si puterea sa asupra mea.

Acest adevr este ilustrat cum nu se poate mai bine n cartea Exod. Atunci cnd israelitul
clca Legea, el intra automat sub Lege, adic sub acuzarea acesteia. Pentru a iesi de sub
acuzarea Legii, israelitul trebuia s vin la Cortul ntlnirii si s aduc jertfa de ispsire
pentru pcatul su. Prin ascultarea credin[ei lui dovedit de prezen[a sa la Cortul
ntlnirii , pcatul era transferat de pe el pe animalul de jertf care murea n locul lui, si
prin sngele acestuia pe altarul din Cortul ntlnirii. Numai astfel prin mrturisirea
pcatului, adic prin aducerea jertfei de ispsire iesea israelitul de sub Lege sau de sub
acuzarea acesteia. Iat de ce n ntregul sistem levitical al jertfelor nu exist jertf decit
pentru pcatul fr voie, adic pentru pcatul care a fost adus la Cortul ntlnirii si
mrturisit prin actul credin[ei israelitului. Acelasi lucru este afirmat si n Noul Testament.

5
Vestea, pe care am auzit-o dela El si pe care v-o propovduim, este c Dumnezeu e lumin, si
n El nu este ntunerec.
6
Dac zicem c avem prtsie cu El, si umblm n ntunerec, mintim, si
nu trim adevrul.
7
Dar dac umblm n lumin, dup cum El nsus este n lumin, avem
prtsie unii cu altii; si sngele lui Isus Hristos, Eiul Lui, ne curteste de orice pcat.
8
Dac
zicem c n-avem pcat, ne nselm singuri, si adevrul nu este n noi.

Dac ne mrturisim
pcatele, El este credincios i drept, ca s ne ierte pcatele i s ne curteasc de orice
nelegiuire.
10
Dac zicem c n-am pctuit, l Iacem mincinos, si Cuvntul Lui nu este n noi (1
Ioan 1:5-10, s.n.).

Rezolvarea pcatului nu se face prin tinuirea acestuia, ci prin aducerea lui la lumin
prin mrturisirea lui.

Deci a nu fi sub Lege nu nseamn a fi liber s calc Legea' Lucrul acesta l-a subliniat deja
Pavel n Romani 6:1-13 si o mai face o dat si n paragraful imediat urmtor afirma[iei din
Romani 6:14: ,Nu sti[i ntreab el c, dac v da[i robi cuiva, ca s-l asculta[i, snte[i
robii aceluia de care asculta[i, fie c este vorba de pcat, care duce la moarte, fie c este
vorba de ascultare, care duce la neprihnire? (6:16). Iar dup ce ncheie cu versetul 23
,Eiindc plata pcatului este moartea; dar darul fr plat al lui Dumnezeu este via[a
vecinic n Isus Hristos, Domnul nostru , n[elegem c o dat ce ne-am ntors la Hristos
prin credin[ noi nu desfiin[m Legea; dimpotriv, noi ntrim Legea. n ce priveste rela[ia
crestinului cu Dumnezeu, cuvntul de ordine pentru el este ascultarea de Dumnezeu.
Mostenirea care ne-a fost promis n Isus Hristos este s ne facem prtasi firii dumnezeiesti
(vezi 2 Petru 1:4). Dar lucrul acesta se realizeaz doar n msura n care pzim poruncile
lui Dumnezeu, adic n msura n care fugim ,de stricciunea, care este n lume prin pofte
(v. 4).

,Hristos este sfryitul Legii" (Rom. 1:4)
A treia afirma[ie legat de rela[ia crestinului cu Legea o avem n Romani 10:4. Aici,
contextul subliniaz faptul c Pavel vorbeste despre sistemul Jechiului Legmint. Hristos a
Romani 1.1-17 / Evanghelia lui Hristos


31

venit s nlocuiasc umbra cu realitatea. Umbra este reprezentat de ntregul sistem al
Vechiului Legmnt.

1
Eratilor, dorinta inimii mele si rugciunea mea ctre Dumnezeu pentru Israeliti, este s Iie
mntuiti.
2
Le mrturisesc c ei au rvn pentru Dumnezeu, dar Ir pricepere:
3
pentruc, ntruct
n-au cunoscut neprihnirea, pe care o d Dumnezeu, au cutat s-si pun nainte o neprihnire a
lor nsisi, si nu s-au supus astIel neprihnirii, pe care o d Dumnezeu.
4
Cci Hristos este sIrsitul
Legii, pentruca oricine crede n El, s poat cpta neprihnirea (Rom.10:1-4).

Hristos este sfrsitul Legii n sensul c El este sfrsitul Vechiului Legmnt, deoarece prin
moartea Lui a intrat n vigoare Noul Legmnt, promis de Dumnezeu nc prin Ieremia
(vezi Ier. 31:31-34

). Deci n textul din Romani 10:4, termenul ,Lege nseamn sistemul


Jechiului Legmint.

7
n adevr, aIirm autorul Epistolei ctre evrei , dac legmntul dinti ar Ii Iost Ir cusur,
n-ar mai Ii Iost vorba s Iie nlocuit cu un al doilea.
8
Cci ca o mustrare a zis Dumnezeu lui
Israel: ,Iat, vin zile, zice Domnul, cnd voi Iace cu casa lui Israel si cu casa lui Iuda un
legmnt nou;
9
nu ca legmntul, pe care l-am Icut cu printii lor, n ziua cnd i-am apucat de
mn, ca s-i scot din tara Egiptului. Pentruc n-au rmas n legmntul Meu, si nici Mie nu Mi-
a psat de ei, zice Domnul.
10
Dar iat legmntul, pe care-l voi Iace cu casa lui Israel, dup acele
zile, zice Domnul: voi pune legile Mele n mintea lor si le voi scrie n inimile lor; Eu voi Ii
Dumnezeul lor, si ei vor Ii poporul Meu.
11
Si nu vor mai nvta Iiecare pe vecinul sau pe Iratele
su, zicnd: Cunoaste pe Domnul! Cci toti M vor cunoaste, dela cel mai mic pn la cel mai
mare dintre ei.
12
Pentruc le voi ierta nelegiuirile, si nu-Mi voi mai aduce aminte de pcatele si
Irdelegile lor.
13
Prin Iaptul c zice: ,Un nou legmnt, a mrturisit c cel dinti este vechi;
iar ce este vechi, ce a mbtrnit, este aproape de peire (Evrei 8:7-13).

Pentru definirea rela[iei dintre cele dou legminte, autorul Epistolei ctre evrei foloseste
termenul ,nlocuit. Iar baza nlocuirii Vechiului Legmnt cu Noul Legmnt au fost
Moartea, nvierea si nl[area lui Isus Hristos, prin care frdelegile au ncetat, pcatele si
nelegiuirea au fost ispsite, neprihnirea vesnic a fost adus, vedenia si prorocia au fost
pecetluite si Sfntul sfin[ilor a fost uns n slujba Sa de Mare-Preot/ mprat n Templul
Ceresc (vezi Dan. 9:24). Cusurul si zdrnicia Vechiului Legmnt au constat tocmai n
faptul c aceste sase lucruri despre care i-a vorbit arhanghelul Gavril lui Daniel nu puteau
fi rezolvate dect n Cortul Ceresc, de ctre un Mare-Preot desvrsit si printr-o Jertf
desvrsit, iar Vechiul Legmnt nu putea face lucrul acesta. Toate acestea s-au realizat
prin lucrarea ispsitoare a Domnului Isus Hristos. De aceea, ,Hristos este sfrsitul Legii,
pentruca oricine crede n El, s poat cpta neprihnirea (Rom. 10:4).

n concluzie, am putea afirma c desi Pavel vorbeste despre un sfrsit al Legii n Hristos, el
nu afirm n nici un fel faptul c ascultarea de Dumnezeu nu ar fi obligatorie pentru cel

24
,Iat, vin zile, zice Domnul, cnd voi face cu casa lui Israel si cu casa lui Iuda un legmnt nou. Nu ca legmntul,
pe care l-am ncheiat cu prin[ii lor, n ziua cnd i-am apucat de mn, s-i scot din [ara Egiptului, legmnt, pe care l-
au clcat, mcarc aveam drepturi de so[ asupra lor, zice Domnul. Ci iat legmntul, pe care-l voi face cu casa lui
Israel, dup zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea nluntrul lor, o voi scrie n inima lor; si Eu voi fi
Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu. Niciunul nu va mai nv[a pe aproapele, sau pe fratele su, zicnd: ,Cunoaste
pe Domnul! Ci to[i M vor cunoaste, dela cel mai mic pn la cel mai mare, zice Domnul; cci le voi ierta nelegiuirea,
si nu-Mi voi mai aduce aminte de pcatul lor (Ier. 31:31-34).
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


32


care a fost socotit neprihnit prin credin[a n Isus Hristos. Dimpotriv, paralela dintre
Vechiul si Noul Legmnt confirm ideea c Evanghelia lui Hristos din Romani este
modelat pe paradigma vechi-testamental pe care o gsim n cele cinci cr[i ale lui Moise.

ObiectuI EvangheIiei confirm rdciniIe ei vechi-testamentaIe
Am vzut c Pavel calific Evanghelia pe care o propovduieste prin dou aspecte: prin
rdcinile ei vechi-testamentale si prin obiectul ei: ,Pavel. |a fost] pus deoparte ca s
vesteasc Evanghelia lui Dumnezeu, pe care o fgduise mai nainte prin proorocii Si n
Sfintele Scripturi. Ea privete pe Fiul Su, nscut din smn[a lui David, n ce priveste
trupul, iar n ce priveste duhul sfin[eniei dovedit cu putere c este Eiul lui Dumnezeu, prin
nvierea mor[ilor; adic pe Isus Hristos, Domnul nostru (1:1-4, s.n.). n timp ce rdcinile
Evangheliei snt n Vechiul Testament, obiectul Evangheliei a fost dintotdeauna Persoana
lui Hristos: ,Cerceta[i Scripturile a spus Domnul Isus iudeilor , pentru c socoti[i c
n ele ave[i via[a vecinic, dar tocmai ele mrturisesc despre Mine (Ioan 5:39, s.n.).
Aceast mrturie despre Hristos a nceput cu afirma[ia Tatlui din Genesa 3:15: ,Vrjmsie
voi pune ntre tine si femeie, ntre smn[a ta si smn[a ei. Aceasta [i va zdrobi capul, si tu
i vei zdrobi clciul. Conform acestei afirma[ii, solu[ia lui Dumnezeu pentru problema
omului generat de neascultarea acestuia n-a fost un set de legi sau precepte, ci o Persoan:
,Aceasta |Smn[a femeii] [i va zdrobi capul (Gen. 3:15) i-a zis Dumnezeu Sarpelui,
n auzul celor doi din Grdina Edenului. Iar pentru c Mielul lui Dumnezeu fr cusur si
fr prihan a fost cunoscut nainte de ntemeierea lumii,
25
rela[ia lui Dumnezeu cu omul s-
a conturat si s-a reglementat dintru nceput n baza acestei solu[ii preexistente n planul lui
Dumnezeu,
26
care a fost descoperit pentru noi ,la sfrsitul vremurilor.
27
Cile Domnului
revelate n Exod si n Levitic, privite n contextul lor, se constituie astfel n paradigma pe
care Isus Hristos a venit s-o umple. n Coloseni, Pavel face afirma[ii extraordinare n
aceast privin[:

9
Cci n El locuieste trupeste toat plintatea Dumnezeirii.
10
Voi aveti totul deplin n El, care
este Capul oricrei domnii si stpniri.
11
n El ati Iost tiati mprejur, nu cu o tiere mprejur,
Icut de mn, ci cu tierea mprejur a lui Hristos, n desbrcarea de trupul poItelor Iirii noastre
pmntesti,
12
Iiind ngropati mpreun cu El, prin botez, si nviati n El si mpreun cu El, prin
credinta n puterea lui Dumnezeu, care L-a nviat din morti.
13
Pe voi, cari erati morti n greselile
voastre si n Iirea voastr pmnteasc netiat mprejur, Dumnezeu v-a adus la viat mpreun
cu El, dup ce ne-a iertat toate gresalele.
14
A sters zapisul cu poruncile lui, care sttea mpotriva
noastr si ne era protivnic, si l-a nimicit, pironindu-l pe cruce.
15
A desbrcat domniile si
stpnirile, si le-a Icut de ocar naintea lumii, dup ce a iesit biruitor asupra lor prin cruce.
16
Nimeni dar s nu v judece cu privire la mncare sau butur, sau cu privire la o zi de
srbtoare, cu privire la o lun nou, sau cu privire la o zi de Sabat,
17
cari snt umbra lucrurilor
viitoare, dar trupul este al lui Hristos (Col. 2:9-17, s.n.).

25
,Cci sti[i c nu cu lucruri peritoare, cu argint sau cu aur, a[i fost rscumpra[i din felul desert de vie[uire, pe care-l
mosteniser[i dela prin[ii vostri, ci cu sngele scump al lui Hristos, Mielul fr cusur si fr prihan. El a fost cunoscut
mai nainte de ntemeierea lumii, si a fost artat la sfrsitul vremurilor pentru voi, cari, prin El, snte[i credinciosi n
Dumnezeu, care L-a nviat din mor[i, si I-a dat slav, pentruca credin[a si ndejdea voastr s fie n Dumnezeu (1 Pet.
1:18-21, s.n.).
26
Vezi 1 Petru 1:18-21 si Evrei 10:1-5.
27
1 Petru 1:20.
Romani 1.1-17 / Evanghelia lui Hristos


33


Sistemul levitical, cu toate legile si rnduielile lui, este umbra; Hristos este trupul, sau
realitatea care a aruncat aceast umbr pe pmnt, dar care, la mplinirea vremii, a nlocuit-
o prin ntruparea si lucrarea Sa. Legmntul nti afirm autorul Epistolei ctre evrei ,
avnd ca punct focal Cortul ntlnirii sau Templul cu toat slujba din el, dimpreun cu
poruncile si rnduielile lui constituie doar niste porunci pmntesti, date pn la o vreme de
ndreptare,
28
adic pn la vremea nlocuirii lor cu un legmnt mai bun.
29
Deci ntregul
Vechi Testament vorbeste despre venirea Semin[ei femeii, n Care trebuiau s se
mplineasc toate prefigurrile vechi-testamentale privind rezolvarea definitiv a rela[iei
omului cu Dumnezeu. Astfel, obiectul Evangheliei propovduite de Pavel Eiul lui
Dumnezeu, ,nscut din smn[a lui David, n ce priveste trupul (Rom. 1:3) confirm
rdcinile vechi-testamentale ale acestei Evanghelii.

Am vzut, de asemenea, c scopul propovduirii Evangheliei este ca neamurile s fie aduse
la ascultarea credintei. Deci Evanghelia ofer nu numai o promisiune, o veste bun, ci si o
chemare la a fi sfin[i, la a tri n conformitate cu Legea lui Dumnezeu. Aceast chemare la
a tri n ascultare de Dumnezeu o gsim n partea aplicativ a epistolei (12:1-15:13).

Totodat, n concluzia introducerii sale (1:1-17), Pavel afirm c Evanghelia pe care o
propovduieste el ,este puterea lui Dumnezeu pentru mntuirea fiecruia care crede.
deoarece n ea este descoperit o neprihnire, pe care o d Dumnezeu, prin credint si care
duce la credint, dup cum este scris: Cel neprihnit va tri prin credin[ (16-17, s.n.).

Deci scopul lucrrii lui Pavel la care se aliniaz si scopul scrierii Epistolei ctre romani
este s aduc toate neamurile la neprihnirea care vine prin credin[ si care duce la
credin[, adic la ascultare de Dumnezeu. Iar Pavel ncearc s-si ating scopul
propovduind cu ndrzneal Evanghelia lui Hristos, convins fiind c solu[ia mntuirii lui
Dumnezeu n Isus Hristos ofer nu numai promisiunea, ci si puterea mntuirii, puterea de a
tri n ascultare de Cuvntul lui Dumnezeu, putere care vine din prezen[a Duhului Sfnt n
via[a credinciosului, atunci cnd neprihnirea pe care ne-a dat-o Dumnezeu prin credin[
duce la credin[, adic la mrturisirea imediat a pcatului, pentru ca puterea pcatului
asupra vie[ii noastre s fie frnt, si puterea Duhului Sfnt s poat opera nestingherit n
vie[ile noastre.

Ca s privim acest concept si dintr-o alt perspectiv, am putea cita un verset din 1 Petru.
Epistola lui Petru este adresat celor care au fost alesi ,dup stiin[a mai dinainte a lui
Dumnezeu Tatl, prin sfin[irea lucrat de Duhul, spre ascultarea si stropirea cu singele lui
Isus Hristos (1 Petru 1:2, s.n.). Sfin[irea lucrat de Duhul Sfnt este spre ascultare. Dar
dac ascultarea s-a frnt, clcrile noastre de Lege se rezolv prin stropirea cu singele lui
Isus Hristos. Or, prima dintre func[iile Duhului Sfnt este s dovedeasc lumea vinovat n

28
Vezi Evrei 9:1-10.
29
Vezi Evrei 8:7.
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


34


ce priveste pcatul, neprihnirea si judecata,
30
adic s ne conving s venim prin credin[
la scaunul harului, ca s cptm ndurare la vreme de nevoie.
31


Mesajul Epistolei ctre romani este legat de esen[a Evangheliei lui Hristos. Deoarece
nimeni nu va fi socotit neprihnit naintea lui Dumnezeu prin faptele Legii pentru c
prin Lege vine cunostin[a deplin a pcatului ,
32
Dumnezeu ne ofer o neprihnire care
vine prin credin[ si care duce la credin[, fr ns ca prin credin[ s desfiin[m Legea,
adic obliga[ia noastr de a tri n ascultare de Dumnezeu. Mai mult, dup cum vom vedea,
Evanghelia pe care o propovduieste Pavel vorbeste despre puterea de a mplini Legea,
care ne este oferit tocmai prin faptul c Dumnezeu a trimis, ,din pricina pcatului, pe
nsus Eiul Su ntr-o fire asemntoare cu a pcatului, pentruca porunca Legii s fie
mplinit n noi, cari trim nu dup ndemnurile firii pmntesti, ci dup ndemnurile
Duhului (8:3-4). Prin epistola sa, Pavel ne cheam la ascultarea credin[ei. Pentru ca lucrul
acesta s fie posibil, credin[a noastr trebuie s fie fundamentat pe Evanghelia lui Hristos,
pe care Pavel o grefeaz pe paradigma pe care o avem n cele cinci cr[i ale lui Moise,
avnd ca si carte pivotal cartea Exod.

Structura Epistolei ctre romani

Am vorbit pn n prezent despre scopul, ocazia si mesajul Epistolei ctre romani. Am
vzut deja n paginile de mai sus c toate aceste aspecte snt strns legate de structura
epistolei. Scopul scrierii este legat de inten[ia autorului, iar mesajul, de con[inutul scrisorii
lui. Dar pentru a-si atinge scopul propus aducerea, pentru Numele lui Hristos, la
ascultarea credin[ei a celor din Roma , con[inutul epistolei este structurat n asa fel nct
s slujeasc atingerea scopului propus. ncercarea de a identifica paradigma vechi-
testamental pe care este modelat Evanghelia lui Hristos n Epistola ctre romani ne-a
obligat s aducem deja n discu[ie diferite aspecte legate de structura scrierii.

Structura cr[ii este determinat de forma literar a cr[ii. Ne aflm ntr-o literatur
epistolar dup cum putem vedea n schema de mai jos sau ntr-o literatur logic-
discursiv, n care predomin nln[uirea logic a argumentelor.

nssi forma n care alege Pavel s toarne con[inutul epistolei sugereaz faptul c
structurarea con[inutului epistolei trebuie s respecte logica sintagmei prin care autorul si-a
afirmat scopul: ascultarea credintei. Pentru ca ascultarea s fie motivat, mai nti Pavel
trebuie s fundamenteze credin[a destinatarilor si n Evanghelia lui Hristos sau n

30
Vezi Ioan 16:8-11: ,Si cnd va veni El |,Mngietorul, adic Duhul Sfnt], va dovedi lumea vinovat n ce priveste
pcatul, neprihnirea si judecata. n ce priveste pcatul: fiindc ei nu cred n Mine; n ce priveste neprihnirea: fiindc
M duc la Tatl, si nu M ve[i mai vedea; n ce priveste judecata: fiindc stpnitorul lumii acesteia este judecat.
31
Vezi Evrei 4:14-16: ,Astfel, fiindc avem un Mare Preot nsemnat, care a strbtut cerurile pe Isus, Eiul lui
Dumnezeu s rmnem tari n mrturisirea noastr. Cci n-avem un Mare Preot, care s n-aib mil de slbiciunile
noastre; ci unul care n toate lucrurile a fost ispitit ca si noi, dar fr pcat. S ne apropiem dar cu deplin ncredere de
scaunul harului, ca s cptm ndurare si s gsim har, pentruca s fim ajuta[i la vreme de nevoie.
32
Vezi Romani 3:20.
Romani 1.1-17 / Evanghelia lui Hristos


35

ndurarea lui Dumnezeu artat n Domnul Isus Hristos. Tocmai lucrul acesta l va face n
prima parte a scrierii (1:18-11:36). Dar o dat ce credin[a a fost fundamentat n
Evanghelia lui Hristos, Pavel si continu epistola cu chemarea destinatarilor la ascultare
(12:1-15:13).

Astfel, ntre un bloc introductiv (1:1-17) si unul conclusiv (15:14-16:27), Pavel ordoneaz
logic dou blocuri de text. Primul (1:18-11:36) desfsoar naintea cititorilor si
Evanghelia lui Hristos, n care trebuie s se ancoreze si pe care trebuie s se fundamenteze
credin[a lor, iar al doilea (12:1-15:33) precizeaz faptul c ascultarea credin[ei const n
aducerea trupurilor lor ca jertf vie, sfnt si plcut lui Dumnezeu, pentru ca trind si
lucrnd n ei Hristos s continue s-Si zideasc mpr[ia.

Pavel respect forma clasic a scrisorilor din vremea aceea. Cuprinsul scrisorii lui (1:18-
15:13) este flancat de o introducere (1:1-17) si de o ncheiere (15:14-16:27). Dup cum se
poate vedea n schema de mai sus, fiecare dintre cele trei sec[iuni ale cr[ii introducerea,
cuprinsul si ncheierea se mparte n dou. Am dori s atragem aten[ia asupra structurii
cuprinsului cr[ii. Ca si n toate celelalte epistole ale lui, Pavel ncepe prin a desfsura n
fa[a destinatarilor epistolei lui o sec[iune teologic extrem de elaborat, privind Evanghelia
lui Isus Hristos (1:18-11:36), dup care si invit cititorii la aplicarea adevrurilor nv[ate
(12:1-15:13).

S privim structura epistolei prin prisma afirma[iei de scop a lui Pavel: prin Isus Hristos
spune Pavel , ,am primit harul si apostolia, ca s aducem, pentru Numele Lui, la
ascultarea credintei pe toate Neamurile, ntre cari snte[i si voi, cei chema[i s fi[i ai lui
Isus Hristos (Rom 1:5-6, s.n.). Dac suportul credintei noastre n Isus Hristos l avem n
sec[iunea teologic a cr[ii (1:18-11:36), nseamn c ,ascultarea credin[ei de care
vorbeste Pavel se identific cu sec[iunea aplicativ a cr[ii. n cazul acesta, n lumina
scopului afirmat nc din primele versete ale epistolei lui ,ca s aducem, pentru Numele
Lui, la ascultarea credin[ei pe toate Neamurile (1:5) , ar trebui s ne pregtim sufleteste
pentru aceast a doua sec[iune a cr[ii, n care ni se defineste ascultarea la care trebuie s
duc credin[a noastr n Isus Hristos. n acest caz, trebuie s completm ntrebrile din
introducerea acestui volum, prin care ne-am definit asteptrile n fa[a Epistolei ctre
romani, adugnd la ntrebrile teologice si ntrebri practice legate de ntruparea n via[a
de zi cu zi a credin[ei noastre n Isus Hristos. Ascultarea credin[ei nseamn aducerea
trupurilor noastre ca jertf vie, sfnt, plcut lui Dumnezeu. Tot restul textului (12:2-
15:13) se ocup de detalierea sau de explicarea acestei porunci si de modul concret al
mplinirii ei, vorbindu-ne despre condi[ia mplinirii ei (12:2), despre altarul pe care trebuie
s ne aducem trupul ca jertf (12:3-8), despre atitudinea cu care trebuie s-o facem (12:9-
16), despre pstrarea focalizrii n slujirea la care am fost chema[i (12:17-13:14), despre
acceptarea celuilalt mdular din Trupul lui Hristos (14:1-23) si ncheind aceast sec[iune pe
modelul de slujire al lui Isus Hristos (15:1-13).

nc de la nceputul drumului pe care dorim s-l parcurgem, am dorit s subliniem cu grij
faptul c scopul expres al Duhului Sfnt cu privire la via[a tuturor acelora care se opresc n
fa[a Epistolei ctre romani este ,ascultarea credintei (1:5, s.n.) sau ,ascultarea de
credint (vezi 16:26, s.n.). Am fcut lucrul acesta pentru ca nu cumva s cdem de
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


36


oboseal pe cnd s ajungem la cea mai important parte a epistolei partea aplicativ
, care ne creioneaz cadrul ascultrii credin[ei noastre.

Dup cum am vzut, paralela cu Pentateuhul ne ajut s mpr[im cartea Romani n cteva
sec[iuni mari. Primele saptesprezece versete le putem considera a fi introducerea cr[ii, iar
versetele 15:14-16:27, ncheierea cr[ii. Sec[iunea 1:18-3:20 descrie robia din care trebuie
s fim mntui[i, robie n care, n ultim instan[, sntem amenin[a[i de nssi mnia lui
Dumnezeu. n sec[iunea 3:21-5:21, Pavel ne spune cum sntem mntui[i din fa[a revrsrii
mniei lui Dumnezeu. n sec[iunea 6:1-7:24, Pavel defineste mntuirea ca pe un proces, n
care ascultarea de Lege este obligatorie, iar neascultarea, deosebit de periculoas.
Sec[iunea 7:25-8:39 vorbeste despre sansa noastr de a rmne n mntuire si de a ne bucura
de ea, n timp ce sec[iunea 9:1-11:32 subliniaz pericolul la care ne expunem atunci cnd nu
ducem pn la capt mntuirea noastr cu fric si cutremur. Partea teologic se ncheie cu
doxologia din 11:33-36. n sec[iunea din 12:1-15:33, ni se prezint rspunsul pe care-l
asteapt Dumnezeu de la noi, n termenii ascultrii credin[ei noastre.
Romani 1:1-17 EvangheIia Iui Hristos
Respectnd forma clasic a unei epistole, n primele saptesprezece versete, Pavel se
prezint pe sine, ca rob si apostol al Domnului Isus Hristos, preciznd faptul c apostolia lui
vizeaz aducerea la ascultarea credin[ei a tuturor neamurilor, ntre care snt si cei din
Roma. Totodat, Pavel precizeaz c instrumentul mplinirii acestei apostolii este
propovduirea Evangheliei a Evangheliei pe care Dumnezeu a fgduit-o mai nainte
prin prorocii Si n Sfintele Scripturi si pe care Hristos a ntrupat-o prin via[a si lucrarea Sa.
Romani 1:18-3:20 Mnia Iui Dumnezeu sau din ce trebuie s fim mntui|i
n 1:18-3:20, Pavel descrie situatia din care trebuie s fim mintuiti, cu alte cuvinte,
,Egiptul pcatului nostru. Este important de re[inut faptul c, ntocmai ca si cei din Egipt,
noi trebuie s fim mntui[i din fa[a revrsrii mniei lui Dumnezeu: ,Mnia lui Dumnezeu
se descopere din cer mpotriva oricrei necinstiri a lui Dumnezeu si mpotriva oricrei
nelegiuiri a oamenilor, cari nduse adevrul n nelegiuirea lor (1:18). Precizarea acestui
fapt este deosebit de important din punct de vedere teologic. n procesul rscumprrii
noastre, Dumnezeu nu a trebuit s plteasc nimic lui Satan. Nu cu el a trebuit Dumnezeu
s rezolve problemele, ci cu Sine. Dreptatea Lui trebuia mpcat. Acum, noi sntem
amenin[a[i de revrsarea mniei lui Dumnezeu, iar n ziua judec[ii, va trebui s ne
nf[ism naintea lui Dumnezeu, pentru ca, din mna Lui, s primim fie via[a vesnic, fie
mnie si urgie.

Sec[iunea se ncheie cu sublinierea faptului c ,nimeni nu va fi socotit neprihnit naintea
.|lui Dumnezeu] prin faptele Legii (3:20), lsndu-ne deci cu ntrebarea: cum anume
sntem atunci mntui[i?
Romani 1.1-17 / Evanghelia lui Hristos


37

Romani 3:21-5:21 Puterea Iui Dumnezeu pentru mntuire sau cum
sntem mntui|i
Capitolele 3:21-5:21 vorbesc despre modul in care sintem mintuiti, despre neprihnirea pe
care o d Dumnezeu prin credin[, fr faptele Legii. Dar nc n mijlocul acestei sec[iuni,
Pavel pune o ntrebare important: ,Deci, prin credin[ desfiin[m noi Legea? Nicidecum
rspunde tot el. Dimpotriv, noi ntrim Legea (3:31). Aceast ntrebare cu rspunsul ei
vor fi apoi aduse n prim plan si dezbtute n sec[iunea din 6:1-7:24. Primele 11 versete ale
capitolului 5 ne-au adus n prezen[a lui Dumnezeu, pentru ca de acolo s privim tragedia
omenirii, dar si minunea solu[iei lui Dumnezeu n Isus Hristos la problema pcatului si a
mor[ii, descrise n versetele 5:12-21. Prin credin[a n Isus Hristos am intrat ntr-o stare de
har, iar acest har acoper pcatul ntregii omeniri, deoarece ,unde s-a nmul[it pcatul,
acolo harul s-a nmul[it si mai mult (5:20). Dar tocmai afirma[ii de felul acesta au fost
exploatate de oponen[ii lui Pavel. El era acuzat de ctre acestia c ar propovdui o
neprihnire, o refacere a rela[iei cu Dumnezeu care ar permite celui n cauz s triasc
ntr-o permanent clcare de Lege, deoarece harul nu ar face altceva dect s vin s
acopere si s rezolve n mod automat toate pcatele noastre.
Romani 6:1-7:24 CretinuI i Legea sau cum trebuie definit mntuirea
Pentru a sublinia faptul c tiparul Exodului rmne valid si n cazul mntuirii nou-
testamentale, prin capitolele 6:1-7:24, Pavel ne mut din spa[iul neprihnirii pe care
Dumnezeu ne-a dat-o prin credin[a n sngele Mielului Pascal spa[iu echivalent drumului
din Egipt pn la Sinai n spa[iul Legii, adic al ascultrii credin[ei. Ascultarea credin[ei
din noaptea iesirii din Egipt, care ne-a adus pn la Sinai, trebuie s ne nso[easc si pe
drumul de la Sinai pn n Canaan. Iat de ce ntreab Pavel: O dat ajunsi n aceast stare
de har, ,s pctuim mereu, ca s se nmul[easc harul? Nicidecum! (6:1-2) rspunde
el. Apoi ne spune c, prin moartea noastr mpreun cu Domnul Isus Hristos, noi am scpat
de sub stpnirea pcatului, ca s trim pentru Dumnezeu: ,Cci PCATUL nu va mai
stpni asupra voastr spune Pavel , pentruc nu snte[i supt Lege, ci supt har (6:14).
Dar si aceast fraz era exploziv n urechile oponen[ilor lui, de aceea, Pavel trebuie s
revin asupra ei cu o ntrebare: ,Ce urmeaz de aici? S pctuim pentruc nu mai sntem
supt Lege ci supt har? Nicidecum rspunde el. Nu sti[i c, dac v da[i robi cuiva, ca s-
l asculta[i, snte[i robii aceluia de care asculta[i, fie c este vorba de pcat, care duce la
moarte, fie c este vorba de ascultare, care duce la neprihnire? (6:15-16). Por[iunea de
text din Romani corespunztoare sec[iunii Legii din Exod 20-24 Romani 6:1-7:24 se
termin cu singura concluzie pe care un om nscut n pcat sau un om cu pcatul nerezolvat
o poate trage: ,O, nenorocitul de mine! Cine m va izbvi de acest trup de moarte? (7:24).
Romani 7:25-8:39 CretinuI i DuhuI Sfnt sau care este ansa noastr
de a rmne n mntuire
Rspunsul la aceast ntrebare disperat din 7:24 ,O, nenorocitul de mine! Cine m va
izbvi de acest trup de moarte? este prezentat tocmai n sec[iunea corespunztoare
Cortului ntlnirii din Exod 25-40, n Romani 7:25-8:39. Rspunsul este: Isus Hristos. n
termenii Exodului, iudeul ar fi spus: Mul[umiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru c a
adugat la spa[iul Legii si spa[iul Cortului ntlnirii. Iar n termenii Epistolei ctre romani,
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


38


rspunsul nostru este asemntor: ,Mul[miri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos,
Domnul nostru! (Rom. 7:25). Izbvirea noastr de clcrile de Lege vine n spa[iul
Cortului ntlnirii, care ns nu mai este umbra vechi-testamental, ci nsusi Trupul,
Hristos, adic ntruparea nou-testamental a ceea ce umbra a reprezentat. Ioan afirm acest
adevr astfel:

5
Vestea, pe care am auzit-o dela El si pe care v-o propovduim, este c Dumnezeu e lumin, si
n El nu este ntunerec.
6
Dac zicem c avem prtsie cu El, si umblm n ntunerec, mintim, si
nu trim adevrul.
7
Dar dac umblm n lumin, dup cum El nsus este n lumin, avem
prtsie unii cu altii; si sngele lui Isus Hristos, Eiul Lui, ne curteste de orice pcat.
8
Dac
zicem c n-avem pcat, ne nselm singuri, si adevrul nu este n noi.
9
Dac ne mrturisim
pcatele, El este credincios si drept, ca s ne ierte pcatele si s ne curteasc de orice
nelegiuire.
10
Dac zicem c n-am pctuit, l Iacem mincinos, si Cuvntul Lui nu este n noi.
2:1
Copilasilor, v scriu aceste lucruri, ca s nu pctuiti. Dar dac cineva a pctuit, avem la
Tatl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihnit.
2
El este jertIa de ispsire pentru pcatele
noastre; si nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale ntregei lumi.
3
Si prin aceasta stim c l
cunoastem, dac pzim poruncile Lui.
4
Cine zice: ,l cunosc, si nu pzeste poruncile Lui, este
un mincinos, si adevrul nu este n el.
5
Dar cine pzeste Cuvntul Lui, n el dragostea lui
Dumnezeu a ajuns desvrsit; prin aceasta stim c sntem n El.
6
Cine zice c rmne n El,
trebuie s triasc si el cum a trit Isus.
7
Prea iubitilor nu v scriu o porunc nou, ci o porunc
veche, pe care ati avut-o dela nceput. Porunca aceasta veche este Cuvntul, pe care l-ati auzit (1
Ioan 1:5-2:7).

,S pctuim mereu, ca s se nmul[easc harul? (Rom. 6:1) a ntrebat Pavel n
Romani. Sau ,s pctuim pentruc nu mai sntem supt Lege.? (6:15). Cu alte cuvinte,
putem avea preten[ia c avem prtsie cu Dumnezeu chiar dac nu au fost rezolvate
clcrile noastre de Lege? ntreab Ioan.
33
Rspunsul este dat la unison de ctre cei doi:
Eereasc Dumnezeu! ,Cine zice: l cunosc, si nu pzeste poruncile Lui, este un
mincinos, si adevrul nu este n el (1 Ioan 2:4). Iar cea mai important parte a pzirii
poruncilor lui Dumnezeu este ca ori de cte ori am pctuit s venim urgent la Cortul
Ceresc al ntlnirii, adic la Jertfa de Ispsire pentru Pcatele Noastre si ale ntregii Lumi si
la Marele nostru Preot Ceresc. Numai dac ne mrturisim pcatele, adic dac le scoatem la
lumin, sntem ierta[i prin sngele lui Isus Hristos, si numai atunci avem prtsie cu
Dumnezeu si unii cu al[ii.

Deci spa[iul Legii, adic al poruncilor lui Dumnezeu, rmne n continuare si pentru
credinciosul nou-testamental spa[iul legal n care se defineste rela[ia omului cu Dumnezeu.
Dar apropierea noastr de Dumnezeu nu mai este guvernat de sistemul Vechiului
Legmnt Templul, jertfa necurmat, marele-preot, cur[irile si srbtorile vechi-
testamentale , ci de Isus Hristos, Duhul Sfnt, Cuvntul si Biserica, elementele pivotale
ale Noului Legmnt, cadrul n care opereaz puterea lui Dumnezeu spre pstrarea sfin[ilor
Acestuia n har.


33
Vezi 1Ioan 1:6.
Romani 1.1-17 / Evanghelia lui Hristos


39

Por[iunea de text din Romani care corespunde spa[iului Cortului ntlnirii din Exod 25-40
34

ncepe deci n 7:25 si se termin n 8:39. n Vechiul Legmnt, slava Domnului s-a cobort
peste Cortul ntlnirii, pe de o parte, ca s-l legitimeze ca mijloc de rezolvare a clcrilor de
Lege, iar pe de alt parte, ca s dea identitate poporului n mijlocul cruia se afla slava lui
Dumnezeu.
35
De fapt, aceast prezen[ a lui Dumnezeu era puterea mntuirii lor din
pcatele de zi cu zi. Ea ddea valoare ritualului religios care se practica n Cort. Sec[iunea
din Romani 7:25-8:39, care corespunde sec[iunii Cortului din Exod 25-40 si Levitic are n
centrul ei tocmai pe Duhul Sfnt, adic pe nsusi Dumnezeu cobort n mijlocul poporului
Su. Si n Noul Legmnt, identitatea celui care i apar[ine poporului lui Dumnezeu este
dat de nssi prezen[a Duhului lui Hristos n el: ,Cine n-are Duhul lui Hristos, nu este al
Lui (8:9) afirm Pavel. Dar dup cum prezen[a slavei lui Dumnezeu peste Cortul
ntlnirii garanta rmnerea cuiva n poporul lui Dumnezeu, respectiv ajungerea lui n
bucuria Trii Promise, doar n condi[ia n care acesta rspundea cu credinciosie la
credinicosia lui Dumnezeu, tot asa prezen[a Duhului lui Dumnezeu n mijlocul poporului
Su din Noul Legmnt si locuirea Lui n trupul credinciosului nou-testamental garanteaz
pstrarea acestuia n har, dac acesta rspunde cu credinciosie la credinciosia lui
Dumnezeu. Pavel a fost trimis s aduc la ascultarea credintei toate neamurile, si, de
aceea, Evanghelia pe care o propovduia el este puterea lui Dumnezeu pentru mntuirea
fiecruia care crede, tocmai pentru c n ea este descoperit ,o neprihnire, pe care o d
Dumnezeu, prin credin[ |deci care vine prin credin[] si care duce la credin[, dup cum
este scris: Cel neprihnit va tri prin credin[ (1:17, s.n.).

Paradigma vechi-testamental ne ajut s n[elegem si s anticipm lucruri mari n aceast
sec[iune din Romani care vorbeste despre Duhul Sfnt (7:25-8:39). ntr-adevr, n aceast
sec[iune a cr[ii sntem purta[i spre piscuri pe care le-am putea numi ,Everestul crtii
Romani. Promisiunile din acest text snt de-a dreptul ame[itoare:

28
De alt parte, stim c toate lucrurile lucreaz mpreun spre binele celorce iubesc pe
Dumnezeu, si anume, spre binele celorce snt chemati dup planul Su.
29
Cci pe aceia, pe cari
i-a cunoscut mai dinainte, i-a si hotrt mai dinainte s Iie asemenea chipului Eiului Su,
pentruca El s Iie cel nti nscut dintre mai multi Irati.
30
Si pe aceia pe cari i-a hotrt mai
dinainte, i-a si chemat; si pe aceia pe cari i-a chemat, i-a si socotit neprihniti; iar pe aceia pe
cari i-a socotit neprihniti, i-a si proslvit.
31
Deci, ce vom zice noi n Iata tuturor acestor
lucruri? Dac Dumnezeu este pentru noi, cine va Ii mpotriva noastr?
32
El, care n-a crutat nici
chiar pe Eiul Su, ci L-a dat pentru noi toti, cum nu ne va da Ir plat, mpreun cu El, toate
lucrurile?
33
Cine va ridica pr mpotriva alesilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela, care-i
socoteste neprihniti!
34
Cine-i va osndi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a si nviat, st la
dreapta lui Dumnezeu, si mijloceste pentru noi!
35
Cine ne va desprti pe noi de dragostea lui
Hristos? Necazul, sau strmtorarea, sau prigonirea, sau Ioametea, sau lipsa de mbrcminte, sau
primejdia, sau sabia?
36
Dup cum este scris: ,Din pricina Ta sntem dati mortii toat ziua;
sntem socotiti ca niste oi de tiat.
37
Totus n toate aceste lucruri noi sntem mai mult dect
biruitori, prin Acela care ne-a iubit.
38
Cci snt bine ncredintat c nici moartea, nici viata, nici

34
n Exod, s-a fcut Cortul ntlnirii, si slava lui Dumnezeu cobort peste el a confirmat intrarea lui n func[ie. Dar
func[ia lui este, practic, descris n Levitic, manualul Cortului ntlnirii.
35
Vezi Exod 33:15-16: ,Moise i-a zis: Dac nu mergi Tu nsu[i cu noi, nu ne lsa s plecm de aici. Cum se va sti c
am cptat trecere naintea Ta, eu si poporul Tu? Oare nu cnd vei merge Tu cu noi, si cnd prin aceasta vom fi
deosebi[i, eu si poporul Tu, de toate popoarele de pe fa[a pmntului?
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


40


ngerii, nici stpnirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare,
39
nici nltimea,
nici adncimea, nici o alt Iptur, nu vor Ii n stare s ne despart de dragostea lui Dumnezeu,
care este n Isus Hristos, Domnul nostru (Rom. 8:28-39).

Astfel de cuvinte s-ar fi potrivit foarte bine n gura celor care celebrau prezen[a Domnului
la Sinai si se pregteau de marsul glorios care avea s-i poarte spre Tara Egduin[ei. Dar,
n desfsurarea paradigmei vechi-testamentale, dup srbtoarea de la Sinai (vezi Num. 1-
10), a urmat un lan[ de rzvrtiri (vezi Num. 11-13) terminate cu dezastrul de la Cades-
Barnea (vezi Num. 14), care a dus la ngroparea n pustie a ntregii genera[ii a celor care la
numrtoarea de la nceputul cr[ii Numeri aveau peste douzeci de ani.

Romani 9:1-11:36 ,Nu te ngmfa dar, ci teme-te" sau pericoIuI care
amenin| reIa|ia cu Dumnezeu
Dup cum srbtorii de la muntele Sinai (vezi Num. 1-10) i-a urmat tragedia de la Cades-
Barnea (vezi Num. 11-26), tot asa ,Everestului cr[ii Romani, din 8:28-39, i urmeaz
,Groapa Marianelor, din 9:1-11:36. Oare chiar nimic nu ne desparte de dragostea lui
Dumnezeu? ntrebm noi dup ce am citit textul din Romani 8:28-39. Atunci de ce au fost
tia[i afar iudeii din mslin? Nu au fost ei alesi n mod suveran de ctre Dumnezeu ca vase
pentru o ntrebuin[are de cinste n vederea mplinirii planurilor Lui? Cum se poate ca
majoritatea dintre ei s fi ajuns s fie lepda[i, adic tia[i din mslin? De ce S-a dezgustat
Dumnezeu att de mult de ei nct ,le-a dat un duh de adormire, ochi ca s nu vad, si
urechi ca s n-aud, pn n ziua de astzi (11:8)? De ce li se aplic lor cuvintele lui
David: ,Masa lor s li se prefac ntr-o curs, ntr-un la[, ntr-un prilej de cdere si ntr-o
dreapt rspltire. S li se ntunece ochii ca s nu vad, si spinarea s le-o [ii mereu
grbovit (v. 9-10)?

Dup cum am vzut n paginile de mai sus, Evanghelia lui Hristos din Epistola ctre
romani este construit pe paradigma Pentateuhului, ceea ce ne ajut s n[elegem c
adevrurile din capitolele 9-11 din Romani fac parte integrant din Evanghelie, la fel cum
cartea Numeri face parte integrant din Pentateuh si din istoria poporului care a fost
rscumprat din Robia Egiptean prin harul lui Dumnezeu. Iat ce le spune Pavel celor care
au fost altoi[i n mslin n urma credin[ei lor n Isus Hristos:

17
Iar dac unele din ramuri au Iost tiate, si dac tu, care erai dintr-un mslin slbatic, ai Iost
altoit n locul lor, si ai Iost Icut prtas rdcinii si grsimii mslinului,
18
nu te Ili Iat de
ramuri. Dac te Ilesti, s stii c nu tu tii rdcina, ci rdcina te tine pe tine.
19
Dar vei zice:
,Ramurile au Iost tiate, ca s Iiu altoit eu.
20
Adevrat: au Iost tiate din pricina necredintei
lor, si tu stai n picioare prin credint: Nu te ngmIa dar, ci teme-te!
21
Cci dac n-a crutat
Dumnezeu ramurile Iiresti, nu te va cruta nici pe tine.
22
Uit-te dar la buntatea si asprimea lui
Dumnezeu: asprime Iat de ceice au czut, si buntate Iat de tine, dac nu ncetezi s rmi n
buntatea aceasta; altmintrelea, vei Ii tiat si tu.
23
Si chiar ei: dac nu struiesc n necredint,
vor Ii altoiti; cci Dumnezeu poate s-i altoiasc iars.
24
Eiindc, dac tu, care ai Iost tiat dintr-
un mslin, care din Iire era slbatic, ai Iost altoit, mpotriva Iirii tale, ntr-un mslin bun, cu ct
mai mult vor Ii altoiti ei, cari snt ramuri Iiresti, n mslinul lor? (Rom. 11:17-24).

Romani 1.1-17 / Evanghelia lui Hristos


41

Evanghelia care nu ncepe cu descoperirea mniei lui Dumnezeu din Cer mpotriva oricrei
necinstiri a lui Dumnezeu si mpotriva oricrei nelegiuiri a oamenilor care nbuse adevrul
n nelegiuirea lor si care nu subliniaz faptul c judecata lui Dumnezeu este potrivit cu
adevrul si c Dumnezeu va rsplti fiecruia dup faptele lui nu este Evanghelia lui
Hristos. n acelasi timp, nici Evanghelia care nu se termin cu avertismentul din Romani
11:17-24 (vezi citatul de mai sus) nu este Evanghelia lui Hristos.

Un alt argument pentru includerea capitolelor 9-11 n textul care defineste Evanghelia lui
Hristos este doxologia de la sfrsitul capitolului 11:

33
O, adncul bogtiei, ntelepciunii si stiintei lui Dumnezeu! Ct de neptrunse snt judectile
Lui, si ct de nentelese snt cile Lui!
34
Si n adevr, ,cine a cunoscut gndul Domnului? Sau
cine a Iost sIetnicul Lui?
35
Cine I-a dat ceva nti, ca s aib de primit napoi?
36
Din El, prin El,
si pentru El snt toate lucrurile. A Lui s Iie slava n veci! Amin (Rom. 11:33-36).

O astfel de doxologie constituie un sfrsit demn de partea teologic a Evangheliei pe care
Pavel a desfsurat-o naintea cititorilor si.

Romani 12-15:13 Ce nseamn ,ascuItarea credin|ei" sau scopuI cu
care am fost mntui|i
Doxologia cu care se ncheie sec[iunea teologic a epistolei nu constituie totodat si
sfrsitul epistolei, deoarece nici Evanghelia care vorbeste doar despre credin[, si nu si
despre ascultarea credintei nu este Evanghelia lui Hristos.

Am amintit deja faptul c Pavel a primit de la Hristos harul si apostolia s aduc nu la
credin[, ci la ascultarea credintei toate neamurile, ceea ce nseamn c Evanghelia
propovduit de Pavel nu este complet dac nu adugm la primele unsprezece capitole si
sec[iunea aplicativ din 12:1-15:13. De fapt, abia atunci cnd am adus trupul nostru ca o
jertf vie, sfnt si plcut lui Dumnezeu pe altarul Trupului lui Hristos, pe care Duhul
Sfnt l zideste n istoria pe care o parcurgem pn la A Doua Venire a lui Hristos, am
nceput s trim mpreun cu Hristos si s lucrm mpreun cu El la zidirea mpr[iei Lui.
,Celui ce va birui a zis Hristos bisericilor din Apocalipsa , i voi da s sad cu Mine
pe scaunul Meu de domnie, dup cum si Eu am biruit si am sezut cu Tatl Meu pe scaunul
Lui de domnie (Apoc. 3:21). Dar domnia la care ne cheam Hristos ncepe acum si aici,
dac cineva primeste ,n toat plintatea, harul si darul neprihnirii (5:17), adic iertarea
deplin n Hristos, dar si conlucrarea cu El la zidirea mpr[iei Lui.

Romani 15:14-16:27 PIanuriIe i urriIe de sntate aIe apostoIuIui
nc din primele rnduri ale epistolei lui, Pavel i informeaz pe destinatarii si de dorin[a
lui de a-i vedea n curnd, dorin[ care st pe masa de lucru a lui Pavel de destul de mult
vreme:

ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


42


9
Dumnezeu, cruia i slujesc n duhul meu, n Evanghelia Eiului Su, mi este martor c v
pomenesc nencetat n rugciunile mele,
10
si cer totdeauna ca, prin voia lui Dumnezeu, s am
nsIrsit Iericirea s vin la voi.
11
Cci doresc s v vd, ca s v dau vreun dar duhovnicesc
pentru ntrirea voastr,
12
sau mai degrab, ca s ne mbrbtm laolalt n mijlocul vostru, prin
credinta, pe care o avem mpreun, si voi si eu.
13
Nu vreau s nu stiti, Iratilor, c, de multeori
am avut de gnd s vin la voi, ca s culeg vreun rod printre voi, ca printre celealte neamuri, dar
am Iost mpedicat pn acum (Rom. 1:9-13).

Dar, ca si cum Pavel s-ar fi grbit s aseze n fa[a lor con[inutul Evangheliei lui Hristos, el
las explica[iile legate de motivele ntrzierii lui pentru ncheierea epistolei (15:14-33).
Lunga list de nume din sec[iunea urrilor (16:1-20) vorbeste despre mul[imea de prieteni
pe care-i avea Pavel n biserica din Roma si care-l obligau cu att mai mult s le spun
motivele ntrzierii vizitei lui. Epistola se ncheie asa cum a si nceput, respectnd canoanele
clasice ale unei epistole, cu salutrile si benedic[iunea din 16:21-27.

ConcepteIe teoIogice majore aezate de PaveI n edificiuI EvangheIiei
Structura cr[ii poart un con[inut deosebit de bogat n concepte teologice. Prima sec[iune a
cr[ii (1:18-3:20) ,Situa[ia din care trebuie s fim mntui[i, sau Egiptul nostru
circumscrie concepte ca: descoperirea mniei lui Dumnezeu (1:18); revela[ia de Sine a lui
Dumnezeu: factor agravant al vinov[iei omului (1:19-20); obiectul mniei lui Dumnezeu:
necinstirea Lui si nelegiuirea noastr (1:21-32); conceptul judec[ii lui Dumnezeu potrivite
cu adevrul (2:1-3:8) si condi[ia uman n fa[a judec[ii si pedepsei lui Dumnezeu (3:9-20).

Sec[iunea a doua din carte (3:21-5:21) precizeaz c neprihnirea pe care o d Dumnezeu
celui pctos, pstrndu-Si n acelasi timp neprihnirea, este circumscris: de Jertfa
Ispsitoare a Domnului Isus Hristos si de credin[a noastr n El (3:21-31), de ancorarea
neprihnirii prin credin[ n revela[ia Vechiului Testament (4:1-25), de locul si rostul mor[ii
si vie[ii lui Isus n mntuirea noastr (5:1-11) si de principiul reprezentrii noastre n
moarte, respectiv n via[, n Primul, respectiv n Al Doilea Adam (5:12-21).

Sec[iunea a treia din carte (6:1-7:24), pe care am intitulat-o ,Crestinul si Legea sau ,Cum
trebuie definit mntuirea, subliniaz si ea cteva concepte teologice importante, prin care
autorul ncearc s rspund la ntrebarea pe care a pus-o n 3:31: ,Deci, prin credin[
desfiin[m noi Legea? El demonteaz orice argument care ar putea sus[ine un rspuns
afirmativ la ntrebare, definind: credin[a n Isus Hristos (6:1-14), rela[ia crestinului cu
Legea (6:15-23), izbvirea crestinului de sub puterea pcatului (7:1-6), rela[ia dintre pcat
si Lege (7:7-13) si rela[ia dintre firea pmnteasc si Lege (7:14-24).

Sec[iunea a patra din carte (7:25-8:39) ,Care este sansa noastr de a rmne n
mntuire? subliniaz, n primul rnd, condi[iile n care Duhul Sfnt are libertatea de a
lucra n vie[ile noastre (7:25-8:27), iar n al doilea rnd, garan[ia credinciosiei lui
Dumnezeu fa[ de cei care-L iubesc pe El (8:28-39).

Sec[iunea a cincea si ultim din partea teologic a epistolei (9:1-11:36) ,Nu te ngmfa
dar, ci teme-te! aduce naintea cititorului o aten[ionare din istoria lui Israel, care se
Romani 1.1-17 / Evanghelia lui Hristos


43

doreste a fi o ncurajare la credinciosie fa[ de Dumnezeu. Pavel ncepe prin a analiza de ce
anume nu to[i cei ce se coboar din Israel snt Israel, fcnd o diferen[iere clar ntre
alegerea la lucrare si alegerea la mntuire. Dumnezeu l-a ales pe Israel ca ,vas pentru o
ntrebuin[are de cinste (9:21, vezi si v. 1-33). ,Ei snt Israeli[i, au nfierea, slava,
legmintele, darea Legii, slujba dumnezeiasc, fgduin[ele, patriarhii, si din ei a iesit,
dup trup, Hristosul, care este mai pe sus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvntat n veci.
Amin! (9:4-5), desi pe majoritatea dintre ei i-a suferit ,cu mult rbdare |ca pe] niste vase
ale mniei, fcute |mai dinainte] pentru peire (9:22). Singurul lor favor n ce priveste
mntuirea a fost prioritatea lor n a alege s cread n Hristos si s se bucure de mntuirea
primit prin credin[. Hristos a venit mai nti la ai Si. Iar Evanghelia Lui, desi este
,puterea lui Dumnezeu pentru mntuirea fiecruia care crede (1:16, s.n.), s-a oferit mai
nti iudeului, apoi grecului (vezi 1:16). Majoritatea dintre israeli[i au fost tia[i din
mslinul lor din pricina nesupunerii lor la neprihnirea pe care Dumnezeu a dat-o prin
credin[a n Isus Hristos (vezi 10:1-21). Dar tierea lor din mslin nu nseamn c
Dumnezeu l-a lepdat pe Israel (vezi 11:1-32). nsusi Pavel este dovada acestui lucru (vezi
11:1). Iar alturi de el snt mul[i al[ii din Israel care au fost mntui[i prin credin[a n Isus
Hristos (vezi 11:2-6). Planurile de viitor ale lui Dumnezeu pentru Israel snt detaliate de
Pavel n a doua parte a capitolului 11 (v. 11-32), ntreaga sec[iune teologic a cr[ii
ncheindu-se cu o superb doxologie (v. 33-36), care refocalizeaz aten[ia cititorului pe
persoana si lucrarea ndurrii lui Dumnezeu, care merit toat slava, n veci. Amin.

Iat deci o posibil structur a Epistolei ctre romani.

Rom. 1:1-17 Evanghelia lui Hristos
Rom. 1:1-7 Scopul scrierii sau apostolul si apostolia sa
Rom. 1:8-15 Ocazia scrierii sau planurile apostolului
Rom. 1:16-17 Mesajul crtii sau obligatiile ce deriv din ntelegerea
Evangheliei lui Hristos

Rom. 1:18-3:20 Mnia lui Dumnezeu / Din ce trebuie s fim mintui[i?
Rom. 1:18-32 Obiectul, cauza si modalitatea descoperirii mniei lui Dumnezeu
Rom. 1:18 Descoperirea mniei lui Dumnezeu
Rom. 1:19-20 Revelatia lui Dumnezeu: Iactor agravant al vinovtiei omului
Rom. 1:21-32 Obiectul mniei: necinstirea lui Dumnezeu si nelegiuirea omului
Rom. 2:1-3:8 Judecata lui Dumnezeu sau rolul Legii n mntuire
Rom. 3:9-20 Concluzia privind conditia uman n Iata Judectii

Rom. 3:21-5:21 Puterea lui Dumnezeu pentru mntuire / Cum sintem mintuiti?
Rom 3:21-31 Neprihnirea lui Dumnezeu
Rom. 4:1-25 Neprihnirea prin credint si Vechiului Testament
Rom. 5:1-11 Concluzii privind Neprihnirea dat de Dumnezeu
Rom. 5:12-21 Principiul reprezentrii n moarte si n viat

Rom. 6:1-7:24 Creytinul yi Legea / Cum trebuie definit mintuirea?
Rom. 6:1-14 Ce nseamn a crede n Hristos?
Rom. 6:15-23 Ce nseamn a nu Ii sub Lege?
Rom. 7:1-6 Crestinul si Legea
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


44


Rom. 7:7-13 Pcatul si Legea
Rom. 7:14-23 Eirea pmnteasc si Legea
Rom. 7:24 Cine m va scpa de acest trup de moarte?
Rom. 7:25-8:39 Creytinul yi Duhul / Care este ansa noastr de a rmine in
mintuire?
Rom. 7:25-8:27 Crestinul si Duhul SInt
Rom. 8:28-39 Garantia credinciosiei lui Dumnezeu

Rom. 9:1-11:36 ,Nu te ngmfa dar, ci teme-te / Pericolul care amenint
relatia cu Dumne:eu
Rom. 9:1-33 Vase pentru dou ntrebuintri si vase pentru dou destine
Rom. 10:1-21 Oricine va chema Numele Domnului, va Ii mntuit
Rom. 11:1-32 Dumnezeu nu l-a lepdat pe Israel
Rom 11:33-36 Din El, prin El, si pentru El snt toate lucrurile

Romani 12-15:13 Ascultarea credintei / Scopul cu care am fost mintuiti
Rom. 12:1 Aduceti trupurile voastre ca o jertI vie, sInt plcut lui Dumnezeu

Rom. 12:2 Conditia mplinirii poruncii din 12:1
Rom. 12:3-8 Altarul pe care trebuie adus arderea de tot, sau contextul slujirii
Rom. 12:9-16 Atitudinea n slujire
Rom. 12:17-13:14 Pstrarea Iocalizrii n slujire
Rom. 14:1-23 Acceptarea celuilalt n Trupul lui Hristos
Rom. 15:1-13 Hristos, modelul de slujire

Rom. 15:14-16:27 Planurile yi urri de sntate ale apostolului

Romani 1.1-17 / Evanghelia lui Hristos


45

Concluzii i aplicaJii pe Romani 1:1-17 Evanghelia lui
Hristos

Cum ncepe, cum se termin yi ce confine ea?
Atunci cnd cineva se ridic s recite Psalmul 23, trebuie s stie cum ncepe, cum se
termin si ce con[ine psalmul. Dar nu este mai pu[in adevrat nici faptul c atunci cnd
cineva este trimis s propovduiasc Evanghelia lui Hristos acesta trebuie s stie cum
ncepe, cum se termin si ce con[ine ea. Altfel, cum am putea astepta ca Duhul lui
Dumnezeu s lucreze ascultarea credin[ei n cel care a auzit Evanghelia?

Pavel n-a pornit la mplinirea apostoliei lui ca unul care loveste cu pumnul n vnt sau ca
unul care nu stie pentru ce alearg. Pavel se prezit pe sine ca rob al lui Isus Hristos, pus
deoparte s vesteasc Evanghelia lui Hristos. ,Astfel, n ce m priveste pe mine le scrie
celor din Roma , am o vie dorin[ s v vestesc Evanghelia. Cci mie nu mi-e rusine de
Evanghelia lui Hristos; fiindc ea este puterea lui Dumnezeu pentru mntuirea fiecruia
care crede (1:15-16). n versetele precedente, Pavel a dezvluit si asteprile lui n urma
vizitei pe care inten[iona s-o fac la Roma: ,Nu vreau s nu sti[i, fra[ilor, c, de multeori
am avut de gnd s vin la voi, ca s culeg vreun rod printre voi, ca printre celealte neamuri
(1:13, s.n.), propovduindu-v Evanghelia. Pentru ca s culegi un rod, adic s aduci la
ascultarea credin[ei pe cineva (vezi 1:5), trebuie s-i propovduiesti toat Evanghelia,
deoarece Evanghelia este puterea lui Dumnezeu spre mntuire doar dac este Evanghelia lui
Hristos, adic o Evanghelie complet.

Dar oare cum ncepe, cum se termin si ce con[ine Evanghelia?

Pentru a sublinia importan[a propovduirii unei Evanghelii complete, am putea s ne
folosim de o analogie. Astzi se concep programe de computer din ce n ce mai
performante. Dar pentru ca, dup instalare, un asemenea program s func[ioneze,
programul trebuie s fie complet, s nu-i lipseasc fisiere, cel pu[in fisierele esen[iale.
,Programul Evangheliei lui Hristos este puterea lui Dumnezeu pentru mntuirea fiecruia
care crede doar dac el contine toate ,fiierele` concepute de Duhul lui Dumnezeu atunci
cnd a pus la punct acest ,program.

Atunci cnd, la plecarea lui de pe meleagurile Asiei Mici, Pavel a primit de la Dumnezeu
nstiin[area c va ajunge s fie pus n lan[uri si c lucrarea lui pe aceste meleaguri s-ar
putea s se fi terminat, el a trebuit s evalueze cu responsabilitate ceea ce a fcut. Si-a
mplinit sau nu si-a mplinit misiunea pe care a primit-o de la Domnul?

22
Si acum, iat c, mpins de duhul, m duc la Ierusalim, Ir s stiu ce mi se va ntmpla acolo.
23
Numai, Duhul SInt m nstiinteaz din cetate n cetate c m asteapt lanturi si necazuri.
24
Dar eu nu tin numai dect la viata mea, ca si cum mi-ar Ii scump, ci vreau numai s-mi
sfiresc cu bucurie calea i slufba, pe care am primit-o dela Domnul Isus, ca s vestesc
Evanghelia harului lui Dumne:eu.
25
Si acum, stiu c nu-mi veti mai vedea Iata, voi toti aceia, n
mijlocul crora am umblat propovduind mprtia lui Dumnezeu (Eapte 20: 22-25, s.n.).
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


46



Oare calea si slujba primit de Pavel de la Domnul Isus fuseser sfrsite? Slujba viza
propovduirea Evangheliei. Dar oare a fost propovduit toat Evanghelia?

18
.Stiti cum m-am purtat cu voi n toat vremea, din ziua dinti, n care am pus piciorul pe
pmntul Asiei le spune Pavel liderilor din EIes si Milet, nainte de plecarea lui spre
Ierusalim.
19
Am slujit Domnului cu toat smerenia, cu multe lacrmi, si n mijlocul ncercrilor,
pe cari mi le ridicau uneltirile Iudeilor.
20
Stiti c n-am ascuns nimic din ce v era de folos, si nu
m-am temut s v propovduiesc si s v nvt naintea norodului si n case,
21
si s vestesc
Iudeilor si Grecilor: pocinta Iat de Dumnezeu si credinta n Domnul nostru Isus Hristos.
26
De aceea v mrturisesc astzi, c snt curat de sngele tuturor.
27
Cci nu m-am Ierit s v
vestesc tot planul lui Dumne:eu (Eapte 20:18-27, s.n.).

Ca s vorbeasc astfel ,N-am ascuns nimic din ce v era de folos (20) si ,nu m-am
ferit s v vestesc tot planul lui Dumnezeu (27) , Pavel trebuia s fi avut foarte clar n
minte cu ce ncepe, cu ce se termin si ce con[ine Evanghelia lui Hristos pe care el a fost
chemat s-o propovduiasc. Dovada acestui lucru era ascultarea credin[ei materializat n
existen[a bisericilor din Asia Mic. Pavel vorbeste liderilor unor biserici nscute n urma
propovduirii lui de ctre el a Evangheliei lui Hristos. Iar dovada faptului c Evanghelia
propovduit a fost complet era tocmai rezultatul puterii lui Dumnezeu pentru mntuire,
care operase si smulsese din pcat brba[i si femei, adunndu-i n turma marelui Pstor, Isus
Hristos.

Este important ns de remarcat faptul c Pavel nu are linistea s lase bisericile nainte de a
le aten[iona de pericolul care s-ar putea s le pndeasc n viitor:

28
Luati seama dar la voi nsiv si la toat turma peste care v-a pus Duhul SInt episcopi (sau:
priveghetori), ca s pstoriti Biserica Domnului, pe care a cstigat-o cu nsus sngele Su.
29
Stiu
bine c, dup plecarea mea, se vor vr ntre voi lupi rpitori, cari nu vor cruta turma;
30
si se vor
scula din mijlocul vostru oameni, cari vor nvta lucruri striccioase, ca s trag pe ucenici de
partea lor.
31
De aceea vegheati, si aduceti-v aminte c, timp de trei ani, zi si noapte, n-am
ncetat s sItuiesc cu lacrmi pe Iiecare din voi.
32
Si acum, Iratilor, v ncredintez n mna lui
Dumnezeu si a Cuvntului harului Su, care v poate zidi suIleteste, si v poate da mostenirea
mpreun cu toti cei sIintiti (Eapte 20:28-32).


Oare din Epistola ctre romani, ce fine de Evanghelia lui Hristos yi ce nu?
n pregtirea sa de a ajunge la Roma, Pavel si trimite nainte scrisorile de acreditare. Ele
con[in Evanghelia lui Hristos pe care Pavel a fost trimis s-o propovduiasc. Oare ce
con[ine aceast Evanghelie? Ce din Epistola lui Pavel ctre romani trebuie inclus n
Evanghelia lui Hristos, si ce nu? Exist texte, cum ar fi Romani 3:21-25, 8:1-39 etc., pe
care oricine le-ar considera ca fcnd parte din miezul Evangheliei lui Hristos. Dar ce s
facem cu texte ca cele din 1:18-32; 2:1-13, care vorbesc despre revrsarea mniei lui
Dumnezeu si despre judecata lui Dumnezeu care este potrivit cu adevrul. Sau ce s
facem cu texte ca acelea din 6:1-14; 6:15-23 si 7:14-24, prin care Pavel ne avertizeaz de
puterea pcatului si de pericolul de a recdea n robia lui? Sau ce s facem cu texte ca cel
din 11:17-24, prin care sntem aten[iona[i de pericolul tierii din mslinul n care am fost
Romani 1.1-17 / Evanghelia lui Hristos


47

altoi[i de nssi mna lui Dumnezeu? Snt astfel de texte parte esen[ial a Evangheliei?
Trebuie oare s [inem neaprat cont de ele dac dorim s experimentm puterea lui
Dumnezeu pentru mntuire? La urma urmelor, cum ncepe, cum se termin si ce con[ine
Evanghelia lui Hristos? Care snt ,fisierele ei esen[iale, fr de care puterea lui Dumnezeu
spre mntuire nu poate opera n via[a celui care crede? Cheia rspunsului o avem n
introducerea epistolei:

1
Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat s Iie apostol, pus deoparte ca s vesteasc Evanghelia lui
Dumnezeu,
2
pe care o Igduise mai nainte prin proorocii Si n SIintele Scripturi.
3
Ea priveste
pe Eiul Su, nscut din smnta lui David, n ce priveste trupul,
4
iar n ce priveste duhul
sIinteniei dovedit cu putere c este Eiul lui Dumnezeu, prin nvierea mortilor; adic pe Isus
Hristos, Domnul nostru,
5
prin care am primit harul si apostolia, ca s aducem, pentru Numele
Lui, la ascultarea credintei pe toate Neamurile,
6
ntre cari snteti si voi, cei chemati s Iiti ai lui
Isus Hristos.
7
Deci, vou tuturor, cari snteti prea iubiti ai lui Dumnezeu n Roma, chemati s
Iiti sIinti: Har si pace dela Dumnezeu, Tatl nostru, si dela Domnul Isus Hristos! (1:1-7).

n aceste prime sapte versete din epistola sa, Pavel afirm trei lucruri esen[iale despre
Evanghelie. n primul rnd, Evanghelia pe care a fost trimis s-o propovduiasc a fost
fgduit ,mai nainte prin proorocii Si n Sfintele Scripturi (1:2). n al doilea rnd, ,ea
priveste pe Eiul Su, nscut din smn[a lui David, n ce priveste trupul, iar n ce priveste
duhul sfin[eniei dovedit cu putere c este Eiul lui Dumnezeu, prin nvierea mor[ilor; adic
pe Isus Hristos, Domnul nostru (1:3-4). Iar n al treilea rnd, Pavel afirm c apostolia pe
care a primit-o de la Domnul Isus Hristos este ca, prin propovduirea Evangheliei lui
Hristos, s aduc ,pentru Numele Lui, la ascultarea credin[ei pe toate Neamurile (1:5).

La rscrucea dintre cele trei elemente men[ionate de Pavel n primele sapte versete (1)
rdcinile vechi-testamentale ale Evangheliei, (2) focalizarea Evangheliei pe Eiul lui
Dumnezeu si (3) efectele pe care trebuie s le produc auzirea Evangheliei, si anume
ascultarea credintei , am descoperit c paradigma vechi-testamental pe care
construieste Pavel Evanghelia lui Hristos din epistola sa este Pentateuhul.
n lumina tiparului oferit de cele cinci cr[i ale lui Moise, am identificat ce anume din
Epistola ctre romani [ine de Evanghelia lui Hristos, si ce nu.

Romani 1.18-3.20 / Genesa i Exod 1-12
Evanghelia lui Hristos este ,puterea lui Dumnezeu pentru mntuirea fiecruia care crede
(1:16). Mntuirea vizeaz izbvirea omului din fa[a revrsrii mniei lui Dumnezeu din cer
,mpotriva oricrei necinstiri a lui Dumnezeu si mpotriva oricrei nelegiuiri a oamenilor,
cari nduse adevrul n nelegiuirea lor (1:18). Ideea din Romani 1:18 ne duce imediat cu
gndul la Potop, cnd, prin apele potopului, mnia lui Dumnezeu s-a revrsat din cer peste
pmnt, din pricina necinstirii lui Dumnezeu si din pricina nelegiuirilor cu care omul a
umplut Pmntul. Dar dup cum ne reveleaz Scriptura si dup cum afirm Pavel nsusi n
Romani 5:12-21, necinstirea lui Dumnezeu si nbusirea adevrului n nelegiuire a nceput
n Grdina Eden. Acolo s-a comis prima clcare de Lege, si n urma ei a intrat pcatul n
lume, si prin pcat a intrat moartea:

12
.Printr-un singur om a intrat pcatul n lume, si prin pcat a intrat moartea, si astIel moartea
a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricin c toti au pctuit.
13
(Cci nainte de Lege
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


48


pcatul era n lume. Dar pcatul nu este tinut n seam ct vreme nu este o lege.
14
Totusi
moartea a domnit, de la Adam pn la Moise, chiar peste cei ce nu pctuiser printr-o clcare
de lege asemntoare cu a lui Adam, care este o icoan prenchipuitoare a Celui ce avea s vin
(Rom. 5:12-14).

Deci ,prin gresala unuia singur, cei mul[i au fost lovi[i cu moartea (5:15) si ,judecata
venit dela unul, a adus osnda (16) astfel c, ,prin gresala unuia singur, moartea a domnit
prin el singur (17), adic ,printr-o singur gresal, a venit o osnd, care a lovit pe to[i
oamenii (18). Altfel spus ,prin neascultarea unui singur om, cei mul[i au fost fcu[i
pctosi (19). Nodul gordian se afl deci pe linia legturii noastre cu Adam. De aceea,
Evanghelia lui Hristos trebuie s ne vorbeasc de rezolvarea pcatului adamic. Isus Hristos
este acea ,Smn[ a femeii despre care a vorbit Dumnezeu n Genesa 3:15, ini[iind astfel
asteptarea si linia mesianic. Smn[a femeii avea s zdrobeasc definitiv capul Sarpelui si,
drept urmare, moartea avea s fie nghi[it de via[, despr[irea de Dumnezeu avea s fac
loc rela[iei cu Dumnezeu. Dar ntrebarea este cum anume se va face aceast izbvire, atunci
cnd nssi ,mnia lui Dumnezeu se descopere din cer mpotriva oricrei necinstiri a lui
Dumnezeu si mpotriva oricrei nelegiuiri a oamenilor, cari nduse adevrul n nelegiuirea
lor (1:18)?

Romani 3.21-5.21 / Exod 12-19
Istoria Genesei se termin n Egipt, iar istoria Exodului ncepe cu descrierea robiei fr
iesire a poporului lui Dumnezeu.
36
Izbvirea lui Israel din Egipt s-a fcut din fa[a revrsrii
mniei lui Dumnezeu, dar nu clcnd dreptatea lui Dumnezeu, ci mplinind-o. Pcatul celor
credinciosi a fost pltit prin moartea substitu[ionar a mielului pascal. Astfel, Dumnezeu
Si-a izbvit poporul din robie cu mn tare, n baza promisiunii pe care El o fcuse lui
Avraam, Isaac si Iacov, si a fcut-o n vederea intrrii lui Israel ntr-o rela[ie de legmnt cu
Dumnezeu.

n Romani 3:21, Pavel afirm c Dumnezeu d omului o neprihnire ,fr Lege. Dar
aceasta nu nseamn c neprihnirea dat de Dumnezeu este prin clcarea Legii de ctre
Dumnezeu nsusi. Dimpotriv! Ea este dat n lumina Legii si prin mplinirea ei. De aceea
continu Pavel: ,despre ea mrturisesc Legea si proorocii si anume, neprihnirea dat de
Dumnezeu, care vine prin credin[a n Isus Hristos, pentru to[i si peste to[i cei ce cred n El
(3:21-22).

n lumina paradigmei vechi-testamentale, Hristos trebuie s fie mplinirea prefigurrilor
mielului pascal din Egipt. Sngele mielului pascal a fost puterea lui Dumnezeu pentru
mntuirea celui credincios din fa[a revrsrii mniei lui Dumnezeu prin ngerul mor[ii trimis
din cer. ntr-adevr, Ioan Boteztorul l numeste pe Isus Hristos ,Mielul lui Dumne:eu,
care ridic pcatul lumii (Ioan 1:29, s.n.).


36
Robia din Egipt este paradigmatic, simboliznd robia noastr n pcat, Dumnezeu nsusi l-a dus pe poporul Israel n
Egipt dup un plan bine stabilit si l-a lsat n robie, din care urma s-l izbveasc. Paralela devine clar dac
comparm texte ca si cele din Romani 1:18-3:20 si 11:32 cu istoria Robiei Egiptene: ,Dumnezeu a nchis pe to[i
oamenii n neascultare, ca s aib ndurare de to[i (11:32).
Romani 1.1-17 / Evanghelia lui Hristos


49

Romani 6.1-7.24 / Exod 20-24
Dar pentru ca nu cumva s rstlmcim n[elesul expresiei ,fr Lege, din 3:21, n
ncheierea paragrafului 3:21-31, Pavel pune mai nti o ntrebare, apoi face o precizare:
,Deci, prin credin[ desfiin[m noi Legea? Nicidecum. Dimpotriv, noi ntrim Legea
(3:31). n paradigma vechi-testamental, o astfel de afirma[ie ar corespunde adevrurilor pe
care le nv[m din Exod 19:4-6. Fr Sinai, fr Lege, nu exist legmint cu Dumne:eu.
Dup cum capitolele 20-24 din Exod circumscriu spa[iul Legii, condi[ia rmnerii n
Legmnt, tot asa textul din Romani 6:1-7:24 circumscrie spa[iul Legii sau al ascultrii de
Dumnezeu, condi[ia rmnerii noastre n Legmnt.

Romani 7.25-8.39 / Exod 25-40 - Levitic 1-27
Dar, cum ar fi fost dac rela[ia cu Dumnezeu s-ar fi reglementat strict in spatiul Legii?
Cum ar fi fost dac Domnul nu ar fi dat Cortul ntlnirii locul rezolvrii clcrilor de
Lege , cum ar fi fost dac Slava Domnului nu ar fi cobort n mijlocul taberei si dac
israelitul nu ar fi avut acces la Dumnezeu? Cu alte cuvinte, cum ar fi Evanghelia lui Hristos
fr Romani 7:25-8:39? Dac la iesirea din Egipt israelitul a primit o neprihnire care i-a
permis acestuia s vin n prezen[a lui Dumnezeu, s fie numit ntiul-nscut al lui
Dumnezeu, apoi, n urma ncheierii Legmntului, s fie numit poporul lui Dumnezeu,
aceast neprihnire trebuia pstrat cu sfin[enie. Cortul ntlnirii a fost resursa lui
Dumnezeu pentru pstrarea acestei neprihniri. n Cortul ntlnirii putea fi rezolvat orice
prihan si, astfel, rela[ia cu Dumnezeu a israelitului putea s continue. Ce mare har s-L ai
pe Dumnezeu de partea ta!

Dac n Romani 7:24 avem strigtul aceluia care, aflat n spa[iul Legii, s-a fcut vinovat de
clcarea Legii si s-a pomenit n robia si stpnirea pcatului, Romani 7:25-8:39 vorbeste
despre gloria ,Cortului ntlnirii, nu n forma umbrei, ci n cea a Realit[ii n Isus Hristos.
Ct bucurie! Ct ndejde! Ce perspective ofer sfrsitul capitolului 8 din Romani!

28
De alt parte, stim c toate lucrurile lucreaz mpreun spre binele celorce iubesc pe
Dumnezeu, si anume, spre binele celorce snt chemati dup planul Su.
29
Cci pe aceia, pe cari
i-a cunoscut mai dinainte, i-a si hotrt mai dinainte s Iie asemenea chipului Eiului Su,
pentruca El s Iie cel nti nscut dintre mai multi Irati.
30
Si pe aceia pe cari i-a hotrt mai
dinainte, i-a si chemat; si pe aceia pe cari i-a chemat, i-a si socotit neprihniti; iar pe aceia pe
cari i-a socotit neprihniti, i-a si proslvit.
31
Deci, ce vom zice noi n Iata tuturor acestor
lucruri? Dac Dumnezeu este pentru noi, cine va Ii mpotriva noastr?
32
El, care n-a crutat nici
chiar pe Eiul Su, ci L-a dat pentru noi toti, cum nu ne va da Ir plat, mpreun cu El, toate
lucrurile?
33
Cine va ridica pr mpotriva alesilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela, care-i
socoteste neprihniti!
34
Cine-i va osndi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a si nviat, st la
dreapta lui Dumnezeu, si mijloceste pentru noi!
35
Cine ne va desprti pe noi de dragostea lui
Hristos? Necazul, sau strmtorarea, sau prigonirea, sau Ioametea, sau lipsa de mbrcminte, sau
primejdia sau sabia?
36
Dup cum este scris: ,Din pricina Ta sntem dati mortii toat ziua;
sntem socotiti ca niste oi de tiat.
37
Totus n toate aceste lucruri noi sntem mai mult dect
biruitori, prin Acela care ne-a iubit.
38
Cci snt bine ncredintat c nici moartea, nici viata, nici
ngerii, nici stpnirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare,
39
nici nltimea,
nici adncimea, nici o alt Iptur (sau: zidire), nu vor Ii n stare s ne despart de dragostea lui
Dumnezeu, care este n Isus Hristos, Domnul nostru (Rom. 8:28-39).

ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


50


Oare nu cumva s-ar cdea s terminm aici Evanghelia lui Hristos? Ce altceva am mai
putea spune oamenilor?

Romani 9-11 / Numeri
Desi majoritatea dintre noi ne oprim n Romani 8:39, Evanghelia lui Hristos pe care o
propovduieste Pavel continu cu aten[ionarea din capitolele 9-11. Tiparul vechi-
testamental l-a obligat pe Pavel s adauge Evangheliei lui Hristos adevrurile
corespunztoare cr[ii Numeri, adic aten[ionarea de faptul c acela care nu rspunde cu
credinciosie la credinciosia lui Dumnezeu nu se va bucura de mplinirea promisiunilor Lui.
Astfel, pentru a propovdui Evanghelia lui Hristos trebuie s spunem oamenilor adevruri
ca acelea din Romani 11:17-24:

17
Iar dac unele din ramuri au Iost tiate, si dac tu, care erai dintr-un mslin slbatic, ai Iost
altoit n locul lor, si ai Iost Icut prtas rdcinii si grsimii mslinului,
18
nu te Ili Iat de
ramuri. Dac te Ilesti, s stii c nu tu tii rdcina, ci rdcina te tine pe tine.
19
Dar vei zice:
,Ramurile au Iost tiate, ca s Iiu altoit eu.
20
Adevrat: au Iost tiate din pricina necredintei lor,
si tu stai n picioare prin credint: Nu te ngmIa dar, ci teme-te!
21
Cci dac n-a crutat
Dumnezeu ramurile Iiresti, nu te va cruta nici pe tine.
22
Uit-te dar la buntatea si asprimea lui
Dumnezeu: asprime Iat de ceice au czut, si buntate Iat de tine, dac nu ncetezi s rmi n
buntatea aceasta; altmintrelea, vei Ii tiat si tu.
23
Si chiar ei: dac nu struiesc n necredint,
vor Ii altoiti; cci Dumnezeu poate s-i altoiasc iars.
24
Eiindc, dac tu, care ai Iost tiat dintr-
un mslin, care din Iire era slbatec, ai Iost altoit, mpotriva Iirii tale, ntr-un mslin bun, cu ct
mai mult vor Ii altoiti ei, cari snt ramuri Iiresti, n mslinul lor? (Rom. 11:17-24).

Evanghelia lui Hristos nu este complet fr adevrul din Romani 11:17-24. Eaptul c n
capitolele 9-11 din Romani ne aflm nc n spa[iul Evangheliei este dovedit de afirma[ii ca
cele din Romani 10:9-10: ,Dac mrturisesti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, si dac crezi
n inima ta c Dumnezeu L-a nviat din mor[i, vei fi mntuit. Cci prin credin[a din inim se
capt neprihnirea, si prin mrturisirea cu gura se ajunge la mntuire. Er aceste
afirma[ii, n ce ne priveste pe noi, Evangheliei i-ar lipsi inima.

Duhul lui Dumnezeu a gsit cu cale s consemneze tragedia despre care citim n cartea
Numeri si s-o aseze ca aducere aminte n fa[a Bisericii nou-testamentale (vezi Evrei 3-4, 1
Cor. 10, Rom. 9-11). Deci, Romani 9-11 este parte integrant a Evangheliei lui Hristos pe
care Pavel ne-o prezint n Romani si este inclus n carte ca s ne avertizeze de faptul c,
desi am fost altoi[i n mslin ca urmare a credin[ei noastre n Isus Hristos, credin[ care
a dus la nasterea noastr din nou , putem fi totusi tia[i afar din el, dac n loc s ne
temem ne ngmfm si cdem n cursa diavolului, pierzndu-ne astfel credin[a.

Dac, pe de o parte, Pavel [ine s ne avertizeze de posibilitatea cderii noastre, pe de alt
parte, el plnge si se roag pentru cei din neamul lui care au fost tia[i din mslin, fiind
convins c Dumnezeu poate s-i altoiasc din nou n mslin, dac ei nu struiesc n
necredin[a lor.
37


37
Dac am accepta ideea predestina[iei la mntuire, tot acest concept din Romani pe de o parte, tierea celor care au
fost altoi[i, iar pe de alt parte, altoirea celor care au fost tia[i nu ar avea sens, deoarece predestina[ia fixeaz
lucrurile n forma dinainte hotrt de Dumnezeu, si nimeni si nimic nu poate interveni n schimbarea lucrurilor
hotrte mai dinainte de El. Ce nseamn faptul c ,Dumnezeu a nchis pe to[i oamenii n neascultare, ca s aib
Romani 1.1-17 / Evanghelia lui Hristos


51


Romani 12.1-15.13 / Deuteronom
Capitolul 11 se termin cu o doxologie, care pare s sugereze un sfrsit de sec[iune. S fie
oare vorba despre sfrsitul Evangheliei lui Hristos din Romani?

33
O, adncul bogtiei, ntelepciunii si stiintei lui Dumnezeu! Ct de neptrunse snt judectile
Lui, si ct de nentelese snt cile Lui!
34
Si n adevr, ,cine a cunoscut gndul Domnului? Sau
cine a Iost sIetnicul Lui?
35
Cine I-a dat ceva nti, ca s aib de primit napoi?
36
Din El, prin El,
si pentru El snt toate lucrurile. A Lui s Iie slava n veci! Amin (11:33-36).

Evanghelia lui Hristos nu vorbeste doar despre un act de binefacere pe care ni-l face un
necunoscut, ci despre o invita[ie pe care ne-o face nsusi Eiul lui Dumnezeu la o rela[ie cu
El. Devenim prtasi vie[ii si lucrrii Lui doar dac-L mrturisim cu gura ca Domn si dac
credem cu adevrat c Dumnezeu L-a nviat din mor[i. Dar o astfel de credin[ urmat de o
astfel de mrturisire implic o trire n ascultare de El. S nu uitm c Pavel a fost trimis de
Hristos s aduc la ascultarea credin[ei pe toate neamurile. Deci, din punctul de vedere al
apostoliei primite de la Hristos, Pavel nu putea s ncheie propovduirea Evangheliei cu
doxologia din 11:33-36. Romani 12:1 este continuarea fireasc, obligatorie a acestei
Evanghelii, ntocmai cum Deuteronomul este continuarea fireasc, obligatorie a cr[ilor
precedente.

S nu uitm c n Deuteronom gsim texte ca cel din 5:29-6:6:

29
O! de ar rmnea ei cu aceeas inim ca s se team de Mine si s pzeasc toate poruncile
Mele, ca s Iie Iericiti pe vecie, ei si copiii lor! .
1
Iat poruncile, legile si rnduielile pe cari a
poruncit Domnul, Dumnezeul vostru, s v nvt s le mpliniti n tara pe care o veti lua n
stpnire;
2
ca s te temi de Domnul, Dumnezeul tu, pzind, n toate zilele vietii tale, tu, Iiul
tu, si Iiul Iiului tu, toate legile si toate poruncile Lui pe cari ti le dau, si s ai zile multe.
3
Ascult-le dar, Israele, si caut s le mplinesti, ca s Iii Iericit si s v nmultiti mult, cum ti-a
spus Domnul, Dumnezeul printilor ti, cnd ti-a Igduit tara n care curge lapte si miere.
4
Ascult, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn.
5
S iubesti pe Domnul,
Dumnezeul tu, cu toat inima ta, cu tot suIletul tu si cu toat puterea ta.
6
Si poruncile acestea,
pe cari ti le dau astzi, s le ai n inima ta (Deut. 5:29-6:6).

Dup cum cartea Deuteronom este o chemare serioas la ascultarea credin[ei, pentru ca s
nu se mai repete tragedia din Numeri, tot asa si sec[iunea aplicativ din Romani 12:1-15:13
poate fi considerat a fi chemarea la ascultarea credin[ei: toate imperativele din aceast a
doua parte a cr[ii trebuie s fie rspunsul nostru la ndurarea lui Dumnezeu. Astfel,
sec[iunea aplicativ din Romani 12:1-15:13 corespunde Deuteronomului.




ndurare de to[i (11:32)? Dac acest ,ca s aib ndurare de to[i ar fi cauzativ, mntuirea ar fi universal. Dar ea nu
este. O alt op[iune ar fi c Dumnezeu a nchis pe to[i oamenii n neascultare, ca s aib ndurare doar de unii, adic de
cei alesi. Or, lucrul acesta este contrazis de afirma[iile lui Pavel. Dup cum am vzut mai sus, Pavel plnge si se roag
pentru cei lepda[i, n ndejdea c acestia vor fi realtoi[i iarsi dac nu struie n necredin[a lor, si, n acelasi timp, i
avertizeaz cu tierea pe cei care au fost altoi[i. Aceste adevruri vor fi comentate pe larg la vremea potrivit.
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


52


12:1 Aplicatia: Aduceti trupurile voastre ca o fertf vie, sfint plcut lui
Dumne:eu

12:2 Conditia mplinirii ei
12:3-8 Altarul pe care trebuie adus arderea de tot
sau contextul slujirii
12:9-16 Atitudinea n slujire
12:17-13:14 Focali:area n slujire
14:1-23 Acceptarea celuilalt n Trupul lui Hristos
15:1-13 Modelul de slufire


n concluzie, putem afirma c Evanghelia lui Hristos este puterea lui Dumnezeu pentru
mntuirea fiecruia care crede doar dac este o Evanghelie complet, care nu se limiteaz la
a proclama adevrul din Romani 3:21-5:21 si pe cel din Romani 7:25-8:39. Evanghelia pe
care o propovduim este Evanghelia lui Hristos si este puterea lui Dumnezeu pentru
mntuirea celui care crede doar dac proclam fr ocolisuri faptul c trebuie s fim
mntui[i din fa[a mniei lui Dumnezeu care ,se descopere din cer mpotriva oricrei
necinstiri a lui Dumnezeu si mpotriva oricrei nelegiuiri a oamenilor, cari nduse
adevrul n nelegiuirea lor (1:18), doar dac proclam cu trie faptul c judecata lui
Dumnezeu este potrivit cu adevrul (vezi 2:1-29) si c, de aceea, ,nimeni nu va fi socotit
neprihnit naintea .|lui Dumnezeu] prin faptele Legii (3:20). Evanghelia pe care o
propovduim este Evanghelia lui Hristos doar dac subliniaz seriozitatea pcatului si
nevoia imperioas de a tri n ascultare de Dumnezeu, adic dac ea include sec[iunea
rela[iei crestinului cu Legea (6:1-7:24), precum si aten[ionarea din capitolele 9-11,
subliniind cu toat responsabilitatea si pericolul tierii din mslin (vezi 11:17-24). Dar
Evanghelia pe care o propovduim este Evanghelia lui Hristos doar dac include si Romani
12:1, mpreun cu explica[iile care urmeaz imediat din versetul urmtor.

Ca si Pavel, si noi sntem chema[i s vestim oamenilor Evanghelia lui Hristos. Dar stim
oare unde ncepe si unde se termin ea? Stim care snt conceptele majore din care se
construieste Evanghelia lui Hristos? Oare am putea spune, ca si Pavel la despr[irea sa de
btrnii bisericilor din Efes si Milet: ,De aceea v mrturisesc astzi, c snt curat de
sngele tuturor. Cci nu m-am ferit s v vestesc tot planul lui Dumne:eu` (Eapte 20:26-27,
s.n.).


53


Romani 1:18-3:20

Mnia Iui Dumnezeu
Sau din ce trebuie s fim mintuiti


Este important de re[inut faptul c, la eliberarea din Robia Egiptean, n ultim instan[,
confruntarea israeli[ilor nu a fost cu Earaon si cu armatele lui, ci cu mnia lui Dumnezeu
care s-a revrsat peste ntregul Egipt, n acea ultim noapte a robiei. Dup cum ne va spune
Pavel n acest prim segment al epistolei lui (1:18-3:20), Evanghelia lui Hristos trebuie s
nceap cu aceast precizare extrem de semnificativ. n ultim instan[, omul nu trebuie s
fie mntuit din mna diavolului, ci din mna lui Dumnezeu, adic din fa[a revrsrii mniei
Acestuia: ,Mnia lui Dumnezeu se descopere din cer mpotriva oricrei necinstiri a lui
Dumnezeu si mpotriva oricrei nelegiuiri a oamenilor, cari nduse adevrul n nelegiuirea
lor (1-18). Implica[iile teologice ale acestui fapt snt imense. Dumnezeu a trebuit s-Si
plteasc Siesi, nu diavolului, pre[ul rscumprrii omului. Dup cum ne va spune Pavel la
nceputul sec[iunii urmtoare a epistolei (3:21-5:21), problema major a lui Dumnezeu n
rscumprarea omului este cum s-l socoteasc neprihnit pe acesta, astfel incit El Insui s
rmin neprihnit (vezi 3:26). Diavolul este o realitate de netgduit, care dup cum
afirm Petru ,d trcoale ca un leu care rcneste, si caut pe cine s nghit (1 Petru
5:8). Iar, n Efeseni, Pavel afirm c ,noi n-avem de luptat mpotriva crnii si sngelui, ci
mpotriva cpeteniilor, mpotriva domniilor, mpotriva stpnitorilor ntunerecului acestui
veac, mpotriva duhurilor rut[ii cari snt n locurile ceresti (Efes. 6:12). Cu toate acestea,
nu trebuie s uitm c dac Dumnezeu nsusi nu-i d drept asupra noastr prin Legea Sa,
diavolul nu are nici o putere asupra noastr. Iat de ce afirm Pavel n Romani 7:
,Odinioar, fiindc eram fr Lege, triam; dar cnd a venit porunca, pcatul a nviat, si eu
am murit (7:9). Iar n 1 Corinteni, el precizeaz: ,Boldul mor[ii este pcatul; si puterea
pcatului este Legea (15:56).

Dac atunci cnd ne gndim la situa[ia din care trebuie s fim mntui[i aten[ia noastr se
mut de pe mnia lui Dumnezeu pe diavol, ajungnd s credem c trebuie s fim mntui[i
din minile diavolului, acesta a cstigat n noi o lupt decisiv, ridicndu-se pe sine, n ochii
nostri, la o pozi[ie pe care nu o merit, deoarece nu o are. Nu el este autoritatea ultim n
univers, si de aceea nu din minile lui trebuie s fim mntui[i. n ultim instan[,
amenin[area vine tocmai din partea lui Dumnezeu, deoarece mnia Lui se descoper din cer
mpotriva oricrei necinstiri a lui Dumnezeu si mpotriva oricrei nelegiuiri a oamenilor.
Atunci cnd lucrul acesta nu este n[eles, n Evanghelia pe care o propovduim, omenirea ar
putea fi asemnat cu frumoasa si cel pu[in aparent nevinovata Ileana Cosnzeana din
basmele populare, care, din nefericire, a czut n minile Balaurului si a fost ferecat n
castelul acestuia, dup ziduri cu neputin[ de trecut si dup zbrele cu neputin[ de smuls.
ntr-o astfel de Evanghelie, Et-Erumosul din poveste este nsusi Eiul lui Dumnezeu, care a
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


54


venit s-Si elibereze Mireasa din ghearele cpcunului, pentru ca apoi s se cstoreasc cu
ea.

Este adevrat c Isus Hristos a venit s zdrobeasc o dat pentru totdeauna capul Sarpelui.
Dar faptul c biruin[a aceasta a trebuit cstigat tocmai pe crucea de pe Calvar,
38
unde a fost
,zdrobit de fapt Isus nsusi, dovedeste c noi a trebuit s fim izbvi[i, n primul rnd, din
fa[a revrsrii mniei lui Dumnezeu si nu din minile Balaurului.

Iat de ce, sec[iunea de fa[ (1:18-3:20) ncepe prin a sublinia obiectul, cauza si
modalitatea revrsrii mniei lui Dumnezeu (vezi 1:18-32). Apoi, n 2:1-16, Pavel vorbeste
despre judecata lui Dumnezeu, care este potrivit cu adevrul si n urma creia Dumnezeu
este pregtit s rsplteasc pe fiecare dup faptele lui, si anume, s dea ,via[a vecinic
celor ce, prin struin[a n bine, caut slava, cinstea si nemurirea (2:7), si s dea ,mnie si
urgie celor ce, din duh de glceav, se mpotrivesc adevrului si ascult de nelegiuire
(2:8). Cei care se credeau, probabil, ndrept[i[i s primeasc via[a vesnic din mna lui
Dumnezeu erau iudeii. Ei se bucurau de ntietatea extraordinar de a fi poporul
Legmntului (vezi 9:4-5), alesi ca vase ,pentru o ntrebuin[are de cinste (21). Dar
clcrile lor de Lege au invalidat n ochii lui Dumnezeu att tierea lor mprejur, ct si
ntietatea de a fi depozitari ai Legii (vezi 2:17-3:8). n 3:9-20, avem verdictul judec[ii la
care Dumnezeu prin Pavel a supus ntreaga omenire: ,Am dovedit afirm Pavel c
to[i, fie Iudei, fie Greci, snt supt pcat (3:9) si c ,nimeni nu va fi socotit neprinnit
naintea .|lui Dumnezeu] prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunostin[a deplin a
pcatului (3:20).

Sec[iunea de fa[ (1:18-3:20) ne las deci complet descoperi[i si neputinciosi n fa[a


revrsrii mniei lui Dumnezeu. Este interesant c n ntreaga sec[iune nu se aminteste nici
mcar o dat de diavolul si de lucrarea lui, tocmai pentru ca nimeni s nu treac pe lng
adevrul de bolt al sec[iunii. Mntuirea de care urmeaz Pavel s vorbeasc n continuare
este o mntuire din fa[a revrsrii miniei lui Dumne:eu.

38
Vezi Coloseni 2:14-15.
Romani 1.18-3.20 / Minia luiDumne:eu


55


Romani 1:18-32
Obiectul, cau:a i modalitatea descoperirii miniei lui Dumne:eu

Minia lui Dumne:eu se descoper din Cer impotriva necinstirii lui
Dumne:eu i impotriva nelegiuirii oamenilor prin faptul c Dumne:eu ii
las pe acetia in voia mintii lor blestemate.


Dup cum am vzut, afirma[ia lui Pavel din Romani 1:18 ,Mnia lui Dumnezeu se
descopere din cer mpotriva oricrei necinstiri a lui Dumnezeu si mpotriva oricrei
nelegiuiri a oamenilor ne aduce aminte de acea noapte din Egipt n care mnia lui
Dumnezeu s-a revrsat peste ntregul Egipt, prin ngerul care a fost trimis din cer s omoare
pe to[i ntii nscu[i dintre oameni si animale.

Eaptul c Pavel generalizeaz acest adevr sugereaz natura paradigmatic a evenimentului
din Egipt. Versetul 18 prezint realitatea care ne amenin[, plasndu-ne, parc, n perioada
imediat premergtoare acelei nop[i egiptene de judecat. nainte ca Pavel s ne vorbeasc
despre solu[ia Mielului Pascal pe care a pregtit-o Dumnezeu pentru to[i cei care, creznd,
vor apela la sngele Lui ocrotitor (3:21-5:21), el descrie pe ndelete vinov[ia fr iesire a
omului (vezi 1:19-3:20). Textul din fa[a noastr (1:18-32) este construit pe o serie de cauze
si efecte, cauzele descriind vinov[ia noastr, iar efectele, mnia lui Dumnezeu descoperit
din cer mpotriva celor vinova[i.

Mnia lui Dumnezeu se descoper din cer . (18).

Eiindc. (19).
. Asa c nu se pot desvinov[i (20);


fiindc. (21).
|Eiindc.] (22, 23).
De aceea. (24);


cci . (25).
Din pricina aceasta. (26).


Eiindc.(28).
Astfel au ajuns. (29).


Mnia lui Dumnezeu se descoper din cer, pe de o parte, ,mpotriva oricrei necinstiri a lui
Dumnezeu, iar pe de alt parte, ,mpotriva oricrei nelegiuiri a oamenilor, cari nduse
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


56


adevrul n nelegiuirea lor (1:18). Desi mnia lui Dumnezeu loveste n oameni, nu ei snt
obiectul revrsrii mniei lui Dumnezeu, ci necinstirea lui Dumne:eu si nelegiuirile pe care
oamenii le poart pe ei. Dac omul ar reusi s scape de vinov[ia necinstirii lui Dumnezeu
si de povara nelegiuirilor pe care le poart, mnia lui Dumnezeu nu s-ar mai revrsa asupra
lui.

Cau:a descoperirii mniei lui Dumnezeu (vezi 1:19-21, 23, 25) este, pe de o parte,
nesocotirea revela[iei lui Dumnezeu ,Eiindc, mcar c au cunoscut pe Dumnezeu, nu
L-au proslvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mul[mit; ci s-au dedat la gndiri desarte, si inima
lor fr pricepere s-a ntunecat (1:21) , iar pe de alt parte, consecin[ele nebuniei la care
a fost dus omul de sfidarea lui Dumnezeu: nelegiuirile si nebunia unei religii idolatre, prin
care omul si-a dovedit natura si limitrile de creatur nstrinat de Dumnezeu (vezi 1:23 si
25). Modalitatea descoperirii mniei lui Dumnezeu (vezi 1:24-27) are si ea dou aspecte.
Nelegiuirea din om este pedepsit de legea cauzei si efectului dup care Dumnezeu a
modelat Universul nostru. De aceea, a fost suficient ca Dumnezeu s-l lase pe om n voia
min[ii lui blestemate (vezi 1:28), pentru ca acesta s-si strng cu propria lui mn streangul
de gt. Dar necinstirea unui Dumnezeu personal reclam o confruntare cu un Dumnezeu
personal, confruntare care va avea loc la judecat, n ziua mniei Lui, cnd Dumnezeu va da
mnie si urgie tuturor celor care din duh de glceav s-au mpotrivit adevrului si au
ascultat de nelegiuire (vezi 2:8). Consecin[ele faptului c am fost lsa[i n voia min[ii
noastre blestemate (vezi 1:27-32) se manifest ntr-o complet pervertire a universului
moral. n loc ca noi, creatura minii lui Dumnezeu, s reflectm nsusirile Lui nevzute,
puterea Lui vesnic si dumnezeirea Lui, am umplut universul n care trim cu chipul noului
nostru dumnezeu, care se arat n spatele imaginilor aparent nevinovate ale idolilor cu care
ne-am nconjurat, ca semn al naturii noastre de creaturi, si nu de creatori (vezi 1:28-32).

n fa[a tuturor acestor lucruri, revrsarea mniei lui Dumnezeu este pe deplin justificat.
Deci mntuirea pe care o asteptm trebuie s opreasc tocmai revrsarea mniei lui
Dumnezeu. Iat de ce este salutar vestea bun c n Domnul Isus Hristos opereaz nssi
puterea lui Dumne:eu pentru mntuirea noastr din fa[a revrsrii miniei lui Dumne:eu.
Doar puterea lui Dumne:eu ne putea mntui din fa[a revrsrii miniei lui Dumne:eu. Dar
tocmai prin aceasta subliniaz Pavel absoluta suveranitate a lui Dumnezeu n univers.
Pcatul omului nu L-a detronat pe Dumnezeu si nu l-a ntronat pe scaunul universului n
locul Acestuia pe Satan, chiar dac noi ne-am vndut robi lui de bunvoie. Cderea omului
n pcat L-a transformat pe Dumnezeu din prietenul omului n vrjmasul lui. Omul trebuie
s fie mntuit din fa[a revrsrii mniei lui Dumnezeu. n ultim instan[, Dumnezeu va
condamna si va pedepsi pe cei nemntui[i. ns aceasta nu nseamn c rul din vie[ile
noastre si din societate vine de la Dumnezeu. Dumnezeu nu poate fi ispitit ca s fac ru
(vezi Iac. 1:13). Rul, sub toate formele lui, este rodul manifestrii diavolului si a for[elor
ntunericului n si prin vie[ile noastre, pe care i le-am aservit ca vehicul al promovrii
intereselor lui pe pmnt.
Romani 1.18-3.20 / Minia luiDumne:eu


57

1:18 ObiectuI descoperirii mniei Iui Dumnezeu


n versetele 1:16-17, care [in de introducerea epistolei lui, Pavel a creionat cadrul pentru
n[elegerea celor afirmate n versetul 18. Pavel a afirmat c Evanghelia lui Hristos este
puterea lui Dumne:eu pentru mntuire. ntrebrile firesti care se ridic pentru cel care nu
simte nevoia mntuirii snt, pe de o parte: De ce avem nevoie de mntuire?, iar pe de alt
parte: De ce este nevoie tocmai de puterea lui Dumne:eu pentru ca aceast mntuire s
devin o realitate pentru noi? Practic, din ce anume trebuie s fim mntui[i? Ct de adnc si
complicat trebuie s fie problema omului, pentru ca rezolvarea ei s necesite tocmai
puterea lui Dumne:eu?

18
Mnia lui Dumnezeu
se descopere
din cer
mpotriva oricrei necinstiri a lui Dumne:eu si
mpotriva oricrei nelegiuiri a oamenilor,
cari nduse
adevrul
n nelegiuirea lor.


n ultim instan[, problema omului nu const n faptul c, nbusind adevrul n
nelegiuire, a umplut planeta cu nelegiuirile lui si a transformat-o ntr-un iad. La urma
urmelor, dac ne place ceea ce avem, cine ar putea s aib ceva mpotriv? n ultim
instan[ afirm Pavel , problema omului este c necinstirea lui Dumnezeu atrage dup
sine revrsarea miniei lui Dumne:eu din cer mpotriva celor care s-au fcut vinova[i de
necinstirea Lui si care n urma necinstirii lui Dumnezeu au umplut planeta de nelegiuiri
strigtoare la cer (1:18). Avem nevoie de mntuire tocmai din fa[a revrsrii mniei lui
Dumnezeu. Iar Pavel doreste s demonstreze n aceast prim sec[iune a epistolei (1:18-
3:20) faptul c, n fa[a pericolului care l amenin[, omul nu are solu[ie: ,Ce urmeaz
atunci? Sntem noi |iudeii] mai buni dect ei |neamurile]? Nicidecum. Eiindc am dovedit
c to[i, fie Iudei, fie Greci, snt supt pcat. |Si] nimeni nu va fi socotit neprihnit naintea
Lui, prin faptele Legii (3:9, 20). Atunci cnd realizm c trebuie s fim mntui[i tocmai din
fa[a revrsrii miniei lui Dumne:eu, n[elegem harul de a avea la dispozi[ia noastr nimic
mai pu[in dect nssi puterea lui Dumne:eu spre mntuire.

Pavel ncepe prin a afirma c mnia lui Dumnezeu este programat s loveasc, pe de o
parte, mpotriva oricrei necinstiri a lui Dumne:eu, iar pe de alt parte, mpotriva oricrei
nelegiuiri a oamenilor, care nbuse adevrul n nelegiuirea lor. Cele dou lucruri snt
ngemnate. Cu alte cuvinte, nbusirea adevrului n nelegiuire nseamn necinstirea lui
Dumnezeu. Cu toate acestea, ele trebuie n[elese ca realit[i distincte. Aceste dou realit[i
necinstirea lui Dumnezeu si nbusirea adevrului n nelegiuire constituie obiectul
mniei lui Dumnezeu. Primul dintre cele dou aspecte necinstirea lui Dumnezeu are
de-a face cu verticala, cu Creatorul, iar cel de-al doilea nelegiuirea , cu orizontala, cu
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


58


crea[ia. Cele dou aspecte ale vinov[iei noastre determin dou moduri diferite n care se
revars mnia lui Dumnezeu din cer. mpotriva nelegiuirilor noastre, mnia lui Dumnezeu
se revars din cer ntr-un mod lent, ca urmare a legii cauzei si efectului care guverneaz
Universul nostru. Iar pentru ca s gustm acest aspect al revrsrii mniei lui Dumnezeu,
este suficient ca Dumnezeu s ne lase n voia min[ii noastre blestemate. Despre acest aspect
al descoperirii mniei lui Dumnezeu este vorba n textul de fa[ (1:18-32). Dar mpotriva
necinstirii lui Dumne:eu, mnia Lui se va revrsa ntr-un mod violent, la judecat, n ,ziua
mniei si a artrii dreptei judec[i a lui Dumnezeu (2:5), ,n ziua cnd, dup Evanghelia
mea spune Pavel , Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale
oamenilor (2:16). n acea zi, fiecare personal vom fi judeca[i de Dumnezeul pe care L-am
necinstit, pentru a primi mnia si urgia, necazul si strmtorarea (vezi 2:8-9) despr[irii finale
de Dumnezeu.


mpotriva oricrei necinstiri a lui Dumnezeu (18a)
Necinstirea lui Dumnezeu vizeaz Persoana lui Dumnezeu, onoarea lui Dumnezeu.
Necinstirea lui Dumnezeu a nceput n Grdina Eden, atunci cnd Dumnezeu a fost pus de
ctre om n cntar alturi de Satan, cel deghizat n Sarpele din grdin si atunci cnd omul a
ales s asculte de Satan si s-L fac mincinos pe Dumnezeu. Aceasta a nsemnat punerea la
ndoial a Cuvntului lui Dumnezeu si clcarea lui n mod deliberat. S ne aducem aminte
cum anume s-au ntmplat lucrurile:

15
Domnul Dumnezeu a luat pe om si l-a asezat n grdina Edenului, ca s-o lucreze si s-o
pzeasc.
16
Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: ,Poti s mnnci dup plcere din
orice pom din grdin;
17
dar din pomul cunostintei binelui si rului s nu mnnci, cci n ziua
n care vei mnca din el, vei muri negresit (Gen. 2:15-17).

Practic, Dumnezeu i-a spus omului c existen[a si devenirea lui atrn de ascultarea
credintei lui. Omul trebuia s cread c Dumnezeu i doreste binele si trebuia s
dovedeasc credin[a lui prin ascultare. Pentru ca ascultarea s aib obiect, s fie posibil,
Dumnezeu i-a dat omului o porunc: ,Din pomul cunostin[ei binelui si rului s nu
mnnci, cci n ziua n care vei mnca din el, vei muri negresit (Gen. 2:17). Dar aceasta
este doar o fa[ a istoriei sau doar unul dintre cele dou aspecte ale problemei. Cealalt fa[
o avem n Genesa 3, unde ni se dezvluie existen[a unei alte realit[i spirituale:

1
Sarpele era mai siret dect toate Iiarele cmpului pe cari le Icuse Domnul Dumnezeu. El a zis
Iemeii: ,Oare a zis Dumnezeu cu adevrat: S nu mncati din toti pomii din grdin?
2
Eemeia a rspuns sarpelui: ,Putem s mncm din rodul tuturor pomilor din grdin.
3
Dar
despre rodul pomului din mijlocul grdinii, Dumnezeu a zis: S nu mncati din el, si nici s nu
v atingeti de el, ca s nu muriti.
4
Atunci sarpele a zis Iemeii: ,Hotrt, c nu veti muri:
5
dar
Dumnezeu stie c, n ziua cnd veti mnca din el, vi se vor deschide ochii, si veti Ii ca
Dumnezeu, cunoscnd binele si rul (Gen. 3:1-5).

Prin ispita pe care a vrt-o sub nasul femeii, Sarpele a lovit n credin[a ei cu privire la
adevrul vorbirii lui Dumnezeu, iar necredin[a ei s-a materializat n neascultarea ei. Astfel,
ascultarea credintei n Dumnezeu s-a transformat n neascultarea necredintei sau n
ascultarea credintei n Satan. De fapt, omul a crezut c prin neascultarea de Dumnezeu,
Romani 1.18-3.20 / Minia luiDumne:eu


59

prin clcarea poruncilor Acestuia, poate s-si creeze o lume mai bun si un viitor mai
fericit dect cele pe care i le-ar fi dat Dumnezeu: voi fi ca Dumnezeu!

Mutarea credin[ei omului de pe ceea ce a spus Dumnezeu pe ceea ce a spus Satan constituie
necinstirea lui Dumnezeu. Prin aceasta, omul a schimbat slava Dumnezeului nemuritor ntr-
o icoan care seamn cu o trtoare, ,a schimbat n minciun adevrul lui Dumnezeu si a
slujit si s-a nchinat fpturii n locul Ectorului, care este binecuvntat n veci (1:25).

mpotriva oricrei nelegiuri a oamenilor (18b)
Necinstirea lui Dumnezeu a adus dup sine nelegiuirea, adic clcarea de Lege, prin
materializarea necredin[ei n neascultare: ,Eemeia a vzut c pomul era bun de mncat si
plcut de privit, si c pomul era de dorit ca s deschid cuiva mintea. A luat deci din rodul
lui, si a mncat; a dat si brbatului ei, care era lng ea, si brbatul a mncat si el (Gen.
3:6). Atunci cnd Eva a dat si brbatului ei din fructul oprit, ea a nceput s nbuse
adevrul n nelegiuire si a nceput s remodeleze crea[ia. Consecin[ele nelegiuirii lui l-au
umplut pe om de fric si de rusine si l-au golit de dragoste, dup care consecin[ele
nelegiuirii lui s-au revrsat din fiin[a lui nspre afar si au pornit s devasteze planeta.

Am vzut c mnia lui Dumnezeu este programat s loveasc n dou realit[i: pe de o
parte, n realitatea necinstirii lui Dumnezeu, iar pe de alt parte, n realitatea nelegiuirilor
omului. Aspectul care devine vizibil [ine de nelegiuiri. Nelegiuirile snt acelea care distrug
pmntul cu toate structurile acestuia: morale, sociale, economice, politice, religioase si
ecologice. Dar chiar dac neascultarea noastr de Dumnezeu adic nelegiuirile noastre
nu ar avea nici un fel de implica[ii negative asupra crea[iei, mnia lui Dumnezeu ar
trebui totusi s se descopere din cer, pentru c omul s-a fcut vinovat de necinstirea lui
Dumne:eu.

n general, omul nbuse adevrul n nelegiuire deoarece este convins c el stie mai bine
dect Dumnezeu cum trebuie s-si rnduiasc via[a si ce anume este bine pentru el. De ce s
nu mint, de ce s nu fur, de ce s nu curvesc si s nu poftesc, dac mi cade mai bine asa si
dac cred c aceasta mi face bine? Dac ntr-adevr asa ar fi, dac poruncile lui Dumnezeu
ar fi artificiale, dac ascultarea de Dumnezeu ar fi strict un moft al lui Dumnezeu, adic,
dac nu ar exista dect coordonata verticalei necinstirea lui Dumnezeu , descoperirea
mniei Lui ne-ar ntrta si mai mult, deoarece L-am considera pe Dumnezeu un tiran, un
capricios si un ruvoitor, Unul cruia nu-I place c noi sntem mai ,destep[i dect El si
care, de aceea, S-a hotrt s ne strice jocul, ca si celor din cmpia Sinear care au pornit s-
si fac o cetate si un turn care s ajung pn la cer si prin care s-si fac un nume.
39


Oare ce a gndit omul n Grdina Edenului dup ce a muscat momeala Sarpelui: ,Atunci
sarpele a zis femeii: Hotrt, c nu ve[i muri: dar Dumnezeu stie c, n ziua cnd ve[i
mnca din el, vi se vor deschide ochii, si ve[i fi ca Dumnezeu, cunoscnd binele si rul

39
Citirea superficial a istoriei Turnului Babel (vezi Gen. 11:1-9) ar putea s dea cititorului impresia c Dumnezeu ,S-
a speriat de posibilit[ile omului si n mod ruvoitor a venit s-i strice jucria, ncurcnd limbile celor care zideau
cetatea si turnul. Pentru mai multe detalii legate de exegeza textului din Genesa 11:1-9, vezi Beniamin Ergu, Un
nume legat de Dumnezeu.ori de crmizi si smoal, pag. 70-75.
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


60


(Gen. 3:4-5)? Probabil c omul, dnd dreptate Sarpelui, a nceput s-L suspecteze pe
Dumnezeu de rea-voin[. Oare nu cumva Sarpele are dreptate? De ce nu ne las Dumnezeu
s mncm din pomul cunostin[ei binelui si rului? Poate c, ntr-adevr, nu vom muri dac
vom mnca, dar El ne-a speriat ca s-Si pstreze Siesi prerogativa cunoasterii binelui si
rului.

Dac Dumnezeu ar fi intervenit si l-ar fi mpiedicat pe om s-si ntind mna s rup din
fructul oprit si l-ar fi re[inut astfel de la gndul ndumnezeirii prin neascultarea de
Dumnezeu, ntreaga lui existen[ omul ar fi purtat n el gndul c ntr-adevr Dumnezeu l-a
oprit doar din pizm de la realizarea planurilor lui.

Atunci cnd omul l necinsteste pe Dumnezeu, acuzndu-L de rea-voin[ fa[ de el, singurul
lucru pe care Dumnezeu ,l poate face este s-l lase pe om n voia min[ii lui blestemate, ca
s guste el nsusi consecin[ele necinstirii lui Dumnezeu si consecin[ele nbusirii adevrului
n nelegiuire. Consecin[a nbusirii adevrului n nelegiuire, adic a alegerii nelegiuirii n
locul adevrului, este distrugerea Crea[iei, pe toate planurile: moral, social, ecologic,
economic, politic, religios etc. Iat de ce, mnia lui Dumnezeu se descoper din cer nu
numai mpotriva necinstirii lui Dumnezeu, ci si mpotriva nelegiuirii, care nbuse adevrul
n nelegiuire, distrugnd astfel pmntul.

n fa[a relelor, a nedrept[ilor strigtoare la cer, a suferin[ei si a mor[ii, omul si ridic ochii
spre cer si zice: Dac ar exista Dumnezeu cu adevrat, ar interveni si ar pune capt
suferin[elor si nedrept[ilor!

S presupunem pentru o clip c Dumnezeu ar da curs acestei dorin[e a omului ncol[it de
consecin[ele necinstirii lui Dumnezeu si El ne-ar crea astfel o lume fr griji: ,raiul pe
pmnt. Cu alte cuvinte, s presupunem c Dumnezeu ar ac[iona n spiritul lui
,Superman, alergnd s sting focul peste tot n urma noastr, ns n final, ne-ar judeca si
ne-ar pedepsi totusi pentru necinstirea Lui. Oare nu L-am acuza de tiranie, rea-voin[ si
capriciu? Nesim[ind consecin[ele directe ale nelegiuirilor noastre, am pretinde, probabil, c
alegerile noastre de a clca poruncile lui Dumnezeu n-au fost chiar asa de rele. Dimpotriv!
Iat de ce, consecin[ele necinstirii lui Dumnezeu, adic mlastina nelegiuirilor noastre, snt
singura dovad pentru noi a neprihnirii lui Dumnezeu si a gravit[ii deciziei noastre de a-L
necinsti pe Dumnezeu, rupnd rela[ia cu El si legnd-o cu Satan.

Chiar si asa, acuza[iile la adresa lui Dumnezeu nu snt pu[ine: ,Dac nelegiuirea noastr
ndrznesc unii s afirme pune n lumin neprihnirea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu
cumva Dumnezeu este nedrept cnd si desln[uieste mnia? Nicidecum! rspunde Pavel.
Pentruc, altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea? (3:5-6). ,Si ce are a face dac unii n-au
crezut? ntreab Pavel. Necredin[a lor va nimici ea credinciosia lui Dumnezeu?
Nicidecum! rspunde Pavel. Dimpotriv, Dumnezeu s fie gsit adevrat si to[i oamenii
s fie gsi[i mincinosi, dup cum este scris: Ca s fii gsit neprihnit n cuvintele Tale, si
s iesi biruitor cind vei fi fudecat (Rom. 3:3-4, s.n.).

De fapt, ntreaga istorie a omenirii ar putea fi socotit a fi procesul lui Dumnezeu prin care
Dumnezeu si dovedeste neprihnirea sau dreptatea, prin consecin[ele evidente ale
Romani 1.18-3.20 / Minia luiDumne:eu


61

necinstirii Lui de ctre om. Pentru ca Dumnezeu s fie gsit neprihnit n cuvintele Lui si
s ias biruitor cnd va fi judecat (vezi 3:4), El a trebuit s-l lase pe om n voia min[ii lui
blestemate, ca acesta s fac lucruri nengduite; a trebuit s-l lase pe om s se umple pe
sine si s umple ntreaga planet ,de ori ce fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de
lcomie, de rutate; .de pizm, de ucidere, de ceart, de nselciune, de porniri
rutcioase (1:29); a trebuit s-i lase pe oameni s devin ,soptitori, brfitori, urtori de
Dumnezeu, obraznici, trufasi, ludrosi, nscocitori de rele, neasculttori de prin[i, fr
pricepere, clctori de cuvnt, fr dragoste fireasc, nendupleca[i, fr mil (v. 29-31).

ns ntrebarea fireasc este cum anume s-a putut ntmpla asa ceva. Dac Dumnezeu este
cel care l-a creat pe om, de unde au fost n om toate aceste rele? Ca s scoat din el
nelegiuirile descrise n Romani 1:29-31, acelea au trebuit s fie puse acolo de cineva. S fie
oare Dumnezeu responsabil de prezen[a acestor lucruri n adncurile fiin[ei omului?
Imposibil! ,Nimeni, cnd este ispitit, s nu zic: Snt ispitit de Dumnezeu afirm
Iacov. Cci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca s fac ru, si El nsus nu ispiteste pe nimeni.
Nu v nsela[i prea iubi[ii mei fra[i: orice ni se d bun si orice dar desvrsit este de sus,
pogorndu-se dela Tatl luminilor, n care nu este nici schimbare, nici umbr de mutare
(Iac. 1:13-17).

Iat de ce, pentru a n[elege situa[ia omului, trebuie s-l includem n ecua[ie si pe Satan, pe
,sarpele cel vechi (Apoc. 12:9), care a adus pcatul n lume prin femeie. Iar n acest caz,
adevrul [ine de Dumnezeu, iar nelegiuirea de Sarpe, ceea ce nseamn c necinstirea lui
Dumnezeu trebuie n[eleas nu doar ca pe o ofens adus la adresa Persoanei lui
Dumnezeu, ci ca pe o schimbare de dumnezei. Omul este o albie n care curge apa acelui
izvor la care este conectat omul. Dac el este conectat la adevratul Dumnezeu, n albia
vie[ii lui curge adevrul, iar n jurul lui creste o grdin n armonie cu caracterul lui
Dumnezeu. Dar dac omul este conectat la cellalt pretins dumnezeu Satan , n albia
lui va curge nelegiuirea, care va nbusi adevrul, transformnd grdina ntr-un pustiu
moral, social, economic, politic etc.

Dup cum vom vedea n rndurile de mai jos, prin cdere, omul nu a scpat de statutul de
creatur, de statutul su de vehicul care promoveaz interesele dumnezeului pe care-l
slujeste. Dar schimbndu-si dumnezeul, omul a nceput s manifeste nsusirile nevzute ale
noului su dumnezeu.
1:19-20 Cauza descoperirii mniei Iui Dumnezeu
Dup ce, prin cele afirmate n versetul 18, Pavel si-a asezat cititorii n fa[a mniei lui
Dumnezeu care se descoper din cer, n versetele urmtoare el explic de ce este justificat
descoperirea mniei lui Dumnezeu, lsndu-ne, n acelasi timp, s n[elegem si care a fost
procesul care a dus la situa[ia de fapt. Afirma[ia din versetul 18 este succedat de o serie de
alte afirma[ii asezate ntr-o rela[ie structural de cauz efect:

Mnia lui Dumnezeu se descopere din cer . (18).
Eiindc. (19).
. Aa c nu se pot de:vinovti (20, s.n.);
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


62



fiindc. (21).
|Eiindc.] (22, 23).
De aceea. (24);

cci. (25).
Din pricina aceasta. (26).

Eiindc.(28).
Astfel au afuns. (29, s.n.).

n sirul de afirma[ii, gsim si dou fraze conclusive. Prima o avem n versetul 20 ,Asa
c nu se pot dezvinov[i , iar a doua, n versetul 29 ,Astfel au ajuns plini de ori ce
fel de nelegiuire. , ceea ce ne-ar putea ndrept[i s presupunem c n text ar exista
dou linii de argumentare privind vinov[ia omului, fiecare dintre ele terminndu-se cu o
concluzie. Prima linie de argumentare [ine de revelatia de Sine a lui Dumne:eu (vezi 1:19-
20). A doua linie de argumentare (vezi 1:28-31) [ine de implicatiile necinstirii lui
Dumne:eu, adic de nelegiuirile n care omul a nbusit adevrul.

Revelafia de Sine a lui Dumnezeu yi vinovfia omului
Omul ar putea ncerca s se eschiveze de sub nvinuire si ar putea s protesteze mpotriva
revrsrii mniei lui Dumnezeu, replicnd c un Dumnezeu nevzut nu poate fi cunoscut, si
dac nu a fost cunoscut, nu poate fi necinstit. Drept urmare, descoperirea din cer a mniei
lui Dumnezeu mpotriva necinstirii lui Dumnezeu ar fi nedreapt. Dar mnia lui Dumnezeu
se descoper n mod justificat mpotriva necinstirii lui Dumnezeu, deoarece El S-a revelat
omului:

18
Mnia lui Dumnezeu
se descopere
din cer
mpotriva oricrei necinstiri a lui Dumnezeu .
19
Eiindc ce se poate cunoaste despre Dumnezeu,
le este descoperit
n ei,
cci le-a fost artat de Dumne:eu.
20
n adevr,
nsusirile nevzute ale Lui,
puterea Lui vecinic si
dumnezeirea Lui,
se vd
lmurit,
dela facerea lumii,
cnd te ui[i
cu bgare de seam
la ele n lucrurile fcute de El.
Aa c nu se pot de:vinovti (1:18-20, s.n.).
Romani 1.18-3.20 / Minia luiDumne:eu


63


Caracteristica specific a Dumnezeului lui Israel este faptul c El este un Dumnezeu unic,
un Dumnezeu personal si un Dumnezeu nevzut.
40
Dac Dumnezeu nu S-ar fi revelat pe
Sine, tocmai aceast a treia trstur specific a Lui faptul c El este nevzut ar fi
putut constitui o scuz pentru acela care L-a necinstit pe Dumnezeu. Or, omul este vinovat
de necinstirea lui Dumnezeu tocmai pentru c Dumnezeu i S-a revelat: ,Mnia lui
Dumnezeu se descopere din cer mpotriva oricrei necinstiri a lui Dumnezeu. Eiindc ce
se poate cunoaste despre Dumnezeu, le este descoperit (18-19, s.n.). Iar aceast
descoperire a lui Dumnezeu s-a fcut pe dou planuri. n primul rnd, Dumnezeu S-a
descoperit pe Sine in contiinta omului ,Ce se poate cunoaste despre Dumnezeu, le este
descoperit in ei (19, s.n.) , iar n al doilea rnd, El S-a descoperit pe Sine in lucrurile
fcute de El: ,n adevr, nsusirile nevzute ale Lui, puterea Lui vecinic si dumnezeirea
Lui, se vd lmurit, dela facerea lumii, cnd te ui[i cu bgare de seam la ele n lucrurile
fcute de El (20). Legtura dintre cele dou revela[ii este bine surprins de text: ,Ce se
poate cunoaste despre Dumnezeu, le este descoperit in ei, cci le-a fost artat de
Dumne:eu (19, s.n.). O realitate prezent ,le este descoperit n ei se reazem pe o
ac[iune trecut: ,cci le-a fost artat de Dumnezeu. Eraza din versetul 20 vine s explice
cum anume a fcut Dumnezeu cunoscut omului ce se poate cunoaste cu privire le El:

20
n adevr,
nsusirile nevzute ale Lui,
puterea Lui vecinic si
dumnezeirea Lui,
se vd
lmurit,
dela facerea lumii,
cnd te ui[i
cu bgare de seam
la ele n lucrurile fcute de El.
Asa c nu se pot dezvinov[i (20).

Actul Crea[iei a fost si actul revelrii de Sine a lui Dumnezeu, deoarece Dumnezeu a spat
n lucrurile fcute de El ,nsusirile nevzute ale Lui, puterea Lui vecinic si dumnezeirea
Lui (20). Pe de o parte, omul fiind capodopera lucrrii lui Dumnezeu, coroana crea[iei, el
este n acelasi timp si lucrarea lui Dumnezeu cea mai ncrcat de ,nsusirile nevzute ale
Lui, de ,puterea Lui vecinic si de ,dumnezeirea Lui, pentru c el a fost creat dup
chipul si asemnarea lui Dumnezeu. Pe de alt parte ns, Dumnezeu a pus n om o
constiin[ de sine, care i permite acestuia s descopere ,nsusirile nevzute ale lui
Dumnezeu, ,puterea Lui vecinic si ,dumnezeirea Lui att n propria sa fiin[, ct si n
celelalte lucruri fcute de Dumnezeu.

Este interesant de observat faptul c, la Crea[ie, Dumnezeu a asezat chipul Su n om, iar
apoi l-a asezat pe om ntr-o grdin, adic n mijlocul lucrrii minilor Lui. Astfel,
Dumnezeu i-a oferit omului sansa de a tri n contextul n care revela[ia de Sine a lui

40
Vezi Beniamin Ergu, Shema Israel', pag. 163-167.
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


64


Dumnezeu s se pstreze la amplitudinea ei maxim, adic acolo unde ceea ce Dumnezeu a
revelat despre Sine n om intr n rezonan[ cu ceea ce El a revelat despre Sine n universul
material n care l-a asezat pe om. Dumnezeu a fcut lucrul acesta ca s satisfac nevoia
vital a omului de Dumnezeu. Er aceast prezen[ permanent a lui Dumnezeu n
constiin[a omului, acesta nu ar putea tri si nu ar putea func[iona n armonie cu Dumnezeu.
Si atunci, ca si acum, via[a vesnic era aceasta: ,S Te cunoasc pe Tine, singurul
Dumnezeu adevrat. (Ioan 17:3), iar Dumnezeu l-a asezat pe om ntr-o grdin, pentru
c grdina era mediul cel mai ncrcat cu nsusirile nevzute ale lui Dumnezeu, cu puterea
Lui vesnic si cu dumnezeirea Lui.

ns imediat dup cdere si dup alungarea omului din fa[a lui Dumnezeu, omul si-a zidit
cet[i, evadnd astfel din mijlocul lucrrii minilor lui Dumnezeu si nconjurndu-se cu
lucrarea minilor lui. Atunci cnd naratorul Genesei compar linia lui Cain cu linia lui Set,
toate comentariile editoriale referitoare la realizri culturale snt men[ionate n continuare
pe linia lui Cain, primul ziditor de cet[i, care a transmis, se pare, acest mod subtil de a fugi
de Ea[a Domnului descenden[ilor si.
41
Dar orict ar ncerca omul s se nconjoare cu
lucrarea minilor lui, tot nu s-ar putea dezvinov[i n fa[a necinstirii lui Dumnezeu, pentru
c ,ce se poate cunoaste despre Dumnezeu, le este descoperit in ei (Rom. 1:19, s.n.)
spune Pavel. Deci omul duce cu sine n cet[ile lui si n jungla lui cultural chipul lui
Dumnezeu, spat n fibrele lui, n constiin[a lui.

Deci, n ce priveste vinov[ia necinstirii lui Dumnezeu, nu are circumstan[e atenuante nici
chiar acela care s-a izolat n cet[i si castele, n jungla de asfalt sau care a evadat n spa[iul
cibernetic, cci orict am fugi de lucrrile lui Dumnezeu, noi nsine, fiind cea mai
miestrit dintre lucrrile Lui, purtm n noi chipul Su, purtm n constiin[a noastr legea
Lui. Tocmai de aceea spune Scriptura c ,au cunoscut pe Dumnezeu (1:21) nu spune
c L-ar fi putut cunoaste. Iar aceasta face ca omul s nu se poat dezvinov[i.

Si dac nu se poate dezvinov[i acela care a fugit de fa[a Domnului, nchizndu-se ntre
zidurile propriei lui crea[ii, cu ct mai pu[in o poate face acela care continu s triasc n
mijlocul naturii? ,Cetatea orasul si ,grdina satul constituie dou medii
diferite, care au creat dou feluri distincte de societ[i. Orasul a creat o societate a fricii, n
timp ce satul a rmas o societate a rusinii. n societatea fricii, conduita oamenilor este
monitorizat prin legi si fric de pedeaps. Cu toate acestea, rul se nmul[este tot mai mult,
deoarece omul nu se mai supune unei legi divine si unui Legiuitor atotprezent, ci unor legi
omenesti si unor legiuitori limita[i si adesea corup[i ca si el. n sate, n schimb, conduita
oamenilor este controlat mai degrab de rusine, de ceea ce va zice gura satului. Iar aceasta
poate fi, printre altele, rezultatul faptului c, trind n natur, nsusirile nevzute ale lui
Dumnezeu, puterea Lui vesnic si dumnezeirea Lui, descoperite n lucrurile fcute de
Dumnezeu, intr n rezonan[ cu revela[ia lui Dumnezeu din constiin[a omului, amplificnd
sentimentul prezen[ei lui Dumnezeu, si deci sentimentul vinov[iei fa[ de Acela care d
ploaie la vreme ca s nmul[easc bobul de gru, pe care-l rumeneste apoi la razele soarelui.


41
Vezi Beniamin Ergu, Un nume legat de Dumne:eu. ori de crmi:i i smoal?, Genesa 1:1-25:11, pag. 48-53.
Romani 1.18-3.20 / Minia luiDumne:eu


65

Am vzut deci c urmnd prima linie de argumentare din text linia revelrii de Sine a lui
Dumnezeu am ajuns la concluzia c descoperirea mniei lui Dumnezeu din cer
,mpotriva oricrei necinstiri a lui Dumnezeu (1:18) este justificat, ,fiindc ce se poate
cunoaste despre Dumnezeu, le este descoperit n ei, cci le-a fost artat de Dumnezeu. n
adevr, nsusirile nevzute ale Lui, puterea Lui vecinic si dumnezeirea Lui, se vd lmurit,
dela facerea lumii, cnd te ui[i cu bgare de seam la ele n lucrurile fcute de El. Asa c nu
se pot desvinov[i (1:19-20).

Dar mnia lui Dumnezeu se descoper din cer nu numai mpotriva necinstirii lui
Dumnezeu, ci ,si mpotriva oricrei nelegiuiri a oamenilor, cari nduse adevrul n
nelegiuirea lor (1:18). Or, pentru ca Dumnezeu s nu poat fi acuzat de nedreptate, El
trebuie s fi descoperit omului nu numai nsusirile nevzute ale Lui, puterea Lui vesnic si
dumnezeirea Lui, ci si legile dup care l judec si l pedepseste pe om.

ntr-adevr, Pavel spune c, pe de o parte, omul poart spate n fiin[a sa nsusirile
nevzute ale lui Dumnezeu, puterea Lui vesnic si dumnezeirea Lui, iar pe de alt parte,
judec[ile morale de care este capabil omul dovedesc c lucrarea Legii este scris n
constiin[a lui, asa c nu se poate dezvinov[i.
42
Vinov[ia omului nu este deci ntmpltoare
sau accidental. Dac Dumnezeu nu S-ar fi fcut cunoscut, omul ar avea circumstan[e
atenuante privind vinov[ia lui de a-L fi necinstit pe Dumnezeu. Or, Pavel ne spune c
Dumnezeu S-a fcut cunoscut (vezi 1:19-20). Iar omul, mcar c L-a cunoscut pe
Dumnezeu, nu L-a proslvit ca Dumnezeu, nici nu I-a mul[umit (vezi 1:21), ci a nbusit
adevrul n nelegiuire.

1:21 Cum L-a necinstit omuI pe Dumnezeu
Versetul 21 reia argumentul de mai sus, nglobnd n el concluzia versetelor precedente:
,Mnia lui Dumnezeu se descopere din cer mpotriva oricrei necinstiri a lui
Dumnezeu.(18) . fiindc, mcar c au cunoscut pe Dumnezeu aceast expresie
rezum versetele 19-20 , nu L-au proslvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mul[mit; ci s-au
dedat la gndiri desarte sau au ajuns deser[i n gndire
43
, si inima lor fr pricepere s-a
ntunecat (21).

Cele dou aspecte din versetul 18 necinstirea lui Dumnezeu si nbusirea adevrului n
nelegiuire snt reluate n versetul 21. n fa[a revelrii de Sine a lui Dumnezeu, omul a
fcut dou lucruri pentru a-L necinsti: pe de o parte, nu L-a proslvit ca Dumnezeu
adic nu L-a recunoscut ca Dumnezeu, nu L-a recunoscut ca autoritate ultim care este
vrednic de nchinarea lui , iar pe de alt parte, nu I-a mul[umit.

Nu L-au proslvit ca Dumnezeu (21a)
Am afirmat mai sus c omul ar putea fi asemnat cu o albie, prin care curge apa izvorului
la care albia este conectat. A-L proslvi pe Dumnezeu ca Dumnezeu nseamn a sta

42
Acest aspect l va dezvolta Pavel n capitolul urmtor din Romani.
43
Aceasta este o posibil traducere a textului. Vezi John R. W. Stott, The Message of Romans, p. 76.
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


66


conectat la izvorul care este Dumnezeu, lsnd ca El s Se foloseasc de albia noastr spre
a Se revrsa pe Sine pe pmnt si spre a adpa astfel grdina pmntului cu apa Sa dttoare
de via[.

n versetele 22-23 se sugereaz faptul c neproslvirea lui Dumnezeu ca Dumnezeu merge
mn n mn cu proslvirea ca dumnezeu a unei alte realit[i: ,S-au flit c snt n[elep[i
spune Pavel n versetul 22 , adic s-au flit c se pot descurca si singuri, fr
Dumnezeu, c n-au nevoie de El si albia le-a secat de via[, umplndu-se de moarte,
adic au ajuns deser[i n gndire. Dar oare de ce s-a ntmplat lucrul acesta?

Pavel spune c neproslvirea lui Dumnezeu ca Dumnezeu merge mn n mn cu
nemul[umirea: ,Eiindc, mcar c au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslvit ca
Dumnezeu, nici nu I-au mul[mit (21). Oare care este rolul mul[umirii n via[a omului, si
pentru ce anume ar fi trebuit s-I mul[umeasc omul lui Dumnezeu si n-a fcut-o, de a
ajuns desert n gndirea lui, si de ce s-a ntunecat inima lui fr pricepere?

Nici nu I-au mulfmit (21b)
A mul[umi lui Dumnezeu nseamn a recunoaste c El este sursa vie[ii si a primi cu
mul[umire si recunostin[ adevrurile Lui ca singurele mijloace ale vie[ii. Atunci cnd
Domnul a scos din Egipt pe poporul Su, adic atunci cnd l-a scos de sub influen[a
dumnezeilor strini, nu l-a dus direct n Canaan, pentru c Israel ar fi czut mult prea
repede sub influen[a unui alt set de dumnezei, ci l-a adus la Sinai, unde i-a atras aten[ia
asupra faptului c doar ascultarea de adevrul Domnului aduce via[a:

1
Domnul a vorbit lui Moise, si a zis:
2
,Vorbeste copiilor lui Israel si spune-le: Eu snt Domnul,
Dumnezeul vostru.
3
S nu Iaceti ce se Iace n tara Egiptului unde ati locuit, si s nu Iaceti ce se
Iace n tara Canaanului unde v duc Eu: s nu v luati dup obiceiurile lor.

S impliniti
poruncile Mele, i s tineti legile Mele. s le urmati. Eu sint Domnul, Dumne:eul vostru.

S
p:iti legile i poruncile Mele. omul care le va implini, va tri prin ele. Eu sint Domnul'
(Lev. 18:1-5, s.n.).

Proslvirea lui Dumnezeu ca Dumnezeu si primirea cu mul[umire din mna Lui a
poruncilor Lui nseamn a alege via[a. Tragedia este c despr[im mult prea repede cele
dou lucruri: proslvirea si mul[umirea. Pe de o parte, cu gura si cu buzele continum s-L
proslvim pe Dumnezeu ca Dumnezeu, dar cu inima si cu via[a de zi cu zi l necinstim,
necreznd c adevrurile Lui snt spre binele nostru si nemul[umindu-I pentru ele. De fapt,
ceea ce facem este s separm credin[a de ascultare. Cu gura, declarm credin[a noastr,
dar cu via[a, o negm, alegnd mai degrab neascultarea de Cuvntul lui Dumnezeu, pentru
c avem impresia c neascultarea ne va aduce mai mult bine dect ascultarea. Eiecare
neascultare de Dumnezeu este o manifestare a nemul[umirii noastre si a necredin[ei
noastre, o declarare a credin[ei noastre n diavolul si n principiile acestuia si un act al
mul[umirii noastre pentru ceea ce el ne-a revelat.

Romani 1.18-3.20 / Minia luiDumne:eu


67

1:22-27 n ce s-a concretizat necinstirea Iui Dumnezeu
O prim linie de argumentare privind faptul c Dumnezeu este ndrept[it s-Si descopere
mnia din cer a nceput n versetul 19 si s-a terminat n versetul 21, acesta din urm
subliniind consecin[ele necinstirii lui Dumnezeu: desertarea gndirii noastre de via[ si
ntunecarea inimii noastre fr pricepere. A doua linie de argumentare cu privire la faptul
c Dumnezeu este ndrept[it s-Si descopere mnia din cer ncepe n versetul 22 si
continu pn n versetul 27. Prin ea, Pavel explic ce nseamn neproslvirea lui
Dumnezeu ca Dumnezeu si de ce albia care s-a rupt de izvorul apelor vii se desart de via[
si se conecteaz n mod automat la un alt izvor izvorul mor[ii , rspndind moartea
pretutindeni n jur.

18
Mnia lui Dumnezeu se descopere din cer .;
21
fiindc .

22
S-au flit c snt n[elep[i,
si au nebunit;
23
si au schimbat slava Dumnezeului nemuritor
ntr-o icoan care seamn cu
omul muritor,
psri,
dobitoace cu patru picioare
si trtoare.
24
De aceea,
Dumnezeu i-a lsat
prad necur[iei,
s urmeze poftele inimilor lor;
asa c si necinstesc singuri trupurile;
25
cci
au schimbat n minciun adevrul lui Dumnezeu, si
au slujit si s-au nchinat fpturii n locul Ectorului,
care este binecuvntat n veci! Amin.
26
Din pricina aceasta,
Dumnezeu i-a lsat
n voia unor patimi scrboase;
cci femeile lor au schimbat ntrebuin[area fireasc a lor
ntr-una care este mpotriva firii;

27
tot astfel si brba[ii,
au prsit ntrebuin[area fireasc a femeii,
s-au aprins n poftele lor unii pentru al[ii,
au svrsit parte brbteasc cu parte brbteasc
lucruri scrboase,
si au primit n ei nsisi plata cuvenit pentru
rtcirea lor (1:18-27).

ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


68


Argumentul se desfsoar pe dou etaje, fiecare etaj avnd doi termeni: o cauz si efectul
acesteia. Primul etaj al argumentului l avem n versetele 22-24, iar al doilea, n versetele
25-27.

S-au flit c snt nfelepfi, yi au nebunit. (22-24)
Versetele 22-24 explic, n primul rnd, cum anume a ajuns omul desert n gndirea sa. S-a
flit c este n[elept (vezi 22a), fapt care a dus, n final, la ntunecarea inimii lui lipsite de
pricepere, adic nealimentate de via[a care trebuia s vin din cunoasterea lui Dumnezeu si
din ascultarea de El. Cu alte cuvinte, rupndu-si rela[ia cu Dumnezeu, omul a nebunit (vezi
22b). n al doilea rnd, versetele 22-24 explic n ce anume se concretizeaz aceast
ntunecare a inimii sau a min[ii omului: ,Au schimbat slava Dumnezeului nemuritor ntr-o
icoan care seamn cu omul muritor, psri, dobitoace cu patru picioare si trtoare (23).
Iar n al treilea rnd, n aceste versete (22-24) ni se explic care snt consecin[ele pe care le-
a ngduit Dumnezeu peste om n urma alegerii acestuia: ,Dumnezeu i-a lsat prad
necur[iei, s urmeze poftele inimilor lor; asa c si necinstesc singuri trupurile (24):

22
S-au flit c snt n[elep[i,
si au nebunit;
23
si au schimbat slava Dumnezeului nemuritor
ntr-o icoan care seamn cu omul muritor, psri,
dobitoace cu patru picioare si trtoare.
24
De aceea,
Dumnezeu i-a lsat
prad necur[iei,
s urmeze poftele inimilor lor;
asa c si necinstesc singuri trupurile (1:22-24).

Omul s-a flit c este n[elept, cu alte cuvinte, nu L-a proslvit pe Dumnezeu ca Dumnezeu,
pentru c s-a autondumnezeit, s-a proclamat pe sine autoritate ultim, declarnd n mod
implicit c nu are nevoie de un dumnezeu, din moment ce el nsusi poate fi dumnezeu.

Pe de o parte, este ns interesant c desi omul s-a ndumnezeit pe sine, primul lucru pe
care l-a fcut ca proaspt dumnezeu autodeclarat este s-si fac un alt dumnezeu, cruia s
i se nchine si pe care s-l slujeasc. Prin defini[ie, ,conceptul de dumnezeu reprezint o
realitate ultim, care se defineste prin sine si care nu are nevoie s se plece naintea altei
realit[i. Dar, desi s-a declarat pe sine dumnezeu, omul a sim[it n adncurile lui nevoia
irezistibil de a-si face un dumnezeu si de a se nchina naintea lui. ,S-au flit c snt
n[elep[i (22) adic au pretins c si pot tri via[a n independen[ de Dumnezeu si
totusi: ,au schimbat n minciun adevrul lui Dumnezeu, si au slujit si s-au nchinat fpturii
n locul Ectorului, care este binecuvntat n veci! (25). Tocmai prin lucrul acesta, omul
si-a declarat finitudinea, statutul de creatur, nevoia adnc de Dumnezeu, care deriv din
chipul lui Dumnezeu pe care l poart n structurile fiin[ei lui.
44


44
,Sacrul este un element n structura constiin[ei, si nu un stadiu n istoria acestei constiin[e afirm Mircea Eliade.
La nivelurile cele mai arhaice ale culturii, a tri ca fiin[ uman este n sine un act religios, cci alimenta[ia, via[a
Romani 1.18-3.20 / Minia luiDumne:eu


69


Pe de alt parte, atunci cnd omul I-a ntors spatele Creatorului Su, dumnezeii pe care si i-
a fcut au fost croi[i pe msura dorin[elor si standardelor lui. El si-a fcut dumnezei
comozi, dumnezei mai mul[i si vzu[i, pe care s-i poat schimba si manipula dup voie,
nestiind c n spatele acestor dumnezei furi[i de el st, de fapt, o putere mult mai mare
dect a lui, puterea Sarpelui din Eden.

Schimbarea slavei ,Dumnezeului nemuritor ntr-o icoan care seamn cu omul muritor,
psri, dobitoace cu patru picioare si trtoare (23) a fost culmea necinstirii lui Dumnezeu,
deoarece, astfel, Creatorul a fost cobort la acelasi nivel cu creatura, sau chiar sub nivelul
ei, si cum altfel ar fi putut da omul curs dorin[ei de ndumnezeire pe care i-a insuflat-o
Sarpele (vezi Gen. 3:5). Iar pentru c lucrul acesta a fost un act deliberat de
autondumnezeire al omului, Dumnezeu a trebuit s-l lase pe om n voia min[ii lui
blestemate (vezi Rom. 1:28) si a trebuit s-l lase prad necur[iei la care l-a dus mintea lui
blestemat (vezi v. 24). Atunci cnd cineva se ncp[neaz s pretind c are dreptate, nu
po[i dect s-l lasi n voia min[ii lui blestemate, mai ales dac se doreste ca persoana n
cauz s ajung s-si recunoasc greseala pe care a fcut-o si s se lase astfel ajutat. Dac
Dumnezeu ar fi intervenit n for[, El ar fi fost acuzat, att dintr-o parte, ct si din cealalt,
att de ctre om, ct si de ctre Sarpe. Nu-i asa, i-ar fi zis Sarpele femeii, eu am dreptate, dar
pentru c puterea este la Dumnezeu, El nu vrea s recunoasc lucrul acesta. Ce sanse ar fi
avut omul s se conving de faptul c Sarpele minte, mai ales c nsusi Dumnezeu afirm
c Sarpele a avut o oarecare dreptate atunci cnd i-a spus omului c va fi ca Dumnezeu,
cunoscnd binele si rul: ,Domnul Dumnezeu a zis: Iat c omul a ajuns ca unul din Noi,
cunoscnd binele si rul (Gen. 3:22)? Ceea ce nu i-a spus ns Sarpele omului este c a fi
ca Dumnezeu este mai mult dect a cunoaste binele si rul. A fi ca Dumnezeu nseamn a
avea dorin[a si puterea s faci ntotdeauna binele, si nici o dat rul. Si tocmai prin
tinuirea acestui aspect vital, Sarpele si l-a aservit pe om, fcnd din el albia care, o dat
conectat la un alt izvor la izvorul rului , nu se mai poate mpotrivi folosirii lui de
ctre Sarpe pentru promovarea intereselor acestuia pe pmnt.

n Vechiul Testament, Domnul a interzis lui Israel s-si fac chip cioplit, asa cum au toate
celelalte neamuri,
45
nv[ndu-l prin cartea Genesa de ce anume i porunceste lucrul acesta.
Omul fiind fcut dup chipul si asemnarea lui Dumnezeu (vezi Gen. 1:26-28) este si
trebuie s rmn singura ntruchipare material a lui Dumnezeu. Dintotdeauna, Dumnezeu
Si-a propus s locuiasc n om si mpreun cu omul, deoarece, purtnd chipul lui
Dumnezeu, omul este singura locuin[ potrivit pentru El. n dorin[a lui de ndumnezeire,
diavolul a disputat si el fiin[a omului ca locas pentru sine. Siretenia diavolului a fost s-l
lase pe om s-si fac icoane si idoli, n spatele crora el diavolul s-a putut fofila cu
siretenie (vezi Deut. 32:12-22
46
si 1 Cor. 10:14-22
47
), controlndu-l, de fapt, pe om si
transformndu-l ntr-un vehicul pentru promovarea intereselor lui.

sexual si munca au o valoare sacramental. Altfel spus, a fi, sau mai degrab a deveni om nseamn a fi religios
Mircea Eliade, Istoria credintelor i ideilor religioase, vol. I, p. IX.
45
Vezi Exod 20:4-6; Levitic 26:1; Deuteronom 4:14-24; 5:8-10; 27:14-15.

46
,Au adus jertfe dracilor, unor idoli cari nu snt dumnezei, / Unor dumnezei pe cari nu-i cunosteau, / Dumnezei noi,
veni[i de curnd, / De cari nu se temuser prin[ii vostri (Deut. 32:17, s.n.).
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


70



Dac n versetele 22-23 din Romani 1 avem conturat o cauz, versetul 24 prezint efectul
ei. Cauza este nebunia de a schimba ,slava Dumnezeului nemuritor ntr-o icoan care
seamn cu omul muritor, psri, dobitoace cu patru picioare si trtoare (23). Efectul este
c ,Dumnezeu i-a lsat prad necur[iei, s urmeze poftele inimilor lor; asa c si
necinstesc singuri trupurile (24). Trupul omului, care a fost fcut dup chipul si
asemnarea lui Dumnezeu, ca s fie un templu sfnt pentru Domnul
48
, a ajuns s fie abuzat
si necinstit, pentru c a devenit o locuin[ pentru duhurile necurate.
49


Este interesant s urmrim n evanghelii cazurile de ndemoniza[i. n toate cazurile,
prezen[a unui duh necurat n trupul unui om duce la distrugerea trupului acelui om. n Luca
4:31-37, atunci cnd dracul a iesit din om, pentru c Isus certase duhul si-i poruncise s ias
din om, ,dracul, spune Luca , dupce l-a trntit jos, n mijlocul adunrii, a iesit din el,
fr s-i fac vreun ru (Luca 4:35). Men[iunea expres ,fr s-i fac vreun ru
vine ca o confirmare a faptului c, de obicei, inten[ia si lucrarea duhului era s-i fac ru
omului n care intrase, dar c, de data aceasta, prezen[a Domnului Isus l-a mpiedicat s
fac lucrul acesta.

Cazurile de ndemoniza[i din evanghelii reprezint, probabil, lucrarea fti a duhurilor
rele. Dar tot la o distrugere a trupului duce si trirea n neascultare de Cuvntul lui
Dumnezeu. Am vzut c mnia lui Dumnezeu se descoper din cer ntr-un mod lent, n
via[a de zi cu zi, si se va descoperi ntr-un mod violent, ,n ziua mniei si a artrii dreptei
judec[i a lui Dumnezeu (2:5). Modul lent al descoperirii mniei lui Dumnezeu vine prin
legea cauzei si efectului care guverneaz universul nostru. De aceea, a fost suficient ca
Dumnezeu s ne lase ,prad necur[iei (1:24), s ne lase s urmm ,poftele inimilor
noastre (24), controlate de Cel Ru, pentru ca s ne necinstim singuri trupurile (24), s ne
batem joc de ele.

Idolatria yi decderea moral (25-27)
Am vzut c mnia lui Dumnezeu se descoper din cer, pe de o parte, din pricina necinstirii
lui Dumnezeu, iar pe de alt parte, din pricina nelegiuirii oamenilor. Am vzut de asemenea
c descoperirea mniei lui Dumnezeu din cer este dreapt, pe de o parte, ,fiindc ce se
poate cunoaste despre Dumnezeu, le este descoperit n ei (19) si n jurul lor (vezi 20), iar
pe de alt parte, ,fiindc, mcar c au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslvit ca
Dumnezeu, nici nu I-au mul[mit; ci s-au dedat la gndiri desarte (21), schimbnd slava
Dumnezeului nemuritor ntr-o icoan care seamn cu omul muritor (vezi 23) si
nchinndu-se fpturii n locul Ectorului (vezi 25).


47
,Deci ce zic eu? C un lucru jertfit idolilor, este ceva? Sau c un idol este ceva? Dimpotriv, eu zic c ce jertfesc
Neamurile, jertfesc dracilor, si nu lui Dumnezeu. Si eu nu vreau ca voi s fi[i n mprtsire cu dracii (1 Cor. 10:19-
20, s.n.).
48
,Nu sti[i c trupul vostru este Templul Duhului Sfnt, care locuieste n voi, si pe care L-a[i primit dela Dumnezeu? Si
c voi nu snte[i ai vostri? (1 Cor. 6:19).

49
,Duhul necurat, cnd a iesit dintr-un om, umbl prin locuri fr ap, cutnd odihn, si n-o gseste. Atunci zice: ,M
voi ntoarce n casa mea, de unde am iesit. Si, cnd vine n ea, o gseste goal, mturat si mpodobit. Atunci se duce
si ia cu el alte sapte duhuri mai rele dect el: intr n cas, locuiesc acolo, si starea din urm a omului acestuia ajunge
mai rea dect cea dinti (Mat. 12:43-45, s.n.; vezi si Luca 11:24-26).
Romani 1.18-3.20 / Minia luiDumne:eu


71

Am vzut de asemenea c Pavel alege s sublinieze rela[ia cauz efect dintre necinstirea lui
Dumnezeu si nelegiuirea omului. Dac primul etaj al argumentului lui Pavel se consum
de-a lungul versetelor 22-24, cel dea-l doilea etaj cuprinde versetele 25-27. Versetul 25
ncepe cu descrierea cau:ei: ,Cci au schimbat n minciun adevrul lui Dumnezeu, si au
slujit si s-au nchinat fpturii n locul Ectorului, care este binecuvntat n veci! Amin. Iar
versetele 26 si 27 descriu efectul: ,Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lsat n voia unor
patimi scrboase; cci femeile lor au schimbat ntrebuin[area fireasc a lor ntr-una care este
mpotriva firii; tot astfel si brba[ii, au prsit ntrebuin[area fireasc a femeii, s-au aprins
n poftele lor unii pentru al[ii, au svrsit parte brbteasc cu parte brbteasc lucruri
scrboase, si au primit n ei nsisi plata cuvenit pentru rtcirea lor. Pe acest al doilea
palier al argumentului, Pavel detaliaz implica[iile neproslvirii lui Dumnezeu ca
Dumnezeu, prin decderea moral manifestat n perversiunile sexuale.

Este cel pu[in interesant c perversiunile sexuale generalizate si legalizate forma ultim
a degradrii morale se leag de idolatrie. De ce anume vorbeste Pavel direct despre
aceast faz ultim a degradrii morale n[elegem, poate, dac recitim capitolele 18-20 din
Levitic. O dat Israel ajuns la Sinai, Dumnezeu i arat ce anume a lsat el n urm n Egipt
si ce anume l asteapt n Canaan. naintea lui erau o [ar de cucerit si un popor de decimat.
Cauza care a fcut ca ndelunga rbdare a lui Dumnezeu s se termine fa[ de popoarele din
Canaan a fost degradarea moral adus n forma ei ultim perversiuni sexuale scrboase:

20
S nu te mpreuni cu nevasta semenului tu, ca s te pngresti cu ea.
21
S nu dai pe nici unul
din copiii ti ca s Iie adus jertI lui Moloh, si s nu pngresti Numele Dumnezeului tu. Eu
snt Domnul.
22
S nu te culci cu un brbat cum se culc cineva cu o Iemeie. Este o urciune.
23
S nu te culci cu o vit, ca s te pngresti cu ea. Eemeia s nu se apropie de o vit, ca s
curveasc cu ea. Este o mare miselie.
24
S nu v spurcati cu niciunul din aceste lucruri, cci prin
toate aceste lucruri s-au spurcat neamurile pe cari le voi izgoni dinaintea voastr.
25
Tara a Iost
spurcat prin ele; Eu i voi pedepsi Irdelegea, si pmntul va vrsa din gura lui pe locuitorii
lui.
26
Pziti dar legile si poruncile Mele, si nu Iaceti niciuna din aceste spurcciuni, nici
bstinasul, nici strinul care locuieste n mijlocul vostru.
27
Cci toate aceste spurcciuni le-au
Icut oamenii din tara aceasta, cari au Iost naintea voastr n ea; si astIel tara a Iost pngrit.
28
Luati seama ca nu cumva s v verse si pe voi tara din gura ei, dac o spurcati, cum a vrsat
pe neamurile cari erau n ea naintea voastr.
29
Cci toti cei ce vor Iace vreuna din aceste
spurcciuni, vor Ii nimiciti din mijlocul poporului lor.
30
Pziti poruncile Mele, si nu Iaceti
niciunul din obiceiurile urte cari se Iceau naintea voastr, ca s nu v spurcati cu ele. Eu snt
Domnul Dumnezeul vostru (Lev. 18:20-30).

Pentru a n[elege rela[ia dintre perversiunile sexuale si idolatrie, trebuie s ne ntoarcem la
cauza descoperirii mniei lui Dumnezeu, asa cum ne-a fost ea prezentat n versetele 19-21.
Dumnezeu este ndrept[it s-Si descopere mnia din cer, fiindc omul a nesocotit revela[ia
de Sine a lui Dumnezeu si, flindu-se c este n[elept, si-a dat pe fa[ nebunia, prin
ntunecarea inimii lui. De ce era oare att de important revela[ia lui Dumnezeu pentru om?

Omul a fost creat de Dumnezeu ca s fie un agent moral n univers, acela prin care
nsusirile nevzute ale lui Dumnezeu, puterea Lui vesnic si dumnezeirea Lui s fie
diseminate pe ntreaga planet. Atta vreme ct omul L-ar fi proslvit pe Dumnezeu ca
Dumnezeu si ar fi rmas convins c voia lui Dumnezeu este ,bun, plcut si desvrsit
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


72


(Rom. 12:2), el ar fi promovat n jurul lui aceste valori, acest standard, umplnd universul
tot mai mult cu mpr[ia lui Dumnezeu si cu voia Acestuia.

Dac Crea[ia este un instrument al revelrii nsusirilor nevzute ale lui Dumnezeu, a puterii
Lui vesnice si a dumnezeirii Lui, atunci omul, fiind coroana Crea[iei, este cu att mai mult
un astfel de instrument atta vreme ct rmne subordonat adevratului Dumnezeu. Dar
din clipa n care omul si-a rupt rela[ia cu Dumnezeu, nchinndu-se naintea Sarpelui, ca
semn al credin[ei lui n vorbirea Sarpelui, omul si-a schimbat menirea. Dintr-unul care ar fi
trebuit s promoveze valorile lui Dumnezeu a ajuns unul care a nceput s promoveze
valorile noului su dumnezeu. Revrsarea mniei lui Dumnezeu a nceput prin simplul fapt
c Dumnezeu l-a lsat pe om n voia min[ii lui blestemate, n voia patimilor scrboase care-l
caracterizeaz pe noul lui dumnezeu. Adulterul spiritual s-a actualizat n adulterul fizic, n
perversiunile sexuale cele mai urte si mai scrboase.

Repetarea de dou ori a faptului c la rdcina degradrii morale st ruperea rela[iei cu
Dumnezeu ne ajut s n[elegem c singurul izvor al vie[ii este Dumnezeu nsusi; si, de
aceea, rezolvarea problemei care ne desparte de El si care-L oblig pe Dumnezeu s-Si
reverse mnia peste noi este ct se poate de urgent. Iar dup cum vedem, Pavel a considerat
absolut necesar s vorbeasc despre implica[iile ruperii rela[iei noastre cu Dumnezeu nc
n deschiderea Evangheliei lui Hristos. Pentru ca cineva s primeasc prin credin[ puterea
lui Dumnezeu spre mntuire, trebuie s se fi convins, pe de o parte, de starea lui, iar pe de
alt parte, de implica[iile acestei stri. Evanghelia lui Hristos este puterea lui Dumnezeu
pentru mntuirea noastr din fa[a descoperirii din cer a mniei lui Dumnezeu mpotriva
noastr.

1:28-32 Necinstirea Iui Dumnezeu i consecin|eIe ei
Versetele 28-32 constituie un fel de concluzie la cele spuse pn n prezent, prin care Pavel
redefineste att necinstirea lui Dumnezeu, ct si n ce anume a constat nbusirea adevrului
n nelegiuire.


28
Eiindc n-au cutat s pstreze pe Dumnezeu n cunostin[a lor,
Dumnezeu i-a lsat
n voia min[ii lor blestemate,
ca s fac lucruri nengduite.
29
Astfel
au ajuns plini de ori ce fel de nelegiuire, de curvie, de
viclenie, de lcomie, de rutate; plini de pizm, de ucidere,
de ceart, de nselciune, de porniri rutcioase;
snt soptitori,
30
brfitori, urtori de Dumnezeu, obraznici,
trufasi, ludrosi, nscocitori de rele, neasculttori de
prin[i,
31
fr pricepere, clctori de cuvnt, fr dragoste
fireasc, nendupleca[i, fr mil.

Romani 1.18-3.20 / Minia luiDumne:eu


73

32
Si,
mcar c stiu hotrrea lui Dumnezeu,
c cei ce fac asemenea lucruri,
snt vrednici de moarte,
totus, ei
nu numai c le fac,
dar si gsesc de buni pe cei ce le fac (Rom.
1:28-32).


Dumnezeu i-a lsat n voia minfii lor blestemate (28)
n ultim instan[, necinstirea lui Dumnezeu a constat n faptul c desi omul este creat dup
chipul lui Dumnezeu el L-a respins pe Dumnezeu din constiin[a lui, L-a lepdat pe
Dumnezeu ca autoritate ultim, ca izvor al vie[ii, sub preten[ia c el este destul de n[elept
ca s se descurce si fr Dumnezeu. Dup cum am amintit mai sus, Dumnezeu a fost
obligat s-l lase pe om n voia min[ii lui blestemate, ca s fac ,lucruri nengduite (28).
Istoria omenirii este, de fapt, procesul pe care i L-a intentat Satan mpreun cu omul lui
Dumnezeu, proces n care Dumnezeu si dovedeste neprihnirea la judecat: ,Necredin[a
lor va nimici ea credinciosia lui Dumnezeu? Nicidecum! Dimpotriv, Dumnezeu s fie
gsit adevrat si to[i oamenii dimpreun cu acela care i-a a[[at s fie gsi[i
mincinosi, dup cum este scris: Ca s fii gsit neprihnit n cuvintele Tale, si s iesi
biruitor cnd vei fi judecat (Rom. 3:3-4). Dumnezeu a iesit biruitor tocmai prin faptul c
ceea ce i-a spus omului n Grdina Eden s-a adeverit: ,n ziua n care vei mnca din el, vei
muri negresit (2:17). Iar Pavel ne spune, n Romani 5:12, c, n ziua n care omul a
mncat, prin el a intrat pcatul n lume, prin pcat a intrat moartea, iar moartea a trecut
asupra tuturor oamenilor.

Tot ceea ce am afirmat mai sus se confirm n acest ultim paragraf al primului capitol din
Epistola ctre romani. Prin siretlicul lui din Eden, Sarpele l-a transformat pe om n agentul
su creator, prin care a materializat si a mprstiat n lume caracterul su si a desfsurat
planurile sale.

Au ajuns plini de orice fel de nelegiuire (29-31)
,Mnia lui Dumnezeu se descopere din cer, pe de o parte, ,mpotriva oricrei necinstiri a
lui Dumnezeu, iar pe de alt parte, ,mpotriva oricrei nelegiuiri a oamenilor (18).
Necinstirea lui Dumnezeu s-a fcut prin nerecunoasterea Lui ca Dumnezeu de ctre om.
Drept urmare, Dumnezeu a trebuit s-l lase pe om n voia min[ii lui blestemate. Deconectat
de la izvorul apelor vie[ii si conectat la izvorul mor[ii, omul a umplut planeta cu
nelegiuirile lui. Aceste nelegiuiri, care merit din plin pedeapsa lui Dumnezeu, snt nsirate
ntr-o list cuprinztoare, n versetele 29-31: ,Au ajuns plini de ori ce fel de nelegiuire, de
curvie, de viclenie, de lcomie, de rutate; plini de pizm, de ucidere, de ceart, de
nselciune, de porniri rutcioase; snt soptitori, brfitori, urtori de Dumnezeu, obraznici,
trufasi, ludrosi, nscocitori de rele, neasculttori de prin[i, fr pricepere, clctori de
cuvnt, fr dragoste fireasc, nendupleca[i, fr mil (29-31). Avnd n vedere faptul c
omul a fost creat s fie un instrument pentru nvederarea nsusirilor nevzute, ale puterii si
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


74


ale dumnezeirii aceluia cruia i se nchin, lista de nelegiuiri din versetele 29-31 este att
portretul omului, ct si portretul noului su dumnezeu. Aceast legtur dintre nelegiuire si
Satan este subliniat cu mult for[ de Domnul Isus nsusi:

33
Ei I-au rspuns: ,Noi sntem smnta lui Avraam, si n-am Iost niciodat robii nimnui; cum
zici Tu: Veti Ii slobozi!
34
,Adevrat, adevrat, v spun, le-a rspuns Isus, ,c, oricine
trieste n pcat, este rob al pcatului.
35
Si robul nu rmne pururea n cas; Iiul ns rmne
pururea.
36
Deci, dac Eiul v Iace slobozi, veti Ii cu adevrat slobozi.
37
Stiu c snteti smnta
lui Avraam; dar cutati s M omorti, pentruc nu ptrunde n voi cuvntul Meu.
38
Eu spun ce
am vzut la Tatl Meu; si voi Iaceti ce ati auzit dela tatl vostru.
39
,Tatl nostru, I-au rspuns
ei, ,este Avraam. Isus le-a zis: ,Dac ati Ii copii ai lui Avraam, ati Iace Iaptele lui Avraam.
40
Dar acum cutati s M omorti, pe Mine, un om, care v-am spus adevrul, pe care l-am auzit
dela Dumnezeu. Asa ceva Avraam n-a Icut.

Joi faceti faptele tatlui vostru. Ei I-au zis:


,Noi nu sntem copii nscuti din curvie; avem un singur Tat: pe Dumnezeu.
42
Isus le-a zis:
,Dac ar Ii Dumnezeu Tatl vostru, M-ati iubi si pe Mine, cci Eu am iesit si vin dela
Dumnezeu: n-am venit dela Mine nsumi, ci El M-a trimes.
43
Pentru ce nu ntelegeti vorbirea
Mea? Pentru c nu puteti asculta Cuvntul Meu.

Joi aveti de tat pe diavolul, i vreti s


impliniti poftele tatlui vostru. El dela nceput a Iost ucigas; si nu st n adevr, pentruc n el
nu este adevr. Oridecteori spune o minciun, vorbeste din ale lui, cci este mincinos si tatl
minciunii.
45
Iar pe Mine, pentruc spun adevrul, nu M credeti.
46
Cine din voi M poate
dovedi c am pcat? Dac spun adevrul, pentru ce nu M credeti?
47
Cine este din Dumnezeu,
ascult cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultati, pentruc nu snteti din Dumnezeu.
48
Iudeii I-au rspuns: ,Nu zicem noi bine c esti Samaritean, si c ai drac?
49
,N-am drac le-a
rspuns Isus; ,ci Eu cinstesc pe Tatl Meu, dar voi nu M cinstiti.
50
Eu nu caut slava Mea; este
Unul care o caut si care judec.
51
Adevrat, adevrat, v spun, c, dac pzeste cineva cuvntul
Meu, n veac nu va vedea moartea (Ioan 8:33-51, s.n.).

Eaptele noastre l reflect pe dumnezeul cruia ne nchinm, a afirmat Isus. De aceea, o
dat ce pmntul a fost umplut de nelegiuirile noastre, Dumnezeu este ndrept[it s-Si
descopere mnia din cer mpotriva noastr.

Au nbuyit adevrul n nelegiuire (32)
Dac versetele 29-31 specific nelegiuirile despre care este vorba n versetul 18 ,Mnia
lui Dumnezeu se descopere din cer mpotriva oricrei nelegiuiri a oamenilor (s.n.) ,
versetul 32 explic ultima parte a versetului 18, si anume ce nseamn a nbusi adevrul n
nelegiuire: ,Si, mcar c stiu hotrrea lui Dumnezeu, c cei ce fac asemenea lucruri, snt
vrednici de moarte, totus, ei nu numai c le fac, dar si gsesc de buni pe cei ce le fac
(1:32).

A nbusi adevrul n nelegiuire nseamn a pretinde c rul este bine, si binele, ru, cu alte
cuvinte a legifera rul pentru a-l include n categoria binelui, si astfel a nu-i lsa pe semenii
nostri s mai poat deosebi binele de ru. Or, lucrul acesta agraveaz si mai mult vinov[ia
omului si ndrept[este si mai mult descoperirea din cer a mniei lui Dumnezeu mpotriva
lui.
Romani 1.18-3.20 / Minia luiDumne:eu


75


Concluzii i aplicaJii pe Romani 1:18-32
Mintuire din fata miniei lui Dumne:eu

Cei care credem n Hristos ne jucm prea adesea cu pcatul, pentru c ra[ionm cam asa:
din moment ce Dumnezeu n-a cru[at nici chiar pe Eiul Su, ci L-a dat pentru noi to[i, ca s
ne smulg din bra[ele Satanei, doar n-o s ne dea napoi n bra[ele lui, pentru orice lucru?
Dumnezeu a investit prea mult si a pltit un pre[ prea mare pentru rscumprarea noastr ca
s ne dea asa usor din mn: ,El, care n-a cru[at nici chiar pe Eiul Su, ci L-a dat pentru noi
to[i, cum nu ne va da fr plat, mpreun cu El, toate lucrurile (Rom. 8:32), chiar dac
noi nu trim ntru totul dup Cuvntul Lui. Porni[i pe acest drum, este lesne s transformm
harul n desfrnare dup cum i acuz Iuda pe cei din vremea lui.
50


Poate o s ne surprind faptul, dar, atunci cnd este vorba de judecarea si pedepsirea
noastr, nu Satana este problema noastr cea mai mare, ci Dumne:eu Insui. Pavel ncepe
prezentarea Evangheliei lui Hristos cu aceast solemn afirma[ie: ,Minia lui Dumne:eu
nu mnia lui Satan se descopere din cer mpotriva oricrei necinstiri a lui Dumnezeu si
mpotriva oricrei nelegiuiri a oamenilor, cari nduse adevrul n nelegiuirea lor (1:18,
s.n.). n ultim instan[, subliniem, n ultim instan[, omul nu trebuie s fie mntuit din
mna diavolului, ci din mna lui Dumnezeu, adic din fa[a revrsrii mniei Acestuia.

Implica[iile teologice ale acestui fapt snt imense. Dumnezeu a trebuit s-Si plteasc Siesi,
nu diavolului, pre[ul rscumprrii omului. Dup cum ne va spune Pavel la nceputul
sec[iunii urmtoare a epistolei (3:21-5:21), problema major a lui Dumnezeu n
rscumprarea omului este cum s-l socoteasc neprihnit pe acesta, astfel incit El Insui s
rmin neprihnit (vezi 3:26). Revrsarea mniei lui Dumnezeu mpotriva oricrei
necinstiri a lui Dumnezeu si mpotriva oricrei nelegiuiri a oamenilor [ine de dreptatea si
credinciosia lui Dumnezeu, si, de aceea, n ntreg procesul mntuirii noastre, trebuia
,mntuit mai nti cinstea si onoarea lui Dumnezeu. Dar, si dup ce am beneficiat de
rscumprarea care este n Hristos Isus, prin credin[, n joc este tot cinstea si onoarea lui
Dumnezeu; de aceea, joaca cu pcatul este fatal.

Diavolul este o realitate de netgduit, care dup cum afirm Petru ,d trcoale ca un
leu care rcneste, si caut pe cine s nghit (1 Petru 5:8). Iar, n Efeseni, Pavel afirm c
,noi n-avem de luptat mpotriva crnii si sngelui, ci mpotriva cpeteniilor, mpotriva
domniilor, mpotriva stpnitorilor ntunerecului acestui veac, mpotriva duhurilor rut[ii
cari snt n locurile ceresti (Efes. 6:12). Cu toate acestea, nu trebuie s uitm c dac
Dumnezeu nsusi nu-i d drept asupra noastr prin Legea Sa diavolul nu are nici o putere
asupra noastr. Iat de ce afirm Pavel n Romani 7: ,Odinioar, fiindc eram fr Lege,
triam; dar cnd a venit porunca, pcatul a nviat, si eu am murit (7:9). Iar n 1 Corinteni,
el precizeaz: ,Boldul mor[ii este pcatul; si puterea pcatului este Legea (15:56).


50
Iuda 4.
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


76


Dac atunci cnd ne gndim la situa[ia din care trebuie s fim mntui[i aten[ia noastr se
mut de pe mnia lui Dumnezeu pe Satan, ajungnd s credem c trebuie s fim mntui[i din
minile lui Satan, acesta a cstigat n noi o lupt decisiv, ridicndu-se pe sine, n ochii
nostri, la o pozi[ie pe care nu o merit, deoarece nu o are, si el cstig astfel un ascendent
asupra noastr. De aceea, nu trebuie s uitm c nu Satan este autoritatea ultim n univers,
si deci nu din minile lui trebuie s fim mntui[i. n ultim instan[, amenin[area vine tocmai
din partea lui Dumnezeu, deoarece mnia Lui ,se descopere din cer mpotriva oricrei
necinstiri a lui Dumnezeu si mpotriva oricrei nelegiuiri a oamenilor (1:18).

Atunci cnd lucrul acesta nu este n[eles, n Evanghelia pe care o propovduim, omenirea ar
putea fi asemnat cu frumoasa si cel pu[in aparent nevinovata Ileana Cosnzeana din
basmele populare, care, din nefericire, a czut n minile Balaurului si a fost ferecat n
castelul acestuia, dup ziduri cu neputin[ de trecut si dup zbrele cu neputin[ de smuls.
ntr-o astfel de Evanghelie, Et-Erumosul din poveste este nsusi Eiul lui Dumnezeu, care a
venit s-Si elibereze Mireasa din ghearele cpcunului, pentru ca apoi s Se cstoreasc
cu ea.

Este adevrat c Isus Hristos a venit s zdrobeasc definitiv capul Sarpelui
51
si s
nimiceasc lucrrile diavolului.
52
Dar faptul c biruin[a aceasta a trebuit cstigat tocmai pe
crucea de pe Calvar
53
dovedeste c noi a trebuit s fim i:bviti, in primul rind, din fata
revrsrii miniei lui Dumne:eu, i nu din miinile Balaurului.

Iat de ce, Pavel ncepe propovduirea Evangheliei lui Hristos prin a sublinia obiectul,
cauza si modalitatea revrsrii mniei lui Dumnezeu (1:18-32). Apoi, n 2:1-16, Pavel
vorbeste despre judecata lui Dumnezeu, care este potrivit cu adevrul si n urma creia
Dumnezeu este pregtit s rsplteasc pe fiecare dup faptele lui, si anume, s dea ,via[a
vecinic, celor ce, prin struin[a n bine, caut slava, cinstea si nemurirea (2:7), si s dea
,mnie si urgie celor ce, din duh de glceav, se mpotrivesc adevrului si ascult de
nelegiuire (2:8). Cei care se credeau, probabil, ndrept[i[i s primeasc via[a vesnic din
mna lui Dumnezeu erau iudeii. Ei se bucurau de ntietatea extraordinar de a fi poporul
Legmntului (vezi 9:4-5), alesi ca vase ,pentru o ntrebuin[are de cinste (9:21). Dar
clcrile lor de Lege au invalidat n ochii lui Dumnezeu att tierea lor mprejur, ct si
ntietatea de a fi depozitari ai Legii (vezi 2:17-3:8). n 3:9-20, avem verdictul judec[ii la
care Pavel, mputernicit de Duhul lui Dumnezeu, a supus ntreaga omenire: ,Am dovedit
afirm Pavel c to[i, fie Iudei, fie Greci, snt supt pcat (3:9) si c ,nimeni nu va fi
socotit neprihnit naintea .|lui Dumnezeu] prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine
cunostin[a deplin a pcatului (3:20).

Astfel dar, aceast prim sec[iune a Evangheliei lui Hristos din Epistola ctre romani
(1:18-3:20) ne las complet descoperi[i si neputinciosi n fa[a revrsrii mniei lui
Dumnezeu. Este interesant c, n ntreaga sec[iune, nu se aminteste nici mcar o dat de
diavolul si de lucrarea lui, tocmai pentru ca nimeni s nu treac pe lng adevrul de bolt
al sec[iunii de fa[. Mntuirea de care urmeaz Pavel s vorbeasc n continuare este o

51
Vezi Genesa 3:15.
52
Vezi 1 Ioan 3:8.
53
Vezi Coloseni 2:14-15.
Romani 1.18-3.20 / Minia luiDumne:eu


77

mntuire din fa[a revrsrii mniei lui Dumnezeu. Iar pentru c nssi mnia lui Dumnezeu
se descoper din cer, doar puterea lui Dumnezeu este suficient pentru a ne mntui.

n concluzie, propovduirea Evangheliei lui Hristos trebuie s nceap cu sublinierea
viguroas a faptului c ea este puterea lui Dumnezeu pentru mntuirea fiecruia care crede,
deoarece puterea lui Dumnezeu investit n sngele Domnului Isus Hristos este capabil s
ne mntuiasc din fa[a revrsrii mniei lui Dumnezeu care ,se descopere din cer mpotriva
oricrei necinstiri a lui Dumnezeu si mpotriva oricrei nelegiuiri a oamenilor, cari nduse
adevrul n nelegiuirea lor (1:18).

Dar, izbvirea de consecin[ele necinstirii lui Dumnezeu si a nelegiuirilor noastre este
cinstirea lui Dumnezeu prin aducerea trupurilor noastre ca o jertf vie, sfnt, plcut lui
Dumnezeu. Atunci cnd, plin de Duhul Sfnt, Zaharia a cntat mntuirea pe care Dumnezeu
a ridicat-o n casa robului Su David, el a definit mntuirea n termenii unei izbviri de
vrjmasii nostri si a unei mputerniciri n a-I sluji Domnului fr fric, trind naintea Lui
n sfin[enie si neprihnire toat via[a noastr (vezi Luca 1:67-76). ,Vrjmasul cel din
urm al tuturor acelora care dispre[uiesc bog[iile bunt[ii, ngduin[ei si ndelungei
rbdri a lui Dumnezeu, persistnd n a-L necinsti si n a nbusi adevrul n nelegiuire este
Dumnezeu nsusi, deoarece El i va judeca potrivit cu adevrul, si mnia Lui se descoper
din cer mpotriva lor.
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


78




Romani 2:1-3:8
Ba:a fudecrii noastre este Legea lui Dumne:eu

,Dumne:eu. va da viata vecinic celor ce, prin struinta in bine, caut
slava, cinstea i nemurirea, i va da minie i urgie celor ce, din duh de
gilceav, se impotrivesc adevrului i ascult de nelegiuire` (2.5-8).


n paragraful din 1:18-32, am vzut c atunci cnd omul s-a flit c este n[elept si a pretins
c poate tri si fr Dumnezeu si, drept urmare, a fost lsat de Dumnezeu n voia min[ii lui
blestemate, primul lucru a fost ca el s-si fac un alt dumnezeu, s se nchine naintea
acestuia si s-i slujeasc. Religiozitatea incurabil a omului a dovedit c, fiind creat dup
chipul si asemnarea lui Dumnezeu, omul rmne o entitate derivat. Iar implica[iile acestui
fapt au dovedit c nu este totuna la care dintre dumnezei sntem conecta[i, cruia dintre ei
ne nchinm si pe care l slujim sau interesele cruia dintre ei le reprezentm si le
promovm. Chipul dumnezeului pe care-l slujim se va nvedera prin noi. Lista de nelegiuiri
cu care se ncheie paragraful nu face altceva dect s descrie pe noul nostru dumnezeu, ale
crui nsusiri nevzute, a crui putere si a crui nedumnezeire se vd lmurit cnd te ui[i cu
bgare de seam la lucrurile fcute de el prin noi. Chipul dumnezeului nostru este reflectat
mai nti de universul nostru moral, dup care el se imprim n sfera universului social,
economic, politic, religios etc.

2:1-13 Judecnd pe aItuI, te osndeti singur
Paragraful urmtor (2:1-16) duce gndul mai departe, ndemnndu-ne s ne uitm cu mai
mult bgare de seam la realitatea din noi si din jurul nostru. n acest paragraf, nu stm n
fa[a omului care se laud cu imoralitatea lui si o afiseaz cu nonsalan[, ci n fa[a aceluia
care a reusit s trag peste ea o masc a aparentei moralit[i. n pofida acestei msti,
versetul 1 l declar vinovat. Versetul 2 l asaz n fa[a judec[ii lui Dumnezeu, care este
,potrivit cu adevrul (2:2). Iar versetele 3-13 anticipeaz felul n care va decurge
judecata si care anume va fi deznodmntul ei. Pentru a dovedi c vinov[ia omului este
universal, n versetele 14-16, Pavel se ocup de aceia care n-au primit o Lege a lui
Dumnezeu, ca iudeii, de pild, si de felul n care i va judeca Dumnezeu pe cei dintre
neamuri. n versetele 17-24, Pavel se ntoarce spre cei din neamul lui care se ludau cu
Legea lui Dumnezeu si dovedeste si vinov[ia acestora.

Oricine ai fi tu, care, judeci pe altul (1)
Eelul n care ncepe capitolul ,Aa dar, omule, oricine ai fi tu, care, judeci pe altul, nu te
po[i desvinov[i; cci prin faptul c judeci pe altul, te osndesti singur (2:1, s.n.) ne
oblig s legm capitolul mai nti de ceea ce a fost spus mai nainte, si abia apoi de ceea ce
urmeaz. ntrebarea este pe ce anume se fundamenteaz concluzia lui Pavel?

Romani 1.18-3.20 / Minia luiDumne:eu


79

Fac aceste lucruri i


sint de acord cu ele.
Le condamn, dar pe
ascuns le fac i eu.

Singurul lucru afirmat n paragraful precedent si care pare s fie un bun comun al nostru al
tuturor este revela[ia lui Dumnezeu. Ceea ce se poate cunoaste despre Dumnezeu ne-a fost
descoperit nou, tuturor. Prin urmare, nici unul dintre noi nu ne putem dezvinov[i. Dovada
existen[ei n constiin[a noastr a acestei revela[ii const tocmai n faptul c l judecm pe
altul. Capacitatea noastr de a rosti judec[i de valoare dovedeste c Legea lui Dumnezeu
este nscris n constiin[a noastr, ceea ce, implicit, nseamn c exist o baz legal pentru
a fi judeca[i. Dar la aspectul revela[iei generale, Pavel vine s adauge imediat si vinov[ia
personal: ,nu te po[i desvinov[i. fiindc tu, care judeci pe altul, faci aceleasi lucruri
(2:1).

Astfel, au afuns plini de orice fel de nelegiuire,



de curvie, de viclenie, de lcomie, de rutate; plini de pizm, de
ucidere, de ceart, de nyelciune, de porniri rutcioase; snt
yoptitori,

brfitori, urtori de Dumnezeu, obraznici, trufayi,


ludroyi, nscocitori de rele, neasculttori de printi,

fr
pricepere, clctori de cuvnt, fr dragoste fireasc, nenduplecati,
fr mil.




Peste care dintre cei doi
va cdea minia lui Dumne:eu?
Care dintre cele dou po:itii
sint mai de condamnat?






Aceast afirma[ie din urm pare s fie o acuzare general si dur, care, pn la aceast or,
nu a fost dovedit, afar de cazul n care Pavel a inclus ntreaga omenire ntre cei pe care i-
a descris n versetele de la sfrsitul capitolului 1.

Posibilele scuze n fa[a vinov[iei Nu L-am cunoscut pe Dumnezeu, deci nu aveam cum
s-L necinstesc. Sau este bine asa cum triesc eu, de ce m condamn Dumnezeu dac eu
m simt bine n nelegiuirea mea? Sau, la urma urmelor, nu-mi pas de faptul c El m
socoteste vrednic de moarte snt continuate cu scuza moralistului, a celui care se crede
mai bun dect al[ii, a celui care s-ar scandaliza dac ar fi asezat n rndul celor de mai sus, si
mai ales n rndul celor descrisi n versetele 29-32 ale capitolului precedent. Cu un astfel de
om discut Pavel n primele 16 versete ale capitolului 2.

ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


80


n fa[a acestui tablou al nelegiuirii se pot naste dou reac[ii. Prima este descris n 1:32, iar
a doua, n 2:1. De fapt, n cele dou capitole, Pavel ne asaz n fa[a a dou categorii de
oameni (vezi 1:32 si 2:1), invitndu-ne s ne identificm cu una dintre ele.

32
Si, mcar c stiu
hotrrea lui Dumnezeu, c cei
ce fac asemenea lucruri, snt
vrednici de moarte,
totus, ei
nu numai c le fac,
dar i gsesc de buni
pe cei ce le fac (1:32,
s.n.).
2:1
Asa dar,
omule,
oricine ai fi tu, care, judeci pe altul,
nu te poti desvinovti;
cci
prin faptul c judeci pe altul,
te osndesti singur;
fiindc
tu, care judeci pe altul,
faci aceleai lucruri (2:1, s.n.).


Privind lista de lucruri din 1:29-31, putem fie s aprobm toate aceste lucruri, fie s le
condamnm. Cei descrisi n 1:32 au ales nelegiuirea, n pofida faptului c stiu hotrrea lui
Dumnezeu c cei care fac astfel de lucruri snt vrednici de moarte. Iar cei din 2:1 neag cu
vehemen[ faptul c ei ar putea fi inclusi n vreun fel ntre cei care svrsesc lucrurile din
1:29-31. Dac am vorbi n categorii nou-testamentale, din prima categorie fac parte vamesii
si curvele. Dar cei din 2:1 i condamn pe cei ce fac astfel de lucruri. ns Pavel spune c ei
se fac vinova[i tocmai prin faptul c judec pe al[ii, n timp ce ei nsisi fac toate aceste
lucruri. n aceast a doua categorie ar intra fariseii si crturarii de pe vremea Domnului
Isus. Este interesant c Domnul Isus a mncat cu vamesii si cu pctosii, dar i-a condamnat
vehement pe farisei. Cu alte cuvinte, n ochii Lui, acestia erau ntr-o situa[ie mai de
condamnat dect primii. S ne aducem aminte de cuvintele Domnului Isus din Predica de
pe Munte:

21
Ati auzit c s-a zis celor din vechime: ,S nu ucizi; oricine va ucide, va cdea supt pedeapsa
judectii.
22
Dar Eu v spun c ori si cine se mnie pe Iratele su, va cdea supt pedeapsa
judectii; si oricine va zice Iratelui su: ,Prostule! va cdea supt pedeapsa Soborului; iar
oricine-i va zice: ,Nebunule, va cdea supt pedeapsa Iocului gheenei. Ati auzit c s-a zis
celor din vechime: ,S nu preacurvesti. Dar Eu v spun c ori si cine se uit la o Iemeie, ca s-o
poIteasc, a si preacurvit cu ea n inima lui (Mat. 5:21-22, 27-28).

Dac pcatul se defineste astfel, oare c[i dintre noi ngrosm rndurile celor vinova[i de cel
pu[in una dintre nelegiuirile men[ionate pe lista din 1:29-31? Iat de ce nu trebuie s ne
grbim s-i judecm si s-i condamnm pe al[ii, nainte s ne fi judecat si s ne fi
condamnat pe noi nsine. Rezolvarea problemei rela[iei noastre cu Dumnezeu nu se face
prin gsirea de circumstan[e atenuante, scuzndu-ne cu faptul c vinov[ia noastr este cu
mult mai mic dect a altora, ci prin recunoasterea pcatului indiferent de forma acestuia
, prin mrturisirea lui si prin lsarea rezolvrii lui n seama lui Dumnezeu.

Eaptul c emitem o judecat de valoare dovedeste c lucrarea Legii este scris n constiin[a
noastr. Avnd n noi o Lege, exist o baz obiectiv pentru judecarea noastr. Iar n fa[a
Romani 1.18-3.20 / Minia luiDumne:eu


81

listei din 1:29-31, posibilitatea vinov[iei noastre este imens, deoarece Pavel vorbeste
despre atitudini si motiva[ii, mai mult dect despre vorbe si fapte. Iar n lumina Predicii de
pe Munte, acestea snt pcate regretabile si condamnabile naintea lui Dumnezeu.

1udecata lui Dumnezeu . este potrivit cu adevrul (2-4)
De la afirmarea vinov[iei noastre, Pavel trece la afirmarea naturii judec[ii lui Dumnezeu:

,Stim, n adevr, c judecata lui Dumnezeu mpotriva celor ce svrsesc astfel de lucruri,
este potrivit cu adevrul (2:2, s.n.), adic potrivit cu adevrul Legii lui Dumnezeu si
potrivit cu adevrul pe care Legea Lui l gseste n om. Cu alte cuvinte, faptul c judecata
lui Dumnezeu este potrivit cu adevrul nseamn c El nu va condamna pe cel nevinovat
si nu va ierta pe cel vinovat, ci va rsplti fiecruia dup faptele lui, judecndu-le ns dup
standardele Lui, nu dup standardele noastre.

Dup cum am vzut, Legea lui Dumnezeu trebuie n[eleas n termenii lui Dumnezeu. Iar
termenii n care trebuie n[eleasc Legea lui Dumnezeu ne-au fost preciza[i de Domnul
Isus, n Predica de pe Munte. El a nceput prin a afirma c nu a venit s strice Legea, ci s-o
mplineasc. Deci, atunci cnd Isus afirm c a te mnia pe fratele tu sau a te grbi s-l faci
,nebun sau ,prost nseamn a-l ucide sau c a te uita la o femeie ca s-o poftesti este unul
si acelasi lucru cu a curvi cu femeia respectiv n inima ta, trebuie s n[elegem c sntem,
de fapt, pusi n fa[a adevrului Legii lui Dumnezeu, privit n termenii lui Dumnezeu,
adevr potrivit cruia vom fi judeca[i de Dumnezeu. Dac Legea lui Dumnezeu va gsi n
noi curvie, viclenie, lcomie, rutate, pizm, ucidere, ceart, nselciune, porniri
rutcioase, soptire, brf, ur de Dumnezeu, obrznicie, trufie, ludrosie, nscociri de
rele, neascultare de prin[i, lips de pricepere, clcare de cuvnt, lips de dragoste fireasc,
nenduplecare sau lips de mil, ea ne va condamna, indiferent dac astfel de lucruri snt
fcute la vedere sau n ascuns, n faptele noastre sau n sfera motiva[iilor, atitudinilor si
gndurilor noastre. Dumnezeu este obligat s-i pedepseasc pe to[i aceia care fac astfel de
lucruri, pe de o parte, ,fiindc plata pcatului este moartea (6:23), iar pe de alt parte,
fiindc ,naintea lui Dumnezeu nu se are n vedere fa[a omului (2:11).

Versetul 1 ,Oricine ai fi tu, care, judeci pe altul, nu te po[i desvinov[i; cci prin faptul
c judeci pe altul, te osndesti singur; fiindc tu, care judeci pe altul, faci aceleasi lucruri
(2:1) a afirmat vinov[ia noastr, chemndu-ne s ne judecm si s ne pocim nainte de
a ajunge n fa[a judec[ii lui Dumnezeu. ,Stim, n adevr, spune Pavel , c judecata
lui Dumnezeu mpotriva celor ce svrsesc astfel de lucruri, este potrivit cu adevrul
(2:2). n fa[a amenin[rii cu judecata dreapt a lui Dumnezeu, am putea adopta dou pozi[ii
distincte. Pe de o parte, am putea crede c, ntr-un fel sau altul, vom scpa de judecat (vezi
2:3) sau, pe de alt parte, am putea pur si simplu dispre[ui buntatea si ndelunga rbdare a
lui Dumnezeu, considerndu-le a fi semne ale slbiciunii Lui, de care am putea profita,
amnnd pocin[a de faptele care ne-au aruncat n culp. Dar tocmai pe cei care adopt
aceast din urm pozi[ie i avertizeaz Pavel n versetele 3 si 4: ,Si crezi tu, omule, care
judeci pe cei ce svrsesc astfel de lucruri, si pe cari le faci si tu, c vei scpa de judecata
lui Dumnezeu? Sau dispre[uiesti tu bog[iile bunt[ii, ngduin[ei si ndelungei Lui
rbdri? Nu vezi tu c buntatea lui Dumnezeu te ndeamn la pocin[? (2:3-4).

ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


82


Adevrul este c ndelunga rbdare a lui Dumnezeu nu este o rbdare nesfrsit, de care s
ne putem bate joc la nesfrsit, si tocmai de aceea, prin mpietrirea inimii noastre, care nu
vrea s se pociasc, ne adunm ,o comoar de mnie pentru ziua mniei si a artrii
dreptei judec[i a lui Dumnezeu (5).

Amintirea zilei mniei ne readuce n minte modul n care Pavel a nceput prezentarea
Evangheliei lui Hristos: ,Mnia lui Dumne:eu se descopere din cer mpotriva oricrei
necinstiri a lui Dumnezeu si mpotriva oricrei nelegiuiri a oamenilor, cari nduse
adevrul n nelegiuirea lor (1:18, s.n.). Adevrul de cpti al Evangheliei este c omul
trebuie mntuit din fa[a revrsrii mniei lui Dumne:eu, si nu a mniei altcuiva. n ultim
instan[, Dumnezeu este Acela care ne va judeca, ne va condamna si ne va pedepsi, dac la
judecat ne va gsi vinova[i, pe de o parte, de necinstirea lui Dumnezeu, iar pe de alt
parte, de faptul c am nbusit adevrul n nelegiuire.

Din cele afirmate de Pavel, mnia lui Dumnezeu se descoper din cer n dou feluri. Pe de o
parte, exist o descoperire lent, pe de alt parte, o descoperire violent a mniei lui
Dumnezeu. Descoperirea lent a mniei lui Dumnezeu a nceput din clipa n care
Dumnezeu l-a lsat pe om n voia min[ii lui blestemate. Iar descoperirea violent a mniei
va avea loc n ,ziua mniei si a artrii dreptei judec[i a lui Dumnezeu (2:5).

Ce samn omul, aceea va yi secera
Universul n care am fost aseza[i este guvernat de legea cauzei si efectului, nu numai la
nivelul fizic, ci si la nivelul spiritual; nu numai la nivelul personal, ci si la nivelul social.
De exemplu, n Romani 13, Pavel ne porunceste s fim supusi stpnirilor celor mai nalte,
,cci nu este stpnire care s nu vin dela Dumnezeu. Si stpnirile cari snt, au fost
rnduite de Dumnezeu (13:1). n continuare, el afirm c stpnirile au o dubl func[ie. Ele
snt rnduite de Dumnezeu, n primul rnd, ca s-L rzbune pe Dumnezeu, iar n al doilea
rnd, ca slujitori ai lui Dumnezeu pentru binele nostru. Deci stpnirea si va mplini
ntotdeauna aceast dubl func[ie, n ordinea strict a priorit[ii dintre cele dou aspecte. Iar
ordinea de prioritate dup care trebuie s func[ioneze universul lui Dumnezeu este
precizat de nsusi Domnul Isus. Mai nti, Dumnezeu trebuie s fie iubit si respectat cu
toat inima, cu tot cugetul si cu toat puterea, si abia apoi aproapele.
54
Legea cauzei si
efectului din univers, privit pe plan social, politic etc. lege pentru a crei mplinire
vegheaz n mod direct si n mod activ Dumnezeu, deoarece ,din El, prin El, si pentru El
snt toate lucrurile (Rom. 11:36) , va face ca, atunci cnd Dumnezeu este necinstit de
ctre noi si atunci cnd adevrul este nbusit n nelegiuire, stpnirile s ia decizii care vor
rezulta pn la urm n rzbunarea lui Dumnezeu, prin pedepsirea noastr.

Descoperirea mniei lui Dumnezeu din cer este si mai vizibil pe plan economic. S ne
aducem aminte de felul n care Vechiul Testament leag problemele economice ale
poporului lui Dumnezeu de nelegiuirile acestuia:


54
,S iubesti pe Domnul, Dumnezeul tu, cu toat inima ta, cu tot sufletul tu, si cu tot cugetul tu. ,Aceasta este cea
dinti, si cea mai mare porunc. Iar a doua, asemenea ei, este: S iubesti pe aproapele tu ca pe tine nsu[i. n aceste
dou porunci se cuprinde toat Legea si Proorocii (Matei 22:37-40).
Romani 1.18-3.20 / Minia luiDumne:eu


83

21
Ascultati lucrul acesta, popor Ir minte, si Ir inim, care are ochi si nu vede, urechi si n-
aude!
22
Nu voiti s v temeti de Mine, zice Domnul, nu voiti s tremurati naintea Mea? Eu am
pus mrii ca hotar nisipul, hotar vecinic, pe care nu trebuie s-l treac. Si chiar dac valurile ei
se nIurie, totus snt neputincioase; url, dar nu-l trec.
23
Poporul acesta ns are o inim drz si
rzvrtit; se rscoal, si pleac,
24
si nu zic n inima lor: ,S ne temem de Domnul, Dumnezeul
nostru, care d ploaie la vreme, ploaie timpurie si trzie, si ne pstreaz sptmnile hotrte
pentru seceris.
25
Din pricina nelegiuirilor voastre n-au loc aceste ornduiri, pcatele voastre v
lipsesc de aceste buntti.
26
Cci n poporul Meu snt oameni ri; ei pndesc ca psrarul care
ntinde laturi, ntind curse, si prind oameni.
27
Cum se umple o colivie de psri, asa se umplu
casele lor prin viclesug; asa ajung ei puternici si bogati.
28
Se ngras, lucesc de grsime; ntrec
orice msur n ru, nu apr pricina, pricina orIanului, ca s le mearg bine, nu Iac dreptate
celor lipsiti.
29
S nu pedepsesc Eu aceste lucruri, zice Domnul, s nu-Mi rzbun Eu pe un
asemenea popor?
30
Grozave lucruri, urcioase lucruri se Iac n tar.
31
Proorocii proorocesc
neadevruri, preotii stpnesc cu ajutorul lor, si poporului Meu i plac aceste lucruri. Dar ce veti
Iace la urm? (Ier. 5:21-31).

Ploaia la timp si vremea pstrat pentru seceris snt elemente definitorii, att pentru situa[ia
economic a unei [ri care se adap din ploaia cerului, cum este Israelul, ct si pentru
situa[ia material a locuitorilor ntregii planete. Dar aceste elemente snt strns legate
afirm profetul Ieremia n textul de mai sus de msura necinstirii lui Dumnezeu prin
nelegiuirile noastre: ,Din pricina nelegiuirilor voastre n-au loc aceste ornduiri, pcatele
voastre v lipsesc de aceste bunt[i (Ier. 5:25). n termenii lui Pavel din Romani, ,mnia
lui Dumnezeu se descopere din cer mpotriva oricrei necinstiri a lui Dumnezeu si
mpotriva oricrei nelegiuiri a oamenilor, cari nduse adevrul n nelegiuirea lor (1:18),
tocmai prin interven[ia lui Dumnezeu n mersul lucrurilor de care atrn fericirea noastr.
Nu afirm acelasi Pavel n Galateni 6: ,Nu v nsela[i: Dumnezeu nu Se las s fie
batjocorit. Ce samn omul, aceea va si secera. Cine samn n firea lui pmnteasc, va
secera din firea pmnteasc putrezirea; dar cine samn n Duhul, va secera din Duhul
via[a vecinic (Gal. 6:7-8)?

Desi rela[ia dintre semnat si secerat este clar afirmat de Scriptur, si, n via[a de zi cu zi,
omul poate s o verifice pe nenumrate planuri, el a cutat si va cuta s ocoleasc
implica[iile n plan economic a legii cauzei si efectului, lrgind, de pild, sfera de
cuprindere a rela[iilor comerciale dintre [ri si continente. Dac o parte a globului este
afectat de secet, alimentele snt cumprate din cealalt parte a globului, ncercndu-se
astfel diminuarea efectelor pe care le-au cauzat nelegiuirile noastre. Prin ceea ce s-a
ntmplat la Turnul Babel (vezi Gen. 11:1-9), Dumnezeu a frmi[at societatea uman,
fcnd ca legea cauzei si efectului s se simt mai repede si mai tare pe o anumit ntindere,
pentru ca astfel omul s aib ocazia s se ntoarc la Dumnezeu. Astzi trim vremuri n
care se fac eforturi considerabile pentru a anula efectele interven[iei lui Dumnezeu la
Turnul Babel, pentru a reversa procesul care a fost pornit atunci si acolo. Pe msur ce
aceste eforturi vor fi ncununate de succes, omul va reusi pentru o vreme s eludeze
implica[iile imediate ale nelegiuirii lui, mai ales pe plan economic, tocmai prin aceast
redistribuire global a resurselor si realizrilor societ[ii. Dar lucrul acesta se va ntmpla n
paralel cu o rapid degradare moral, deoarece cderea grani[elor va facilita, n primul rnd,
rspndirea cu repeziciune a rului. Iar, n ultim instan[, degradarea moral va aduce
omenirea la impas din punct de vedere social, politic si economic, fcnd s explodeze pe
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


84


planet efectele descoperirii mniei lui Dumnezeu din cer ,mpotriva oricrei necinstiri a
lui Dumnezeu si mpotriva oricrei nelegiuiri a oamenilor, cari nduse adevrul n
nelegiuirea lor (1:18).

Dar s presupunem, pentru o clip, c prin n[elepciunea lui omul va reusi s se ridice
deasupra legii cauzei si efectului pe plan economic si s-si dovedeasc astfel siesi c, ntr-
adevr, neascultarea de Dumnezeu a fost o idee bun, dovada acestui fapt fiind nssi
propsirea economic, social si politic pe care omul a reusit-o.
55
Omul este capabil s
separe diferitele planuri ale vie[ii. Dac a reusit, de pild, s realizeze o oarecare bunstare
material, aceasta va constitui o plapum pentru degradarea moral si social, o justificare
pentru ele. Poate oare un Dumnezeu drept, a crui judecat este potrivit cu adevrul, s
treac cu vederea astfel de lucruri?

Ziua mniei yi a artrii dreptei judecfi a lui Dumnezeu (5)
Am vzut c, pe de o parte, mnia lui Dumnezeu se descoper din cer mpotriva unei clcri
de lege printr-o alt lege: prin legea cauzei si efectului, care guverneaz universul n care
am fost aseza[i. ,Nu v nsela[i, ne spune Pavel , Dumnezeu nu Se las s fie
batjocorit. Ce samn omul, aceea va si secera (Gal. 6:7). O dat lsat n voia min[ii lui
blestemate, omul si strnge la[ul de gt cu propria sa mn.

Dar omul s-a fcut vinovat nu doar de clcarea unei legi impersonale, cum ar fi, de pild:
,S nu furi (Ex. 20:15), ci si de necinstirea unui Dumne:eu personal. De aceea, trebuie s
existe o descoperire a mniei lui Dumnezeu care s corespund si acestui aspect al
vinov[iei omului. Pentru c omul s-a fcut vinovat de necinstirea lui Dumne:eu, el va
trebui s stea fat in fat cu acest Dumne:eu, care-l va judeca si-l va pedepsi personal.
Despre acest aspect vorbeste Pavel n primele saisprezece versete ale capitolului 2 al cr[ii
lui.

5
Dar, cu mpietrirea inimii tale, care nu vrea s se pociasc, ti aduni o comoar de mnie
pentru ziua mniei si a artrii dreptei judecti a lui Dumne:eu,

care va rsplti fiecruia dup


faptele lui.
7
Si anume, va da viata vecinic celor ce, prin struinta n bine, caut slava, cinstea si
nemurirea;
8
si va da mnie si urgie celor ce, din duh de glceav, se mpotrivesc adevrului si
ascult de nelegiuire.
9
Necaz si strmtorare va veni peste orice suIlet omenesc care Iace rul:
nti peste Iudeu, apoi peste Grec.
10
Slav, cinste si pace va veni ns peste oricine Iace binele:
nti peste Iudeu, apoi peste Grec.
11
Cci naintea lui Dumnezeu nu se are n vedere Iata omului.
12
Toti ceice au pctuit Ir lege, vor pieri Ir lege; si toti ceice au pctuit avnd lege, vor Ii
judecati dup lege.
13
Pentruc nu cei ce aud Legea, snt neprihniti naintea lui Dumnezeu, ci
cei ce mplinesc legea aceasta, vor Ii socotiti neprihniti (Rom. 2:5-13, s.n.).

Pn aici, Pavel a afirmat c exist o judecat, c judecata lui Dumnezeu este potrivit cu
adevrul si c indiferent ce am crede despre judecata lui Dumnezeu fiecare dintre noi vom

55
n timp ce la aceast or ianuanie 1999 presedintele Clinton este judecat pentru lipsa integrit[ii sale morale, el
[ine o cuvntare fulminant legat de realizrile lui pe plan economic. Dac nu ar exista nici o rela[ie ntre: necinstirea
lui Dumnezeu si nelegiuirile omului, pe de o parte, iar pe de alt parte, bunstarea omului, atunci aceast schism ar
putea fi justificat. Dar Scriptura ne nva[ c ceea ce seamn omul aceea va si secera.
Romani 1.18-3.20 / Minia luiDumne:eu


85

sta naintea lui Dumnezeu si vom fi judeca[i potrivit cu adevrul Legii Lui si protrivit cu
adevrul pe care Legea Lui l-a gsit n noi.

Dumnezeu . va rsplti fiecruia dup faptele lui (-13)
Eoarte mul[i dintre credinciosii nou-testamentali se ascund dup versete ca cel din Ioan
5:24: ,Adevrat, adevrat v spun, c cine ascult cuvintele Mele, si crede n Celce M-a
trimes, are via[a vecinic, si nu vine la fudecat, ci a trecut din moarte la via[ (s.n.). Dup
aceste binecuvntate cuvinte ale Domnului nostru Isus Hristos, ar trebui s spunem cu to[ii:
Amin! Dar s observm c El a folosit verbul ,a crede la prezent si l-a asociat cu
verbul ,a asculta, folosit tot la prezent: ,Cine ascult cuvintele Mele, si crede n Celce M-
a trimes.. Ce se ntmpl ns cu cine zice c crede, dar nu ascult cuvintele Domnului
Isus? S nu uitm c Pavel a fost trimis de acelasi Domn Isus Hristos s aduc la
ascultarea credintei sau la ascultarea de credint toate neamurile. Iat de ce, Dumnezeu ne
va judeca si ne va rsplti dup faptele noastre.

Dac rsfoim Noul Testament, vom vedea c glasul tuturor autorilor lui vorbeste la unison
n ce priveste felul n care Dumnezeu ne va judeca. S ncepem, de pild, cu cuvintele
Domnului Isus: ,Cci Eiul omului are s vin n slava Tatlui Su, cu ngerii Si; si atunci
va rsplti fecruia dup faptele lui (Mat. 16:27, s.n.). Acest adevr rostit de Domnul Isus
este reluat apoi si explicat de apostolii Si. Pavel l-a rostit n mai multe rnduri. n 2
Corinteni capitolul 5, de pild, unde Pavel vorbeste despre sfrsitul vie[ii pmntesti, care
va fi urmat de o judecat, el afirm: ,Deaceea ne si silim s-I fim plcu[i. Cci to[i
trebuie s ne nf[ism naintea scaunului de judecat al lui Hristos, pentru ca fiecare s-si
primeasc rsplata dup binele sau rul, pe care-l va fi fcut cind tria in trup (2 Cor.
5:9-10, s.n.). Ioan vorbeste n aceiasi termeni, n Apocalipsa. n fa[a bisericii din Tiatira,
Domnul Isus cel Glorificat Se prezint ca Judector: ,Voi lovi cu moartea pe copiii ei. Si
toate Bisericile vor cunoaste c Eu snt Cel ce cercetez rrunchii si inima: si voi rsplti
fiecruia din voi dup faptele lui (Apoc. 2:23, s.n.). ,Iat, Eu vin curnd; si rsplata Mea
este cu Mine spune Domnul Isus , ca s dau fiecruia dup fapta lui (Apoc. 22:12,
s.n.). Exact n acesti termeni este descris judecata n Apocalipsa 20:

11
Apoi am vzut un scaun de domnie mare si alb, si pe Celce sedea pe el. Pmntul si cerul au
Iugit dinaintea Lui, si nu s-a mai gsit loc pentru ele.
12
Si am vzut pe morti, mari si mici, stnd
n picioare naintea scaunului de domnie. Niste crti au Iost deschise. Si a Iost deschis o alt
carte, care este cartea vietii. Si mortii au Iost judecati dup Iaptele lor, dup cele ce erau scrise
n crtile acelea.
13
Marea a dat napoi pe mortii cari erau n ea; Moartea si Locuinta mortilor au
dat napoi pe mortii cari erau n ele. Fiecare a fost fudecat dup faptele lui.
14
Si Moartea si
Locuinta mortilor au Iost aruncate n iazul de Ioc. Iazul de Ioc este moartea a doua.
15
Oricine n-
a Iost gsit scris n cartea vietii, a Iost aruncat n iazul de Ioc (Apoc. 20:11-15, s.n.).

Ultimul verset ,Oricine n-a fost gsit scris n cartea vie[ii, a fost aruncat n iazul de foc
(15) presupune c judecata dup fapte aduce condamnare pentru absolut to[i oamenii,
deoarece ,to[i au pctuit, si snt lipsi[i de slava lui Dumnezeu (Rom. 3:23). Eaptul c
cineva va fi mntuit se datoreaz scrierii numelui lui n cartea vie[ii Mielului care a fost dat
la njunghiere nc nainte de ntemeierea lumii. Dar s lsm o clip acest adevr, cci
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


86


vom reveni asupra lui pe ndelete, n paginile care urmeaz. Deocamdat s ne ntoarcem la
conceptul judec[ii lui Dumnezeu.

Exist deci o zi a judec[ii, o zi a mniei, n care Dumnezeu va judeca si va rsplti pe
fiecare dintre noi dup faptele lui.

Pentru mul[i dintre noi, s-ar putea s par cel pu[in ciudat afirma[ia lui Pavel conform
creia via[a vesnic va fi dat de Dumnezeu doar acelora care prin struin[a n bine au
cutat slava, cinstea si nemurirea, acelora care au fcut ntotdeauna binele, si nici o dat
rul. Dup cum am amintit deja, minciuna diavolului a fost c omul va fi ca Dumnezeu,
deci c el va avea via[a vesnic dac va ajunge s cunoasc binele si rul, fr ns ca
diavolul s-i fi spus omului c a fi ca Dumnezeu sau a avea via[a vesnic nseamn nu
numai s cunosti binele si rul, ci si s faci ntotdeauna binele, si nici o dat rul.
Mostenirea vie[ii vesnice prin mplinirea Legii nu este un concept paulin. Pavel nsusi l
preia de la Domnul Isus.

Atunci cnd ,un nv[tor al Legii s-a sculat s ispiteasc pe Isus si I-a zis: nv[torule, ce
s fac ca s mostenesc via[a vecinic? Isus i-a zis: Ce este scris n Lege? Cum citesti n
ea? El a rspuns: S iubesti pe Domnul, Dumnezeul tu, cu toat inima ta, cu tot sufletul
tu, cu toat puterea ta si cu tot cugetul tu; si pe aproapele tu ca pe tine nsu[i. Bine ai
rspuns, i-a zis Isus; f aa, i vei avea viata vecinic (Luca 10:25-28, s.n.). Contextul
n care este asezat acest tablou n Evanghelia dup Luca (9:51-10:37) ne oblig s lum
cuvintele Domnului Isus asa cum au fost spuse. n primul tablou al acestei microexpozi[ii,
Luca ncearc s-i vorbeasc lui Teofil despre cum anume se mntuiesc sufletele oamenilor.
n acest tablou (9:51-56), Domnul Isus i-a condamnat pe Iacov si pe Ioan, atunci cnd
acestia au vrut s cear foc din cer asupra satului samaritenilor care, din rea-voin[, au
refuzat s-L primeasc pe Domnul Isus si s-I ofere un loc de poposire: ,Isus S-a ntors
spre ei, i-a certat, si le-a zis: Nu sti[i de ce duh snte[i nsufle[i[i! Cci Eiul omului a venit
nu ca s piard sufletele oamenilor, ci s le mntuiasc (9:55-56). Deci este cu neputin[ s
credem c, acum, El nsusi a dat nv[torului Legii un rspuns care, dac ar fi fost urmat,
ar fi dus la pierzare vesnic, nu la via[a vesnic, chiar dac acesta s-a sculat s-L ispiteasc
pe Domnul Isus.

Concluzia este deci simpl: via[a vesnic se primeste doar de ctre cel care ntreaga lui
via[ a struit n mplinirea Legii, adic n a-L iubi pe Dumnezeu cu toat inima, cu tot
sufletul, cu toat puterea si cu tot cugetul, si pe aproapele ca pe sine nsusi. n Romani 2,
Pavel nu face altceva dect s reia n alte cuvinte spusele Domnului Isus: ,Dumnezeu. va
rsplti fiecruia dup faptele lui. Si anume, va da viata vecinic celor ce, prin struin[a n
bine, caut slava, cinstea si nemurirea; si va da minie i urgie celor ce, din duh de glceav,
se mpotrivesc adevrului si ascult de nelegiuire (Rom 2:5-8, s.n.). Pentru ca s nu se
cread c aceste cuvinte trebuie interpretate altfel dect s-ar prea la prima vedere, Pavel le
repet imediat n versetele urmtoare, tocmai pentru a sublinia cu si mai mult for[
adevrul lor: ,Necaz si strmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face rul: nti
peste Iudeu, apoi peste Grec. Slav, cinste si pace va veni ns peste oricine face binele:
nti peste Iudeu, apoi peste Grec. Cci naintea lui Dumnezeu nu se are n vedere fa[a
omului (Rom. 2:9-11). Iar concluzia din versetele 12-13 afirm, a treia oar, acelasi
Romani 1.18-3.20 / Minia luiDumne:eu


87

adevr: ,To[i ceice au pctuit fr lege vor pieri fr lege; si to[i ceice au pctuit avnd
lege, vor fi judeca[i dup lege. Pentruc nu cei ce aud Legea snt neprihni[i naintea lui
Dumnezeu, ci cei ce mplinesc legea aceasta, vor fi socoti[i neprihni[i (Rom. 2:12-13).
Cu alte cuvinte, to[i cei care au pctuit deci cei care n-au struit n facerea binelui, n
[inerea legii vor pieri, adic vor fi mistui[i de comoara de mnie care se va prvli peste
ei.

Pe de o parte, poate mul[i vor reac[iona la aceste afirma[ii, spunnd c dac asa se ob[ine
via[a vesnic nimeni nu o va avea. Pe de alt parte, acestia vor apela la versete ca cel pe
care l-am amintit mai sus Ioan 5:24 , ncercnd s sus[in c, de fapt, nu asa se ob[ine
via[a vesnic. Iat ce spune Ioan: Adevrat, adevrat v spun, c cine ascult cuvintele
Mele, i crede in Celce M-a trimes, are via[a vecinic, si nu vine la judecat, ci a trecut din
la moarte la via[ (5:24, s.n.).

nainte de a nega ceea ce spun n mod explicit att Domnul Isus (vezi Luca 10:25-28), ct si
Pavel (vezi Rom. 2:6-13), este important s nuan[m pu[in discu[ia. S observm faptul c
Pavel vorbeste despre cum anume d Dumne:eu cuiva via[a vesnic, iar Ioan, despre cum
anume ajunge cineva s obtin via[a vesnic. Este oare o contradic[ie ntre cele dou
afirma[ii? A crede n Domnul Isus Hristos nseamn a ne mbrca cu El, adic a ajunge ca
neprihnirea Lui s ni se atribuie nou. Or, o dat ce am fost mbrca[i n Domnul Isus
Hristos, Dumnezeu ne va da via[a vesnic n baza mplinirii desvrsite a Legii Lui de ctre
Domnul Isus Hristos, n care am fost mbrca[i: ,Si voi, prin El, snte[i n Hristos Isus. El a
fost fcut de Dumnezeu pentru noi n[elepciune, neprihnire, sfin[ire si rscumprare,
pentruca, dup cum este scris: Cine se laud, s se laude n Domnul (1 Cor. 1:30-31,
s.n.). Autorul Epistolei ctre evrei afirm despre Domnul Isus c a fost ispitit n toate
lucrurile, ca si noi, dar fr pcat
56
. Or, pentru c, n zilele vie[ii Lui pmntesti, Domnul
Isus a trit neatins de pcat, El a murit fr pcat, si de aceea a putut muri pentru pcat.
Astfel, moartea Lui are o valoare ispsitoare. Iar nou, celor care sntem n El prin credin[,
ni se atribuie neprihnirea Lui. De aceea, prin credin[, noi nu desfiin[m Legea dup care
Dumnezeu d via[a vesnic si despre care ne vorbeste Pavel n Romani 2, dimpotriv, noi
ntrim Legea, declarnd adevrul absolut al celor spuse de Pavel n Romani 2:6-13:

Dumnezeu. va rsplti Iiecruia dup Iaptele lui. Si anume, va da viata vecinic celor ce, prin
struinta n bine, caut slava, cinstea si nemurirea; si va da minie i urgie celor ce, din duh de
glceav, se mpotrivesc adevrului si ascult de nelegiuire. Necaz si strmtorare va veni peste
orice suIlet omenesc care Iace rul: nti peste Iudeu, apoi peste Grec. Slav, cinste si pace va
veni ns peste oricine Iace binele: nti peste Iudeu, apoi peste Grec. Cci naintea lui
Dumnezeu nu se are n vedere Iata omului. Toti ceice au pctuit Ir lege, vor pieri Ir lege; si
toti ceice au pctuit avnd lege, vor Ii judecati dup lege. Pentruc nu cei ce aud Legea, sint
neprihniti inaintea lui Dumne:eu, ci cei ce implinesc legea aceasta, vor fi socotiti neprihniti
(Rom. 2:5-13, s.n.).

n[elegerea si afirmarea acestui adevr sperie la prima vedere. Dar tocmai acesta este
scopul lui Pavel. El a nceput prin a spune celor care L-au necinstit pe Dumnezeu si celor
care au nbusit adevrul Lui n nelegiuirea lor c au de-a face cu Dumnezeu nsusi,

56
Vezi Evrei 4:15.
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


88


deoarece mnia Lui se descoper din cer mpotriva lor. Dup ce a dovedit vinov[ia noastr
a tuturor, Pavel a spus c nimeni nu va scpa de judecata dreapt si neprtinitoare a lui
Dumnezeu. n ce ne priveste, Dumnezeu va da via[a vesnic celor care au fcut ntreaga lor
via[ doar binele, si nici o dat rul. ntrebarea este dac va primi cineva de pe planet via[a
vesnic? n capitolul 3, Pavel va spune apsat c afar de Unul singur Domnul Isus
Hristos ,to[i au pctuit, si snt lipsi[i de slava lui Dumnezeu (3:23). Iar cei ce au
pctuit indiferent dac au fcut-o avnd o lege sau neavnd o lege vor primi de la
Dumnezeu necaz si strmtorare, mnie si urgie, nu via[a vesnic. Singurul pmntean care
are dreptul la via[a vesnic n fa[a judec[ii drepte a lui Dumnezeu este omul Isus Hristos.
Asa stnd lucrurile, pentru noi ceilal[i mai rmne o singur sans: s beneficiem cumva de
via[a Lui, de via[a vesnic ce, de drept, i-a fost dat Lui. Dac ar exista posibilitatea legal
ca Domnul Isus s mpart cu noi via[a vesnic ce, de drept, este a Lui, am avea-o si noi.
Oare nu tocmai lucrul acesta l afirm Pavel ncepnd cu 3:21: ,Dar acum s-a artat o
neprihnire, pe care o d Dumnezeu, fr lege despre ea mrturisesc Legea si proorocii
si anume, neprihnirea dat de Dumnezeu, care vine prin credin[a n Isus Hristos, pentru
to[i si peste to[i cei ce cred n El. Nu este nici o deosebire. Cci to[i au pctuit, si snt
lipsi[i de slava lui Dumnezeu (3:21-23). Acelasi lucru l afirm si apostolul Ioan:

9
Dac primim mrturisirea oamenilor, mrturisirea lui Dumnezeu este mai mare; si mrturisirea
lui Dumnezeu este mrturisirea, pe care a Icut-o El despre Eiul Su.
10
Cine crede n Eiul lui
Dumnezeu, are mrturisirea aceasta n el; cine nu crede pe Dumnezeu, l Iace mincinos, Iiindc
nu crede mrturisirea, pe care a Icut-o Dumnezeu despre Eiul Su.
11
Si mrturisirea este
aceasta: Dumnezeu ne-a dat viata vecinic, si aceast viat este n Eiul Su.
12
Cine are pe Eiul,
are viata; cine n-are pe Eiul lui Dumnezeu, n-are viata.
13
V-am scris aceste lucruri continu
Ioan ca s stiti c voi, cari credeti n Numele Eiului lui Dumnezeu, aveti viata vecinic (1
Ioan 5:9-13).
2:14-16 Cum i va judeca Dumnezeu pe cei care pretind c n-au auzit de
EI?
n continuare, Pavel particularizeaz cele spuse pn n prezent la dou grupri distincte de
oameni: neamuri si iudei. Pn aici, principiul vinov[iei si al judec[ii a fost aplicat att
iudeului, ct si grecului. Att unul, ct si cellalt au beneficiat de revela[ia lui Dumnezeu, si,
de aceea, nici unul, nici cellalt nu se pot dezvinov[i. Att unul, ct si cellalt vor sta n
fa[a scaunului de judecat al lui Dumnezeu si vor fi rsplti[i de Dumnezeu pentru binele
sau rul pe care-l vor fi fcut cnd triau n trup. Desi, n dreptatea Sa, Dumnezeu este
pregtit s dea via[a vesnic tuturor celor care prin struin[a n bine au cutat slava, cinstea
si nemurirea, Pavel anticipeaz faptul c, din pricin c to[i au pctuit, att unora, ct si
celorlal[i, tot ce va putea Dumnezeu s le dea n urma judec[ii Sale care este potrivit
cu adevrul va fi mnie si urgie: ,To[i ceice au pctuit fr lege, vor pieri fr lege; si
to[i ceice au pctuit avnd lege, vor fi fudecati dup lege (2:12, s.n.). Prin cele spuse,
Pavel a fcut, n mod implicit, o distinc[ie ntre neamuri si iudei. Pe iudei i va avea n
vedere n special ncepnd cu versetul 17 din Romani 2. Dar Pavel anticipeaz ceea ce le va
spune, prin afirma[ia din versetul 13: ,Pentruc nu ceice aud Legea, snt neprihni[i
naintea lui Dumnezeu, ci cei ce mplinesc legea aceasta, vor fi socoti[i neprihni[i.

Romani 1.18-3.20 / Minia luiDumne:eu


89

n fa[a conceptului judec[ii drepte a lui Dumnezeu si a revrsrii mniei Lui, una dintre
ntrebrile frecvente este cum anume i va judeca si i va pedepsi Dumnezeu pe cei care n-
au auzit nici o dat despre El si care n-au avut n mn revela[ia scris a lui Dumnezeu? La
aceast ntrebare rspunde Pavel n textul din 2:14-16:

14
Cnd Neamurile, mcar c n-au lege, Iac din Iire lucrurile Legii, prin aceasta ei, cari n-au o
lege, si snt singuri lege;
15
si ei dovedesc c lucrarea Legii este scris in inimile lor; Iiindc
despre lucrarea aceasta mrturiseste cugetul lor si gndurile lor, cari sau se nvinovtesc sau se
desvinovtesc ntre ele.
16
Si Iaptul acesta se va vedea n ziua cnd, dup Evanghelia mea,
Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor (Rom. 2:14-16, s.n.).

Pavel nu face altceva dect s observe cu aten[ie via[a acelora despre care noi spunem c nu
au primit din partea lui Dumnezeu o Lege ca aceea pe care o primiser iudeii. ,Ei
|neamurile], cari n-au o lege, si snt singuri lege; si |prin aceasta] ei dovedesc c lucrarea
Legii este scris n inimile lor; . despre lucrarea aceasta mrturiseste cugetul lor si
gndurile lor, cari sau se nvinov[esc sau se desvinov[esc ntre ele (14-15).

Este cunoscut faptul c legisla[ia nu a nceput cu Israel, cu Codul Mo:aic (1440 .Hr.). Au
existat coduri de legi la multe alte popoare din jur. Snt cunoscute, de pild, faimoasele
coduri de legi ale antichit[ii, cum ar fi Codul lui Ur-Nammu (2050 .Hr.), Codul lui Lipit-
Ishtar din Isin (1850 .Hr.), Codul lui Eshnunna (1800 .Hr.), faimosul Cod al lui
Hammurabi (1726 .Hr) sau Colectia de legi asiriene (cca 1100 .Hr.).
57
Lucrul acesta este
o dovad clar a faptului c neamurile, mcar c n-au primit o lege ca Legea pe care a
primit-o Israel, ,si snt singuri lege (14), dovedind astfel ,c lucrarea Legii este scris n
inimile lor (15).

Dar acest lucru este adevrat si cu privire la indivizi, nu numai cu privire la na[iuni. S ne
imaginm c fiecare om poart atrnat de gt un casetofon care se porneste automat si
nregistreaz toate judec[ile de valoare pe care le rostim de-a lungul vie[ii.
58
S
presupunem, n acelasi timp, c un om care nu a auzit nici o dat de Dumnezeu, care nu a
avut n mn nici o dat Cuvntul Lui si care nu a auzit nici o dat de Hristos ajunge n fa[a
lui Dumnezeu, la judecat. Cum l va judeca Dumnezeu pe un astfel de om? i va lua
casetofonul care-i fusese atrnat de gt si care i-a nregistrat toate judec[ile de valoare pe
care acesta le-a fcut n via[a lui si, din ele, Dumnezeu va deduce ,legea care a fost
nscris n constiin[a omului respectiv. ,Legea dup care i-a judecat el nsusi pe al[ii va
constitui baza legal a judecrii lui de ctre Dumnezeu. Dac, n fa[a acestei legi nscrise n
constiin[a lui, omul nostru a fcut binele n absolut toate lucrurile si de-a lungul ntregii lui
vie[i, Dumnezeu i va da via[a vesnic, dar dac a fcut rul, i va da mnie si urgie. Pavel a
anticipat deja realitatea n versetul 1: ,Asa dar, omule, oricine ai fi tu, care, judeci pe altul,
nu te po[i desvinov[i; cci prin faptul c judeci pe altul, te osndesti singur; fiindc tu, care
judeci pe altul, faci aceleai lucruri (2:1, s.n.). Iar Pavel ncheie astfel: ,Si faptul acesta se
va vedea n ziua cnd, dup Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos,
lucrurile ascunse ale oamenilor (2:16, s.n.).


57
Pentru mai multe detalii, vezi Beniamin Ergu, Shema Israel, pag.186-197.
58
Ilustra[ia am auzit-o de la Walter Hendriksen, n anii `80, ntr-una dintre conferin[ele [inute de el n Romnia.
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


90


Solomon ne ndeamn s ne aducem aminte de Ectorul nostru ,pn nu se rupe funia de
argint, . pn nu se ntoarce [rna n pmnt, cum a fost, si pn nu se ntoarce duhul la
Dumnezeu, care l-a dat (Ecl. 12:6-7). Dup cum s-ar putea deduce din spusele
Eclesiastului (vezi 11:9 si 12:13-14), duhul care se ntoarce la Dumnezeu duce cu el toat
informa[ia pe care a cules-o n timpul n care tria n trup. Motiva[iile, atitudinile, gndurile,
vorbele si faptele noastre au lsat amprente pe duhul nostru, care este ,discheta lui
Dumnezeu ca s vorbim n termenii computerelor zilelor noastre , pe care s-a adunat
toat informa[ia care ne priveste si de care are nevoie Dumnezeu la judecat. Va fi
suficient, probabil, ca Dumnezeu s introduc ,discheta duhului nostru n ,computerul
Su ceresc, si ntreaga noastr via[ se va derula naintea ochilor nostri, aducnd la lumin
nu numai ceea ce am fcut, ci si ceea ce am gndit, precum si toate atitudinile si motiva[iile
noastre: orice fel de viclenie, de lcomie, de rutate, de pizm, de ucidere, de ceart, de
nselciune, de porniri rutcioase, de soptire, de brf, de ur fa[ de Dumnezeu, de
obrznicie, de trufie, de ludrosenie, de nscocire de rele, de neascultare de prin[i, de
lips de pricepere, de clcare de cuvnt, de lips de dragoste fireasc, de nenduplecare si
de lips de mil. Nu ne spune oare psalmistul c totul este gol si descoperit naintea ochilor
Aceluia cu care avem a face:

1
Doamne, Tu m cercetezi de aproape si m cunosti,
2
stii cnd stau jos si cnd m scol, si de
departe mi ptrunzi gndul.
3
Stii cnd umblu si cnd m culc, si cunosti toate cile mele.
4
Cci
nu-mi ajunge cuvntul pe limb, si Tu, Doamne, l si cunosti n totul.
5
Tu m nconjori pe
dinapoi si pe dinainte, si-Ti pui mna peste mine.
6
O stiint att de minunat este mai pe sus de
puterile mele: este prea nalt ca s-o pot prinde.
7
Unde m voi duce departe de Duhul Tu, si
unde voi Iugi departe de Eata Ta?
8
Dac m voi sui n cer, Tu esti acolo; dac m voi culca n
locuinta mortilor, iat-Te si acolo;
9
Dac voi lua aripile zorilor, si m voi duce s locuiesc la
marginea mrii,
10
si acolo mna Ta m va cluzi, si dreapta Ta m va apuca.
11
Dac voi zice:
,Cel putin ntunerecul m va acoperi, si se va Iace noapte lumina dimprejurul meu!
12
Iat
c nici chiar ntunerecul nu este ntunecos pentru Tine; ci noaptea strluceste ca ziua, si
ntunerecul ca lumina.
13
Tu mi-ai ntocmit rrunchii, Tu m-ai tesut n pntecele mamei mele:
14
Te laud c snt o Iptur asa de minunat. Minunate snt lucrrile Tale, si ce bine vede suIletul
meu lucrul acesta!
15
Trupul meu nu era ascuns de Tine, cnd am Iost Icut ntr-un loc tainic,
tesut n chip ciudat, ca n adncimile pmntului.
16
Cnd nu eram dect un plod Ir chip, ochii
Ti m vedeau; si n cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rnduite, mai nainte de a Ii
Iost vreuna din ele.
17
Ct de neptrunse mi se par gndurile Tale, Dumnezeule, si ct de mare
este numrul lor!
18
Dac le numr, snt mai multe dect boabele de nisip. Cnd m trezesc, snt
tot cu Tine (Ps. 139:1-18).

Este demn de remarcat faptul c aceast od pentru atotstiin[a lui Dumnezeu este urmat
imediat de gndul judec[ii Lui drepte: ,O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel ru! Deprta[i-
v dela mine, oameni setosi de snge! Ei vorbesc despre Tine n chip nelegiuit, [i iau
Numele ca s mint, ei, vrjmasii Ti! S nu ursc eu, Doamne, pe cei ce Te ursc, si s nu-
mi fie scrb de cei ce se ridic mpotriva Ta? Da, i ursc cu o ur desvrsit; i privesc ca
pe vrjmasi ai mei (Ps. 139:19-22). Dar psalmistul stie c n fa[a acestei judec[i drepte a
lui Dumnezeu nu este suficient s cerem condamnarea altora, pentru c un Dumnezeu
neprtinitor ne va judeca si pe noi. Pocin[a este singura scpare de pedeaps: ,Cerceteaz-
m, Dumnezeule, si cunoaste-mi inima! ncearc-m, si cunoaste-mi gndurile! Vezi dac
snt pe o cale rea, si du-m pe calea veciniciei! (Ps. 139:23-24).

Romani 1.18-3.20 / Minia luiDumne:eu


91

ntr-adevr, fa[ de semenii nostri putem ascunde multe din lucrurile din via[a noastr.
Putem s ajungem n starea n care s gsim justificri pentru ceea ce gndim si facem chiar
si n fa[a constiin[ei noastre. Dar nici una din aceste ncercri de a scpa de vinov[ie nu va
rmne n picioare n fa[a dreptei judec[i a lui Dumnezeu, cci, ,nicio fptur nu este
ascuns de El, ci totul este gol si descoperit naintea ochilor Aceluia, cu care avem a face
(Evrei 4:13). Nepocin[a noastr nu face dect s agraveze situa[ia noastr, fiindc,
dispre[uind ,bog[iile bunt[ii, ngduin[ei si ndelungei . rbdri |a lui Dumnezeu]
(Rom. 2:4), ne ngrmdim ,o comoar de mnie pentru ziua mniei si a artrii dreptei
judec[i a lui Dumnezeu (5). Dac ns ne recunoastem vinov[ia, vom deveni dintr-o dat
aler[i la ceea ce Dumnezeu are s ne spun cu privire la solu[ia Lui pentru rezolvarea
problemei noastre.

Dup ce autorul Epistolei ctre evrei ne-a avertizat de faptul c, la judecat, ,totul este gol
si descoperit naintea ochilor Aceluia, cu care avem a face (Evrei 4:13), el continu:
,Astfel, fiindc avem un Mare Preot nsemnat, care a strbtut cerurile pe Isus, Eiul lui
Dumnezeu s rmnem tari n mrturisirea noastr. Cci n-avem un Mare Preot, care s
n-aib mil de slbiciunile noastre; ci unul care n toate lucrurile a fost ispitit ca si noi, dar
fr pcat. S ne apropiem dar cu deplin ncredere de scaunul harului, ca s cptm
ndurare si s gsim har, pentruca s fim ajuta[i la vreme de nevoie (Evrei 4:14-16).

Dar Pavel nu a isprvit cu dovedirea vinov[iei omului. De aceea, n Evanghelia lui Hristos
pe care o propovduieste, solu[ia lui Dumnezeu va fi oferit ceva mai trziu, dup ce
completul de judecat ceresc pe care Pavel l reprezint va fi rostit sentin[a privind starea
omului si a omenirii.

2:17-24 Tu, care te fIeti cu Legea, necinsteti pe Dumnezeu prin
cIcarea ei?
Pavel a afirmat c ,to[i ceice au pctuit fr lege, vor pieri fr lege; si to[i ceice au
pctuit avnd lege, vor fi judeca[i dup lege (2:12). Cu acestia din urm adic cu
,ceice au pctuit avnd lege va discuta el n versetele urmtoare. Eiind el nsusi iudeu,
mai mult, fiind fariseu, iar n ce priveste neprihnirea pe care o d Legea, fiind neprihnit,
59

Pavel avea dreptul s le vorbeasc iudeilor, deoarece i cunostea bine.

Versetele 17-20 con[in o list de lucruri cu care se ludau iudeii, pretinznd n baza lor un
statut absolut special ntre toate celelalte popoare. Prin versetele 21-23, Pavel le pune
confra[ilor si cteva ntrebri penetrante si nvinov[itoare, pentru ca n versetul 24 s le
dea pe fa[ vinov[ia: ,Din pricina voastr este hulit Numele lui Dumnezeu ntre Neamuri
(24).

Dup ce va fi terminat de dovedit vinov[ia iudeilor si i va fi asezat pe iudei n rnd cu
neamurile, pe de o parte, n ce priveste juste[ea descoperirii mniei lui Dumnezeu mpotriva
lor, iar pe de alt parte, n ce priveste nevoia lor de mntuire, Pavel va ntreba n 3:1: ,Care
este deci ntietatea Iudeului? ,Oricum, . |este mare] (2) va rspunde tot el. Dar

59
Vezi Eilipeni 3:4-6.
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


92


tocmai din pricina acestei ntiet[i de care iudeii s-au bucurat prin harul pe care Dumnezeu
l-a turnat peste ei, vinov[ia lor este cu att mai mare.

17
Tu, care te numesti Iudeu, care te reazimi pe o Lege, care te lauzi cu Dumnezeul tu,
18
care
cunosti voia Lui, care stii s Iaci deosebire ntre lucruri, pentruc esti nvtat de Lege;
19
tu, care
te mgulesti c esti cluza orbilor, lumina celor ce snt n ntunerec,
20
povtuitorul celor Ir
minte, nvttorul celor nestiutori, pentruc n Lege ai dreptarul cunostintei depline si al
adevrului;
21
tu deci, care nveti pe altii, pe tine nsuti nu te nveti? Tu, care propovduiesti:
,S nu Iuri, Iuri?
22
Tu care zici: ,S nu preacurvesti, preacurvesti? Tu, cruia ti-e scrb de
idoli, le jIuiesti templele?
23
Tu, care te Ilesti cu Legea, necinstesti pe Dumnezeu prin clcarea
acestei Legi?
24
Cci ,din pricina voastr este hulit Numele lui Dumnezeu ntre Neamuri, dup
cum este scris (2:17-24).

1u, care te numeyti Iudeu. (1a)
A fi iudeu nseamn a fi smn[a lui Avraam, a fi cobortor din Israel. Atunci cnd, n
capitolul 9, Pavel va reveni la cei din neamul lui, n doar opt concepte, el va rezuma
ntreaga istorie a neamului lui, subliniind cu deosebit for[ elementele care-i ddeau lui
Israel statutul special de vas ales de Dumnezeu pentru o ntrebuin[are de cinste: ,Ei snt
Israeli[i, au nfierea, slava, legmintele, darea Legii, slujba dumnezeiasc, fgduin[ele,
patriarhii, si din ei a iesit, dup trup, Hristosul, care este mai pe sus de toate lucrurile,
Dumnezeu binecuvntat n veci (9:4-5). Atunci cnd cineva se numea ,iudeu, si atribuia
ntreg acest palmares, cu excep[ia faptului c majoritatea dintre cei cu care vorbea Pavel,
necreznd c Isus este Hristosul lui Dumnezeu, priveau nc n viitor ca, dup trup,
Hristosul s descind din neamul lor, dup fgduin[ele vechi-testamentale pe care
Dumnezeu le fcuse prin[ilor lor. A te numi iudeu nsemna deci a te face prtas att la
binecuvntrile ce deriv din alegerea suveran a lui Dumnezeu, ct si la responsabilitatea
ce deriv din acest fapt.

1u, care te reazimi pe o Lege. (17b)
n motivele mndriei iudeilor, pe locul doi era Legea: ,Tu, care te numesti Iudeu, care te
reazimi pe o Lege.. Iudeii, cobortori din Avraam si Israel, erau supranumi[i ,poporul
Cr[ii. Acum c istoria implicrii miraculoase a lui Dumnezeu n via[a lor ca na[iune era o
realitate mai mult trecut dect prezent, pn si pe Dumnezeul lor l cunosteau din aceast
carte. Revela[ia ncetase de cteva secole bune, iar n inimile majorit[ii iudeilor, chiar si
valul de asteptri pe care-l strnise Ioan Boteztorul si Acela care i-a clcat pe urme, Isus,
fiul Mariei, se stinsese, din pricina necredin[ei lor. Tot ceea ce le-a mai rmas a fost Legea.
Iar fala lor cu Legea nu era gratuit. Domnul spusese prin Moise:

5
Iat, v-am nvtat legi si porunci, cum mi-a poruncit Domnul, Dumnezeul meu, ca s le
mpliniti n tara pe care o veti lua n stpnire.
6
S le pziti si s le mpliniti; cci aceasta va fi
intelepciunea i priceperea voastr inaintea popoarelor, cari vor auzi vorbindu-se de toate
aceste legi si vor zice: ,Acest neam mare este un popor cu totul ntelept si priceput!
7
Care este,
n adevr, neamul acela asa de mare nct s Ii avut pe dumnezeii lui asa de aproape cum avem
noi pe Domnul, Dumnezeul nostru, ori de cte ori l chemm?
8
Si care este neamul acela asa de
mare nct s aib legi i porunci aa de drepte, cum este toat legea aceasta pe care v-o pun
astzi nainte? (Deut. 4:7-8, s.n.).
Romani 1.18-3.20 / Minia luiDumne:eu


93


ntr-adevr, Legea pe care o primiser putea s fie pentru ntreaga lor na[iune semnul si
dovada n[elepciunii lor n fa[a tuturor popoarelor ntre care au fost aseza[i de Dumnezeu.
Dar lucrul acesta urma s se ntmple doar n cazul n care ei aveau s pzeasc Legea,
adic n cazul n care aveau s-si triasc via[a de zi cu zi n baza ei: ,S le pzi[i si s le
mplini[i; cci aceasta adic pzirea si mplinirea Legii va fi intelepciunea i
priceperea voastr inaintea popoarelor, cari vor auzi vorbindu-se de toate aceste legi (6),
tocmai prin felul de via[ pe care l va produce n voi ascultarea de poruncile Domnului. n
acelasi context, Domnul i-a zis lui Moise: ,O! de ar rmnea ei cu aceeas inim ca s se
team de Mine si s pzeasc toate poruncile Mele, ca s fie ferici[i pe vecie, ei si copiii
lor! (Deut. 5:29). Eericirea lor atrna nu de faptul c ei au fost cei alesi s fie depozitarii
Legii lui Dumnezeu, ci de pzirea acestei Legi. Deci, pe de o parte, Pavel era ndrept[it s
afirme cu toat tria c ,to[i ceice au pctuit avnd lege, vor fi judeca[i dup lege.
Pentruc nu cei ce aud Legea, snt neprihni[i naintea lui Dumnezeu, ci cei ce mplinesc
legea aceasta, vor fi socoti[i neprihni[i (Rom 2:12-13). Iar pe de alt parte, el era la fel de
ndrept[it s cheme pe toate neamurile ntre care erau si iudeii la ascultarea
credin[ei, deci la o credin[ care s duc la ascultare de Dumnezeu. Pavel a fost trimis s
propovduiasc Evanghelia lui Hristos. Iar el si afirm cu bucurie disponibilitatea de a o
face, ,cci afirm Pavel mie nu mi-e rusine de Evanghelia lui Hristos; fiindc ea este
puterea lui Dumnezeu pentru mntuirea fiecruia care crede: intii a Iudeului, apoi a
Grecului; deoarece n ea este descoperit o neprihnire, pe care o d Dumnezeu, prin
credin[ si care duce la credin[, dup cum este scris: Cel neprihnit va tri prin credin[
(1:16-17, s.n.).

1u, care te lauzi cu Dumnezeul tu. (17c)
Legea pe care iudeii se rezemau nu era o Lege oarecare, ci era Legea lui Yahweh,
Dumnezeul lor, care, atunci cnd i-a izbvit pe prin[ii lor din mna lui Earaon si i-a trecut
prin mijlocul Mrii Rosii ca pe uscat, S-a dovedit a fi mai presus de to[i dumnezeii
Egiptului. Pe drept cuvnt, Domnul, Dumnezeul lor, putea s constituie motivul laudelor
lor:

1
Atunci Moise si copiii lui Israel au cntat Domnului cntarea aceasta. Ei au zis: ,Voi cnta
Domnului, cci Si-a artat slava: A npustit n mare pe cal si pe clret.
2
Domnul este tria mea
si temeiul cntrilor mele de laud: El m-a scpat. El este Dumnezeul meu, pe El l voi luda; El
este Dumnezeul tatlui meu: pe El l voi preamri.
3
Domnul este un rzboinic viteaz: Numele
Lui este Domnul.
4
El a aruncat n mare carle lui Earaon si oastea lui; Lupttorii lui alesi au Iost
nghititi n marea Rosie.
5
I-au acoperit valurile, Si s-au pogort n Iundul apelor, ca o piatr.
6
Dreapta Ta, Doamne, si-a Icut vestit tria; Mna Ta cea dreapt, Doamne, a zdrobit pe
vrjmasi.
7
Prin mrimea mretiei Tale, Tu trntesti la pmnt pe vrjmasii Ti; ti deslntuiesti
mnia, Si ea-i mistuie ca pe o trestie.
8
La suIlarea nrilor Tale, s-au ngrmdit apele, S-au
ridicat talazurile ca un zid, Si s-au nchegat valurile n mijlocul mrii.
9
Vrjmasul zicea: i voi
urmri, i voi ajunge, Voi mprti prada de rzboi; mi voi rzbuna pe ei, Voi scoate sabia, si-i
voi nimici cu mna mea!
10
Dar Tu ai suIlat cu suIlarea Ta: Si marea i-a acoperit; Ca plumbul s-
au aIundat n adncimea apelor.

Cine este ca Tine intre dumne:ei, Doamne? Cine este ca Tine


minunat n sIintenie, Bogat n Iapte de laud Si Ictor de minuni?
12
Tu Ti-ai ntins mna
dreapt: Si i-a nghitit pmntul.
13
Prin ndurarea Ta, Tu ai cluzit, Si ai izbvit pe poporul
acesta; Iar prin puterea Ta l ndrepti Spre locasul sIinteniei Tale.
14
Popoarele vor aIla lucrul
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


94


acesta, si se vor cutremura: Apuc groaza pe Eilisteni,
15
Se nspimnt cpeteniile Edomului,
Si un tremur apuc pe rzboinicii lui Moab; Toti locuitorii Canaanului lesin dela inim.
16
i va
apuca teama si spaima; Iar vznd mretia bratului Tu, Vor sta muti ca o piatr, Pn va trece
poporul Tu, Doamne! Pn va trece Poporul, pe care Ti l-ai rscumprat.
17
Tu i vei aduce si-i
vei aseza pe muntele mostenirii Tale, n locul pe care Ti l-ai pregtit ca locas, Doamne, La
Templul, pe care mnile Tale l-au ntemeiat, Doamne!
18
Si Domnul va mprti n veac si n
veci de veci.
19
Cci caii lui Earaon, carle si clretii lui au intrat n mare, Si Domnul a adus
peste ei apele mrii; Dar copiii lui Israel au mers ca pe uscat prin mijlocul mrii (Ex. 15:1-19,
s.n.).

Aceste fapte ale lui Dumnezeu erau comemorate n prima dintre poruncile Decalogului:
,Eu snt Domnul, Dumnezeul tu, care te-a scos din [ara Egiptului, din casa robiei. S nu ai
al[i dumnezei afar de Mine (Ex. 20:2-3). ntr-adevr, ,cine este ca Tine ntre dumnezei,
Doamne? Cine este ca Tine minunat n sfin[enie, Bogat n fapte de laud, Si fctor de
minuni? (Ex. 15:11) puteau s spun israeli[ii. Dup tot ceea ce a fcut Domnul pentru
ei, cum s nu fie El pricina cntrilor lor de laud?

ns n fa[a acuza[iilor cu care-i confrunt Pavel la sfrsitul acestei sec[iuni ,Din pricina
voastr este hulit Numele lui Dumnezeu ntre Neamuri (2:24) , se pare c lauda lor cu
Dumnezeul lor si pierduse con[inutul. Adevrata recunoastere a Domnului ca Dumnezeu
ar fi trebuit s se manifeste n ascultarea de El. Care dintre ei nu cunostea Marele Shema?
60


4
Ascult Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn.
5
S iubesti pe Domnul,
Dumnezeul tu, cu toat inima ta, cu tot suIletul tu si cu toat puterea ta.
6
Si poruncile acestea,
pe cari ti le dau astzi, s le ai n inima ta.
7
S le ntipresti n mintea copiilor ti, si s vorbesti
de ele cnd vei Ii acas, cnd vei pleca n cltorie, cnd te vei culca si cnd te vei scula.
8
S le
legi ca un semn de aducere aminte la mni, si s-ti Iie ca niste Iruntarii ntre ochi.
9
S le scrii pe
usiorii casei tale si pe portile tale (Deut. 6:4-9).

Eiecare dintre ei a trebuit s memoreze aceste cuvinte din fraged pruncie. Si asa au si
fcut, probabil. Dar Shema Israel' a rmas doar un ritual religios gol. L-au pus n mintea
copiilor lor, l-au legat ca un semn de aducere aminte pe mini, l-au asezat ca pe niste
fruntarii ntre ochi, l-au scris pe usorii casei si pe por[ile ogrzilor lor, dar nu l-au pstrat n
inimile lor. Au luat n sens literal
61
ceea ce trebuia n[eles n sens figurativ, si au luat n sens
figurativ ceea ce trebuia n[eles n sens literal. Nu este de mirare c atunci cnd, prin
profetul Isaia, Dumnezeu i-a adus la judecat
62
Dumnezeu a trebuit s spun despre ei:
,Cnd se apropie de Mine poporul acesta, M cinsteste cu gura si cu buzele, dar inima lui

60
n ebraic, Shema Israel! nseamn: ,Ascult, Israele!
61
Pn n ziua de astzi, evreii ortodocsi practic toate aceste lucruri. n cutiu[e mici snt asezate fragmente din Lege,
iar apoi aceste cutiu[e snt legate la mini sau ca niste fruntarii ntre ochi. La usile si por[ile casei lor exist semne pe
care le ating ori de cte ori ies si intr n cas. Pn si n hotelurile evreiesti din Israel exist acel semn al Legii la
intrarea n fiecare camer de hotel. Bardin Israel Barmitzva, ritualul ini[ierii copiilor, cuprinde recitarea Marelui
Shema din Deuteronom 6:4-9. Er ca cuvintele Marelui Shema s fie nscrise n mintea copiilor, adic fr ca ei s le
fi memorat, copiii nu snt primi[i n comunitatea celor adul[i.
62
Vezi Isaia 1:1-9, pentru a n[elege c ntreaga profe[ie a lui Isaia trebuie n[eleas ca pe o chemare la judecat a
poporului lui Dumnezeu. n vremea lui Isaia, Domnul a dat cartea de despr[ire lui Israel (vezi Ier. 3:8), si tot prin Isaia
a anun[at si Robia Babilonian pentru Iuda (vezi Is. 40-46, n care profetul vorbeste despre ntoarcerea din robie, nc
nainte ca poporul s fi fost dus n robie), tocmai pentru ca s cheme astfel pe poporul Su la pocin[ si pentru ca n
urma pocin[ei lui El s fie ndrept[it s comute pedeapsa.
Romani 1.18-3.20 / Minia luiDumne:eu


95

este departe de Mine, si frica pe care o are de Mine, nu este dect o nv[tur de datin
omeneasc (Is. 29:13). Domnul astepta de la poporul Su mai mult dect memorarea
Marelui Shema. El astepta pzirea si mplinirea ntocmai a cuvintelor lui. Poruncile primite
trebuiau pstrate nu pe buze, ci n inimile lor, pentru ca din acest izvor s se adape trirea
lor de zi cu zi.

1u, care cunoyti voia Lui. (18-24)
Tocmai pe aceast linie a cunoasterii Legii se marca urmtorul motiv de laud al iudeului:
,Care cunosti voia Lui, care stii s faci deosebire ntre lucruri, pentruc esti nv[at de
Lege (18). n baza preten[iei c stie s fac ,deosebire ntre lucruri, pentru c este
,nv[at de Lege, iudeul se mgulea cu gndul c este ,cluza orbilor, lumina celor ce
snt n ntunerec, pov[uitorul celor fr minte, nv[torul celor nestiutori (19-20), pentru
c socotea c n Lege are ,dreptarul cunostin[ei depline si al adevrului (20), si cnd colo
el nsusi era orb, era n ntuneric, era lipsit de pricepere si nestiutor, pentru c n minile lui
rzvrtite Legea a fost redus la ,o nv[tur de datin omeneasc.
63
Cum se poate l
ntreab Pavel pe cel care se flea cu descenden[a lui din Israel, cu Legea si cu Dumnezeul
lui ca ,tu., care nve[i pe al[ii, pe tine nsu[i |s] nu te nve[i? Tu, care propovduiesti:
,S nu furi, |s] furi?
22
Tu care zici: ,S nu preacurvesti, |s] preacurvesti? Tu, cruia [i-
e scrb de idoli, |s] le jfuiesti templele?
23
Tu, care te flesti cu Legea, |s] necinstesti pe
Dumnezeu prin clcarea acestei Legi? (21-23). n fa[a acestei realit[i, cine ar fi negat c,
n rnd cu toate neamurile, iudeul merita, pe deplin, ca mnia lui Dumnezeu s se descopere
din cer si mpotriva lui, si mai ales mpotriva lui, deoarece el a risipit mai mult har dect
oricare dintre semenii lui dintre neamuri.

,Cci din pricina voastr este hulit Numele lui Dumnezeu ntre Neamuri, dup cum este
scris (24) ncheie Pavel, aducnd peste ei blestemul mplinirii profe[iilor lor. Pavel
adun, probabil, n acest citat att experien[a lui David n urma pcatului acestuia cu Bat-
Seba (vezi 2 Sam. 12:14), ct si acuza[iile lui Ezechiel la adresa celor care au batjocorit
Numele Domnului prin nelegiuirile lor, att n [ar, ct si printre popoarele ntre care i-a
mprstiat Domnul (vezi Ezec. 36:17-22).

ntr-adevr, cei care au pctuit avnd o Lege vor fi judeca[i dup Lege, iar pentru c
dup cum afirm Pavel Legea i-a gsit vinova[i, comoara de mnie pe care si-au adunat-
o prin necinstirea constant a Dumnezeului cu care se ludau se va prvli n mod
ndrept[it asupra lor.

2:25-29 Tierea mprejur este de foIos doar dac mpIineti Legea
n paragraful precedent (2:17-24), Pavel s-a focalizat pe ascendentul iudeilor asupra
neamurilor n baza faptului c ei snt depozitarii Legii lui Dumnezeu. Dar Pavel le-a
dovedit vinov[ia tocmai prin faptul c desi au Legea si se mndresc cu ea ei nu o pzesc.
n paragraful de fa[ (2:25-29), el trece de la problema Legii la problema tierii mprejur.


63
Isaia 29:13.
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


96


n comentariul su pe Romani, John Stott men[ioneaz o epigram rabinic, n care se
spune c ,un om tiat mprejur nu se va cobor n Gheen si c ,tierea mprejur l va
scpa pe Israel de la Gheen.
64


ntr-adevr, tierea mprejur era semnul includerii israelitului n poporul lui Dumnezeu.
Dar, n contextul n care Dumnezeu i-a poruncit lui Avraam tierea mprejur, se precizeaz
clar faptul c acest semn a fost dat n baza condi[iei ascultrii de Dumnezeu, si deci nu
poate fi separat n nici un fel de ea. ,Cnd a fost Avraam n vrst de nouzeci si nou de
ani, Domnul i S-a artat, si i-a zis: Eu snt Dumnezeul Cel atotputernic. Umbl inaintea
Mea, i fii fr prihan (Gen. 17:1, s.n.), adic umbl naintea Mea n ascultare de
poruncile Mele. n acest context al ascultrii de Dumnezeu snt asezate apoi promisiunea
Legmntului (vezi Gen. 17:2-8) si semnul tierii mprejur (vezi Gen. 17:9-14). Eaptul c,
la Sinai, Domnul a ncheiat un legmnt cu urmasii lui Avraam nu n baza respectrii
ritualului tierii mprejur desi acest ritual nu era abrogat , ci n baza ascultrii de
Legea Domnului vine s sublinieze o dat n plus c nu exista ritual religios care s poat
compensa neascultrile de Lege si, astfel, s poat garanta pstrarea rela[iei dintre israelit si
Dumnezeu n pofida clcrilor de Lege. ,Tierea mprejur, negresit, este de folos, dac
mplinesti Legea; dar dac tu calci Legea, tierea ta mprejur ajunge netiere mprejur
(Rom. 2:25), adic nu te deosebeste cu nimic de cel dintre neamuri. Iar lucrul acesta
nseamn c iudeul si-a clcat n picioare ntreaga ntietate si a risipit harul primit de la
Dumnezeu.

La ncheierea Legmntului de la Sinai, Dumnezeu a precizat foarte clar faptul c
reglementarea rela[iei dintre El si popor se poate face doar n spa[iul Legii, prin ascultarea
ntocmai de poruncile Domnului. Tocmai de aceea, Cortul ntlnirii nu a intrat n cadrul
legal al Legmntului.
65
Orice ncercare de a reglementa rela[ia cu Dumnezeu n baza
ritualului religios, negnd sau nesocotind n acelasi timp nevoia ascultrii de Domnul,
transforma Templul ntr-o pester de tlhari, amenin[nd rela[ia cu ruperea ei.
66


Ieremia, care a profe[it n ultimii patruzeci de ani ai existen[ei Templului lui Solomon, n
ultimii patruzeci de ani de dinaintea Robiei Babiloniene, a acuzat pe Iuda tocmai de
netierea mprejur a inimii lui, adic de separarea semnului tierii mprejur de realitatea pe
care o semnifica: ,Cci asa vorbeste Domnul ctre oamenii din Iuda si din Ierusalim:
Des[eleni[i-v un ogor nou, si nu smna[i ntre spini! Tia[i-v mprejur pentru Domnul,
tiati-v imprefur inimile, oamenii lui Iuda si locuitori ai Ierusalimului, ca nu cumva s
izbucneasc mnia Mea ca un foc, si s se aprind, fr s se poat stinge, din pricina
ruttii faptelor voastre! (Ier. 4:3-4, s.n.). La ce anume a dus separarea semnului tierii
mprejur de ascultarea de Dumnezeu ne este spus n oracolul profetic pe care Ieremia este
trimis s-l rosteasc la poarta Templului:


64
John R. W. Stott, The Message of Romans, p. 92.
65
Legmntul a fost semnat, pecetluit si celebrat n Exod 24, iar Dumnezeu ncepe s vorbeasc despre Cortul ntlnirii
abia n Exod 25. Pentru o tratare detaliat a acestui subiect, vezi Beniamin Ergu, Ieremia 1-13, pag. 111-126 si
148-159.
66
Vezi Ieremia 7:1-11.
Romani 1.18-3.20 / Minia luiDumne:eu


97

1
Iat cuvntul vorbit lui Ieremia din partea Domnului:
2
,Sezi la poarta Casei Domnului, vesteste
acolo cuvntul acesta, si spune: Ascultati Cuvntul Domnului, toti brbatii lui Iuda, cari intrati
pe aceste porti, ca s v nchinati naintea Domnului!
3
Asa vorbeste Domnul ostirilor,
Dumnezeul lui Israel: ,ndreptati-v cile si Iaptele, si v voi lsa s locuiti n locul acesta.
4
Nu
v hrniti cu ndejdi nseltoare, zicnd: Acesta este Templul Domnului, Templul Domnului,
Templul Domnului!
5
Cci numai dac v veti ndrepta cile si Iaptele, dac veti nIptui
dreptatea unii Iat de altii,
6
dac nu veti asupri pe strin, pe orIan si pe vduv, dac nu veti
vrsa snge nevinovat n locul acesta, si dac nu veti merge dup alti dumnezei, spre
nenorocirea voastr,
7
numai asa v voi lsa s locuiti n locul acesta, n tara pe care am dat-o
printilor vostri, din vecinicie n vecinicie.
8
Dar iat c voi v hrniti cu ndejdi nseltoare,
cari nu slujesc la nimic.
9
Cum? Eurati, ucideti, preacurviti, jurati strmb, aduceti tmie lui Baal,
mergeti dup alti dumnezei pe cari nu-i cunoasteti!...
10
Si apoi veniti s v nItisati naintea
Mea, n Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu si ziceti: ,Sntem izbviti!... ca iars
s Iaceti toate aceste urciuni!
11
Este Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu, o
pester de tlhari naintea voastr? Eu nsumi vd lucrul acesta, zice Domnul!
12
Duceti-v dar la
locul care-Mi Iusese nchinat la Silo, unde pusesem s locuiasc odinioar Numele Meu, si
vedeti ce i-am Icut, din pricina ruttii poporului Meu Israel! (Ier. 7:1-12).

Nici un ritual religios n-a fost dat ca s nlocuiasc ascultarea de Lege, ci tocmai ca s
rezolve neascultarea de Lege, si ca s ajute revenirea grabnic la ascultarea de Lege. Iat de
ce poate Pavel afirma cu fermitate: ,Tierea mprejur, negresit, este de folos, dac
implineti Legea; dar dac tu calci Legea, tierea ta mprejur ajunge netiere mprejur
(2:25, s.n.). El ar fi putut continua cu multe altele: Jertfele si nchinarea ta prin ele,
rugciunile tale si drnicia ta snt de folos dac tu mplinesti Legea, adic dac ele vin din
ascultare de Dumnezeu si duc la ascultare de Dumnezeu. Semnele exterioare cum ar fi
tierea mprejur trebuie s reprezinte realit[i interioare cum ar fi tierea mprejur a
inimii , spune Pavel, adic hotrrea de a tri n ascultare de Dumnezeu.

Cel netiat mprejur care pzeyte poruncile Legii (25-27)
Atunci cnd Pavel compar pe un tiat mprejur care sfideaz Legea cu un netiat mprejur
care respect si pzeste Legea ,Dac deci, cel netiat mprejur pzeste poruncile Legii,
netierea lui mprejur nu i se va socoti ea ca o tiere mprejur? Cel netiat mprejur din
nastere, care mplineste Legea, nu te va osndi el pe tine, care o calci, mcar c ai slova
Legii si tierea mprejur? (26-27) , el nu vrea s spun c ar exista cineva pe pmnt
care a pzit sau pzeste Legea ntru totul si, de aceea, acesta nu ar intra n categoria celor
vinova[i despre care a vorbit el pn n prezent. Dar el doreste s sublinieze faptul c exist
ntre cei netia[i mprejur dintre aceia care cinstesc mai mult Legea lui Dumnezeu dect
mul[i dintre cei care se laud cu tierea lor mprejur, acestia din urm dispre[uindu-i pe cei
dinti pentru c ei nu snt tia[i mprejur. Atunci cnd, n Filipeni, Pavel si aduce aminte de
vremurile n care el nsusi se flea cu lucrurile despre care le vorbeste acum iudeilor,
tierea mprejur este primul dintre motivele lui de laud:

4
Mcar c eu as avea pricin de ncredere chiar n lucrurile pmntesti. Dac altul crede c se
poate ncrede n lucrurile pmntesti, eu si mai mult;
5
eu, care snt tiat imprefur a opta :i, din
neamul lui Israel, din semintia lui Beniamin, Evreu din Evrei; n ce priveste Legea, Eariseu;
6
n
ce priveste rvna, prigonitor al Bisericii; cu privire la neprihnirea, pe care o d Legea, Ir
prihan (Eil. 3:4-6, s.n.).
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


98



Tierea sa mprejur l-a inclus n poporul urmasilor lui Avraam, Isaac si Israel, popor care a
fost ales de Dumnezeu ca s fie depozitar al Legii Lui. Dar Pavel are curajul s mearg un
pas mai departe n ce priveste rela[ia lui cu Legea. El era nu numai din semin[ia lui
Beniamin si nu numai dintre farisei, adic dintre iubitorii de Lege, ci chiar neprihnit n ce
priveste neprihnirea pe care o d Legea. Totusi, pentru c si-a dat seama c nici tierea sa
mprejur, si nici neprihnirea unei Legi, care, chiar si pentru cei mai srguinciosi dintre
iudei fariseii , s-a transformat ntr-o nv[tur de datin omeneasc, Pavel a avut
curajul s spun:

7
Dar lucrurile, cari pentru mine erau cstiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui
Hristos.
8
Ba nc, si acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, Iat de pretul nespus de
mare al cunoasterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am perdut toate si le socotesc ca un
gunoi, ca s cstig pe Hristos,
9
si s Iiu gsit n El, nu avind o neprihnire a mea, pe care mi-o
d Legea, ci aceea care se capt prin credinta n Hristos, neprihnirea, pe care o d Dumnezeu,
prin credint.
10
Si s-L cunosc pe El si puterea nvierii Lui si prtsia suIerintelor Lui, si s m
Iac asemenea cu moartea Lui;
11
ca s ajung cu orice chip, dac voi putea, la nvierea din morti
(Eil. 3:7-11, s.n.).

Iudeu este acela care este Iudeu nluntru (28-29)
,Stim, n adevr afirm Pavel , c judecata lui Dumnezeu. este potrivit cu
adevrul (2:2). Mai stim din cele afirmate de el pn acum c lucrul acesta nseamn c
Dumnezeu va judeca nu numai lucrurile vzute, ci si pe cele ascunse si tinuite cu grij de
om. Dumnezeu va judeca si curvia din inim, nu numai cea din fapt, si uciderea fcut cu
vorba, clcnd n picioare demnitatea semenului, nu numai fapta ucigasului. Dumnezeu va
judeca si viclenia si lcomia si pornirile rutcioase si brfa si ura si ludrosia si
neascultarea de prin[i si lipsa de dragoste fireasc si lipsa de mil etc. si le va judeca la
standardele cerute de caracterul Su. Dac doreste cineva s ajung n prezen[a lui
Dumnezeu, nu trebuie s uite c n prezen[a Celui de trei ori sfnt nu poate duce nimic
spurcat si necurat. n Noul Ierusalim, unde omul va tri n prezen[a nemijlocit a lui
Dumnezeu (vezi Apoc. 21:1-8), ,nimic ntinat nu va intra n ea |n Cetatea prezen[ei lui
Dumnezeu], nimeni care trieste n spurcciune si n minciun; ci numai cei scrisi n cartea
vie[ii Mielului (Apoc. 21:27). Acesta este motivul pentru care Ioan insist att de mult pe
nevoia cur[irii.

7
Cel ce va birui, va mosteni aceste lucruri. Eu voi Ii Dumnezeul lui, si el va Ii Iiul Meu.
8
Dar ct
despre Iricosi, necredinciosi, scrbosi, ucigasi, curvari, vrjitori, nchintorii la idoli, si toti
mincinosii, partea lor este n iazul, care arde cu Ioc si cu pucioas, adic moartea a doua (Apoc.
21:7-8)

23
Cetatea n-are trebuint nici de soare, nici de lun, ca s-o lumineze; cci o lumineaz slava lui
Dumnezeu, si Iclia ei este Mielul.
24
Neamurile vor umbla n lumina ei, si mpratii pmntului
si vor aduce slava si cinstea lor n ea.
25
Portile ei nu se vor nchide ziua, Iiindc n ea nu va mai
Ii noapte.
26
n ea vor aduce slava si cinstea Neamurilor.
27
Nimic ntinat nu va intra n ea, nimeni
care trieste n spurcciune si n minciun; ci numai cei scrisi n cartea vietii Mielului (Apoc.
21:23-27).

Romani 1.18-3.20 / Minia luiDumne:eu


99

11
Cine este nedrept, s Iie nedrept si mai departe; cine este ntinat, s se ntineze si mai departe;
cine este Ir prihan s triasc si mai departe Ir prihan. Si cine este sInt, s se sIinteasc si
mai departe!
12
Iat, Eu vin curnd; si rsplata Mea este cu Mine, ca s dau Iiecruia dup Iapta
lui.
13
Eu snt AlIa si Omega, Cel dinti si Cel de pe urm, nceputul si SIrsitul.
14
Eerice de cei
ce si spal hainele, ca s aib drept la pomul vietii, si s intre pe porti n cetate!
15
AIar snt
cnii, vrjitorii, curvarii, ucigasii, nchintorii la idoli, si oricine iubeste minciuna si trieste n
minciun! (Apoc.22:11-15).

n lumina judec[ii lui Dumnezeu, care este potrivit, pe de o parte, cu adevrul Legii lui
Dumnezeu adevr n[eles n termenii Lui, nu n termenii nostri , iar pe de alt parte,
cu adevrul pe care Legea impar[ial a lui Dumnezeu l gseste n constiin[a fiecruia
dintre noi, putea oare Pavel s nu le atrag aten[ia fra[ilor si iudei asupra faptului c
,Iudeu nu este acela care se arat pe dinafar c este Iudeu; si tiere mprejur nu este aceea
care este pe dinafar, n carne. Ci Iudeu este acela care este Iudeu nluntru; si tiere
mprejur este aceea a inimii, n duh, nu n slov; un astfel de Iudeu si scoate lauda nu dela
oameni, ci dela Dumnezeu (2:28-29)? Unul care stie si declar c dup Evanghelia
propovduit de el ,Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale
oamenilor (2:16) trebuia s fac aceast precizare.

Dar oare Pavel nu a drmat prea usor preten[iile de ntietate ale iudeului? S nu existe nici
un fel de avantaj n a te numi iudeu, n a te rezema pe Legea desvrsit a lui Yahweh si n
a te fli cu Dumnezeul tu?

3:1-8 ntietatea iudeuIui este oricum mare
Dumnezeu i spusese lui Avraam ca ,un copil de parte brbteasc netiat mprejur n
carnea prepu[ului lui, s fie nimicit din mijlocul neamului su; a clcat legmntul Meu
(Gen. 17:14). Tocmai de aceea, a fi iudeu si a fi tiat mprejur nsemna unul si acelasi
lucru. Iar faptul c Pavel a afirmat c a fi iudeu, n ochii lui Dumnezeu, nu [ine doar de
tierea mprejur ,Iudeu nu este acela care se arat pe dinafar c este Iudeu; si tiere
mprejur nu este aceea care este pe dinafar, n carne. Ci Iudeu este acela care este Iudeu
nluntru; si tiere mprejur este aceea a inimii, n duh, nu n slov; un astfel de Iudeu si
scoate lauda nu dela oameni, ci dela Dumnezeu (2:28-29) a strnit ntrebarea cu care se
deschide capitolul 3: ,Care este deci ntietatea Iudeului, sau care este folosul tierii
mprejur? (3:1). Rspunsul lui Pavel este scurt si prompt: ,Oricum, snt mari. Si mai nti
de toate, prin faptul c lor le-au fost ncredin[ate cuvintele lui Dumnezeu (3:2). Dar
tocmai concizia rspunsului su dovedeste c Pavel nu doreste s se lanseze ntr-o discu[ie
detaliat pe aceast tem. El va relua subiectul n capitolele 9-11, unde va elabora att
privilegiul de a fi iudeu, ct si implica[iile acestui fapt n trecut, prezent si viitor.
Deocamdat, Pavel este hotrt s dovedeasc, pe de o parte, vinov[ia ntregii omeniri,
incluzndu-i pe iudei si pe neamuri deopotriv, iar pe de alt parte, seriozitatea judec[ii lui
Dumnezeu care i asteapt pe to[i.

ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


100


Lor le-au fost ncredinfate cuvintele lui Dumnezeu (1-2)
Iudeii au fost alesi de Dumnezeu n mod suveran, pentru ca n desfsurarea planului
mntuirii Lui ei s fie un vas pentru o ntrebuin[are de cinste. Tocmai de aceea, Dumnezeu
le-a dat o ntietate remarcabil n fa[a celorlalte neamuri. n textul de fa[, anticipnd ceea
ce va afirma despre iudei n capitolul 9, Pavel leag ntietatea iudeului de faptul c ,lor le-
au fost ncredin[ate Cuvintele lui Dumnezeu (2). De fapt, n paragrafele precedente (2:17-
24 si 2:25-29), Pavel s-a legat de dou aspecte: de Lege si de tierea mprejur. Dar ambele
aspecte [in de un cadru mai larg: ,Ei snt Israeli[i, au nfierea, slava, legmintele, darea
Legii, slujba dumnezeiasc, fgduin[ele, patriarhii, si din ei a iesit, dup trup, Hristosul,
care este mai pe sus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvntat n veci! (9:4-5). Ca urmasi
ai lui Avraam, iudeii au fost alesi de Dumnezeu ca, prin ei, binecuvntarea s ajung la
toate familiile pmntului (vezi Gen. 12:3). Aceast binecuvntare trebuia s vin prin
,smn[a femeii, care avea ,s zdrobeasc capul sarpelui (vezi Gen. 3:15).

Ca s fii gsit neprihnit n Cuvintele 1ale (3-4)
De-a lungul istoriei, Cel care a fcut promisiuni a fost Dumnezeu nsusi, chiar dac El a
ales s-Si ndeplineasc aceste promisiuni prin poporul Israel. Oare ,necredin[a . |lui
Israel] va nimici ea credinciosia lui Dumnezeu? (3:3) Acum c vinov[ia lor este dovedit,
acum c, din pricina lor, Numele lui Dumnezeu este hulit ntre neamuri, oare ce se va
ntmpla cu planul lui Dumnezeu? Va rmne planul lui Dumnezeu nedus la bun sfrsit din
pricina necredinciosiei uneltelor de care Dumnezeu a ales s Se foloseasc?

3
,Si ce are a Iace dac unii n-au crezut? Necredinta lor va nimici ea credinciosia lui Dumnezeu?

Nicidecum! Dimpotriv, Dumnezeu s Iie gsit adevrat si toti oamenii s Iie gsiti mincinosi,
dup cum este scris: ,Ca s Iii gsit neprihnit n cuvintele Tale, si s iesi biruitor cnd vei Ii
judecat (3:3-4, s.n.).

Dup cum a afirmat deja Pavel, el este apostolul lui Isus Hristos si este trimis s vesteasc
Evanghelia lui Dumnezeu, cu scopul de a aduce, pentru Numele Lui, la ascultarea credin[ei
pe toate neamurile, ceea ce nseamn c planul lui Dumnezeu nu era mpotmolit din pricina
necredinciosiei unora dintre confra[ii si. Dumnezeu Si-a mplinit planurile cu poporul Su
si prin el. Desi cuvintele lui Isaia ,Toat ziua Mi-am ntins mnile spre un norod
rzvrtit si mpotrivitor la vorb (Rom. 10:21; vezi si Is. 65:2) au fost si au rmas
adevrate, Dumnezeu a suferit cu mult rbdare pe majoritatea din Israel, ca pe niste vase
fcute pentru pieire, desi i-a folosit ntre timp ca pe niste vase pentru o ntrebuin[are de
cinste. Prin acest norod rzvrtit si mpotrivitor la vorb a fost adus pe scena istoriei, n ce
priveste trupul, Unsul lui Dumnezeu. Prin minile acestui popor rzvrtit si mpotrivitor a
fost El strpit, conform profe[iei lui Daniel, pentru ca nelegiuirile s fie acoperite, pcatele
si frdelegile s fie ispsite, pentru ca neprihnirea vesnic s fie adus, pentru ca vedenia
si prorocia s fie pecetluite si pentru ca Sfntul sfin[ilor s fie uns n func[ia de Mare-Preot
dup rnduiala lui Melhisedec, n Templul ceresc.
67
,Si ce are a face dac unii n-au crezut?
Necredin[a lor va nimici ea credinciosia lui Dumnezeu? Nicidecum! Dimpotriv,
Dumnezeu s fie gsit adevrat si to[i oamenii s fie gsi[i mincinosi, dup cum este scris:
Ca s fii gsit neprihnit n cuvintele Tale, si s iesi biruitor cnd vei fi judecat (3:3-4).

67
Vezi Daniel 9:24-25 si Evrei 5:1-10.
Romani 1.18-3.20 / Minia luiDumne:eu


101

O dat ce Isus Hristos a nviat si S-a nl[at la cer, promisiunile legmintelor lui Dumnezeu
snt mplinite si continu s ruleze spre mplinire prin cei care s-au supus neprihnirii pe
care o d Dumnezeu, prin credin[a n Isus Hristos. Deci, dac Dumnezeu ar fi judecat, El ar
fi gsit neprihnit n cuvintele Lui, pentru c, n Isus Hristos, promisiunile Lui snt ,Da! si
,Amin!.

Dac nelegiuirea noastr pune n lumin neprihnirea lui Dumnezeu. (5-)
Dar dac asa stau lucrurile, adic dac Dumnezeu si mplineste planul cu noi sau fr
noi , si, pe deasupra, ,dac nelegiuirea noastr pune n lumin neprihnirea lui
Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva Dumnezeu este nedrept cnd si desln[uieste mnia?
(Vorbesc n felul oamenilor.) Nicidecum! Pentruc, altfel, cum va judeca Dumnezeu
lumea? (5-6).

n versetele precedente, Pavel a insistat pe faptul c Dumnezeu Si-a dus si si va duce la
ndeplinire planul de mntuire n pofida necredinciosiei vaselor de care a ales s Se
foloseasc. Dar dac El si mplineste oricum planul, nu cumva este El nedrept atunci cnd
si descoper mnia mpotriva necinstirii Lui si mpotriva nelegiuirii oamenilor? Rspunsul
lui Pavel ,Nicidecum! Pentruc, altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea? (6)
readuce n discu[ie tema cu care Pavel a plecat la drum nc din primul verset al prezentei
sec[iuni de text (1:18-3:20): judecata lui Dumnezeu si revrsarea mniei Lui. Planurile lui
Dumnezeu nu se opresc doar la mntuire. Ele cuprind si artarea drept[ii lui Dumnezeu
prin judecarea ntregii lumi. Dreptatea si sfin[enia lui Dumnezeu l oblig pe Acesta s
pedepseasc orice necinstire a lui Dumnezeu si orice nelegiuire a oamenilor care nbuse
adevrul n nelegiuirea lor.

S ne aducem aminte de ceea ce afirm Ioan Boteztorul despre Domnul Isus: ,Ct despre
mine, eu v botez cu ap; dar vine Acela care este mai mare dect mine, si cruia eu nu snt
vrednic s-I desleg cureaua ncl[mintelor. El v va boteza cu Duhul Sfnt si cu foc. Acela
are lopata n mn; si va cur[i aria cu desvrsire, si si va strnge grul n grnar, iar
pleava o va arde ntr-un foc care nu se stinge (Luca 3:16-17). Botezul cu Duhul Sfnt este
doar o parte din func[ia Hristosului lui Dumnezeu. Tot El este Cel care va boteza cu foc,
deci cu pedeapsa vesnic, pe to[i aceia care au refuzat mntuirea oferit de Dumnezeu. Din
moment ce judecata lui Dumnezeu este potrivit cu adevrul, nu putem limita activitatea lui
Dumnezeu doar la jumtate de adevr. Deci, chiar ,dac nelegiuirea . |omului] pune n
lumin |si mai mult] neprihnirea lui Dumnezeu (Rom. 3:5), Dumnezeu este dator s
judece lumea dup adevr.

De ce s nu facem rul, ca s vin bine din el? (7-8)
Evanghelia lui Hristos pe care o propovduia Pavel era vehement condamnat si respins
de to[i aceia care nu se supuser neprihnirii pe care o d Dumnezeu fr lege, prin credin[a
n Isus Hristos. Nen[elegnd lucrurile, iudeii au protestat mpotriva unei astfel de
Evanghelii, ca fiind contrar Legii lui Dumnezeu si ca fiind o incitare la antinomie, adic la
clcare de Lege. Rspunsul sarcastic al celor care-l acuzau pe Pavel si pe ceilal[i este
cuprins n versetele 7-8: ,Si dac, prin minciuna mea, adevrul lui Dumnezeu strluceste si
mai mult spre slava Lui, dece mai snt eu nsumi judecat ca pctos? Si de ce s nu facem
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


102


rul ca s vin bine din el, cum pretind unii, cari ne vorbesc de ru, c spunem noi? Pavel
nici nu rspunde la astfel de provocri, pentru c le consider ridicole si ruvoitoare. El
adaug doar att: ,Osnda acestor oameni este dreapt (8). Cu aceste cuvinte, Pavel
ncheie, ntr-un fel, ,procesul pe care l-a deschis, n 1:18, pentru dovedirea vinov[iei
ntregii omeniri. n paragraful care urmeaz, Pavel anun[ verdictul.
Romani 1.18-3.20 / Minia luiDumne:eu


103



Romani 3:9-20
Conclu:ia tribunalului ceresc privind vinovtia omului

Iudei i greci, sintem deopotriv sub pcat, i, astfel, in urma fudectii lui
Dumne:eu, ,nimeni nu va fi socotit neprihnit inaintea Lui, prin faptele
Legii, deoarece prin Lege vine cunotinta deplin a pcatului` (3.20).



n procesul dovedirii vinov[iei omului, verdictul care justific afirma[ia cu care Pavel a
nceput propovduirea Evangheliei lui Hristos ,Mnia lui Dumnezeu se descopere din
cer mpotriva oricrei necinstiri a lui Dumnezeu si mpotriva oricrei nelegiuiri a
oamenilor, cari nduse adevrul n nelegiuirea lor (1:18) este dat n paragraful din 3:9-
20.
Am dovedit c to|i snt sub pcat (9)
,Ce urmeaz atunci? Sntem noi i ntreab Pavel pe iudei mai buni dect ei
|neamurile]? Nicidecum. Eiindc am dovedit c to[i, fie Iudei, fie Greci, snt supt pcat
(3:9) Verdictul este rostit n pu[ine cuvinte, dar de o for[ imens: ,To[i . snt supt pcat!
Pentru a explica n[elesul acestui verdict, Pavel apeleaz la nsesi cuvintele Scripturii:

10
Dup cum este scris: ,Nu este nici un om neprihnit, niciunul mcar.
11
Nu este nici unul care
s aib pricepere. Nu este nici unul care s caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.
12
Toti s-au
abtut, si au ajuns niste netrebnici. Nu este niciunul care s Iac binele, niciunul mcar.
13
Gtlejul lor este un mormnt deschis; se slujesc de limbile lor ca s nsele; supt buze au venin
de aspid;
14
gura le este plin de blestem si de amrciune;
15
au picioarele grabnice s verse
snge,
16
prpdul si pustiirea snt pe drumul lor;
17
nu cunosc calea pcii;
18
Irica de Dumnezeu
nu este naintea ochilor lor (Rom. 3:10-18).

Este interesant c Pavel si formuleaz argumentarea verdictului lund diferite texte din
psalmi si profe[i. De-a lungul istoriei, psalmistii si profe[ii au fost teologii si procurorii lui
Dumnezeu mpotriva poporului rzvrtit al Acestuia. Verdictul este sus[inut cu mult for[
tocmai de cuvintele lor. Este interesant din ce fel de psalmi si alege Pavel sus[inerea
verdictului su. n psalmii 10, 14, 53, 59, psalmistul reclam neimplicarea lui Dumnezeu,
faptul c El nu i judec si nu i pedepseste pe cei nelegiui[i:

1
Pentruce stai asa de departe, Doamne? Pentruce Te ascunzi la vreme de necaz?
2
Cel ru, n
mndria lui, urmreste pe cei nenorociti, si ei cad jertI curselor urzite de el.
3
Cci cel ru se
Ileste cu poIta lui, iar rpitorul batjocoreste si nesocoteste pe Domnul.
4
Cel ru zice cu truIie:
,Nu pedepseste Domnul! Nu este Dumnezeu! Iat toate gndurile lui.
5
Treburile i merg bine n
orice vreme; judectile Tale snt prea nalte pentru el, ca s le poat vedea, si suIl cu dispret
mpotriva tuturor protivnicilor lui.
6
El zice n inima lui: ,Nu m clatin, n veci snt scutit de
nenorocire!
7
Gura i este plin de blesteme, de nseltorii si de viclesuguri; si supt limb are
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


104


rutate si Irdelege.
8
St la pnd lng sate, si ucide pe cel nevinovat n locuri dosnice: ochii
lui pndesc pe cel nenorocit.
9
St la pnd n ascunztoarea lui, ca leul n vizuin: st la pnd s
prind pe cel nenorocit. l prinde, si-l trage n latul lui:
10
se ndoaie, se pleac, si-i cad sracii n
ghiare!
11
El zice n inima lui: ,Dumnezeu uit! si ascunde Eata si n veac nu va vedea!

Scoal-Te, Doamne, Dumne:eule, ridic mina! Nu uita pe cei nenorociti!

Pentruce s
huleasc cel ru pe Dumne:eu? Pentruce s :ic in inima lui c Tu nu pedepseti?
14
Dar Tu
vezi; cci Tu privesti necazul si suIerinta, ca s iei n mn pricina lor. n ndejdea Ta se las cel
nenorocit, si Tu vii n ajutor orIanului.
15
Zdrobeste bratul celui ru, pedepseste-i Irdelegile, ca
s piar din ochii Ti!
16
Domnul este mprat n veci de veci; neamurile snt nimicite din tara
Lui.
17
Tu auzi rugciunile celor ce suIr, Doamne! Le ntresti inima, ti pleci urechea spre ei,
18
ca s Iaci dreptate orIanului si celui asuprit, si ca s nu mai nsuIle groaza omul cel luat din
pmnt (Psalmul 10, s.n.).

1
Nebunul zice n inima lui: ,Nu este Dumnezeu! S-au stricat oamenii, au svrsit Irdelegi
urte, nu este nici unul care s Iac binele.
2
Dumnezeu Se uit dela nltimea cerurilor peste Iiii
oamenilor, ca s vad dac este cineva care s Iie priceput, si s caute pe Dumnezeu.
3
Dar toti s-
au rtcit, toti s-au stricat; nu este niciunul care s Iac binele, niciunul mcar.
4
,Si-au perdut
oare mintea ceice svrsesc nelegiuirea, de mnnc pe poporul Meu, cum mnnc pnea, si nu
cheam pe Dumnezeu?
5
Atunci vor tremura de spaim, Ir s Iie vreo pricin de spaim;
Dumnezeu va risipi oasele celor ce tbrsc mpotriva ta, i vei Iace de rusine, cci Dumnezeu i-
a lepdat.

O' cine va face s porneasc din Sion i:bvirea lui Israel? Cnd va aduce
Dumnezeu napoi pe prinsii de rzboi ai poporului Su, Iacov se va veseli, si Israel se va bucura
(Psalmul 53, s.n.).

1
Dumnezeule, scap-m de vrjmasii mei, ocroteste-m de protivnicii mei!
2
Scap-m de
ruIctori, izbveste-m de oamenii setosi de snge!
3
Cci iat-i c stau la pnd s-mi ia viata;
niste oameni porniti la ru urzesc lucruri rele mpotriva mea, Ir s Iiu vinovat, Ir s Ii
pctuit, Doamne!
4
Cu toat nevinovtia mea, ei alearg, se pregtesc: trezeste-Te, iesi inaintea
mea, si priveste!

Doamne, Dumne:eul otirilor, Dumne:eul lui Israel, scoal-Te, ca s


pedepseti toate neamurile' N-avea mil de niciunul din aceti vin:tori nelegiuiti. (Oprire).
6
Se ntorc n Iiecare sear, url ca niste cni, si dau ocol cettii.
7
Da, din gura lor tsneste rul, pe
buzele lor snt sbii; cci zic: ,Cine aude?
8
Dar Tu, Doamne, rzi de ei, Tu ti bati joc de toate
neamurile.
9
Oricare le-ar Ii puterea, eu n Tine ndjduiesc, cci Dumnezeu este scparea mea.
10
Dumnezeul meu, n buntatea Lui, mi iese nainte, Dumnezeu m Iace s-mi vd mplinit
dorinta Iat de cei ce m prigonesc.
11
Nu-i ucide, ca s nu uite lucrul acesta poporul meu, ci I-i
s pribegeasc, prin puterea Ta, si doboar-i, Doamne, Scutul nostru!
12
Gura lor pctuieste la
Iiecare vorb, care le iese de pe buze: s se prind n nss mndria lor, cci nu spun dect
blesteme si minciuni:
13
Nimiceste-i, n mnia Ta, prpdeste-i, ca s nu mai Iie! F-i s tie c
imprtete Dumne:eu peste Iacov, pin la marginile pmintului. (Oprire).
14
Se ntorc n
Iiecare sear, url ca niste cni, si dau ocol cettii.
15
Umbl ncoace si ncolo dup hran, si
petrec noaptea ne stui.
16
Dar eu voi cnta puterea Ta; disdedimineat, voi luda buntatea Ta.
Cci Tu esti un turn de scpare pentru mine, un loc de adpost n ziua necazului meu.
17
O, Tria
mea! pe Tine Te voi luda, cci Dumnezeu, Dumnezeul meu cel prea bun, este turnul meu de
scpare (Psalmul 59, s.n.).

Psalmistii i reclam lui Dumnezeu faptul c nu judec pe cei ri si, astfel, ei devin implicit
judectorii acestora. Dar, conform spuselor lui Pavel din Romani 2:1 ,Asa dar, omule,
oricine ai fi tu, care, judeci pe altul, nu te po[i desvinov[i; cci prin faptul c judeci pe
altul, te osndesti singur; fiindc tu, care judeci pe altul, faci aceleasi lucruri (2:1) ,
Romani 1.18-3.20 / Minia luiDumne:eu


105

judecnd pe al[ii ajung ei nsisi sub judecat. Si era si firesc ca judecata pe care iudeii o
asteptau mpotriva vrjmasilor lor s cad si asupra lor nsisi, din moment ce ei se fceau
vinova[i de aceleasi nelegiuiri ca dusmanii lor. Pavel nu face altceva dect s le aduc
aminte de propriile lor rugciuni adresate lui Dumnezeu pentru pedepsirea vrjmasilor
Acestuia, care erau si vrjmasii lor, rugciuni a cror mplinire o asteptau n baza drept[ii
lui Dumnezeu.
Nu este nici un om neprihnit, niciunuI mcar (10)
Or, judecata lui Dumnezeu care este potrivit cu adevrul Legii lui Dumnezeu si cu
adevrul pe care Legea lui Dumnezeu l-a descoperit n noi nu a gsit pe toat fa[a
pmntului nici un singur om care s fi trit sau s triasc ntr-o stare dup voia lui
Dumnezeu, ntr-o stare care s-L oblige pe Dumnezeu ca, n baza Legii Lui, s dea acelui
om via[a vesnic, slav, cinste si pace. ntr-un anumit fel, aceast afirma[ie ,Nu este nici
un om neprihnit, niciunul mcar (3:10) este o afirma[ie rezumativ, afirma[iile ce
urmeaz nefcnd altceva dect s explice afirma[ia de fa[.
Nu este nici unuI care s aib pricepere (11a)
,Nu este nici un om neprihnit (10), adic ,nu este nici unul care s aib pricepere (11).
ntrebarea este cum au ajuns oamenii planetei s piard priceperea? Oare au avut-o
vreodat? Si, la urma urmei, despre ce fel de pricepere este vorba?

n 1:21, Pavel ne-a vorbit despre modul n care omul a pierdut priceperea: ,Mcar c au
cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mul[mit; ci s-au
dedat la gndiri desarte, si inima lor fr pricepere s-a ntunecat (s.n.). Omul a ajuns fr
pricepere prin faptul c n-a cutat s pstreze pe Dumnezeu n cunostin[a lui, si a fost lsat
de Dumnezeu n voia min[ii lui blestemate, si a ajuns ,fr pricepere (1:31)
68
: ,S-au flit
c snt n[elep[i, si au nebunit (1:22). n contextul discu[iei din aceste capitole, lipsa de
pricepere vine n urma deconectrii omului de la sursa n[elepciunii sau priceperii, n urma
faptului c, mcar c L-a cunoscut pe Dumnezeu, omul nu L-a recunoscut ca Dumnezeu si
ca surs a vie[ii, ci s-a dedat la gndul desert al autondumnezeirii, iar, drept urmare, inima
lui fr pricepere s-a ntunecat. Iat ce spune Pavel n Efeseni:

17
Iat dar ce v spun si mrturisesc eu n Domnul: s nu mai triti cum triesc pgnii, n
desertciunea gndurilor lor,
18
avnd mintea ntunecat, Iiind strini de viata lui Dumnezeu, din
pricina nestiintei |a nepriceperii| n care se aIl n urma mpietririi inimii lor.
19
Ei si-au perdut
orice pic de simtire, s-au dedat la desIrnare, si svrsesc cu lcomie orice Iel de necurtie (EIes.
4:17-19).

,nceputul n[elepciunii este frica de Domnul; si stiin[a sfin[ilor, este priceperea (Prov.
9:10), afirm Solomon. Iar lipsa priceperii vine dintr-o inim ncp[nat si arogant, care
L-a scos pe Dumnezeu din ea. n pilda Domnului Isus cu casa din care El a scos duhul
necurat (vezi Luca 11:24-26), este socant faptul c desi casa, adic omul, nu a avut nici o
putere asupra celui tare, adic asupra duhului necurat, a avut totusi autoritatea si

68
n greac, este vorba de doi termeni diferi[i. n 3:11 ,Nu este nici unul care s aib pricepere (s.n.) , avem
termenul ouviqi, iar n 1:21 si 31, termenul uouvcto, avnd ns aceeasi rdcin.
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


106


posibilitatea s scoat din cas pe cel mai tare, adic pe Acela care l-a legat pe cel tare si l-
a scos din cas. Atunci cnd duhul necurat se ntoarce, el gseste casa ,goal, mturat si
mpodobit (Mat. 12:44), se duce de ia cu el alte sapte duhuri, mai rele dect el, intr n
cas fr s bat la us si fr s-si cear voie mcar , locuiesc acolo, si starea de pe
urm a omului acestuia ajunge mai rea dect cea dinti. Asa s-a ntmplat cu omul care n-a
cutat s pstreze pe Dumnezeu n cunostin[a lui. Casa n-a rmas goal, mturat si
mpodobit, ci a ajuns plin de ,ori ce fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lcomie,
de rutate; .de pizm, de ucidere, de ceart, de nselciune, de porniri rutcioase (Rom.
1:29), de soptiri, de brf, de ur fa[ de Dumnezeu, de obrznicie, de trufie, de
ludrosenie, de nscociri de rele, de neascultare de prin[i, de lips de pricepere, de
clcare de cuvnt, de lips de dragoste fireasc, de nenduplecare (sau de ncp[nare) si de
lips de mil (vezi v. 29-31). Mai ru de att, nici c se poate.
Nu este nici unuI care s caute cu tot dinadinsuI pe Dumnezeu (11b)
Dac alungarea lui Dumnezeu din constiin[a noastr a dus la lipsa noastr de pricepere,
care a adus dup sine pleiada de nelegiuiri descrise mai sus, ciud[enia este c omul nu
pare s gseasc drumul napoi. Dac problemele lui au pornit de la alienarea de
Dumnezeu, rezolvarea lor ar trebui s plece de la rempcarea cu Dumnezeu. Dup cum
afirm sfntul Augustin, sufletele noastre fiind din Dumnezeu, n fiecare om exist o
anumit cutare a lui Dumnezeu, o tnjire dup transcendent. John Stott a mers pn acolo
nct a afirmat, dup un studiu de peste douzeci si cinci de ani, c n tot ceea ce face omul
se pot distinge trei strigte majore: primul, dup Dumnezeu, al doilea, dup semnifica[ie, si
al treilea, dup semeni. Dar aici Pavel vorbeste despre o cutare cu tot dinadinsul
(ckqtce),
69
despre o cutare hotrt, o cutare n care am aruncat ntreaga noastr fiin[ si
energie, pentru c am n[eles c obiectul ei pre[uieste mai mult dect orice. Atunci cnd
cineva care-L caut cu tot dinadinsul pe Dumnezeu l gseste, l va iubi pe Dumnezeu cu
toat inima, cu tot sufletul si cu tot cugetul. Acela care cutndu-L astfel pe Dumnezeu L-a
gsit va n[elege cuvintele Domnului Isus: ,Cine iubeste pe tat ori pe mam, mai mult
dect pe Mine, nu este vrednic de Mine; si cine iubeste pe fiu ori pe fiic mai mult dect pe
Mine, nu este vrednic de Mine (Mat. 10:37).
Nu este niciunuI care s fac bineIe (12-17)
Versetele 13-17 ,Gtlejul lor este un mormnt deschis; se slujesc de limbile lor ca s
nsele; supt buze au venin de aspid; gura le este plin de blestem si de amrciune; au
picioarele grabnice s verse snge, prpdul si pustiirea snt pe drumul lor; nu cunosc calea
pcii au ca si corespondent lista din 1:29-31, iar ca rezultat, ceea ce Pavel ne-a spus n
capitolul 2: ,Necaz si strmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face rul: nti
peste Iudeu, apoi peste Grec (2:9). Dumnezeu va da via[a vesnic doar acelora care, ,prin
struin[a n bine, caut slava, cinstea si nemurirea (Rom. 2:7). Iar slav, cinste si pace ,va
veni . peste oricine face binele: nti peste Iudeu, apoi peste Grec (2:10). Dar pentru c
,nu este niciunul care s fac binele, nici unul mcar (3:12), Dumnezeu nu va putea da

69
Termenul l gsim n Luca 11:50, 51; Eapte 5:17; Evrei 11:6; 12:17 si 1 Petru 1:10. n Evrei 12:17, se vorbeste
despre Esau, care, dup ce si-a vndut dreptul de nti nscut pe un blid de linte si a piedut binecuvntarea, ,mcar c o
cerea cu lacrmi, n-a putut s-o schimbe (s.n.). n 1 Petru 1:10, se spune c ,proorocii, cari au proorocit despre harul
care v era pstrat vou, au fcut din mntuirea aceasta [inta cercetrilor si cutrii lor struitoare (s.n.).
Romani 1.18-3.20 / Minia luiDumne:eu


107

omului dect mnie si urgie, necaz si strmtorare. Desi, teoretic vorbind, Dumnezeu este
pregtit s dea via[a vesnic celor care au fcut ntotdeauna binele, si nici o dat rul,
deoarece n afara Domnului Isus Hristos nu exist nici un alt om care s fi trit pe fa[a
planetei si care s merite via[a vesnic, viata venic va fi dat doar omului Isus Hristos.
Eaptul c to[i au pctuit si snt lipsi[i de slava lui Dumnezeu nu schimb cu nimic legea
dup care Dumnezeu d via[a vesnic. O dat ce am n[eles lucrul acesta, pricepem si faptul
c singura noastr ndejde pentru a ob[ine via[a vesnic este oferta pe care Dumnezeu ne-o
face n Isus Hristos. Abia n lumina acestui adevr capt sens si for[ cuvintele Domnului
Isus: ,Eu snt calea, adevrul si via[a. Nimeni nu vine la Tatl dect prin Mine (Ioan 14:6).
Frica de Dumnezeu nu este naintea ochiIor Ior (18)
Eaptul c ,frica de Dumnezeu nu este naintea ochilor lor (3:18) se dovedeste cel mai bine
n aceea c ,mcar c stiu hotrrea lui Dumnezeu, c cei ce fac asemenea lucruri, snt
vrednici de moarte, totus, ei nu numai c le fac, dar si gsesc de buni pe cei ce le fac
(1:32).

Nu a trecut mult timp de cnd s-a prbusit sistemul comunist, un sistem care a ncercat s-L
scoat pe Dumnezeu din constiin[a oamenilor, negnd existen[a Lui si reducnd totul la
aspectul material. Negarea existen[ei lui Dumnezeu este cel mai simplu mod de a scpa de
frica de Dumnezeu. Din moment ce El nu exist, nu mai exist nici judecat, iar binele si
rul devin relative, fiind definite nu pe baza unui standard absolut, ci pe baza unor
convenien[e sociale si morale care cstig teren ntr-un fel sau altul ntr-o anumit societate.
Dar faptul c sistemul comunist s-a prbusit pe planet nu nseamn c s-a pus capt
ncercrii de a nega existen[a lui Dumnezeu. Umanismul este o alt fa[ a aceluiasi
monstru. Atunci cnd, n Eden, Sarpele a ispitit-o pe femeie, esen[a ispitei a fost de tent
umanist: ,Ve[i fi ca Dumnezeu, cunoscnd binele si rul (Gen. 3:5) si avnd libertatea s
decide[i care este binele si care este rul. Sub masca acestei ispititoare independen[e, se
ascundea ns o teribil robie: robia pcatului, robia Sarpelui. Am afirmat mai sus c omul
a fost conceput s fie nu ,izvor, ci ,albie, care poart apele izvorului la care este
conectat. Omul fiind creat dup chipul si asemnarea lui Dumnezeu, este menit s
nvedereze ,nsusirile nevzute ale Lui, puterea Lui vecinic si dumnezeirea Lui (Rom.
1:20). Dar el poate nvedera foarte bine si nsusirile Sarpelui, dac se vinde lui, prin
ascultarea de el. Omul poate fi o ,cas perfect att pentru Dumnezeu, ct si pentru Satan.
,Nu sti[i c, dac v da[i robi cuiva, ca s-l asculta[i, snte[i robii aceluia de care asculta[i,
fie c este vorba de pcat, care duce la moarte, fie c este vorba de ascultare, care duce la
neprihnire? (6:16). Iar atunci cnd, prin alegerea lui, omul a devenit robul pcatului, se
pomeneste purtnd n ,albia vie[ii lui apele nvolburate ale pcatului: ,Eiindc n-au cutat
s pstreze pe Dumnezeu n cunostin[a lor, Dumnezeu i-a lsat n voia min[ii lor
blestemate, ca s fac lucruri nengduite. Astfel au ajuns plini de ori ce fel de nelegiuire
(1:28-29). ,Libertatea pe care o ndjduise se dovedeste a fi, de fapt, o aspr robie abia n
situa[ia n care omul ar dori s ntoarc spatele pcatului: ,Stim n adevr, c Legea este
duhovniceasc: dar eu snt pmntesc, vndut rob pcatului. Cci nu stiu ce fac: nu fac ce
vreau, ci fac ce ursc. Acum, dac fac ce nu vreau, mrturisesc prin aceasta c Legea este
bun. Si atunci, nu mai snt eu cel ce face lucrul acesta, ci pcatul care locuieste n mine.
Cci binele, pe care vreau s-l fac, nu-l fac, ci rul, pe care nu vreau s-l fac, iac ce fac
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


108


(Rom. 7:14-19). Aceste texte l vizeaz pe cel care desi se pretinde a fi credincios nu si-a
exersat credin[a n Isus Hristos mrturisindu-si pcatul ca s ias de sub Lege si s fie
izbvit astfel de sub stpnirea pcatului. Dac starea unuia care se numeste crestin arat
astfel, trebuie s ne imaginm n ce infern trieste acela despre care vorbeste Pavel n
Romani 3:9-20, acela care nu cunoaste calea pcii si naintea ochilor cruia nu exist fric
de Dumnezeu si plcere de Legea Lui.
Pentruca orice gur s fie astupat. (19)
,Stim ns continu Pavel c tot ce spune Legea, spune celor ce snt supt Lege,
pentruca orice gur s fie astupat, si toat lumea s fie gsit vinovat naintea lui
Dumnezeu (3:19).

Dac chiar si aceia care au beneficiat de extraordinarul privilegiu de a avea Legea lui
Dumnezeu si cunostin[a voii Acestuia snt vinova[i, cu ct mai mult vor fi vinova[i cei care
nici mcar nu au avut Legea n aceast form scris, ci au trebuit s triasc cu ceea ce este
descoperit n constiin[a lor. De fapt, psalmistii acuzau neamurile de toate relele din psalmii
cita[i mai sus. Nu pu[ini dintre psalmii aminti[i de Pavel snt psalmi ai exilului care se
termin cu ndejdea repatrierii (vezi Ps. 14; 53), asa c plngerile psalmistilor snt
ndreptate mpotriva neamurilor ntre care a fost mprstiat Israel.
Prin Lege vine cunotin|a depIin a pcatuIui (20)
Sec[iunea 1:18-3:20 se ncheie cu o constatare trist, adresat ntregii omeniri, dar cu
precdere acelora care si-au pus ndejdea n for[a mntuitoare a Legii lor: ,Cci nimeni nu
va fi socotit neprihnit naintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunostin[a
deplin a pcatului (3:20). Dar versetul acesta din urm con[ine si o declara[ie
surprinztoare: Legea nu poate mntui pe nimeni, deoarece ea n-a avut niciodat o func[ie
mntuitoare. Rolul Legii este s descopere pcatul; dar Legea n-are putere s rezolve
pcatul.

Din motive lesne de n[eles atunci cnd cineva citeste Scriptura la ntmplare, s-a statornicit
printre crestini ideea c n Vechiul Testament mntuirea era prin Lege, n timp ce n Noul
Testament mntuirea este prin har. O astfel de concluzie ar putea fi tras doar dac texte ca
cel din Levitic 18:1-5 sau altele asemntoare cu el snt scoase din contextul Pentateuhului.
Iat ce spune, de pild, textul din Levitic:

1
Domnul a vorbit lui Moise, si a zis:
2
,Vorbeste copiilor lui Israel si spune-le: ,Eu snt Domnul,
Dumnezeul vostru.
3
S nu Iaceti ce se Iace n tara Egiptului unde ati locuit, si s nu Iaceti ce se
Iace n tara Canaanului unde v duc Eu: s nu v luati dup obiceiuirile lor.
4
S mpliniti
poruncile Mele, si s tineti legile Mele: s le urmati. Eu snt Domnul, Dumnezeul vostru.
5
S
pziti legile si poruncile Mele: omul care le va mplini, va tri prin ele. Eu snt Domnul! (Lev.
18:1-5).

Pavel reia ideea n Epistola ctre galateni: ,Legea nu se ntemeiaz pe credin[; ci ea zice:
Cine va face aceste lucruri, va tri prin ele (Gal. 3:12). Afirm cumva Pavel c n
Vechiul Testament mntuirea este prin Lege? Dac ar face lucrul acesta dup cum am
Romani 1.18-3.20 / Minia luiDumne:eu


109

putea deduce din cuvintele lui dac nu le n[elegem sensul , el ar contrazice n mod
flagrant afirma[ia sa din Romani 3:20: ,Nimeni nu va fi socotit neprihnit naintea .|lui
Dumnezeu] prin faptele Legii. Or, Galateni si Romani snt epistole surori, si au fost scrise
nu la mare distan[ una de cealalt. Asa c este pu[in probabil ca Pavel s se fi contrazis,
pur si simplu. Deci rspunsul trebuie cutat pe un alt nivel.

n lumina celor afirmate n Romani 2:6-13, Dumnezeu va da via[a vesnic ,celor ce, prin
struin[a n bine deci prin struin[a n a tri conform cu Legea lui Dumnezeu , caut
slava, cinstea si nemurirea; si va da mnie si urgie celor ce, din duh de glceav, se
mpotrivesc adevrului si ascult de nelegiuire. Necaz si strmtorare va veni peste orice
suflet omenesc care face rul. Slav, cinste si pace va veni ns peste oricine face
binele. Cci naintea lui Dumnezeu nu se are n vedere fa[a omului (Rom. 2:7-11). ntr-
un fel, Pavel afirm c Legea este standardul dup care ne va judeca Dumnezeu ca s vad
dac sntem sau nu vrednici pentru a primi via[a vesnic. Deci numai cel care pzeste legile
si poruncile Domnului va primi via[a vesnic. Deci Legea are un rol decisiv n ,mntuire,
dar rolul ei este doar un rol de constatare: ,Prin Lege vine cunostin[a deplin a pcatului
(3:20). Iar pentru c Legea este dreapt si impar[ial, descoperind cele mai ascunse lucruri
n noi si condamnndu-le, n lumina unei n[elegeri gresite a harului, omul, si mai ales
credinciosul nou-testamental, a dezvoltat o aversiune fa[ de Lege, considernd-o un
dusman, nu un prieten. Dar lucrul acesta este gresit. A considera Legea un dusman ar fi ca
si cum cineva ar fi suprat pe aparatul rntgen, pentru c i-a descoperit o pat pe plmn,
sau pe glicometru, pentru c i arat nivelul ridicat al glicemiei, sau pe tensiometru, pentru
c i atrage aten[ia asupra tensiunii ridicate. Atunci cnd n[elegem corect func[ia Legii lui
Dumnezeu, n[elegem c ea ne este prieten, nu dusman.

Legea circumscrie perimetrul viefii, delimitndu-l de zona morfii
nainte ca noua genera[ie s intre n [ar, Domnul i-a vorbit prin Moise n Cmpia Moabului
si a avertizat-o de greseala prin[ilor ei, rennoind cu ea Legmntul: ,Iau azi cerul si
pmntul martori mpotriva voastr c [i-am pus nainte via[a si moartea, binecuvntarea si
blestemul. Alege via[a, ca s triesti, tu si smn[a ta, iubind pe Domnul, Dumnezeul tu,
ascultnd de glasul Lui, si lipindu-te de El: cci de aceasta atrn via[a ta si lungimea zilelor
tale, si numai asa vei putea locui n [ara pe care a jurat Domnul c o va da prin[ilor ti, lui
Avraam, Isaac si Iacov (Deut. 30:19-20). Legea circumscrie perimetrul vietii, delimitindu-
l de :ona mortii. Legea poate fi asemnat cu plimarul pe care evreul era dator s-l ridice
n jurul acoperisului casei pentru a delimita zona vie[ii de zona mor[ii. Oricine ar fi trecut
dincolo de acest plimar sau de aceast balustrad, ar fi murit, deoarece ar fi czut de pe
acoperis si s-ar fi zdrobit de caldarm. Omul poate alege via[a ntr-un singur mod: iubind pe
Domnul, Dumnezeul lui, adic ascultnd de glasul Lui. Ascultarea de Dumnezeu duce la
neprihnire, la o stare dup voia lui Dumnezeu, duce la gustarea vie[ii vesnice, acum si
aici. Iat ce scrie Petru, n a doua sa epistol: ,Dumnezeiasc Lui putere ne-a druit tot ce
priveste via[a si evlavia, prin cunoasterea Celuice ne-a chemat prin slava si puterea Lui,
prin cari El ne-a dat fgduin[ele Lui nespus de mari si scumpe, ca prin ele s v face[i
prtasi firii dumnezeiesti, dup ce a[i fugit de stricciunea, care este n lume prin pofte (2
Petru 1:3-4). Via[a vesnic este prtsia noastr la firea dumnezeiasc, la natura lui
Dumnezeu. Gustm din aceast realitate doar pe msura tririi noastre n ascultare de
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


110


Dumnezeu, doar n msura n care fugim de ,stricciunea, care este n lume prin pofte (4).
Atunci cnd omul alege pcatul, adic neascultarea de Legea lui Dumnezeu, el a ales, de
fapt, moartea, care nseamn despr[irea de Dumnezeu cu toate consecin[ele ce deriv din
aceasta (vezi Rom. 1:18-32).

Legea lui Dumnezeu este baza unic a judecrii yi condamnrii noastre
Al doilea adevr pe care trebuie s-l stim despre Lege este c Dumnezeu ne judec n baza
ei cu alte cuvinte, pcatul se defineste n lumina ei. Dac pcatul ne desparte de
Dumnezeu, detectarea lui grabnic este vital. Pentru ca Legea s fie eficient, ea a fost
pus de Dumnezeu ca sabie n mna Duhului Sfnt (vezi Efes. 6:17 si Evrei 4:12), iar Duhul
Se arat spre folosul nostru doar prin fra[ii nostri (vezi 1 Cor. 12:7-31). Deci Legea
opereaz, n regim normal, doar n prezen[a Duhului Sfnt si n comunitatea crestin. De
fapt, harul mntuirii ne este administrat de ctre Duhul Sfnt, prin Cuvntul lui Dumnezeu si
prin Biseric. n mna Duhului Sfnt, Legea nu ne este dusman, ci cel mai bun prieten. Dac
nu ar fi Legea, pentru ca pcatul s fie dat la iveal de ndat, dup ce ne-a nselat, pcatul
ne-ar nfsura lesne si ne-ar mpietri, iar o inim rea si necredincioas ne-ar despr[i de
Dumnezeu.
70


n concluzie, putem afirma c, n mna Duhului Sfnt, Legea este un bun prieten al omului,.
Legea ne dovedeste vinova[i de clcrile de Lege, tocmai ca s ne ndrume la Hristos,
singurul care poate s rezolve clcrile de Lege.

Pentru ca mntuirea lui Dumnezeu s aib sens si valoare pentru noi, trebui s n[elegem
din ce anume ne trebuie s fim mntui[i. Er ca Legea s ne dovedeasc vinova[i de
clcrile de Lege, nu am alerga la unica solu[ie a lui Dumnezeu.

Dar, pentru ca s-o facem, trebuie s n[elegem c Legea, desi are puterea si menirea s
aduc deplina cunostin[ a pcatului, ea nu are menirea si, de aceea, nici puterea de a
rezolva pcatul.

Dar Legea ne este prieten si pentru faptul c ea ne delimiteaz clar perimetrul vie[ii de cel
al mor[ii. Ascultarea de Dumnezeu aduce via[, iar neascultarea de Dumnezeu aduce
moarte. Ce ne-am face dac nu am sti grani[a dintre cele dou realit[i? Via[a si moartea nu
snt aspecte subiective, care s se defineasc si s opereze n func[ie de unde anume punem
noi grani[a dintre ele. Ele snt realit[i obiective, care opereaz indiferent de faptul c
cunoastem Legea sau nu.
71


70
Vezi Evrei 3:12-15.
71
Vezi Romani 5:14.
Romani 1.18-3.20 / Minia luiDumne:eu


111


Concluzii i aplicaJii pe Romani 2:1-3:20
Judecata lui Dumne:eu este potrivit cu adevrul

Domnul Isus si termin Predica de pe Munte cu imaginea judec[ii, preciznd c nici unul
dintre cei care lucreaz frdelegea, adic dintre cei care se complac n clcrile lor de
lege, sfidnd, poate, pe Dumnezeu sau tinuindu-si cu grij nelegiuirile sub masca unei
aparente moralit[i sau sub masca religiozit[ii, nu va intra n mpr[ia lui Dumnezeu:

21
Nu orisicine-Mi zice: ,Doamne, Doamne! va intra n mprtia cerurilor, ci celce Iace voia
Tatlui Meu care este n ceruri.
22
Multi mi vor zice n ziua aceea: ,Doamne, Doamne! N-am
proorocit noi n Numele Tu? N-am scos noi draci n Numele Tu? Si n-am Icut noi multe
minuni n Numele Tu?
23
Atunci le voi spune curat: ,Niciodat nu v-am cunoscut, deprtati-
v dela Mine, voi toti cari lucrati frdelege.`
24
De aceea, pe orisicine aude aceste cuvinte ale
Mele, si le Iace, l voi asemna cu un om cu judecat, care si-a zidit casa pe stnc.
25
A dat
ploaia, au venit sivoaele, au suIlat vnturile si au btut n casa aceea, dar ea nu s-a prbusit,
pentruc avea temelia zidit pe stnc.
26
ns ori si cine aude aceste cuvinte ale Mele, si nu le
Iace, va Ii asemnat cu un om nechibzuit, care si-a zidit casa pe nisip.
27
A dat ploaia, au venit
sivoaiele, au suIlat vnturile si au izbit n casa aceea: ea s-a prbusit, si prbusirea i-a Iost mare
(Mat. 7:21-27, s.n.).

Dou aspecte legate de judecata yi revrsarea mniei lui Dumnezeu
Dup cte ne spune Pavel, mnia lui Dumnezeu se descoper din cer mpotriva a dou
categorii de ofense. n pirmul rnd, am ofensat o Persoan, adic L-am necinstit pe
Dumnezeu, si va trebui s fim judeca[i si pedepsi[i de El personal, iar n al doilea rnd, am
clcat Legile Lui, si sntem pedepsi[i prin implica[iile acestor clcri de Lege. Drept
urmare, exist dou aspecte ale revrsrii mniei lui Dumnezeu din cer: un aspect lent, de zi
cu zi, si un aspect violent, care va avea loc n ,ziua mniei si a artrii dreptei judec[i a lui
Dumnezeu, care va rsplti fiecruia dup faptele lui (2:5-6). n ce priveste revrsarea de
zi cu zi a mniei lui Dumnezeu, este suficient s amintim c aceasta are loc ca urmare a
faptului c, trind ntr-un Univers guvernat de legea cauzei si efectului, am fost lsa[i de
Dumnezeu n voia min[ii noastre blestemate. Drept urmare, ne strngem la[ul de gt cu
propria noastr mn, prin implica[iile clcrilor de Lege.

1udecata lui Dumnezeu este potrivit cu adevrul
Dac totul s-ar reduce la primul aspect al revrsrii mniei lui Dumnezeu, adic la faptul c
am fost lsa[i n voia min[ii noastre blestemate, omul pctos ar ncerca din rsputeri si,
de fapt, o si face s evadeze din fa[a revrsrii acestei mnii a lui Dumnezeu, crend n
jurul lui o societate al crei sistem de valori pervertit rsplteste pe cei ce fac rul si
condamn pe cei ce fac binele. Tocmai asa se ncheie lista de nelegiuiri din Romani 1:29-
31: ,Si, mcar c stiu hotrrea lui Dumnezeu, c cei ce fac asemenea lucruri, snt vrednici
de moarte, totus, ei nu numai c le fac, dar si gsesc de buni pe cei ce le fac (1:32). Este
oare de mirare c nu de pu[ine ori cel neprihnit cade n disperare:

ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


112


1
Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curat.
2
Totus, era s mi se ndoaie piciorul,
si erau s-mi alunece pasii!
3
Cci m uitam cu jind la cei nesocotiti, cnd vedeam Iericirea celor
ri.
4
ntr-adevr, nimic nu-i turbur pn la moarte, si trupul le este ncrcat de grsime.
5
N-au
parte de suIerintele omenesti, si nu snt loviti ca ceilalti oameni.
6
Deaceea mndria le slujeste ca
salb, si asuprirea este haina care-i nveleste.
7
Li se bulbuc ochii de grsime, si au mai mult
dect le-ar dori inima.
8
Rd, si vorbesc cu rutate de asuprire: vorbesc de sus,
9
si nalt gura
pn la ceruri, si limba le cutreier pmntul.
10
Deaceea alearg lumea la ei, nghite ap din plin,
11
si zice: ,Ce ar putea s stie Dumnezeu, si ce ar putea s cunoasc Cel Prea nalt?
12
Asa snt
cei ri: totdeauna Iericiti, si si mresc bogtiile.
13
Degeaba dar mi-am curtit eu inima, si mi-
am splat mnile n nevinovtie:
14
cci n Iiecare zi snt lovit, si n toate diminetile snt pedepsit
(Ps. 73:1-14).

S-ar prea c n lumea noastr constatarea psalmistului constituie tot mai des regula, nu
excep[ia. Este suficient s citim cartea Eclesiastul ca s ne ngrozim, vznd c Dumnezeu
nsusi confirm aceast crud realitate: ,Am mai vzut supt soare c n locul rnduit pentru
judecat domneste nelegiuirea, si c n locul rnduit pentru dreptate este rutate (3:16).
,M-am uitat apoi la toate asupririle cari se fac supt soare; si iat c cei apsa[i vars
lacrmi, si nu este nimeni s-i mngie! Ei snt prad slniciei asupritorilor lor, si n-are cine
s-i mngie! (4:1). ,Tuturor li se ntmpl toate deopotriv: aceeas soart are cel
neprihnit si cel ru, cel bun si curat ca si cel necurat, cel ce aduce jertf, ca si cel ce n-
aduce jertf; cel bun ca si cel pctos, cel ce jur ca si cel ce se teme s jure! Iat cel mai
mare ru n tot ce se face supt soare: anume c aceeas soart au to[i. De aceea si este plin
inima oamenilor de rutate, si deaceea este atta nebunie n inima lor tot timpul ct triesc.
Si dup aceea? Se duc la cei mor[i (9:2-3).

Atunci cnd privim realitatea de ,sub soare ne apuc dezndejdea. Vindecarea noastr
vine doar dac schimbm perspectiva. Asa s-a vindecat si psalmistul:

15
Dac as zice: ,Vreau s vorbesc ca ei, iat c n-as Ii credincios neamului copiilor Ti.
16
M-
am gndit la aceste lucruri ca s le pricep, dar zdarnic mi-a Iost truda,
17
pn ce am intrat n
sIntul locas al lui Dumnezeu, si am luat seama la soarta dela urm a celor ri.
18
Da, Tu-i pui
n locuri alunecoase, si-i arunci n prpd.
19
Cum snt nimiciti ntr-o clip! Snt perduti,
prpditi printr-un sIrsit npraznic.
20
Ca un vis la desteptare, asa le lepezi chipul, Doamne, la
desteptarea Ta!
21
Cnd mi se amra inima, si m simteam strpuns n mruntaie,
22
eram prost si
Ir judecat, eram ca un dobitoc naintea Ta.
23
ns eu snt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat
de mna dreapt;
24
m vei cluzi cu sIatul Tu, apoi m vei primi n slav.
25
Pe cine altul am
eu n cer aIar de Tine? Si pe pmnt nu-mi gsesc plcerea n nimeni dect n Tine.
26
Carnea si
inima pot s mi se prpdeasc: Iiindc Dumnezeu va Ii pururea stnca inimii mele si partea
mea de mostenire.
27
Cci iat c ceice se deprteaz de Tine, pier; Tu nimicesti pe toti ceice-Ti
snt necredinciosi.
28
Ct pentru mine, Iericirea mea este s m apropii de Dumnezeu: pe Domnul
Dumnezeu l Iac locul meu de adpost, ca s povestesc toate lucrrile Tale (Ps. 73:15-28, s.n.).

Chiar si Eclesiastul se linisteste doar la gndul judec[ii lui Dumnezeu: ,Dumnezeu va
judeca si pe cel bun si pe cel ru; cci El a sorocit o vreme pentru orice lucru si pentru orice
fapt (3:17) si El ,va aduce orice fapt la judecat, si judecata aceasta se va face cu privire
la tot ce este ascuns, fie bine, fie ru (Ecl. 12:14).

Romani 1.18-3.20 / Minia luiDumne:eu


113

Judecata lui Dumnezeu este potrivit cu adevrul. Aceasta nseamn c Dumnezeu nu va
condamna pe cel nevinovat si nu va ierta pe cel vinovat, ci va rsplti fiecruia dup faptele
lui, si anume, va da:




7
VIATA VECINIC

celor ce,
prin struinta in bine,
caut slava, cinstea si nemurirea.

Slav, cinste i pace



va veni. peste oricine
face binele.
nti peste Iudeu, apoi peste Grec.
8
MNIE SI URGIE

celor ce,
din duh de gilceav,
se mpotrivesc adevrului si
ascult de nelegiuire.

Neca: i strimtorare

va veni peste orice suflet omenesc care
face rul.
nti peste Iudeu, apoi peste Grec


11
Cci
naintea lui Dumnezeu nu se are n vedere fa[a omului.

Pentruc
nu cei ce aud Legea, snt neprihni[i naintea lui Dumnezeu,
ci cei ce implinesc legea aceasta, vor fi socoti[i neprihni[i (2:7-13, s.n.)

Este important s nu uitm nici o clip c rela[ia cu Dumnezeu se reglementeaz n spa[iul
Legii, adic n spa[iul ascultrii sau al neascultrii de Dumnezeu, si c Dumnezeu este
obligat s judece si s-l rsplteasc pe om dup faptele lui (vezi Rom. 2:5-13; 2 Cor. 5:10;
Gal. 6:7-9; Efes. 6:5-8; Col. 3:23-25; Apoc. 22:12 etc.). Prin sistemul levitical al jertfelor,
Dumnezeu ncerca s sape n constiin[a omului coordonatele cardinale ale rela[iei omului
cu Dumnezeu. Prin arderea de tot nso[it de jertfa pentru mncare, omul trebuia s declare
c i apar[ine lui Dumnezeu n ntregime; prin jertfa de mul[umire, c depinde de
Dumnezeu n ntregime, iar prin jertfa de ispsire si prin jertfa pentru pcat, c lui
Dumnezeu i d socoteal pentru toate lucrurile. nseamn c, atta vreme ct omul trieste
n trup, deasupra capului lui atrn sabia mniei lui Dumnezeu care loveste mpotriva
oricrei necinstiri a lui Dumnezeu si mpotriva oricrei nelegiuiri a oamenilor. Constiin[a
faptului c lui Dumnezeu i dm socoteal pentru toate lucrurile ne oblig s rezolvm
pcatul imediat. Dup cum prin moartea Domnului Isus Hristos s-a fcut rscumprarea
noastr, tot asa prin via[a Lui vom fi mntui[i de revrsarea mniei lui Dumnezeu. Dar a fi
mntui[i de revrsarea mniei lui Dumnezeu prin via[a lui Hristos nseamn a-L lsa pe
Hristos s-Si triasc via[a n noi. ,Cine zice: l cunosc, si nu pzeste poruncile Lui, este
un mincinos, si adevrul nu este n el. Dar cine pzeste Cuvntul Lui, n el dragostea lui
Dumnezeu a ajuns desvrsit; prin aceasta stim c sntem n El. Cine zice c rmne n El,
trebuie s triasc si el cum a trit Isus (1 Ioan 2:4-6).
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


114



Nen[elegnd faptul c n fiecare clip sntem judeca[i de ctre un Dumnezeu drept, care nu
va condamna pe cel nevinovat, dar nici nu va ierta pe cel vinovat, ci va rsplti fiecruia
dup faptele lui, omul a separat sfera existen[ei lui n dou compartimente: sfera sacrului si
sfera profanului. Sfera sacrului se limiteaz la sfera religiei si este sfera n care omul a
ncercat s-si rezolve conturile cu Dumnezeu. De aceea, nu avem nici un fel de probleme n
a ne tri via[a rupt n dou. n sfera religiei, sntem smeri[i si cumin[i, supunndu-ne
orbeste chiar si unor ritualuri fr sens. Dar n sfera vie[ii de zi cu zi ne comportm ca si
cum nu ar exista Dumnezeu. Acesta este drumul sigur care duce la transformarea
Templului ntr-o pester de tlhari, dup cum si avertiza Dumnezeu poporul prin profetul
Ieremia:

1
Iat cuvntul vorbit lui Ieremia din partea Domnului:
2
,Sezi la poarta Casei Domnului, vesteste
acolo cuvntul acesta, si spune: Ascultati Cuvntul Domnului, toti brbatii lui Iuda, cari intrati
pe aceste porti, ca s v nchinati naintea Domnului!
3
Asa vorbeste Domnul ostirilor,
Dumnezeul lui Israel: ,ndreptati-v cile si Iaptele, si v voi lsa s locuiti n locul acesta.
4
Nu
v hrniti cu ndejdi nseltoare, zicnd: Acesta este Templul Domnului, Templul Domnului,
Templul Domnului!
5
Cci numai dac v veti ndrepta cile si Iaptele, dac veti nIptui
dreptatea unii Iat de altii,
6
dac nu veti asupri pe strin, pe orIan si pe vduv, dac nu veti
vrsa snge nevinovat n locul acesta, si dac nu veti merge dup alti dumnezei, spre
nenorocirea voastr,
7
numai asa v voi lsa s locuiti n locul acesta, n tara pe care am dat-o
printilor vostri, din vecinicie n vecinicie.
8
Dar iat c voi v hrniti cu ndejdi nseltoare, cari
nu slujesc la nimic.
9
Cum? Eurati, ucideti, preacurviti, jurati strmb, aduceti tmie lui Baal,
mergeti dup alti dumnezei pe cari nu-i cunoasteti!.
10
Si apoi veniti s v nItisati naintea
Mea, n Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu si ziceti: ,Sntem izbviti!. ca iars
s Iaceti toate aceste urciuni!
11
,Este Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu, o
pester de tlhari naintea voastr? ,Eu nsumi vd lucrul acesta, zice Domnul! (Ier. 7:1-
11).

Dumnezeu ne judec nu n sfera sacrului, ci n sfera profanului, n sfera vie[ii de zi cu zi.
Iar dac judecata Lui, care este potrivit cu adevrul, ne gseste vinova[i, mnia Lui se va
descoperi din cer mpotriva noastr.

Dup cum am vzut, exist o descoperire lent a mniei, care vine asupra noastr prin
faptul c, ntr-un univers guvernat de legea cauzei si efectului, sntem lsa[i n voia min[ii
noastre blestemate, ca s facem lucruri nengduite si s ajungem plini de orice fel de
nelegiuire. Dar exist si o descoperire violent a mniei lui Dumnezeu. Iar lucrul acesta se
va ntmpla n ,ziua mniei si a artrii dreptei judec[i a lui Dumnezeu (2:5).

Cum ne pregtim pentru judecat?
Ca s ne pregtim pentru ziua judec[ii, mai nti trebuie s credem n ea. Dac exist un
Dumnezeu personal pe care L-am necinstit, nseamn c fiecare dintre noi trebuie s stm
n fa[a Lui pentru a fi judeca[i si pedepsi[i de El. ,Si crezi tu omule. oricine ai fi tu
c vei scpa de judecata lui Dumnezeu? (2:3). Dac am n[eles c exist o zi a judec[ii,
trebuie s ne pregtim pentru ea, pe de o parte, stiind c baza judecrii noastre snt faptele
noastre, adic ascultarea sau neascultarea de Legea lui Dumnezeu, iar pe de alt parte,
struind n ascultarea de Lege, adic n facerea binelui. Dumnezeu este pregtit s dea via[a
Romani 1.18-3.20 / Minia luiDumne:eu


115

vesnic celor ce prin struin[a n bine au cutat slava, cinstea si nemurirea adic celor ce
au struit n a face bine , si pierzarea vesnic celor ce din duh de glceav s-au mpotrivit
adevrului si au ascultat de nelegiuire adic s-au complcut n a face rul. Dar Pavel ne
va spune la sfrsitul acestei prime sec[iuni din carte c nimeni nu va fi socotit neprihnit
naintea lui Dumnezeu prin faptele Legii, cu alte cuvinte, nimeni nu va primi via[a vesnic
n urma judec[ii lui Dumnezeu, care este potrivit cu adevrul.

Atunci de ce mai trebuie s ne strduim s trim n ascultare de Dumnezeu, vom zice noi?
Pentru c dac ne dm robi cuiva ca s-l ascultm sntem robii aceluia de care ascultm,
,fie c este vorba de pcat, care duce la moarte, fie c este vorba de ascultare, care duce la
neprihnire (Rom. 6:16). Si de aceea, orice neascultare de Dumnezeu nerezolvat imediat
prin mrturisirea ei ne arunc sub Lege, iar Legea ne d pe mna pcatului. Iar atunci cnd
trebuie s luptm singuri cu pcatul (vezi Rom. 7:14-24), nu facem dect s ne afundm tot
mai mult n el si, drept urmare, s ne adunm ,o comoar de mnie pentru ziua mniei si a
artrii dreptei judec[i a lui Dumnezeu, care va rsplti fiecruia dup faptele lui (2:5-6).
Pe de o parte deci, pentru a fi pregti[i pentru ziua judec[ii trebuie s fim gsi[i n Hristos.

Pe de alt parte ns, a fi n Hristos nseamn a fi mor[i fa[ de pcat si a fi vii pentru
Dumnezeu. Celor care sntem n Hristos ni se cere s trim n ascultare de Dumnezeu
fiindc am fost boteza[i n moartea lui Hristos, ,pentruca, dup cum Hristos a nviat din
mor[i, prin slava Tatlui, tot asa si noi s trim o via[ nou (6:4).

Putem deci afirma c ne pregtim pentru judecat, doar dac trim via[a o zi o dat, adic,
dac nu lsm rezolvarea pcatului pentru a doua zi.

7
De aceea, cum zice Duhul SInt: ,Astzi, dac auziti glasul Lui,
8
nu v mpietriti inimile, ca n
ziua rzvrtirii, ca n ziua ispitirii n pustie,
9
unde printii vostri M-au ispitit, si M-au pus la
ncercare, si au vzut lucrrile Mele patruzeci de ani!
10
De aceea M-am desgustat de neamul
acesta, si am zis: Ei totdeauna se rtcesc n inima lor. N-au cunoscut cile Mele!
11
Am jurat,
deci, n mnia Mea c nu vor intra n odihna Mea!
12
Luati seama, deci, Iratilor, ca nici unul
dintre voi s n-aib o inim rea si necredincioas, care s v despart de Dumnezeul cel viu.
13
Ci ndemnati-v unii pe altii n Iiecare zi, ct vreme se zice: ,Astzi, pentru ca nici unul din
voi s nu se mpietreasc prin nselciunea pcatului.
14
Cci ne-am Icut prtasi ai lui Hristos,
dac pstrm pn la sIrsit ncrederea nezguduit de la nceput,
15
ct vreme se zice: ,Astzi,
dac auziti glasul Lui, nu v mpietriti inimile, ca n ziua rzvrtiri (Evrei 3:7-15).

Atunci cnd am mrturisit clcarea de Lege, am trecut de sub Lege sub har, si Duhul lui
Dumnezeu ne mputerniceste s trim o via[ nou spre slava lui Dumnezeu.

Dac ntrebm mpreun cu Pavel: ,Prin credin[ desfiin[m noi Legea?, trebuie s
rspundem mpreun cu El: ,Nicidecum. Dimpotriv, noi ntrim Legea (3:31). Rela[ia cu
Dumnezeu se reglementeaz strict n spa[iul Legii. Iar ascultarea sau neascultarea noastr
de Lege este baza judecrii noastre de ctre Dumnezeu.

n cocluzie putem s subliniem faptul c judecata lui Dumnezeu este potrivit cu adevrul
Legii Lui si cu adevrul pe care Legea Lui l gseste n fiecare dintre noi. Ca s fim
pregti[i pentru judecat, trebuie s ne asigurm de cteva lucruri:
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


116



1. S credem c exist o zi a ,mniei si a artrii dreptei judec[i a lui Dumnezeu, care
va rsplti fiecruia dup faptele lui. Si anume va da via[a vecinic celor ce, prin
struin[a n bine, caut slava, cinstea si nemurirea; si va da mnie si urgie celor ce,
din duh de glceav, se mpotrivesc adevrului si ascult de nelegiuire (2:5-8).
2. S n[elegem, n acelasi timp, c ,to[i au pctuit si snt lipsi[i de slava lui
Dumnezeu (3:23) si c ,nimeni nu va fi socotit neprihnit naintea . |lui
Dumnezeu] prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunostin[a deplin a
pcatului (3:20).
3. S fim gsi[i n Hristos, care ,a fost fcut de Dumnezeu pentru noi n[elepciune,
nepriphnire, sfin[ire si rscumprare (1 Cor. 1:30), pentru ca la judecata dreapt a
lui Dumnezeu s poat fi judecat El n locul nostru.
4. Iar pentru a fi gsi[i n Hristos, trebuie s rezolvm pcatul ntotdeauna ,Astzi.
Autorul Epistolei ctre evrei ne avertizeaz de faptul c amnarea rezolvrii
pcatului poate fi fatal, de aceea: ,Lua[i seama, deci, fra[ilor, ca nici unul dintre voi
s n-aib o inim rea si necredincioas, care s v despart de Dumne:eul cel viu. Ci
ndemna[i-v unii pe al[ii n fiecare zi, ct vreme se zice: Astzi, pentru ca nici
unul din voi s nu se mpietreasc prin nselciunea pcatului. Cci ne-am fcut
prtasi ai lui Hristos, dac pstrm pn la sfrsit ncrederea nezguduit de la nceput,
ct vreme se zice: Astzi, dac auzi[i glasul Lui, nu v mpietri[i inimile, ca n ziua
rzvrtiri (Evrei 3:12-15, s.n.). La fel face si Pavel n Romani: ,Eiindc plata
pcatului este moartea: dar darul fr plat al lui Dumnezeu este via[a vesnic n Isus
Hristos, Domnul nostru (6:23).

Rela[ia cu Dumnezeu este posibil doar n baza ascultrii desvrsite de Legea lui
Dumnezeu, de aceea, rela[ia cu Dumnezeu este posibil doar prin Isus Hristos, Acela care a
fost ispitit n toate lucrurile ca si noi, dar fr pcat (vezi Evrei 4:15), si a crui neprihnire
ni se atribuie nou prin credin[a n El.
117

















Editura Logos, 1999


Edi[ia a doua varianta ,online
ISBN 973-9212-07-7
Toate drepturile rezervate.

Aceast versiune nu con[ine imagini grafice. Pentru varianta complet, pute[i cumpra
cartea la urmatoarea adres:

Biserica Baptist Nr. 1, Cluj (Mnstur)
Str. Osptriei nr. 10,
3400, Cluj-Napoca
Tel. & Eax. 064-42.50.51
Cont nr. 251101030836 CEC Cluj

sau la email:

cartiib-ro.org



www.IB-RO.org
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


118




Romani 3:21-5:21

Puterea Iui Dumnezeu pentru mntuire
sau cum sintem mintuiti


n lumina structurii Epistolei ctre romani, n[elegem c ncepnd cu versetul 21 al
capitolului 3 am intrat ntr-un nou segment tematic al cr[ii.

Paralela cu istoria Exodului ne-a ndrept[it s intitulm sec[iunea precedent (1:18-3:20)
Egiptul nostru sau Amenintarea miniei lui Dumne:eu. n versetele introductive ale cr[ii
(1:1-17), Pavel ne-a vorbit despre faptul c Evanghelia lui Hristos este ,puterea lui
Dumnezeu pentru mntuirea fiecruia care crede: nti a Iudeului, apoi a Grecului; deoarece
n ea este descoperit o neprihnire, pe care o d Dumnezeu, prin credin[ si care duce la
credin[ (1:16-17). Dar n loc ca Pavel s nceap cu prezentarea neprihnirii pe care o d
Dumnezeu prin credin[, el s-a focalizat mai nti pe descoperirea mniei lui Dumnezeu
,mpotriva oricrei necinstiri a lui Dumnezeu si mpotriva oricrei nelegiuiri a oamenilor,
cari nduse adevrul n nelegiuirea lor (1:18). Afirma[ia lui Pavel ne aten[ioneaz de
faptul c, n ultim instan[, noi trebuie s fim mntui[i nu doar din robia pcatului, ci din
fa[a trsnetului mniei lui Dumnezeu.
72
Iar din fa[a miniei lui Dumne:eu nu ne poate mntui
dect nssi puterea lui Dumne:eu.

Descoperirea mniei lui Dumnezeu mpotriva omului este justificat, deoarece omul L-a
necinstit pe Dumnezeu si a clcat Legea Lui. Pentru ca acuza[ia de necinstire a lui
Dumnezeu s rmn n picioare, omul trebuia s-L fi cunoscut pe Dumnezeu, cu alte
cuvinte, Dumnezeu trebuie s Se fi revelat omului. Si El a fcut-o: ,Ce se poate cunoaste
despre Dumnezeu afirm Pavel , le este descoperit n ei, cci le-a fost artat de
Dumnezeu. n adevr, nsusirile nevzute ale Lui, puterea Lui vecinic si dumnezeirea Lui,
se vd lmurit, dela facerea lumii, cnd te ui[i cu bgare de seam la ele n lucrurile fcute
de El. Asa c nu se pot desvinov[i (1:19-20, s.n.).

Necinstirea lui Dumnezeu a constat n faptul c ,mcar c au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-
au proslvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mul[mit; ci s-au dedat la gndiri desarte, si inima
lor fr pricepere s-a ntunecat (1:21). Acest act de rzvrtire mpotriva Creatorului,
departe de a-i fi adus omului eliberarea, dimpotriv, l-a aruncat pe om n cea mai neagr

72
Lucrul acesta nu-l n[eleg aceia care fac un pact cu diavolul. Gruprile sataniste se nmul[esc pe planet. Mul[i
realizeaz c exist n jurul nostru for[e spirituale care influen[eaz sau controleaz destinul oamenilor. Pentru a-si
asigura o existen[ lipsit de griji, unii ncearc s fac un pact sau o n[elegere cu diavolul, nestiind c, n ultim
instan[, ei au de nfruntat nu mnia diavolului, ci mnia lui Dumnezeu. Pacea sau pactul cu diavolul nc nu rezolv
problema, ci, dimpotriv, o agraveaz, deoarece ,mnia lui Dumnezeu se descopere din cer mpotriva oricrei
necinstiri a lui Dumnezeu (Rom. 1:18).
Romani 3.21-5.21 / Puterea lui Dumne:eu pentru mintuire


119

robie. Eaptul c dup rzvrtirea lui primul lucru a fost ca omul s-si fac un alt dumnezeu,
cruia s i se nchine si pe care s-l slujeasc, este dovada de netgduit a statutului de
creatur al omului. Dar degradarea moral n care l-a aruncat noua lui religie dovedeste
natura noului dumnezeu pe care si l-a ales. Astfel, pe de o parte, dovada necinstirii lui
Dumnezeu este nssi religiozitatea incurabil a omului, materializat n idolatria lui, iar pe
de alt parte, dovada nelegiuirii omului este evident, din moment ce att universul lui
moral, ct si cel social au fost infectate de pcat si devastate de implica[iile lui (vezi 1:22-
32).

Mnia lui Dumnezeu a afirmat Pavel este programat s loveasc, pe de o parte, n
necinstirea lui Dumne:eu, iar pe de alt parte, n nelegiuirea omului. mpotriva nelegiuirii
omului, mnia lui Dumnezeu se revars prin faptul c Dumnezeu l-a lsat pe om n voia
min[ii lui blestemate. Legea cauzei si efectului, care guverneaz universul, a fcut ca, drept
urmare, omul s ajung plin de orice fel de nelegiuire, adic s guste din plin implica[iile
clcrilor de Lege. Dar mpotriva necinstirii lui Dumnezeu, mnia lui Dumnezeu trebuie s
se reverse cu totul altfel. Pentru c omul a necinstit Persoana lui Dumnezeu, el va trebui s
stea personal n fa[a Dumnezeului pe care L-a necinstit si s dea socoteal de lucrul acesta.

Aceasta introduce o alt tem, extrem de important, cu care Pavel prefa[eaz adevrul
despre neprihnirea pe care o d Dumnezeu: tema fudectii. ,Judecata lui Dumnezeu.
afirm el , este potrivit cu adevrul (2:2), adic potrivit cu adevrul sau cu standardul
Legii lui Dumnezeu si potrivit cu adevrul pe care Legea Lui l descoper n om. Am
vzut, de asemenea, c Legea are doar o func[ie revelatoare si condamnatoare, nu si
mntuitoare. Legea este singurul instrument de detectat pcatul. Iar pentru c Legea
delimiteaz spa[iul vie[ii de spa[iul mor[ii, Dumnezeu ne va judeca n baza ei. El ,va da
via[a vecinic celor ce, prin struin[a n bine, caut slava, cinstea si nemurirea; si va da
mnie si urgie celor ce, din duh de glceav, se mpotrivesc adevrului si ascult de
nelegiuire (2:7-8). Acestia snt termenii n care Dumnezeu va da via[a vesnic, termeni pe
care Dumnezeu nu-i negociaz n nici un fel. Sublinierea acestui adevr este vital. n
pofida faptului c ,to[i au pctuit, si snt lipsi[i de slava lui Dumnezeu (3:23), adic de
dreptul de a primi via[a vesnic, modul n care Dumnezeu va da via[a vesnic sau osnda
vesnic rmine inalterabil. Dumnezeu va da via[a vesnic sau osnda vesnic n urma
judecrii omului n baza Legii Lui, respectiv a Legii pe care Dumnezeu a spat-o n
constiin[a omului. Atta vreme ct omul nu se va opri n fa[a acestui adevr si nu-l va
recunoaste, va avea toate motivele s cread c lucrurile pot fi rezolvate si altfel dect prin
Isus Hristos. ns Isus Hristos este singurul om de pe fa[a pmntului care, desi a fost ispitit
ca si noi, n-a fcut pcat si, ca urmare, are dreptul s primeasc de la Tatl via[a vesnic.
Isus Hristos este deci singurul beneficiar si depozitar al vie[ii vesnice. El a primit aceast
frumoas mostenire si ea poate fi primit de ctre om doar prin El.

Concluzia privind condi[ia uman n fa[a judec[ii lui Dumnezeu a fost afirmat si
argumentat n Romani 3:9-20, lsndu-ne complet descoperi[i n fa[a revrsrii mniei lui
Dumnezeu. ,Am dovedit afirm Pavel c to[i, fie Iudei, fie Greci, snt supt pcat
(3:9), ceea ce nseamn c, n urma judec[ii drepte a lui Dumnezeu, nimeni nu va fi socotit
neprihnit naintea Lui, desi Dumnezeu este pregtit s dea via[a vesnic ,celor ce, prin
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


120


struin[a n bine, caut slava, cinstea si nemurirea (2:7). Aceast not grav coboar peste
istoria ntreag tcerea mor[ii.

Pe fundalul acestei tragedii se construieste vestea bun a mntuirii. Pn cnd omul nu
realizeaz din ce anume trebuie s fie mntuit, nu va aprecia pe deplin gloria mntuirii, pe
care Pavel urmeaz s o desfsoare n segmentul de text urmtor (3:21-5:21). n 3:21-31 ne
este prezentat neprihnirea pe care Dumnezeu o d celui care crede n Domnul Isus
Hristos. Dar pentru c Pavel a fcut dou afirma[ii majore despre raportul dintre Lege si
mntuire |1] ,Nimeni nu va fi socotit neprihnit. prin faptele Legii (3:20) si |2] ,Dar
acum s-a artat o neprihnire, pe care o d Dumnezeu, fr Lege (3:21) , Pavel se vede
obligat s fac precizarea din 3:31, prin care pregteste tema capitolului urmtor (4:1-25) si
a sec[iunii urmtoare (6:1-7:24). Prin credin[ nu desfiin[m Legea, afirm Pavel;
,dimpotriv, noi ntrim Legea (3:31). n 4:1-25, se afirm faptul c acest concept al
neprihnirii prin credin[ nu este strin de scrierile Vechiului Testament. Att Avraam, ct
si David s-au bucurat de neprihnirea pe care le-a dat-o Dumnezeu fr Lege, prin credin[.
Primele unsprezece versete din Romani 5 creioneaz o concluzie privind starea de har n
care am intrat prin credin[a n Isus Hristos, subliniind att implica[iile prezente, ct si pe
cele viitoare ale acestui fapt. Dar tot ceea ce s-a spus pn la acest punct a lsat pe cititor cu
o ntrebare privind legalitatea a ceea ce a fcut Dumnezeu pentru noi n Hristos. Putea oare
un Dumnezeu drept si neprtinitor s ne ofere nou mntuire prin ceea ce a fcut Isus
Hristos? Este legal substituirea noastr, a celor mul[i, n moarte de ctre Unul singur? Cu
explicarea acestui principiu al reprezentrii n moarte si n via[ ncheie Pavel sec[iunea de
fa[ (vezi 5:12-21).

Dup cum vedem n schema structural a cr[ii (vezi schema de mai sus), paralela cu cartea
Exod ne ajut s localizm segmentul de text n care am intrat (3:21-5:21) n ntregul cr[ii
si s n[elegem si rela[ia lui cu celelalte segmente ale cr[ii. n segmentul de text 1:18-3:20,
Pavel a demonstrat nevoia de mntuire a ntregii omeniri, subliniind faptul c trebuie s fim
mntui[i din fa[a revrsrii mniei lui Dumnezeu.

S ne imaginm c, n zilele premergtoare acelei ultime nop[i petrecute n Egipt, Moise ar
fi venit la cei din poporul su si le-ar fi spus c n cteva zile se va revrsa mnia lui
Dumnezeu din cer mpotriva ntregului Egipt si si-ar fi ncheiat anun[ul cu fraza: ,Nimeni
nu va fi socotit neprihnit, naintea Lui, prin faptele Legii
73
adic prin meritele lui
personale, prin ceea ce ar putea face el personal n aceast problem sau prin ceea ce ar
putea face un altul pentru el , deoarece prin Lege vine cunostin[a deplin a pcatului
(Rom. 3:20). S mai presupunem c Moise ar mai fi adugat: ,Mnia lui Dumnezeu se
descopere din cer mpotriva oricrei necinstiri a lui Dumnezeu si mpotriva oricrei
nelegiuiri a oamenilor, cari nduse adevrul n nelegiuirea lor (1:18), iar lucrul acesta se
va ntmpla peste dou sptmni. Cu trecerea fiecrei zile, groaza ar fi crescut n inimile
copiilor lui Israel ca o genune. Cele nou urgii care czuser peste Egipt au fost suficiente
pentru a demonstra puterea Domnului si credinciosia Lui n mplinirea promisiunilor fcute
prin Moise. n seara zilei a noua a lunii respective, cu cinci zile nainte ca mnia lui

73
Este adevrat c Legea nc nu fusese dat, dar, dup cum am vzut, adevrul ei fusese nscris n constiin[a fiecrui
om, prin actul Crea[iei.
Romani 3.21-5.21 / Puterea lui Dumne:eu pentru mintuire


121

Dumnezeu s se reverse din cer, Moise a strns pe btrnii lui Israel si le-a zis: Sti[i c
peste cinci zile se mplineste vremea cnd mnia lui Dumnezeu se va revrsa peste noi to[i.
Si mai sti[i c nimeni nu poate cstiga bunvoin[a Domnului prin meritele lui personale. S-a
fcut tcere. V aduc o veste bun, a continuat Moise, rupnd tcerea: ,Acum s-a artat
o neprihnire, pe care o d Dumnezeu, fr lege. prin .|credin[] (Rom. 3:21-22).
Btrnii lui Israel au fcut ochii mari de curiozitate, zorindu-l pe Moise s le spun despre
ce este vorba. Iar Moise a zis:

3
Vorbiti ntregei adunri a lui Israel, si spuneti-i: ,n ziua a zecea a acestei luni, Iiecare om s ia
un miel de Iiecare Iamilie, un miel de Iiecare cas.
4
Dac snt prea putini n cas pentru un miel,
s-l ia cu vecinul lui cel mai de aproape, dup numrul suIletelor; s Iaceti socoteala ct poate
mnca Iiecare din mielul acesta.
5
S Iie un miel Ir cusur, de parte brbteasc, de un an; veti
putea s luati un miel sau un ied.
6
S-l pstrati pn n ziua a patrusprezecea a lunii acesteia; si
toat adunarea lui Israel s-l junghie seara.
7
S ia din sngele lui, si s ung amndoi stlpii usii
si pragul de sus al caselor unde l vor mnca.
8
Carnea s-o mnnce chiar n noaptea aceea, Iript
la Ioc; si anume s-o mnnce cu azimi si cu verdeturi amare.
9
S nu-l mncati crud sau Iiert n
ap; ci s Iie Iript la Ioc: att capul, ct si picioarele si mruntaiele.
10
S nu lsati nimic din el
pn a doua zi dimineata; si, dac va rmnea ceva din el pe a doua zi dimineata, s-l ardeti n
Ioc.
11
Cnd l veti mnca, s aveti mijlocul ncins, ncltmintele n picioare, si toiagul n mn;
si s-l mncati n grab; cci snt Pastele Domnului.
12
n noaptea aceea, Eu voi trece prin tara
Egiptului, si voi lovi pe toti ntii-nscuti din tara Egiptului, dela oameni pn la dobitoace; si
voi Iace judecat mpotriva tuturor zeilor Egiptului: Eu, Domnul.
13
Sngele v va sluji ca semn
pe casele unde veti Ii. Eu voi vedea sngele, si voi trece pe lng voi, asa c nu v va nimici nici
o urgie, atunci cnd voi lovi tara Egiptului (Ex. 12:3-13).

Ne putem imagina bucuria din tabr?

n Romani 3:21-31, Pavel va desfsura n fa[a cititorilor si solu[ia lui Dumnezeu la situa[ia
fr iesire a omului, situa[ie pe care a zugrvit-o n 1:18-3:20.

ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


122




Romani 3:21-31
Neprihnirea dat de Dumne:eu

,Dar acum s-a artat o neprihnire .dat de Dumne:eu, .prin credinta in
Isus Hristos, pentru toti i peste toti cei ce cred in El. Cci toti au pctuit,
i sint lipsiti de slava lui Dumne:eu` (3.21-23).

21
Dar acum s-a artat o neprihnire, pe care o d Dumnezeu, Ir lege despre ea mrturisesc
Legea si proorocii
22
si anume, neprihnirea dat de Dumnezeu, care vine prin credinta n Isus
Hristos, pentru toti si peste toti cei ce cred n El. Nu este nici o deosebire.
23
Cci toti au
pctuit, si snt lipsiti de slava lui Dumnezeu.
24
Si snt socotiti neprihniti, Ir plat, prin harul
Su, prin rscumprarea, care este n Hristos Isus.
25
Pe El Dumnezeu L-a rnduit mai dinainte s
Iie, prin credinta n sngele Lui, o jertI de ispsire, ca s-Si arate neprihnirea Lui; cci trecuse
cu vederea pcatele dinainte, n vremea n delungei rbdri a lui Dumnezeu;
26
pentruca, n
vremea de acum, s-Si arate neprihnirea Lui n asa Iel n ct, s Iie neprihnit, si totus s
socoteasc neprihnit pe cel ce crede n Isus.
27
Unde este dar pricina de laud? S-a dus. Prin ce
Iel de lege? A Iaptelor? Nu; ci prin legea credintei.
28
Pentruc noi credem c omul este socotit
neprihnit prin credint, Ir Iaptele Legii.
29
Sau, poate, Dumnezeu este numai Dumnezeul
Iudeilor? Nu este si al Neamurilor? Da, este si al Neamurilor;
30
deoarece Dumnezeu este unul
singur si El va socoti neprihniti, prin credint, pe cei tiati mprejur, si tot prin credint si pe
cei netiati mprejur.
31
Deci, prin credint desIiintm noi Legea? Nicidecum. Dimpotriv, noi
ntrim Legea (3:21-31).

Dumnezeu i S-a revelat pe Sine omului si i-a revelat acestuia si adevrurile Lui. ns omul
s-a fcut vinovat att de necinstirea lui Dumnezeu, ct si de nbusirea adevrului Acestuia
n nelegiuire. Iar pentru c judecata lui Dumnezeu este potrivit cu adevrul, mnia lui
Dumnezeu se descoper din cer mpotriva noastr a tuturor, fiindc to[i am pctuit si
sntem lipsi[i de slava lui Dumnezeu. Astfel, prin cele spuse n 1:18-3:20, Pavel dovedeste
c ntreaga omenire este condamnat naintea lui Dumnezeu.

Abia cnd am n[eles foarte bine acest adevr, vestea care ne este adus ncepnd cu
versetul 21 din capitolul 3 este cu adevrat o veste bun, o Evanghelie. Prin ea ne este
descoperit o neprihnire pe care o d Dumnezeu, fr Lege, prin credin[a n Isus Hristos.
El, Domnul Isus Hristos, este Mielul de Jertf, pe care Dumnezeu L-a rnduit s moar n
locul nostru, pentru ca, prin dreptatea Lui, si noi, cei care credem n El, s fim socoti[i
drep[i.






Romani 3.21-5.21 / Puterea lui Dumne:eu pentru mintuire


123

3:21 O neprihnire, pe care o d Dumnezeu, fr Iege
n mod normal, neprihnirea ar trebui s-o ob[inem noi nsine, prin struin[a noastr n
facerea binelui (vezi 2:6-12). Dar avnd n vedere c to[i, fie iudei, fie greci, snt sub pcat,
omul va avea neprihnirea numai dac i-o va da Dumnezeu. Versetul 21 din capitolul 3
declar tocmai aceast veste bun: ,Dar acum s-a artat o neprihnire, pe care o d
Dumnezeu, fr lege despre ea mrturisesc Legea si proorocii.

Dar acum. (21a)
Dup cum afirm John Stott, acel ,acum (3:21) cu care ncepe aceast nou sec[iune are
trei valen[e esen[iale: o valen[ logic, una cronologic si una escatologic.
74
Prima dintre
ele, valen[a logic, subliniaz faptul c tot ceea ce urmeaz s ne spun Pavel este
continuarea logic a ceea ce s-a spus mai sus. Acum c am n[eles c judecata dup adevr
este imposibil de evitat, dintr-o dat a devenit clar faptul c nu mai avem nici o ndejde s
ne mntuim prin propriile noastre eforturi, adic prin faptele Legii. Dar tocmai ,acum s-a
artat o neprihnire, pe care o d Dumnezeu, fr lege (21), adic o neprihnire sau o
dreptate pe care ne-o d sau pe care ne-o consider Dumnezeu, desi, dac ne-ar judeca pe
noi nsine n baza Legii, n-ar avea cum s fac lucrul acesta, deoarece to[i am pctuit si
sntem lipsi[i de slava Lui.

A doua valen[ este cea crononologic. A existat, afirm Pavel, o vreme a ndelungei
rbdri a lui Dumnezeu, o perioad istoric n care Dumnezeu a trecut cu vederea pcatul
(vezi 3:25). Sfrsitul acestei perioade a fost marcat de ntruparea, Via[a, Moartea, nvierea
si nl[area lui Hristos. Astfel, Crucea lui Isus Hristos mparte istoria n dou mari ere:
nainte de Hristos si dup Hristos. Pavel scrie Epistola ctre romani la aproximativ
douzeci de ani de la Moartea si nvierea Domnului Isus Hristos.
75
ntr-adevr, n raport cu
mileniile de asteptare mesianic, Pavel putea rosti acest emfatic ,acum, prin care s
marcheze noua er adus n istorie de evenimentul Hristos.

A treia valen[ este cea escatologic, pentru c acest ,acum din 3:21 vesteste faptul c
veacul viitor a fost, n sfrsit, inaugurat. Cele saptezeci de heptade danielice
76
se apropie de
sfrsit. Unsul a fost strpit. Dar, prin moartea Lui, frdelegile au fost acoperite, pcatele si
nelegiuirea, ispsite, neprihnirea vesnic a fost adus, vedenia si prorocia au fost
pecetluite, iar n urma nvierii si nl[rii Lui , Sfntul sfin[ilor a fost uns n slujba de
Mare-Preot/mprat n Templul Ceresc (vezi Dan. 9:24). Vremea ndelungei rbdri a lui
Dumnezeu a luat sfrsit, iar veacul viitor a fost inaugurat.

O neprihnire, pe care o d Dumnezeu (21b)
n zilele noastre, termenul neprihnire ar putea s nu mai comunice multora, tocmai pentru
c termenul prihan a iesit din uzajul curent. Dictionarul explicativ al limbii romne
defineste prihana ca fiind o ,fapt care ncalc morala. Prihan nseamn ,vin sau

74
John, R. W. Stott, The Message of Romans, p.108.
75
Dup cronologia oferit de H. Wayne House, Pavel a scris Epistola ctre romani n anul 55, n timpul celei de-a treia
cltorii misionare (H. Wayne House, Chronological and Background Charts of the New Testament, p. 16).
76
Vezi Beniamin Ergu, Daniel 7-12, pag. 97-109.
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


124


,pcat. Deci neprihnit nseamn gsit ,fr prihan, fr pcat, fr vin (DEX). Dar a fi
gsit fr prihan, fr pcat sau fr vin, adic neprihnit, presupune o judecat. Or, am
vzut c ,judecata lui Dumnezeu. este potrivit cu adevrul (Rom. 2:2), adic, potrivit
cu adevrul Legii Lui si cu adevrul pe care Legea Lui l gseste n noi. Iar concluzia lui
Pavel n sec[iunea precedent a fost c nimeni nu va fi socotit neprihnit naintea lui
Dumnezeu prin faptele Legii, adic n urma judecrii lui de ctre Dumnezeu n baza Legii
deoarece to[i au pctuit, to[i snt cu prihan, si deci nimeni nu este neprihnit. Iar
pentru c Dumnezeu este drept si neprtinitor, El nu poate socoti neprihnit pe nici unul,
atunci cnd Legea Lui l-a dovedit vinovat de clcare de Lege. n mod logic, situa[ia omului
este fr iesire.

O neprihnire dat de Dumnezeu fr Lege (21c)
Tocmai de aceea, vestea pe care ne-o aduce Pavel n versetul 3:21 ,dar acum s-a artat o
neprihnire, pe care o d Dumnezeu, fr Lege (s.n.) este cu adevrat o veste bun, o
Evanghelie. Dar ce s nsemne faptul c Dumnezeu ne d neprihnirea fr Lege, atunci
cnd n paginile precedente am vzut c nimeni si nimic nu va putea altera modul n care
Dumnezeu d via[a sau osnda vesnic. n capitolul 2, Pavel a afirmat, pe de o parte, c
nimeni nu va scpa de judecata dreapt a lui Dumnezeu, iar n al doilea rnd, c
,Dumnezeu .va rsplti fiecruia dup faptele lui. Si anume, va da via[a vecinic celor ce,
prin struin[a n bine, caut slava, cinstea si nemurirea; si va da mnie si urgie celor ce, din
duh de glceav, se mpotrivesc adevrului si ascult de nelegiuire (2:6-8). Iar pentru ca
acest adevr s fie subliniat cu toat tria, Pavel l mai repet o dat, imediat n versetele
urmtoare: ,Necaz si strmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face rul: nti
peste Iudeu, apoi peste Grec. Slav, cinste si pace va veni ns peste oricine face binele:
nti peste Iudeu, apoi peste Grec. Cci naintea lui Dumnezeu nu se are n vedere fa[a
omului (2:9-11). Cum poate da deci Dumnezeu neprihnirea fr Lege, fr ca El nsusi s
Se fac vinovat de clcarea acesteia?

Argumentul c Dttorul Legii este suveran si, de aceea, poate schimba Legea nu st n
picioare, deoarece Pavel nsusi vorbeste despre faptul c n timp ce Dumnezeu socoteste
neprihnit pe cineva trebuie ca El nsusi s rmn neprihnit (vezi 3:26) sau ca El nsusi s
fie gsit neprihnit n cuvintele Lui si s ias biruitor cnd va fi judecat (vezi 3:4). Dac
Dumnezeu Si-ar clca propria Sa Lege, ar nceta s mai fie drept, si ar nsemna c tot ceea
ce a spus Pavel n capitolele 1 si 2 nu ar mai fi adevrat. Dac asa ar sta lucrurile, mnia lui
Dumnezeu nu s-ar descoperi din cer mpotriva oricrei necinstiri a lui Dumnezeu si
mpotriva oricrei nelegiuiri a oamenilor care nbuse adevrul n nelegiuirea lor. Aceasta
ar nsemna c judecata lui Dumnezeu nu ar fi potrivit cu adevrul Legii Lui si cu adevrul
pe care Legea Lui l-a gsit n om. Dar pentru c Dumnezeu nu poate fi acuzat nici de
nedreptate, nici de prtinire, este firesc s ne ntrebm ce nseamn c Dumnezeu d o
neprihnire fr Lege?

n primul rnd, n lumina celor spuse n capitolele precedente, faptul c Dumnezeu d o
neprihnire fr Lege nseamn c o d pe o alt cale dect pe cea a judecrii noastre n
baza Legii Lui, judecat pe care Pavel a descris-o n capitolul 2. Cu toate acestea, pentru ca
noi s fim socoti[i neprihni[i naintea lui Dumnezeu, noi trebuie s fim nu numai judeca[i
Romani 3.21-5.21 / Puterea lui Dumne:eu pentru mintuire


125

n baza Legii, ci trebuie s fim gsi[i drep[i de Legea lui Dumnezeu. n lumina celor
afirmate n capitolele precedente ale epistolei, o astfel de situa[ie este imposibil, iar dac
ea exist totusi, pentru logica noastr constituie o situa[ie paradoxal. Asa este. Despre un
astfel de paradox al mntuirii ne-a vorbit ntregul Vechi Testament. De aceea, de ndat ce
Pavel a spus c Dumnezeu d o neprihnire ,fr Lege (3:21), el se grbeste s adauge:
,Despre ea despre neprihnirea pe care o d Dumnezeu fr Lege mrturisesc Legea
si proorocii (3:21). Expresia ,Legea si proorocii acoper cel pu[in Pentateuhul si cr[ile
profetice ale Vechiului Testament.

Despre ea mrturiseyte Legea (21d)
Ce nseamn faptul c Legea mrturiseste despre neprihnirea pe care o d Dumnezeu fr
Lege?

Am vzut, n introducerea volumului de fa[, c rdcinile Evangheliei pe care o
propovduieste Pavel snt n Lege, adic n Pentateuh. Cartea pivotal a Pentateuhului este
Exod. n Exod gsim descoperite cile Domnului, n ce priveste rscumprarea noastr si n
ce privesc tiparele rela[iei omului cu Dumnezeu. n desfsurarea cr[ii Exod, rscumprarea
lui Israel din Egipt (Ex. 1-19) este urmat de ncheierea legmntului de la Sinai (20-24),
legmnt condi[ionat de ascultarea de Lege
77
si garantat de darea Cortului ntlnirii (25-40),
Cort care circumscrie cadrul n care opereaz puterea lui Dumnezeu pentru rezolvarea
oricror clcri de Lege. Cartea Levitic poate fi socotit a fi manualul Cortului ntlnirii, si
deci un apendice al cr[ii Exod.

Rscumprarea lui Israel si intrarea acestuia n legmnt cu Dumnezeu presupune faptul c
Dumnezeu l-a socotit pe Israel neprihnit ca s folosim termenul din Romani 3:21.
Dup cum vedem n schema structural a cr[ii Exod, n ce-l priveste pe Israel,
rscumprarea lui nu s-a fcut pe baza neprihnirii pe care o d Dumnezeu prin Lege,
deoarece Legea nu a fost dat dect dup ajungerea la Sinai, deci dup ce rscumprarea
din Egipt a avut loc. Rscumprarea lui Israel s-a fcut pe baza unei neprihniri pe care i-a
dat-o Dumnezeu lui Israel fr Lege. n ce-l priveste pe Israel, rscumprarea din Robia
Egiptean s-a fcut n baza neprihnirii pe care Dumnezeu i-a dat-o prin credin[. Iar
credin[a lui s-a materializat n punerea sngelui mielului pascal pe usorii usii si n iesirea lui
din Egipt. n noaptea n care mnia lui Dumnezeu s-a descoperit din cer mpotriva
ntregului Egipt, cei care, prin credin[, s-au adpostit sub sngele mielului pascal au
scpat, ceilal[i au pierit. Deoarece judecata din acea noapte era paradigmatic, mnia lui
Dumnezeu a lovit doar pe ntii-nscu[i ai celor care, necreznd, n-au ascultat si n-au pus
sngele pe usorii usii.

Dar n ce-L priveste pe Dumnezeu, rscumprarea din Robia Egiptean a poporului Su s-a
fcut n baza jertfei mielului pascal. Sngele mielului pascal a fost pre[ul si puterea lui
Dumnezeu pentru mntuirea fiecruia care a crezut, nti a celor din poporul lui Dumnezeu,
apoi a acelora dintre neamuri care, prin credin[, au pus si ei sngele pe usorii usii caselor
lor si s-au alturat astfel poporului lui Dumnezeu, iesind dimpreun cu el din Egipt.
78


77
Vezi Exod 19:4-6.
78
Vezi Exod 12:38.
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


126


Domnul le-a dat Legea abia dup ce au ajuns la Sinai. Capitolele 20-24 din Exod
circumscriu condi[ia intrrii si rmnerii n Legmntul pe care Domnul l-a ncheiat cu
poporul Su la Sinai: ,Acum, dac ve[i asculta glasul Meu, si dac ve[i pzi legmntul
Meu le-a zis Domnul nainte de a ncheia cu ei Legmntul , ve[i fi ai Mei dintre toate
popoarele, cci tot pmntul este al Meu (Ex. 19:5), preciznd astfel condi[iile
Legmntului.

Am putea deci afirma c, n lumina celor spuse pn acum, Legea st mrturie faptului c
Dumnezeu l-a socotit pe Israel neprihnit naintea Lui fr Lege, n baza credin[ei lui n
vorbirea lui Dumnezeu cu privire la ispsirea n sngele mielului pascal.

Dar neprihnirea despre care vorbeste Pavel n Romani nu este o neprihnire primit o dat
pentru totdeauna, care nu poate fi pierdut sau care nu poate fi afectat de clcrile
ulterioare de Lege. Dac este adevrat c ,mnia lui Dumnezeu se descopere din cer
mpotriva oricrei necinstiri a lui Dumnezeu si mpotriva oricrei nelegiuiri a oamenilor,
cari nduse adevrul n nelegiuirea lor (1:18, s.n.), nseamn c ea loveste si n israelitul
care a iesit din Egipt si care, o dat intrat n rela[ie cu Dumnezeu, continu s calce Legea.
O ntreag genera[ie st mrturie acestui adevr. mpotriva genera[iei care a iesit din Egipt
pe baza rscumprrii prin sngele mielului pascal si care a intrat n legmnt cu Dumnezeu
la Sinai s-a descoperit mnia lui Dumnezeu din cer, n urma umplerii msurii nelegiuirii ei
la Cades-Barnea.

n lumina acestei experien[e tragice, n[elegem c neprihnirea pe care o d Dumnezeu fr
Lege trebuie s acopere nu doar clcrile de lege trecute, cum ar fi clcrile de Lege din
Egipt ale israeli[ilor, ci si pe cele viitoare, pe cele care aveau s fie fcute n pustie sau n
[ara Canaan, spre care porniser. Pentru ca s poat da o astfel de neprihnire sau pentru ca
neprihnirea pe care o d Dumnezeu fr Lege s poat fi rennoit dup fiecare clcare de
Lege, n descoperirea cilor Lui, Dumnezeu a adugat la Lege si Cortul ntlnirii.
79


Dup cum putem n[elege din desfsurarea cilor Domnului din cartea Exod, Legmntul
dintre Dumnezeu si Israel este ncheiat n baza ascultrii de Lege (vezi Ex. 19:4-6).
Legmntul este ncheiat, pecetluit cu snge si celebrat n Exod 24. Iar Domnul i vorbeste
lui Moise despre Cortul ntlnirii abia ncepnd cu capitolul 25 din Exod. Deci pn la
ncheierea Legmntului, Dumnezeu nu a amintit nimic despre Cortul ntlnirii, ceea ce
nseamn c tot ceea ce reprezint Cortul ntlnirii pentru rela[ia dintre Israel si Dumnezeu
este n afara cadrului legal al Legmntului. Cortul ntlnirii poate fi deci considerat a fi un
har suplimentar pe care Dumnezeu l-a adugat Legmntului, pentru ca s ofere poporului
Su posibilitatea rezolvrii clcrilor de Lege. Pstrarea rela[iei cu Dumnezeu reclam
pstrarea unei continue neprihniri naintea Acestuia. Rela[ia cu Dumnezeu era bazat pe o
neprihnire pe care Dumnezeu a dat-o fr Lege, adic prin credin[ si care trebuie s duc
n mod neaprat la credin[ pentru ca rela[ia s poat continua. Acest al doilea tronson al
credin[ei ,si care duce la credin[ (Rom. 1:17) trebuia s intre n operare ori de cte
ori cineva clca Legea (vezi schema de mai sus).


79
Vezi Exod 25-40, la care se adaug si cartea Levitic, manualul Cortului ntlnirii.
Romani 3.21-5.21 / Puterea lui Dumne:eu pentru mintuire


127

ntr-adevr, Legea mrturiseste despre o neprihnire pe care Dumnezeu o d fr Lege,
ns nu prin clcarea Legii, ci prin mplinirea ei. n urma judec[ii lui Dumnezeu din
noaptea iesirii din Egipt, n tot Egiptul, incluznd Gosenul, nu a existat nici o cas peste
care s nu fi venit judecata si pedeapsa. Dar aceia care, creznd n Dumnezeu, au lsat ca n
locul lor s fie judecat si omort mielul pascal au fost nlocui[i n moarte de acesta, n timp
ce ei nsisi au scpat si au primit harul de a fi socoti[i neprihni[i naintea lui Dumnezeu. n
acelasi fel, de-a lungul istoriei lor viitoare, Dumnezeu a putut s locuiasc n mijlocul
poporului Su doar n baza jertfei necurmate, adic n baza unei judec[i fcute dup
adevr si a pedepsirii conform adevrului gsit la judecat. n ce-l priveste pe israelitul de
rnd, el si pstra neprihnirea naintea lui Dumnezeu doar dac n clipa n care a pctuit
venea imediat la Cortul ntlnirii pentru a fi judecat si pedepsit. Dar din pricina unei legi
stiute doar de Dumnezeu legea substituirii celui vinovat n moarte , atunci cnd, prin
credin[, israelitul respecta cile Domnului si aducea jertfa de ispsire sau jertfa pentru
pcat, pcatul era luat de pe israelit, si acesta continua s fie socotit neprihnit de
Dumnezeu, prin dreptatea Sa, adic prin descoperirea mniei Sale n jertfa adus pe altar.

Deci, de la un capt la cellalt, Legea mrturiseste c, n Vechiul Testament, cel care a fost
socotit neprihnit naintea lui Dumnezeu a primit aceast neprihnire din partea Lui fr
Lege.

Despre ea mrturisesc yi proorocii (21e)
n ce fel mrturisesc prorocii despre neprihnirea pe care Dumnezeu o d fr Lege? Ca s
rspundem la ntrebare, trebuie s ne aducem aminte de faptul c prorocii Vechiului
Testament snt procurorii prin care Dumnezeu si condamn poporul pentru nelegiuirile
care amenin[ Legmntul acestuia cu Dumnezeu. Deci baza legal pe care se
fundamenteaz lucrarea prorocului este Legea. Prin urmare, profetul din Vechiul Testament
nu putea s vorbeasc mpotriva Legii. El era chemat s-o proclame si s cheme poporul
napoi n Legmntul care a fost ncheiat pe baza Legii.

Pentru a n[elege cum anume vorbesc prorocii despre o neprihnire pe care o d Dumnezeu
fr Lege, este suficient s ne aducem aminte de profe[ia lui Isaia. Am vzut c profetul
Isaia si construieste oracolele profetice folosind trei elemente arhitectonice de baz:
nelegiuirea, pedeapsa si mintuirea sau ndejdea.
80


n oracolele profetice ale Vechiului Testament, mntuirea este un paradox. n lumina Legii,
plata pcatului fiind moartea, o dat ce nelegiuirea este dovedit, tot ceea ce poate oferi un
Dumnezeu drept, n urma unei judec[i care ,este potrivit cu adevrul (2:2), este ,mnie
si urgie (8), ,necaz si strmtorare (9), adic moarte. Si totusi, n ciuda eviden[elor clare
privind nelegiuirea poporului, Dumnezeu promite, prin profetul Su, mntuirea. Iat, de
pild, ce afirm Dumnezeu prin Isaia:

10
Ascultati cuvntul Domnului, cpetenii ale Sodomei! Ia aminte la Legea Dumnezeului nostru,
popor al Gomorei!
11
,Ce-Mi trebuie Mie multimea jertIelor voastre, zice Domnul. Snt stul de
arderile de tot ale berbecilor, si de grsimea viteilor; nu-Mi place sngele taurilor, oilor si

80
Vezi Beniamin Ergu, Ndefde in Intuneric, vol. I, pag. 61-67.
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


128


tapilor.
12
Cnd veniti s v nItisati naintea Mea, cine v cere astIel de lucruri, ca s-Mi
spurcati curtile?
13
Nu mai aduceti daruri de mncare neIolositoare, cci Mi-e scrb de tmie!
Nu vreau luni noi, Sabate si adunri de srbtoare, nu pot s vd nelegiuirea unit cu
srbtoarea'
14
Ursc lunile voastre cele noi si praznicele voastre; Mi-au ajuns o povar, nu le
mai pot suIeri.
15
Cnd v ntindeti mnile, mi ntorc ochii dela voi; si ori ct de mult v-ati ruga,
n-ascult: cci minile v sint pline de singe!
16
,Splati-v deci si curtiti-v! Luati dinaintea
ochilor Mei Iaptele rele pe cari le-ati Icut! ncetati s mai Iaceti rul!
17
nvtati-v s Iaceti
binele, cutati dreptatea, ocrotiti pe cel asuprit, Iaceti dreptate orIanului, aprati pe vduv!
18
,Veniti totus s ne judecm, zice Domnul. De vor fi pcatele voastre cum e cirmi:ul, se vor
face albe ca :pada, de vor fi roii ca purpura, se vor face ca lina.
19
De veti voi si veti asculta,
veti mnca cele mai bune roade ale trii;
20
dar de nu veti voi si nu veti asculta, de sabie veti Ii
nghititi, cci gura Domnului a vorbit (Is. 1:10-20, s.n.).

Cum este posibil ca, n urma judec[ii lui de ctre Dumnezeu, cel pctos s-si vad
pcatele cur[ate si via[a binecuvntat, atunci cnd plata pcatului este blestemul, nu
binecuvntarea? De-a lungul cr[ii Isaia, solu[ia lui Dumnezeu este lucrarea Robului
Domnului:

1
Cine a crezut n ceeace ni se vestise? Cine a cunoscut bratul Domnului?
2
El a crescut naintea
Lui ca o odrasl slab, ca un Lstar care iese dintr-un pmnt uscat. N-avea nici Irumuset, nici
strlucire ca s ne atrag privirile, si nItisarea Lui n-avea nimic care s ne plac.
3
Dispretuit si
prsit de oameni, om al durerii si obicinuit cu suIerinta, era asa de dispretuit c ti ntorceai
Iata dela El, si noi nu L-am bgat n seam.
4
Totus, El suferintele noastre le-a purtat, i durerile
noastre le-a luat asupra Lui, i noi am cre:ut c este pedepsit, lovit de Dumne:eu, i smerit.

Dar El era strpuns pentru pcatele noastre, :drobit pentru frdelegile noastre. Pedeapsa,
care ne d pacea, a c:ut peste El, i prin rnile Lui sintem tmduiti.

Noi rtceam cu totii ca


nite oi, fiecare ii vedea de drumul lui, dar Domnul a fcut s cad asupra Lui nelegiuirea
noastr a tuturor.
7
Cnd a Iost chinuit si asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l
duci la mcelrie, si ca o oaie mut naintea celor ce o tund: n-a deschis gura.
8
El a Iost luat prin
apsare si judecat; dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut c El Iusese sters de pe pmntul
celor vii si lovit de moarte pentru pcatele poporului meu?
9
Groapa Lui a Iost pus ntre cei ri,
si mormntul Lui la un loc cu cel bogat, mcar c nu svrsise nicio nelegiuire si nu se gsise
niciun viclesug n gura Lui.
10
Domnul a gsit cu cale s-L zdrobeasc prin suIerint... Dar, dup
ce si va da viata ca jertI pentru pcat, va vedea o smnt de urmasi, va tri multe zile, si
lucrarea Domnului va propsi n mnile Lui.
11
Va vedea rodul muncii suIletului Lui si se va
nviora. Prin cunostinta Lui, Robul Meu cel neprihnit va pune pe multi oameni ntr-o stare
dup voia lui Dumnezeu, si va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.
12
De aceea i voi da
partea Lui la un loc cu cei mari, si va mprti prada cu cei puternici, pentruc S-a dat pe Sine
nsus la moarte, si a Iost pus n numrul celor Irdelege, pentruc a purtat pcatele multora si
S-a rugat pentru cei vinovati (Is. 53:1-12, s.n.).

ntr-adevr, rezolvarea paradoxului mntuirii n Isaia trebuie cutat n lucrarea Robului
Domnului. n Romani 2:10, Pavel afirm c slava, cinstea si pacea vor veni peste oricine
face binele. Or, n textul din Isaia 53, Dumnezeu poate s ne dea pacea deoarece pedeapsa
care ne d pacea a czut asupra Robului Domnului. n rnile Lui am fost noi tmdui[i, si
via[a noastr rosie de pcate, cum e crmzul s-a fcut alb ca zpada.

n fa[a unor astfel de texte, cine ar putea nega faptul c prorocii vorbesc despre o
neprihnire pe care Dumnezeu o d fr Lege? Lucrul acesta este adevrat nu doar cu
Romani 3.21-5.21 / Puterea lui Dumne:eu pentru mintuire


129

privire la prorocia lui Isaia, ci cu privire la aproape toate cr[ile profetice. Dintre cele
saptesprezece cr[i profetice ale Vechiului Testament, cu excep[ia lui Naum, toate celelalte
se termin pe oracole ale mntuirii.
81
Avnd n vedere c profe[ii, ale cror scrieri le avem
pe paginile Vechiului Testament, au venit pe scena istoriei lui Israel si Iuda doar n
momentele de criz ale rela[iei acestora cu Dumnezeu, atunci cnd pcatul era o realitate
incontestabil, faptul c, n pofida vinov[iei poporului lui Dumnezeu, toate cr[ile
profetice care l vizeaz pe Israel sau Iuda se termin cu promisiunea mntuirii este o
dovad c, dintotdeauna, Dumnezeu a gndit rela[ia Sa cu omul n termenii unei neprihniri
pe care El o d fr Lege.
3:22-24 Neprihnirea dat de Dumnezeu, prin credin|a n Isus Hristos
,Er Lege nu nseamn ,prin clcare de Lege sau ,prin nesocotirea Legii. Eaptul c
Dumnezeu d o neprihnire fr Lege nseamn c El nu o d n baza meritelor personale,
dovedite n urma judecrii noastre n baza Legii. Pentru c expresia ,fr Lege ar putea fi
foarte usor rstlmcit,
82
Pavel se grbeste s-o explice n versetele imediat urmtoare:
,Dar acum s-a artat o neprihnire, pe care o d Dumnezeu, fr lege. i anume,
neprihnirea dat de Dumnezeu, care vine prin credin[a n Isus Hristos, pentru to[i si peste
to[i cei ce cred n El. Nu este nici o deosebire. Cci to[i au pctuit, si snt lipsi[i de slava
lui Dumnezeu. Si snt socoti[i neprihni[i, fr plat, prin harul Su, prin rscumprarea,
care este n Hristos Isus (21-24, s.n.).

Neprihnirea dat de Dumnezeu fr Lege este doar ,neprihnirea. care vine prin
credin[a n Isus Hristos, pentru to[i si peste to[i cei ce cred n El (22). Neprihnirea pe care
o d Dumnezeu fr Lege este neprihnirea care se capt ,fr plat, prin harul Su,
adic, ,prin rscumprarea, care este n Hristos Isus (24).

Am vzut n paginile precedente c neprihnirea pe care o d Dumnezeu este ,fr
Legesau fr plat doar n ce ne priveste pe noi. n ce-L priveste pe Dumnezeu, ac[iunea
Lui de a ne da neprihnirea prin Isus Hristos este perfect legal. Cu alte cuvinte, n ce-L
priveste pe Dumnezeu, neprihnirea pe care ne-o d este n baza Legii. Legea spune c
plata pcatului este moartea. Pn cnd pcatul nu este pltit cu moartea, Dumnezeu nu Se
poate linisti. n noaptea iesirii din Egipt, ngerul mor[ii s-a ntors la Dumnezeu si a raportat
faptul c fiecare cas din Egipt a fost lovit de mnia lui Dumnezeu. Si ntr-adevr, n-a fost
cas n care s nu fi curs snge. Dar ngerul mor[ii a trecut pe lng casele celor care,
creznd n vorbirea lui Dumnezeu, au materializat credin[a n ascultare, punnd sngele
mielului pascal pe usorii usii. Sngele de pe usorii usii a fost dovada faptului c n casa
respectiv Legea a fost mplinit. Si, desi, pentru cei din cas, Dumnezeu a dat o
neprihnire fr Lege, adic fr plat pentru acestia, neprihnirea pe care a dat-o
Dumnezeu n-a fost prin nesocotirea Legii, ci prin mplinirea ei; n-a fost fr plat, ci n
baza rscumprrii pe pre[ul sngelui mielului pascal.
83


81
Pentru explicarea diferitelor tipuri de oracole profetice, vezi Beniamin Ergu, Ndefde in Intuneric, vol. I, pag. 69-
71.
82
n 3:8, avem un indiciu cu privire la faptul c mul[i dintre oponen[ii lui Pavel se fcuser vinova[i tocmai de acest
pcat al rstlmcirii spuselor lui Pavel si, de aceea, l acuzau de antinomie, adic de o rstlmcire si de o lepdare a
Legii.
83
Legalitatea substituirii noastre n moarte prin Domnul Isus Hristos va fi discutat de Pavel n 5:12-21.
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


130


Dar tot ritualul vechi-testamental era o prefigurare a ceea ce urma s se mplineasc n
Hristos. Mielul pascal din Egipt l prefigura pe ,Mielul lui Dumnezeu, care ridic pcatul
lumii (Ioan 1:29). La fel, ntreg sistemul Vechiului Legmnt era doar umbra realit[ii care
trebuia inaugurat prin ntruparea Hristosului lui Dumnezeu. Iat de ce, Pavel poate vorbi
despre un ,acum, dnd acestei expresii n primul rnd o valen[ cronologic, dup cum
afirm John Stott. ,Dar acum afirm Pavel , umbra a fost nlocuit cu realitatea,
prefigurarea, cu lucrul prefigurat.
S ne aducem aminte de felul n care am explicat n introducerea volumului de fa[ rela[ia
Evangheliei lui Hristos propovduit de Pavel cu Vechiul Testament. Ipoteza cu care am
pornit la drum n studierea Epistolei ctre romani era c Evanghelia lui Hristos pe care
Pavel o prezint n epistola sa este modelat pe paradigma cilor Domnului care se
contureaz de-a lungul Pentateuhului, sec[iunea teologic a cr[ii (Rom. 1:18-11:36)
construindu-se pe paradigma Tetrateuhului (Genesa-Numeri), iar sec[iunea aplicativ a
epistolei (Rom. 12:1-15:13) corespunznd cr[ii Deuteronom.

n acest caz dup cum se poate observa n schema de mai sus , n timp ce Legea
cuprinde umbra sau prefigurarea, Evanghelia lui Hristos reprezint realitatea prefigurat.
Din punct de vedere istoric, prefigurarea a devenit realitate o dat cu Moartea si nvierea
Domnului Isus Hristos. Dar o dat cu consumarea acestui eveniment, lucrarea Domnului
Isus Hristos a devenit, pe de o parte, baza obiectiv a neprihnirii pe care Dumnezeu o d
fr Lege, iar pe de alt parte, baza obiectiv a credin[ei noastre. De aceea, aceast
neprihnire este dat doar celor care cred n Isus Hristos.
3:25-26 Dumnezeu trecuse cu vederea pcatuI n vremea ndeIungei Lui
rbdri
Aspectul istoric subliniat de afirma[ia lui Pavel din 3:21 ,Dar acum. este extrem
de important, deoarece evenimentul despre care vorbeste Pavel mparte istoria omenirii n
dou ere. Din punctul de vedere al planului lui Dumnezeu, cele dou ere se refer la dou
legminte distincte. Prin sngele Su, Isus Hristos a valabilizat Noul Legmnt, despre care
vorbise Dumnezeu prin profe[ii Vechiului Testament. ,n adevr spune autorul Epistolei
ctre evrei , acolo unde este un testament, trebuie neaprat s aib loc moartea celui ce l-
a fcut. Pentruc un testament nu capt putere dect dup moarte. N-are nici o putere ct
vreme trieste cel ce l-a fcut (Evrei 9:16-17).

n toat perioada Vechiului Legmnt, pe care Pavel o numeste ,vremea n delungei rbdri
a lui Dumnezeu (3:25), Dumnezeu a trecut pcatele cu vederea, deoarece pcatele nu au
putut fi rezolvate de ctre marii-preo[i din Cortul pmntesc si prin sngele jertfelor animale
aduse de ei. Rezolvarea pcatelor trebuia fcut n Cortul Ceresc, de ctre un Mare-Preot
desvrsit si printr-un snge mai bun. Iat, de pild, ce spune autorul Epistolei ctre evrei:

1
n adevr, Legea aici este vorba despre sistemul Vechiului Legmnt , care are umbra
bunurilor viitoare, nu nItisarea adevrat a lucrurilor, nu poate niciodat, prin aceleasi jertIe,
cari se aduc nencetat n Iiecare an, s fac desviriti pe cei ce se apropie.
2
AltIel, n-ar Ii
ncetat ele oare s Iie aduse, dac cei ce le aduceau, Iiind curtiti odat, n-ar mai Ii trebuit s
mai aib cunostint de pcate?
3
Dar aducerea aminte a pcatelor este noit din an n an, tocmai
Romani 3.21-5.21 / Puterea lui Dumne:eu pentru mintuire


131

prin aceste jertIe;
4
cci este cu neputint ca sngele taurilor si al tapilor s tearg pcatele
(Evrei 10:1-4, s.n.).

Vechiul Legmnt era nedesvrsit si zadarnic nu pentru om, ci pentru Dumnezeu. Atunci
cnd israelitul se apropia de Dumnezeu prin credin[, adic ascultnd ntru totul de
prevederile legale ale acestui Legmnt, el era iertat. Dar, din punctul de vedere al lui
Dumnezeu, pcatele erau doar trecute cu vederea si, de aceea, Legea, ,care are umbra
bunurilor viitoare (Evrei 10:1), nu putea s fac desvrsi[i pe cei ce se apropiau de
Dumnezeu n baza prevederilor ei. Pentru ca omul s poat fi socotit neprihnit naintea lui
Dumnezeu, pcatele lui trebuie terse, nu trecute cu vederea. Dar, dup cum este afirmat n
textul de mai sus, sngele taurilor si cel al [apilor nu pot sterge pcatele. Iat de ce era
nevoie de o alt solu[ie. Si tocmai lucrul acesta l prezint textul din Evrei n continuare:

5
De aceea, pentru c Legea. nu poate niciodat, prin aceleasi jertIe, care se aduc nencetat
n Iiecare an, s fac desviriti pe cei ce se apropie , cnd intr n lume, El Hristos
zice: ,Tu n-ai voit nici jertI, nici prinos; ci Mi-ai pregtit un trup;
6
n-ai primit nici arderi de tot,
nici jertIe pentru pcat.
7
Atunci am zis: ,Iat-M (n sulul crtii este scris despre Mine), vin s
Iac voia Ta, Dumnezeule!
8
Dup ce a zis nti: ,Tu n-ai voit si n-ai primit nici jertIe, nici
prinoase, nici arderi de tot, nici jertIe pentru pcat, (lucruri aduse toate dup Lege),
9
apoi zice:
,Iat-M, vin s Iac voia Ta, Dumnezeule. El desIiinteaz astIel pe cele dinti, ca s pun n
loc pe a doua.
10
Prin aceast ,voie am Iost sIintiti noi, si anume prin jertIirea trupului lui Isus
Hristos, odat pentru totdeauna.
11
Si, pe cnd orice preot Iace slujba n Iiecare zi, si aduce de
multe ori aceleasi jertIe, cari niciodat nu pot sterge pcatele,
12
El, dimpotriv, dup ce a adus o
singur jertI pentru pcate, S-a asezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu,
13
si asteapt
de acum ca vrjmasii Lui s-I Iie Icuti asternut al picioarelor Lui.
14
Cci printr-o singur jertI
El a Icut desvrsiti pentru totdeauna pe cei ce snt sIintiti.
15
Lucrul acesta ni-l adevereste si
Duhul sInt. Cci, dup ce a zis:
16
,Iat legmntul pe care-l voi Iace cu ei dup acele zile, zice
Domnul: voi pune legile Mele n inimile lor, si le voi scrie n mintea lor
17
adaug: Si nu-Mi
voi mai aduce aminte de pcatele lor, nici de Irdelegile lor.
18
Dar acolo unde este iertare de
pcate, nu mai este nevoie de jertI pentru pcat (Evrei 10:5-18).

Lucrarea de stergere a pcatelor s-a fcut n Cortul Ceresc, prin sngele Domnului Isus
Hristos, care, ca Mare-Preot, a intrat cu nsusi sngele Su si a fcut cur[irea Cortului
Ceresc de pcate, ntocmai cum fcea marele-preot pmntesc, o dat pe an, de Yom
Kippur, cur[irea taberei sau a [rii de pcatele adunate naintea Domnului n acel an
ispsitor. n Evrei capitolul 9, avem paralela dintre cele dou Legminte si explicarea
superiorit[ii Noului Legmnt:

1
Legmntul dinti avea si el porunci privitoare la slujba dumnezeiasc si la un locas pmntesc
de nchinare.
2
n adevr, s-a Icut un cort. n partea dinainte, numit ,Locul SInt, era
sIesnicul, masa si pnile pentru punerea naintea Domnului;
3
dup perdeaua a doua se aIla
partea cortului care se chema ,Locul prea sInt.
7
Dar n partea a doua intr numai marele
preot, odat pe an, si nu Ir snge, pe care l aduce pentru sine nsus si pentru pcatele din
nestiint ale norodului.
8
Prin aceasta, Duhul SInt arta c drumul n Locul prea sInt, nu era
nc deschis ct vreme sta n picioare cortul dinti.
9
Aceasta era o asemnare pentru vremurile
de acum, cnd se aduc daruri si jertIe, cari nu pot duce pe cel ce se nchin n Ielul acesta, la
desvrsirea cerut de cugetul lui.
10
Ele snt doar niste porunci pmntesti, date, ca toate cele
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


132


privitoare la mncri, buturi si Ielurite splturi, pin la o vreme de indreptare (Evrei 9:1-10,
s.n.).

Deci sistemul Vechiului Legmnt reprezenta porunci cu valabilitate att temporar, ct si
spatial. n ce priveste valabilitatea spa[ial, ntregul sistem al Vechiului Legmnt a fost
proiectat pentru pmnt. Iar pentru pmnt, era desvrsit, adic si fcea impecabil lucrarea.
De aceea, ,dac |Hristos] ar fi pe pmnt, nici n-ar mai fi preot afirm autorul Epistolei
ctre evrei , fiindc snt ceice aduc darurile dup Lege. Ei fac o slujb, care este chipul si
umbra lucrurilor ceresti, dup poruncile primite de Moise dela Dumnezeu (Evrei 8:4-5).
Asadar, lucrarea lui Hristos trebuie legat de Cortul Ceresc, nu de Cortul pmntesc. Dar
poruncile Vechiului Legmnt au fost proiectate s aib si o valabilitate temporar, nu
numai una spa[ial. Toate aceste legi si porunci ,privitoare la mncri, buturi si felurite
splturi au fost date ,pin la o vreme de indreptare (Evrei 9:10, s.n.). Dincolo de acest
punct n timp, Vechiul Legmnt si-a pierdut valabilitatea, deoarece a fost nlocuit cu Noul
Legmnt, pe care Vechiul Legmnt l-a prefigurat. Acest punct n timp a fost marcat de
evenimentul Hristos, de moartea, nvierea si nl[area lui Hristos la Cer. Dar lucrarea pe
care Isus Hristos a fcut-o n istorie, marcnd sosirea ,vremii de ndreptare, a nsemnat si
desvrsirea spa[ial a planului lui Dumnezeu, adic rezolvarea pcatului n Cortul Ceresc:

11
Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare si
mai desvrsit, care nu este Icut de mni, adic nu este din zidirea aceasta;
12
si a intrat, odat
pentru totdeauna, n Locul prea sInt, nu cu snge de tapi si de vitei, ci cu nsus sngele Su,
dup ce a cptat o rscumprare vecinic.
13
Cci dac sngele taurilor si al tapilor si cenusa
unei vaci, stropit peste cei ntinati, i sIinteste si le aduce curtirea trupului,
14
cu ct mai mult
sngele lui Hristos, care, prin Duhul cel vecinic, S-a adus pe Sine nsus jertI Ir pat lui
Dumnezeu, v va curti cugetul vostru de Iaptele moarte, ca s slujiti Dumnezeului celui viu!
(Evrei 9:11-14).

Textul acesta din Evrei 9:11-14 poate fi socotit a fi o explica[ie a textului din Romani 3:25-
26:

25
Pe El Dumnezeu L-a rnduit mai dinainte s Iie, prin credinta n sngele Lui, o jertI de
ispsire, ca s-Si arate neprihnirea Lui; cci trecuse cu vederea pcatele dinainte, n vremea n
delungei rbdri a lui Dumnezeu;
26
pentruca, n vremea de acum, s-Si arate neprihnirea Lui n
asa Iel n ct, s Iie neprihnit, si totus s socoteasc neprihnit pe cel ce crede n Isus.

Pentru c n toat perioada Vechiului Legmnt Dumnezeu a trecut pcatul cu vederea, desi
El i-a socotit neprihni[i pe to[i cei care au crezut n El, Dumnezeu nsusi S-a ncrcat cu
pcatele acestora si El ,ar fi czut sub acuzarea diavolului dac nu ar fi hotrt mai
dinainte s-L rnduiasc pe Hristos ca Jertf de Ispsire. Din punct de vedere legal,
hotrrea luat nc nainte de ntemeierea lumii de a-L da pe Hristos la njunghiere a fost
vital.

Pe de o parte, Dumnezeu a spus c ,plata pcatului este moartea (Rom. 6:23).
84
Pe de alt
parte, El i-a promis celui neprihnit c acesta ,va tri prin credin[ (Rom. 1:17).
85
Sistemul

84
Vezi Genesa 2:15-17.
85
Vezi Habacuc 2:4.
Romani 3.21-5.21 / Puterea lui Dumne:eu pentru mintuire


133

ceremonial vechi-testamental permitea celui pctos s primeasc iertare n urma credin[ei
care-l aducea la altar ca s mplineasc tot ce-i poruncise Dumnezeu. Dar n Vechiul
Legmnt, pcatul nu se rezolva n mod definitiv, ci se lua doar de pe pctos si ,se stoca
naintea lui Dumnezeu. Ziua Ispsirii
86
era dovada clar a faptului c pcatele nu
dispruser. n mod simbolic, ele se ,ncrcau pe [apul pentru Azazel si erau duse n
pustiu, n domeniile lui Azazel.
87
Aceast rezolvare simbolic a pcatului, care, de fapt,
nsemna o trecere cu vederea a pcatului, avea dou implica[ii majore.

Pe de o parte, Satana, avnd Legea de partea Sa,
88
l acuza pe Dumnezeu de nedreptate, iar
pe cei care fuseser ierta[i de Dumnezeu, i acuza naintea lui Dumnezeu de pcatele care
fuseser doar trecute cu vederea, dar nu fuseser rezolvate, adic pltite cu moartea. Pe de
alt parte, iertarea celui vinovat aducea dup sine fgduin[a mostenirii.
89
Dar pentru c
pcatele nu fuseser rezolvate definitiv, ci fuseser doar trecute cu vederea, mostenirea
fgduit nu i putea fi dat celui n cauz. Deci, n toat aceast ecua[ie, existau dou pr[i
frustrate. Iar lucrul acesta era ,o povar urias pe inima lui Dumnezeu. El socotise
neprihnit pe cel vinovat, fr ns ca El nsusi s fi putut dovedi c a rmas neprihnit
(vezi Rom. 3:25). ntr-un fel, iertarea omului a nsemnat ,intrarea lui Dumnezeu n culp,
ncrcarea Lui cu vinov[ia noastr.

Din pricina Cuvntului Su, Dumnezeu era obligat, pe de o parte, s pedepseasc pe
pctos, iar pe de alt parte, s dea mostenirea promis celor credinciosi. Dar atta vreme
ct pcatul nu era rezolvat definitiv, Dumnezeu rmnea n culp fa[ de Sine si fa[ de cele
dou pr[i. Chiar dac termenul ,n culp sau ,vinovat este impropriu pentru a fi folosit
la adresa lui Dumnezeu, trebuie s admitem totusi c o dat ce El a rostit un Cuvnt,
dreptatea Lui l oblig s mplineasc ceea ce a zis, ,dup cum este scris: Ca s fii gsit
neprihnit n cuvintele Tale, si s iesi biruitor cnd vei fi judecat (Rom. 3:4).
90


Pe de o parte, nlocuirea simbolic pe altar a celui vinovat, n urma credin[ei acestuia
dovedit n ascultare, nu satisfcea pe deplin cerin[ele Legii lui Dumnezeu, deoarece
pcatul era rezolvat doar pentru cel n cauz. ns n ce-L privea pe Dumnezeu, pcatul era
doar trecut cu vederea (vezi Rom. 3:25). Ceea ce astepta Dumnezeu sau, n termenii de mai
sus, povara care apsa pe inima lui Dumnezeu de milenii era re:olvarea definitiv a
pcatului. Dumnezeu dorea ca n urma credin[ei celui vinovat El s-l poat socoti
neprihnit pe acesta, dar n acelasi timp El nsusi s poat rmne neprihnit (vezi Rom.
3:26). Cu alte cuvinte, Dumnezeu dorea s astupe gura Celui Ru, a Prsului, care i pra
necontenit pe sfin[ii din Ceruri naintea lui Dumnezeu. Din pricina faptului c pcatele erau
doar trecute cu vederea, pcatul ddea Celui Ru dreptul legal si puterea de a-i acuza, att
pe sfin[i, ct si pe Dumnezeu.


86
Vezi Levitic 16.
87
Pentru explica[ii suplimentare legate de func[ia [apului pentru Azazel, vezi Beniamin Ergu, Levitic 1.1-17.16,
vol. I, pag. 120-123; iar pentru felul n care a mplinit Isus Hristos func[ia [apului pentru Azazel, vezi Beniamin
Ergu, 1 Petru 3.13-5.14, vol. II, pag. 25-48.
88
Plata pcatului este moartea, iar puterea pcatului este Legea (vezi 1 Cor. 15:56).
89
Vezi Evrei 9:15 si 11:39-40.
90
Pentru detalierea acestui concept, vezi Beniamin Ergu, Daniel 7-12, vol. II, pag. 101-106.
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


134


Pe de alt parte ns, n toat perioada Vechiului Legmnt, sfin[ii lui Dumnezeu n-au putut
primi mostenirea. ,To[i acestia spune autorul Epistolei ctre evrei despre pleiada de
sfin[i din Vechiul Testament , mcarc au fost luda[i pentru credin[a lor, totus n-au
primit ce le fusese fgduit (Evrei 11:39).

,Tocmai de aceea este El mijlocitorul unui legmnt nou, pentru ca, prin moartea Lui
pentru rscumprarea din abaterile fptuite supt legmintul dintii, cei ce au fost chema[i, s
capete vecinica mostenire, care le-a fost fgduit (Evrei 9:15, s.n.). Tuturor acestora li se
fcuse fgduin[a unei mosteniri, dar nici unul dintre ei nu primise nc mostenirea
fgduit, tocmai pentru c pcatele fuseser doar trecute cu vederea, si nu fuseser nc
rezolvate, adic pltite.

Eaptul c mostenirea nu fusese nc dat sfin[ilor usura, ntr-un fel, problema n ce priveste
acuza[iile Satanei, dar ngreuna problema n ce priveste rela[ia lui Dumnezeu cu sfin[ii Lui.
n termenii lui Daniel, sfin[ilor nc nu le-a fost dat mpr[ia, desi le fusese fgduit.
91

Conform textului din Daniel 7:22, 26-27, Dumnezeu nsusi trebuia s dea sfin[ilor Si
mpr[ia. Iar pentru c din momentul n care Dumnezeu a fgduit mostenirea a trecut att
de mult timp, Daniel l numeste pe Dumnezeu: ,Cel mbtrnit de zile (Dan. 7:13, vezi si
v. 9), folosind n mod evident o expresie antropomorfic, pentru a sublinia timpul lung de
asteptare care a trecut de cnd pentru prima oar, n Genesa 3:15, Dumnezeu a fcut
promisiunea rezolvrii pcatelor.

nainte de a rupe Legmntul cu Iuda sau nainte de a-i da lui Iuda cartea de despr[ire
, asa cum o fcuse cu o sut de ani mai devreme cu Israel (vezi Ier. 3:1-8), Domnul a
promis prin Ieremia c va face un nou Legmnt cu casa lui Iuda si cu casa lui Israel. Acest
Legmnt nou este comparat cu Vechiul Legmnt, subliniindu-se c noutatea lui absolut
vine tocmai din faptul c Domnul le va ierta nelegiuirea si nu-Si va mai aduce aminte de
pcatul lor (vezi Ier. 31:31-34). Acesta era momentul pe care l astepta Cerul ntreg. De
fapt, era vorba despre momentul n care Noul Legmnt va deveni operant, nlocuindu-l pe
primul, pe cel pe care Dumnezeu l-a ncheiat cu Israel la Sinai si care fusese clcat si rupt
de ctre Israel. Ruperea Legmntului este descris n termenii preacurviei, a infidelit[ii
spirituale (vezi, de pild, Ier. 1-8). De aceea, reprimirea celei care a ajuns nevasta altuia era
imposibil n contextul primului Legmnt. Sansa poporului lui Daniel, precum si sansa
noastr a tuturor celorlal[i era Noul Legmnt, prin care problema pcatului avea s fie
definitiv rezolvat naintea lui Dumnezeu, si, astfel, El avea s ne poat primi napoi n
rela[ie cu El ca pe niste fpturi noi.
92
Deci rezolvarea pcatului urma s pun capt definitiv
acuzrilor Celui Ru la adresa lui Dumnezeu. Despre acest moment a vorbit Domnul Isus
n Ioan 12:27-32, relund apoi acest moment n detaliu n viziunea pe care i-a dat-o lui Ioan
pe insula Patmos. nainte de a merge la Cruce, Domnul Isus a interpretat El nsusi astfel
semnifica[ia mor[ii Lui:

27
,Acum suIletul Meu este tulburat. Si ce voi zice? . Tat, izbveste-M din ceasul acesta? .
Dar tocmai pentru aceasta am venit pn la ceasul acesta!
28
Tat, proslveste Numele Tu! Si

91
Vezi Daniel 7:18, 21-22, 26. Vezi, de asemenea, Evrei 9:15 si 11:39-40.
92
,Cci, dac este cineva n Hristos, este o fptur nou. Cele vechi s-au dus: iat c toate lucrurile s-au fcut noi (2
Cor. 5:17).
Romani 3.21-5.21 / Puterea lui Dumne:eu pentru mintuire


135

din cer, s-a auzit un glas, care zicea: ,L-am proslvit, si-L voi mai proslvi!
29
Norodul, care
sttea acolo, si care auzise glasul, a zis c a Iost un tunet. Altii ziceau: ,Un nger a vorbit cu
El!
30
Isus a rspuns: ,Nu pentru Mine s-a auzit glasul acesta, ci pentru voi.
31
Acum are loc
judecata lumii acesteia, acum stpnitorul lumii acesteia va Ii aruncat aIar.
32
Si dup ce voi Ii
nltat de pe pmnt, voi atrage la Mine pe toti oamenii (Ioan 12:27-32).

Hotrrea Domnului Isus de a-L proslvi pe Tatl prin moartea Sa pe cruce pentru pcatele
omenirii a nsemnat cstigarea definitiv a biruin[ei asupra Sarpelui, asupra Acuzatorului.
Aceast btlie si biruin[ snt apoi descrise mai pe ndelete n Apocalipsa:

7
Si n cer s-a Icut un rzboi. Mihail si ngerii lui s-au luptat cu balaurul. Si balaurul cu ngerii
lui s-au luptat si ei,
8
dar n-au putut birui; si locul lor nu li s-a mai gsit n cer.
9
Si balaurul cel
mare, sarpele cel vechi, numit Diavolul si Satana, acela care nseal ntreaga lume, a Iost
aruncat pe pmnt; si mpreun cu el au Iost aruncati si ngerii lui.
10
Si am auzit n cer un glas
tare, care zicea: ,Acum a venit mintuirea, puterea i imprtia Dumne:eului nostru, i
stpinirea Hristosului Lui, pentruc piriul fratilor notri, care :i i noapte ii pira inaintea
Dumne:eului nostru, a fost aruncat fos.
11
Ei l-au biruit, prin sngele Mielului si prin cuvntul
mrturisirii lor, si nu si-au iubit viata chiar pnla moarte.
12
De aceea bucurati-v, ceruri, si voi
cari locuiti n ceruri! Vai de voi, pmnt si mare! Cci diavolul s-a pogort la voi, cuprins de o
mnie mare, Iiindc stie c are putin vreme (Apoc. 12:7-12, s.n.).

Se pare c pn la acest punct n istorie, cnd sngele Mielului lui Dumnezeu fiind vrsat pe
cruce domniile si stpnirile au fost nvinse si dezbrcate de puterea lor (vezi Col. 2:15),
sfin[ii din Ceruri si implicit si Dumnezeu Tatl erau sub o permanent acuzare din
partea diavolului. Lucrul acesta era posibil pentru c, desi prin credin[ fuseser socoti[i
neprihni[i naintea lui Dumnezeu, pcatele lor nu fuseser dect trecute cu vederea de ctre
Dumnezeu. Atunci ns cnd Isus Hristos, ,ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin
cortul acela mai mare si mai desvrsit, care nu este fcut de mni, adic nu este din zidirea
aceasta; si a intrat, odat pentru totdeauna, n Locul prea sfnt, nu cu snge de [api si de
vi[ei, ci cu nsus sngele Su, dup ce a cptat o rscumprare vecinic (Evrei 9:11-12),
frdelegile, pcatele sau nelegiuirea sfin[ilor din Vechiul Legmnt, ale acelora care
ajunseser n Ceruri, au fost, n sfrsit, acoperite prin ispsire, iar diavolului i s-a luat
dreptul de a-i pr pe sfin[i, si, astfel, el a fost aruncat din Cer jos pe Pmnt.

Intrarea Domnului Isus Hristos n Cortul Ceresc, ca Mare-Preot al bunurilor viitoare, a
marcat si mplinirea celorlalte trei lucruri care erau pe agenda Cerului si despre care i-a
vorbit ngerul lui Daniel: ,aducerea neprihnirii vecinice, ,pecetluirea vedeniei si
proorociei si ,ungerea Sfntului sfin[ilor (Dan. 9:24).

n profe[ia din Daniel 9:24, se vorbeste nu doar despre o rezolvare definitiv a pcatului, ci
si despre aducerea unei neprihniri vesnice. Iat ce i-a spus arhanghelul Gavril lui Daniel:
,Saptezeci de sptmni au fost hotrte asupra poporului tu si asupra cet[ii tale celei
sfinte, pn la ncetarea frdelegilor, pn la ispsirea pcatelor, pn la ispsirea
nelegiuirii, pin la aducerea neprihnirii vecinice, pn la pecetluirea vedeniei si
proorociei, si pn la ungerea Sfntului sfin[ilor (24, s.n.).

ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


136


Conform spuselor lui Pavel, neprihnirea vesnic a trebuit ,adus n primul rnd lui
Dumnezeu, apoi sfin[ilor Vechiului Legmnt. Prin faptul c n toat perioada ndelungii
Lui rbdri adic n toat perioada Vechiului Legmnt Dumnezeu trecuse pcatul cu
vederea, desi a socotit neprihnit pe cel care s-a apropiat de El prin credin[, El nsusi nu S-
a putut arta neprihnit. Cel pu[in lucrul acesta l afirm Pavel n mod explicit n Romani:

23
Cci toti au pctuit, si snt lipsiti de slava lui Dumnezeu.
24
Si snt socotiti neprihniti, Ir
plat, prin harul Su, prin rscumprarea, care este n Hristos Isus.
25
Pe El Dumnezeu L-a
rnduit mai dinainte s Iie, prin credinta n sngele Lui, o jertI de ispsire, ca s-Si arate
neprihnirea Lui; cci trecuse cu vederea pcatele dinainte, n vremea n delungei rbdri a lui
Dumnezeu;
26
pentruca, n vremea de acum, s-Si arate neprihnirea Lui n asa Iel n ct, s fie
neprihnit, si totus s socoteasc neprihnit pe cel ce crede in Isus (Rom. 3:23-26, s.n.).

Dar o dat ce Domnul Isus Hristos a intrat cu Sngele Su n Sfnta Sfintelor Templului
Ceresc (vezi Evrei 9:11), si Sngele a fost stropit pe Capacul Ispsirii Chivotului din Ceruri
(vezi Evrei 9:22-24), s-a dovedit neprihnirea vesnic a lui Dumnezeu, adic faptul c
iertarea pe care Dumnezeu o acordase nu era fr acoperire: ,Ca s fii gsit neprihnit n
cuvintele Tale, si s iesi biruitor cnd vei fi judecat (Rom. 3:4). Dar pe de alt parte,
neprihnirea vesnic le-a fost adus si sfin[ilor din perioada vechi-testamental, care desi
fuseser primi[i n prezen[a lui Dumnezeu triau sub permanenta acuzare a Satanei, din
pricina faptului c, n vremea ndelungii rbdri a lui Dumnezeu, pcatele fuseser doar
trecute cu vederea. Biruin[a lor final asupra diavolului s-a fcut, n ce priveste baza ei
obiectiv, prin sngele Mielului (vezi Apoc. 12:11). Astfel deci, aruncarea diavolului din
Ceruri marcheaz aducerea neprihnirii vesnice att pentru Dumnezeu, ct si pentru sfin[i.

3:27-30 Unde este dar pricina de Iaud?
27
Unde este dar pricina de laud? S-a dus. Prin ce Iel de lege? A Iaptelor? Nu; ci prin legea
credintei.
28
Pentruc noi credem c omul este socotit neprihnit prin credint, Ir Iaptele Legii.
29
Sau, poate, Dumnezeu este numai Dumnezeul Iudeilor? Nu este si al Neamurilor? Da, este si
al Neamurilor;
30
deoarece Dumnezeu este unul singur si El va socoti neprihniti, prin credint,
pe cei tiati mprejur, si tot prin credint si pe cei netiati mprejur (Rom. 3:27-30).

ntrebarea din versetul 27 ,Unde este dar pricina de laud? poate fi formulat si
altfel: Eaptul c Legea si prorocii mrturisesc despre neprihnirea pe care Dumnezeu o d
fr Lege nseamn oare c aceast neprihnire este dat de Dumnezeu doar iudeilor, nu si
neamurilor? Iudaizatorii, care l urmau pretutindeni pe Pavel ca s strice ceea ce lucra el,
erau dovada clar a faptului c mul[i dintre iudeii ncrestina[i propovduiau imperativul
convertirii neamurilor la iudaism, pentru c doar astfel afirmau ei puteau neamurile
beneficia de binecuvntarea neprihnirii prin credin[a n Isus Hristos. ntrebarea din
versetul 27 le este adresat tocmai celor care se numeau iudei, care se rezemau pe o Lege,
care se ludau cu Dumnezeul lor, care se mguleau c snt cluza orbilor, lumina celor ce
snt n ntuneric, pov[uitorul celor fr minte si nv[torul celor nestiutori (vezi 2:17-20),
deci celor care se fleau cu ,ntietatea Iudeului (3:1). ,Unde este dar pricina de laud?
(3:27), i ntreab Pavel. Si tot el le si rspunde: ,S-a dus! (27), dar nu prin legea faptelor
pentru ca cineva s aib cu ce s se laude , ci prin legea credin[ei (vezi 3:27). Or,
Romani 3.21-5.21 / Puterea lui Dumne:eu pentru mintuire


137

credin[a presupune mai nti o recunoastere a lipsei oricror merite. Pentru c s-a dovedit c
to[i fie iudei, fie greci snt sub pcat si c nimeni nu va fi socotit neprihnit naintea
lui Dumnezeu prin faptele Legii, to[i cei care primesc de la Dumnezeu neprihnirea prin
credin[a n Isus Hristos se pot luda doar cu Hristos.
93


Dup cum vom vedea mai trziu, este adevrat c Dumnezeu i-a ales pe iudei n mod
suveran ca s fac din ei vase ,pentru o ntrebuin[are de cinste (9:21).
94
Iar lucrul acesta
le-a conferit o evident ntietate: ,Ei snt Israeli[i afirm Pavel , au nfierea, slava,
legmintele, darea Legii, slujba dumnezeiasc, fgduin[ele, patriarhii, si din ei a iesit,
dup trup, Hristosul, care este mai pe sus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvntat n veci.
Amin! (Rom. 9:4-5). Dar dup ce si-au mplinit aceast ntrebuin[are de cinste de a aduce
pe Hristosul pe scena istoriei, iudeii au trebuit s vin s primeasc neprihnirea prin
credin[, ca si to[i ceilal[i. Dup cum ne va spune Pavel mai trziu, iudeii au rmas pe
dinafar, tocmai pentru c si-au fcut o pricin de laud din lucrurile care nu le puteau da
neprihnirea:

30
Deci ce vom zice? Neamurile, cari nu umblau dup neprihnire, au cptat neprihnirea si
anume neprihnirea care se capt prin credint;
31
pe cnd Israel, care umbla dup o Lege, care
s dea neprihnirea, n-a ajuns la Legea aceasta.
32
Pentruce? Pentru c Israel n-a cutat-o prin
credint, ci prin Iapte.
3
ntruct n-au cunoscut neprihnirea, pe care o d Dumnezeu, au cutat
s-si pun nainte o neprihnire a lor nsisi, si nu s-au supus astIel neprihnirii, pe care o d
Dumnezeu (Rom. 9:30-32; 10:3).

3:31 Prin credin| desfiin|m noi Legea?
Oare de ce pune Pavel ntrebarea din versetul 31:

,Deci, prin credin[ desfiin[m noi


Legea? Dup cum am vzut, o astfel de ntrebare poate fi privit ca fiind att concluzie a
paragrafului de fa[ (3:21-31), ct si o pregtire a capitolelor 4 si 5, unde avem mrturia
unui reprezentant al Legii a lui Avraam , a unui reprezentant al prorocilor a lui
David si a ntregii istorii (vezi 5:12-21), si o pregtire a sec[iunii care urmeaz (6:1-
7:24), care este focalizat cu precdere pe problema rela[iei crestinului cu Legea.

Ca si concluzie a paragrafului de fa[ (3:21-31), prin ntrebarea din versetul 31 ,Deci,
prin credin[ desfiin[m noi Legea? (s.n.) , Pavel si propune s-l ajute pe cititorul
epistolei lui s recapituleze n grab argumentele legate de n[elesul expresiei ,fr Lege.
ntr-adevr, a beneficia de o neprihnire pe care Dumnezeu o d fr Lege nu nseamn a
desfiin[a Legea. Eaptul c Dumnezeu ne socoteste neprihni[i prin credin[ nu nseamn c
sntem liberi s nesocotim Legea lui Dumnezeu. Pavel nsusi a primit harul si apostolia s
aduc la ascultarea credin[ei toate neamurile. Deci o credin[ care nu naste ascultare este
drceasc (vezi Rom. 1:5; 16:26 si Iac. 2:14-26). Dup cum vom vedea mai trziu, la
ndurarea lui Dumnezeu se poate rspunde ntr-un singur fel: prin aducerea trupurilor
noastre ca o jertf vie, sfnt, plcut lui Dumnezeu. Numai aceasta va fi din partea noastr
o slujb duhovniceasc acceptabil naintea lui Dumnezeu (vezi Rom. 12:1).

93
Vezi 1 Corinteni 1:30-2:9.
94
Vezi comentariul pe Romani 9-11.
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


138



Si tocmai lucrul acesta sugereaz si faptul c ntrebarea din 3:31 are si func[ia de a pregti
ceea ce urmeaz. n textele care au mai rmas din sec[iunea de fa[ (4:1-25; 5:1-11 si 12-
21), Pavel nu va discuta rela[ia crestinului cu Legea, iar lucrul acesta ar putea s-i fac pe
unii s presupun c neprihnirea pe care Dumnezeu o d fr Lege ar putea oferi libertatea
de a clca Legea. Pentru c existau si din aceia care-l acuzau pe Pavel de antinomie ,Si
de ce s nu facem rul ca s vin bine din el, cum pretind unii, cari ne vorbesc de ru, c
spunem noi? (3:8) , el se grbeste s pun ntrebarea din 3:31, prin care s-si
pregteasc terenul pentru discu[ia despre rela[ia crestinului cu Legea, care va urma
ncepnd din capitolul 6 (vezi schema de mai jos).

Dac am reveni la paradigma Exodului, ntrebarea ar suna cam asa: ,Eaptul c Dumnezeu
ne-a dat neprihnirea fr Lege, prin credin[, face cumva inutil darea Legii? Nicidecum!
ar fi rspuns de ndat Dumnezeu. Cci numai ,dac ve[i asculta glasul Meu, si dac
ve[i pzi legmntul Meu, ve[i fi ai Mei dintre toate popoarele (Ex. 19:5). Er darea
Legii, nu ar exista posibilitatea intrrii n Legmnt cu Dumnezeu, deoarece rela[ia cu
Dumnezeu se reglementeaz strict n spa[iul Legii. Norma n via[a crestin este ascultarea
de Dumnezeu. Iat de ce a fost trimis Pavel s aduc la ascultarea credin[ei toate
neamurile.

Dar nainte ca Pavel s demonstreze acest aspect n capitolele 6:1-7:24, n capitolul imediat
urmtor (4:1-25) el se ntoarce la o afirma[ie precedent ,Dar acum s-a artat o
neprihnire pe care o Dumnezeu Dumnezeu, fr Lege, despre ea mrturisesc Legea i
proorocii (3:21, s.n.) , ca s-o exemplifice prin experien[a lui Avraam (Legea; vezi 4:1-
5, 9-22) si prin cea a lui David (prorocii; vezi 4:6-8).



Romani 3.21-5.21 / Puterea lui Dumne:eu pentru mintuire


139





Concluzii i aplicaJii pe Romani 3:21-31
Socotiti neprihniti prin dreptatea lui Dumne:eu


Sntem vinovafi yi vrednici de pedeaps
Evanghelia lui Hristos ncepe prin a defini corect problema omului. Noi trebuie s fim
mntui[i n primul si n ultimul rnd din fa[a revrsrii mniei lui Dumnezeu ,mpotriva
oricrei necinstiri a lui Dumnezeu si mpotriva oricrei nelegiuiri a oamenilor, cari nduse
adevrul n nelegiuirea lor (1:18). Revrsarea mniei lui Dumnezeu din cer este precedat
de judecata lui Dumnezeu, care este potrivit cu adevrul Legii Lui si cu adevrul pe care
Legea Lui l gseste n noi. Dreptatea lui Dumnezeu l oblig pe Acesta s ne judece si s
rsplteasc ,fiecruia dup faptele lui (2:6), si anume, pe de o parte, s dea ,via[a
vecinic celor ce, prin struin[a n bine, caut slava, cinstea si nemurirea (7), iar pe de alt
parte, s dea ,mnie si urgie celor ce, din duh de glceav, se mpotrivesc adevrului si
ascult de nelegiuire (8). Nimeni nu va scpa de judecata lui Dumnezeu, si naintea Lui
,nu se are n vedere fa[a omului (11).

Acum c stim cum stau lucrurile n ce-L priveste pe Dumnezeu, trebuie s ne ntrebm cum
stau lucrurile n ce ne priveste pe noi. ntrebarea este dac exist vreun om pe fa[a
pmntului care n urma judec[ii drepte a lui Dumnezeu va putea fi rspltit de Acesta cu
via[a vesnic? Concluzia lui Pavel este neechivoc: ,Am dovedit c to[i, fie Iudei, fie
Greci, snt supt pcat, dup cum este scris: Nu este nici un om neprihnit, niciunul
mcar (3:9, 10). Deci, din moment ce ,to[i au pctuit, si snt lipsi[i de slava lui
Dumnezeu (3:23), nseamn c ,nimeni nu va fi socotit neprihnit naintea .|lui
Dumnezeu] prin faptele Legii (3:20) si deci nimeni nu va putea primi via[a vesnic n
urma judec[ii drepte a lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu poate cobor standardele
Problema este c, de-a lungul Scripturii, Dumnezeu a rostit promisiuni ale mntuirii, care
nu puteau s rmn nemplinite. Prin gura lui Natan, de pild, Dumnezeu a rostit profe[ii
cu privire la nscunarea unuia dintre fiii lui David ca mprat si Mare-Preot n Casa lui
Dumnezeu si n mpr[ia Lui. El nu putea s lase nemplinite astfel de cuvinte. Ce
urmeaz deci? Necredinciosia noastr ,va nimici ea credinciosia lui Dumnezeu?
Nicidecum! Dimpotriv, Dumnezeu s fie gsit adevrat si to[i oamenii s fie gsi[i
mincinosi, dup cum este scris: Ca s fii gsit neprihnit n cuvintele Tale, si s iesi
biruitor cnd vei fi judecat (3:3-4).

ntr-adevr, Dumnezeu trebuie s fie gsit neprihnit si adevrat n cuvintele Lui, chiar
dac to[i oamenii vor fi gsi[i mincinosi. Dar cum si va mplini oare Dumnezeu
promisiunile? Cobornd standardele si dnd via[a vesnic altfel dect afirm Pavel n
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


140


Romani 2:6-13: doar pentru aceia care ntreaga lor via[ au cutat slava, cinstea si
nemurirea, adic pentru aceia care ntreaga lor via[ au fcut ntotdeauna binele, si
niciodat rul? Oare Dumnezeu va putea da via[a vesnic altfel dect i-a zis Domnul Isus
nv[torului Legii n Luca 10:25-28:

25
Un nvttor al Legii s-a sculat s ispiteasc pe Isus si I-a zis: ,nvttorule, ce s Iac ca s
mostenesc viata vecinic?
26
Isus i-a zis: ,Ce este scris n Lege? Cum citesti n ea?
27
El a
rspuns: ,S iubesti pe Domnul, Dumnezeul tu, cu toat inima ta, cu tot suIletul tu, cu toat
puterea ta si cu tot cugetul tu; si pe aproapele tu ca pe tine nsuti.
28
,Bine ai rspuns, i-a zis
Isus ,I asa, si vei avea viata vecinic (Luca 10:25-28)?

Punctul de la care trebuie s plece n[elegerea neprihnirii pe care Dumnezeu o d este
acela c Dumnezeu nu poate s coboare standardele judec[ii Sale. Judecata lui Dumnezeu
este si va rmne ntotdeauna potrivit cu adevrul Legii Lui si cu adevrul pe care Legea l
gseste n acela care este judecat. Iar dac Dumnezeu poate da via[a vesnic doar n urma
unei judec[i impar[iale, nseamn c noi putem fi socoti[i neprihni[i naintea lui
Dumnezeu doar prin dreptatea Lui. Dup cum, n noaptea revrsrii mniei lui Dumnezeu
peste ntregul Egipt, ngerul mor[ii a raportat c a fost vrsat snge n fiecare cas din Egipt
si c, drept urmare, dreptatea lui Dumnezeu a fost satisfcut, tot asa Dumnezeu ne poate
socoti neprihni[i doar prin mplinirea drept[ii Sale n pedepsirea Domnului Isus Hristos n
locul nostru.

Dumnezeu d neprinnirea prin dreptate
Mul[i oameni se ntreab de ce a trebuit ca Dumnezeu s-L dea pe nsusi Eiul Su ca pre[ al
rscumprrii noastre? Dac noi ne nchipuim c a trebuit s fim rscumpra[i din mna
diavolului, ne ntrebm pe bun dreptate: oare Dumnezeu n-a fost destul de puternic si de
n[elept s rezolve problema altfel? Cu ce L-a avut diavolul la mn pe Dumnezeu, ca El s
fi trebuit s dea un astfel de pre[ pentru rscumprarea noastr? Dar dup cte am vzut
deja, o astfel de judecat este gresit. Nu din mna diavolului a trebuit s fim noi
rscumpra[i pe pre[ul nespus de mare al sngelui Mielului Er Cusur si Er Prihan, ci
din fa[a revrsrii a nssi mniei lui Dumnezeu. Nu cu diavolul, ci cu Sine nu a putut
rezolva Dumnezeu n nici un alt fel problema mntuirii noastre. ,Pe El pe nsusi Eiul
Su Dumnezeu L-a rnduit mai dinainte s fie, prin credin[a n sngele Lui, o jertf de
ispsire, ca s-Si arate neprihnirea Lui; cci trecuse cu vederea pcatele dinainte, n
vremea n delungei rbdri a lui Dumnezeu; pentruca, n vremea de acum, s-Si arate
neprihnirea Lui n asa fel n ct, s fie neprihnit, si totus s socoteasc neprihnit pe cel
ce crede n Isus (Rom. 3:25-26).

Dumnezeu d neprihnirea prin credinf
Dar a crede n Isus Hristos nseamn, pe de o parte, a recunoaste c, naintea lui Dumnezeu,
noi nu avem nici o sans s fim socoti[i neprihni[i prin puterea sau prin meritele noastre,
iar pe de alt parte, a accepta s fim mbrca[i cu neprihnirea pe care Isus a cstigat-o prin
Lege, deci n urma dreptei judec[i a lui Dumnezeu. ,Si voi, prin El, spune Pavel n 1
Corinteni , snte[i n Hristos Isus. El a fost fcut de Dumnezeu pentru noi n[elepciune,
Romani 3.21-5.21 / Puterea lui Dumne:eu pentru mintuire


141

neprihnire, sfin[ire si rscumprare, pentruca, dup cum este scris: Cine se laud, s se
laude n Domnul (1 Cor. 1:30-31, s.n.).

Dac harul lui Dumnezeu este dezlegat de rscumprarea care este n Isus Hristos, pentru
Dumnezeu, harul se transform n abu:, iar noi sntem n pericolul de a-l transforma n
desfrinare, deoarece lucrurile ieftine le pre[uim pu[in si le clcm repede n picioare. Eaptul
c am primit neprihnirea prin har, nu prin Lege nu nseamn c putem s ne batem joc de
ea. Dimpotriv, cu ct n[elegem mai bine c harul primit a fost posibil doar n urma
rscumprrii care este n Hristos Isus, cu att l vom pre[ui mai mult. Aceia care se
ncumet s transforme harul n desfrnare,
95
adic aceia care nu urmresc pacea si sfin[irea,
nu-L vor vedea pe Dumnezeu.
96


n conluzie, putem afirma c, fiind pctosi si lipsi[i de slava lui Dumnezeu, judecata
dreapt a lui Dumnezeu ne gseste vinova[i si vrednici de pedeaps. Eaptul c pe ntreaga
planet nu este nici un om neprihnit, nici unul mcar, nu-L poate determina pe Dumnezeu
s coboare standardele judec[ii Lui. Judecata lui Dumnezeu trebuie s rmn potrivit cu
adevrul Legii Lui si cu adevrul pe care Legea lui l gseste n noi, cei care sntem
judeca[i. Pentru c noi sntem socoti[i neprihni[i prin har, adic prin rscumprarea care
este n Hristos Isus, neprihnirea pe care o d Dumnezeu este prin dreptate. Astfel, n timp
ce Dumnezeu ne socoteste neprihni[i, El nsusi rmne neprihnit. Aceast neprihnire va
fi dat tuturor acelora care cred n Isus Hristos, definind credin[a ca pe o moarte fa[ de
pcat si ca pe o trire spre slava lui Dumnezeu.

95
Vezi Iuda 4.
96
Vezi Evrei 12:14.
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


142



Romani 4:1-25
Neprihnirea prin credint i Jechiul Testament

Din moment ce Avram i David au fost socotiti neprihniti prin credint,
inseamn c acest concept este in mie:ul planului de mintuire descoperit
in scrierile Jechiului Testament.



n sec[iunea din 1:18-3:20, Pavel a dovedit c to[i oamenii snt sub pcat si, de aceea,
Dumnezeu nu va putea da nimnui via[a vesnic. Via[a vesnic sau osnda vesnic este dat
de Dumnezeu doar n urma judec[ii Lui. Iar judecata Lui este potrivit cu adevrul pe care
Legea Lui Dumnezeu l va gsi n fiecare dintre noi. n urma judec[ii lui Dumnezeu, vor
putea avea via[a vesnic doar aceia care, prin struin[a n bine, ntreaga lor via[ au cutat
slava, cinstea si nemurirea (vezi 2:7).

Concluzia cu care se ncheie aceast sec[iune ,Nimeni nu va fi socotit neprihnit
naintea lui Dumnezeu prin faptele Legii, cci prin Lege vine cunostin[a deplin a
pcatului (3:20) pare s nu lase nici o iesire omului. Totusi, ncepnd cu versetul 21 din
capitolul 3, Pavel prezint o solu[ie pentru situa[ia fr iesire despre care a vorbit n
sec[iunea precedent din carte. Pavel afirm c Dumnezeu este pregtit s ofere
neprihnirea ,fr Lege (21, s.n.). Despre aceast neprihnire pe care o d Dumnezeu fr
Lege afirm Pavel , ,mrturisesc Legea si proorocii (3:21). Pentru a explica n ce
anume const mrturia Legii si a prorocilor, am fcut o incursiune n tiparele Legii si n
tiparele prorociilor vechi-testamentale. n capitolul 4, Pavel vine s sus[in mrturia Legii
si a prorocilor prin dou exemple: Avraam si David. Avraam [ine de sec[iunea Legii, iar
David, de cea a prorociilor Vechiului Testament.

4:1-5 Avram a fost socotit neprihnit fr Lege, prin credin|
1
Ce vom zice dar c a cptat, prin puterea lui, strmosul nostru Avraam?
2
Dac Avraam a Iost
socotit neprihnit prin Iapte, are cu ce s se laude, dar nu inaintea lui Dumne:eu.
3
Cci ce zice
Scriptura? ,Avraam a crezut pe Dumnezeu, si aceasta i s-a socotit ca neprihnire.
4
ns, celui
ce lucreaz, plata cuvenit lui i se socoteste nu ca un har, ci ca ceva datorat;
5
pe cnd, celui ce
nu lucreaz, ci crede n Cel ce socoteste pe pctos neprihnit, credinta pe care o are el, i este
socotit ca neprihnire (4:1-5, s.n.).

Exist o diferen[ ntre a fi neprihnit si a fi socotit neprihnit. A fi neprihnit nseamn a fi
stat la judecata dreapt si impar[ial a lui Dumnezeu si, n urma judec[ii, a fi fost declarat
drept, adic fr prihan sau fr pcat. Dar Pavel a afirmat deja faptul c n afar de
Domnul Isus Hristos pe fa[a pmntului n-a mai existat nimeni care s fi fost gsit
neprihnit naintea lui Dumnezeu, n fa[a judec[ii Lui drepte. Deci, ,dup cum este scris,
nu este nici un om neprihnit, nici unul mcar (3:10), nici mcar Avraam. ,Dac Avraam
a fost socotit neprihnit prin fapte, are cu ce s se laude spune Pavel , dar nu inaintea
Romani 3.21-5.21 / Puterea lui Dumne:eu pentru mintuire


143

lui Dumne:eu. Cci ce zice Scriptura? Avraam a crezut pe Dumnezeu, si aceasta i s-a
socotit ca neprihnire (4:2-3, s.n.). Deci Avram a fost socotit neprihnit nu n baza
faptelor, ci a credin[ei lui. Prin ceea ce a afirmat Pavel n textul din 3:21-31, n[elegem c
Avram a fost socotit neprihnit n baza faptelor Aceluia a crui neprihnire i s-a socotit
prin credin[.

A fi socotit neprihnit prin Lege nseamn a dobndi neprihnirea prin puterea noastr,
adic prin realizrile noastre, care snt cntrite de dreapta judecat a lui Dumnezeu. A
cstiga neprihnirea prin Lege presupune c ntreaga noastr via[ am struit n a cuta
numai slava, cinstea si nemurirea si c nici o dat nu am ascultat de nelegiuire,
mpotrivindu-ne adevrului din duh de glceav. Doar un astfel de om si va trage lauda de
la Dumnezeu.

Chiar si fr a trece n revist via[a lui Avraam asa cum ne este ea relatat n Genesa ,
putem afirma ceea ce afirm Pavel despre el: ,Dac Avraam a fost socotit neprihnit prin
fapte, are cu ce s se laude, dar nu inaintea lui Dumne:eu (4:2, s.n.). Avraam a fost mai
bun dect mul[i dintre noi. n mod evident, a fost mai bun dect mul[i dintre aceia care se
ludau c snt descenden[ii lui. Atunci cnd iudeii din timpul vie[ii lui Isus I-au spus
Acestuia cu ngmfare: ,Tatl nostru este Avraam, Isus le-a zis: Dac a[i fi copiii lui
Avraam, a[i face faptele lui Avraam (Ioan 8:39), implicnd prin aceasta c faptele lui
Avraam erau fapte bune, adic mai bune dect faptele lor. Problema este c naintea lui
Dumnezeu nu ajunge ca cineva s fie destul de bun. Legea lui Dumnezeu nu poate fi pzit
doar n parte si doar din cnd n cnd. Tocmai de aceea, nsusi Avraam a trebuit s fie
socotit neprihnit naintea lui Dumnezeu prin credin[, nu prin fapte: ,Ce zice Scriptura
ntreab Pavel? Avraam a crezut pe Dumnezeu, si lucrul acesta i s-a socotit ca
neprihnire (Rom. 4:3, s.n.).

Argumentul lui Pavel cu privire la felul n care mrturiseste Legea despre neprihnirea pe
care o d Dumnezeu fr Lege a plecat de la ntrebarea din 4:1: ,Ce vom zice dar c a
cptat, prin puterea lui adic, n urma lucrrii lui , strmosul nostru Avraam? (1,
s.n.) ,Celui ce lucreaz spune Pavel , plata cuvenit lui i se socoteste nu ca har, ci ca
ceva datorat, pe cnd, celui ce nu lucreaz, ci crede n Cel ce socoteste pe pctos
neprihnit, credin[a pe care o are el i este socotit ca neprihnire (4:4-5, s.n.).

Dac plata despre care este vorba n text este neprihnirea inaintea lui Dumne:eu, aceast
neprihnire ar fi o plat cuvenit, dac am ob[ine-o prin puterea noastr, adic n urma
strdaniilor noastre de a cuta slava, cinstea si nemurirea, printr-o ascultare desvrsit de
Lege. Dar neprihnirea primit de la Dumnezeu nu este ceva cuvenit, ci este un har, adic
un dar nemeritat, primit nu prin fapte, ci prin credin[. n cazul n care am cstiga
neprihnirea n baza meritelor noastre, adic prin puterea noastr, Dumnezeu ar fi obligat
s ne-o dea, pentru c ea ni s-ar cuveni. Dar din moment ce nu o meritm, Dumnezeu Se
ofer s ne-o dea pe o cu totul alt baz dect meritele noastre. Textul din 3:21-24
precizeaz pe ce baz ni se ofer harul neprihnirii: ,Dar acum s-a artat o neprihnire pe
care o d Dumnezeu fr lege deci nu prin meritele noastre , si anume neprihnirea
dat de Dumnezeu, care vine prin credinta in Isus Hristos, pentru to[i si peste to[i cei ce
cred n El. Nu este nici o deosebire. Cci to[i au pctuit si snt lipsi[i de slava lui
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


144


Dumnezeu. Si snt socoti[i neprihni[i, fr plat, prin harul Su, prin rscumprarea care
este in Hristos Isus (3:21-24, s.n.).

Eaptul c to[i snt lipsi[i de slava lui Dumnezeu nseamn c to[i cei ce au pctuit snt
despr[i[i de Dumnezeu, pentru c pcatul ridicnd un zid de despr[ire ntre om si
Dumnezeu slava lui Dumnezeu a plecat din om. Pentru ca aceast slav s se ntoarc n
om, adic pentru ca rela[ia dintre om si Dumnezeu s se refac, omul trebuie s ajung s
fie socotit neprihnit inaintea lui Dumne:eu. Or, tocmai lucrul acesta l face Dumnezeu:

fr plat,
prin harul Su,
prin rscumprarea care este n Hristos Isus.

Expresia ,fr plat ne vizeaz pe noi, nu pe Dumnezeu. Noi nu trebuie s pltim nimic
pentru aceast neprihnire si pentru tot ceea ce aduce ea n via[a noastr. Dar aceasta nu
nseamn c nici Dumnezeu nu a pltit nimic ca s ne poat da neprihnirea. El a dat ce a
avut mai scump, pe singurul Su Eiu. Neprihnirea pe care ne-o ofer Dumnezeu si care
este fr plat pentru noi s-a fcut ,prin rscumprarea care este n Hristos Isus (3:24).
Deci harul trebuie perceput neaprat la rscrucea dintre cheltuiala imens a lui Dumnezeu
si oferta care, n ce ne priveste, este fr plat. ,Cci sti[i c nu cu lucruri peritoare, cu
argint sau cu aur, a[i fost rscumpra[i din felul desert de vie[uire, pe care-l mosteniser[i
de la prin[ii vostri, ci cu sngele scump al lui Hristos, Mielul fr cusur si fr prihan. El
a fost cunoscut mai nainte de ntemeierea lumii si a fost artat la sfrsitul vremurilor pentru
voi, cari, prin El, snte[i credinciosi n Dumnezeu, care L-a nviat din mor[i, si I-a dat slav,
pentru ca credin[a si ndejdea voastr s fie n Dumnezeu (1 Petru 1:18-21).

Legarea harului, pe de o parte, de credin[, dar pe de alt parte, de rscumprarea care este
n Hristos Isus este extrem de important. Dreptul ca noi, cei cu prihan, s putem fi
socoti[i fr prihan naintea lui Dumnezeu a fost cstigat n urma lucrrii si a rscumprrii
care este n Hristos Isus. ,El este Acela afirm autorul Epistolei ctre evrei care, n
zilele vie[ii Sale pmntesti, aducnd rugciuni si cereri cu strigte mari si cu lacrmi ctre
Cel ce putea s-L izbveasc de la moarte, si fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui, mcar
c era Eiu, a nv[at s asculte prin lucrurile pe cari le-a suferit. Si dup ce a fost fcut
desvrsit, S-a fcut pentru to[i cei ce-L ascult urzitorul unei mntuiri vecinice, cci a fost
numit de Dumnezeu: Mare Preot dup rnduiala lui Melhisedec (Evrei 5:7-10). Pentru
ca Isus s poat fi fcut desvrsit, dup ce ntreaga Lui via[ pmnteasc a nv[at s
asculte prin lucrurile pe care le-a suferit, El a trebuit s treac testul atrnrii pe lemn n
locul nostru si al nvierii din mor[i, dovada neprihnirii Lui.

Deci a crede n Isus Hristos nseamn, pe de o parte, a recunoaste c, naintea lui
Dumnezeu, noi nu avem nici o sans s fim socoti[i neprihni[i prin puterea sau prin
meritele noastre, iar pe de alt parte, a accepta s fim mbrca[i cu neprihnirea pe care Isus
a cstigat-o prin Lege, deci n urma dreptei judec[i a lui Dumnezeu. ,Si voi, prin El,
spune Pavel n 1 Corinteni , snte[i n Hristos Isus. El a fost fcut de Dumnezeu pentru
noi n[elepciune, neprihnire, sfin[ire si rscumprare, pentru ca, dup cum este scris:
Cine se laud, s se laude n Domnul (1 Cor. 1:30-31, s.n.).
Romani 3.21-5.21 / Puterea lui Dumne:eu pentru mintuire


145


Dac harul lui Dumnezeu este dezlegat de rscumprarea care este n Isus Hristos, pentru
Dumnezeu, harul se transform n abu:, iar noi sntem n pericolul de a-l transforma n
desfrinare, deoarece lucrurile ieftine le pre[uim pu[in si le clcm repede n picioare. Eaptul
c am primit neprihnirea prin har, nu prin Lege nu nseamn c putem s ne batem joc de
ea. Dimpotriv, cu ct n[elegem mai bine c harul primit a fost posibil doar n urma
rscumprrii care este n Hristos Isus, cu att l vom pre[ui mai mult. Aceast obliga[ie de
a rspunde cu credinciosie la credinciosia lui Dumnezeu este subliniat n ntreaga
Scriptur. Iat, de pild, la ce ne cheam autorul Epistolei ctre evrei:

1
Si noi, dar, Iiindc sntem nconjurati cu un nor asa de mare de martori, s dm la o parte orice
pedic, si pcatul care ne nIsoar asa de lesne, si s alergm cu struint n alergarea care ne
st nainte.
2
S ne uitm tint la Cpetenia si Desvrsirea credintei noastre, adic la Isus, care,
pentru bucuria care-I era pus nainte, a suIerit crucea, a dispretuit rusinea, si sade la dreapta
scaunului de domnie al lui Dumnezeu.
3
Uitati-v dar cu luare aminte la Cel ce a suIerit din
partea pctosilor o mpotrivire asa de mare Iat de Sine, pentruca nu cumva s v pierdeti
inima, si s cdeti de oboseal n suIletele voastre.
4
Voi nu v-ati mpotrivit nc pn la snge, n
lupta mpotriva pcatului.
5
Si ati uitat sIatul, pe care vi-l d ca unor Iii: ,Eiule, nu dispretui
pedeapsa Domnului, si nu-ti pierde inima cnd esti mustrat de El.
6
Cci Domnul pedepseste pe
cine-l iubeste, si bate cu nuiaua pe orice Iiu pe care-l primeste.
7
SuIeriti pedeapsa: Dumnezeu
Se poart cu voi ca si cu niste Iii. Cci care este Iiul pe care nu-l pedepseste tatl?
8
Dar dac
snteti scutiti de pedeaps, de care toti au parte, snteti niste Ieciori din curvie, iar nu Iii.
9
Si
apoi, dac printii nostri trupesti ne-au pedepsit, si tot le-am dat cinstea cuvenit, nu trebuie
oare cu att mai mult s ne supunem Tatlui duhurilor, si s trim?
10
Cci ei n adevr ne
pedepseau pentru putine zile, cum credeau ei c e bine; dar Dumnezeu ne pedepseste pentru
binele nostru, ca s ne Iac prtasi sIinteniei Lui.
11
Este adevrat c orice pedeaps, deocamdat
pare o pricin de ntristare, si nu de bucurie; dar mai pe urm aduce celor ce au trecut prin
scoala ei, roada dttoare de pace a neprihnirii.
12
ntriti-v dar mnile obosite si genunchii
slbnogiti;
13
croiti crri drepte cu picioarele voastre, pentruca cel ce schiopteaz s nu se
abat din cale, ci mai de grab s Iie vindecat.
14
Urmriti pacea cu toti si sIintirea, Ir care
nimeni nu va vedea pe Domnul (Evrei 12:1-14).

Aceia care se ncumet s transforme harul n desfrnare,
97
adic aceia care nu urmresc
pacea si sfin[irea, nu vor vedea pe Dumnezeu. Numai cei cu inima curat vor vedea pe
Dumnezeu, a spus Domnul Isus n Predica de pe Munte. Dup cum vom vedea n Romani
6, a crede n Isus Hristos nseamn, pe de o parte, a dezbrca toate lucrurile pentru care a
murit El, iar pe de alt parte, a mbrca toate lucrurile pentru care trieste El. Or, Hristos a
murit pentru pcat si trieste pentru Dumnezeu. Asa dar, noi nu mai trebuie s dm n
stpnirea pcatului mdularele noastre, ca pe niste unelte ale nelegiuirii, ci trebuie s ne
dm pe noi nsine lui Dumnezeu, ca vii, din mor[i cum eram; si trebuie s dm lui
Dumnezeu mdularele noastre, ca pe niste unelte ale neprihnirii (vezi Rom. 6:13), adic,
ca rspuns la ndurarea lui Dumnezeu, trebuie s ne aducem trupul ca o jertf vie, sfnt,
plcut lui Dumnezeu (Rom. 12:1).

,Avraam a crezut pe Dumnezeu spune Pavel , si aceasta i s-a socotit ca neprihnire
(Rom. 4:3). Lucrul acesta s-a ntmplat n Genesa 15. Dar faptul c Avram a crezut pe

97
Vezi Iuda 4.
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


146


Dumnezeu nu l-a mpiedicat pe Dumnezeu s-i spun lui Avram n Genesa 17:1: ,Umbl
inaintea Mea i fii fr prihan (s.n.). Iar n Genesa 18, l vedem pe Dumnezeu ,contnd
pe ascultarea lui Avraam: ,Cci Eu l cunosc si stiu c va porunci fiilor lui si casei lui dup
el s [in Calea Domnului, fcnd ce este drept si bine, pentruca astfel Domnul s
mplineasc fa[ de Avraam ce i-a fgduit (Gen. 18:19).

n concluzie, putem afirma c neprihnirea pe care ne-o ofer Dumnezeu nu vine n baza
ascultrii noastre desvrsite de Lege, ci vine prin harul Su, prin rscumprarea care este
n Hristos Isus. Dar credin[a nu justific neascultarea, ci, dup cum vom vedea, face
posibil ascultarea, pentru c, o dat socoti[i neprihni[i si o dat ce rela[ia noastr cu
Dumnezeu este refcut, Dumnezeu are libertatea s lucreze n noi ascultarea prin puterea
Duhului Su celui Sfnt.

4:6-8 David fericete pe aceIa cruia DomnuI nu-i |ine n seam
neIegiuirea
De la Avraam, un reprezentant al sec[iunii Legii din Vechiul Testament, Pavel trece la
David, un reprezentant al prorocilor Vechiului Testament. Mrturia lui David poate fi
socotit ca fiind mrturia prorocilor Vechiului Testament. Dup cum Legea mrturiseste
despre neprihnirea pe care Dumnezeu o d prin credin[, tot astfel mrturisesc si prorocii
despre aceast neprihnire. Si n via[a lui David s-a ntmplat ceva asemntor cu ceea ce s-
a ntmplat n via[a lui Avraam:

6
Tot astIel, si David numeste Iericit pe omul acela, pe care Dumne:eu, fr fapte, il socotete
neprihnit.
7
,Eerice, zice el, ,de aceia ale cror Irdelegi snt iertate, si ale cror pcate snt
acoperite!
8
Eerice de omul, cruia nu-i tine Domnul n seam pcatul! (Rom. 4:6-8, s.n.).

Pavel citeaz din Psalmul 32, confirmnd paternitatea davidic a psalmului, paternitate
men[ionat si n titlul psalmului.
98
n comentariul su pe psalmi, Spurgeon afirm c
Psalmul 32 a fost scris dup Psalmul 51, iar amndoi psalmii au fost scrisi ca urmare a
pocin[ei lui David, dup ce a pcatuit cu Bat-Seba si dup ce l-a ucis pe Urie.
99
n Psalmul
51, David si-a vrsat sufletul naintea Domnului, implornd iertare pentru un pcat care ar
fi trebuit s-i aduc pedeapsa cu moartea:

1
Ai mil de mine, Dumnezeule, n buntatea Ta! Dup ndurarea Ta cea mare, sterge
Irdelegile mele!
2
Spal-m cu desvrsire de nelegiuirea mea, si curteste-m de pcatul meu!
3
Cci mi cunosc bine Irdelegile, si pcatul meu st necurmat naintea mea.
4
mpotriva Ta,
numai mpotriva Ta, am pctuit si am Icut ce este ru naintea Ta; asa c vei Ii drept n
hotrrea Ta, si Ir vin n judecata Ta.
5
Iat c snt nscut n nelegiuire, si n pcat m-a
zmislit mama mea.
6
Dar Tu ceri ca adevrul s Iie n adncul inimii: I dar s ptrund
ntelepciunea nluntrul meu!
7
Curteste-m cu isop, si voi Ii curat; spal-m, si voi Ii mai alb
dect zpada.
8
E-m s aud veselie si bucurie, si oasele pe cari le-ai zdrobit Tu, se vor bucura.
9
ntoarce-Ti privirea de la pcatele mele, sterge toate nelegiuirile mele!
10
Zideste n mine o

98
Titlul Psalmului 51: ,Ctre mai marele cntre[ilor. Un psalm al lui David. Ecut cnd a venit la el proorocul Natan,
dup ce intrase David la Bat-Seba.

99
C. H. Spurgeon, The Treasurv of David, vol. I, p. 81.
Romani 3.21-5.21 / Puterea lui Dumne:eu pentru mintuire


147

inim curat, Dumnezeule, pune n mine un duh nou si statornic!
11
Nu m lepda de la Eata Ta,
si nu lua de la mine Duhul Tu cel SInt.
12
D-mi iars bucuria mntuirii Tale, si sprijineste-m
cu un duh de bunvoint!
13
Atunci voi nvta cile Tale pe cei ce le calc, si pctosii se vor
ntoarce la Tine.
14
Dumnezeule, Dumnezeul mntuirii mele! Izbveste-m de vina sngelui
vrsat, si limba mea va luda ndurarea Ta.
15
Doamne, deschide-mi buzele, si gura mea va vesti
lauda Ta.
16
Dac ai Ii voit jertIe, Ti-as Ii adus: dar Tie nu-Ti plac arderile de tot.
17
JertIele
plcute lui Dumnezeu snt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispretuiesti o inim zdrobit si
mhnit.
18
n ndurarea Ta, vars-Ti bineIacerile asupra Sionului, si zideste zidurile
Ierusalimului!
19
Atunci vei primi jertIe neprihnite, arderi de tot si jertIe ntregi; atunci se vor
aduce pe altarul Tu vitei (Ps. 51).

David si recunoaste pcatul ,mpotriva Ta, numai mpotriva Ta, am pctuit si am fcut
ce este ru naintea Ta (4) , recunoscnd si faptul c Dumnezeu nu putea fi dect drept n
hotrrea Lui: ,Asa c vei fi drept in hotrirea Ta, si fr vin in fudecata Ta (4, s.n.). n
acelasi timp, ca mprat al lui Israel, David cunostea Legea
100
si stia c pentru pcatul lui
nu exist iertare. Conform Legii, preacurvia si uciderea trebuiau pedepsite cu moartea.
Tocmai de aceea, ntregul psalm pare la prima vedere o sfidare a Legii, o ncercare de a-L
determina pe Dumnezeu s gseasc o solu[ie pentru iertarea lui David, o solu[ie prin care
s-i poat oferi acestuia o neprihnire ,fr Lege.

Oare ce stia David despre planurile lui Dumnezeu, despre hotrrea lui Dumnezeu si despre
posibilitatea ca Dumnezeu s-i poat oferi o astfel de neprihnire fr Lege?

ntregul Vechi Testament vorbeste despre faptul c Dumnezeu n-a acordat iertarea si
neprihnirea nici o dat altfel dect ,fr Lege. ncepnd din Eden,
101
continund cu
Avraam,
102
apoi cu iesirea din Egipt,
103
cu ndurarea revrsat peste popor n pustie si
terminnd cu fiecare zi din istoria lui Israel, atunci cnd cineva pctuia mpotriva
Domnului si venea s ob[in iertare la Cortul ntlnirii, Domnul revrsa asupra lui harul
Su, adic i oferea respectivului o neprihnire ,fr Lege.

Se pare c David a ptruns n[elesul tuturor acestor lucruri, de a ndrznit s vin la
Dumnezeu cu cererea sa din Psalmul 51. Dar este una s ceri, si alta s primesti. Iat de ce,
Psalmul 32 este, practic, confirmarea ndurrii lui Dumnezeu, adic a faptului c
Dumnezeu a ascultat cererea lui David si i-a dat acea neprihnire fr Lege pe care David o

100
Legea stipula urmtorul lucru cu privire la mpratul lui Israel: ,Cnd se va aseza pe scaunul de domnie al mpr[iei
lui, s scrie pentru el, ntr-o carte, o copie a acestei legi, pe care s-o ia de la preo[ii din neamul Levi[ilor. Va trebui s-o
aib la el si s-o citeasc n toate zilele vie[ii lui, ca s nve[e s se team de Domnul, Dumnezeul lui, s pzeasc si s
mplineasc toate cuvintele din legea aceasta si toate poruncile acestea, pentru ca inima lui s nu se nal[e mai pe sus de
fra[ii lui, si s nu se abat de la poruncile acestea nici la dreapta, nici la stnga, si s aib astfel multe zile n mpr[ia
lui, el si copiii lui, n mijlocul lui Israel (Deut. 17:18-20).
101
Atunci cnd Adam si Eva au fost izgoni[i din Eden, si nu au fost omor[i, n baza Legii pe care Dumnezeu o pusese
naintea lor n Genesa 2:15-17, n locul lor au murit animalele din a cror blan Dumnezeu le-a fcut haine.
102
Vezi argumentul din paginile de mai sus cu privire la felul n care a fost socotit neprihnit Avraam naintea lui
Dumnezeu.
103
Iesirea din Egipt, fr ca mnia lui Dumnezeu s se fi descoperit din cer mpotriva celor din Gosen, a fost posibil n
baza sngelui mielului pascal pus pe usorii usii.

ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


148


ceruse n rugciunea sa din Psalmul 51. Psalmul 32 este mrturia prorocului
104
David cu
privire la faptul c, ntr-adevr, Dumnezeu d neprihnirea fr Lege:

Un psalm al lui David. O cintare.
1
Eerice de cel cu Irdelegea iertat, si de cel cu pcatul acoperit!
2
Eerice de omul, cruia nu-i
tine n seam Domnul nelegiuirea, si n duhul cruia nu este viclenie!
3
Ct vreme am tcut, mi
se topeau oasele de gemetele mele necurmate.
4
Cci zi si noapte mna Ta apsa asupra mea; mi
se usca vlaga cum se usuc pmntul de seceta verii.
5
Atunci Ti-am mrturisit pcatul meu, si
nu mi-am ascuns Irdelegea. Am zis: ,mi voi mrturisi Domnului Irdelegile! Si Tu ai iertat
vina pcatului meu.
6
De aceea orice om evlavios s se roage Tie la vreme potrivit! Si chiar de
s-ar vrsa ape mari, pe el nu-l vor atinge de loc.
7
Tu esti ocrotirea mea, Tu m scoti din necaz,
Tu m nconjuri cu cntri de izbvire.
8
,Eu zice Domnul te voi nvta, si-ti voi arta
calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sItui, si voi avea privirea ndreptat asupra ta.
9
Nu Iiti
ca un cal sau ca un catr Ir pricepere, pe cari-i strunesti cu un Iru si o zbal cu cari-i legi, ca
s nu se apropie de tine.
10
De multe dureri are parte cel ru, dar cel ce se ncrede n Domnul,
este nconjurat cu ndurarea Lui.
11
Neprihnitilor, bucurati-v n Domnul si veseliti-v! Scoateti
strigte de bucurie, toti cei cu inima Ir prihan! (Ps. 32).

Pavel citeaz doar primul verset al psalmului ,Eerice de cel cu frdelegea iertat, si de
cel cu pcatul acoperit! (Ps. 32:1) , deoarece acesta cuprinde concluzia psalmistului.
Restul psalmului vorbeste despre cum anume a ob[inut David aceast neprihnire (3-5),
despre cum anume pot ob[ine al[ii o astfel de neprihnire fr Lege (6), psalmul
terminndu-se cu celebrarea rela[iei cu Dumnezeu, o rela[ie refcut n urma iertrii primite
(7-11).

Certitudinea neprihnirii primite rzbate din ntregul Psalm. ,Probabil c adnca sa
pocin[ pentru marele pcat svrsit afirm Spurgeon despre David a fost urmat de
o asa pace, nct David a fost cluzit s-si verse duhul n armonia cald a acestui cntec.
n Psalmul 51 continu Spurgeon , David promisese c-i va nv[a pe pctosi cile
Domnului ,Nu m lepda dela Ea[a Ta, si nu lua dela mine Duhul Tu cel Sfnt. D-mi
iars bucuria mntuirii Tale, si sprijineste-m cu un duh de bunvoin[! Atunci voi nv[a
cile Tale pe ceice le calc, si pctosii se vor ntoarce la Tine (Ps. 51:11-13) , iar aici
|prin Psalmul 32], el o face n cel mai eficient mod.
105


Cine ar putea citi cei doi psalmi ai lui David Psalmii 51 si 32 fr s exclame
mpreun cu Pavel: ,Dar acum s-a artat o neprihnire pe care o d Dumnezeu fr Lege
despre ea mrturisesc Legea i proorocii (3:21, s.n.)? Despre aceast neprihnire a cntat
David si la o astfel de neprihnire i-a chemat pe cei din jurul su: ,De aceea orice om
evlavios s se roage Tie la vreme potrivit! Si chiar de s-ar vrsa ape mari, pe el nu-l vor
atinge de loc. Nu fi[i ca un cal sau ca un catr fr pricepere, pe cari-i strunesti cu un fru
si o zbal cu cari-i legi, ca s nu se apropie de tine. De multe dureri are parte cel ru,
dar cel ce se ncrede n Domnul, este nconjurat cu ndurarea Lui. Neprihni[ilor, bucura[i-
v n Domnul si veseli[i-v! Scoate[i strigte de bucurie, to[i cei cu inima fr prihan!
(Ps. 32:6-11).

104
Noi obisnuim s-l considerm pe David psalmist. Si asa este. Dar nu trebuie s uitm c mul[i din psalmii scrisi de
el snt prorocii mesianice, ceea ce ne ndrept[este s-l numim proroc.
105
C. H. Spurgeon, The Treasurv of David, vol. I, p. 81.
Romani 3.21-5.21 / Puterea lui Dumne:eu pentru mintuire


149


Dac o astfel de neprihnire era posibil pe vremea lui Avraam si pe vremea lui David, cu
ct mai mult era posibil acum c a sosit vremea schimbrii umbrei cu realitatea, a
sistemului Vechiului Legmnt cu Noul Legmnt, care a fost deja pecetluit si contrasemnat
cu sngele scump al Mielului lui Dumnezeu venit pentru ca s ridice pcatul lumii ntregi?

4:9-12 Avraam este tatI tuturor ceIor care cred
Att Avraam, ct si David erau reprezentan[i ai Vechiului Legmnt, cu alte cuvinte, erau
evrei. Se putea deci ridica ntrebarea dac nu cumva neprihnirea aceasta este doar pentru
evrei? ntrebarea a fost deja pus n capitolul precedent, imediat dup ce Pavel a afirmat c
,omul omul n general, nu doar israelitul este socotit neprihnit prin credin[, fr
faptele Legii (3:28). Anticipnd reac[ii din partea iudeilor, Pavel continu cu o not de
ironie n glas: ,Sau, poate, Dumnezeu este numai Dumnezeul Iudeilor? Nu este si al
neamurilor? Da, rspunde el apsat , este si al Neamurilor; deoarece Dumnezeu este
unul singur si El va socoti neprihni[i, prin credin[, pe cei tia[i mprejur, si tot prin
credin[ si pe cei netia[i mprejur (3:29-30).

Afirma[iile au fost deci fcute, si nc rspicat si clar. Dar n textul de fa[ (4:9-12), Pavel
doreste s demonstreze ceea ce a afirmat nc de la nceputul epistolei lui: ,Evanghelia lui
Hristos. este puterea lui Dumnezeu pentru mntuirea fiecruia care crede (1:16). Este
adevrat c ea se ofer mai intii iudeului, dar ea nu poate fi limitat la iudei, deoarece
Avraam a fost ales de Dumnezeu pentru ca, n Smn[a lui, s fie binecuvntate toate
familiile pmntului. Iat de ce continu Pavel: ,.apoi a Grecului (1:16).

9
Eericirea aceasta adic neprihnirea pe care Dumnezeu o d Ir Lege este numai pentru
cei tiati mprejur sau si pentru cei netiati mprejur? Cci zicem c lui Avraam credinta ,i-a
Iost socotit ca neprihnire.
10
Dar cum i-a Iost socotit? Dup, sau nainte de tierea lui
mprejur? Nu cnd era tiat mprejur, ci cnd era netiat mprejur.
11
Apoi, a primit ca semn
tierea mprejur, ca o pecete a acelei neprihniri, pe care o cptase prin credint cnd era
netiat mprejur. Si aceasta, pentru ca s Iie tatl tuturor celor care cred, mcar c nu snt tiati
mprejur; ca, adic, s li se socoteasc si lor neprihnirea aceasta;
12
si pentru ca s Iie si tatl
celor tiati mprejur, adic al acelora care nu numai c snt tiati mprejur, dar si calc pe
urmele credintei aceleia pe care o avea tatl nostru Avraam cnd nu era tiat mprejur (Rom.
4:9-12).

Mai nti socotit neprihnit prin credinf, apoi tiat mprejur (9-1)
O dat ce s-a stabilit faptul c Avraam a fost socotit neprihnit prin credin[ (vezi 4:1-3),
Pavel ntreab: cnd anume i s-a socotit lui Avraam aceast neprihnire, ,dup, sau nainte
de tierea lui mprejur? (10). Cu alte cuvinte, tierea mprejur si implica[iile ei ar fi putut
avea vreo contribu[ie la primirea neprihnirii prin credin[?

Neprihnirea ob[inut de Avraam prin credin[ este men[ionat n Genesa 15:6, iar porunca
tierii mprejur i este dat lui Avraam n Genesa 17:9-14. ,Avraam era de nouzeci si nou
de ani cnd a fost tiat mprejur n carnea prepu[ului su. Eiul su Ismael era n vrst de
treisprezece ani, cnd a fost tiat mprejur n carnea prepu[ului su. Avraam si fiul su
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


150


Ismael au fost tia[i mprejur chiar n ziua aceea (Gen. 17:24-26) precizeaz naratorul
Genesei. Deci ntre ziua n care credin[a lui Avraam i-a fost socotit acestuia ca neprihnire
de ctre Dumnezeu si ziua tierii lui mprejur trecuser mai bine de treisprezece ani.

Este evident faptul c secven[a revela[iei are o importan[ crucial pentru teologia lui
Pavel. Pe argumentul consecutivit[ii evenimentelor n timp
106
si fundamenteaz el
afirma[ia conform creia Avraam este tatl tuturor celor care cred, indiferent dac snt sau
nu snt tia[i mprejur, si tot pe baza aceluiasi argument afirm Pavel c credin[a transcende
n importan[ tierea mprejur si, drept urmare, neprihnirea naintea lui Dumnezeu se
capt prin credin[, nu prin tierea mprejur.

Lucrul acesta l-a afirmat deja cu trie n capitolul 2: ,Iudeu nu este acela care se arat pe
dinafar c este Iudeu; si tierea mprejur nu este aceea care este pe dinafar, n carne. Ci
Iudeu este acela care este Iudeu nluntru; si tierea mprejur este aceea a inimii, n duh, nu
n slov; un astfel de Iudeu si scoate lauda nu dela oameni, ci dela Domnul (2:28-29).

1ierea mprejur, un semn al neprihnirii prin credinf (11-12)
Pentru Avraam, tierea mprejur a venit ca semn al neprihnirii primite prin credin[. Mai
nti a fost socotit neprihnit prin credin[, ,apoi, a primit ca semn tierea mprejur, ca o
pecete a acelei neprihniri, pe care o cptase prin credin[ cnd era netiat mprejur
(4:11). Implica[ia acestui fapt este c rela[ia noastr cu Avraam este una spiritual. El a fost
mai nti socotit neprihnit prin credin[ si apoi a fost tiat mprejur, ,pentru ca s fie tatl
tuturor celor care cred, mcar c nu snt tia[i mprejur; ca, adic, s li se socoteasc si lor
neprihnirea aceasta; si pentru ca s fie si tatl celor tia[i mprejur, adic al acelora care nu
numai c snt tia[i mprejur, dar si calc pe urmele credin[ei aceleia pe care o avea tatl
nostru Avraam cnd nu era tiat mprejur (4:11-12).

Dac acceptm argumentul lui Pavel si, n baza lui, ridicm credin[a deasupra tierii
mprejur, este firesc s ne ntrebm care a fost scopul tierii mprejur?

Dup cum am afirmat deja, porunca tierii mprejur i-a fost dat de Dumnezeu lui Avraam
n Genesa 17:9-14, dup ce Dumnezeu a rennoit legmntul cu Avraam, pecetluindu-l cu o
promisiune special, marcat prin schimbarea numelui acestuia din Avram
107
n Avraam
108
:

1
Cnd a Iost Avram n vrst de nouzeci si nou ani, Domnul i S-a artat si i-a zis: ,Eu snt
Dumnezeul Cel atotputernic. Umbl naintea Mea si Iii Ir prihan.
2
Voi Iace un legmnt ntre
Mine si tine si te voi nmulti nespus de mult.
3
Avram s-a aruncat cu Iata la pmnt; si
Dumnezeu i-a vorbit astIel:
4
,Iat legmntul Meu pe care-l Iac cu tine: vei fi tatl multor
neamuri.

Nu te vei mai numi Avram, ci numele tu va fi Avraam, cci te fac tatl multor
neamuri.
6
Te voi nmulti nespus de mult; voi Iace din tine neamuri ntregi; si din tine vor iesi
mprati.
7
Voi pune legmntul Meu ntre Mine si tine si smnta ta dup tine din neam n neam;
acesta va Ii un legmnt vecinic, n puterea cruia, Eu voi Ii Dumnezeul tu si al semintei tale

106
Acest mod de a face teologie l regsim si n Epistola ctre evrei (vezi cap. 7), ceea ce ar putea fi un argument n
plus privind paternitatea paulin a acestei epistole.

107
Avram, ,Tat nalt, Tatl nl[imei (Stnc Nicoar, Dic[ionar biblic de nume proprii si cuvinte rare, p. 24).

108
Avraam, ,Tatl mul[imei, Tat a multor neamuri (Ibid., p. 24).
Romani 3.21-5.21 / Puterea lui Dumne:eu pentru mintuire


151

dup tine.
8
Tie si semintei tale dup tine ti voi da tara n care locuiesti acum ca strin, si anume
ti voi da toat tara Canaanului n stpnire vecinic; si Eu voi Ii Dumnezeul lor (Gen. 17:1-8,
s.n.).

Esen[a Legmntului Avraamic este cuprins n promisiunea din versetele 4 si 5: ,Iat
legmntul Meu pe care-l fac cu tine: vei fi tatl multor neamuri. Nu te vei mai numi
Avram, ci numele tu va fi Avraam, cci te fac tatl multor neamuri (4-5, s.n.). Restul
promisiunii se leag de smn[ si de [ar, dar acestea par s fie tangente la promisiunea din
versetele 4 si 5, cu alte cuvinte, condi[ii ale mplinirii legmntului n sine ca si cum
Dumnezeu ar fi zis:

Ca s po[i fi tatl multor neamuri,

,te voi nmul[i nespus de mult; voi face din tine neamuri ntregi si din tine vor
iesi mpra[i.
Iar pentru c mplinirea acestei promisiuni nu se va ntmpla peste noapte,

,voi pune legmntul Meu ntre Mine si tine si smn[a ta dup tine din neam n
neam;
acesta va fi un legmnt vecinic, n puterea cruia, Eu voi fi Dumnezeul tu si al
semin[ei tale dup tine.
Si pentru c un neam are nevoie de o [ar,

,[ie si semin[ei tale dup tine [i voi da [ara n care locuiesti acum ca strin, si
anume [i voi da toat [ara Canaanului n stpnire vecinic; si Eu voi fi
Dumnezeul lor (Gen. 17:6-8, s.n.).

Alturi de schimbarea numelui lui Avraam, tierea mprejur a fost semnul prin care
legmntul acesta a fost pus ntre Domnul si Avraam si ntre Domnul si smn[a lui
Avraam, dup el, din neam n neam. ncheierea legmntului acestuia a fost, de fapt,
alegerea lui Avraam si a semin[ei lui, dup el, ca vase pentru ntrebuin[area de cinste
despre care va vorbi Pavel mai trziu n Romani 9. Desi din Avraam au iesit mai multe
neamuri, si din el s-au nscut mpra[i, dup cum se poate vedea din istoria ce a urmat,
alegerea pe care a fcut-o Dumnezeu la aceast lucrare nu a fost lsat la latitudinea
proceselor fizice ale nasterii si ale tierii mprejur. Dumnezeu nu numai c alege n mod
suveran ntre Ismael si Isaac, dar i-l ofer lui Avraam n mod supranatural pe Isaac. La fel
se ntmpl si n cazul fiilor lui Isaac. Att Sara, ct si Rebeca fiind sterpe, Dumnezeu
trebuie s intervin n mod supranatural pentru a le da copii. Dar chiar si n cazul celor doi
gemeni ai lui Isaac, exist o alegere. Dumnezeu l alege pe Iacov, nu pe Esau. Probabil c
to[i descenden[ii lui Avraam au fost tia[i mprejur. Totusi nu to[i snt alesi s participe la
mplinirea legmntului ncheiat cu Avraam. Elementul acesta se vede mai clar la urmasii
lui Iacov sau Israel. Acolo nu mai exist o alegere de felul celor precedente. Deci, to[i
urmasii lui Israel pot fi socoti[i a fi vasele pentru ntrebuin[area de cinste la care l-a ales
Dumnezeu pe Avraam: ,Ei snt Israeli[i, au nfierea, slava, legmintele, darea Legii, slujba
dumnezeiasc, fgduin[ele, patriarhii, si din ei a iesit, dup trup, Hristosul, care este mai
pe sus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvntat n veci. Amin! (Rom. 9:4-5). Totusi, n
ce priveste rela[ia spiritual cu Avraam, despre care vorbeste Pavel, ,nu to[i cei ce se
coboar din Israel snt Israel (Rom. 9:6).

ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


152


ntr-adevr, paternitatea despre care i-a vorbit Dumnezeu lui Avram, respectiv legtura
noastr cu Avraam ,Iat legmntul Meu pe care-l fac cu tine: vei fi tatl multor
neamuri. Nu te vei mai numi Avram, ci numele tu va fi Avraam, cci te fac tatl multor
neamuri (Gen. 17:4-5, s.n.) trebuie socotit pe o alt linie dect pe cea a tierii
mprejur. Iar Pavel spune c ea se socoteste pe linia credin[ei, nu pe linia tierii mprejur.
Nu to[i cei care snt tia[i mprejur snt fii ai lui Avraam, dar to[i cei care au credin[a lui
Avraam snt fii ai lui Avraam. n ce priveste neprihnirea naintea lui Dumnezeu, conteaz
nu tierea mprejur asemntoare cu a lui Avraam, ci credin[a asemntoare cu cea a lui
Avraam. Iar dup cum a afirmat Pavel n capitolul 2, tierea mprejur fr ascultarea
credintei descalific pe cel care si pune ndejdea n ea. Ascultarea credin[ei a fost cadrul
ncheierii Legmntului Avraamic: ,Cnd a fost Avram n vrst de nouzeci si nou ani,
Domnul i S-a artat si i-a zis: Eu snt Dumnezeul Cel atotputernic. Umbl naintea Mea si
fii fr prihan.

Voi face un legmnt ntre Mine si tine si te voi nmul[i nespus de mult
(Gen. 17:1-2). Putea oare Avraam s neglijeze porunca de a umbla naintea Domnului si a
fi fr prihan, pretinznd c ea nu face parte din legmnt? Nicidecum! n Genesa 18:19,
de pild, Dumnezeu spune despre Avraam: ,Cci Eu l cunosc si stiu c va porunci fiilor
lui si casei lui dup el s [in Calea Domnului, fcnd ce este drept si bine, pentru ca astfel
Domnul s implineasc fat de Avraam ce i-a fgduit (s.n.). n lumina acestui text,
umblarea lui Avraam n neprihnire nu pare s fie facultativ, ci obligatorie, ca si cum ea ar
valida sau ar invalida legmntul, mai precis binecuvntrile lui. n aceeasi termeni a vorbit
Pavel si n capitolul 2 al epistolei:

25
Tierea mprejur, negresit, este de Iolos, dac mplinesti Legea deci dac umblii naintea
Dumnezeului celui Atotputernic si esti Ir prihan ; dar dac tu calci Legea, tierea ta
mprejur ajunge netiere mprejur.
26
Dac deci, cel netiat mprejur pzeste poruncile Legii,
netierea lui mprejur nu i se va socoti ea ca o tiere mprejur?
27
Cel netiat mprejur din
nastere, care mplineste Legea, nu te va osndi el pe tine, care o calci, cu toate c ai slova Legii
si tierea mprejur?
28
Iudeu nu este acela care se arat pe dinaIar c este Iudeu; si tiere
mprejur nu este aceea care este pe dinaIar, n carne.
29
Ci Iudeu este acela care este Iudeu
nluntru; si tiere mprejur este aceea a inimii, n duh, nu n slov; un astIel de Iudeu si scoate
lauda nu dela oameni, ci dela Dumnezeu (Rom. 2:25-29).

Deci semnifica[ia tierii mprejur poate fi invalidat prin clcarea deliberat si repetat a
legii lui Dumnezeu.

4:13-17a Motenitori snt cei care se fac prin credin|, nu prin Lege
Am vzut pn n prezent c Avraam, ca exponent al Legii, mrturiseste despre o
neprihnire pe care Dumnezeu o d fr Lege, prin credin[. Am vzut de asemenea c
Dumnezeu l-a ales pe Avraam ca s fac din el tatl multor neamuri tot n baza neprihnirii
primite prin credin[. Tierea mprejur a fost adugat ca semn al acestei alegeri fcute n
baza neprihnirii primite prin credin[. Dar am mai vzut n rndurile de mai sus c tierea
mprejur nu-L oblig pe Dumnezeu s includ pe cineva n legmntul fcut cu Avraam.
Includerea n acest legmnt este condi[ionat, n schimb, de o credin[ asemntoare cu
cea a lui Avraam. To[i cei ce se coboar din Israel snt tia[i mprejur, dar nu to[i cei ce se
coboar din Israel snt Israel, n sensul c nu to[i beneficiaz de binecuvntarea
Romani 3.21-5.21 / Puterea lui Dumne:eu pentru mintuire


153

Legmntului Avraamic. Despre aceast binecuvntare avraamic vorbeste Pavel n
versetele urmtoare (Rom. 4:13-17a; vezi citatul de mai jos). Dar n argumentul care
urmeaz n textul din Romani 4:13-17a, la tierea mprejur, Pavel adaug Legea,
contrastnd nu tierea mprejur si credin[a, ci Legea si credin[a:

13
n adevr, Igduinta Icut lui Avraam sau semintei lui, c va moteni lumea, n-a Iost Icut
pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihniri, care se capt prin credint.
14
Cci, dac
mostenitori snt cei ce se tin de Lege, credinta este zadarnic; si Igduinta este nimicit;
15
pentru c Legea aduce mnie; si unde nu este o lege, acolo nu este nici clcare de lege.
16
De
aceea, mostenitori snt cei ce se Iac prin credint, pentru ca s Iie prin har, si pentru ca
Igduinta s Iie chezsuit pentru toat smnta lui Avraam: nu numai pentru smnta aceea
care este supt Lege, ci si pentru smnta aceea care are credinta lui Avraam, tatl nostru al
tuturor,
17
dup cum este scris: ,Te-am rnduit s Iii tatl multor neamuri (4:13-17a).

Dumnezeu i-a fcut lui Avraam fgduin[e extraordinare. n termenii lui Pavel, Dumnezeu
i-a fgduit lui Avraam c va mosteni lumea. Este oare aceast fgduin[ doar pentru
aceia dintre descenden[ii lui Avraam care se [in de Lege? Nicidecum rspunde Pavel ,
deoarece fgduin[a a fost fcut cu patru sute treizeci de ani nainte s se fi dat Legea
(vezi Gal. 3:16-18), si dup cum tierea mprejur n-a fost condi[ia legmntului, ci semnul
legmntului, tot asa [inerea de Lege, adic [inerea de sistemul Vechiului Legmnt, nu
poate fi condi[ia mplinirii fgduin[ei Legmntului Avraamic.

Fgduinfa fcut lui Avraam sau seminfei lui c va moyteni lumea (13)
Cnd si cum i-a fcut Dumnezeu lui Avraam sau semin[ei lui promisiunea c va mosteni
lumea? S trecem n revist promisiunile fcute de Domnul lui Avraam pe care le avem n
cartea Genesa (12:1-3; 13:14-17; 15:1-21; 17:1-8; 18:16-19; 22:15-18).

Genesa 12.1-3
1
Domnul zisese lui Avram: ,Iesi din tara ta, din rudenia ta si din casa tatlui tu si vino n tara
pe care ti-o voi arta.
2
Voi Iace din tine un neam mare si te voi binecuvnta; ti voi Iace un nume
mare, si vei Ii o binecuvntare.
3
Voi binecuvnta pe cei ce te vor binecuvnta si voi blestema pe
cei ce te vor blestema; si toate Iamiliile pmntului vor Ii binecuvntate n tine (Gen. 12:1-3).

n ce-l priveste pe Avram, promisunea din Genesa 12:1-3 vizeaz o [ar, smn[ si
binecuvntare. Dar ea se leag si de restul familiilor sau neamurilor pmntului: ,Toate
familiile pmntului vor fi binecuvntate n tine (3), i-a zis Dumnezeu. Aceast promisiune
poate fi luat n sensul mostenirii lumii de ctre Avraam doar dac a mosteni lumea
nseamn nu a o avea, ci a te drui ei. Practic, am putea spune c, n baza acestei
promisiuni, nu Avraam sau smn[a lui va mosteni lumea, ci lumea va mosteni pe Avraam
si smn[a lui, deoarece lumea va fi binecuvntat n Avraam.

Genesa 13.14-17
14
Domnul i-a zis lui Avram, dup ce s-a desprtit Lot de el: ,Ridic-ti ochii, si, din locul n care
esti, priveste spre meaz noapte si spre meaz zi, spre rsrit si spre apus;
15
cci toat tara pe
care o vezi, ti-o voi da tie si semintei tale n veac.

Iti voi face sminta ca pulberea pmintului


de mare, aa c, dac poate numra cineva pulberea pmintului, i sminta ta va putea s fie
numrat.
17
Scoal-te, strbate tara n lung si n lat; cci tie ti-o voi da (Gen. 13:14-17, s.n.).
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


154



Prin promisiunea din Genesa 13:14-17, Dumnezeu i promite lui Avram [ar si smn[.
Dar felul n care este fcut promisiunea, deschide naintea lui Avram o perspectiv
mondial: ,[i voi face smn[a ca pulberea pmintului de mare; asa c, dac poate numra
cineva pulberea pmntului, si smn[a ta va putea s fie numrat (Gen. 13:16, s.n.). Un
asemenea numr de descenden[i este greu de imaginat c va putea fi adpostit ntr-o [ar ca
aceea pe care Avram a fost chemat s-o strbat n lung si n lat. Dac respectm logica
imaginii pe care o creeaz Dumnezeu prin promisiunea Lui, ne-am putea imagina c n
timp ce toate familiile pmntului aveau s fie binecuvntate n Avraam, ele aveau s
devin smn[a lui Avraam sau fii ai lui Avraam. Lucrul acesta se putea ntmpla doar pe
linia spiritual a credin[ei lui Avraam.

Genesa 15.1-21
1
Dup aceste ntmplri, Cuvntul Domnului a vorbit lui Avram ntr-o vedenie, si a zis:
,Avrame, nu te teme; Eu snt scutul tu si rsplata ta cea Ioarte mare.
2
Avram a rspuns:
,Doamne Dumnezeule, ce-mi vei da? Cci mor Ir copii; si mostenitorul casei mele este
Eliezer din Damasc.
3
Si Avram a zis: ,Iat c nu mi-ai dat smnt, si slujitorul nscut n casa
mea va Ii mostenitorul meu.
4
Atunci Cuvntul Domnului i-a vorbit astIel: ,Nu el va Ii
mostenitorul tu, ci cel ce va iesi din tine, acela va Ii mostenitorul tu.
5
Si, dup ce l-a dus
aIar, i-a zis: ,Uit-te spre cer, i numr stelele, dac poti s le numeri. Si i-a :is. Aa va fi
sminta ta.
6
Avram a crezut pe Domnul, si Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihnire
(Gen. 15:1-6, s.n.).

Textul din Genesa 15:1-6 s-ar putea s fie la originea concluziei lui Pavel privind faptul c
lui Avram i s-a promis c va mosteni lumea, si chiar mai mult dect att. Pe de o parte, unui
Avram plin de team la gndul c mpra[ii din [ara Sinear s-ar putea s se ntoarc
mpotriva lui, Domnul i face o promisiune incredibil: ,Avrame, nu te teme; Eu snt scutul
tu si rsplata sau motenirea ta cea foarte mare (15:1, s.n.). De fapt, Domnul S-a
promis pe Sine lui Avraam ca mostenire. Despre acela care-L mosteneste pe Dumnezeu
pe Cel care a fcut lumea este oare prea mult s spui c i s-a promis c va mosteni
lumea?

Pe de alt parte, imediat dup aceea, Dumnezeu face o promisiune n aceiasi termeni
hiperboliza[i ca si n cazul precedent: ,Cuvntul Domnului i-a vorbit astfel: Nu el va fi
mostenitorul tu, ci cel ce va iesi din tine, acela va fi mostenitorul tu. Si, dup ce l-a dus
afar, i-a zis: ,Uit-te spre cer i numr stelele, dac po[i s le numeri. Si i-a zis: ,Aa va
fi sminta ta (Gen. 15:4-5, s.n.). Iar pentru c o astfel de mul[ime de urmasi are nevoie
si de o vatr, Dumnezeu a circumscris cu grij si [ara n care urma s se aseze dup patru
sute de ani aceast smn[ numeroas ca pulberea pmntului si ca stelele cerului:

7
Domnul i-a mai zis: ,Eu snt Domnul, care te-am scos din Ur din Haldea, ca s-ti dau n
stpnire tara aceasta.
8
Avram a rspuns: ,Doamne Dumnezeule, prin ce voi cunoaste c o voi
stpni?
9
Si Domnul i-a zis: ,Ia o juncan de trei ani, o capr de trei ani, un berbec de trei ani,
o turturea si un pui de porumbel.
10
Avram a luat toate dobitoacele acestea, le-a despicat n dou
si a pus Iiecare bucat una n Iata alteia; dar pasrile nu le-a despicat.
17
Dup ce a asIintit
soarele, s-a Icut un ntunerec adnc; si iat c a iesit un Ium ca dintr-un cuptor, si niste Ilcri
au trecut printre dobitoacele despicate.
18
n ziua aceea, Domnul a Icut un legmnt cu Avram,
Romani 3.21-5.21 / Puterea lui Dumne:eu pentru mintuire


155

si i-a zis: ,Semintei tale i dau tara aceasta, dela rul Egiptului pn la rul cel mare, rul EuIrat,
19
si anume: tara Chenitilor, a Chenizitilor, a Cadmonitilor,
20
a Hetitilor, a Eerezitilor, a
ReIaimitilor,
21
a Amoritilor, a Canaanitilor, a Ghirgasitilor si a Iebusitilor (Gen. 15:7-21).

Dac delimitm pe hart teritoriul circumscris de Dumnezeu, vom n[elege c el nu este n
nici un fel suficient pentru a adposti o smn[ ca pulberea pmntului si ca stelele cerului,
afar de faptul c Dumnezeu folosea un limbaj figurativ dus la extrem.

Genesa 17.1-8
1
Cnd a Iost Avram n vrst de nouzeci si nou de ani, Domnul i S-a artat si i-a zis: ,Eu snt
Dumnezeul Cel atotputernic. Umbl naintea Mea si Iii Ir prihan.
2
Voi Iace un legmnt ntre
Mine si tine si te voi nmulti nespus de mult.
3
Avram s-a aruncat cu Iata la pmnt; si
Dumnezeu i-a vorbit astIel:
4
,Iat legmntul Meu, pe care-l Iac cu tine: vei fi tatl multor
neamuri.

Nu te vei mai numi Avram, ci numele tu va fi Avraam, cci te fac tatl multor
neamuri.

Te voi inmulti nespus de mult, voi face din tine neamuri intregi, i din tine vor iei
imprati.
7
Voi pune legmntul Meu ntre Mine si tine si smnta ta dup tine din neam n
neam; acesta va Ii un legmnt vecinic, n puterea cruia, Eu voi Ii Dumnezeul tu si al semintei
tale dup tine.
8
Tie si semintei tale dup tine ti voi da tara n care locuiesti acum ca strin, si
anume ti voi da toat tara Canaanului n stpnire vecinic; si Eu voi Ii Dumnezeul lor (Gen.
17:1-8, s.n.).

Din textul de fa[ (Gen.17:1-8), ncepe s se ntrevad faptul c afirma[iile din textele
precedente legate de smn[a lui Avram nu au fost tocmai gratuite. Dup cum se va vedea
din istoria viitoare, [ara circumscris de Dumnezeu n Genesa 15 urma s adposteasc
doar pe aceia dintre urmasii lui Avraam care se vor cobor pe linia lui Isaac si Israel si pe
care Dumnezeu i alesese la lucrarea special de a aduce pe scena istoriei acea Smn[ a
lui Avraam prin care aveau s fie binecuvntate toate familiile pmntului.

Genesa 18.16-19
16
Brbatii aceia s-au sculat s plece, si s-au uitat nspre Sodoma. Avraam a plecat cu ei, s-i
petreac.
17
Atunci Domnul a zis: ,S ascund Eu oare de Avraam ce am s Iac?
18
Cci Avraam
va ajunge negresit un neam mare si puternic, si in el vor fi binecuvintate toate neamurile
pmintului.
19
Cci Eu l cunosc si stiu c va porunci Iiilor lui si casei lui dup el s tin Calea
Domnului, Icnd ce este drept si bine, pentruca astIel Domnul s mplineasc Iat de Avraam
ce i-a Igduit (Gen. 18:16-19, s.n.).

ntre toate neamurile pmntului, si smn[a lui Avraam va ajunge un neam mare. Dar nu
neamul lui Avraam este avut aici n vedere, ci pmntul sau lumea care va fi binecuvntat
prin el si smn[a lui. Este ns interesant contextul n care reia Dumnezeu acest aspect
specific al promisiunii Lui precedente. Domnul Se coborse ca s nimiceasc Sodoma si
Gomora. El i vorbeste lui Avraam si i ngduie acestuia s joace un rol de mijlocitor ntre
Domnul si aceste cet[i strine, tocmai n baza promisiunii pe care Domnul i-o fcuse,
privind faptul c toate neamurile pmntului vor fi binecuvntate n el. Asa cum am precizat
mai sus, este posibil ca mostenirea lumii de ctre Avraam si smn[a lui s trebuiasc
n[eleas pe linia acestei binecuvntri, care, prin Avraam, avea s se rsfrng asupra
ntregii lumi.

ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


156


Genesa 22.15-18
n textul din Genesa 22:15-18, care con[ine si ultima men[ionare din cartea Genesa a
promisiunii fcute de Dumnezeu lui Avraam, par s se adune laolalt toate promisiunile
precedente. Textul fiind mesianic, aduce n prim plan oferta pe care Dumnezeu este gata s
o fac drept rspuns la ascultarea lui Avraam:

15
ngerul Domnului a chemat a doua oar din ceruri pe Avraam,
16
si a zis: ,Pe Mine nsumi jur,
zice Domnul: pentruc ai Icut lucrul acesta, si n-ai crutat pe Iiul tu, pe singurul tu Iiu,
17
te
voi binecuvnta Ioarte mult si-ti voi nmulti Ioarte mult smnta, si anume: ca stelele cerului i
ca nisipul de pe trmul mrii, i sminta ta va stpini cettile vrfmailor ei.
18
Toate neamurile
pmntului vor Ii binecuvntate n smnta ta, pentruc ai ascultat de porunca Mea! (Gen.
22:15-18, s.n.).

Binecuvntarea care se va rsfrnge prin Avraam asupra ntregului pmnt va veni prin
faptul c Dumnezeu va da pe Eiul Su pentru Avraam, pentru smn[a lui si pentru toate
celelalte neamuri ale pmntului, ntocmai cum Avraam a ndrznit s-l dea pe fiul su, pe
singurul su fiu, pentru Dumnezeu. Este primul text n care se vorbeste despre faptul c
smn[a lui Avraam va stpini cet[ile vrjmasilor lui primul text n care binecuvntarea
lumii se amestec cu conceptul stpnirii ei.

n Galateni 3:16, Pavel identific smn[a lui Avraam cu Hristos, iar n Romani 14:7-9, el
declar domnia lui Hristos peste cei vii si peste cei mor[i: ,n adevr, niciunul din noi nu
trieste pentru sine, si nici unul din noi nu moare pentru sine. Cci dac trim, pentru
Domnul trim; si dac murim, pentru Domnul murim. Deci, fie c trim, fie c murim, noi
sntem ai Domnului. Cci Hristos pentru aceasta a murit si a nviat ca s aib stpinire i
peste cei morti i peste cei vii (s.n.).

Dar stpnirea lui Hristos nu se aseamn cu stpnirea neamurilor. De aceea a rspuns cum
a rspuns Domnul Isus la dorin[a ucenicilor de a afla cine dintre ei va fi cel mai mare: ,Isus
i-a chemat si le-a zis: Sti[i c domnitorii Neamurilor domnesc peste ele, si mai marii lor le
poruncesc cu stpnire. ntre voi s nu fie asa. Ci oricine va vrea s fie mare ntre voi, s fie
slujitorul vostru; si oricare va vrea s fie cel dinti ntre voi, s v fie rob. Pentru c Eiul
omului n-a venit s I se slujeasc, ci El s slujeasc si s-Si dea via[a rscumprare pentru
mul[i (Mat. 20:25-28). Atunci cnd Pavel scrie Epistola ctre romani, adevrul acestor
cuvinte era deja demonstrat si, n toat lumea de atunci, domnia lui Hristos ncepea s se
ntind ca un foc, n pofida tuturor mpotrivirilor celui ru.

Dar nc n Vechiul Testament se vorbeste despre o mpr[ie vesnic a lui Dumnezeu pe
care o vor primi si o vor stpni sfin[ii Celui Preanalt, adic smn[a lui Avraam. Este
suficient s ne amintim de cartea Daniel. Conceptul unei mpr[ii vesnice, ,care nu va fi
nimicit niciodat si care nu va trece supt stpnirea nici unui alt popor (Dan. 2:44),
constituie una dintre temele majore ale cr[ii.
109
,Ea aceast mpr[ie Vesnic va
sfrma si va nimici toate acele mpr[ii, si ea nss va dinui vecinic (2:44). Iar aceast
mpr[ie se va inaugura atunci cnd piatra desprins din munte fr ajutorul vreunei mini
va lovi picioarele chipului visat de Nebucadne[ar si va sfrma chipul.

109
Pentru dezvoltarea acestei teme privitoare la mpr[ia Vesnic, din Daniel, vezi Anexa din volumul de fa[.
Romani 3.21-5.21 / Puterea lui Dumne:eu pentru mintuire


157

n vedenia din capitolul 7, Daniel vede pe ,unul ca un fiu al omului, naintnd spre ,Cel
mbtrnit de zile.
110
,I s-a dat stpnire, slav si putere mprteasc afirm Daniel ,
pentru ca s-i slujeasc toate popoarele, neamurile si oamenii de toate limbile. Stpnirea
Lui este o stpnire vecinic, si nu va trece nicidecum, si mpr[ia Lui nu va fi nimicit
(Dan. 7:14). Iar n baza acestei realit[i ceresti, realitatea pmnteasc este interpretat
astfel de ctre mesagerul ceresc: ,Aceste patru fiare mari, snt patru mpra[i, cari se vor
ridica pe pmnt. Dar sfin[ii Celui Prea nalt vor primi mpr[ia si vor stpni mpr[ia n
veci, din vecinicie n vecinicie (Dan. 7:17-18).

Cu siguran[ c n lumina unor astfel de texte, Pavel era pe deplin ndrept[it s vorbeasc
despre mostenirea lumii de ctre sfin[ii Celui Preanalt, adic de ctre aceia care, prin
credin[, au fost socoti[i neprihni[i, ca si Avraam, de pild.

n concluzie, putem afirma faptul c, n lumina unor profe[ii ca acelea din Daniel 2 si 7,
promisiunile lui Dumnezeu fcute lui Avraam capt dimensiunile pe care le precizeaz
Pavel n Romani: mostenirea ntregii lumi.

Moytenitori prin credinf, nu prin Lege (14-17a)


13
n adevr, Igduinta Icut lui Avraam sau semintei lui, c va mosteni lumea, n-a Iost Icut
pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihniri, care se capt prin credint (Rom. 4:13).

Eaptul c sfin[ii Celui Preanalt vor mosteni lumea, respectiv acea vesnic mpr[ie, ,care
nu va fi nimicit niciodat, si care nu va trece supt stpnirea unui alt popor (Dan. 2:44),
este un lucru clar afirmat n Vechiul Testament. Dar se naste ntrebarea cum anume va da
Dumnezeu sfin[ilor Si mostenirea: ,pe temeiul Legii sau ,pe temeiul acelei neprihniri,
care se capt prin credin[ (Rom. 4:13)? Pentru a rspunde la aceast ntrebare, s ne
ntoarcem o clip n cartea Daniel!

n Daniel 7:13-14, mpr[ia Vesnic a fost dat Unuia singur, Aceluia ca un Eiu al
Omului, pe care Daniel L-a vzut naintnd spre Cel mbtrnit de Zile:

13
M-am uitat n timpul vedeniilor mele de noapte, si iat c pe norii cerurilor a venit unul ca un
Iiu al omului; a naintat spre Cel mbtrnit de zile si a Iost adus naintea Lui.
14
I S-a dat
stpnire, slav si putere mprteasc, pentru ca s-i slujeasc toate popoarele, neamurile, si
oamenii de toate limbile. Stpnirea Lui este o stpnire vecinic, si nu va trece nicidecum, si
mprtia Lui nu va Ii nimicit niciodat (Dan. 7:13-14).

Din imaginea de mai sus, am putea deduce c acest Eiu al Omului este, de fapt, singurul
mostenitor al mpr[iei Vesnice. Deci El, Eiul Omului, a primit mpr[ia si are mpr[ia,
adic El este Acela care a mostenit lumea. Dar cum rmne cu noi, ceilal[i sfin[i ai Celui
Preanalt? s-o fi ntrebat Daniel. Cum a primit mpr[ia sau cum a mostenit lumea
Avraam, de pild?


110
Daniel 7:13.
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


158


S presupunem c, n momentul n care acel Eiu al Omului a primit mpr[ia de la Cel
mbtrnit de Zile, to[i sfin[ii Celui Preanalt au fost n coapsele acelui Eiu al Omului din
7:13-14. n acest caz, am putea afirma c, o dat cu El, ei to[i au primit mpr[ia.

Un astfel de argument am folosit n tlmcirea visului lui Nebucadne[ar din Daniel 2, cu
privire la n[elesul pietrei care a sfrmat chipul si care apoi s-a transformat n mpr[ia
Vesnic despre care vorbeste Daniel.
111
Cir acela pe care-l reprezint piatra desprins din
munte fr ajutorul vreunei mini si care a fost folosit de Dumnezeu ca s sfrme Imperiul
Babilonian era n cusul palmei lui Dumnezeu. Dar Cir este numit de Dumnezeu
,pstorul Meu (Is. 44:28), pentru c, prin el, Dumnezeu avea s aduc napoi turma Sa,
adic pe Iuda n ,staulul lui, adic n Tara Egduin[ei. Deci, dup cum Cir era n cusul
palmei lui Dumnezeu, tot asa Iuda era n cusul palmei lui Cir. Iar n coapsele poporului lui
Dumnezeu, era Mesia,
112
acel Eiu al Omului pe care Daniel l vede n 7:13-14. Dup cum
Eiul Omului era n ce priveste trupul n coapsele sfin[ilor Celui Preanalt si urma s
fie adus pe scena istoriei prin ei (vezi Rom. 9:4-5), tot asa sfin[ii Celui Preanalt erau n
ce priveste mntuirea n coapsele Eiului Omului, spa[i pe palmele Lui, iar stpnirea
mpr[iei de ctre acestia avea s fie posibil doar din pricina faptului c mpr[ia i-a fost
dat Acelui Eiu al Omului pe care Daniel l vede naintea scaunului de domnie n ceruri.

Tiparul argumentrii de mai sus nu este lipsit de suport biblic. Un argument asemntor
este folosit de autorul Epistolei ctre evrei, n Evrei 7:9-10. El afirm c ,nsus Levi, care
ia zeciuial, a pltit zeciuiala, ca s zicem asa, prin Avraam; cci era inc in coapsele
strmoului su, cnd a ntmpinat Melhisedec pe Avraam (s.n.). Eolosind o linie
asemntoare de argumentare, putem afirma c dup cum Levi era n coapsele lui Avraam
si dup cum acesta a pltit zeciuial lui Melhisedec atunci cnd Avraam i-a pltit acestuia
zeciuiala, tot asa sfin[ii Celui Preanalt erau ,n acest Eiu al Omului, adic ,n Hristos, si
au primit mpr[ia mpreun cu El atunci cnd El S-a nf[isat naintea scaunului de
domnie al Celui mbtrnit de Zile. Astfel, to[i sfin[ii Celui Preanalt vor primi mpr[ia
doar prin El, chiar si aceia care au trit, fiziceste vorbind, naintea ntruprii acestui Eiu al
Omului (vezi Evrei 9:15), deoarece imaginea din Daniel 7:13-14 ar putea s [in de
vesnicia ,trecut a lui Dumnezeu.
113


Una dintre cele sapte scrisori ale Apocalipsei a fost adresat bisericii din Sardes. Eiul
Omului, pe care Ioan l descrie n 1:13-16, adreseaz acestei biserici urmtorul mesaj: ,Cel
ce va birui, va fi mbrcat astfel n haine albe. Nu-i voi sterge nicidecum numele din cartea
vie[ii, si voi mrturisi numele lui naintea Tatlui Meu si naintea ngerilor Lui. Cine are
urechi, s asculte ce zice Bisericilor Duhul (Apoc. 3:5-6). Se pare c numele noastre au
fost scrise ,dela ntemeierea lumii, n cartea vie[ii Mielului, care a fost jungheat (Apoc.
13:8), ceea ce nseamn c, pentru ca s ne poat alege la mntuire, Dumnezeu ne-a asezat
,n Hristos nc nainte de ntemeierea lumii. Deci, spiritualiceste vorbind, to[i cei mntui[i
au fost n coapsele lui Hristos atunci cnd, ca Eiu al Omului, El a naintat spre Cel

111
Vezi Beniamin Ergu, Daniel 1-6, pag. 70-80. Vezi, de asemenea, Anexa din volumul de fa[.
112
Vezi Romani 9:4-5.
113
Pentru o discu[ie pe aceast tem, vezi Beniamin Ergu, 1 Petru 3.13-5.14, pag. 74-86.
Romani 3.21-5.21 / Puterea lui Dumne:eu pentru mintuire


159

mbtrnit de Zile si a primit ,stpnire, slav si putere mprteasc, pentru ca s-I
slujeasc toate popoarele, neamurile si oamenii de toate limbile (Dan. 7:14).
114


n Epistola ctre romani, Pavel afirm c Dumnezeu d o neprihnire care vine doar ,prin
credin[a n Isus Hristos, pentru to[i si peste to[i cei ce cred n El. Nu este nici o deosebire.
Cci to[i au pctuit si snt lipsi[i de slava lui Dumnezeu. Si snt socoti[i neprihni[i fr
plat, prin harul Su, prin rscumprarea care este n Hristos Isus (Rom. 3:22-24). Din
moment ce omul nu poate fi socotit neprihnit prin faptele Legii, adic prin strdania lui de
a cuta slava, cinstea si nemurirea, nseamn c nimeni nu va fi n mpr[ia lui Dumnezeu
dac nu este ,n Hristos Isus. Deci, din punct de vedere teologic, este corect s afirmm c
primirea mpr[iei sau a mostenirii de ctre sfin[ii Celui Preanalt se realizeaz doar prin
credin[a n acel Eiu al Omului pe care Daniel l descrie n 7:13-14 si cruia I S-a dat
,mpr[ia de ctre Cel mbtrnit de Zile.

Putem afirma deci cu certitudine faptul c sfin[ii Celui Preanalt, adic to[i cei care vor fi
gsi[i in Hristos Isus, vor primi mpr[ia, deoarece El, Eiul Omului, a primit ,stpnire,
slav si putere mprteasc, pentru ca s-i slujeasc toate popoarele, neamurile si oamenii
de toate limbile. Stpnirea Lui este o stpnire vecinic, si nu va trece nicidecum, si
mpr[ia Lui nu va fi nimicit niciodat (7:14).

Dup ce am circumscris contextul vechi-testamental care putea s influen[eze gndirea lui
Pavel n ce priveste problema ridicat de el n Romani 4:13, s ne ntoarcem acum la textul
cu pricina: ,n adevr, fgduin[a fcut lui Avraam sau semin[ei lui, c va mosteni lumea,
n-a fost fcut pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihniri, care se capt prin
credin[ (4:13).

Pentru Pavel, faptul c fgduin[a mostenirii a fost dat nainte de a veni Legea este la fel
de important ca si acela c neprihnirea prin credin[ i-a fost acordat lui Avraam naintea
tierii mprejur. Precedentul istoric, att n ce priveste neprihnirea prin credin[, ct si n ce
priveste mostenirea, l ndrept[este pe Pavel s-l socoteasc pe Avraam tatl tuturor celor
care cred, indiferent dac snt sau nu snt tia[i mprejur si dac snt sau nu snt sub Legea
mozaic.

14
Cci, dac mostenitori snt ceice se tin de Lege, credinta este zdarnic, si Igduinta este
nimicit;
15
pentruc Legea aduce mnie; si unde nu este o lege, acolo nu este nici clcare de lege
(4:14-15).

Legea fiind standardul dup care Dumnezeu va judeca si va pedepsi pe to[i oamenii, din
moment ce to[i au pctuit si snt lipsi[i de slava lui Dumnezeu incluzndu-l pe Avraam
, prin Lege, fgduin[a mostenirii vie[ii vesnice este ntr-adevr nimicit, deoarece tot
ceea ce putem ndjdui c vom primi din partea lui Dumnezeu dup ce vom fi judeca[i n
baza Legii este mnie si urgie.


114
Pentru o explica[ie detaliat a conceptului primirii mpr[iei Vesnice de ctre sfin[ii Celui Preanalt, prin Eiul
Omului pe care Daniel L-a vzut venind pe nori n fa[a Celui mbtrnit de Zile, vezi Beniamin Ergu, Daniel, vol. I
si II.
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


160


n textul de fa[, Pavel vorbeste n primul rnd cu cei din neamul lui, care, ca si el
altdat,
115
se socoteau neprihni[i, n ce priveste Legea. Iat, de pild, ce spune despre
acestia n capitolul 10 al epistolei: ,Era[ilor, dorin[a inimii mele si rugciunea mea ctre
Dumnezeu pentru Israeli[i, este s fie mntui[i. Le mrturisesc c ei au rvn pentru
Dumnezeu, dar fr pricepere: pentruc, ntruct n-au cunoscut neprihnirea, pe care o d
Dumnezeu, au cutat s-si pun nainte o neprihnire a lor nsisi, si nu s-au supus astfel
neprihnirii, pe care o d Dumnezeu (10:1-3). n realitate, amgirea lor vine din faptul c,
nen[elegnd Legea n mod corect asa, de pild, cum o tlmceste Isus n Predica de pe
Munte din Matei 5-7 , neprihnirea cu care se ludau nu le slujea la nimic. Or, Pavel a
afirmat lucrul acesta clar si rspicat n Romani 2:17-29:

17
Tu, care te numesti Iudeu, care te reazimi pe o Lege, care te lauzi cu Dumnezeul tu,
18
care
cunosti voia Lui, care stii s Iaci deosebire ntre lucruri, pentruc esti nvtat de Lege;
19
tu, care
te mgulesti c esti cluza orbilor, lumina celor ce snt n ntunerec,
20
povtuitorul celor Ir
minte, nvttorul celor nestiutori, pentruc n Lege ai dreptarul cunostintei depline si al
adevrului;
21
tu deci, care nveti pe altii, pe tine nsuti nu te nveti? Tu, care propovduiesti:
,S nu Iuri, Iuri?
22
Tu care zici: ,S nu preacurvesti, preacurvesti? Tu, cruia ti-e scrb de
idoli, le jIuiesti templele?
23
Tu, care te Ilesti cu Legea, necinstesti pe Dumnezeu prin clcarea
acestei Legi?
24
Cci ,din pricina voastr este hulit Numele lui Dumnezeu ntre Neamuri, dup
cum este scris.
25
Tierea mprejur, negresit, este de Iolos, dac mplinesti Legea; dar dac tu
calci Legea, tierea ta mprejur ajunge netiere mprejur.
26
Dac deci, cel netiat mprejur
pzeste poruncile Legii, netierea lui mprejur nu i se va socoti ea ca o tiere mprejur?
27
Cel
netiat mprejur din nastere, care mplineste Legea, nu te va osndi el pe tine, care o calci, mcar
c ai slova Legii si tierea mprejur?
28
Iudeu nu este acela care se arat pe dinaIar c este
Iudeu; si tiere mprejur nu este aceea care este pe dinaIar, n carne.
29
Ci Iudeu este acela care
este Iudeu nluntru; si tiere mprejur este aceea a inimii, n duh, nu n slov; un astIel de Iudeu
si scoate lauda nu dela oameni, ci dela Dumnezeu (Rom. 2:17-29).

Pentru acela dintre iudei care a n[eles si a recunoscut adevrul celor afirmate de Pavel n
textul de mai sus, vestea c ,Hristos este sfrsitul Legii, pentruca oricine crede n El s
poat cpta neprihnirea (10:4) trebuie s fi fost o veste cu adevrat bun. Iar din
moment ce Hristos este sfrsitul Legii, adic din moment ce Dumnezeu d o neprihnire
fr Lege, nseamn c ,mostenitori snt ceice se fac prin credin[, pentruca s fie prin har,
si pentruca fgduin[a s fie chezsuit pentru toat smn[a lui Avraam: nu numai pentru
smn[a aceea care este supt Lege, ci si pentru smn[a aceea care are credin[a lui Avraam,
tatl nostru al tuturor, dupcum este scris: ,Te-am rnduit s fii tatl multor neamuri
(4:16-17a).

Acest citat final din Genesa 17:5 ,Te fac tatl multor neamuri limpezeste o dat n
plus n[elesul afirma[iei lui Pavel privind mostenirea lumii de ctre Avraam. Dup cum to[i
sfin[ii Celui Preanalt erau n coapsele acelui Eiu al Omului care a naintat spre Cel
mbtrnit de Zile si a primit mpr[ia, tot asa, din pricina credin[ei lui, spiritualiceste
vorbind, Dumnezeu l-a rnduit pe Avraam s poarte ,n coapsele lui pe to[i cei care de-a
lungul istoriei aveau s aib o credin[ asemntoare cu a lui.


115
Vezi Eilipeni 3:1-8.
Romani 3.21-5.21 / Puterea lui Dumne:eu pentru mintuire


161

4:17b-22 Credin|a Iui Avraam
Avraam a primit o neprihnire fr Lege, adic prin credin[. Iar n baza acestei neprihniri
ntemeiate pe credin[, Dumnezeu i-a promis lui si urmasilor lui c vor mosteni lumea,
tocmai prin Smn[a Binecuvntrii care urma s fie adus n istorie de descenden[ii lui
Avraam. Deci, n ce-l priveste pe Avraam si n ce ne priveste pe noi, ntregul edificiu al
neprihnirii care aduce mostenirea se reazem, n ultim instan[, pe credin[a avraamic,
prin care primim att neprihnirea, ct si mostenirea. Dar ce este credin[a? Ce fel de
credin[ a avut Avraam, pentru ca pe baza ei s capete toate acestea?

El, adic, este tatl nostru naintea lui Dumnezeu, n care a crezut, care nviaz mortii, si care
cheam lucrurile cari nu snt, ca si cum ar Ii.
18
Ndjduind mpotriva oricrei ndejdi, el a
crezut, si astIel a ajuns tatl multor neamuri, dupcum i se spusese: ,Asa va Ii smnta ta.
19
Si,
Iiindc n-a Iost slab n credint, el nu s-a uitat la trupul su, care era mbtrnit, avea aproape
o sut de ani, nici la Iaptul c Sara nu mai putea s aib copii.
20
El nu s-a ndoit de
Igduinta lui Dumnezeu, prin necredint, ci, ntrit prin credinta lui, a dat slav lui Dumnezeu,
21
deplin ncredintat c El ce Igduieste, poate s si mplineasc.
22
De aceea credinta aceasta ,i-
a Iost socotit ca neprihnire (Rom. 4:17b-22).

Iat esen[a argumentului din textul de mai sus: Avraam L-a crezut pe Dumnezeu si I-a dat
slav, rezemndu-se pe promisiunea Lui. De aceea, credin[a aceasta i-a fost socotit ca
neprihnire. Dar rostul acestui paragraf este s defineasc credin[a lui Avraam, care are de-
a face cu perspectiva lui Avraam asupra lui Dumnezeu. De aceea trebuie s zbovim pe
acest aspect.

Credin[a lui Avraam a fost ancorat n Dumnezeu, n credinciosia Acestuia, dar mai mult,
n faptul c ceea ce Dumnezeu fgduieste poate s si mplineasc. Pn cnd Dumnezeu nu
i-a vorbit lui Avraam, nu a existat suport pentru credin[a lui. n paginile de mai sus, am
trecut n revist promisiunile pe care Dumnezeu i le-a fcut lui Avraam de-a lungul vie[ii
acestuia, promisiuni pe care le avem n cartea Genesa (12:1-3; 13:14-17; 15:1-21; 17:1-8;
18:16-19; 22:15-18). Aceste promisiuni vizeaz smn[a lui Avraam, o [ar si
binecuvntare. Dar credin[a lui Avraam este legat n special de smn[a promis de
Dumnezeu. Pe de o parte, de smn[ se leag celelalte aspecte ale promisiunii, deoarece de
o [ar este nevoie doar dac este cine s o locuiasc, iar dac Avraam n-ar fi avut urmasi,
binecuvntarea promis lui s-ar fi stins o dat cu el. Iar pe de alt parte, omeneste vorbind,
mplinirea acestei promisiuni era cel mai pu[in plauzibil. Avraam era btrn, Sara era
stearp si naintat n vrst, asa c nu mai putea avea copii nici dac ar fi fost izbvit din
sterpiciunea ei. Dar, mai mult, credin[a lui Avraam este legat de acest aspect al
promisiunii lui Dumnezeu si pentru c pe acest aspect al promisiunii se fundamenta
Legmntul fcut de Dumnezeu cu Avraam: ,Iat legmntul Meu pe care-l fac cu tine: vei
fi tatl multor neamuri. Nu te vei mai numi Avram, ci numele tu va fi Avraam, cci te fac
tatl multor neamuri (Gen. 17:4-5, s.n.). Iar promisiunea din 22:18 preciza c toate
neamurile al cror tat va fi Avraam vor fi binecuvntate n smn[a lui, deci ntr-unul
dintre descenden[ii lui. Dar oare ce a nsemnat pentru Avraam a crede n Dumnezeu?

ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


162


El, adic, este tatl nostru
naintea lui Dumnezeu,
in care a cre:ut,
care nviaz mor[ii, si
care cheam lucrurile cari nu snt, ca si cum ar fi.

Ndjduind mpotriva oricrei ndejdi,


el a cre:ut, si
astfel a ajuns tatl multor neamuri,
dup cum i se spusese: ,Asa va fi smn[a ta.

Si,
fiindc n-a fost slab n credin[,
el nu s-a uitat
la trupul su, care era mbtrnit, avea aproape o sut de ani,
nici la faptul c Sara nu mai putea s aib copii.

El nu s-a ndoit
de fgduin[a lui Dumnezeu,
prin necredin[,
ci,
ntrit prin credin[a lui,
a dat slav lui Dumnezeu,

deplin ncredin[at c El
ce fgduieste, poate s si mplineasc.

De aceea credin[a aceasta ,i-a fost socotit ca neprihnire (Rom. 4:17-22, s.n.).

Ce a crezut, de fapt, Avraam cu privire la Dumnezeu? n primul rnd, c El este si c
rsplteste pe cei ce-L caut. De aceea a avut curajul s-si prseasc [ara si rudeniile si s
vin n [ara pe care i-a artat-o Domnul. n al doilea rnd, a crezut c Dumnezeu este
credincios si c El si va mplini promisiunea chiar dac ea pare s ntrzie nepermis de
mult din perspectiva omeneasc a plauzibilit[ii mplinirii ei. Omul poate avea copii pn la
o anumit vrst. Pentru ca s-l aduc pe Avraam acolo unde acesta s fie obligat s cread
n El, Dumnezeu i-a dat o nevast stearp. Apoi, Dumnezeu a asteptat cu mplinirea
promisiunii Lui pn cnd, omeneste, lucrul acesta a devenit imposibil: trupul lui Avraam si
trupul Sarei au mbtrnit, pierzndu-si func[ia procreatoare. n aceste condi[ii, pentru
Avraam, s cread promisiunea lui Dumnezeu nsemna, pe de o parte, ca el s ndjduiasc
mpotriva oricrei ndejdi, atunci cnd se uita la trupul su si la trupul Sarei, dar pe de alt
parte, ca el s aib convingerea c Dumnezeu, care i-a fcut aceast promisiune, cheam
lucrurile care nu snt ca si cum ar fi si c El poate deci revigora dou trupuri mbtrnite.

Dar contextul definirii credin[ei lui Avraam nu se limiteaz doar la condi[iile n care s-a
nscut Isaac. Validarea acestei credin[e a venit atunci cnd Dumnezeu i-a cerut lui Avraam
s-l aduc pe Isaac ca jertf pe muntele Moria. De acum, Avraam avea nu nouzeci si nou
de ani, ci n jur de o sut cincisprezece ani.
116
Iar pentru c promisiunea lui Dumne:eu se

116
Vezi Beniamin Ergu, Genesa 1.1-25.11 Un nume legat de Dumne:eu. ori de crmi:i i smoal, p. 127.
Romani 3.21-5.21 / Puterea lui Dumne:eu pentru mintuire


163

legase in mod specific de Isaac, atunci cnd Avraam a ridicat cu[itul ca s-l njunghie pe
Isaac, el a trebuit s cread c Dumnezeu l va nvia din mor[i. Pentru ca promisiunea din
Genesa 15:1 ,Avrame, nu te teme; Eu snt scutul tu, si rsplata ta cea foarte mare s
se poat mplini ad litteram, Avraam a trebuit s cread ntr-un Dumnezeu care nviaz
mor[ii si care, prin urmare, l va nvia si pe el, pentru ca, astfel, Avraam s-L poat mosteni
pe Dumnezeu.

Deci credin[a care i s-a socotit lui Avraam ca neprihnire este credin[a ancorat n
credinciosia si n atotputernicia lui Dumnezeu. Deoarece Avraam credea ntr-un Dumnezeu
care nu numai c rsplteste pe cei ce-L caut, dar c o poate face si n afara sferei
posibilului, el a ndjduit mpotriva oricrei ndejdi, asteptnd ca Dumnezeu s
mplineasc ceea ce i-a fgduit. n pofida faptului c toate circumstan[ele preau s fie
potrivnice, ,el nu s-a ndoit de fgduin[a lui Dumnezeu, prin necredin[, ci, ntrit prin
credin[a lui, a dat slav lui Dumnezeu, deplin ncredin[at c El ce fgduieste, poate s si
mplineasc. De aceea credin[a aceasta i-a fost socotit ca neprihnire (4:20-22).

4:23-24 Neprihnirea Iui Avraam este a tuturor ceIor care cred ca i eI
Pentru ca Avraam s poat fi tatl multor neamuri pe linia credin[ei, asa cum i-a promis
Dumnezeu prin legmntul fcut cu el (vezi Gen. 17:1-8), credin[a lui Avraam trebuie s se
poat nfiripa si n al[ii. Altfel, ar fi rmas nemplinit promisiunea lui Dumnezeu fcut lui
Avraam si pecetluit, pe de o parte, prin schimbarea numelui lui
117
si al Sarei,
118
iar pe de
alt parte, prin semnul tierii mprejur, care a rmas din genera[ie n genera[ie aducerea
aminte a faptului c Dumnezeu a ales smn[a lui Avraam pentru o lucrare anume. De
aceea, n versetele 4:23-25, Pavel include n familia lui Avraam pe to[i aceia care au
credin[a lui Avraam:

23
Dar nu numai pentru el este scris c ,i-a Iost socotit ca neprihnire;
24
ci este scris si pentru
noi, crora de asemenea ne va Ii socotit, nou celor ce credem n Cel ce a nviat din morti pe
Isus Hristos, Domnul nostru,
25
care a Iost dat din pricina Irdelegilor noastre, si a nviat din
pricin c am Iost socotiti neprihniti (4:23-25).

Logica argumentului este relativ simpl. Promisiunea pe care Dumnezeu i-a fcut-o lui
Avraam prin legmnt c va fi tatl multor neamuri (vezi Gen. 17:1-8) a fost fcut, ne-a
spus Pavel, nu n baza tierii mprejur, nici n baza Legii, ci n baza neprihnirii pe care
Avraam a primit-o prin credin[.
119
Deci promisiunea include n sfera acestei neprihniri pe
to[i aceia care vor crede n Dumnezeu asa cum a crezut Avraam. ,Dac mrturisesti deci cu
gura ta pe Isus ca Domn va spune Pavel n Romani 10 , si dac crezi n inima ta c
Dumnezeu L-a nviat din mor[i, vei fi mntuit |adic, vei fi socotit neprihnit naintea lui

117
Vezi Genesa 17:5.
118
Vezi Genesa 17:15.
119
Avraam este socotit neprihnit n Genesa 15:6. Promisiunea lui Dumnezeu c va fi tatl multor neamuri, promisiune
pecetluit prin legmnt, o gsim n Genesa 17:1-8, iar semnul tierii mprejur este dat dup aceea, n 17:9-14. Legea,
n schimb, este dat abia dup patru sute treizeci de ani. Deci numai neprihnirea prin credin[ putea fi baza acestei
promisiuni.
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


164


Dumnezeu fr Lege]. Cci prin credin[a din inim se capt neprihnirea, si prin
mrturisirea cu gura se ajunge la mntuire (Rom. 10:9-10).

O astfel de credin[ se aseamn cu cea a lui Avraam prin faptul c att unul, ct si cellalt
cred n Dumnezeu si n afirma[iile fcute de El. Avraam a crezut ceea ce a spus Dumnezeu
despre Isaac, si de aceea a ndrznit, mai nti, s-l astepte mai bine de un sfert de veac, iar
apoi, s-l aduc drept jertf pe muntele Moria, lsnd n seama lui Dumnezeu s-Si salveze
propria Lui onoare. Iar noi trebuie s credem ceea ce a spus Dumnezeu despre Isus Hristos.

Noi avem un avantaj considerabil fa[ de Avraam. n timp ce Avraam a crezut c, dac va
fi cazul, Dumnezeu il va invia pe Isaac din mor[i, noi avem mrturia acelora care L-au
v:ut pe Isus inviat din morti si ne-au lsat n Scripturi mrturia lor.

9
Dac primim mrturisirea oamenilor spune Ioan , mrturisirea lui Dumnezeu este mai
mare; si mrturisirea lui Dumnezeu este mrturisirea, pe care a Icut-o El despre Eiul Su.
10
Cine crede n Eiul lui Dumnezeu, are mrturisirea aceasta n el; cine nu crede pe Dumnezeu, l
Iace mincinos, Iiindc nu crede mrturisirea, pe care a Icut-o Dumnezeu despre Eiul Su.
11
Si
mrturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viata vecinic, si aceast viat este n Eiul Su.
12
Cine are pe Eiul, are viata; cine n-are pe Eiul lui Dumnezeu, n-are viata.
13
V-am scris aceste
lucruri continu Ioan ca s stiti c voi, cari credeti n Numele Eiului lui Dumnezeu, aveti
viata vecinic (1 Ioan 5:9-13).

ntr-adevr, ,nu numai pentru el Avraam este scris c |credin[a] i-a fost socotit ca
neprihnire; ci este scris si pentru noi, crora de asemenea ne va fi socotit, nou celor ce
credem n Cel ce a nviat din mor[i pe Isus Hristos, Domnul nostru, care a fost dat din
pricina frdelegilor noastre, si a nviat din pricin c am fost socoti[i neprihni[i (Rom.
4:23-25).

4:25 Hristos a nviat din pricin c am fost socoti|i neprihni|i
Afirma[ia din ultimul verset al capitolului 4 ,A fost dat din pricina frdelegilor noastre,
si a nviat din pricin c am fost socoti[i neprihni[i (4:25) este surprinztoare si
reconfortant. Prin ea se nchide cercul argumentelor strnite de afirma[ia din 3:21: ,Dar
acum s-a artat o neprihnire, pe care o d Dumnezeu, fr lege. Dup ce n sec[iunea din
Romani 1:18-3:20 Pavel a demonstrat c ,nu este nici un om neprihnit, niciunul mcar
(3:10), subliniind si faptul c ,nimeni nu va fi socotit neprihnit naintea Lui, prin faptele
Legii (3:20), el a fcut o afirma[ie uimitoare: ,Dar acum s-a artat o neprihnire, pe care o
d Dumnezeu, fr lege despre ea mrturisesc Legea si proorocii si anume,
neprihnirea dat de Dumnezeu, care vine prin credin[a n Isus Hristos, pentru to[i si peste
to[i cei ce cred n El. Nu este nici o deosebire. Cci to[i au pctuit, si snt lipsi[i de slava
lui Dumnezeu. Si snt socoti[i neprihni[i, fr plat, prin harul Su, prin rscumprarea,
care este n Hristos Isus (3:21-24). Dar dup cum, pentru Avraam, dovada neprihnirii
cptate de la Dumnezeu prin credin[ a fost Isaac, pe care Avraam l-a primit ca inviat din
morti, tot asa, pentru noi, dovada neprihnirii pe care ne-a dat-o Dumnezeu prin credin[
este Isus Hristos, Cel inviat din morti. Eelul n care este formulat versetul 4:25 face din
socotirea noastr ca neprihni[i condi[ia nvierii lui Isus Hristos din mor[i: El ,a fost dat din
Romani 3.21-5.21 / Puterea lui Dumne:eu pentru mintuire


165

pricina frdelegilor noastre, si a nviat din pricin c am fost socotiti neprihniti (4:25,
s.n.). Cauza mor[ii lui Hristos au fost frdelegile noastre: El ,a fost dat din pricina
frdelegilor noastre (s.n.). Dar cauza nvierii lui Hristos a fost neprihnirea pe care ne-a
dat-o Dumnezeu n urma rscumprrii care este n Hristos Isus: El ,a nviat din pricin c
am fost socotiti neprihniti (s.n.). Iat de ce credin[a n faptul c Dumnezeu L-a nviat pe
Hristos din mor[i este parte din ecua[ia mntuirii:

Dac mrturisesti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, si dac cre:i in inima ta c Dumne:eu L-a
inviat din morti, vei Ii mntuit |adic, vei Ii socotit neprihnit naintea lui Dumnezeu Ir Lege|.
Cci prin credinta din inim se capt neprihnirea, si prin mrturisirea cu gura se ajunge la
mntuire (Rom. 10:9-10, s.n.).

Atunci cnd noi credem c Dumnezeu L-a nviat pe Hristos din mor[i, credem si c nvierea
lui Hristos este dovada faptului c Dumnezeu ne-a socotit deja neprihni[i si c, de aceea,
mnia lui Dumnezeu nu se mai descoper din cer mpotriva noastr. Iar lucrul acesta aduce
pace n inima celui credincios, dup cum ne va spune Pavel n paragraful urmtor.

Dar aten[ie, n ea nssi, credin[a este destul de greu dac nu imposibil de verificat.
Ea se arat prin efectele ei, ntocmai ca si curentul electric. Dup cum curentul electric are
efecte termice, mecanice sau luminoase, tot asa, credin[a are ca efect ascultarea. Pavel a
fost trimis de Domnul Isus Hristos s aduc la ascultarea credintei toate neamurile. O
credin[ care nu produce efectul ascultrii rmne o credin[ drceasc, nefolositoare
mntuirii. Lui Avraam, i-a fost socotit ca neprihnire ascultarea credin[ei sau o credin[
care a avut ca efect ascultarea.
120


120
Vezi rela[ia dintre Genesa 15:6; 17:1; 18:18-19 si 22:1-18.
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


166




Concluzii i aplicaJii pe Romani 4:1-25
Socotiti neprihniti printr-o credint ca a lui Avraam i ca a lui David

Vorbind despre faptul c Avraam a fost socotit neprihnit naintea lui Dumnezeu prin
credin[, Pavel se grbeste s descrie credin[a mntuitoare a lui Avraam, deoarece, dup
cum afirm Iacov, nu orice credin[ este o credin[ mntuitoare. Iat cum arat credin[a care
i-a fost socotit lui Avraam ca neprihnire:

17
. ,Te-am rnduit s Iii tatl multor neamuri. El, adic, este tatl nostru naintea lui
Dumnezeu, n care a crezut, care nviaz mortii, si care cheam lucrurile cari nu snt, ca si cum
ar Ii.
18
Ndjduind mpotriva oricrei ndejdi, el a crezut, si astIel a ajuns tatl multor neamuri,
dupcum i se spusese: ,Asa va Ii smnta ta.
19
Si, Iiindc n-a Iost slab n credint, el nu s-a
uitat la trupul su, care era mbtrnit, avea aproape o sut de ani, nici la Iaptul c Sara nu
mai putea s aib copii.
20
El nu s-a ndoit de Igduinta lui Dumnezeu, prin necredint, ci,
ntrit prin credinta lui, a dat slav lui Dumnezeu,
21
deplin ncredintat c El ce Igduieste,
poate s si mplineasc (Rom. 4:17-21).

Concluzia lui Pavel este clar: ,Credin[a aceasta i-a fost socotit ca neprihnire (4:22,
s.n.). Dup ce a fost precizat natura credin[ei lui Avraam, Pavel poate extrapola: ,Dar nu
numai pentru el este scris c i-a fost socotit ca neprihnire; ci este scris si pentru noi,
crora de asemenea ne va fi socotit, nou celor ce credem n Cel ce a nviat din mor[i pe
Isus Hristos, Domnul nostru, care a fost dat din pricina frdelegilor noastre, si a nviat din
pricin c am fost socoti[i neprihni[i (4:23-25). Logica gndirii lui Pavel ne oblig s
punem n paralel versetele 17-22, care descriu credin[a lui Avraam, cu versetele 23-25, care
descriu credin[a noastr, si ne oblig s ne definim credin[a n lumina credin[ei lui Avraam.
A crede n Cel ce a nviat pe Isus Hristos din mor[i nseamn a ndjdui mpotriva oricrei
ndejdi, adic a nu ne ndoi de fgduin[ele lui Dumnezeu, prin necredin[, ci, ntri[i prin
credin[a noastr, a da slav lui Dumnezeu, deplini ncredin[a[i c ,El ce fgduieste, poate
s si mplineasc (21). Atunci cnd definim astfel credin[a mntuitoare, ,hrana credin[ei
este Cuvntul lui Dumnezeu. Er suportul fgduin[elor lui Dumnezeu, credin[a se
serbezeste si moare. Acum n[elegem probabil de ce a spus Dumnezeu c ,omul.
trieste. cu orice cuvnt care iese din gura lui Dumnezeu (Mat. 4:4). n[elegem si de ce
anume credin[a lui Avraam trebuia s fie legat de umblarea lui Avraam cu Dumnezeu, o
umblare cu Dumnezeu dovedit n faptele lui. n[elegem, de asemenea, de ce Pavel a primit
harul si apostolia s aduc, pentru Numele lui Isus Hristos, la ascultarea credintei pe toate
neamurile. Aceasta nseamn c o credin[ care nu se zideste pe Cuvntul lui Dumnezeu nu
poate fi o credin[ mntuitoare. De fapt, dup cum afirm Domnul Isus n Pilda
Semntorului, taina mpr[iei lui Dumnezeu const n via[a care se afl n smn[a
Cuvntului lui Dumnezeu. Prin credin[, omul primeste acest Cuvnt si-l las s aduc
road n pmntul inimii lui. Iar legea duhului de via[ din Cuvntul lui Dumnezeu devenit
sabie n mna Duhului lui Dumnezeu ne izbveste de legea pcatului si a mor[ii, dndu-ne
puterea unei vie[i de biruin[ n Hristos.

Romani 3.21-5.21 / Puterea lui Dumne:eu pentru mintuire


167

De c[iva ani ncoace, ritmul vie[ii creste de la o zi la alta, dar, din pcate, n loc s se
nmul[easc pacea si mul[umirea noastr, mpreun cu ritmul alergrii noastre prin sfera
desertciunii cresc si temerile si incertitudinile noastre. Teama de ziua de mine ne
copleseste tot mai mult si pe tot mai mul[i. Am putea spune mpreun cu Eclesiastul,
parafrazndu-l: Toate zilele noastre snt pline de durere, si truda noastr nu este dect necaz:
nici mcar noaptea n-are odihn inima noastr (vezi 2:23). Primul lucru care ne cade din
mini n astfel de vremuri este Cuvntul lui Dumnezeu. Iar pe msur ce ne uscm de
Cuvnt, se strepezeste credin[a noastr, umblarea noastr devenind tot mai mult o umblare
prin vedere, nu prin credin[. Er s ne dm seama, trupul si via[a din el pe care ni le-a dat
Dumnezeu, ca si celorlal[i oameni, le investim ca s adunm hran si mbrcminte, ca
toate celelalte neamuri, si ncetm s mai fim turma Tatlui, care caut mai nti mpr[ia
lui Dumnezeu si neprihnirea Lui.

ntr-adevr, Dumnezeu este pregtit s ne dea o neprihnire prin credin[, nu prin Lege.
Dar credin[a mntuitoare, adic credin[a n baza creia s putem fi socoti[i neprihni[i
naintea lui Dumnezeu, trebuie s fie o credin[ ca a lui Avraam. Prin credin[, Avraam a
prsit [ara si casa tatlui su la Cuvntul lui Dumnezeu. Prin credin[, Avraam s-a ancorat
n promisiunile lui Dumnezeu, chiar dac, omeneste vorbind, era greu de crezut c ele se
vor mai mplini. Prin credin[, Avraam a avut puterea s aleag ntre Dumnezeu si Isaac,
aducndu-l pe Isaac ca jertf si lsndu-L pe Dumnezeu s-Si apere onoare. Avraam a fost
socotit deci neprihnit prin ascultarea credintei lui. Evanghelia lui Hristos trebuie s
lucreze n noi aceeasi ascultare a credin[ei, ca s fim si noi socoti[i neprihni[i ca Avraam.
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


168



Romani 5:1-11
Conclu:ii privind neprihnirea dat de Dumne:eu

Fiind socotiti neprihniti prin credinta in Isus Hristos, ne bucurm in
ndefdea slavei lui Dumne:eu, ,cci, dac atunci cind eram vrfmai, am
fost impcati cu Dumne:eu, prin moartea Fiului Su, cu mult mai mult
acum, cind sintem impcati cu El, vom fi mintuiti prin viata Lui` (Rom.
5.10).


Sntem socoti|i neprihni|i, prin credin| (1)
Primul verset din capitolul 5 este zidit pe afirma[ia ultimului verset din capitolul precedent.
n 4:25, Pavel a afirmat c Isus Hristos ,a fost dat din pricina frdelegilor noastre, si a
nviat din pricin c am fost socoti[i neprihni[i. Pentru ca Pavel s poat continua cu
versetul 5:1 ,Deci, fiindc sntem socoti[i neprihni[i, prin credin[, avem pace cu
Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos , el trebuie s aib ferma convingere c
Isus Hristos a nviat din mor[i. Dac Isus Hristos a nviat din mor[i, atunci noi, cei care
credem n El, sntem socoti[i neprihni[i, si, astfel, avem pace cu Dumnezeu.

n ce priveste convingerea lui Pavel legat de nvierea lui Hristos din mor[i, nu trebuie s
uitm c, pe drumul Damascului, el s-a ntlnit cu Hristosul nviat din mor[i. Aceast
ntlnire a marcat convertirea lui si a dus la mandatarea lui n slujba propovduirii
Evangheliei lui Hristos. Pavel si-a introdus Epistola ctre romani subliniind faptul c El
este robul si trimisul unui Hristos viu, care, prin nvierea Sa din mor[i, S-a dovedit a fi Eiul
lui Dumnezeu, Domnul si Stpnul lui si al tuturor celor care cred n El:

1
Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat s Iie apostol, pus deoparte ca s vesteasc Evanghelia lui
Dumnezeu,
2
pe care o Igduise mai nainte prin proorocii Si n SIintele Scripturi.
3
Ea priveste
pe Eiul Su, nscut din smnta lui David, n ce priveste trupul,
4
iar n ce priveste duhul
sIinteniei dovedit cu putere c este Eiul lui Dumnezeu, prin nvierea mortilor; adic pe Isus
Hristos, Domnul nostru,
5
prin care am primit harul si apostolia, ca s aducem, pentru Numele
Lui, la ascultarea credintei pe toate Neamurile,
6
ntre cari snteti si voi, cei chemati s Iiti ai lui
Isus Hristos (Rom. 1:1-6).

Credin[a ntr-un Hristos viu este vital. Din acest izvor se alimenteaz pacea cu Dumnezeu:
,Deci, fiindc sntem socoti[i neprihni[i, prin credin[, avem pace cu Dumne:eu, prin
Domnul nostru Isus Hristos (5:1, s.n.). Iar pacea cu Dumnezeu presupune eliberarea de
teama c mnia lui Dumnezeu se descoper din cer mpotriva acelora care am fost socoti[i
neprihni[i prin credin[a n Isus Hristos. O astfel de pace cu Dumnezeu ne ,va pzi inimile
si gndurile n Hristos Isus (Eil. 4:7), atunci cnd vom trece prin necazuri. Numai cel care
are pace cu Dumnezeu poate spune ceea ce a spus Pavel n Romani 8:35-39:

Romani 3.21-5.21 / Puterea lui Dumne:eu pentru mintuire


169

35
Cine ne va desprti pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strmtorarea, sau prigonirea,
sau Ioametea, sau lipsa de mbrcminte, sau primejdia sau sabia?
36
Dup cum este scris: ,Din
pricina Ta sntem dati mortii toat ziua; sntem socotiti ca niste oi de tiat.
37
Totus n toate
aceste lucruri noi sntem mai mult dect biruitori, prin Acela care ne-a iubit.
38
Cci snt bine
ncredintat c nici moartea, nici viata, nici ngerii, nici stpnirile, nici puterile, nici lucrurile de
acum, nici cele viitoare,
39
nici nltimea, nici adncimea, nici o alt Iptur (sau: zidire), nu vor
Ii n stare s ne despart de dragostea lui Dumnezeu, care este n Isus Hristos, Domnul nostru
(Rom. 8:35-39).

Numai cel care are pace cu Dumnezeu va putea crede adevrul din Romani 8:28-32:

28
De alt parte, stim c toate lucrurile lucreaz mpreun spre binele celorce iubesc pe
Dumnezeu, si anume, spre binele celorce snt chemati dup planul Su.
29
Cci pe aceia, pe cari
i-a cunoscut mai dinainte, i-a si hotrt mai dinainte s Iie asemenea chipului Eiului Su,
pentruca El s Iie cel nti nscut dintre mai multi Irati.
30
Si pe aceia pe cari i-a hotrt mai
dinainte, i-a si chemat; si pe aceia pe cari i-a chemat, i-a si socotit neprihniti; iar pe aceia pe
cari i-a socotit neprihniti, i-a si proslvit.
31
Deci, ce vom zice noi n Iata tuturor acestor
lucruri? Dac Dumnezeu este pentru noi, cine va Ii mpotriva noastr?
32
El, care n-a crutat nici
chiar pe Eiul Su, ci L-a dat pentru noi toti, cum nu ne va da Ir plat, mpreun cu El, toate
lucrurile? (Rom. 8:28-32).

Aceast stare de har o celebreaz Pavel n primele unsprezece versete ale capitolului 5. El
subliniaz faptul c aceast stare de har ne-a fost dat datorit Domnului Isus Hristos
pentru ca apoi s continue s sondeze comorile n[elepciunii si stiin[ei pe care Dumnezeu
le-a ascuns n Domnul Isus Hristos.

Ne bucurm n ndejdea sIavei Iui Dumnezeu (2)
,Lui i datorm faptul afirm Pavel c, prin credin[, am intrat n aceast stare de
har, n care sntem; si ne bucurm in ndefdea slavei lui Dumne:eu (5:2, s.n.). Starea de har
este pacea cu Dumnezeu pe care am dobndit-o n urma faptului c am fost socoti[i
neprihni[i prin credin[. Dar pe lng realitatea prezent, aceast stare de har mai are si o
dimensiune legat de viitor: faptul c ,ne bucurm n ndejdea slavei lui Dumnezeu (2).

n 3:23, Pavel a spus c, n urma pcatului, to[i oamenii snt lipsi[i de slava lui Dumnezeu.
Pcatul a ridicat un zid de despr[ire ntre pctos si Dumnezeu (vezi Is. 59:2), iar slava sau
prezen[a lui Dumnezeu l-a prsit pe pctos. Am putea oare s punem semn de egalitate
ntre expresiile ,slava lui Dumnezeu, ,prezen[a lui Dumnezeu si ,Duhul lui Dumnezeu?
Este clar faptul c intrnd n aceast stare de har a neprihnirii primite prin credin[a n
Domnul Isus Hristos s-a rezolvat vrjmsia noastr cu Dumnezeu. Iar avnd pace cu
Dumnezeu, rela[ia cu El se releag, si ne putem bucura de prezen[a lui Dumnezeu. Dar
prezen[a lui Dumnezeu este acompaniat de Duhul lui Dumnezeu, a crui arvun o primim
n urma credin[ei noastre n Isus Hristos. Iat ce spune Pavel n Efeseni:

11
n El am Iost Icuti si mostenitori, Iiind rnduiti mai dinainte, dup hotrrea Aceluia, care
Iace toate dup sIatul voiei Sale,
12
ca s slujim de laud slavei Sale, noi, cari mai dinainte am
ndjduit n Hristos.
13
Si voi, dup ce ati auzit cuvntul adevrului (Evanghelia mntuirii
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


170


voastre), ati crezut n El, si ati fost pecetluiti cu Duhul Sfint, care Iusese Igduit,
14
si care este o
arvun a motenirii noastre, pentru rscumprarea celor cstigati de Dumnezeu, spre lauda
slavei Lui (EIes. 1:11-14, s.n.).

ntr-adevr, n urma credin[ei noastre n Isus Hristos, dragostea lui Dumnezeu, adic faptul
c avem pace cu Dumnezeu, s-a dovedit prin prezen[a Duhului Sfnt n noi. Dar dup cum
afirm Pavel, aceasta este doar o arvun. Este deci firesc ca, avnd arvuna, s ne bucurm
n ndejdea slavei depline a lui Dumnezeu, pe care o vom avea peste noi atunci cnd vom
sta n fa[a Lui si cnd l vom sluji fr team n mpr[ia Lui.
121


Ne bucurm chiar i n necazuriIe noastre (3-4)
Eaptul c am fost socoti[i neprihni[i prin credin[ ne-a adus n starea de har a pcii cu
Dumnezeu. Iar pacea cu Dumnezeu nseamn venirea lui Dumnezeu s slsluiasc n noi
prin Duhul Sfnt, care este o arvun a ceea ce ndjduim c se va desvrsi cndva. Deci
pacea cu Dumnezeu este acompaniat de o bucurie ancorat, pe de o parte, n viitor
bucuria ,n ndejdea slavei lui Dumnezeu (Rom. 5:2) , iar pe de alt parte, n prezent
bucuria ,chiar si n necazurile noastre (3): ,Ba mai mult, ne bucurm chiar si n necazurile
noastre; cci stim c necazul aduce rbdare, rbdarea aduce biruin[ n ncercare, iar
biruin[a aceasta aduce ndejdea (3-4).

A umbla prin credin[ este opusul umblrii prin vedere. De aceea, credin[a este o stare
subiectiv. Dar dup cum am vzut, ea are efecte concrete palpabile, cum ar fi proclamarea
lui Hristos ca Domn prin ascultarea de zi cu zi ce deriv din credin[a c Dumnezeu L-a
nviat pe Hristos din mor[i sau cum ar fi bucuria n ndejdea slavei. Dar poate cea mai
palpabil rezultant a credin[ei este bucuria in neca:uri, mai ales c necazurile fac parte
din peisajul cotidian al vie[ii crestine. Iat cum defineste Petru via[a crestin:

3
Binecuvntat s Iie Dumnezeu, Tatl Domnului nostru Isus Hristos, care, dup ndurarea Sa cea
mare, ne-a nscut din nou prin nvierea lui Isus Hristos din morti, la o ndejde vie,
4
si la o
mostenire nestriccioas, si nentinat, si care nu se poate vesteji, pstrat n ceruri pentru voi.
5
Voi snteti pziti de puterea lui Dumnezeu, prin credint, pentru mntuirea gata s Iie
descoperit n vremurile de apoi!
6
n ea voi v bucurati mult, mcar c acum, dac trebuie,
snteti ntristati pentru putin vreme, prin Ielurite ncercri,
7
pentruca ncercarea credintei
voastre, cu mult mai scump dect aurul care piere si care totus este cercat prin Ioc, s aib ca
urmare lauda, slava si cinstea, la artarea lui Isus Hristos,
8
pe care voi l iubiti Ir s-L Ii vzut,
credeti n El, Ir s-L vedeti, si v bucurati cu o bucurie negrit si strlucit,
9
pentruc veti
dobndi, ca sIrsit al credintei voastre, mntuirea suIletelor voastre (1 Petru 1:3-9).

n armonie cu Pavel, Petru afirm c primul semn al nasterii din nou este ndejdea slavei
lui Dumnezeu,

slav pe care el o defineste ca pe ,o mostenire nestriccioas, si nentinat,
si care nu se poate vesteji (1:4), care este pstrat n ceruri pentru noi.
122
ns pn s

121
Vezi Apocalipsa 22:1-6.
122
Pavel afirm c primul semn al faptului c am fost socoti[i neprihni[i prin credin[a n Isus Hristos este ndejdea
slavei lui Dumnezeu, n care se materializeaz pacea cu Dumnezeu. S nu uitm c Dumnezeu S-a promis pe Sine lui
Avram ca mostenire (Vezi Gen. 15:1-2).
Romani 3.21-5.21 / Puterea lui Dumne:eu pentru mintuire


171

ajungem la aceast slav deplin, n via[a de acum, noi sntem ,.ntrista[i. prin felurite
ncercri, pentruca ncercarea credin[ei .|noastre] . s aib ca urmare lauda, slava si
cinstea la artarea Domnului |nostru] Isus Hristos. (1 Petru 1:3-9). Testul veridicit[ii
credin[ei noastre este pacea cu Dumnezeu si bucuria n ndejdea slavei lui Dumnezeu, iar
testul veridicit[ii ndejdii noastre pare s fie tocmai bucuria n necazuri si n ncercri.
Oare de ce bucuria n ndejdea slavei lui Dumnezeu este testat tocmai n necazuri?

Necazurile reprezint situa[ii adverse. Situa[iile adverse ar putea s sdeasc ndoiala n
inimile noastre cu privire la dragostea lui Dumnezeu fa[ de noi. Dumnezeu am putea
zice noi , fiind atotputernic, ar putea s ne scape din astfel de situa[ii, iar dac nu o face,
exist pericolul s punem dragostea Lui fa[ de noi sub semnul ntrebrii. Dar atunci cnd
rbdm necazul si rmnem lng Dumnezeu n pofida situa[iilor adverse prin care trecem,
slava lui Dumnezeu se odihneste peste noi, dovedindu-ne c ndejdea slavei lui Dumnezeu
nu este nseltoare:

12
Prea iubitilor spune Petru n prima sa epistol , nu v mirati de ncercarea de Ioc din
mijlocul vostru, care a venit peste voi ca s v ncerce, ca de ceva ciudat, care a dat peste voi:
13
dimpotriv, bucurati-v, ntruct aveti parte de patimile lui Hristos, ca s v bucurati si s v
veseliti si la artarea slavei Lui.
14
Dac snteti batjocoriti pentru Numele lui Hristos, Ierice de
voi! Eiindc Duhul slavei, Duhul lui Dumne:eu, Se odihnete peste voi (1 Petru 4:12-14, s.n.).

Slava lui Dumnezeu este legat de patimile lui Hristos, deoarece prin ele vom beneficia si
noi de slava lui Dumnezeu: ,Bucura[i-v, ntruct ave[i parte de patimile lui Hristos, ca s
v bucura[i si s v veseli[i si la artarea slavei Lui (1 Petru 4:13).

Att Pavel, ct si Petru vd suferin[ele si ncercrile ca pe un test al credin[ei. Pavel afirm
c ,necazul aduce rbdare, iar ,rbdarea aduce biruin[ n ncercare (Rom. 5:3-4). Or,
biruin[a n ncercare nu este altceva dect o degustare a slavei lui Dumnezeu. Atunci cnd
am biruit ncercarea, ne-am fcut prtasi firii dumnezeiesti. Petru vorbeste n termeni
asemntori: ,n ea n mntuirea gata s fie descoperit n vremurile de apoi (1 Pet. 1:5)
voi v bucura[i mult, mcar c acum, dac trebuie, snte[i ntrista[i pentru pu[in vreme,
prin felurite ncercri (1 Petru 1:6, s.n.).

Prima ntrebare n fa[a afirma[iei lui Petru este cum s n[elegem afirma[ia din versetul 6:
,dac trebuie? Mntuirea care este gata s fie descoperit n vremurile de apoi se refer
tocmai la slava lui Dumnezeu n ndejdea creia ne bucurm, acum c am intrat n starea de
har a pcii cu Dumnezeu. S nu uitm c am intrat n aceast stare de har prin credinta n
Isus Hristos, iar, dup cum spuneam mai sus, credin[a n sine este greu, dac nu imposibil,
de verificat. Credin[a se verific doar prin efectele ei. Iar unul dintre efectele credin[ei este
bucuria n mijlocul ncercrilor: ,n ea n mntuirea gata s fie descoperit voi v
bucura[i mult, mcar c acum, dac trebuie, snte[i ntrista[i pentru pu[in vreme, prin
felurite ncercri, pentruca ncercarea credin[ei voastre, cu mult mai scump dect aurul
care piere si care totus este cercat prin foc, s aib ca urmare lauda, slava si cinstea, la
artarea lui Isus Hristos (1 Petru 1:6-7, s.n.). Oare n-ar fi o tragedie dac la artarea lui
Isus Hristos am fi gsi[i fr credin[ sau cu o credin[ fals? S nu uitm c neprihnirea
noastr naintea lui Dumnezeu se reazem pe credin[a noastr n Isus Hristos, pe o credin[
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


172


care duce la ascultare de Hristos. Or, ncercrile sau suferin[ele din via[a de zi cu zi se
leag de dorin[a noastr de a tri n ascultare de Hristos. Trind n mijlocul ispitelor si
avnd un trup atins de pcat, btlia cu pcatul produce durere: ,De aceea spune Petru
, ncinge[i-v coapsele min[ii voastre, fi[i treji, si pune[i-v toat ndejdea n harul, care
v va fi adus, la artarea lui Isus Hristos. |Dar pn atunci,] ca niste copii asculttori, nu v
lsati tiriti n poftele, pe cari le avea[i altdat, cnd era[i n nestiin[. Ci, dup cum Cel ce
v-a chemat este sfnt, fi[i si voi sfin[i n toat purtarea voastr (1 Petru 1:13-15, s.n).
Expresia ,nu v lsa[i tr[i n pofte si ispite presupune c sntem asalta[i de ele si trebuie
s ne luptm cu ele, trebuie s ne opintim n a ne mpotrivi lor. Or, aceasta implic durere si
suferin[. Nici Isus Hristos nu a putut s scape de aceast opintire care provoac durere si
suferin[:

7
El este Acela care, n zilele vietii Sale pmntesti, aducind rugciuni i cereri cu strigte mari
i cu lacrmi ctre Cel ce putea s-L izbveasc dela moarte, si Iiind ascultat, din pricina
evlaviei Lui,
8
mcar c era Eiu, a nvtat s asculte prin lucrurile pe cari le-a suferit.
9
Si dup
ce a Iost Icut desvrsit, S-a Icut pentru toti cei ce-L ascult, urzitorul unei mntuiri vecinice,
10
cci a Iost numit de Dumnezeu: Mare Preot ,dup rnduiala lui Melhisedec (Evrei 5:7-10,
s.n.).

n timpul vie[ii Sale pmntesti, Hristos a trebuit s lupte cu pcatul, s lupte ca s rmn
neatins de pcat. Termenii n care ne este descris aceast btlie presupun suferin[. Iar
noi sntem chema[i s clcm pe urmele Lui. Dar, n mod inevitabil, btlia cu pcatul va
degenera n animozit[i cu pctosii, cci acestia nu vor privi cu ochi buni faptul c nu mai
alergm mpreun cu ei la acelasi potop de desfru, ca altdat (vezi 1 Petru 4:3-4). Or, si n
aceast privin[ trebuie s clcm pe urmele Domnului Isus: ,Uita[i-v dar cu luare aminte
la Cel ce a suferit din partea pctosilor o mpotrivire asa de mare fa[ de Sine, pentruca nu
cumva s v pierde[i inima, si s cde[i de oboseal n sufletele voastre. Voi nu v-a[i
mpotrivit nc pn la snge, n lupta mpotriva pcatului (Evrei 12:3-4).

La suferin[a ce vine din mpotrivirea la pcat, se adaug suferin[a slujirii. mpotrivirea fa[
de pcat reprezint un aspect defensiv. Slujirea ns reprezint un aspect ofensiv al vie[ii,
care nu face altceva dect s nte[easc suferin[a, mai ales c aceia pe care dorim s-i slujim
se ntorc mpotriva noastr.
123
Dar, avnd n vedere c, n esen[a lui, pcatul reprezint o
stare de egocentrare, pn cnd nu am csigat biruin[a pe planul defensiv, adic pe planul
luptei mpotriva pcatului, nici mcar nu avem ce cuta n planul ofensiv, adic n planul
slujirii altora. Ca s te po[i drui altora, trebuie s fi biruit pcatul, sau egocentrarea.

DuhuI Sfnt, garan|ia sIavei pe care o ndjduim (5)
nvierea Domnului Isus Hristos din mor[i este dovada faptului c Dumnezeu ne-a socotit
neprihni[i (vezi 4:25). Credin[a noastr c Dumnezeu L-a nviat pe Hristos din mor[i
aduce n sufletele noastre convingerea c avem pace cu Dumnezeu si ne d libertatea s ne
bucurm n ndejdea slavei lui Dumnezeu (vezi 5:1-2). ,Ba mai mult afirm Pavel ,

123
Pentru o tratare mai detaliat a conceptului suferin[ei credinciosului, vezi Beniamin Ergu, 1 Petru 1.1-3.12, pag.
58-77.
Romani 3.21-5.21 / Puterea lui Dumne:eu pentru mintuire


173

ne bucurm chiar si n necazurile noastre; cci stim c necazul aduce rbdare, rbdarea
aduce biruin[ n ncercare, iar biruin[a aceasta aduce ndejdea (3-4). Am plecat de la
ndejde si ne-am ntors la ea: ndejdea slavei lui Dumnezeu, necazuri, rbdare, biruin[ n
ncercare si ndejde.

Dup cum am vzut, slava lui Dumnezeu este destina[ia final spre care mergem: ,Ne
bucurm n ndejdea slavei lui Dumnezeu (5:2). Iar drumul ntr-acolo duce prin cuptorul
ncercrilor. ns acum c avem pace cu Dumnezeu, ne putem bucura chiar si n necazurile
noastre, pentru c stim c biruin[a n ncercare face ca slava lui Dumnezeu s devin o
realitate pentru noi, acum si aici. A rbda ncercarea nseamn a alege ascultarea de
Dumnezeu n pofida suferin[ei. Or, n acest caz, ,Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu, Se
odihneste peste .|noi] (1 Pet. 4:14). Si fiecare msur de slav ntreste n noi ndejdea
slavei. Pe de o parte, gustul slavei strneste n noi mai mult sete dup slava lui Dumnezeu,
dar pe de alt parte, gustul slavei d ndejdii noastre substan[, transformnd-o tot mai mult
n certitudine. Ndejdea pe care o avem n urma biruin[elor n ncercare ,nu nsal,
pentruc dragostea lui Dumnezeu a fost turnat n inimile noastre prin Duhul Sfnt, care ne-
a fost dat (5:5).

Duhul Sfnt este adus de Pavel n discu[ie pentru prima dat n carte. El va consacra o
sec[iune ntreag rela[iei dintre crestin si Duhul Sfnt (7:25-8:39), sec[iune n cadrul creia
vom trata subiectul pe larg. Deocamdat trebuie s reamintim faptul c putem s punem
semn de egalitate ntre expresiile ,slava lui Dumnezeu, ,prezen[a lui Dumnezeu si
,Duhul lui Dumnezeu. Este clar faptul c intrnd n aceast stare de har a neprihnirii
primite prin credin[a n Domnul Isus Hristos s-a rezolvat vrjmsia noastr cu Dumnezeu.
Iar avnd pace cu Dumnezeu, rela[ia cu El se releag, si ne putem bucura de prezen[a Lui.
Dar prezen[a lui Dumnezeu se concretizeaz tocmai n prezen[a Duhului lui Dumnezeu, a
crui arvun o primim, dup cum afirm Pavel n Efeseni, n urma credin[ei noastre n Isus
Hristos:

11
n El am Iost Icuti si mostenitori, Iiind rnduiti mai dinainte, dup hotrrea Aceluia, care
Iace toate dup sIatul voiei Sale,
12
ca s slujim de laud slavei Sale, noi, cari mai dinainte am
ndjduit n Hristos.
13
Si voi, dup ce ati auzit cuvntul adevrului (Evanghelia mntuirii
voastre), ati crezut n El, si ati fost pecetluiti cu Duhul Sfint, care Iusese Igduit,
14
si care este o
arvun a motenirii noastre, pentru rscumprarea celor cstigati de Dumnezeu, spre lauda
slavei Lui (EIes. 1:11-14, s.n.).

Slava lui Dumnezeu sau prezen[a lui Dumnezeu o gustm atunci cnd nsusirile Lui
nevzute, puterea Lui vesnic si dumnezeirea Lui ncep s se manifeste prin vie[ile noastre
de zi cu zi, atunci cnd chipul lui Hristos ncepe s prind contur n vie[ile noastre. Dar nu
trebuie s uitm c desi am fost socoti[i neprihni[i prin credin[a n Isus Hristos noi
continum s trim ntr-o lume n care rul este prezent si lucreaz cu mult putere. Dup
cum vom vedea n capitolele urmtoare, ct timp trim n trup, trim ntre dou lumi
spirituale, care se materializeaz, pe de o parte, n ndemnul firii pmntesti, iar pe de alt
parte, n ndemnul Duhului.
124
Cei ce snt n Hristos Isus ne va spune Pavel ,nu
triesc dup ndemnurile firii pmntesti, ci dup ndemnurile Duhului (8:1). ,Dac tri[i

124
Vezi Romani 6:15-16 si 8:1-14.
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


174


dup ndemnurile ei |ale firii pmntesti] continu Pavel , ve[i muri; dar dac, prin
Duhul, face[i s moar faptele trupului, ve[i tri. Cci to[i ceice snt cluzi[i de Duhul lui
Dumnezeu snt fii ai lui Dumnezeu (8:13-14).

Noi gustm din slava lui Dumnezeu doar atunci cnd trim dup ndemnurile Duhului,
adic atunci cnd, prin Duhul, facem s moar faptele trupului si ne facem astfel prtasi firii
dumnezeiesti.
125
n lumina unor astfel de afirma[ii, n[elegem de ce prezen[a Duhului Sfnt
n noi este dovada dragostei lui Dumnezeu. Dumnezeu nu numai c ne-a iertat, socotindu-
ne neprihni[i, dar este dispus s Se si implice n vie[ile noastre si s ne dea puterea s
trim dup voia Lui, n pofida faptului c am fost marca[i de pcat si c sntem ncol[i[i de
pcat n fiecare clip. Dar tocmai prezen[a Duhului Sfnt n noi este garan[ia faptului c
vom fi biruitori. Dac Dumnezeu L-a dat pe Isus Hristos pentru noi atunci cnd eram
pctosi si vrmasi Lui, cu ct mai mult Se va implica n vie[ile noastre acum c a investit
n rscumprarea noastr pre[ul nespus de scump al sngelui Eiului Su. ntr-adevr, acesta
este argumentul lui Pavel din versetele urmtoare.

mpca|i prin moartea Iui Hristos i mntui|i prin via|a Lui (6-11)
Pavel a nceput prezentarea Evangheliei lui Hristos prin a ne spune c ,mnia lui
Dumnezeu se descopere din cer mpotriva oricrei necinstiri a lui Dumnezeu si mpotriva
oricrei nelegiuiri a oamenilor, cari nduse adevrul n nelegiuirea lor (1:18). Apoi, n
restul sec[iunii 1:18-3:20, el a demonstrat c nu exist nici un om neprihnit, nici unul
mcar, si, tocmai de aceea, to[i sntem sub amenin[area mniei lui Dumnezeu. Dar ncepnd
cu 3:21, Pavel ne-a adus vestea bun c, acum, s-a artat o neprihnire pe care o d
Dumnezeu fr Lege, o neprihnire care vine prin credin[a n Hristos Isus. Atunci cnd
cineva este socotit neprihnit, este mntuit din fa[a revrsrii mniei lui Dumnezeu.

Este ns surprinztor faptul c n paragraful de fa[ (5:1-11) se vorbeste la viitor, nu la
trecut, despre o mntuire de mnia lui Dumnezeu, ceea ce presupune c mntuirea de mnia
lui Dumnezeu nu s-a rezolvat definitiv si irevocabil, dect poten[ial: ,Deci, cu att mai mult
acum, cnd sntem socoti[i neprihni[i, prin sngele Lui, vom fi mintuiti prin El de minia lui
Dumne:eu (5:9, s.n.). Cum putem avea pace cu Dumnezeu dac amenin[area mniei lui
Dumnezeu continu s mai planeze asupra noastr, chiar si poten[ial? Cum anume trebuie
s n[elegem aceast planare a mniei lui Dumnezeu asupra noastr si aceast nevoie de a fi
mntui[i de ea prin via[a lui Isus Hristos, ne va explica Pavel pe larg n capitolele
urmtoare. Dar pn atunci, se cuvine s facem totusi cteva precizri.

Dumnezeu a putut s ne dea o neprihnire fr lege doar n urma mor[ii si nvierii
Domnului Isus Hristos, pentru c doar asa a putut s rmn El nsusi neprihnit: ,Pe El
Dumnezeu L-a rnduit mai dinainte s fie, prin credin[a n sngele Lui, o jertf de ispsire,
ca s-Si arate neprihnirea Lui; cci trecuse cu vederea pcatele dinainte, n vremea n
delungei rbdri a lui Dumnezeu; pentruca, n vremea de acum, s-Si arate neprihnirea
Lui in aa fel in cit, s fie neprihnit, i totu s socoteasc neprihnit pe cel ce crede in
Isus (Rom. 3:25-26, s.n.).

125
Vezi 2 Petru 1:4.
Romani 3.21-5.21 / Puterea lui Dumne:eu pentru mintuire


175

Dup cum va afirma Pavel n paragraful urmtor (5:12-21), o dat intrate n lume prin
Adam, pcatul si moartea au trecut n mod automat asupra tuturor oamenilor. Este adevrat
c, prin Isus Hristos, am intrat n aceast stare de har n care sntem si n care putem s ne
bucurm de pacea cu Dumnezeu. Dar exist o diferen[ ntre felul n care opereaz pcatul
si moartea si felul n care opereaz neprihnirea care vine prin credin[a n Isus Hristos.
Dac pcatul si moartea au lovit in mod automat pe to[i oamenii, n Isus Hristos,
Dumnezeu a dat nu o iertare, ci o hotrire de iertare pentru to[i oamenii. El nu a dat o
neprihnire pentru to[i oamenii, ci doar o hotrire de neprihnire pentru to[i oamenii.

18
AstIel dar, dup cum printr-o singur gresal, a venit o osind, care a lovit pe toti oamenii, tot
asa, printr-o singur hotrire de iertare a venit pentru toti oamenii o hotrire de neprihnire
care d viata.
19
Cci, dup cum prin neascultarea unui singur om, cei multi au Iost Icuti
pctosi, tot asa, prin ascultarea unui singur om, cei multi vor fi fcuti neprihniti (Rom. 5:18-
19, s.n.).

Hotrrea de iertare se transform n iertare, si hotrrea de neprihnire, n neprihnire doar
pentru cei care cred (la prezent) n Domnul Isus Hristos. Dar, tocmai pentru c pcatul si
asalturile lui asupra noastr snt reale si pentru c diavolul d trcoale ca un leu, cutnd pe
cine s nghit,
126
credin[a n Isus Hristos trebuie s fie si s rmn o realitate prezent n
via[a credinciosului, materializat n ascultare. Or, prin ncercrile prin care trecem, tocmai
credin[a ne este ncercat:

5
Voi snteti pziti de puterea lui Dumnezeu, prin credint, pentru mntuirea gata s Iie
descoperit n vremurile de apoi!
6
n ea voi v bucurati mult, mcar c acum, dac trebuie,
snteti ntristati pentru putin vreme, prin Ielurite ncercri,
7
pentruca incercarea credintei
voastre, cu mult mai scump decit aurul care piere i care totu este cercat prin foc, s aib ca
urmare lauda, slava i cinstea, la artarea lui Isus Hristos,
8
pe care voi l iubiti Ir s-L Ii
vzut, credeti n El, Ir s-L vedeti, si v bucurati cu o bucurie negrit si strlucit,
9
pentruc
veti dobndi, ca sIrsit al credintei voastre, mntuirea suIletelor voastre (1 Petru 1:5-9, s.n.).

Acesta este motivul pentru care Pavel a primit de la Hristos harul si apostolia s aduc nu
la credin[ doar, ci ,la ascultarea credintei pe toate neamurile (1:5, s.n.). n mijlocul
ncercrilor, credin[a rmne intact doar dac biruim ncercarea prin ascultarea credin[ei,
lsnd ca rbdarea s-si fac desvrsit lucrarea, umplnd inimile noastre cu ndejde. O
parte esen[ial a acestei ascultri a credin[ei este si mrturisirea pcatului, n urma cruia
pcatul este transferat pe Domnul Isus Hristos. O dat pcatul transferat asupra Domnului
Isus prin mrturisirea lui, Legea nceteaz s ne mai acuze, si astfel stpnirea pcatului
asupra noastr este frnt. Pentru ca s ne explice acest mecanism, n paragrafele
urmtoare, Pavel va dezbate problema rela[iei dintre credincios si credin[ (6:1-13), dintre
credincios si Lege (6:15-23 si 7:1-6), dintre pcat si Lege (7:7-13) si dintre firea
pmnteasc si Lege (7:14-24), pentru ca apoi n sec[iunea din 7:25-8:39 s trateze
problema rela[iei dintre credincios si Duhul Sfnt, care este, de fapt, cheia unei vie[i de
biruin[.


126
Vezi 1 Petru 5:8-9.
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


176


Dar tocmai faptul c, desi am fost socoti[i neprihni[i prin credin[, trebuie totusi s
continum s fim mntui[i de mnia lui Dumnezeu ntreste afirma[ia c ,mnia lui
Dumnezeu se descopere din cer mpotriva oricrei necinstiri a lui Dumnezeu si mpotriva
oricrei nelegiuiri a oamenilor, cari nduse adevrul n nelegiuirea lor (1:18).
Descoperirea mniei lui Dumnezeu mpotriva oricrei necinstiri a lui Dumnezeu si
mpotriva oricrei nelegiuiri a oamenilor rmne o realitate valabil pentru oricine si
oricnd. Indiferent cine am fi, atunci cnd nelegiuirea este o realitate n via[a noastr, mnia
lui Dumnezeu este si ea o amenin[are real. Lucrul acesta este adevrat nu doar atunci cnd
Legea este clcat de un ,necredincios, ci si atunci cnd ea este clcat de un ,credincios.
Este adevrat, ne spune Ioan n prima sa epistol, c norma pentru credincios este s nu
pctuiasc, adic s nu calce Legea. ,Dar dac cineva a pctuit continu Ioan ,
avem la Tatl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihnit. El este jertfa de ispsire pentru
pcatele noastre; si nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale ntregei lumi (1 Ioan 2:1-2).
Ioan ne atrage aten[ia asupra faptului c singura noastr mntuire din fa[a revrsrii mniei
lui Dumnezeu o avem prin via[a lui Isus Hristos, Mijlocitorul pe care-L avem la Tatl. Dar
Mijlocitorul nu opereaz n mod automat, ci numai la cerere. Aceast cerere este naintat
prin mrturisirea pcatului.

5
Vestea, pe care am auzit-o dela El si pe care v-o propovduim, este c Dumnezeu e lumin, si
n El nu este ntunerec.
6
Dac zicem c avem prtsie cu El, si umblm n ntunerec, mintim, si
nu trim adevrul.
7
Dar dac umblm n lumin, dup cum El nsus este n lumin, avem
prtsie unii cu altii; si sngele lui Isus Hristos, Eiul Lui, ne curteste de orice pcat.
8
Dac
zicem c n-avem pcat, ne nselm singuri, si adevrul nu este n noi.
9
Dac ne mrturisim
pcatele, El este credincios si drept, ca s ne ierte pcatele si s ne curteasc de orice
nelegiuire.
10
Dac zicem c n-am pctuit, l Iacem mincinos, si Cuvntul Lui nu este n noi.
2:1
Copilasilor, v scriu aceste lucruri, ca s nu pctuiti. Dar dac cineva a pctuit, avem la
Tatl un Mijlocitor (sau Advocat. Grecete. Paraclet, adic aprtor, afutor), pe Isus Hristos,
Cel neprihnit.
2
El este jertIa de ispsire pentru pcatele noastre; si nu numai pentru ale noastre,
ci pentru ale ntregei lumi.
3
Si prin aceasta stim c l cunoastem, dac pzim poruncile Lui.
4
Cine zice: ,l cunosc, si nu pzeste poruncile Lui, este un mincinos, si adevrul nu este n el.
5
Dar cine pzeste Cuvntul Lui, n el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desvrsit; prin aceasta
stim c sntem n El.
6
Cine zice c rmne n El, trebuie s triasc si el cum a trit Isus (1 Ioan
1:5-2:6).

Mntuirea trebuie deci n[eleas ca pe un proces care trebuie s continue si dup momentul
nasterii noastre din nou,
127
deoarece credin[a n Hristos trebuie s duc mereu la ascultare
de Hristos. De-a lungul acestui proces, pacea cu Dumnezeu este pstrat tocmai prin faptul
c stim c ,dac atunci cnd eram vrjmasi, am fost mpca[i cu Dumnezeu, prin moartea
Eiului Su, cu mult mai mult acum, cnd sntem mpca[i cu El, vom fi mntui[i prin via[a
Lui (5:10).

Am n[eles, probabil, cum am fost mntui[i prin moartea Domnului Isus, dar oare cum
sntem si cum vom fi mntui[i prin via[a Lui?


127
Vezi 1 Petru 1:3-9.
Romani 3.21-5.21 / Puterea lui Dumne:eu pentru mintuire


177

Pavel a nceput paragraful de fa[ cu o concluzie a celor spuse pn acum: ,Deci, fiindc
sntem socoti[i neprihni[i, prin credin[, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru
Isus Hristos (1, s.n.). Dar trebuie s ne ntrebm din nou, ce fel de pace este aceasta, dac
noi trebuie s fim mntui[i n continuare de mnia lui Dumnezeu? Este adevrat c Pavel nu
vorbeste despre mntuirea noastr viitoare n termenii unei probabilit[i, ci n termenii unei
certitudini: ,Cci, dac atunci cnd eram vrjmasi, am fost mpca[i cu Dumnezeu, prin
moartea Eiului Su, cu mult mai mult acum, cnd sntem mpca[i cu El, vom fi mintuiti prin
viata Lui (5:10, s.n.). Cu toate acestea, pericolul revrsrii mniei lui Dumnezeu rmne
si tocmai de aceea este la fel de important s n[elegem cum opereaz mntuirea prin via[a
lui Isus Hristos, pe ct de important a fost s n[elegem cum a operat mpcarea cu
Dumnezeu prin moartea Lui.

n Vechiul Legmnt, pentru ca cineva s poat fi mntuit de revrsarea mniei lui
Dumnezeu, el trebuia s beneficieze de func[ia jertfei necurmate si de mijlocirea marelui-
preot. Jertfa reprezenta o moarte, iar marele-preot, o via[. Am putea deci afirma c
israelitul era mntuit, pe de o parte, printr-o moarte, iar pe de alt parte, printr-o via[.

n timp ce n Vechiul Legmnt jertfa si marele-preot reprezentau dou realit[i distincte, n
Noul Legmnt, Isus Hristos este att Jertfa, ct si Marele-Preot. Atunci cnd cineva a
pctuit afirm Ioan , pentru iertarea lui este nevoie att de Jertfa de Ispsire, ct si de
mijlocirea Marelui-Preot, deci att de moartea Domnului Isus, ct si de via[a Lui. Dar
conform textului din 1 Ioan 2:1, Jertfa si Marele-Preot sau moartea si via[a Domnului Isus
ac[ioneaz mpreun pentru ca iertarea noastr s fie operant. n schimb, textul din
Romani pare s vorbeasc despre dou etape distincte: ,Deci, cu att mai mult acum, cnd
sintem socoti[i neprihni[i, prin sngele Lui, vom fi mntui[i prin El de mnia lui Dumnezeu.
Cci, dac atunci cnd eram vrjmasi, am fost mpca[i cu Dumnezeu, prin moartea Eiului
Su, cu mult mai mult acum, cnd sntem mpca[i cu El, vom fi mntui[i prin via[a Lui
(Rom.5:9-10, s.n.). Versetul 9 face distinc[ie ntre aceste dou etape, folosind prezentul
pentru mpcarea noastr cu Dumnezeu ,Acum, cnd sintem socotiti neprihniti, prin
singele Lui (s.n.) , si viitorul pentru mntuirea noastr prin via[a lui Hristos: ,Jom fi
mintuiti prin El de mnia lui Dumnezeu (s.n.). Ca s diferen[ieze si mai clar ntre cele
dou etape, versetul 10 foloseste trecutul si viitorul n lumina prezentului: ,Dac atunci
cnd eram vrjmasi, am fost impcati cu Dumne:eu, prin moartea Fiului Su, cu mult mai
mult acum, cnd sintem impcati cu El, vom fi mintuiti prin viata Lui (s.n.).

Pentru a fi mpca[i cu Dumnezeu sau pentru a ajunge s fim socoti[i neprihni[i naintea
lui Dumnezeu, Isus Hristos a trebuit s fie judecat si pedepsit n locul nostru, pentru ca apoi
neprihnirea Lui s ne poat fi atribuit nou. Dar ce anume nseamn faptul c vom fi
mntui[i de mnia lui Dumnezeu ,prin via[a Lui (10), acum c sntem mpca[i cu
Dumnezeu? S fie oare vorba despre o viat ca a Lui sau despre viata Lui actual pus la
dispozi[ia noastr?

Pcatul ne-a lipsit de slava lui Dumnezeu. Or, pacea cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus
Hristos a readus n fiin[ele noastre tocmai ndejdea slavei lui Dumnezeu. n 2 Corinteni,
Pavel afirm c ,noi to[i privim cu fa[a descoperit, ca ntr-o oglind, slava Domnului
adic frumuse[ea vie[ii Domnului Isus Hristos , si sntem schimba[i n acelas chip al Lui,
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


178


din slav n slav, prin Duhul Domnului (3:18). n acest proces al mntuirii noastre este
implicat via[a Domnului Isus Hristos n dou feluri distincte. Pe de o parte, ea este
modelul ntru asemnarea cruia trebuie s fim transforma[i. Pe de alt parte ns, via[a
Domnului Isus este agentul transformrii noastre. El este prezent n via[a noastr prin
Duhul Sfnt. n Ioan 14, Isus le-a spus ucenicilor Si: ,Nu v voi lsa orfani, M voi
intoarce la voi. Dac M iubeste cineva, va pzi cuvntul Meu, si Tatl Meu l va iubi.
Noi vom veni la el i vom locui impreun cu el (Ioan 14:18, 23, s.n.). Iat de ce a putut
spune Pavel n Galateni: ,Am fost rstignit mpreun cu Hristos, si triesc. dar nu mai
triesc eu, ci Hristos triete in mine. Si via[a, pe care o triesc acum n trup, o triesc n
credin[a n Eiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe Sine nsus pentru mine (Gal.
2:20, s.n.). Si iat de ce le-a putut spune Domnul Isus ucenicilor Lui nainte de nl[are:
,Duce[i-v. si iat c Eu sint cu voi n toate zilele, pn la sfrsitul veacului (Mat. 28:20,
s.n.).

Mntuirea noastr de zi cu zi, care presupune biruin[a noastr n lupta cu pcatul, adic
trirea noastr pentru Dumnezeu, reclam prezen[a si lucrarea Domnului Isus Hristos n noi
prin puterea Duhului Su Sfnt. Deci, realmente, noi sntem mntui[i prin via[a Lui. Dup
cum vedem, moartea si via[a Domnului Isus nu pot fi separate, n ce priveste mntuirea
noastr. Pe de o parte, ,am fost mpca[i cu Dumnezeu, prin moartea Eiului Su (10), iar
pe de alt parte, sntem si vom fi mntui[i de mnia lui Dumnezeu prin via[a Eiului Su,
adic prin lucrarea Duhului Sfnt n noi:

Noi deci, prin botezul n moartea Lui, am Iost ngropati mpreun cu El, pentruca, dup cum
Hristos a nviat din morti, prin slava Tatlui, tot asa si noi s trim o viat nou. n adevr, dac
ne-am Icut una cu El, printr-o moarte asemntoare cu a Lui, vom Ii una cu El si printr-o
nviere asemntoare cu a Lui. Dac am murit mpreun cu Hristos, credem c vom si tri
mpreun cu El (Rom. 6:4-8).

,Vom fi mntui[i prin via[a Lui a afirmat Pavel cu ncredere. Si nu numai att
continu el , dar ne si bucurm n Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care
am cptat mpcarea (Rom. 5:10-11). Ndejdea noastr legat de slava viitoare spre care
mergem este confirmat si ntrit de bucuria noastr prezent. Or, aceast bucurie este
posibil doar prin Domnul Isus Hristos, prin moartea si via[a Lui. ntr-adevr, ,Lui i
datorm faptul c, prin credin[, am intrat n aceast stare de har, n care sntem (5:2). Dar
tot Lui i datorm si faptul c ne bucurm n Dumnezeu, adic, ,ne bucurm n ndejdea
slavei lui Dumnezeu. Ba mai mult, ne bucurm chiar si n necazurile noastre; cci stim c
necazul aduce rbdare, rbdarea aduce biruin[ n ncercare, iar biruin[a aceasta aduce
ndejdea. ns ndejdea aceasta nu nsal (5:2-5), deoarece este permanent confirmat n
noi de prezen[a si lucrarea Duhului Sfnt.

Din cte am putut observa, paragraful din 5:1-11 la care se adaug si 5:12-21, de care ne
vom ocupa n paginile ce urmeaz joac un rol pivotal n carte, adunnd ceea ce s-a
afirmat n 3:21-4:25 si pregtind ceea ce urmeaz s se afirme n capitolele 6-8. Tema
bucuriei n ndejdea slavei lui Dumnezeu o bucurie chiar si n mijlocul necazurilor
va fi reluat n capitolul 8:15-27. Tot n capitolul 8 va elabora Pavel si rolul Duhului Sfnt
n mntuire (vezi 8:1-14). Problema mniei lui Dumnezeu a mniei care mai continu s
Romani 3.21-5.21 / Puterea lui Dumne:eu pentru mintuire


179

planeze asupra noastr o vom n[elege mai bine n capitolele 6 si 7. Tot acolo vom
pricepe si cum anume continu procesul mntuirii noastre prin via[a lui Hristos.

ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


180




Concluzii i aplicaJii pe Romani 5:1-11
Rscumprati prin moartea lui Isus Hristos i mintuiti prin viata Lui

,Deci, fiindc sntem socoti[i neprihni[i, prin credin[, avem sau s avem
128
pace cu
Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos (5:1). n ce-L priveste pe Dumnezeu sau n ce
priveste solu[ia Lui, afirma[ia corect este: ,avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru
Isus Hristos (5:1, s.n.). n ce ne priveste ns pe noi, afirma[ia corect este: ,s avem pace
cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos (5:1, s.n.). Citind ntregul paragraf, se pare
c pacea cu Dumnezeu pe care am dobndit-o prin credin[a n Isus Hristos ne este
amenin[at tocmai de faptul c desi am fost socoti[i neprihni[i prin sngele lui Isus Hristos
totusi trebuie s continum s fim mntui[i de mnia lui Dumnezeu prin via[a Lui:

8
Dar Dumnezeu si arat dragostea Iat de noi prin Iaptul c, pe cnd eram noi nc pctosi,
Hristos a murit pentru noi.
9
Deci, cu att mai mult acum, cnd sntem socotiti neprihniti, prin
sngele Lui, vom Ii mntuiti prin El de mnia lui Dumnezeu.
10
Cci, dac atunci cnd eram
vrjmasi, am Iost mpcati cu Dumnezeu, prin moartea Eiului Su, cu mult mai mult acum, cnd
sntem mpcati cu El, vom Ii mntuiti prin viata Lui (5:8-10).

Pstrarea pcii cu Dumnezeu este o problem subiectiv si atrn de n[elegerea modului n
care opereaz n noi si pentru noi procesul mntuirii. Dup cte putem observa n textul de
mai sus, dac aspectul trecut al mntuirii este legat de moartea Domnului Isus Hristos,
aspectul viitor al mntuirii este legat de via[a lui Isus Hristos. n Romani 4:23-25, iar apoi
n 10:9-10, Pavel afirm c pentru mntuire este absolut necesar credin[a ntr-un Isus
Hristos nviat din mor[i, deci ntr-un Hristos viu. Dar dac ar fi s n[elegem cum anume ne
mntuieste via[a Lui, trebuie s punem n paralel mntuirea prin via[a Lui cu mntuirea prin
moartea Lui.

Dac ,am fost mpca[i cu Dumnezeu, prin moartea Eiului Su (5:10), pentru c moartea
Eiului Su ni s-a atribuit nou, oare nu cumva vom fi mntui[i de mnia lui Dumnezeu prin
via[a Eiului Su, pentru c via[a Eiului Su ni se atribuie nou?

Aspectul viitor al mntuirii se refer la mntuirea din fa[a revrsrii mniei lui Dumnezeu.
Dar, n Romani, Pavel vorbeste de dou aspecte ale descoperirii mniei lui Dumnezeu: de
un aspect lent, de zi cu zi, si de un aspect violent, ,n ziua mniei si a artrii dreptei
judec[i a lui Dumnezeu, care va rsplti fiecruia dup faptele lui (2:5-6). Ca s ne
bucurm de o mntuire de mnia lui Dumnezeu prin via[a Domnului Isus Hristos, via[a Lui
trebuie s ne protejeze de ambele aspecte ale revrsrii mniei lui Dumnezeu. Iar lucrul
acesta este posibil doar dac ne mbrcm n Isus Hristos.


128
Cornilescu men[ioneaz la subsol posibilitatea acestei traduceri: ,s avem pace cu Dumnezeu.

Romani 3.21-5.21 / Puterea lui Dumne:eu pentru mintuire


181

Mntuifi de mnia lui Dumnezeu n viafa de zi cu zi
Am vzut c revrsarea lent a mniei lui Dumnezeu peste om se face prin legea cauzei si
efectului care guverneaz universul n care am fost aseza[i. Mnia lui Dumnezeu se
descoper din cer n urma faptului c, nemaivoind s-L pstrm pe Dumnezeu n constiin[a
noastr, Dumnezeu ne-a lsat n voia min[ii noastre blestemate, ca s facem lucruri
nengduite. Adevrul nbusit n nelegiuire are efecte distrugtoare asupra ntregii noastre
existen[e, marcnd universul nostru moral si spiritual n primul rnd, dar apoi subminnd
universul nostru fizic: n sfera ra[ionalului aduce nebunie, sfera emo[ionalului ne este
invadat de patimi scrboase, sfera spiritualului, de dumnezei strini, iar sfera socialului, de
rela[ii perverse. Toate aceste realit[i vorbesc despre prezen[a mniei lui Dumnezeu peste
noi. Putem fi mntui[i de aceast mnie a lui Dumnezeu doar n msura n care Hristos
ncepe s triasc n noi sau n msura n care rmnem n El si trim ca El. Eaptul c lucrul
acesta este posibil ni-l spune Pavel nsusi n Galateni:

,Am fost rstignit mpreun cu


Hristos, si triesc. dar nu mai triesc eu, ci Hristos triete in mine. Si via[a, pe care o
triesc acum n trup, o triesc n credin[a n Eiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe
Sine nsus pentru mine (Gal. 2:20, s.n.). ,Credin[a n Eiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si
S-a dat pe Sine nsus pentru mine este cheia tririi unei astfel de vie[i. Credin[a n Isus
Hristos mi va da putere s dezbrac pcatul, mrturisindu-l si iesind astfel de sub Lege si de
sub stpnirea pcatului. Dar n acelasi timp, din moment ce nu mai snt sub Lege, ci sub
har, Duhul Sfnt are libertatea s lucreze n mine si s-mi dea puterea de a tri via[a lui
Hristos, adic o via[ de ascultare de Cuvnt. Trind n ascultare de Dumnezeu, snt mntuit
de revrsarea mniei Lui, deoarece mnia Lui se descoper din cer doar mpotriva necinstirii
lui Dumnezeu si mpotriva nelegiuirii oamenilor.

Mntuifi de mnia lui Dumnezeu n ziua mniei
Dac primul aspect al revrsrii mniei lui Dumnezeu aspectul lent este legat de
nelegiuirile oamenilor si, prin efectele pcatelor, opereaz n via[a de zi cu zi, al doilea
aspect al revrsrii mniei lui Dumnezeu aspectul violent este legat de necinstirea lui
Dumnezeu si va avea loc n ,ziua mniei si a artrii dreptei judec[i a lui Dumnezeu, care
va rsplti fiecruia dup faptele lui. Si anume, continu Pavel , va da via[a vecinic
celor ce, prin struin[a n bine, caut slava, cinstea si nemurirea; si va da mnie si urgie
celor ce, din duh de glceav, se mpotrivesc adevrului si ascult de nelegiuire (Rom. 2:5-
8). ntreaga Scriptur confirm faptul c judecata lui Dumnezeu se va face dup fapte.
,Cci to[i trebuie s ne nf[ism naintea scaunului de judecat al lui Hristos, pentru ca
fiecare s-si primeasc rsplata dup binele sau rul, pe care-l va fi fcut cnd tria n
trup afirm Pavel n 2 Corinteni 5:10. Iar n Galateni, el ntreste lucrul acesta: ,Nu v
nsela[i: Dumnezeu nu Se las s fie batjocorit. Ce samn omul, aceea va si secera. Cine
samn n firea lui pmnteasc, va secera din firea pmnteasc putrezirea; dar cine
samn n Duhul, va secera din Duhul via[a vecinic (Gal. 6:7-8). Domnul Isus nsusi a
zis c ,n ziua judec[ii, oamenii vor da socoteal de orice cuvnt nefolositor, pe care-l vor
fi rostit. Cci din cuvintele tale vei fi scos fr vin, si din cuvintele tale vei fi osndit
(Mat. 12:36-37).

Avnd n vedere c to[i am pctuit si sntem lipsi[i de slava lui Dumnezeu, ntrebarea este
cum vom fi mntui[i n ziua judec[ii de mnia lui Dumnezeu? Pavel ne spune c prin via[a
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


182


lui Isus Hristos. Dac ,via[a, pe care o triesc acum n trup, o triesc n credin[a n Eiul lui
Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe Sine nsus pentru mine (Gal. 2:20), atunci, n ziua
mniei si a artrii dreptei judec[i a lui Dumnezeu, Acela care va fi judecat n locul meu va
fi Domnul Isus Hristos. Si pentru c El, desi a fost ispitit n toate lucrurile ca si noi, totusi
n-a avut pcat, neprihnirea Lui mi se va atribui mie, deoarece ,El a fost fcut de
Dumnezeu pentru noi n[elepciune, neprihnire, sfin[ire si rscumprare, pentruca, dup
cum este scris: Cine se laud, s se laude n Domnul (1 Cor. 1:30-31). Iar n Galateni,
tot Pavel ne spune: ,To[i cari a[i fost boteza[i pentru Hristos, v-a[i mbrcat cu Hristos. Si
dac snte[i ai lui Hristos, snte[i smn[a lui Avraam, mostenitori prin fgduin[ (Gal.
3:27-29). Sfntul apostol Ioan afirm c n ziua artrii dreptei judec[i a lui Dumnezeu se
vor deschide cr[ile faptelor noastre si to[i oamenii vom fi judeca[i si rsplti[i dup faptele
noastre, dar c vor fi pedepsi[i doar cei care nu vor fi gsi[i mbrca[i n Hristos:

11
Apoi am vzut un scaun de domnie mare si alb, si pe Celce sedea pe el. Pmntul si cerul au
Iugit dinaintea Lui, si nu s-a mai gsit loc pentru ele.
12
Si am vzut pe morti, mari si mici, stnd
n picioare naintea scaunului de domnie. Niste crti au Iost deschise. Si a Iost deschis o alt
carte, care este cartea vietii. Si mortii au Iost judecati dup Iaptele lor, dup cele ce erau scrise
n crtile acelea.
13
Marea a dat napoi pe mortii cari erau n ea; Moartea si Locuinta mortilor au
dat napoi pe mortii cari erau n ele. Eiecare a Iost judecat dup Iaptele lui.
14
Si Moartea si
Locuinta mortilor au Iost aruncate n iazul de Ioc. Iazul de Ioc este moartea a doua.
15
Oricine n-
a Iost gsit scris n cartea vietii, a Iost aruncat n iazul de Ioc (Apoc. 20:11-15).

,Oricine n-a fost gsit scris n cartea vie[ii, a fost aruncat n iazul de foc (Apoc. 20:15),
adic a trebuit s suporte revrsarea ,comorii de mnie (Rom. 2:5) adunate pentru ziua
mniei si a artrii dreptei judec[i a lui Dumnezeu. A fi scris n cartea vie[ii nseamn a fi
gsit mbrcat cu Domnul Isus Hristos, cu neprihnirea Lui. O dat ce Dumnezeu L-a dat
pe Eiul Su pentru noi to[i, ,cum nu ne va da fr plat, mpreun cu El, toate lucrurile
(8:32)? Via[a Domnului Isus rmne ca ofert deschis pentru to[i oamenii, iar aceia care
continu s cread n El, n ziua judec[ii, se vor bucura de neprihnirea Lui.

n concluzie, putem avea pace cu Dumnezeu prin Domnul Isus Hristos, pentru c am fost
socoti[i neprihni[i prin moartea Lui; sntem mntui[i de mnia lui Dumnezeu printr-o via[
ca a Lui, la care ne mputerniceste Dumnezeu prin Duhul Su, si vom fi mntui[i de mnia
lui Dumnezeu prin via[a Lui, deoarece Dumnezeu L-a fcut pentru noi neprihnire, si astfel
neprihnirea Lui ni se va atribui nou la judecat. Cheia mntuirii noastre este credin[a n
Isus Hristos. Iar credin[a trebuie s fie o realitate prezent. De aceea, btlia decisiv a
vie[ii noastre este trirea vie[ii lui Hristos acum si aici.

11
Cci harul lui Dumnezeu, care aduce mntuire pentru toti oamenii, a Iost artat,
12
si ne nvat
s-o rupem cu pgntatea si cu poItele lumesti, si s trim n veacul de acum cu cumptare,
dreptate si evlavie,
13
asteptnd Iericita noastr ndejde si artarea slavei marelui nostru
Dumnezeu si Mntuitor Isus Hristos.
14
El S-a dat pe Sine nsus pentru noi, ca s ne rscumpere
din orice Irdelege, si s-Si curteasc un norod care s Iie al Lui, plin de rvn pentru Iapte
bune (Tit. 2:11-14).

Romani 3.21-5.21 / Puterea lui Dumne:eu pentru mintuire


183

n textul din Romani 5:1-11, Pavel numeste aceast trire a vie[ii lui Hristos ,biruin[ n
ncercare (4). Aceasta aduce ndejde, o ndejde care nu nsal, ,pentruc dragostea lui
Dumnezeu a fost turnat n inimile noastre prin Duhul Sfnt, care ne-a fost dat (5) .
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


184



Romani 5:12-21
Principiul repre:entrii in moarte i in viat

,Dac. prin greala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu
mult mai mult ceice primesc, in toat plintatea, harul i darul
neprihnirii, vor domni in viat prin acel unul singur, care este Isus
Hristos'` (5.17).



Eelul n care ncepe paragraful de fa[ ,De aceea. (12) ne oblig s cutm rela[ia
cu paragraful precedent:

Schema structural de mai sus sugereaz c paragraful din 5:1-11 joac rol de concluzie
pentru ceea ce s-a spus n 3:21-4:25, iar paragraful din 5:12-21 subliniaz o implica[ie. Ne
ntrebm totusi de ce anume se leag expresia ,de aceea din 5:12 sau de ce anume se leag
paragraful de fa[ (5:12-21). Pentru c, din punctul de vedere al structurii, legtura
imediat nu este evident, am putea ncerca s cutm legtura dintre paragrafele 5:1-11 si
5:12-21 pe linia con[inutului.

Textul din Romani 5:12-21 con[ine o lung parantez. Pentru a n[elege argumentul lui
Pavel mai usor, redm mai jos textul fr paranteza respectiv:

12
De aceea, dup cum printr-un singur om a intrat pcatul n lume, si prin pcat a intrat moartea,
si astIel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricin c toti au pctuit... (.),
18
.tot
asa, printr-o singur hotrre de iertare a venit pentru toti oamenii o hotrre de neprihnire care
d viata.
19
Cci, dup cum prin neascultarea unui singur om, cei multi au Iost Icuti pctosi, tot
asa, prin ascultarea unui singur om, cei multi vor Ii Icuti neprihniti (12, 18-19).

Dup cum se observ, textul compar doi oameni pe Adam si pe Isus Hristos si
impactul vie[ii acestora asupra omenirii: ,Prin neascultarea unui singur om, cei mul[i au
fost fcuti pctosi, iar ,prin ascultarea unui singur om, cei mul[i vor fi fcuti neprihni[i
(19, s.n.). n timp ce Adam a adus asupra omenirii pcatul si consecin[ele lui, prin Isus
Hristos, Dumnezeu a pus la dispozi[ia omenirii o hotrre de iertare sau o hotrre de
neprihnire, de care se poate bucura oricine crede n El.

Acum legtura pare mai clar. Versetele 9 si 10 din paragraful precedent au subliniat faptul
c mpcarea noastr cu Dumnezeu n moartea Eiului Su este doar nceputul drumului.
Deoarece mai avem de trit n trup si deoarece pcatul este o realitate permanent n jurul
nostru, o realitate care ne asalteaz zilnic, procesul mntuirii trebuie s continue, dar de
data aceasta prin via[a Domnului Isus. ntrebarea care se ridic este care dintre cele dou
procese cel al mor[ii, datorat prezen[ei si lucrrii pcatului, si cel al vie[ii, datorat
prezen[ei si lucrrii Domnului Isus este mai tare? n ultima parte a paragrafului
precedent (5:1-11), Pavel a dorit s ne asigure de faptul c totul va fi bine:
Romani 3.21-5.21 / Puterea lui Dumne:eu pentru mintuire


185


7
Pentru un om neprihnit cu greu ar muri cineva; dar pentru bineIctorul lui, poate c s-ar gsi
cineva s moar.
8
Dar Dumnezeu si arat dragostea Iat de noi prin Iaptul c, pe cnd eram noi
nc pctosi, Hristos a murit pentru noi.
9
Deci, cu att mai mult acum, cnd sntem socotiti
neprihniti, prin sngele Lui, vom Ii mntuiti prin El de mnia lui Dumnezeu.
10
Cci, dac atunci
cnd eram vrjmasi, am Iost mpcati cu Dumnezeu, prin moartea Eiului Su, cu mult mai mult
acum, cnd sntem mpcati cu El, vom Ii mntuiti prin viata Lui (5:7-10).

n paragraful de fa[ (5:12-21), Pavel doreste, pe de o parte, s deschid perspectiva asupra
ntregii istorii, ca s compare procesul mor[ii cu procesul vie[ii si s dovedeasc faptul c
procesul vie[ii a fost plnuit de Dumnezeu nc din vesnicii s biruiasc procesul mor[ii
ceea ce reiese din gradele de compara[ie cu care opereaz Pavel n text si c, de aceea,
bucuria noastr n Dumnezeu prin Isus Hristos men[ionat n paragraful precedent (v. 11)
nu este gratuit. Dar pe de alt parte, deschiznd perspectiva asupra mntuirii, Pavel
creioneaz un cadru legal pentru mntuirea prin credin[a n Isus Hristos.

5:12-17 CadruI IegaI aI mntuirii noastre n Isus Hristos
Dup cum am vzut, paragraful precedent (5:1-11) joac un rol de pivot n desfsurarea
cr[ii, concluzionnd sirul de argumente de pn acum si pregtind terenul pentru cele care
urmeaz. ntregul paragraf este centrat n persoana si n lucrarea Domnului Isus Hristos:
,Lui i datorm faptul c, prin credin[, am intrat n aceast stare de har, n care sntem; si
ne bucurm n ndejdea slavei lui Dumnezeu (5:2), slav pe care o vom mosteni tot
datorit Domnului Isus Hristos. ,Cci, dac atunci cnd eram vrjmasi, am fost mpca[i cu
Dumnezeu, prin moartea Eiului Su, cu mult mai mult acum, cnd sntem mpca[i cu El,
vom fi mntui[i prin via[a Lui (5:10). Este evident faptul c ntreaga noastr mntuire se
reazem pe persoana si pe lucrarea Domnului Isus Hristos. Dac cineva ar putea s
demonstreze c ceva din ceea ce ne-a dat Dumnezeu prin Domnul Isus nu este legal, ntreg
edificiul mntuirii noastre s-ar prbusi. Tocmai la o astfel de obiec[ie ncearc s rspund
Pavel n paragraful din 5:12-21, vorbind despre principiul reprezentrii noastre n moarte si
n via[.


Printr-un singur om a intrat pcatul n lume (12a)
Pcatul trebuie definit ca pe o realitate strin de om,
129
care s-a folosit de om ca s pun
stpnire pe crea[ia lui Dumnezeu. Adam a fost agentul moral prin care pcatul a intrat n
lume. Din clipa n care pcatul a intrat n lume, prin pcat a intrat si moartea, adic
despr[irea omului de Dumnezeu si unirea lui cu Cel Ru, pentru c Legea lui Dumnezeu
spune c plata pcatului este moartea.
130


Afirma[ia ,Astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor (12) are o semnifica[ie
important pentru n[elegerea situa[iei omenirii. Am putea presupune c, o dat ce
strmosul nostru al tuturor Adam a fost atins de pcat si de moarte, ambele au trecut

129
Vezi Romani 7:17 si 20.
130
Vezi Genesa 2:15-17.
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


186


automat asupra tuturor descenden[ilor lui, adic asupra tuturor acelora care erau n coapsele
lui Adam atunci cnd acesta a pctuit. O astfel de interpretare este sus[inut de afirma[ia
din 11:32: ,Eiindc Dumnezeu a nchis pe to[i oamenii n neascultare, ca s aib ndurare
de to[i ceea ce nseamn c aceast trecere a pcatului si a mor[ii asupra tuturor
oamenilor a fost un lucru dinainte hotrt de Dumnezeu n planul Su. Dac oamenii n-ar fi
fost nchisi n neascultare prin pcatul unuia singur Adam , Dumnezeu nu ,ar fi avut
dreptul legal s ofere tuturor mntuirea prin acel Unul singur: Isus Hristos.

Dar o astfel de interpretare trebuie evaluat n lumina precizrii din versetul 12: ,Si astfel
moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricin c toti au pctuit. (s.n.).
Expresia ,din pricin c to[i au pctuit poate fi n[eleas n dou feluri. Pe de o parte,
putem spune c to[i au pctuit n Adam, adic to[i am fost atinsi de pcat o dat cu Adam,
tocmai pentru c, n momentul n care Adam a pctuit, ntreaga omenire era n coapsele
lui. ,Ce este nscut din carne, este carne, si ce este nscut din Duh, este duh (Ioan 3:6), i-a
spus Isus lui Nicodim. O dat ce Adam a fost atins de pcat, tot ceea ce s-a nscut din el a
preluat de la Adam ,pcatul. Textul din Genesa 5:1-3 pare s sus[in o astfel de pozi[ie:
,Iat cartea neamurilor lui Adam. n ziua cnd a fcut Dumnezeu pe om, l-a fcut dup
asemnarea lui Dumne:eu. I-a fcut parte brbteasc si parte femeiasc, i-a binecuvntat,
si le-a dat numele de om, n ziua cnd au fost fcu[i. La vrsta de o sut treizeci de ani,
Adam a nscut un fiu dup chipul i asemnarea lui, si i-a pus numele Set (Gen. 5:1-3,
s.n.). Adam este prezentat ca fiind fcut dup chipul si asemnarea lui Dumnezeu, dar deja
despre fiul su Set ni se spune c s-a nscut dup chipul si asemnarea lui Adam. Acest
lucru poate marca tocmai ceea ce a afirmat Pavel n Romani 5:12: ,Moartea a trecut asupra
tuturor oamenilor, din pricin c to[i au pctuit. n cazul acesta, pcatul adamic care a
trecut asupra tuturor oamenilor este un pcat prin reprezentare.

Dar expresia ,din pricin c to[i au pctuit (Rom. 5:12) poate fi n[eleas si ca referindu-
se la pcatul personal al fiecruia. La judecat, nimeni nu va fi condamnat n baza pcatului
adamic, ci n baza pcatului personal. Dup cum numai aceia snt fiii lui Avraam care au
credin[a lui Avraam, tot asa, prin analogie, am putea afirma c snt fii ai lui Adam to[i aceia
care au pctuit ca si Adam. Adevrul este c ,to[i au pctuit afirm Pavel , si snt
lipsi[i de slava lui Dumnezeu (3:23), ceea ce presupune c exist totusi o diferen[
esen[ial ntre descenden[a adamic si cea avraamic. Eaptul c to[i descenden[ii lui Adam
au pctuit s-ar prea s arate spre o altfel de legtur ntre Adam si descenden[ii lui dect
ntre Avraam si descenden[ii lui. Adam pare s ne fi transmis o anumit disponibilitate spre
a pctui, creia nu ne putem opune si care a fcut ca to[i descenden[ii lui Adam s
pctuiasc;
131
iar aceasta confirm c, ntr-adevr, am fost nchisi n neascultare n
conformitate cu planul pe care Dumnezeu l-a alctuit n Sine nsusi. Astfel, Adam este
reprezentantul nostru al tuturor n moarte, spre deosebire de Avraam, care este tat numai
pentru aceia care au credin[a lui Avraam.

Dar tocmai datorit faptului c am fost nchisi n neascultare, adic datorit faptului c
printr-un singur om a intrat pcatul n lume si prin pcat a intrat moartea, este legal ca
Dumnezeu s ne ofere neprihnirea tot printr-un singur om.

131
Lucrul acesta l va sublinia Pavel n Romani 7:14-24.

Romani 3.21-5.21 / Puterea lui Dumne:eu pentru mintuire


187

Dup cum am vzut n paginile precedente, n scrisoarea adresat bisericii din Sardes, Eiul
Omului i transmite bisericii urmtorul mesaj: ,Cel ce va birui, va fi mbrcat astfel n
haine albe. Nu-i voi sterge nicidecum numele din cartea vie[ii, si voi mrturisi numele lui
naintea Tatlui Meu si naintea ngerilor Lui. Cine are urechi, s asculte ce zice Bisericilor
Duhul (Apoc. 3:5-6). Se pare c numele noastre au fost scrise ,dela ntemeierea lumii, n
cartea vie[ii Mielului, care a fost jungheat (Apoc. 13:8), ceea ce nseamn c, pentru ca s
ne poat alege la mntuire, Dumnezeu ne-a asezat ,n Hristos nc nainte de ntemeierea
lumii. Apoi ca s legalizeze acest decizie, El ne-a nchis pe to[i n neascultare, ca s se
paot ndura de to[i.

Prin pcat a intrat n lume moartea (12b-14a)
n sec[iunea precedent a cr[ii (1:18-3:20), Pavel a precizat faptul c rolul Legii este s
aduc cunostin[a deplin a pcatului, deoarece Legea este standardul fa[ de care se
defineste pcatul. nseamn oare c nainte de a fi fost dat Legea pcatul nu era [inut n
seam si deci nu exista? Nicidecum, spune Pavel, ,cci nainte de Lege pcatul era n lume.
Dar pcatul nu este [inut n seam de ctre cei care l svrsesc ct vreme nu este o
lege. Totus moartea a domnit, dela Adam pn la Moise, chiar peste ceice nu pctuiser
printr-o clcare de lege asemntoare cu a lui Adam (13-14). Eaptul c pcatul a domnit
de la Adam pn la Moise presupune c, pe de o parte, a existat o lege si nainte ca, la Sinai,
Legea s fi fost dat prin Moise, iar pe de alt parte, c, n toat aceast perioad,
Dumnezeu a [inut n seam pcatul, altfel moartea nu ar fi domnit.

Dac nu ar fi fost asa, ntrebarea fireasc este cum putea moartea s domneasc peste to[i
oamenii de la Adam pn la Moise, cnd Legea a fost dat abia prin Moise? Dac legea ar fi
fost dat doar prin Moise si dac nu ar fi existat n lume nici o altfel de lege, nu trebuie s
uitm nici faptul c Legea dat prin Moise l viza numai pe Israel si eventual cteva
popoare din jurul lui Israel, care au auzit de Legea dat de Dumnezeu prin Moise.
132

nseamn oare c Dumnezeu nu-i va putea judeca si condamna pe cei care nu au auzit de
Legea lui Moise? Nicidecum!

Este important s ne aducem aminte de discu[ia din capitolul 2 privind felul n care va
judeca Dumnezeu lumea. Judecata lui Dumnezeu este potrivit cu adevrul Legii Lui si cu
adevrul pe care Legea Lui l gseste n om. De aceea, Dumnezeu ,va rsplti fiecruia
dup faptele lui (2:6).

7
Si anume, va da viata vecinic celor ce, prin struinta n bine, caut slava, cinstea si nemurirea;
8
si va da mnie si urgie celor ce, din duh de glceav, se mpotrivesc adevrului si ascult de
nelegiuire.
9
Necaz si strmtorare va veni peste orice suIlet omenesc care Iace rul: nti peste
Iudeu, apoi peste Grec.
10
Slav, cinste si pace va veni ns peste oricine Iace binele: nti peste
Iudeu, apoi peste Grec.
11
Cci naintea lui Dumnezeu nu se are n vedere Iata omului.
12
Toti
ceice au pctuit Ir lege, vor pieri Ir lege; si toti ceice au pctuit avnd lege, vor Ii judecati
dup lege.
13
Pentruc nu cei ce aud Legea, snt neprihniti naintea lui Dumnezeu, ci cei ce
mplinesc legea aceasta, vor Ii socotiti neprihniti.
14
Cnd Neamurile, mcar c n-au lege, Iac
din Iire lucrurile Legii, prin aceasta ei, cari n-au o lege, si snt singuri lege;
15
si ei dovedesc c
lucrarea Legii este scris n inimile lor; Iiindc despre lucrarea aceasta mrturiseste cugetul lor

132
Vezi Deuteronom 4:1-8.
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


188


si gndurile lor, cari sau se nvinovtesc sau se desvinovtesc ntre ele.
16
Si Iaptul acesta se va
vedea n ziua cnd, dup Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile
ascunse ale oamenilor (Rom. 2:7-16).

Avnd deci n vedere c lucrarea Legii este nscris n constiin[a omului, Pavel poate afirma
cu trie faptul c pcatul, care a intrat n lume prin Adam si care, prin el, a trecut asupra
tuturor oamenilor, a adus cu sine moartea, iar, pentru c plata pcatului este moartea,
moartea a cptat drept legal asupra tuturor celor pctosi si de aceea a domnit peste ei.

Adam, .o icoan prenchipuitoare a Celuice avea s vin (14b)
Dac n primele trei versete (5:12-14) este vorba despre poarta prin care au intrat n lume
pcatul si moartea Adam , n versetele urmtoare (15-17) este vorba despre poarta
prin care a intrat n lume hotrrea de neprihnire: Hristos.

Trecerea de la Adam la Hristos este fcut prin expresia de la sfrsitul versetului 14:
,Adam. este o icoan prenchipuitoare a Celuice avea s vin. Expresia este demn de
remarcat, deoarece ea vorbeste despre venirea Unuia care a existat, de fapt, naintea lui
Adam vorbeste despre preexisten[a lui Hristos si despre faptul c hotrrea la ntrupare,
la moarte si la nviere a Eiului lui Dumnezeu a precedat plmdirea lui Adam din [rn.
nseamn c ntreaga Crea[ie a fost plmdit n lumina solu[iei pe care Dumnezeu o
pregtise nainte de ntemeierea lumii. Avnd n vedere faptul c, nc din vesnicii,
Dumnezeu ,a nchis n Hristos ntreaga neprihnire si a condi[ionat primirea ei de ctre
oameni doar prin credin[a lor n Hristos, la Crea[ie, Dumnezeu a nchis pe to[i oamenii n
neascultare, pentru ca s Se poat ndura de to[i.

Numindu-l pe Adam ,o icoan prenchipuitoare a Celuice avea s vin (14), Pavel doreste
s atrag aten[ia cititorilor si asupra legturii care exist ntre Primul si Al Doilea Adam,
cum l numeste el pe Hristos n 1 Corinteni 15:45. Legtura si compara[ia dintre cei doi
Adami snt necesare din motive legale. ntregul edificiu al neprihnirii primite prin credin[a
n Isus Hristos ar putea fi atacat tocmai din perspectiva legal. Care este temeiul legal n
baza cruia poate Dumnezeu pedepsi un nevinovat n locul celor vinova[i si poate da celor
mul[i neprihnirea n baza lucrrii Unuia singur? Ce-I d dreptul lui Dumnezeu s ne
substituie n moarte cu altcineva, mai precis, cu Domnul Isus Hristos, atunci cnd vinova[ii
sntem noi, nu El? Rspunsul la astfel de ntrebri l avem n paralelismul care exist ntre
rela[ia omului cu Primul Adam si rela[ia omului cu Al Doilea Adam: Hristos.

Cu darul fr plat nu este ca yi cu greyala (15-1)
Am vzut c reprezentarea noastr n Hristos este legal din pricina reprezentrii noastre n
Adam. Dumnezeu se poate ndura de noi to[i pentru c ne-a nchis pe noi to[i n
neascultare. Dar exist o diferen[ major ntre felul n care se rsfrnge asupra noastr
,lucrarea lui Adam si felul n care beneficiem de lucrarea lui Hristos.

15
Dar cu darul fr plat nu este ca i cu greala; cci, dac prin gresala unuia singur, cei multi
au Iost loviti cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu si darul, pe care ni l-a Icut
harul acesta ntr-un singur om, adic n Isus Hristos, s-au dat din belsug celor multi (5:15, s.n.).

Romani 3.21-5.21 / Puterea lui Dumne:eu pentru mintuire




189

Pavel afirm c dintru nceput, nc de dinainte de ntemeierea lumii, lucrarea lui Hristos a
fost conceput de Dumnezeu a fi mai cuprinztoare dect implica[iile pcatului, cu alte
cuvinte, ,dac prin gresala unuia singur, cei mul[i au fost lovi[i cu moartea, apoi cu mult
mai mult harul lui Dumnezeu si darul, pe care ni l-a fcut harul acesta ntr-un singur om,
adic n Isus Hristos, s-au dat din belsug celor mul[i (15, s.n.). Aceasta nseamn c to[i
cei care au fost atinsi de pcatul intrat n lume prin Adam pot beneficia de implica[iile
lucrrii lui Hristos. O astfel de afirma[ie este contrar ideii c rscumprarea n Hristos este
oferit de Dumnezeu doar unora. De fapt, n textul de fa[, Pavel afirm ceea ce va relua si
n textul din Romani 11:32: ,Eiindc Dumnezeu a nchis pe to[i oamenii n neascultare, ca
s aib indurare de toti (s.n.). Iar dup spusele lui Pavel, balan[a este nclinat bine nspre
aspectul ndurrii pe care Dumnezeu o d prin Isus Hristos, spunnd c harul si darul pe
care ni l-a fcut Dumnezeu n Isus Hristos ntrec cu mult implica[iile greselii lui Adam.

Deci prima diferen[ ntre implica[iile ,lucrrii lui Adam si cele ale lucrrii lui Hristos ar
fi aceea c lucrarea lui Hristos a fost croit de Dumnezeu s fie mult mai cuprinztoare
dect ,lucrarea lui Adam.

Dar ntre ,lucrrile celor doi Adami exist nu numai o diferen[ cantitativ, ci si una de
strategie. Eelul n care s-au rsfrnt asupra celor mul[i implica[iile greselii lui Adam difer
de felul n care se rsfrng asupra celor mul[i implica[iile lucrrii lui Hristos: ,Darul fr
plat nu vine ca printr-acel unul care a pctuit, cci judecata venit dela unul, a adus
osnda; dar darul fr plat venit n urma multor greseli a adus o hotrre de iertare (16,
s.n.). Aceasta nseamn c n urma judecrii lui Adam osnda czut asupra lui din pricina
pcatului gsit n el la judecat a czut in mod automat si asupra descenden[ilor lui, ca si
cum am zice: Adam a mncat agurid, si nou tuturor ni s-au strepezit din[ii. Dar n
urma judecrii lui Hristos, neprihnirea care I s-a socotit la judecat nu s-a rsfrnt n mod
automat asupra celor mul[i. Dup ce Isus a fost gsit nevinovat la judecat si dovedit
nevinovat prin nviere, poten[ial, to[i oamenii au fost socoti[i neprihni[i n El (vezi 4:25).
Dar n ce ne priveste, aceast neprihnire ne este anun[at doar ca o hotrire de iertare.
Primirea acestei iertri este condi[ionat de credin[a noastr. ,Dar acum a afirmat Pavel
s-a artat o neprihnire, pe care o d Dumnezeu, fr lege. si anume, neprihnirea dat
de Dumnezeu, care vine prin credinta in Isus Hristos, |dar numai] pentru to[i si peste to[i
cei ce cred n El. Nu este nici o deosebire |si nu este nici o excep[ie]. Cci to[i au pctuit
si snt lipsi[i de slava lui Dumnezeu. Si snt socoti[i neprihni[i, fr plat, prin harul Su,
prin rscumprarea care este n Hristos Isus (3:21-24).

Deci, dac prima diferen[ ntre lucrarea celor doi Adami este cantitativ, lucrarea Celui
de-al Doilea Adam fiind mult mai cuprinztoare dect lucrarea Primului Adam si putnd
astfel rezolva tot rul adus n lume prin Primul Adam, o a doua diferen[ vizeaz modul n
care omenirea se face prtas celor dou lucrri. Greseala lui Adam a adus n mod automat
osnda asupra ntregii omeniri. Dar ascultarea lui Hristos nu se rsfrnge n mod automat
asupra ntregii omeniri. Ascultarea lui Hristos a adus o hotrre de iertare sau o ofert de
iertare, de care beneficiaz doar aceia care cred n Domnul Isus Hristos.

1
Eratilor, dorinta inimii mele si rugciunea mea ctre Dumnezeu pentru Israeliti, este s Iie
mntuiti.
2
Le mrturisesc c ei au rvn pentru Dumnezeu, dar Ir pricepere:
3
pentruc, ntruct
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


190


n-au cunoscut neprihnirea, pe care o d Dumnezeu, au cutat s-si pun nainte o neprihnire a
lor nsisi, si nu s-au supus astIel neprihnirii, pe care o d Dumnezeu.
4
Cci Hristos este sIrsitul
Legii, pentruca oricine crede n El, s poat cpta neprihnirea.
9
Dac mrturisesti deci cu
gura ta pe Isus ca Domn, si dac crezi n inima ta c Dumnezeu L-a nviat din morti, vei Ii
mntuit.
10
Cci prin credinta din inim se capt neprihnirea, si prin mrturisirea cu gura se
ajunge la mntuire,
11
dup cum zice Scriptura: ,Oricine crede n el, nu va Ii dat de rusine.
12
n
adevr, nu este nici o deosebire ntre Iudeu si Grec; cci toti au acelas Domn, care este bogat n
ndurare pentru toti cei ce-L cheam.
13
Eiindc ,oricine va chema Numele Domnului, va Ii
mntuit.
14
Dar cum vor chema pe Acela n care n-au crezut? Si cum vor crede n Acela, despre
care n-au auzit? Si cum vor auzi despre El Ir propovduitor? (Rom. 10:1-14).

Ceice primesc, n toat plintatea, harul yi darul neprihnirii, vor domni n viaf prin
.Isus Hristos (17)
Dac procesul mor[ii ar fi mai puternic dect cel al vie[ii, mntuirea noastr de mnia lui
Dumnezeu prin via[a lui Hristos ar fi imposibil. Iar Pavel doreste s-si conving cititorii
tocmai de superioritatea indiscutabil a procesului vie[ii adus n lume prin Isus Hristos n
fa[a procesului mor[ii adus n lume prin Adam. Acesta este motivul pentru care, n
paragraful de fa[ (5:12-21), Pavel lrgeste perspectiva la ntreaga istorie, chiar mai mult,
la planul lui Dumnezeu care guverneaz istoria si care a fcut din Adam doar o icoan
prenchipuitoare a Celui ce avea s vin, la mplinirea vremii:
133
,Dac deci, prin gresala
unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult ceice primesc, n toat
plintatea, harul si darul neprihnirii, vor domni n via[ prin acel unul singur, care este
Isus Hristos! (17).

De-a lungul ntregului capitol, Pavel a celebrat starea de har n care sntem prin Isus
Hristos. El ne-a oferit o baz solid pentru pacea si ndejdea noastr tocmai prin faptul c a
declarat superioritatea procesului vie[ii la care ne-am fcut prtasi prin credin[a n Isus
Hristos fa[ de procesul mor[ii la care sntem prtasi prin descenden[a noastr adamic.
Datorit acelui ,cu mult mai mult pe care-l avem n Hristos, to[i aceia care ,primesc, n
toat plintatea, harul si darul neprihnirii, vor domni n via[ prin acel unul singur, care
este Isus Hristos (5:17). n spatele acestei promisiuni st nsusi Atotputernicul Dumnezeu,
cu toat bunvoin[a Lui: ,Cci, dac atunci cnd eram vrjmasi, am fost mpca[i cu
Dumnezeu, prin moartea Eiului Su, cu mult mai mult acum, cnd sntem mpca[i cu El,
vom fi mntui[i prin via[a Lui (5:10). Iar mntuirea prin via[a lui Hristos nu este la limita
supravie[uirii, ci este mbelsugat, oferit la nivelul domnirii n via[ prin El: ,Dar cu darul
fr plat nu este ca si cu gresala; cci, dac prin gresala unuia singur, cei mul[i au fost
lovi[i cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu si darul, pe care ni l-a fcut
harul acesta ntr-un singur om, adic n Isus Hristos, s-au dat din belug celor mul[i (5:15,
s.n.).

A domni n via[ prin Hristos nseamn, pe de o parte, a fi biruitor asupra pcatului, adic a
nu mai da n stpnirea pcatului mdularele noastre ca pe niste unelte ale nelegiuirii. Dar
pe de alt parte, a domni sau a guverna prin Hristos nseamn a ne da pe noi nsine lui

133
Despre aceast vreme a vorbit Pavel n paragraful precedent. Ndejdea pe care ne-o aduce biruin[a n ncercri nu
nseal, ,pentruc dragostea lui Dumnezeu a fost turnat n inimile noastre prin Duhul Sfnt, care ne-a fost dat. Cci, pe
cnd eram noi nc fr putere, Hristos, la vremea cuvenit a murit pentru cei nelegiui[i (5:5-6, s.n.).
Romani 3.21-5.21 / Puterea lui Dumne:eu pentru mintuire


191

Dumnezeu si a da lui Dumnezeu mdularele noastre, ca pe niste unelte ale neprihnirii. Iar
lucrul acesta reclam aducerea trupurilor noastre pe altarul Trupului lui Hristos ca o jertf
vie, sfnt, plcut lui Dumnezeu. Domnirea sau guvernarea noastr prin Hristos va fi
explicat pe ndelete n partea aplicativ a cr[ii (12:1-15:13).

5:18-19 Prin Adam, cei muI|i au fost fcu|i pctoi, prin Hristos, vor fi
fcu|i neprihni|i
Spuneam n paginile de mai sus c n textul de fa[ exist o parantez, care se deschide n
versetul 13 si se nchide cu concluzia din versetul 17. Versetele 18 si 19 ar putea substitui
tot ceea ce Pavel a spus pn acum, constituind o reluare rezumativ a celor spuse:

18
AstIel dar, dup cum printr-o singur gresal, a venit o osnd, care a lovit pe toti oamenii, tot
asa, printr-o singur hotrre de iertare a venit pentru toti oamenii o hotrre de neprihnire care
d viata.
19
Cci, dup cum prin neascultarea unui singur om, cei multi au Iost Icuti pctosi, tot
asa, prin ascultarea unui singur om, cei multi vor Ii Icuti neprihniti (5:18-19).

Adam este reprezentantul n moarte a ntregii omeniri, deoarece prin greseala lui ,a venit o
osnd, care a lovit nu a amenin[at doar, ci a lovit pe to[i oamenii (18). Astfel, ,prin
neascultarea unui singur om, cei mul[i au fost fcu[i pctosi (19). Dovada acestui fapt o
avem n sec[iunea din 1:18-3:20, care cuprinde o concluzie usturtoare privind situa[ia
omului n general:

9
.Am dovedit aIirm Pavel c toti, Iie Iudei, Iie Greci, snt supt pcat,
10
dup cum este
scris: ,Nu este nici un om neprihnit, niciunul mcar.
11
Nu este nici unul care s aib pricepere.
Nu este nici unul care s caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.
12
Toti s-au abtut, si au ajuns
niste netrebnici. Nu este niciunul care s Iac binele, niciunul mcar.
13
Gtlejul lor este un
mormnt deschis; se slujesc de limbile lor ca s nsele; supt buze au venin de aspid;
14
gura le
este plin de blestem si de amrciune;
15
au picioarele grabnice s verse snge;
16
prpdul si
pustiirea snt pe drumul lor;
17
nu cunosc calea pcii;
18
Irica de Dumnezeu nu este naintea
ochilor lor (3:9-18).

Eaptul c n urma greselii unuia singur cei mul[i au fost lovi[i cu osind dovedeste c Cel
care a nchis pe to[i oamenii n neascultare a fost Dumnezeu nsusi, deoarece, ntr-un fel,
cei mul[i ptimesc pe urma unuia singur, or, lucrul acesta [ine de ,adncul bog[iei,
n[elepciunii si stiin[ei lui Dumnezeu (11:33), care dup cum ne va spune Pavel n
11:32-36 a fcut toate lucurile ,din El, prin El, si pentru El (36), pentru ca ,a Lui s fie
slava n veci! Amin (36). Dar, dup cum am vzut, lucrul acesta a fost fcut n lumina
lucrrii Aceluia care avea s vin, adic n lumina lucrrii lui Hristos, care a fost cunoscut
ca Miel Er Cusur nc nainte de ntemeierea lumii, si care a fost artat pentru noi, acum,
la sfrsitul veacului.
134
Deci, nchiderea tuturor oamenilor n neascultare a avut n vedere
oferta de ndurare pe care Dumnezeu le-o pregtea nu unora, ci tuturor.

Dar n continuare, Pavel compar nc o dat felul n care omul beneficiaz de lucrrile
celor doi Adami. n timp ce ,prin neascultarea unui singur om, cei mul[i au fost fcuti

134
Vezi 1 Petru 1:19-20.
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


192


pctoi, tot asa, prin ascultarea unui singur om, cei mul[i vor fi fcuti neprihniti (5:19,
s.n.). To[i cei care au fost fcu[i pctosi prin neascultarea Primului Adam pot fi fcu[i
neprihni[i prin ascultarea Celui de-al Doilea Adam.

Dar pe lng asemnri specifice, exist si diferen[e specifice ntre cele dou lucrri.
Neascultarea Primului Adam a adus dup sine in mod automat nchiderea n neascultare a
noastr, a tuturor acelora care urmam s descindem din coapsele Primului Adam. Dar
ascultarea Celui de-al Doilea Adam nu aduce dup sine socotirea noastr ca neprihni[i
naintea lui Dumnezeu n mod automat. Pentru ca cineva s poat beneficia de neprihnirea
cstigat de Domnul Isus Hristos prin ascultarea Sa desvrsit, el trebuie s se nasc din
Dumnezeu, adic s descind din Hristos, din punct de vedere spiritual. Hristos ,a venit la
ai Si, si ai Si nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adic celorce cred n
Numele Lui, le-a dat dreptul s se fac copii ai lui Dumnezeu; nscu[i nu din snge, nici din
voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu (Ioan 1:11-13). Dar dup cum
nasterea fizic este nceputul unui proces, nceputul vie[ii, tot asa nasterea spiritual este
nceputul unui proces. n procesul vie[ii fizice, to[i cei care au venit pe lume ca urmasi ai
Primului Adam au intrat sub inciden[a pcatului si au ajuns sub stpnirea pcatului si a
mor[ii, din pricin c to[i au pctuit (vezi Rom. 5:12). Atunci cnd este vorba despre
planul spiritual, adic despre descenden[a noastr spiritual din Al Doilea Adam, n
privin[a aceasta, lucrurile stau la fel. Desi nscu[i din Dumnezeu, nu sntem scuti[i de
asaltul continuu al pcatului. Iar o dat atinsi de pcat, intrm sub stpnirea pcatului si a
mor[ii: ,Nu sti[i i ntreab Pavel pe cei care au crezut n Isus Hristos c, dac v da[i
robi cuiva, ca s-l asculta[i, snte[i robii aceluia de care asculta[i, fie c este vorba de pcat,
care duce la moarte, fie c este vorba de ascultare, care duce la neprihnire? (6:16).
Tocmai de aceea, este important s n[elegem c, n urma ascultrii lui Hristos,
135
s-a dat o
singur hotrre de iertare, care aduce ,pentru to[i oamenii o hotrre de neprihnire care
d viata (5:18, s.n.). Cu alte cuvinte, domnirea prin Hristos poate fi o realitate de zi cu zi
pentru cei care primesc n toat plintatea harul si darul neprihnirii. Ce anume nseamn
a primi harul si darul neprihnirii n toat plintatea vom vedea n capitolele care urmeaz.
Pavel ncheie paragraful de fa[ (5:12-21) subliniind faptul c lucrarea lui Hristos este mai
cuprinztoare dect lucrarea pcatului intrat n lume prin Adam.

5:20-21 Dup cum pcatuI a stpnit dnd moartea, tot aa i haruI s
stpneasc dnd neprihnirea
Pavel tria si lucra ntr-un context n care mul[i poate cei mai mul[i dintre fra[ii si
iudei respinseser oferta neprihnirii pe care Dumnezeu o d fr Lege, prin credin[a n
Isus Hristos. To[i acestia ca de altfel si Pavel nsusi altdat
136
socoteau c pot ob[ine
neprihnirea prin Lege. Despre acesti confra[i ai si va vorbi Pavel n capitolele 9-11 ale
epistolei lui, deplngnd nebunia lor de a crede c cineva poate s ajung s fie socotit
neprihnit naintea lui Dumnezeu prin Lege:


135
,Mcar c era Eiu, a nv[at s asculte prin lucrurile pe cari le-a suferit (Evrei 5:8).

136
Vezi Eilipeni 3:4-6.
Romani 3.21-5.21 / Puterea lui Dumne:eu pentru mintuire


193

1
Eratilor, dorinta inimii mele si rugciunea mea ctre Dumnezeu pentru Israeliti, este s Iie
mntuiti.
2
Le mrturisesc c ei au rvn pentru Dumnezeu, dar Ir pricepere:
3
pentruc, ntruct
n-au cunoscut neprihnirea, pe care o d Dumnezeu, au cutat s-si pun nainte o neprihnire a
lor nsisi, si nu s-au supus astIel neprihnirii, pe care o d Dumnezeu.
4
Cci Hristos este sIrsitul
Legii, pentruca oricine crede n El, s poat cpta neprihnirea (10:1-4).

Pavel ncheie acest paragraf (5:12-21) subliniind faptul c acela care, flindu-se cu Legea
(vezi 2:17-24), ar ndrzni s pretind c neprihnirea poate fi ob[inut prin Lege se nseal
amarnic, pentru c nu a n[eles rolul Legii n planul lui Dumnezeu. Adevrul este c darea
Legii de ctre Dumnezeu prin Moise nu a frnat pcatul, ci l-a nmul[it n lume:
137


20
Ba nc si Legea a venit pentruca s se nmulteasc gresala; dar unde s-a nmultit pcatul,
acolo harul s-a nmultit si mai mult;
21
pentruca, dup cum pcatul a stpnit dnd moartea, tot
asa si harul s stpneasc dnd neprihnirea, ca s dea viata vecinic, prin Isus Hristos, Domnul
nostru (5:20-21).

Eaptul c darea Legii a nmul[it greseala n loc s-o rezolve dovedeste c Dumnezeu nu a
inten[ionat vreodat ca Legea s fie un agent mntuitor. Legea este si rmne doar un agent
condamnator. Dar tocmai pentru c, n Isus Hristos, exist o neprihnire pe care Dumnezeu
o poate da fr Lege, rolul Legii este acela de ,ndrumtor spre Hristos, dup cum afirm
Pavel n Galateni 3:24.
138


Eunc[ia Legii de a aduce cunostin[a deplin a pcatului pentru ca, o dat dovedi[i
vinova[i, s alergm la scaunul harului ca s cptm ndurare prin Jertfa de Ispsire si prin
Mijlocitorul pe care le avem la Tatl rmne n operare tot timpul vie[ii noastre. Dar de
data aceasta, Legea si face func[ia ca sabie n mna Duhului Sfnt. Tocmai aceast
implicare direct a Duhului Sfnt n vie[ile noastre garanteaz stpnirea harului, nu a mor[ii
n vie[ile noastre. Iat de ce, ndejdea slavei lui Dumnezeu din noi nu nsal!








137
Acest aspect l va relua Pavel n Romani 7:7-13.
138
Dup cum am vzut n introducerea volumului de fa[, atunci cnd Pavel foloseste termenul Lege, el se poate referi
la mai multe lucruri. Pe de o parte, poate fi vorba despre poruncile lui Dumnezeu pe care le gsim n tot Vechiul
Testament, cum este cazul n Romani 3:31, sau poate fi vorba despre sistemul Vechiului Legmnt, cum este cazul, de
pild, n Romani 10:4. Acest din urm caz l avem si n textul din Galateni capitolul 3. Legea, ca sistem al
Legmntului, ,ne-a fost un ndrumtor spre Hristos, ca s fim socoti[i neprihni[i prin credin[ (Gal 3:24). Dar dup
ce a venit Hristos, respectiv, ,dup ce a venit credin[a, nu mai sntem supt ndrumtorul acesta (Gal. 3:25), adic nu
mai sntem sub sistemul Vechiului Legmnt. ns n sensul poruncilor lui Dumnezeu, care nu snt specifice Vechiului
Legmnt, noi sntem n permanen[ sub ,ndrumarea Legii spre Hristos, n sensul c ,prin Lege vine cunostin[a
deplin a pcatului (Rom. 3:20). Duhul lui Dumnezeu, prin Lege sau n lumina ei, ne dovedeste vinova[i n ce priveste
pcatul si ne aduce n fa[a scaunului harului, ca s cptm ndurare, prin iertarea care este n Isus Hristos.
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


194

Concluzii yi aplicafii pe Romani 5:12-21


Inchii in neascultarea lui Adam, ca s putem fi mintuiti prin ascultarea lui Hristos

Problema reprezentrii
Reprezentarea este o problem curent si func[ioneaz la toate nivelurile. Sntem
reprezenta[i la nivelul consiliilor municipale, n parlament, n senat, n guvern, prin
presedinte. Sntem reprezenta[i n competi[ii sportive, la sedin[e, conferin[e si congrese. A
fi reprezentat n astfel de foruri nseamn a fi delegat reprezentantului dreptul de a lua
decizii n locul celui reprezentat.

n termeni asemntori, putem vorbi de o reprezentare si n ce priveste rela[ia noastr cu
Dumnezeu. Biblia vorbeste despre doi reprezentan[i ai omenirii: Primul Adam si Al Doilea
Adam. Primul Adam ne reprezint n moarte, adic n pedeaps, Al Doilea Adam ne
reprezint n viaf, adic n mntuire. Primul Adam a luat decizii n numele nostru n ce
priveste moartea, aducnd moartea asupra noastr a tuturor. Al Doilea Adam a luat decizii
n numele nostru n ce priveste via[a, aducnd pentru noi to[i o hotrre de iertare si o
hotrre de neprihnire.

Expresiile Primul Adam si Al Doilea Adam le gsim n 1 Corinteni 15, unde Pavel discut
problema invierii oamenilor. ,Dup cum to[i mor n Adam, tot asa, to[i vor nvia n
Hristos (1 Cor. 15:22). Adam este deci reprezentantul omenirii n moarte, iar Hristos este
reprezentantul omenirii n via[.

,Omul dinti Adam a fost fcut un suflet viu. Al doilea Adam a fost fcut un duh dttor
de via[ (1 Cor. 15:45). Dar, desi Primul Adam a fost fcut un suflet viu, pentru c prin el
a intrat pcatul n lume si prin pcat a intrat moartea, prin el s-a transmis, de fapt, moartea
n lume, si, astfel, Adam a devenit reprezentantul omenirii n moarte. Al Doilea Adam ,a
fost fcut un duh dttor de via[, ceea ce nseamn c Dumnezeu L-a avut n vedere pe
Domnul Isus Hristos ca dttor al vie[ii pentru to[i oamenii.

Deci Biblia vorbeste despre doi reprezentan[i ai omenirii. Este ns important de n[eles c
pe reprezentantul n moarte pe Primul Adam nu ni-l alegem, l avem, ca un dat. ns
pe reprezentantul n via[ pe Al Doilea Adam l alegem, prin credin[, n[elegnd si
acceptnd s murim mpreun cu El, ca s putem nvia apoi mpreun cu El. Lucrul acesta
reiese clar din concluzia paragrafului de fa[:

18
AstIel dar, dup cum printr-o singur gresal, a venit o osnd, care a lovit pe toti oamenii, tot
asa, printr-o singur hotrre de iertare a venit pentru toti oamenii o hotrre de neprihnire care
d viata.
19
Cci, dup cum prin neascultarea unui singur om, cei multi au Iost Icuti pctosi, tot
asa, prin ascultarea unui singur om, cei multi vor Ii Icuti neprihniti (5:18-19).

,Printr-un singur om a intrat pcatul n lume, si prin pcat a intrat moartea, si astfel
moartea a trecut asupra tuturor oamenilor (5:12). Astfel, omenirea ntreag a intrat n mod
Romani 3.21-5.21 / Puterea lui Dumne:eu pentru mintuire


195

automat sub reprezentarea Primului Adam n moarte. Dar numai cei care cred n Isus
Hristos intr sub reprezentarea Acestuia n via[.

Prin pcatuirea Primului Adam, pcatul a intrat n lume, iar pentru c plata pcatului este
moartea, prin pcat, moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, fiindc to[i au pctuit. Al
Doilea Adam a murit n locul nostru. Eiindc El a murit fat de pcat, fr pcat si pentru
pcat, prin moartea Lui a rezolvat problema pcatului, cauza mor[ii, si astfel a fcut
posibil intrarea vie[ii n lume. Via[a Lui va fi a tuturor acelora care au murit mpreun cu
El fa[ de pcat: ,n adevr, dac ne-am fcut una cu El, printr-o moarte asemntoare cu a
Lui, vom fi una cu El si printr-o nviere asemntoare cu a Lui (Rom. 6:5).

Dac procesul mor[ii ar fi mai puternic dect cel al vie[ii, mntuirea noastr de mnia lui
Dumnezeu prin via[a lui Hristos ar fi imposibil. Dar n paragraful de fa[ (5:12-21), Pavel
doreste s-si conving cititorii tocmai de superioritatea indiscutabil a procesului vie[ii
adus n lume prin Isus Hristos n fa[a procesului mor[ii adus n lume prin Adam. Pentru ca
s-o poat face, el lrgeste perspectiva la ntreaga istorie, chiar mai mult, la planul lui
Dumnezeu care guverneaz istoria si care a fcut din Adam doar o icoan prenchipuitoare
a Celui ce avea s vin, la mplinirea vremii: ,Dac deci, prin gresala unuia singur, moartea
a domnit prin el singur, cu mult mai mult ceice primesc, n toat plintatea, harul si darul
neprihnirii, vor domni n via[ prin acel unul singur, care este Isus Hristos! (17).

A primi n toat plintatea harul si darul neprihnirii nseamn a primi nu numai oferta care
vine prin moartea lui Hristos, ci si oferta pe care Dumnezeu ne-o face prin via[a lui Hristos.
Prin moartea lui Hristos se rezolv pcatul, prin via[a lui Hristos se biruieste pcatul, si,
astfel, via[a Lui trit n noi (vezi Gal. 2:20) ne face s ne bucurm de o via[ trit n
neprihnire.

ncepnd cu capitolul 5, Pavel face dou lucruri. Pe de o parte, el celebreaz starea de har n
care am intrat si n care sntem datorit lui Isus Hristos. Dar apoi, el se strduieste s ne
explice c aceast stare de har trebuie n[eleas n termenii unei intrri pe poart, dar si a
unei umblri pe cale spre [int.

Exclama[ia lui Pavel din 5:1 - ,Deci, fiindc sntem socoti[i neprihni[i, prin credin[,
avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos pare s sugereze c am
intrat deja pe poart. Dar dac am intrat deja pe poarta mpr[iei, de ce ne mai oboseste
Pavel cu probleme teologice att de complicate cum snt cele din capitolele 6-11: ce
nseamn a crede n Hristos sau rela[ia crestinului cu pcatul (6:1-14); ce nseamn a nu fi
sub Lege (6:15-23); rela[ia crestinului cu Legea (7:1-6); rela[ia dintre pcat si Lege (7:7-
13); rela[ia dintre firea pmnteasc si Lege (7:14-24); rela[ia crestinului cu Duhul Sfnt
(7:25-8:27); garan[ia credinciosiei lui Dumnezeu (8:28-39); vase pentru dou ntrebuin[ri
si vase pentru dou destine (9:1-33); cine va fi mntuit (10:1-21; 11:1-16) pericolul tierii
noastre din mslin (11:17-24) etc.

Rspunsul trebuie s-l cutm n modul n care a definit Pavel mpr[ia la care ne cheam.
Pentru el, intrarea n mpr[ie implic o intrare pe poart, o umblare pe cale si o ajungere
la [int. n termenii lui Petru, am fost nscu[i din nou, prin nvierea lui Isus Hristos din
ROMANI Jolumul1 (capitolele 1 5)


196


mor[i, ceea ce ar corespunde intrrii pe poart. Sntem pzi[i de puterea lui Dumnezeu, prin
credin[, pentru mntuirea gata s fie descoperit, ceea ce ar corespunde cu umblarea pe
cale. Iar dac credin[a noastr rmne intact n urma ncercrilor, ne vom mntui sufletele
la artarea Domnului Isus Hristos,
139
ceea ce ar corespunde cu ajungerea la [int. Este
evident c teama noastr este pentru por[iunea de mijloc, pentru alergarea noastr pe drum.
Aici pericolul este real, deoarece diavolul d trcoale ca un leu, cutnd pe cine s nghit.
140

Dar puterea lui Dumnezeu de care sntem pzi[i este real, si solu[ia lui Dumnezeu n
Hristos Isus este suficient si desvrsit pentru a preveni si pentru a rezolva orice accident:
,Copilasilor, spune Ioan , v scriu aceste lucruri, ca s nu pctui[i. Dar dac cineva a
pctuit, avem la Tatl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihnit. El este jertfa de
ispsire pentru pcatele noastre; si nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale ntregei lumi
(1 Ioan 2:1-2). Iar dup cum a afirmat Pavel n paragraful de fa[ (5:12-21), procesul vie[ii
la care ne conectm prin credin[a n Isus Hristos este mai puternic dect procesul mor[ii la
care sntem conecta[i prin descenden[a noastr adamic.



139
Vezi 1 Petru 1:3-9.
140
Vezi 1 Petru 5:8-9.
197
















Editura Logos, 1999


Edi[ia a doua varianta ,online
ISBN 973-9212-07-7
Toate drepturile rezervate.

Aceast versiune nu con[ine imagini grafice. Pentru varianta complet, pute[i cumpra
cartea la urmatoarea adres:

Biserica Baptist Nr. 1, Cluj (Mnstur)
Str. Osptriei nr. 10,
3400, Cluj-Napoca
Tel. & Eax. 064-42.50.51
Cont nr. 251101030836 CEC Cluj

sau la email:

cartiib-ro.org



www.IB-RO.org
ROMANI Jolumul 2 (capitolele 6 11)


198














Romani
,Ceice primesc, in toat plintatea, harul i darul neprihnirii, vor
domni in viat prin acel unul singur, care este Isus Hristos'`
(Romani 5.17)


Jolumul 2 / Capitolele 611
Prefata la volumul 2


199



Prefa|a Ia voIumuI 2

ncepnd cu capitolul 6 al cr[ii intrm n zona cu cea mai mare densitate de concepte
teologice din Epistola ctre romani. ntr-un fel, este natural s fie asa, deoarece capitolele
6-8 din carte circumscriu mntuirea n contextul tririi ei de zi cu zi. Tocmai de aceea,
conceptele teologice din aceast por[iune de text nu snt adevruri disparate, ci ntre[esute
cu miestrie ntr-o tapi[erie de o necrezut frumuse[e. Poate c nicieri n alt parte n Noul
Testament cu toate c fiecare scriere este unic n felul ei nu gsim descrise Cile
Domnului cu atta meticulozitate inginereasc si cu atta pedanterie teologic. Pavel nu
numai c nln[uieste cu grij concept dup concept, ci el vegheaz ca nu cumva s
introduc n discu[ie factori perturbatori, care ar putea mpinge gndirea cititorului pe ci
interzise. Asa, de pild, Pavel evit cu hotrre s-l aduc n discu[ie pe Satan, mai ales
atunci cnd discut problema rscumprrii noastre, pentru ca nu cumva s ajungem s
credem c pre[ul rscumprrii i-a fost pltit acestuia de ctre Dumnezeu. El apeleaz la
analogia cstoriei, subliniind c nu so[ul, ci Legea are stpnire asupra so[iei ct vreme i
trieste brbatul. Atunci cnd se misc de pe analogie pe rela[ia omului cu Dumnezeu, el
prefer s introduc n discu[ie semne de ntrebare legate de natura Legii, dect s dea
vreun atu lui Satan asupra lui Dumnezeu. ,Tot astfel, fra[ii mei, prin trupul lui Hristos, si
voi a[i murit n ce priveste Legea, ca s fi[i ai altuia, adic ai Celui ce a nviat din mor[i; si
aceasta, ca s aducem road pentru Dumnezeu (7:4). Atunci cnd Pavel afirm c a fost
nevoie de nssi moartea lui Isus Hristos ca s fim izbvi[i de sub Lege, el prefer ntr-un
fel pentru o vreme s arunce Legea ntr-o lumin nefavorabil, dect s-l ridice pe
Satan ntr-o pozi[ie care nu i se cuvine. De fapt, Pavel este consecvent cu ceea ce a afirmat
nc n primele rnduri ale Evangheliei lui Hristos, pe care o prezint n epistola sa. ,Mnia
lui Dumnezeu se descopere din cer mpotriva oricrei necinstiri a lui Dumnezeu si
mpotriva oricrei nelegiuiri a oamenilor, cari nduse adevrul n nelegiuirea lor (1:18).
Deci din fa[a acestei mnii a lui Dumnezeu administrate n lumina Legii Lui am fost
mntui[i noi prin Isus Hristos. Iar mntuirea aceasta este deosebit de pre[ioas, pentru c o
dat ce am fost izbvi[i de sub Lege, adic de sub acuzarea ei, legea Duhului de via[ n
Hristos Isus ncepe s lucreze n noi si ne izbveste de legea pcatului si a mor[ii, lege pe
care o purtm n carnea noastr, pe de o parte, din pricina descenden[ei noastre adamice, iar
pe de alt parte, din pricina propriilor noastre pcate.

mputernicirea noastr de Duhul lui Dumnezeu nu este un lucru de cersit de la Dumnezeu,
ceva pentru care trebuie s insistm cu struin[ interminabil. Dumnezeu d cu plcere
mpr[ia ori de cte ori prin aceasta nu ajunge El nsusi n culp. Iar pentru ca El s ne
poat da mpr[ia, lsndu-L pe Duhul Sfnt s lucreze n noi, noi trebuie s fim ,n
Hristos Isus, domeniul de existen[ si sistemul de referin[ al oricrui credincios. Pentru
cei care snt n Hristos Isus, adic pentru cei care nu triesc dup ndemnurile firii
pmntesti, ci dup ndemnurile Duhului, nu mai este nici o osndire, si, de aceea, legea
Duhului de via[ n Hristos are toat libertatea s-si fac lucrarea n ei.
ROMANI Jolumul 2 (capitolele 6 11)


200



Un alt element teologic important n aceste capitole este cel al furcii edenice n care am fost
aseza[i la Crea[ie si n care sntem pstra[i chiar si dup rscumprare (vezi 6:16, 23; 8:12-
13 etc.). Asa se face c alegerea noastr ntre via[ si moarte, ntre rmnerea noastr n
Hristos si intrarea noastr sub Lege, este real si posibil n ambele sensuri. Dar aceasta
nseamn c exist nu numai posibilitatea altoirii noastre n mslin, ci si posibilitatea tierii
noastre afar din el (vezi 11:17-22). Pentru a evita alunecusurile teologice ale capitolului 9
pr[ile acestea se arat alunecoase ori de cte ori le abordm sistematic, si nu exegetic
mai nti , este important s facem distinc[ie, pe de o parte, ntre vasele pentru o
ntrebuin[are de cinste si cele pentru o ntrebuin[are de ocar, iar pe de alt parte, ntre
vasele ndurrii si cele ale mniei. Exist deci vase alese de Dumnezeu pentru dou
ntrebuin[ri diferite, si exist vase alese pentru dou destine diferite. n ambele cazuri,
alegerea se face n baza Cuvntului unui Dumnezeu care Se ndur de cine vrea si
mpietreste pe cine vrea. Dar pentru a n[elege pe cine anume vrea Dumnezeu s
mpietreasc si de cine anume vrea El s Se ndure, trebuie s descoperim ,Cuvntul pe
care-l rosteste pentru a alege.

Incredibila tapi[erie teologic a capitolelor 9-11 se termin cu singurul lucru demn de ea,
cu o doxologie, care ne invit nu la teologhisire, ci la nchinare:

33
O, adncul bogtiei, ntelepciunii si stiintei lui Dumnezeu! Ct de neptrunse snt judectile
Lui, si ct de nentelese snt cile Lui!
34
Si ntr-adevr ,cine a cunoscut gndul Domnului? Sau
cine a Iost sIetnicul Lui?
35
Cine I-a dat ceva nti, ca s aib de primit napoi?
36
Din El, prin El,
si pentru El snt toate lucrurile. A Lui s Iie slava n veci! Amin (11:33-36).

Acest al doilea volum al comentariului pe Romani cuprinde capitolele 6-11 din carte. Dup
cum am putut deja deduce din programa de studiu, imediat dup capitolul 8 am inserat
cartea Eclesiastul, pentru a cuta s n[elegem cum anume modeleaz Dumnezeu chipul
Eiului Su n noi n mijlocul desertciunii n care ne-a nchis. Atta vreme ct stm cu
pumnii nclesta[i n desertciune, desi ni se pare c am dat de sensul vie[ii, el ne scap, de
fapt, lsndu-ne de fiecare dat cu un gust amar n gur. Ne n[elep[im abia atunci cnd
schimbm sistemul de referin[, aducndu-ne aminte de Ectorul nostru. Cci frica de
Domnul este nceputul n[elepciunii, si stiin[a sfin[ilor este priceperea (vezi Prov. 9:10). Iar
atunci cnd ne-am ntlnit cu Dumnezeu sub crucea Domnului Isus, n[elegem c ,toate
lucrurile lucreaz mpreun spre binele celorce iubesc pe Dumnezeu, si anume spre binele
celorce snt chema[i dup planul Su (8:28). Iar binele acesta este ca, privind cu fa[a
descoperit ca ntr-o oglind slava Domnului, s fim transforma[i, ,n acelasi chip al Lui,
din slav n slav, prin Duhul Domnului (2 Cor. 3:18; vezi si Rom. 8:29).

201











Comentariul cr(ii

Romani 6.1-11.36

ROMANI Jolumul 2 (capitolele 6 11)


202







Romani 6:1-7:24

CretinuI i Legea
sau cum trebuie definit mintuirea


ncepnd cu capitolul 6, intrm ntr-un nou segment al cr[ii, segment pe care l-am intitulat
Cretinul i Legea sau Cum trebuie definit mintuirea (6:1-7:24). Pentru a identifica mai
usor unde ne aflm n carte, s ne aducem aminte c am structurat epistola n baza paralelei
cu Pentateuhul, n care cartea pivotal este cartea Exod.

Dup introducerea din primele saptesprezece versete, am parcurs mpreun dou sec[iuni
mari ale epistolei. Prima dintre ele (1:18-3:20) a desfsurat naintea ochilor nostri abisurile
robiei si totala noastr neputin[ de a iesi din ea prin propriile noastre for[e sau n baza
propriilor noastre merite. n a doua sec[iune (3:21-5:21), Pavel a descris neprihnirea pe
care ne-o ofer Dumnezeu, fr Lege, prin credin[a n Isus Hristos. Dar Pavel nici nu a
enun[at bine acest extraordinar concept al neprihnirii prin credin[, si el se si grbeste s
pun o ntrebare si s fac o precizare important: ,Prin credin[ desfiin[m noi Legea?
Nicidecum rspunde el imediat. Dimpotriv, noi ntrim Legea (3:31). Oare ce rost s
fi avut aceast precizare, asezat imediat dup prezentarea harului pe care-l avem prin
credin[a n Isus Hristos?

S nu uitm c, n contextul teologic respectiv, afirma[iile lui Pavel legate de neprihnirea
prin credin[ aveau un caracter fulminant, ceea ce a fcut ca mul[i contemporani ai si s se
ntoarc mpotriva lui si s-l acuze pe nedrept de incitare la antinomie, adic la neascultare
de Lege. n capitolul 3, Pavel red una dintre acuzrile care i se aduceau: ,Dac nelegiuirea
noastr pune n lumin neprihnirea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva Dumnezeu
este nedrept cnd si desln[uieste mnia? (Vorbesc n felul oamenilor |sau, poate, n felul
n care vorbesc despre mine potrivnicii mei].) Nicidecum! Pentruc, altfel, cum va judeca
Dumnezeu lumea? Si dac, prin minciuna mea, adevrul lui Dumnezeu strluceste si mai
mult spre slava Lui, dece mai snt eu nsumi judecat ca pctos? Si de ce s nu facem rul
ca s vin bine din el, cum pretind unii, cari ne vorbesc de ru, c spunem noi? (3:5-8,
s.n.). Acestora, Pavel nu se mai oboseste s le rspund: ,Osnda acestor oameni este
dreapt (3:8), afirm el cu amrciune. Existen[a unor astfel de obiec[ii la adresa
Evangheliei pe care spuneau ei c Pavel o propovduieste l-a obligat pe acesta s clarifice
lucrurile. Iat de ce a pus el ntrebarea din 3:31, imediat dup ce a enun[at faptul c
Dumnezeu d o neprihnire fr Lege, prin credin[a n Isus Hristos. Iar acum, dup ce a
expus pe ndelete n ce anume const aceast neprihnire prin credin[ enun[nd-o (3:21-
Romani 6.1-7.24 / Cretinul i Legea


203

31), ancornd-o n Vechiul Testament (4:1-25) si subliniind implica[iile (5:1-11) si
legalitatea (5:12-21) ei , Pavel se rentoarce la ntrebarea pus n 3:31, pentru ca n
sec[iunea Cretinul i Legea (6:1-7:24) s rspund la cteva ntrebri majore privind rela[ia
dintre neprihnirea pe care Dumnezeu o d fr Lege si imperativul tririi n ascultare.

n primul rnd, el subliniaz faptul c harul este incompatibil cu clcarea Legii sau cu
pcatul (6:1-14). n paragraful urmtor (6:15-23), Pavel explic ce nseamn a nu fi sub
Lege si cum putem s nu intrm sub acuzarea Legii si, implicit, sub stpnirea pcatului. n
7:1-6, se vorbeste despre faptul c dreptul legal al pcatului asupra omului a fost frnt prin
moartea Domnului Isus, care ne-a fost atribuit nou prin credin[, si, astfel, am fost
izbvi[i de sub puterea pcatului, ca s fim ai lui Isus Hristos. Pavel vorbeste apoi de rela[ia
dintre pcat si Lege (7:7-13), ncheind cu sublinierea neputin[ei firii pmntesti n fa[a
Legii, atunci cnd am rmas s luptm singuri cu pcatul (7:14-24). Sec[iunea se termin cu
acel strigt al disperrii din Romani 7:24 ,O, nenorocitul de mine! Cine m va izbvi de
acest trup de moarte? , prin care Pavel ne pregteste pentru rspunsul pe care-l va
desfsura ncepnd cu versetul imediat urmtor.
204



Romani 6:1-14
Ce inseamn a crede in Hristos?

Harul i pcatul sint realitti incompatibile, de aceea, a crede in Isus
Hristos inseamn a de:brca toate lucrurile pentru care a murit Hristos i
a imbrca toate lucrurile pentru care El triete.


Mul[imea de concepte teologice din acest text face textul destul de greu de n[eles. Pavel
vorbeste despre pcat si har; despre o moarte fa[ de pcat care exclude trirea n
continuare n pcat; despre a fi fost boteza[i n Hristos, ceea ce nseamn a fi fost boteza[i
n moartea Lui si deci ngropa[i mpreun cu Hristos; despre nvierea lui Hristos prin slava
Tatlui si despre faptul c prin aceeasi slav a Tatlui si noi putem tri o via[ nou; despre
faptul c dac ne-am fcut una cu Hristos printr-o moarte asemntoare cu a Lui vom fi una
cu El si printr-o nviere asemntoare cu a Lui; despre rstignirea omului nostru celui vechi
mpreun cu Hristos; despre dezbrcarea trupului pcatului de puterea lui si despre
izbvirea noastr de drept si de fapt din robia pcatului. Aproape fiecare termen din text
circumscrie un concept teologic imens. Cum se leag toate acestea ntr-un ntreg? Care este
scopul pe care-l urmreste Pavel prin paragraful de fa[?

1
Ce vom zice dar? S pctuim mereu, ca s se nmulteasc harul?
2
Nicidecum! Noi, cari am
murit Iat de pcat, cum s mai trim n pcat?
3
Nu stiti c toti cti am Iost botezati n Isus
Hristos, am Iost botezati n moartea Lui?
4
Noi deci, prin botezul n moartea Lui, am Iost
ngropati mpreun cu El, pentruca, dup cum Hristos a nviat din morti, prin slava Tatlui, tot
asa si noi s trim o viat nou.
5
n adevr, dac ne-am Icut una cu El, printr-o moarte
asemntoare cu a Lui, vom Ii una cu El si printr-o nviere asemntoare cu a Lui.
6
Stim bine c
omul nostru cel vechi a Iost rstignit mpreun cu El, pentruca trupul pcatului s Iie desbrcat
de puterea lui, n asa Iel ca s nu mai Iim robi ai pcatului;
7
cci cine a murit, de drept, este
izbvit de pcat (6:1-7).

6:1 S pctuim mereu, ca s se nmuI|easc haruI?
Eelul brusc n care ncepe paragraful de fa[ ,S pctuim mereu, ca s se nmul[easc
harul? (1) sugereaz faptul c Pavel ncearc s rspund la o posibil ntrebare pe care
ar fi putut s-o ridice oponen[ii si n fa[a afirma[iilor cu care a ncheiat paragraful
precedent. n 5:19-21, comparnd moartea adus n lume prin neascultarea lui Adam cu
via[a adus n lume prin ascultarea lui Hristos, Pavel a subliniat faptul c sfera vie[ii aduse
de Hristos ntrece cu mult sfera mor[ii venite prin Adam, n ciuda faptului c ,Legea a
venit pentruca s se nmul[easc gresala (5:20): ,Dar unde s-a nmul[it pcatul afirm
Pavel , acolo harul s-a nmul[it si mai mult; pentruca, dup cum pcatul a stpnit dnd
moartea, tot asa si harul s stpneasc dnd neprihnirea, ca s dea via[a vecinic, prin Isus
Hristos, Domnul nostru (5:20-21).

Romani 6.1-14 / Ce inseamn a crede in Hristos?


205

ntrebarea ,S pctuim mereu, ca s se nmul[easc harul? (6:1) pare s fie justificat de
afirma[iile cu care Pavel a ncheiat cele spuse n capitolul 5: Dac ,Legea a venit ca s se
nmul[easc gresala (5:20), oare nu exist pericolul ca rul pe care l-a fcut nmul[irea
greselii prin Lege s devin att de mare nct solu[ia lui Dumnezeu s nu mai fie suficient
pentru acoperirea lui? Nicidecum rspunde Pavel. Harul lui Dumnezeu a fost n asa fel
msurat nct s rezolve tot rul pe care l-a fcut nmul[irea greselii sau a pcatului.
n[elegerea acestui adevr ar fi trebuit s oblige pe oricine s se prostearn n nchinare
naintea n[elepciunii si stiin[ei lui Dumnezeu. Numai o minte bolnav si ruvoitoare putea
s replice cu afirma[ia care se afl n spatele ntrebrii din 6:1: Atunci s pctuim mereu,
ca s se nmul[easc harul; oricum, Dumnezeu n-are alt treab dect s acopere cu
plapuma harului toate murdriile pcatului nostru ar fi dorit s spun oponen[ii lui
Pavel.

ntr-adevr, n versetele 5:20-21, Pavel afirm c harul lui Dumnezeu n Isus Hristos este
suficient ca s acopere toate pcatele omenirii.
141
Dar el nu sugereaz n nici un fel faptul c
harul si pcatul ar fi compatibile. Dimpotriv! ns pentru c existau mul[i n jurul lui Pavel
care cutau nod n papur n Evanghelia pe care el o propovduia, Pavel se grbeste s
pun capt oricror posibile obiec[ii sau oricror rstlmciri cu privire la harul pe care
Dumnezeu l-a dat n Hristos celor care cred n El.

,Ce vom zice dar? S pctuim mereu, ca s se nmul[easc harul? ntreab Pavel
imediat dup ce a fcut afirma[ia din 5:20-21. Nicidecum! (6:1-2) rspunde el cu
fermitate, afirmnd fr ocolisuri faptul c harul este incompatibil cu pcatul. Iar
argumentul lui se fundamenteaz pe implica[iile credin[ei n Isus Hristos.

6:2-7 Noi, cari am murit fa| de pcat, cum s mai trim n pcat?
Eelul n care Pavel si ncepe argumentarea ne ia prin surprindere, obligndu-ne s lmurim
pasii pe care i-am parcurs pn n prezent si s limpezim conceptele legate de credin[a
noastr n Hristos. El face lucrul acesta adresndu-ne cteva ntrebri retorice, la care
presupune c am dat deja rspuns n vie[ile noastre.

Prin prima ntrebare ,Noi, cari am murit fa[ de pcat, cum s mai trim n pcat? (2)
, Pavel afirm, de fapt, un adevr indiscutabil, si anume c acela care a murit fat de
pcat nu mai poate tri in pcat. Aceast ntrebare-afirma[ie ne oblig la introspec[ie. ntr-
adevr, cel care a murit fa[ de pcat nu mai poate tri n pcat. Dar oare noi am murit cu
adevrat fa[ de pcat? Dac da, cnd si cum anume s-a ntmplat lucrul acesta?

Rspunsul lui Pavel la frmntrile noastre vine printr-o nou ntrebare, de acelasi gen: ,Nu
sti[i c to[i c[i am fost boteza[i n Isus Hristos, am fost boteza[i n moartea Lui? (3). Noua
ntrebare a lui Pavel a adus un rspuns la ntrebarea noastr precedent cnd si cum
anume am murit fa[ de pcat? , dar, n acelasi timp, a nscut o alt ntrebare. Deci, noi

141
Ioan Boteztorul L-a prezentat pe Isus ca fiind ,Mielul lui Dumnezeu, care ridic |nu pcatul unora, ci] pcatul
lumii (Ioan 1:29, s.n.).
ROMANI Jolumul 2 (capitolele 6 11)


206


am murit fa[ de pcat atunci cnd am fost boteza[i n Hristos. Dar oare cnd am fost
boteza[i n Hristos?

Abia de la acest punct ncepe, de fapt, explica[ia. Pn la acest punct, Pavel a fcut cteva
afirma[ii transante. n primul rnd, orice crestin trebuie s stie c harul si pcatul snt
incompatibile, pentru c o dat ce am murit fa[ de pcat este de neconceput s mai trim n
pcat. n al doilea rnd, Pavel afirm c noi am murit fa[ de pcat atunci cnd am fost
boteza[i n Isus Hristos.

ngropafi mpreun cu Hristos, prin botezul n moartea Lui (4a)
n versetul 4 ,Noi deci, prin botezul n moartea Lui, am fost ngropa[i mpreun cu El,
pentruca. s trim o via[ nou (s.n.) , Pavel precizeaz, pe de o parte, instrumentul,
iar pe de alt parte, scopul ngroprii noastre mpreun cu Hristos. Am fost ngropa[i
mpreun cu Hristos ,prin bote:ul in moartea Lui (4, s.n.) si am fost ngropa[i mpreun
cu Hristos ,pentru ca s trim o viat nou (4, s.n.).

ngroparea noastr mpreun cu Hristos s-a fcut prin bote:ul in moartea Lui. Se pune ns
ntrebarea cnd anume am fost boteza[i n moartea lui Hristos? Oare Pavel se refer la
momentul n care am crezut n Hristos sau la momentul n care am mrturisit aceast
credin[ n apa botezului, n fa[a martorilor vzu[i si nevzu[i? S-ar putea oare ca, n mintea
lui Pavel, aceste dou evenimente s se suprapun? Care dintre ele este determinant pentru
a opera moartea noastr mpreun cu Hristos?

S ncercm s rspundem cel pu[in la unele dintre aceste ntrebri, plecnd de la un
exemplu pe care-l avem n Faptele Apostolilor. Atunci cnd Pavel a ajuns pentru prima dat
n Efes, el a ntlnit un grup de ucenici. ntrebarea pe care le-o pune pare ciudat la prima
vedere: ,A[i primit voi Duhul Sfnt cnd a[i crezut? (Eapte 19:2). ntrebarea subliniaz un
adevr pe care Pavel l va dezbate pe larg n capitolele urmtoare ale Epistolei ctre
romani: ,Dac n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui (Rom. 8:9), si numai cei care
,snt cluzi[i de Duhul lui Dumnezeu snt fii ai lui Dumnezeu (8:14). Oare cum ar
rspunde astzi credinciosul de rnd la o astfel de ntrebare? Se pare c pentru a rspunde la
ea fie trebuie s stii ceva n legtur cu modul n care se primeste Duhul Sfnt, fie trebuie s
fi avut vreo dovad a primirii Lui.

Dup cte vedem, Pavel leag primirea Duhului Sfnt de momentul credintei, pentru c
acesta este momentul decisiv al convertirii noastre. Deci atunci cnd cineva ajunge s
cread este vorba despre credin[a n Domnul Isus Hristos , n urma credin[ei, primeste
Duhul Sfnt. Acest adevr este confirmat de Pavel n textul din Efeseni: ,Si voi, dup ce a[i
auzit cuvntul adevrului (Evanghelia mntuirii voastre), a[i crezut n El, si a[i fost
pecetlui[i cu Duhul Sfnt, care fusese fgduit, si care este o arvun a mostenirii noastre,
pentru rscumprarea celor cstiga[i de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui (Ef. 1:13-14). n
aceiasi termeni vorbeste el si n Galateni: ,Cci to[i snte[i fii ai lui Dumnezeu, prin
credin[a n Hristos Isus. Si pentru c snte[i fii, Dumnezeu ne-a trimes n inim Duhul
Eiului Su, care strig: Ava, adic: Tat! (Gal. 3:26 si 4:6).

Romani 6.1-14 / Ce inseamn a crede in Hristos?


207

Dar pentru ca Duhul Sfnt s poat fi primit, moartea noastr mpreun cu Hristos trebuie
s fi avut loc, pentru c numai astfel am putut fi izbvi[i, de drept, de sub pcat si cur[i[i
de el. Atunci cnd ucenicii din Efes mrturisesc c nici mcar nu auziser c a fost dat un
Duh Sfnt, Pavel continu investigrile pe linia botezului, iar aici este vorba despre botezul
n ap: ,Dar cu ce botez a[i fost boteza[i? le-a zis el. Si ei au rspuns: Cu botezul lui
Ioan. Atunci Pavel a zis: Ioan a botezat cu botezul pocin[ei, si spunea norodului s
cread n Celce venea dup el, adic n Isus. Cnd au auzit ei aceste vorbe, au fost boteza[i
n Numele Domnului Isus. Cnd si-a pus Pavel mnile peste ei,
142
Duhul Sfnt S-a pogort
peste ei, si vorbeau n alte limbi, si prooroceau. Erau cam doisprezece brba[i de to[i
(Eapte 19:3-7).

Oare de ce a fost att de important aceast rebotezare a ucenicilor din Efes? Evident,
rspunsul este legat de primirea Duhului Sfnt semnul distinctiv al credinciosului ,
fapt care la rndul lui se leag de lucrarea Domnului Isus Hristos, pe care noi o mrturisim
prin botezarea noastr n moartea Lui.

Cazul celor din Efes lmureste faptul c moartea noastr mpreun cu Hristos se leag, pe
de o parte, de credin[a n Isus Hristos, iar pe de alt parte de mrturisirea acestei credin[e n
apa botezului. Iat ce spune Pavel n Galateni despre rela[ia dintre credin[ si botez: ,Cci
to[i snte[i fii ai lui Dumnezeu, prin credinta n Hristos Isus. To[i cari a[i fost bote:ati
pentru Hristos, v-a[i mbrcat cu Hristos (Gal. 3:26-27, s.n.). Apostolul Petru vorbeste n
armonie cu Pavel n aceast problem: ,Icoana aceasta nchipuitoare afirm Petru v
mntuieste acum pe voi, si anume botezul, care nu este o cur[ire de ntinciunile trupesti,
ci mrturia unui cuget curat naintea lui Dumnezeu, prin nvierea lui Isus Hristos, care st
la dreapta lui Dumnezeu, dup ce S-a nl[at la cer, si Si-a supus ngerii, stpnirile si
puterile (1 Petru 3:21-22). Petru mut accentul pe sfrsitul procesului: pe mrturia prin apa
botezului a cur[irii cugetului n urma credin[ei noastre n Isus Hristos. Pavel nsusi
defineste astfel etapele care conduc la mntuirea noastr:

,Dac mrturisesti deci cu gura ta
pe Isus ca Domn, si dac crezi n inima ta c Dumnezeu L-a nviat din mor[i, vei fi mntuit.
Cci prin credin[a din inim se capt neprihnirea, si prin mrturisirea cu gura se ajunge la
mntuire, dup cum zice Scriptura: Oricine crede n el, nu va fi dat de rusine (Rom.
10:9-11). Credin[a din inim este asociat cu mrturisirea cu gura, pentru ca, n versetul 11,
cele dou mpreun s fie socotite a fi corespondentul credin[ei n Hristos. Iat de ce pune

142
Este interesant de observat ritualul punerii minilor n acest context. Imediat dup ce ucenicii din Efes au fost
boteza[i n Numele lui Isus Hristos, Pavel si-a pus minile peste ei, si Duhul Sfnt S-a cobort peste ei. Coborrea
Duhului Sfnt este n mod evident legat de credin[a n Domnul Isus Hristos, de aceea pune Pavel ntrebarea asa cum o
pune. Dar de ce a trebuit s-si pun minile peste ei? Este oare acest ritual al punerii minilor esen[ial pentru intrarea
cuiva n Biseric? Dac da, cine trebuie s-o fac? Exist oare n Biseric un fel de depozitari ai harului, prin care harul
poate fi transmis celor care intr n Biseric? Acelasi fenomen l avem si n cazul din Samaria. ,Cnd a vzut Simon c
Duhul Sfnt era dat prin punerea mnilor apostolilor, le-a dat bani, si a zis: Da[i-mi si mie puterea aceasta, pentruca
peste oricine-mi voi pune mnile, s primeasc Duhul Sfnt (Eapte 8:18-19). Din acest incident snt evidente dou
lucruri. Pe de o parte, Duhul Sfnt nu a fost primit pn cnd Petru si Ioan au venit s-si pun minile peste cei din
Samaria, chiar dac acestia fuseser boteza[i n Numele Domnului Isus. Pe de alt parte, nu orisicine putea s-si pun
minile peste cei boteza[i pentru ca acestia s primeasc Duhul Sfnt. Altfel, Simon nu ar fi apelat la apostoli. Dar dac
ntr-adevr Duhul Sfnt se primeste doar n urma punerii minilor, atunci de ce ntreab Pavel n Efes: ,A[i primit voi
Duhul Sfnt cind ati cre:ut? (Eapte 19:2, s.n.). Este, de asemenea, evident din contextul din Romani 6 c pentru a
primi Duhul Sfnt condi[ia esen[ial este moartea noastr mpreun cu Hristos. Iar moartea, respectiv ngroparea
noastr mpreun cu Hristos vine n urma sau prin botezul nostru n Hristos, care din toate exemplele de pn acum
pare s fie definit la rscrucea dintre credin[a n Hristos si mrturisirea acestei credin[e n apa botezului.
ROMANI Jolumul 2 (capitolele 6 11)


208


Pavel ucenicilor din Efes ntrebarea asa cum le-o pune: ,A[i primit voi Duhul Sfnt cnd a[i
crezut? (Eapte 19:2). Iar atunci cnd Pavel simte c lucrurile nu snt clare, el substituie
imediat credin[ei botezul ,Dar cu ce botez a[i fost boteza[i? le-a zis el (Eapte 19:3)
, ca si cum a crede si a te boteza snt dou aspecte inseparabile ale procesului mntuirii
noastre.

S ncercm s tragem o prim concluzie. Atunci cnd am crezut n Isus Hristos si am
mrturisit public credin[a noastr n apa botezului, ,prin botezul n moartea Lui, am fost
ngropa[i mpreun cu El, pentruca, dup cum Hristos a nviat din mor[i, prin slava Tatlui,
tot asa si noi s trim o via[ nou (Rom. 6:4).

ngropafi mpreun cu Hristos, ca s trim o viaf nou (4b)
Scopul ngroprii noastre mpreun cu Hristos este nvierea noastr mpreun cu El, adic
trirea unei vie[i noi, diferite de cea pe care am trit-o nainte de a fi fost ngropa[i
mpreun cu El. Iat de ce noi, care am murit fa[ de pcat, nu putem s mai trim n pcat,
pentru c trirea n pcat [ine de via[a noastr veche, fa[ de care am murit. A fi crestin si a
pune totusi ntrebarea din 6:1 sau a cocheta cu pcatul este o contradic[ie n termeni. Am
venit la Hristos si am crezut n El tocmai pentru c ne-am recunoscut starea disperat, am
vzut ce a fcut pcatul din via[a noastr si astfel am crezut n El, pentru ca s putem scpa
de consecin[ele prezente si eterne ale pcatului. ,Dar dac, n timp ce cutm s fim
socoti[i neprihni[i n Hristos ntreab Pavel n Galateni , si noi nsine am fi gsi[i ca
pctosi, este oare Hristos un slujitor al pcatului? Nicidecum! (Gal. 2:17). Cu alte
cuvinte, Hristos nefiind un slujitor al pcatului, atunci cnd noi trim n pcat, nu putem
spera ca Hristos s fac vreo slufb in noi. ,Cci, dac zidesc iars lucrurile, pe cari le-am
stricat continu Pavel n acelasi text , m art ca un clctor de lege. Cci eu, prin
Lege, am murit fa[ de Lege adic fa[ de acuzarea Legii , ca s triesc pentru
Dumnezeu. Am fost rstignit mpreun cu Hristos, si triesc. dar nu mai triesc eu, ci
Hristos trieste n mine. Si via[a, pe care o triesc acum n trup, o triesc n credin[a n Eiul
lui Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe Sine nsus pentru mine (Gal. 2:18-20). Scopul
unirii noastre cu Hristos prin credin[ a fost s dezbrcm omul cel vechi, care se stric
dup poftele nseltoare, si s mbrcm omul cel nou, care se nnoieste dup chipul Celui
ce l-a creat. Nici una, nici cealalt nu snt posibile fr s fi fost ngropa[i mpreun cu
Hristos prin botez si fr s fi nviat mpreun cu El la o via[ nou.

Scopul unirii noastre cu Hristos n moarte este unirea noastr cu El si n via[. Dar, dup
cte ne spune Pavel, o via[ nou se poate tri doar dac lucreaz n noi aceeasi putere care
L-a nviat pe Hristos din mor[i.

4
Noi deci,
prin botezul n moartea Lui,
am fost ngropa[i
mpreun cu El,
pentruca,
dup cum Hristos a nviat din mor[i,
prin slava Tatlui,
Romani 6.1-14 / Ce inseamn a crede in Hristos?


209

tot asa si noi s trim o via[ nou (Rom. 6:4).

n ce priveste puterea necesar tririi unei vie[i noi, este important s observm compara[ia
pe care Pavel o face ntre noi si Hristos: ,Am fost ngropa[i mpreun cu El, pentruca, dup
cum Hristos a nviat din mor[i, prin slava Tatlui, tot aa i noi s trim o via[ nou (6:4,
s.n.). Cheia acestei afirma[ii este legat de puterea care a operat nvierea lui Hristos din
mor[i: ,Hristos a nviat din mor[i, prin slava Tatlui (4, s.n.). Puterea care L-a nviat pe
Isus Hristos din mor[i, adic slava Tatlui, este pus si la dispozi[ia credinciosului atunci
cnd este vorba de via[a nou pe care acesta este chemat s-o triasc n unire cu Hristos.
,Slava Tatlui este nssi prezen[a si puterea Duhului Sfnt. Acest adevr este subliniat si
n Efeseni:

15
De aceea si eu, de cnd am auzit despre credinta n Domnul Isus care este n voi, si despre
dragostea voastr pentru toti sIintii,
16
nu ncetez s aduc multmiri pentru voi, cnd v
pomenesc n rugciunile mele.
17
Si m rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatl
slavei, s v dea un duh de ntelepciune si de descoperire, n cunoasterea Lui,
18
si s v
lumineze ochii inimii, ca s pricepeti care este ndejdea chemrii Lui, care este bogtia slavei
mostenirii Lui n sIinti,
19
si care este fat de noi, credincioii, nemrginita mrime a puterii
Sale, dup lucrarea puterii triei Lui,

pe care a desfurat-o in Hristos, prin faptul c L-a


inviat din morti, si L-a pus s sad la dreapta Sa, n locurile ceresti,
21
mai pe sus de orice
domnie, de orice stpnire, de orice putere, de orice dregtorie si de orice nume, care se poate
numi, nu numai n veacul acesta, ci si n cel viitor (EIes. 1:15-21, s.n.).

nainte de a fi murit mpreun cu Hristos, eram robi ai pcatului si eram lipsi[i de slava lui
Dumnezeu (vezi Rom. 3:23), adic Duhul lui Dumnezeu nu putea s vin s ne
mputerniceasc la trirea unei vie[i noi, pentru c nu avea dreptul legal. Dac ar fi fcut-o,
ar fi intrat n conflict cu Legea lui Dumnezeu. nssi Legea lui Dumnezeu ddea pcatului
drept asupra noastr.
143
Ca s recstigm slava Tatlui, a trebuit s murim mpreun cu
Hristos, pentru ca astfel s fim izbvi[i, de drept, de pcat. Moartea noastr mpreun cu
Hristos este condi[ia necesar coborrii Duhului Sfnt n vie[ile noastre. Acesta este motivul
pentru care Pavel leag prezen[a Duhului Sfnt de botezul n Numele lui Hristos. Pavel va
discuta, n capitolul 8 al epistolei, felul n care opereaz Duhul Sfnt n via[a credinciosului.
Deocamdat, el doreste s sublinieze faptul c noi am murit mpreun cu Hristos tocmai
pentru ca s trim o via[ nou. Si de aceea, a pctui mai departe dup ce am fost boteza[i
n Hristos si ngropa[i mpreun cu El este o contradic[ie n termeni.

Ina cu El printr-o moarte yi printr-o nviere asemntoare cu ale Lui (5)
Pavel doreste s fac mai mult dect s sublinieze responsabilitatea tririi unei vie[i noi. El
doreste s ne asigure de posibilitatea real a tririi unei astfel de vie[i. ,n adevr, dac ne-
am fcut una cu El, printr-o moarte asemntoare cu a Lui, vom fi una cu El si printr-o
nviere asemntoare cu a Lui (Rom. 6:5, s.n.).

nvierea lui Isus Hristos despre care este vorba n versetul de fa[ ,n adevr, dac ne-
am fcut una cu El, printr-o moarte asemntoare cu a Lui, vom fi una cu El si printr-o
nviere asemntoare cu a Lui (5) ne duce cu gndul la iesirea Lui din mormnt, a treia

143
Vezi 1 Corinteni 15:56.
ROMANI Jolumul 2 (capitolele 6 11)


210


zi dup moartea Sa pe cruce. Este adevrat c aceast expresie ar putea fi socotit a fi
figurativ, tocmai pentru faptul c nici unul dintre noi nu am avut parte n sens literal de ,o
moarte asemntoare cu a Domnului Isus Hristos; nici unul dintre noi nu am fost rstigni[i
pe o cruce si aseza[i ntr-un mormnt nou, spat n stnca unei grdini din Ierusalim. Cu
toate acestea, aceia care prin credin[a mrturisit n apa botezului au fost ngropa[i
mpreun cu Hristos si continu s rmn ngropa[i mpreun cu El prin credin[a
materializat n mrturisirea pcatului vor avea parte de o nviere asemntoare cu a Lui,
pentru c, ,dup cum to[i mor n Adam afirm Pavel n Corinteni , tot asa, to[i vor
nvia n Hristos; dar fiecare la rndul cetei lui. Hristos este cel dinti rod; apoi, la venirea
Lui, cei ce snt ai lui Hristos (1 Cor. 15:22-23). ,Nu v mira[i de lucrul acesta; pentruc
vine ceasul cnd to[i cei din morminte vor auzi glasul Lui, si vor iesi afar din ele spune
Domnul Isus. Ceice au fcut binele, vor nvia pentru via[; iar ceice au fcut rul, vor nvia
pentru judecat (Ioan 5:28-29).

Deci, ,dac ne-am fcut una cu El cu Domnul Isus Hristos , printr-o moarte
asemntoare cu a Lui, vom fi una cu El si printr-o nviere asemntoare cu a Lui (Rom.
6:5). n ce-L priveste pe Isus, n text este vorba despre o moarte si nvierea fizic, cu
semnifica[ii spirituale profunde. Dar, n ce ne priveste pe noi, ,moartea si ,nvierea
noastr snt asemntoare cu a Lui doar n planul semnifica[iei spirituale. Contextul
justific o astfel de interpretare. Att via[a lui Isus Hristos ntre nviere si nl[are, ct si
via[a Sa de dup nl[are este o via[ trit pentru Dumnezeu, pentru promovarea mpr[iei
Lui: ,Eiindc prin moartea de care a murit, El a murit pentru pcat, odat pentru totdeauna;
iar prin via[a pe care o trieste, trieste pentru Dumnezeu (6:10). n felul acesta, versetul 5
poate fi n[eles si astfel: ,Dac ne-am fcut una cu El printr-o moarte fa[ de pcat
asemntoare cu a Lui, ,vom fi una cu El si printr-o via[ asemntoare cu a Lui.

Garan[ia biruin[ei n trirea vie[ii crestine se fundamenteaz pe moartea noastr mpreun
cu Hristos. Dac moartea cu Hristos este real, trirea unei vie[i noi este garantat de faptul
c ,dragostea lui Dumnezeu a fost turnat n inimile noastre prin Duhul Sfnt, care ne-a
fost dat (5:5). Iar dac asa stau lucrurile, singura noastr preocupare trebuie s fie
realitatea permanent a mor[ii noastre mpreun cu Hristos, realitatea botezrii noastre n
moartea Lui, a permanentei noastre ngropri mpreun cu El, cu alte cuvinte, realitatea
credintei noastre in Hristos.
144
Deci, cine a murit fa[ de pcat nu mai trieste n pcat,
adic are dreptul si puterea s triasc o via[ nou. Noi am murit fa[ de pcat, atunci cnd
am fost boteza[i n Hristos. Si am fost boteza[i n Hristos atunci cind am cre:ut in El si cnd
am mrturisit credin[a noastr n El prin botezul n ap.

n versetul 10, Pavel va sublinia faptul c Hristos ,a murit pentru pcat, odat pentru
totdeauna; iar prin via[a pe care o trieste, trieste pentru Dumnezeu (6:10, s.n.). A ne
face una cu El printr-o moarte asemntoare cu a Lui nseamn nu numai s fi murit fa[ de
pcat, ci si s continum s rmnem mor[i fa[ de pcat. Dup cum ne spune Scriptura si
experien[a, aceasta nu nseamn c dup botezarea noastr n Hristos nu vom mai pctui.

144
Dac moartea noastr mpreun cu Hristos este condi[ia esen[ial a tririi unei vie[i noi, s fi fost oare lsa[i n
seama eforturilor noastre pentru a tri o astfel de via[? Nicidecum! Tocmai pentru aceasta exist cadrul Noului
Legmnt: Duhul Sfnt, Cuvntul si fra[ii. Ascultarea credin[ei ne aduce n cadrul n care opereaz puterea lui
Dumnezeu, putere care ne pzeste si ne mputerniceste n trirea vie[ii crestine.
Romani 6.1-14 / Ce inseamn a crede in Hristos?


211

,Dar dac cineva a pctuit afirm Ioan , avem la Tatl un Mijlocitor, pe Isus Hristos,
Cel neprihnit. El este jertfa de ispsire pentru pcatele noastre; si nu numai pentru ale
noastre, ci pentru ale ntregei lumi (1 Ioan 2:1-2). Atunci cnd ne mrturisim pcatul,
sntem ,reboteza[i n moartea lui Isus Hristos, Legea nceteaz s ne mai acuze, iar Duhul
Sfnt are libertatea s ne energizeze iarsi pentru trirea unei vie[i spre slava lui Dumnezeu.

Deci, ,to[i c[i am fost boteza[i n Isus Hristos, am fost boteza[i n moartea Lui (Rom. 6:3).
Iar scopul ngroprii noastre mpreun cu Hristos este trirea unei vie[i noi prin puterea
Duhului Sfnt. Dar nu cumva este goal aceast extraordinar promisiune cu privire la
puterea de a tri o via[ nou? S fie oare adevrat faptul c ,dac ne-am fcut una cu El,
printr-o moarte asemntoare cu a Lui, vom fi una cu El si printr-o nviere asemntoare cu
a Lui (5, s.n.), care este prefa[at de o via[ asemntoare cu a Lui, trit nc aici, pe
pmnt, prin puterea Duhului Sfnt?

1rupul pcatului a fost dezbrcat de puterea lui (-7)
Ce ne-a mpiedicat pn acum s trim o via[ spre slava lui Dumnezeu, mijlocind
nvederarea nsusirilor nevzute ale lui Dumnezeu, a puterii Lui vesnice si a dumnezeirii
Lui? n versetele urmtoare, Pavel ne spune c prima piedic a fost tocmai dreptul legal al
pcatului asupra noastr si, drept urmare, puterea cu care pcatul ne [inea n robie. Ideea
aceasta va fi reluat n 7:14-24, unde Pavel vorbeste despre situa[ia aceluia care din pricina
pcatului a intrat din nou sub Lege si, astfel, sub stpnirea pcatului: ,Cci nu stiu ce fac:
nu fac ce vreau, ci fac ce ursc. Si atunci afirm Pavel , nu mai snt eu cel ce face
lucrul acesta, ci pcatul care locuieste n mine (7:15-17). Ca s pot tri o via[ nou,
trebuie s fiu eliberat de drept si de fapt de aceast putere care m mpinge mereu la ru.
Or, tocmai lucrul acesta s-a ntmplat n clipa mor[ii mele mpreun cu Hristos.

6
Stim bine
c omul nostru cel vechi
a fost rstignit
mpreun cu El,
pentruca trupul pcatului
s fie desbrcat
de puterea lui,
n aa fel ca s nu mai fim robi ai
pcatului;
7
cci cine a murit,
de drept,
este izbvit de pcat (6-7, s.n.).

Textul con[ine cteva concepte care se cer lmurite. n primul rnd, Pavel introduce
conceptul rstignirii omului vechi, apoi pe cel al de:brcrii trupului pcatului de puterea
lui, ca pe o consecin[ a mor[ii noastre mpreun cu Hristos si ca pe o cauz a eliberrii
noastre din robia pcatului. ,Omul nostru cel vechi este firea noastr pmnteasc, adic
este vorba despre noi nsine atunci cnd eram sau sntem despr[i[i de Dumnezeu.
Omul nostru cel vechi a fost rstignit mpreun cu Hristos atunci cnd am crezut n Hristos
ROMANI Jolumul 2 (capitolele 6 11)


212


si cnd am mrturisit credin[a noastr prin botezul nostru n Numele Lui. n clipa aceea,
afirm Pavel, trupul pcatului a fost dezbrcat de puterea lui, si, drept urmare, pcatul ne-a
scpat din mn, adic am fost elibera[i din robia lui.

Deoarece ,plata pcatului este moartea (6:23), din punct de vedere legal este vorba aici
de Legea lui Dumnezeu , izbvirea de pcat vine doar prin moarte, deoarece numai
atunci este Legea lui Dumnezeu satisfcut si ea nu mai confer pcatului putere asupra
noastr. Deci numai acela care a murit mpreun cu Hristos este izbvit din robia pcatului.
Dar oare ce s nsemne expresia ,trupul pcatului si cum anume a fost acesta dezbrcat de
puterea lui?

,Trupul pcatului se refer oare la omul nostru cel vechi sau la pcatul personificat, adic
la acela care st n spatele pcatului si cruia i eram robi din pricina pcatului? Dac
mergem pe ideea din urm, am putea face aluzie la rzbuntorul sngelui din Vechiul
Testament,
145
n a crui putere era acela care a comis un omor fr voie. Legea lui
Dumnezeu ddea rzbuntorului sngelui drept si putere asupra celui vinovat de omor fr
voie. Dar acest drept de rzbunare se lua rzbuntorului sngelui n clipa mor[ii marelui-
preot, reprezentantul ntregului popor naintea lui Dumnezeu. ntr-un fel, Satan ar putea fi
asemnat cu ,rzbuntorul sngelui, cruia Legea lui Dumnezeu i d dreptul legal si,
drept urmare, si puterea de a ne [ine n robie si de a lucra n noi si prin noi planurile sale
rele, care duc, pn la urm, la distrugerea noastr. Astfel, n persoana Celui Ru, pcatul
are un ,trup, o personificare. Dezbrcarea Celui Ru de puterea lui este posibil doar prin
moartea Marelui-Preot Isus Hristos, moarte care ni se atribuie nou n clipa n care omul
nostru cel vechi este rstignit mpreun cu El. Iar n clipa n care ,trupul pcatului este
dezbrcat de puterea lui, noi nu mai sntem robi ai Pcatului, pentru c Pcatul nu mai are
drept legal asupra noastr: ,Cci cine a murit, de drept, este izbvit de pcat (6:7, s.n.).

Este oare dezbrcarea trupului pcatului de puterea lui o no[iune de drept, adic un concept
juridic, sau o no[iune de fapt, adic o realitate obiectiv? Contextul pare s pledeze pentru
pstrarea celor dou aspecte nedespr[ite, dnd totusi prioritate aspectului legal: ,Cci cine
a murit, de drept adic din punct de vedere legal , este izbvit de pcat (6:7, s.n.).
Dar cum rmne atunci cu aspectul real, obiectiv?

Aspectul obiectiv este implicit. Ceva mai sus, Pavel a afirmat c ,n adevr, dac ne-am
fcut una cu El, printr-o moarte asemntoare cu a Lui, vom fi una cu El si printr-o nviere
asemntoare cu a Lui (5, s.n.). Aceast certitudine a lui Pavel se fundamenteaz nu pe
puterea noastr, ci pe puterea care L-a nviat pe Isus Hristos din mor[i, pe slava Tatlui
(vezi 6:4) sau pe puterea Duhului Su celui Sfnt. Deci, o dat izbvi[i de drept de sub robia
pcatului, Tatl ne d cu plcere mpr[ia,
146
si, de aceea, nu trebuie s trim ca cersetori ai
mpr[iei.


145
Vezi Beniamin Ergu, Iosua, pag. 99-113.
146
Vezi Luca 12:32.
Romani 6.1-14 / Ce inseamn a crede in Hristos?


213

6:8-14 Rmnem mor|i fa| de pcat doar dac sntem vii pentru
Dumnezeu
Versetul 8 ,Acum, dac am murit mpreun cu Hristos, credem c vom si tri mpreun
cu El joac un rol de pivot, rezumnd si ntrind ceea ce s-a spus si pregtind ceea ce
urmeaz:

8
Acum, dac am murit mpreun cu Hristos, credem c vom si tri mpreun cu El,
9
ntruct
stim c Hristosul nviat din morti, nu mai moare: moartea nu mai are nici o stpnire asupra Lui.
10
Eiindc prin moartea de care a murit, El a murit pentru pcat, odat pentru totdeauna; iar prin
viata pe care o trieste, trieste pentru Dumnezeu.
11
Tot asa si voi nsiv, socotiti-v morti Iat
de pcat, si vii pentru Dumnezeu, n Isus Hristos, Domnul nostru.
12
Deci, pcatul s nu mai
domneasc n trupul vostru muritor, si s nu mai ascultati de poItele lui.
13
S nu mai dati n
stpnirea pcatului mdulrile voastre, ca niste unelte ale nelegiuirii; ci dati-v pe voi nsiv lui
Dumnezeu, ca vii, din morti cum erati; si dati lui Dumnezeu mdulrile voastre, ca pe niste
unelte ale neprihnirii.
14
Cci pcatul nu va mai stpni asupra voastr, pentruc nu snteti supt
Lege, ci supt har (6:8-14).

Moartea nu mai are nici o stpnire asupra lui Hristos (8-1)
Ideea din versetul 8 a fost afirmat de cteva ori pn acum. n versetul 4, se afirm c
ngroparea noastr mpreun cu Hristos prin botez a avut ca scop tocmai trirea unei vie[i
noi. Iar n versetul 5, sntem asigura[i c ,dac ne-am fcut una cu El, printr-o moarte
asemntoare cu a Lui, vom fi una cu El si printr-o nviere asemntoare cu a Lui.
Versetul 8 repet ceea ce s-a spus n versetele 4 si 5, dar aduce un argument care a lipsit n
aceste versete:

8
Acum,
dac am murit mpreun cu Hristos,
credem c vom si tri mpreun cu El,

intrucit tim c
Hristosul inviat din morti, nu mai moare.
moartea nu mai are nici o stpinire asupra Lui.
10
Eiindc
prin moartea de care a murit,
El a murit pentru pcat,
odat pentru totdeauna;
iar prin via[a pe care o trieste,
trieste pentru Dumnezeu (8-10, s.n.).

,Dac am murit mpreun cu Hristos, credem c vom si tri mpreun cu El (8) afirm
Pavel. Credin[a sau certitudinea lui se fundamenteaz pe ceea ce a urmat mor[ii lui Hristos:
,Hristosul nviat din mor[i nu mai moare: moartea nu mai are nici o stpnire asupra Lui
(9). Credin[a sau certitudinea c si noi putem tri o via[ ca via[a lui Hristos este alimentat
de cunoasterea lui Hristos, de faptul c putem s stm si s privim cu fa[a descoperit ca-
ntr-o oglind slava Domnului.
147
ntr-adevr, Petru ne spune c ,dumnezeiasca Lui putere

147
Vezi 2 Corinteni 3:18.
ROMANI Jolumul 2 (capitolele 6 11)


214


ne-a druit tot ce priveste via[a si evlavia, prin cunoasterea Celui ce ne-a chemat prin slava
si puterea Lui, prin care El ne-a dat fgduin[ele Lui nespus de mari si scumpe, ca prin ele
s v face[i prtasi firii dumnezeiesti, dup ce a[i fugit de stricciunea, care este n lume
prin pofte (2 Petru 1:3-4). Privind la Hristosul nviat din mor[i si n[elegnd c Dumnezeu
,L-a pus s sad la dreapta Sa, n locurile ceresti, mai pe sus de orice domnie, de orice
stpnire, de orice putere, de orice dregtorie si de orice nume, care se poate numi, nu
numai n veacul acesta, ci si n cel viitor (Efes. 1:20-21), si c, drept urmare, moartea nu
mai are nici o stpnire asupra Lui, se nfiripeaz si n noi credin[a c ,dac am murit
mpreun cu Hristos . vom si tri mpreun cu El (8).

Dar apoi Pavel continu: ,Moartea nu mai are nici o stpnire asupra Lui, fiindc prin
moartea de care a murit, El a murit pentru pcat, odat pentru totdeauna, iar prin viata pe
care o triete, triete pentru Dumne:eu (10, s.n.). Deci am putea spune c oricine a
murit fa[ de pcat, o dat pentru totdeauna, si trieste pentru Dumnezeu este eliberat din
robia pcatului, si pcatul nu mai are nici o stpnire asupra lui.

S ne socotim morfi faf de pcat yi vii pentru Dumnezeu (11)
Plecnd de la experien[a lui Hristos, Pavel si ndeamn cititorii s intre n mostenirea care,
de drept, este a lor:

11
Tot asa si voi nsiv,
socoti[i-v
mor[i fa[ de pcat,
si vii pentru Dumnezeu,
n Isus Hristos, Domnul nostru (11).

Ceea ce a cstigat Isus Hristos n mod obiectiv prin moartea si nvierea Sa ni se atribuie
nou, celor ce, prin credin[, ne-am fcut una cu El printr-o moarte asemntoare cu a Lui,
adic celor care, recunoscndu-ne pctosenia si situa[ia fr iesire la care ne-a adus
pcatul, am primit, prin credin[, oferta neprihnirii pe care Dumnezeu o d fr Lege. O
dat n[elese aceste adevruri, noi trebuie s ni le nsusim, socotindu-le ale noastre. Pe
n[elegerea acestor lucruri si-a fundamentat Pavel ntregul argument din paragraful de fa[
(6:1-14). n primul rnd, afirm el, to[i aceia care au crezut n Hristos si au fost boteza[i n
Numele Lui au fost ngropa[i mpreun cu El si, astfel, au murit fa[ de pcat. Acest adevr
trebuie ntiprit bine n minte si n suflet, astfel nct el s devin o realitate practic, s se
materializeze n via[a de zi cu zi. Implica[iile obiective ale identificrii noastre prin credin[
cu moartea lui Hristos snt imense. Dreptul legal al pcatului asupra noastr nceteaz, si
puterea lui asupra noastr se frnge. Deci noi putem reclama libertatea noastr ca pe un
drept al nostru legal si putem tri ca atare. Eaptul c toate aceste lucruri nu snt o simpl
iluzie, ci o realitate se dovedeste n via[a nou pe care o putem tri din pricina prezen[ei si
lucrrii Duhului Sfnt n via[a noastr de zi cu zi.
148



148
Vezi Romani 5:1-5.
Romani 6.1-14 / Ce inseamn a crede in Hristos?


215

S ne dm mdularele n slujba lui Dumnezeu, nu a pcatului (12-13)
Pavel este ferm convins c a ne socoti mor[i fa[ de pcat, si vii pentru Dumnezeu nu este o
simpl autosugestie. Pcatul este o realitate obiectiv si extrem de puternic. Nu ar fi
suficient ca, fiind n ghearele lui, s ncepem s ne autosugestionm cu gndul c sntem
mor[i fa[ de pcat, si vii pentru Dumnezeu. Pe de o parte, pcatul are drept legal asupra
noastr, drept pe care i l-a dat nssi Legea lui Dumnezeu. Pe de alt parte ns, n baza
dreptului su legal, pcatul are putere real asupra noastr.
149
Deci, dup cum Dumnezeu nu
este o simpl idee nscut n capul nostru, ci Creatorul si Sus[intorul ntregului Univers,
tot asa nici pcatul si puterea lui asupra noastr nu snt o simpl idee, ci o realitate
incontestabil, n fa[a creia sntem complet neputinciosi:

14
Stim, n adevr, c Legea este duhovniceasc: dar eu snt pmntesc, vndut rob pcatului.
15
Cci nu stiu ce Iac: nu Iac ce vreau, ci Iac ce ursc.
16
Acum, dac Iac ce nu vreau, mrturisesc
prin aceasta c Legea este bun.
17
Si atunci, nu mai snt eu cel ce Iace lucrul acesta, ci pcatul
care locuiete in mine.
18
Stiu, n adevr, c nimic bun nu locuieste n mine, adic n Iirea mea
pmnteasc, pentru c, ce-i drept, am vointa s fac binele, dar n-am puterea s-l fac.
19
Cci
binele pe care vreau s-l Iac, nu-l Iac, ci rul, pe care nu vreau s-l Iac, iat ce Iac!
20
Si dac Iac
ce nu vreau s Iac, nu mai snt eu cel ce Iace lucrul acesta, ci pcatul care locuiete in mine.
21
Gsesc dar n mine legea aceasta: cnd vreau s Iac binele, rul este lipit de mine.
22
Eiindc,
dup omul dinluntru mi place Legea lui Dumnezeu;
23
dar vd n mdularele mele o alt lege,
care se lupt mpotriva legii primite de mintea mea, si m tine rob legii pcatului, care este n
mdularele mele.
24
O, nenorocitul de mine! Cine m va izbvi de acest trup de moarte? (Rom.
7:14-24).

n mod evident, Pavel nu vorbeste despre o autosugestie, ci despre o putere nrobitoare,
care este mai presus de puterile noastre. Tocmai de aceea, pentru ca n textul de fa[ (6:12-
13) s poat s ne cear ceea ce ne cere, trebuie s existe o baz obiectiv pentru mplinirea
acestor porunci:

12
Deci,
pcatul s nu mai domneasc n trupul vostru muritor,
si s nu mai asculta[i de poftele lui.
13
S nu mai da[i n stpnirea pcatului mdulrile voastre,
ca niste unelte ale nelegiuirii;
ci da[i-v pe voi nsiv
lui Dumnezeu,
ca vii, din mor[i cum era[i;
si da[i lui Dumnezeu mdulrile voastre,
ca pe niste unelte ale neprihnirii (6:12-13).

Sntem liberi faf de pcat, pentru c nu sntem sub Lege, ci sub har (14)
Dac comparm textul de fa[ (6:12-13) cu cel din Romani 7:14-24, este relativ simplu de
observat c cele dou texte par s se contrazic. n 7:14-24 se afirm c noi, n noi nsine,
nu avem puterea s luptm cu pcatul. Iar n textul de fa[ ni se spune, asa, pur si simplu, s

149
Vezi Romani 7:14-24.
ROMANI Jolumul 2 (capitolele 6 11)


216


nu mai dm n stpnirea pcatului mdularele noastre, ca niste unelte ale nelegiuirii, si s
nu mai ascultm de poftele lui. Mai mult, Pavel ne cere nu numai s refuzm s mai fim
robi ai pcatului, ci si s ncepem s trim pentru Dumnezeu. Afar de faptul c Pavel
glumeste cu noi, trebuie s existe un motiv bine ntemeiat pentru imperativele cu care ne
confrunt. Pavel nu se mul[umeste s pun aceste imperative n fa[a noastr, el ne d si
ra[iunea pentru care o face. Imperativele pot fi mplinite, pot deveni o realitate afirm
Pavel , ,cci pcatul nu va mai stpni asupra voastr, pentru c nu snte[i sub Lege, ci
sub har (6:14).

Pe acest nou statut ,sub har se bazeaz ntreaga noastr reusit n trirea unei vie[i
noi pentru Dumnezeu. Pentru c nu sntem sub Lege, ci sub har, putem s refuzm s mai
dm mdularele noastre n slujba pcatului si putem s ndrznim s dm mdularele
noastre lui Dumnezeu, ca pe niste unelte ale neprihnirii. Dar oare ce nseamn a nu fi sub
Lege, ci sub har.

Eaptul c credinciosul nu este sub Lege, ci sub har a fost si continu s fie rstlmcit n
cercurile evanghelice. Mul[i folosesc acest text ca s trag plapum peste joaca lor cu
pcatul, peste refuzul lor de a lua n serios imperativele Scripturii. n 3:31, imediat dup ce
a vorbit despre oferta neprihnirii pe care Dumnezeu o face omului pctos nu n baza
Legii, ci n baza credin[ei n Isus Hristos, Pavel ntreab: ,Prin credin[ desfiin[m noi
Legea? Nicidecum rspunde el, intrigat pn si la gndul c cineva ar putea ra[iona n
acest fel. Dimpotriv spune el apsat , noi ntrim Legea (3:31). Ce nseamn atunci
a nu fi sub Lege, ci sub har?

Crestinul nu este sub Lege, ci sub har, afirm Pavel n 6:14, si de aceea pcatul nu va mai
stpni asupra lui. Precizarea rela[iei cauzale dintre a nu fi sub Lege si a nu fi sub stpnirea
pcatului ,Cci, pcatul nu va mai stpni asupra voastr, pentru c nu snte[i sub Lege,
ci sub har (6:14) ne face s credem c aici este vorba despre dreptul legal al pcatului
asupra noastr. Or, stiind c ,puterea pcatului este Legea (1 Cor. 15:56), putem afirma c
,a fi sub Lege nseamn a fi sub acuzarea Legii, ceea ce, implicit, nseamn a fi si sub
puterea pcatului sau n stpnirea pcatului, stpnire pe care nssi Legea i-o d pcatului
asupra noastr, tocmai pentru c ,puterea pcatului este Legea (1 Cor. 15:56). A nu fi sub
lege, ci sub har nseamn a fi iesit de sub acuzarea Legii, prin transferarea pcatului asupra
lui Hristos si prin mbrcarea neprihnirii Lui, neprihnire care ne este atribuit nou, prin
har, adic prin credin[.

S recapitulm adevrurile afirmate de Pavel n paragraful de fa[ (6:1-14). El a nceput
prin a ne pune ntrebarea, pe care ar trebui s si-o pun to[i aceia care ncearc s
transforme harul lui Dumnezeu n desfrnare, creznd c harul si pcatul sau clcarea Legii
snt compatibile. ,S pctuim mereu, ca s se nmul[easc harul? (6:1) ntreab Pavel.
Eereasc Dumnezeu! rspunde el, dup care ne pune n fa[a unui sir de afirma[ii:

Cei care au murit Iat de pcat nu mai pot tri n pcat.
Am murit Iat de pcat n clipa n care am Iost botezati n Isus Hristos.
Am Iost botezati n Isus Hristos atunci cnd am crezut n El si cnd am mrturisit public
credinta noastr n Hristos prin botezul n ap n Numele Lui.
Romani 6.1-14 / Ce inseamn a crede in Hristos?


217

Botezarea noastr n Hristos a nsemnat ngroparea noastr mpreun cu El si nvierea noastr
mpreun cu El.
nvierea cu Hristos este legat de moartea mpreun cu El, pentru c si n noi opereaz aceeasi
putere a lui Dumnezeu care a operat n Hristos prin Iaptul c L-a nviat din morti.
Din punct de vedere legal, n clipa n care ne-am Icut una cu Hristos printr-o moarte
asemntoare cu a Lui, ,trupul pcatului, adic, pe de o parte, Satan, cel care a devenit noul
nostru stpn, mputernicit pentru aceasta de nssi Legea lui Dumnezeu, iar pe de alt parte,
legea pcatului si a mortii, care opereaz n trupul nostru muritor, au Iost dezbrcate de puterea
lor, lundu-li-se dreptul legal asupra noastr si, astIel, si puterea prin care ne tineau robi.
Puterea pcatului asupra noastr s-a Irnt, pentru c, de ndat ce s-a rezolvat aspectul legal al
robiei noastre, o putere mult mai mare puterea Duhului SInt sau ,legea Duhului de viat n
Hristos Isus (8:2) a nceput s lucreze n noi.
Dar aceast putere este liber s lucreze n noi doar atta vreme ct noi nu sntem sub Lege,
adic sub acuzarea Legii, deci atta vreme ct pcatele noastre, prin credinta materializat n
mrturisirea pcatului, snt transIerate pe Hristos.

Cele spuse mai sus subliniaz faptul c a fi sau a nu fi ,sub lege nu este doar o problem
de statut, care se rezolv o dat pentru totdeauna, ci o problem care se reactualizeaz n
momentul n care am pctuit. Plata pcatului fiind moartea, n clipa n care pcatul este o
realitate n via[a noastr, reintrm sub Lege, adic reintrm sub acuzarea ei. Iar atunci cnd
Legea lui Dumnezeu este mpotriva noastr, pe de o parte, pcatul capt ascendent asupra
noastr, deoarece ,puterea pcatului este Legea (1 Cor. 15:56), iar pe de alt parte, Duhul
si Eiul nu ne mai pot energiza n trirea unei vie[i spre slava lui Dumnezeu, deoarece nici o
mpr[ie dezbinat mpotriva ei nssi n-ar putea dinui.
150
Duhul si Eiul nu pot lupta
mpotriva Tatlui. ns n clipa n care ne mrturisim pcatul, transferndu-l prin credin[
asupra lui Hristos, pcatul si pierde dreptul legal de stpnire asupra noastr si puterea sa
asupra noastr, iar Duhul lui Dumnezeu ne poate energiza din nou pentru trirea unei vie[i
noi.

Acest adevr este ilustrat cum nu se poate mai bine n cartea Exod. Atunci cnd israelitul
clca Legea, el intra automat ,sub Lege, adic sub acuzarea ei. Pentru a iesi de sub
acuzarea Legii, israelitul trebuia s vin, prin credin[, la Cortul ntlnirii si s aduc jertfa
de ispsire pentru pcatul su. Prin ascultarea credin[ei lui, pcatul era transferat de pe el pe
animalul de jertf care murea n locul lui, si, prin sngele acestuia, pe altarul din Cortul
ntlnirii. Numai astfel, prin mrturisirea pcatului, adic prin aducerea jertfei de ispsire,
iesea israelitul de sub Lege sau de sub acuzarea ei. Iat de ce n ntregul sistem levitical al
jertfelor nu exist jertf decit pentru pcatul fr voie, adic pentru pcatul care a fost adus
la Cortul ntlnirii si mrturisit prin actul credin[ei israelitului. Acelasi lucru este afirmat si
n Noul Testament:

5
Vestea pe care am auzit-o de la El si pe care v-o propovduim, este c Dumnezeu e lumin, si
n El nu este ntunerec.
6
Dac zicem c avem prtsie cu El, si umblm n ntunerec, mintim, si
nu trim adevrul.
7
Dar dac umblm n lumin, dup cum El nsusi este n lumin, avem
prtsie unii cu altii; si sngele lui Isus Hristos, Eiul Lui, ne curteste de orice pcat.
8
Dac
zicem c n-avem pcat, ne nselm singuri, si adevrul nu este n noi.

Dac ne mrturisim
pcatele, El este credincios i drept, ca s ne ierte pcatele i s ne curteasc de orice

150
Vezi Luca 11:17.
ROMANI Jolumul 2 (capitolele 6 11)


218


nelegiuire.
10
Dac zicem c n-am pctuit, l Iacem mincinos, si Cuvntul Lui nu este n noi (1
Ioan 1:5-10, s.n.).

Rezolvarea pcatului nu se face prin tinuirea lui, ci prin aducerea lui la lumin, prin
mrturisirea lui.

Deci a nu fi sub Lege nu inseamn a fi liber s calc Legea' Lucrul acesta l-a subliniat deja
Pavel n Romani 6:1-13 si o mai face o dat si n paragraful imediat urmtor afirma[iei din
Romani 6:14. ,Nu sti[i ntreab Pavel c dac v da[i robi cuiva ca s-l asculta[i
snte[i robii aceluia de care asculta[i, fie c este vorba de pcat, care duce la moarte, fie c
este vorba de ascultare, care duce la neprihnire? (6:16). Iar dup ce ncheie cu versetul 23
,Eiindc plata pcatului este moartea; dar darul fr plat al lui Dumnezeu este via[a
vecinic, n Isus Hristos, Domnul nostru , n[elegem c o dat ce ne-am ntors la Hristos
prin credin[ noi nu desfiin[m Legea. Dimpotriv, noi ntrim Legea. n ce priveste rela[ia
crestinului cu Dumnezeu, cuvntul de ordine pentru el este ascultarea de Dumnezeu.
Mostenirea care ne-a fost promis n Isus Hristos este s ne facem prtasi firii
dumnezeiesti. Dar lucrul acesta se realizeaz doar n msura n care pzim poruncile lui
Dumnezeu, adic n msura n care fugim de stricciunea care este n lume prin pofte (vezi
2 Petru 1:3-4).
Romani 6.1-14 / Ce inseamn a crede in Hristos?


219


Concluzii i aplicaJii la Romani 6:1-14
Credinta in Isus Hristos presupune nu doar o ,de:brcare`, ci i o ,imbrcare`

Credinta n Isus Hristos presupune nu doar o ,dezbrcare, ci si o ,mbrcare
Harul dezbrcrii permanente a pcatului
Duhul SInt si harul dezbrcrii de pcat
Cuvntul si harul dezbrcrii de pcat
Biserica si harul dezbrcrii de pcat
Harul mbrcrii cu Hristos
Duhul SInt si harul mbrcrii cu Hristos
Cuvntul si harul mbrcrii cu Hristos
Biserica si harul mbrcrii cu Hristos

Este general acceptat faptul c via[a este imposibil fr credin[. Ne culcm avnd credin[a
sau ndejdea c ne vom scula iarsi. Ceasurile destepttoare care snt trase ntr-o singur
sear n toat lumea, precum si planurile care au fost fcute pentru a doua zi snt dovada
veridicit[ii unei astfel de afirma[ii. Am putea numi acest fel de credin[ o credint
profan. n ce priveste credin[a de natur religioas sau credinta sacr, Istoria credintelor
i ideilor religioase a lui Mircea Eliade
151
st dovad faptului c nici de acest fel de credin[
nu duce lips omenirea. Se pune ns ntrebarea care este cu adevrat credin[a mntuitoare?
Cum se defineste ea? ntrebarea este vital, deoarece numai prin aceast credin[
beneficiem de puterea mntuitoare a lui Dumnezeu n Isus Hristos. Ce nseamn deci a
crede n Isus Hristos?

Credin|a n Isus Hristos presupune nu doar o ,dezbrcare", ci i o
,mbrcare"
,Ne-am fcut prtasi ai lui Hristos afirm Pavel n Evrei , dac pstrm pn la sfrsit
increderea sau credin[a nezguduit de la nceput, ct vreme se zice Astzi, dac
auzi[i glasul Lui, nu v mpietri[i inimile. (Evrei 3:14-15, s.n.). Deci ceea ce ne face
mostenitorii sau beneficiarii binecuvntrilor pe care le avem n Hristos este credin[a
noastr n El. Iar dup cum a afirmat Pavel n paragraful de fa[ (6:1-14), a crede n Hristos
nseamn, pe de o parte, a fi boteza[i n moartea Lui, iar pe de alt parte, a fi prtasi la via[a
Lui. Acum, ,fiindc prin moartea de care a murit, El Hristos a murit pentru pcat
odat pentru totdeauna; iar prin via[a pe care o trieste, trieste pentru Dumnezeu (6:10), a
crede n Hristos nseamn, pe de o parte, a dobndi o atitudine fa[ de pcat asemntoare
cu a Lui, iar pe de alt parte, a dobndi o atitudine fa[ de mpr[ia lui Dumnezeu
asemntoare cu a Lui. A crede n Hristos presupune deci att o de:brcare, ct si o
imbrcare: ,dezbrcm toate lucrurile pentru care a murit Hristos si ,mbrcm toate
lucrurile pentru care trieste Hristos. O astfel de credin[ aduce cu sine rstignirea omului
nostru celui vechi mpreun cu Hristos. Iar implica[iile acestui fapt snt uluitoare.

151
,Sacrul este un element n structura constiin[ei, si nu un stadiu n istoria dezvoltrii acestei constiin[e afirm
Mircea Eliade. La nivelurile cele mai arhaice ale culturii, a tri ca fiin[ uman este n sine un act religios (Mircea
Eliade, Istoria credintelor i ideilor religioase, vol. I, p. IX).
ROMANI Jolumul 2 (capitolele 6 11)


220



n primul rnd, moartea noastr mpreun cu Hristos a nsemnat satisfacerea cerin[ei Legii,
ceea ce a dus la eliberarea noastr de sub constantele acuzri ale Legii lui Dumnezeu din
pricina pcatelor noastre. Dar o dat ce am murit fa[ de Lege, ,trupul pcatului (6:6) a
fost dezbrcat de puterea lui, deoarece puterea pcatului este Legea. Expresia ,trupul
pcatului poate fi n[eleas att cu referire la Pcatul n persoan, ct si cu privire la carnea
sau firea noastr pctoas. Efectul credin[ei n Isus Hristos se manifest n ambele sfere.

Pcatul, ca persoan, ca realitate spiritual, nemaiavnd de partea sa Legea, si-a pierdut
dreptul legal asupra noastr. Dar o dat ce s-a rezolvat problema legal, legea Duhului de
via[ n Hristos Isus
152
ncepe s lucreze n trupurile noastre muritoare, si pcatul este
dezbrcat si de puterea lui, iar noi sntem izbvi[i de legea pcatului si a mor[ii. Ce ne
rmne deci de fcut este s ne socotim mor[i fa[ de pcat, si vii pentru Dumnezeu, adic
s ne nsusim realitatea mor[ii lui Hristos si a vie[ii Lui. Drept urmare, s nu mai dm
mdularele noastre n stpnirea pcatului, ca pe niste unelte ale nelegiuirii; ci s ne dm pe
noi nsine lui Dumnezeu si s-I dm lui Dumnezeu mdularele noastre, ca pe niste unelte
ale neprihnirii.

Dar oare este posibil asa ceva, atunci cnd Pavel spune ceea ce spune n 7:14-24?
Afirma[iile lui din Romani 7:14-24 snt de-a dreptul descurajante: ,Stiu, n adevr, c
nimic bun nu locuieste n mine, adic n firea mea pmnteasc, pentru c, ce-i drept, am
voin[a s fac binele, dar n-am puterea s-l fac. Cci binele, pe care vreau s-l fac, nu-l fac,
ci rul, pe care nu vreau s-l fac, iac ce fac! (7:18-19, s.n.). Oare eu, cel care cred n Isus
Hristos, pot s nu-mi mai dau mdularele roabe pcatului, ci s le dau lui Dumnezeu,
fcndu-le roabe ale neprihnirii? Da! Iar lucrul acesta este adevrat tocmai pentru c ceea
ce spune Pavel ca ncheiere a acestui paragraf este adevrat: ,Cci pcatul nu va mai
stpini asupra voastr, pentruc nu sinteti supt Lege, ci supt har (6:14, s.n.).

HaruI dezbrcrii permanente a pcatuIui
Primul si cel mai important lucru deci este s fim si s rmnem n permanen[ mor[i fa[
de pcat, pentru ca legea Duhului de via[ n Hristos Isus s aib libertatea s lucreze n noi
si s biruiasc legea pcatului si a mor[ii din mdularele noastre. Permanenta noastr
moarte fa[ de pcat este posibil prin ascultarea credintei, adic prin umblarea n lumin.
Umblarea n lumin implic alegerea deliberat a tririi n cadrul n care Duhul lui
Dumnezeu poate scoate la lumin pcatul din via[a noastr si l poate astfel rezolva.

Duhul Sfnt yi harul dezbrcrii de pcat
Administratorul harului Noului Legmnt este Duhul Sfnt. nainte de a Se nl[a la cer,
Isus Hristos Si-a adunat ucenicii si le-a zis:

5
Acum M duc la Cel ce M-a trimes; si nimeni din voi nu M ntreab: ,Unde Te duci?.
6
Dar
pentruc v-am spus aceste lucruri, ntristarea v-a umplut inima.
7
Totus, v spun adevrul: V

152
Vezi Romani 8:1-2.
Romani 6.1-14 / Ce inseamn a crede in Hristos?


221

este de Iolos s M duc, cci dac nu M duc Eu, Mngietorul nu va veni la voi; dar dac M
duc, vi-L voi trimete.
8
Si cnd va veni El, va dovedi lumea vinovat n ce priveste pcatul,
neprihnirea si judecata.
9
n ce priveste pcatul, Iiindc ei nu cred n Mine;
10
n ce priveste
neprihnirea: Iiindc M duc la Tatl, si nu M veti mai vedea;
11
n ce priveste judecata: Iiindc
stpnitorul lumii acesteia este judecat (Ioan 16:5-11).

Deoarece Dumnezeu a nchis pe to[i oamenii n neascultare, doar El poate deschide usile
acestei temni[e si poate elibera oamenii. Iar aceast eliberare din prinsoarea neascultrii
este lucrat de Duhul Sfnt. Lucrarea Duhului Sfnt de dovedire a vinov[iei n ce priveste
pcatul, neprihnirea si judecata este harul oferit de Dumnezeu pentru ntreaga lume: ,Cnd
va veni El Duhul Sfnt , va dovedi lumea vinovat n ce priveste pcatul, neprihnirea
si judecata (Ioan 16:8). Atunci cnd credinciosul nscut din nou se d rob pcatului, el
continu s pstreze totusi o minte nnoit, care n[elege si iubeste adevrul lui Dumnezeu,
iar Duhul lui Dumnezeu continu s lucreze n el, ncercnd s-l aduc la scaunul harului,
ca s capete ndurare n vreme de nevoie. n astfel de situa[ii, solu[ia ne spune apostolul
Ioan nu este s pretindem c nu avem pcat, ci s ne mrturisim pcatele, creznd n
Jertfa de Ispsire si n Marele Preot Isus Hristos.
153
Deci fr Duhul Sfnt nu ar exista
posibilitatea dezbrcrii de pcat. Instrumentele harului pe care le foloseste Duhul Sfnt
pentru a-Si face lucrarea snt Cuvntul si Biserica.

Cuvntul yi harul dezbrcrii de pcat
Pentru ca s fim pzi[i de puterea lui Dumnezeu, credin[a trebuie s ne aduc n cadrul n
care opereaz aceast putere: Duhul Sfnt, Cuvntul si Biserica. Astfel dar, printre altele,
acest cadru trebuie s includ o diet :ilnic in Cuvintul lui Dumne:eu. Apropierea de
Cuvnt trebuie pregtit rostind cu ntreaga noastr fiin[ rugciunea ,Tatl nostru:
,Sfin[easc-se Numele Tu, vie mpr[ia Ta, fac-se voia Ta, precum n cer, asa si pe
pmnt (Luca 11:2). Astfel, vom constientiza faptul c apropierea zilnic de Cuvnt nu
este un scop n sine, un ritual religios mistic, ci un mijloc spre mplinirea scopului cu care
am fost crea[i si pentru care am fost rscumpra[i: ntruparea mpr[iei lui Dumnezeu prin
trirea de zi cu zi spre slava lui Dumnezeu. Hrnirea zilnic cu Cuvntul lui Dumnezeu este
imperativ, deoarece Cuvntul sau Legea lui Dumnezeu este singurul instrument care
detecteaz pcatul. n mna Duhului Sfnt, Cuvntul lui Dumnezeu este sabia care
,ptrunde pn acolo c desparte sufletul si duhul, ncheieturile si mduva, judec gndurile
si sim[irile inimii (Evrei 4:12). Iat de ce a zis Isus c iubirea noastr fa[ de El se
msoar cu msura Cuvntului pe care l-am strns n inimile noastre: ,Dac M iubi[i, ve[i
pzi poruncile Mele. Cine are poruncile Mele si le pzeste, acela M iubeste. Dac M
iubeste cineva, va pzi Cuvntul Meu. |Iar] cine nu M iubeste, nu pzeste cuvintele
Mele. Si Cuvntul pe care-l auzi[i nu este al Meu, ci al Tatlui, care M-a trimes (Ioan
14:15-24).

Cuvntul lui Dumnezeu are func[ia de a trage grani[ clar ntre domeniul mor[ii si cel al
vie[ii. n acelasi timp, Cuvntul lui Dumnezeu este acea smn[ tainic a mpr[iei lui
Dumnezeu care n lumina Pildei semntorului (vezi Mat. 13:1-23) poate transforma

153
Vezi 1 Ioan 1:5-2:6.
ROMANI Jolumul 2 (capitolele 6 11)


222


[rna n gru, moartea n via[. Ne mirm oare de rspunsul pe care Domnul Isus l-a dat
Martei n Luca 10:38-42?

38
Pe cnd era pe drum, cu ucenicii Si, Isus a intrat ntr-un sat. Si o Iemeie, numit Marta, L-a
primit n casa ei.
39
Ea avea o sor numit Maria, care s-a ae:at fos la picioarele Domnului, i
asculta cuvintele Lui.
40
Marta era mprtit cu mult slujire, a venit repede la El, si I-a zis:
,Doamne, nu-Ti pas c soru-mea m-a lsat s slujesc singur? Zi-i dar s-mi ajute.
41
Drept
rspuns, Isus i-a zis: ,Marto, Marto, pentru multe lucruri te ngrijorezi si te Irmnti tu;
42
dar un
singur lucru trebuieste. Maria si-a ales partea cea bun, care nu i se va lua (Luca 10:38-42,
s.n.).

Maria si-a ales partea cea bun: singurul lucru care trebuieste! Pentru ca o astfel de
afirma[ie s aib sens, trebuie neaprat s punem o ntrebare simpl si fireasc: La ce
trebuieste acel singur lucru? Atunci cnd unui om i este foame, singurul lucru care
trebuieste este o bucat de pine. Atunci cnd cuiva i este sete, singurul lucru care
trebuieste este un pahar de ap rece. Atunci cnd cineva este rupt de oboseal, singurul
lucru care trebuieste este un somn bun. Atunci cnd cineva este amrt si dobort de
ntristare, singurul lucru care trebuieste este o vorb bun spus de un prieten etc. Am
putea continua aplicarea acestei fraze aparent neterminate la zecile de domenii ale vie[ii.
Dar s fie oare fraza chiar neterminat, sau noi am ciuntit-o, rupnd-o de context?

n tabloul precedent, Isus rspunde la ntrebarea unui nv[tor al Legii: ,nv[torule, ce s
fac ca s motenesc viata vecinic? (Luca 10:25, s.n.). Isus l pune pe acesta mai nti n
fa[a Legii (Luca 10:25-28), apoi n fa[a unei pilde de mplinire a acestei Legi (Luca 10:29-
37):

26
Isus i-a zis: ,Ce este scris n Lege? Cum citesti n ea?
27
El a rspuns: ,S iubesti pe Domnul,
Dumnezeul tu, cu toat inima ta, cu tot suIletul tu, cu toat puterea ta si cu tot cugetul tu; si
pe aproapele tu ca pe tine nsuti.
28
,Bine ai rspuns, i-a zis Isus, ,I asa, si vei avea viata
vecinic (Luca 10:26-28).

Dup ce i contracareaz toate scuzele, Domnul Isus i spune cuttorului de via[ vesnic:
,Du-te de f si tu la fel! (10:37). Dac ntr-adevr via[a vesnic se mosteneste doar n
urma mplinirii ntocmai, n slov si n duh, a Legii lui Dumnezeu,
154
adic iubind pe
Domnul, Dumnezeul nostru, cu toat inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul si cu toat
puterea, si pe aproapele nostru ca pe noi nsine, sntem oare lsa[i n seama puterilor
noastre n trirea unei astfel de vie[i? Cine si este de ajuns pentru mplinirea unei astfel de
cerin[e?

n lumina tabloului precedent si a ntrebrii pe care o ridic ,Ce s fac ca s mostenesc
via[a vecinic? (25) , fraza cu care i rspunde Isus Martei ,Marto, Marto, pentru
multe lucruri te ngrijorezi si te frmn[i tu, dar un singur lucru trebuieste (41) capt
dintr-o dat sens. Un singur lucru trebuieste ca s mostenesti via[a vesnic: alipirea de
Domnul ca Maria, pentru a asculta si pentru a mplini Cuvntul Lui.


154
Vezi si Romani 2:1-13.
Romani 6.1-14 / Ce inseamn a crede in Hristos?


223

Oare ce ar nsemna pentru fiecare dintre noi s sedem la picioarele Domnului Isus si s
ascultm Cuvntul Lui, ca Maria? Care este Cuvntul pe care ni-l vorbeste El n fiecare zi?
Cerul ntreg s-a pus n miscare pentru c un om ca Daniel si-a pus inima s n[eleag
Cuvntul care i-a fost descoperit si s se smereasc apoi naintea Aceluia care i-a vorbit.
Oare, ca biseric, este important s stm mpreun n jurul aceluiasi Cuvnt, adic s avem
un program de studiere a Scripturii pentru ntreaga Biseric sau este suficient s stm n
fa[a Scripturii, fr ns s conteze care este acest cuvnt specific, fiecare dintre noi putnd
s alegem s citim acea por[iune din Cuvntul lui Dumnezeu care ne cade bine? Unii vom
deschide la ntmplare Biblia, al[ii vom contura propriul nostru program de citire. Am avea
oare un cstig dac ne-am aduna n jurul Scripturii si am orchestra efortul nostru de a
asculta Cuvntul Domnului Isus si de a-l n[elege? Ce ar nsemna lucrul acesta pentru
familiile noastre? Oare copiii nostri au un astfel de program de citire a Scripturii? S nu
uitm, pentru mostenirea vie[ii vesnice, un singur lucru trebuieste: Cuvntul, care descoper
n noi pcatul si care face s creasc n noi mpr[ia!

Biserica yi harul dezbrcrii de pcat
Am vzut c umblarea n lumin implic alegerea deliberat a tririi n cadrul n care Duhul
lui Dumnezeu poate scoate la lumin pcatul din via[a noastr si l poate astfel rezolva.
Parte esen[ial a acestui cadru este Cuvntul lui Dumnezeu si felul n care ne raportm la el.
Dar de acest cadru n care opereaz puterea lui Dumnezeu apar[ine nu numai Cuvntul lui
Dumnezeu, ci si pietrele vii din Templul lui Dumnezeu, cldite pe Temelia care este
Hristos si unite prin Piatra din Capul Unghiului Cldirii, care este tot Hristos. Este un mare
har ca, atunci cnd eu am fost anesteziat de pcatul nemrturisit la timp, fratele meu s vin
si s m mustre ntre mine si el singur, si, dac este cazul, s mai ia cu el nc unul sau doi
insi sau s m spun apoi Bisericii.
155
Este un har chiar si scoaterea mea din Biseric
,Dac nu vrea s asculte nici de Biseric, s fie pentru tine ca un pgn si ca un vames
(Mat. 18:17) , dar nu trebuie s uit c aceasta este ultima msur de har care mi se mai
acord. Eiind pornit pe drumul mpietririi altfel nu s-ar fi ajuns aici , trebuie s stiu c
o inim rea si necredincioas m desparte de Dumnezeul cel viu.
156
Seriozitatea momentului
este marcat de afirma[ia din versetele imediat urmtoare din Matei: ,Adevrat v spun, c
orice ve[i lega pe pmnt va fi legat n cer; si orice ve[i deslega pe pmnt va fi deslegat n
cer. Cci acolo unde snt doi sau trei aduna[i n Numele Meu, snt si Eu n mijlocul lor
(Mat. 18:18-20).

Deci a rmne mor[i fa[ de pcat nseamn a nu pstra n vie[ile noastre pcate
nemrturisite, iar lucrul acesta nseamn s ne supunem de bunvoie termenilor n care a
definit Dumnezeu mntuirea:

7
De aceea, cum zice Duhul SInt: ,Astzi, dac auziti glasul Lui,
8
nu v mpietriti inimile, ca n
ziua rzvrtirii, ca n ziua ispitirii n pustie,
9
unde printii vostri M-au ispitit, si M-au pus la
ncercare, si au vzut lucrrile Mele patruzeci de ani!
10
De aceea M-am desgustat de neamul
acesta, si am zis: ,Ei totdeauna se rtcesc n inima lor. N-au cunoscut cile Mele!
11
Am jurat
dar n mnia Mea c nu vor intra n odihna Mea!
12
Luati seama dar, Iratilor, ca nici unul dintre

155
Pentru o tratare detaliat a textului din Matei 18:15-20, vezi Beniamin Ergu, Matei 11-23, vol II, pag. 124-139.
156
Vezi Evrei 3:12.
ROMANI Jolumul 2 (capitolele 6 11)


224


voi s n-aib o inim rea si necredincioas, care s v despart de Dumnezeul cel viu.
13
Ci
ndemnati-v unii pe altii n Iiecare zi, ct vreme se zice: ,Astzi, pentruca niciunul din voi s
nu se mpietreasc prin nselciunea pcatului.
14
Cci ne-am Icut prtasi ai lui Hristos, dac
pstrm pn la sIrsit ncrederea nezguduit dela nceput,
15
ct vreme se zice: ,Astzi, dac
auziti glasul Lui, nu v mpietriti inimile, ca n ziua rzvrtirii (Evrei 3:7-15).

Atunci cnd pcatul este o realitate n vie[ile noastre, singura lucrare pe care Duhul Sfnt o
mai poate face pentru noi este s ncerce s ne dovedeasc vinova[i n ce priveste pcatul,
neprihnirea si judecata. El va face lucrul acesta prin constiin[a noastr, prin Cuvntul lui
Dumnezeu sau prin fra[ii nostri. Neamnarea pocin[ei este garan[ia vindecrii noastre. ,De
aceea, cum zice Duhul Sfnt: Astzi, dac auzi[i glasul Lui, nu v mpietri[i inimile
(Evrei 3:7-8).

HaruI mbrcrii cu Hristos
A crede n Domnul Isus Hristos nseamn, pe de o parte, a ,dezbrca toate lucrurile pentru
care a murit Hristos, adic orice pcat, iar pe de alt parte, a ,mbrca toate lucrurile
pentru care trieste Hristos, adic a ne aduce trupurile ca o jertf vie, sfnt si plcut lui
Dumnezeu, pe altarul zidirii Trupului lui Hristos, al Bisericii, al lrgirii mpr[iei Lui.
Eaptul c a crede n Hristos implic ambele aspecte este foarte clar marcat att n
evangheliile din Noul Testament, ct si n Evanghelia lui Hristos din Epistola ctre romani.
Nimeni nu poate n acelasi timp s-L urmeze pe Hristos, dar s si lupte mpotriva Lui.
Petru, de pild, dup ce a avut marea descoperire din Cezarea lui Eilip ,Tu esti
Hristosul, Eiul Dumnezeului celui viu (Mat. 16:16) , l confrunt pe Isus, dezaprobnd
hotrrea Acestuia de a merge la Ierusalim pentru a fi batjocorit si rstignit: ,S Te fereasc
Dumnezeu, Doamne! S nu Ti se ntmple asa ceva! (Mat. 16:22). Dar el este aspru
mustrat de Domnul Isus: ,napoia Mea, Satano: tu esti o piatr de poticnire pentru Mine!
Cci gndurile tale nu snt gndurile lui Dumnezeu, ci gnduri de ale oamenilor (Mat.
16:23). n acel moment, desi era cu Isus, Petru era totusi mpotriva lui Isus si era de partea
lui Satan. La fel a trebuit Isus s-i confrunte si pe Iacov si pe Ioan, care au vrut s cear foc
din cer peste satul de samariteni care n-a voit s le pregteasc un loc de poposire: ,Nu sti[i
de ce duh snte[i nsufle[i[i! le-a zis Isus. Cci Eiul omului a venit nu ca s piard
sufletele oamenilor, ci s le mntuiasc (Luca 9:55-56). Acela care-L urmeaz pe Isus
trebuie s trag la acelasi jug cu El, la jugul sfin[irii Numelui Tatlui din ceruri, al lrgirii
mpr[iei Lui si al mplinirii voii Lui. Isus a zis: ,Mncarea mea este s fac voia Celui ce
M-a trimes, si s mplinesc lucrarea Lui (Ioan 4:34). ,Cine nu este cu Mine a mai zis
Isus este mpotriva Mea; si cine nu adun cu Mine, risipeste (Luca 11:23).

Pildele din Matei legate de venirea Eiului Omului Pilda cu robul pus de stpin peste
casa lui (Mat. 24:45-51) si Pilda cu talantii (Mat. 25:14-30) , precum si discursul lui
Isus despre judecat (vezi Mat. 25:31-46) ne atrag aten[ia asupra responsabilit[ii implicrii
pozitive n mpr[ia lui Dumnezeu. A nu rspunde cu credinciosie la credinciosia lui
Dumnezeu este fatal, deoarece nembrcarea lucrurilor pentru care trieste Hristos este
dovada necredin[ei noastre n El:

Romani 6.1-14 / Ce inseamn a crede in Hristos?


225

41
Apoi va zice celor de la stnga Lui: ,Duceti-v dela Mine, blestematilor, n Iocul cel vecinic,
care a Iost pregtit diavolului si ngerilor lui!
42
Cci am Iost Ilmnd, si nu Mi-ati dat s mnnc;
Mi-a Iost sete, si nu Mi-ati dat s beau;
43
am Iost strin, si nu M-ati primit; am Iost gol, si nu
M-ati mbrcat; am Iost bolnav si n temnit, si n-ati venit pela Mine.
44
Atunci i vor rspunde
si ei: ,Doamne, cnd Te-am vzut noi Ilmnd sau Iiindu-Ti sete sau strin sau gol sau bolnav
sau n temnit, si nu Ti-am slujit?
45
Si El, drept rspuns, le va zice: ,Adevrat v spun c, ori de
cte ori n-ati Icut aceste lucruri unuia dintr-acesti Ioarte nensemnati Irati ai Mei, Mie nu Mi le-
ati Icut.
46
Si acestia vor merge n pedeapsa vecinic, iar cei neprihniti vor merge n viata
vecinic (Mat. 25:41-46).

n Luca 10:17-24, cei crora Domnul Isus le spune s se bucure c numele lor este scris n
ceruri snt aceia care tocmai s-au ntors din misiunea pe care Hristos le-a ncredin[at-o, ca
antemergtori ai Lui, ca propovduitori ai mpr[iei prin satele prin care El trebuia s
treac n drumul Su spre Ierusalim. Este adevrat c numele noastre snt scrise n ceruri nu
prin ceea ce facem noi, ci prin ceea ce a fcut Isus la Ierusalim. Dar noi beneficiem de
binecuvntarea lucrrii Lui doar prin ascultarea credin[ei, adic printr-o credin[ care este
definit nu numai ca o dezbrcare de pcat, ci si ca o luare a jugului lui Hristos, a jugului
lrgirii mpr[iei Lui.

Ca si n cazul dezbrcrii de pcat, si mbrcarea cu Hristos se face tot n cadrul n care
opereaz puterea lui Dumnezeu spre mntuire: Duhul Sfnt, Cuvntul si Biserica.

Duhul Sfnt yi harul mbrcrii cu Hristos
,Noi deci, prin boztezul n moartea Lui a Domnului Isus Hristos , am fost ngropa[i
mpreun cu El, pentruca, dup cum Hristos a nviat din mor[i, prin slava Tatlui, tot asa
prin slava Tatlui, adic prin puterea Duhului Sfint si noi s trim o via[ nou
(Rom. 6:4, s.n.). Er aceast putere a Duhului Sfnt prin care Tatl L-a nviat din mor[i pe
Domnul Isus, via[a nou a mpr[iei lui Dumnezeu nu poate fi trit de nici unul dintre
noi. Dar, dup cum vom vedea n paragrafele urmtoare din aceast sec[iune, condi[ia ca
aceast putere a Duhului de via[ s opereze n noi si s ne nvredniceasc la trirea unei
vie[i noi este ca noi s fim ,n Hristos Isus, cu alte cuvinte, s nu fim ,sub Lege, adic
sub acuzarea ei.

Cuvntul yi harul mbrcrii cu Hristos
,Noi to[i privim cu fa[a descoperit, ca ntr-o oglind, slava Domnului, si sntem schimba[i
n acelas chip al Lui, din slav n slav, prin Duhul Domnului, afirm Pavel n 2 Corinteni
3:18. Cel care ne transform ntru chipul si asemnarea lui Hristos este Duhul lui
Dumnezeu. Dar slava Domnului poate fi privit doar n oglinda Cuvntului lui Dumnezeu:
spa[iul sacru al revelrii de Sine a lui Dumnezeu, n care psim pe urmele Lui si ne
oglindim n frumuse[ea Lui. Iar lucrul acesta se va ntmpla doar dac am ales, ca Maria,
acel singur lucru care trebuieste ca s mostenim via[a vesnic: Cuvntul viu al lui
Dumnezeu. Harul mbrcrii cu Hristos reclam deci oglindirea noastr n Scriptur.

21
De aceea spune Iacov lepdati orice necurtie si orice revrsare de rutate si primiti cu
blndete Cuvntul sdit n voi, care v poate mntui suIletele.
22
Eiti mplinitori ai Cuvntului, nu
numai asculttori, nselndu-v singuri.
23
Cci dac ascult cineva Cuvntul, si nu-l mplineste
ROMANI Jolumul 2 (capitolele 6 11)


226


cu Iapta, seamn cu un om, care si priveste Iata Iireasc ntr-o oglind,
24
si dup ce s-a privit,
pleac si uit ndat cum era.
25
Dar cine si va adnci privirile n legea desvrsit, care este
legea slobozeniei, si va strui n ea, nu ca un asculttor uituc, ci ca un mplinitor cu Iapta, va Ii
Iericit n lucrarea lui (Iac. 1:21-25).

Atunci cnd Isus este interpelat de una dintre femeile din mul[imea care l asculta
,Eerice de pntecele care Te-a purtat, si de [[ele pe cari le-ai supt! (Luca 11:27) , ,El a
rspuns: Eerice mai degrab de ceice ascult Cuvntul lui Dumnezeu si-L pzesc! (Luca
11:28). ntr-adevr, ,cine are poruncile Mele si le pzeste, acela M iubeste (Ioan 14:21),
a zis Isus. Iar Cuvntul lui Dumnezeu sdit n noi ne poate mntui sufletele si ne poate da
mostenirea mpreun cu to[i cei sfin[i[i.
157


Biserica yi harul mbrcrii cu Hristos
Duhul lui Dumnezeu administratorul harului lucreaz prin Cuvnt si Biseric, prin
care ne ajut att n dezbrcarea pcatului, ct si n mbrcarea realit[ii mpr[iei. Dar care
este rolul specific al Bisericii n acest proces?

n Evrei 10:24-25, ni se atrage aten[ia ,s veghem unii asupra altora, ca s ne indemnm la
dragoste i la fapte bune. S nu prsim adunarea noastr, cum au unii obicei; ci s ne
ndemnm unii pe al[ii, si cu att mai mult cu ct vede[i c ziua se apropie (s.n.). Aceast
ndemnare ,la dragoste si la fapte bune adic la pzirea poruncilor lui Dumnezeu, cci
,dragostea de Dumnezeu st n pzirea poruncilor Lui (1 Ioan 5:3) are de-a face tocmai
cu mbrcarea lucrurilor pentru care Hristos trieste. Dup cum am vzut deja, Pavel a fost
ncredin[at de Domnul Isus cu harul apostoliei, iar mandatul lui era s aduc, pentru
Numele lui Isus Hristos, la ascultarea credintei pe toate neamurile. Aducerea trupurilor
noastre ca pe o jertf vie, sfnt, plcut lui Dumnezeu nu este o op[iune, ci o obliga[ie.
Abia atunci cnd trupurile noastre snt aduse ca jertf vie pe altarul Trupului lui Hristos,
Evanghelia s-a dovedit cu adevrat lucrtoare n vie[ile noastre.

n concluzie, credin[a n Hristos trebuie definit att ca o dezbrcare de pcat, ct si ca o
mbrcare cu mpr[ia lui Dumnezeu, ca o ntrupare a mpr[iei lui Dumnezeu prin
trirea noastr de zi cu zi. ,Am fost rstignit mpreun cu Hristos, si triesc. spune
Pavel despre sine , dar nu mai triesc eu, ci Hristos trieste n mine. Si via[a pe care o
triesc acum n trup, o triesc n credin[a n Eiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe
Sine nsus pentru mine (Gal. 2:20). Doar o astfel de credin[ este o credin[ mntuitoare.

S nu uitm ns c credin[a trebuie pstrat ca pe o realitate prezent. Si deoarece ntreaga
mpr[ie a Celui Ru ncearc s loveasc n ea, Dumnezeu a pregtit un cadru n care s
fim pzi[i de puterea lui Dumnezeu. Pe de o parte, acest cadru este circumscris de
Evanghelia lui Hristos, n care este descoperit o neprihnire pe care Dumnezeu o d prin
credint si care duce la credint, iar pe de alt parte, el este materiali:at n spa[iul n care
lucreaz Duhul Sfnt, prin Cuvnt si prin Biseric. n acest cadru se pstreaz credin[a

157
Vezi Iacov 1:21 si Eaptele Apostolilor 20:32.
Romani 6.1-14 / Ce inseamn a crede in Hristos?


227

mntuitoare ca o permanent dezbrcare de pcat si ca o permanent mbrcare cu
mpr[ia, cu alte cuvinte, ca o ntrupare a mpr[iei lui Dumnezeu n via[a de zi cu zi.
228



Romani 6:15-23
Ce inseamn a nu fi sub Lege?

,Nu titi c, dac v dati robi cuiva, ca s-l ascultati, sinteti robii aceluia
de care ascultati, fie c este vorba de pcat, care duce la moarte, fie c
este vorba de ascultare, care duce la neprihnire?` (6.16)


Problema strii ,sub har o ridic si Pavel n 6:15, dar n alte cuvinte: ,Ce urmeaz de aici?
S pctuim pentruc nu mai sntem supt Lege, ci supt har? Nicidecum (6:15) rspunde
el cu aceeasi hotrre ca la prima ntrebare. Iar n versetele urmtoare (6:16-23), Pavel
explic n detaliu rspunsul su din versetul 15, subliniind cu mult for[ faptul c pericolul
este real si dup convertirea noastr, si, de aceea, desi am fost rscumpra[i prin moartea
lui Isus Hristos, trebuie s continum s fim mntui[i prin via[a Lui de ,mnia lui
Dumnezeu, |care] se descopere din cer mpotriva oricrei necinstitiri a lui Dumnezeu si
mpotriva oricrei nelegiuiri a oamenilor, cari nduse adevrul n nelegiuirea lor (1:18).

6:15-16 S pctuim, pentru c nu sntem sub Lege, ci sub har?
Am afirmat la nceputul acestei sec[iuni (6:1-7:24) c Pavel se vede obligat s rspund
unor posibile acuza[ii care i s-ar putea aduce cu privire la Evanghelia propovduit de el.
El o face prefa[nd rspunsurile sale cu ntrebri pe care ar fi putut s le ridice potrivnicii
lui. Pentru a rspunde la ntrebarea din 6:1 ,S pctuim mereu ca s se nmul[easc
harul? , Pavel ne atrage aten[ia asupra a ceea ce nseamn a crede in Isus Hristos.
Pentru a rspunde la ntrebarea din 6:15 ,S pctuim pentruc nu mai sntem supt Lege,
ci supt har? , el ne atrage aten[ia asupra realittii lumii spirituale n care Dumnezeu a
hotrt nu numai s ne aseze la Crea[ie, dar s ne si lase dup rscumprare. Am fost lsa[i
de Dumnezeu s ne trim via[a la rscrucea dintre dou realit[i spirituale n conflict.
Versetele 6:17-22 subliniaz faptul c Pavel vorbeste cu cel credincios. De aceea, si cele
afirmate n 6:16 l vizeaz tot pe acesta: ,Nu sti[i c, dac v da[i robi cuiva ca s-l
asculta[i, snte[i robii aceluia de care asculta[i, fie c este vorba de pcat |sau de
neascultare], care duce la moarte, fie c este vorba de ascultare, care duce la neprihnire?
(6:16). Pavel subliniaz apoi acest adevr nc o dat n 6:23: ,Eiindc plata pcatului este
moartea, dar darul fr plat al lui Dumne:eu este viata vecinic n Isus Hristos, Domnul
nostru (s.n.), si l repet n 8:12-14: ,Asa dar, fra[ilor, noi nu mai datorm nimic firii
pmntesti, ca s trim dup ndemnurile ei. Dac tri[i dup ndemnurile ei, veti muri; dar
dac, prin Duhul, face[i s moar faptele trupului, veti tri. Cci to[i ceice snt cluzi[i de
Duhul lui Dumnezeu snt fii ai lui Dumnezeu (s.n.).

Am vzut n paragraful precedent (6:1-14) c harul este incompatibil cu pcatul. Desi
Dumnezeu a plnuit ca sfera harului s acopere sfera pcatului, astfel nct n Isus Hristos
s existe solu[ie pentru tot rul pe care l-a fcut pcatul, lucrul acesta nu justific joaca cu
Romani 6.15-23 / Ce inseamn a nu fi sub Lege?


229

pcatul. n paragraful de fa[ (6:15-23), Pavel ne spune de ce este att de periculoas joaca
cu pcatul.

Dup cum am afirmat mai sus, Dumnezeu ne-a asezat ntre dou realit[i spirituale n
conflict care-si disput ntietatea asupra noastr, dar care au acces la noi doar n baza
deciziilor noastre. Noi sntem aceia care ne dm robi cuiva ca s-l ascultm, ,fie c este
vorba de pcat, care duce la moarte, fie c este vorba de ascultare, care duce la neprihnire
(16). Acest adevr este relevant pentru orice moment al existen[ei noastre terestre. De
aceea exist n Scriptur o mul[ime de avertizri n aceast direc[ie. Domnul Isus Si-a
avertizat asculttorii de faptul c ,nimeni nu poate sluji la doi stpni. Cci sau va ur pe
unul si va iubi pe cellalt; sau va [inea la unul, si va nesocoti pe cellalt (Mat. 6:24).
Eaptul c rmnem deschisi spre ambele realit[i spirituale reiese din experien[a lui Petru
din Cezarea lui Eilip (vezi Mat. 16:21-26), iar mai trziu din cea a lui Iacov si Ioan (vezi
Luca 9:51-56). Att Petru, ct si ceilal[i doi, desi erau cu Isus, au ajuns sub influen[a unei
alte realit[i spirituale. Aceast situa[ie a rmas relevant si dup Moartea, nvierea si
nl[area Domnului Isus Hristos. De aceea, avertismente similare gsim de-a lungul
ntregului Nou Testament.

,Nu v nsela[i afirm Pavel , Dumnezeu nu se las s fie batjocorit. Ce samn
omul, aceea va si secera. Cine samn n firea pmnteasc, va secera din firea pmnteasc
putrezirea; dar cine samn n Duhul, va secera din Duhul via[a vecinic (Gal. 6:7-8).
,Astzi, dac auzi[i glasul Lui al Duhului Sfnt, continu Pavel n Evrei , nu v
mpietri[i inimile, ca n ziua rzvrtirii, ca n ziua ispitirii n pustie, unde prin[ii vostri M-
au ispitit si M-au pus la ncercare, si au vzut lucrrile Mele patruzeci de ani! De aceea M-
am desgustat de neamul acesta, si am zis: Ei totdeauna se rtcesc n inima lor. N-au
cunoscut cile Mele! Am jurat dar n mnia Mea c nu vor intra n odihna Mea. Lua[i seama
dar, fra[ilor, ca niciunul dintre voi s n-aib o inim rea si necredincioas, care s v
despart de Dumnezeul cel viu (Evrei 3:7-12). n acelasi ton scrie si Petru: ,Ca niste copii
asculttori, nu v lsa[i tr[i de poftele, pe cari le avea[i altdat, cnd era[i n nestiin[. Ci,
dup cum Cel ce v-a chemat este sfnt, fi[i si voi sfin[i n toat purtarea voastr (1 Petru
1:14-15). ,Ei[i treji, si veghea[i! Pentruc protivnicul vostru, diavolul, d trcoale ca un leu
care rcneste, si caut pe cine s nghit (1 Petru 5:8). Pericolul este deci real si este
permanent: ,Astfel dar afirm Pavel , cine crede c st n picioare, s ia seama s nu
cad (1 Cor. 10:12).

Vestea bun este c n pofida oricror manipulri din partea Celui Ru decizia este a
noastr. Noi ne dm robi cuiva ca s-l ascultm, fie c este vorba de pcat, fie c este vorba
de ascultare. Dar lucrurile nu snt deloc simple. Ne putem forma o imagine asupra lor din
pilda Domnului Isus cu ,casa n care se rentorc duhurile necurate:

23
Cine nu este cu Mine este mpotriva Mea; si cine nu adun cu Mine, risipeste.
24
Duhul
necurat, cnd iese aIar dintr-un om, umbl prin locuri Ir ap, si caut odihn. Eiindc n-o
gseste, zice: ,M voi ntoarce n casa mea, de unde am iesit.
25
Si cnd vine, o gseste mturat
si mpodobit.
26
Atunci se duce de mai ia cu el alte sapte duhuri, mai rele dect el; intr
mpreun n cas, se aseaz n ea, si starea de pe urm a omului aceluia ajunge mai rea dect cea
dinti (Luca 11:23-26).
ROMANI Jolumul 2 (capitolele 6 11)


230



Eaptul c Domnul Isus tocmai scosese un drac dintr-un om (vezi Luca 11:14) vorbeste ct
se poate de clar despre realitatea lumii spirituale si despre posibilitatea ca omul s fie biruit
de duhurile necurate atunci cnd el se d lor ca rob, prin neascultarea deliberat de Cuvntul
lui Dumnezeu, ceea ce, n mod implicit, nseamn ascultare de cuvntul Celui Ru. Deci
drumul nspre mostenirea vie[ii vesnice este, dup cum se vede, presrat cu astfel de
pericole. Am asistat deja la cderea ntr-o astfel de plas tocmai a trei dintre cei mai
destoinici ucenici ai Domnului Isus: Petru, Iacov si Ioan. Lui Petru, Domnul Isus a trebuit
s-i spun fr menajamente: ,napoia Mea, Satano! (Mat. 16:23). Iar atunci cnd Iacov si
Ioan s-au ntors si I-au zis lui Isus: ,Doamne, vrei s poruncim s pogoare foc din cer si
s-i mistuie, cum a fcut Ilie? Isus S-a ntors spre ei, i-a certat, si le-a zis: Nu sti[i de ce
duh snte[i nsufle[i[i (9:54-55), atrgndu-ne astfel aten[ia asupra faptului c acest
pericol este real si paste chiar si pe cei mai apropia[i ucenici ai Si. Lucrul acesta l
confirm Scripturile:

11
mbrcati-v cu toat armtura lui Dumnezeu, ca s puteti tinea pept mpotriva uneltirilor
diavolului.
12
Cci noi n-avem de luptat mpotriva crnii si sngelui, ci mpotriva cpeteniilor,
mpotriva domniilor, mpotriva stpnitorilor ntunerecului acestui veac, mpotriva duhurilor
ruttii cari snt n locurile ceresti.
13
De aceea, luati toat armtura lui Dumnezeu, ca s v
puteti mpotrivi n ziua cea rea, si s rmneti n picioare, dup ce veti Ii biruit totul (EIes. 6:11-
13).

Putea oare Pavel s ne avertizeze mai direct si mai clar de realitatea rzboiului spiritual n
care sntem prinsi si amenin[a[i n fiecare clip? Dar s ne rentoarcem la ,casa din pilda
Domnului Isus. O prim ntrebare n fa[a acestui text este de ce le place duhurilor necurate
s locuiasc n om?

S nu uitm c Dumnezeu l-a fcut pe om dup chipul Su, dup asemnarea Sa. Printre
altele, lucrul acesta implic si o capacitate special a omului de a intra n rela[ie cu lumea
spiritual. Atunci cnd Dumnezeu i-a dat omului Mandatul Cultural din Genesa 1:28
,Creste[i, nmul[i[i-v, umple[i pmntul si supune[i-l , acest mandat a avut si o
component spiritual implicit. Omul trebuia s umple planeta cu fiin[e create dup chipul
si asemnarea lui Dumnezeu, fiin[e care s pstreze rela[ia cu Dumnezeu si s promoveze
interesele mpr[iei Lui. Atunci cnd omul s-a dat rob diavolului prin ascultare de el, omul
s-a pus practic la dispozi[ia acestuia, si a pornit s promoveze interesele mpr[iei
acestuia. Omul mpreun cu universul material n care trieste a devenit un amplificator de
mare putere pentru realitatea spiritual creia i s-a nchinat. Duhurile necurate caut
convie[uirea cu oamenii, pentru ca s-i poat folosi n direc[ia mplinirii scopurilor lor.
158


n fa[a tabloului pe care-l privim acum (Luca 11:24-26), se ridic o ntrebare: Cum a ajuns
casa s fie cur[it? Cum a ajuns duhul necurat s fie dat afar din cas? Rspunsul l avem
n tabloul de mai sus (Luca 11:14-23). Dac diavolul nu este nebun s-si submineze singur
mpr[ia, atunci singurul care poate elibera un om de stpnirea duhurilor necurate este

158
Omul n-a fost conceput de Dumnezeu s fie un izvor, ci o albie care poart apele izvorului la care omul este
conectat.
Romani 6.15-23 / Ce inseamn a nu fi sub Lege?


231

Domnul Isus.
159
Eiul Omului a venit s mntuiasc sufletele oamenilor. Deci, El cur[ casa,
reclamnd-o pentru Sine, n baza Jertfei rscumprtoare de pe Calvar, a biruin[ei pe care
El a cstigat-o pe Golgota. Dar de ce spune Isus c noi, cei care am fost cur[i[i, cei a cror
cas a fost mturat si mpodobit, trebuie s adunm mpreun cu El, pentru ca nu cumva,
nefcnd lucrul acesta, s risipim tot ceea ce am cstigat? n termenii lui Pavel din Romani
6:16, a aduna mpreun cu Domnul Isus nseamn a ne da robi Lui, printr-o ascultare
benevol de Cuvntul Lui. A nu face lucrul acesta nseamn a alege s ne dm robi
pcatului, care duce la moarte.

n Luca 9:51-10:37, mntuirea sufletului se defineste prin dou concepte, si anume, prin
scrierea numelor noastre in ceruri si prin motenirea vietii venice. Pentru scrierea
numelor noastre n ceruri, a fost necesar si suficient Jertfa lui Isus Hristos. Dar pentru ca
s mostenim via[a vesnic ne spune Isus , trebuie s facem ceea ce este scris n
Lege,
160
adic s mplinim Legea, iubind pe Domnul, Dumnezeul nostru, cu toat inima, cu
tot sufletul, cu toat puterea si cu tot cugetul nostru, si pe aproapele nostru ca pe noi nsine.
Numai asa alegem s ne dm robi ascultrii, care duce la neprihnire. Este adevrat c
pentru aceasta avem nevoie de puterea Duhului Sfnt, care s ne mputerniceasc pentru
ascultarea de Dumnezeu si s transforme slova Scripturii n pine a vie[ii, n hran pentru
suflet, n puterea de a tri Cuvntul. Oare nu tocmai pentru aceasta Tatl nostru care este n
ceruri d Duhul Sfnt celor care au curajul s fac din rugciunea ,Tatl nostru
mrturisirea de credin[ a vie[ii lor, adic celor care cred n El (vezi Luca 11:1-13)?

Dar, aten[ie, cine nu adun cu Domnul Isus, dndu-se rob ascultrii, care duce la
neprihnire, ajunge s risipeasc pn si ceea ce a adunat Isus Hristos n el, ceea ce a primit
el n dar de la Tatl, pentru c duhul necurat care a fost aruncat afar se rentoarce cu ,alte
sapte duhuri, mai rele dect el; intr mpreun n cas, se aseaz n ea, si starea de pe urm a
omului aceluia ajunge mai rea dect cea dinti (Luca 11:26). A aduna mpreun cu Isus
nseamn a aduga partea noastr la partea Lui, adic a rspunde cu credinciosie la
credinciosia Lui sau, n termenii lui Pavel, a ne da de bunvoie robi ascultrii, care duce la
neprihnire.

6:17-18 Prin chiar faptuI c am fost izbvi|i de pcat, ne-am fcut robi ai
neprihnirii
Tocmai pentru c Pavel prezint n acest fel lumea spiritual n care sntem chema[i s ne
trim via[a, momentul convertirii noastre are mare importan[. Convertirea marcheaz
ruperea rela[iei noastre cu pcatul si intrarea n rela[ie cu Dumnezeu. n termenii din pilda
de mai sus, n momentul convertirii noastre, cel tare, adic pcatul care locuieste n noi
(vezi Rom. 7:17 si 20), este legat si dat afar, iar casa este cur[it si mpodobit pentru
noul ei stpn, Triunul Dumnezeu. Dar, dup cum am vzut, momentul convertirii noastre

159
Cum rmne totusi cu texte ca acelea din Matei 7:21-23? Este o minciun ceea ce pretind acesti impostori, faptul c
au scos draci n Numele Domnului Isus, sau un adevr? S fi pornit ei bine, dar s fi terminat prost? S fi pornit ei ca
acela din tabloul de fa[ cu casa cur[it si mpodobit, dar pentru c nu au adunat mpreun cu Domnul Isus, s-a risipit
pn si ceea ce a fcut El pentru ei si prin ei?
160
,Dar acum, odat ce a[i fost izbvi[i de pcat si v-a[i fcut robi ai lui Dumnezeu adic, o dat ce a[i ales
ascultarea de Dumnezeu , ave[i ca rod sfin[irea, iar ca sfrsit: via[a vecinic (Rom. 6:22).
ROMANI Jolumul 2 (capitolele 6 11)


232


nu ncheie definitiv socotelile cu realitatea spiritual negativ. Aceasta va ncerca pe toate
cile s revin si s pun stpnire pe via[a noastr. Atta vreme ct ,Cel mai tare, adic
Tatl, Eiul Domnul Isus si Duhul Sfnt locuiesc n noi (vezi Ioan 14:23), duhul
necurat nu poate s intre n cas: el nu are nici o putere asupra noastr, deoarece puterea
pcatului este Legea, iar Legea a fost mbunat prin moartea noastr mpreun cu Hristos.
Cum se face totusi c n pilda Domnului Isus casa a rmas goal, mturat si mpodobit?
Exist un singur rspuns. Desi ,casa, adic omul, nu are nici o putere asupra ,celui tare
adic asupra Celui Ru ca s-l poat scoate din cas, el are totusi ,putere asupra
,Celui mai tare adic asupra Domnului Isus Hristos si-L poate scoate afar din cas.
Dar oare cum se ntmpl lucrul acesta?

n clipa n care alegem s ne dm robi pcatului, prin neascultare deliberat fa[ de
Cuvntul lui Dumnezeu si prin ncp[narea noastr de a nu ne poci de acest fapt, intrm
sub Lege, adic sub acuzarea Legii. Iar atunci cnd Legea lui Dumnezeu Tatl este
mpotriva noastr, Dumnezeu Eiul si Duhul Sfnt nu pot fi pentru noi, cci ,orice mpr[ie
desbinat mpotriva ei, este pustiit; si o cas desbinat mpotriva ei, se prbuseste peste
alta. Deci, dac Satan este desbinat mpotriva lui nsus, cum va dinui mpr[ia lui (Luca
11:17-18) i ntreab Domnul Isus pe cei care-L acuzau c scoate dracii cu ajutorul
domnului dracilor. Acum, dac am aplica ceea ce spune Domnul Isus n acest ultim verset
la mpr[ia lui Dumnezeu, nu la mpr[ia lui Satan, principiul rmne neschimbat: dac
Triunul Dumnezeu este dezbinat mpotriva Lui nsusi, cum va dinui mpr[ia Lui? Cu
alte cuvinte, atunci cnd Dumnezeu Tatl este mpotriva noastr, pentru c, dndu-ne robi
pcatului prin ascultarea de el, am intrat sub acuzarea Legii, Dumnezeu Eiul si Dumnezeu
Duhul Sfnt nu pot fi pentru noi, deoarece, dup cele spuse de Domnul Isus, nici o
mpr[ie dezbinat mpotriva ei nssi nu poate dinui.

Iat de ce se bucur Pavel s cread c aceia crora le scrie au n[eles aceste adevruri si au
murit cu adevrat fa[ de pcat:

17
Dar mul[miri fie aduse lui Dumnezeu,
pentruc,
dup ce ati fost robi ai pcatului,
ati ascultat acum din inim de dreptarul nv[turii,
pe care ati primit-o.
18
Si
prin chiar faptul c ati fost i:bviti de subt pcat,
v-ati fcut robi ai neprihnirii (Rom. 6:17-18, s.n.).

Toate verbele snt la perfectul compus, subliniind faptul c ac[iunea sugerat prin ele este
trecut si terminat. Odinioar am fost robi ai pcatului. n aceast stare fiind, ni s-a
propovduit un dreptar al nv[turii Evanghelia lui Hristos , pe care l-am auzit si l-
am acceptat, ascultnd din inim de el. Drept urmare, am fost izbvi[i de pcat, si ne-am
fcut robi ai neprihnirii. Aceasta ne atrage aten[ia asupra faptului c izbvirea noastr de
pcat are ca scop mputernicirea noastr pentru a tri si a sluji neprihnirii sau drept[ii lui
Dumnezeu.

Romani 6.15-23 / Ce inseamn a nu fi sub Lege?


233

Este interesant de observat cum formuleaz Pavel acest adevr: ,Prin chiar faptul c a[i fost
izbvi[i de subt pcat, v-a[i fcut robi ai neprihnirii (18). Pe de o parte, pentru Pavel nu
exist o stare neutr, de ,nerobie. Tot ce putem alege este cui anume ne dm robi, cui ne
nchinm sau cui slujim. ndumnezeirea sau autosuficien[a la care omul a rvnit ,S-au
flit c snt n[elep[i (1:22) a rmas o himer. Ele nu snt posibile prin noi nsine.
Religiozitatea incurabil a omului, nevoia de nchinare a acestuia dovedeste statutul lui de
creatur.

Pe de alt parte ns, felul n care a formulat Pavel adevrul din versetul 18 ,Prin chiar
faptul c a[i fost izbvi[i de subt pcat, v-a[i fcut robi ai neprihnirii (s.n.) presupune
un anume ,automatism. Puterea de a tri n neprihnire este declansat n noi prin chiar
faptul c am fost izbvi[i de pcat. Aceasta nseamn c prezen[a pcatului blocheaz n noi
lucrarea Duhului Sfnt, lucrarea legii Duhului de via[ n Hristos Isus, singura realitate care
poate birui legea pcatului si a mor[ii ce lucreaz n mdularele noastre.
161
Pentru ca legea
Duhului de via[ s poat continua s lucreze n noi, trebuie s fim izbvi[i de pcat. Iar,
dup cum vom vedea n Romani 7:24-25, izbvirea de pcat este posibil prin Domnul
nostru Isus Hristos. El este Jertfa de Ispsire pentru pcatele noastre si El este Marele-Preot
asezat la dreapta Scaunului de domnie al Mririi n ceruri, ca s mijloceasc pentru noi.

Dac deci izbvirea de pcat este condi[ia tririi n neprihnire, si dac trirea n
neprihnire este posibil doar prin lucrarea Duhului Sfnt n noi, atunci textul de fa[
subliniaz cum nu se poate mai bine adevrul c Duhul Sfnt este liber s lucreze n noi
doar dac am fost izbvi[i de pcat, adic doar dac Legea lui Dumnezeu a ncetat s ne
mai acuze. Pentru c nici o mpr[ie nu poate dinui dac este dezbinat mpotriva ei
nssi,
162
izbvirea de sub pcat, adic ncetarea acuzrii Legii, este imperativ pentru
trirea unei vie[i de ascultare.

Dar formularea din versetul 18 ,Prin chiar faptul c a[i fost izbvi[i de subt pcat, v-a[i
fcut robi ai neprihnirii mai subliniaz un adevr important. Duhul Sfnt abia asteapt
s ne energizeze si s ne mputerniceasc pentru trirea n neprihnire, deoarece Dumnezeu
d cu plcere mpr[ia alesilor Si.
163


6:19-22 Doar rmnnd robi ai neprihnirii ajungem Ia sfin|irea noastr
Dac omul nu poate rmne ntr-un punct neutru ntre robia fa[ de pcat si robia fa[ de
neprihnire si dac el nu este fcut rob al neprihnirii mpotriva voii lui, ci trebuie s se
fac rob al neprihnirii ,v-ati fcut robi ai neprihnirii. (s.n.) , motivarea n
vederea atingerii acestui deziderat este esen[ial. Tocmai de aceea, ncepnd cu versetul 19,
Pavel subliniaz faptul c lucrurile nu s-au terminat cu convertirea noastr; lupta spiritual
continu, iar lucrul acesta, trebuie s-l lum serios n considerare, tocmai din pricina
neputin[ei firii noastre pmntesti:


161
Vezi Romani 8:1-2.
162
Vezi Luca 11:17.
163
Vezi Luca 12:32.
ROMANI Jolumul 2 (capitolele 6 11)


234


19
Vorbesc omeneste, din pricina neputintei firii voastre pminteti:
dupcum odinioar
v-a[i fcut mdulrile voastre roabe ale necur[iei si frdelegii,
asa c svrsea[i frdelegea,
tot aya, acum
trebuie s v face[i mdulrile voastre roabe ale neprihnirii,
ca s afungeti la sfintirea voastr'
20
Cci, atunci
cnd era[i robi ai pcatului,
era[i slobozi fa[ de neprihnire.
21
Si ce roade aducea[i atunci?
Roade, de cari
acum
v este rusine:
pentruc
sfrsitul acestor lucruri este moartea.
22
Dar acum,
odat ce
a[i fost izbvi[i de pcat
si v-a[i fcut robi ai lui Dumnezeu,
aveti ca rod sfintirea,
iar ca sfrsit: via[a vecinic (6:19-22, s.n.).

Expresia din versetul 19 ,vorbesc omeneste subliniaz faptul c, pentru o clip,
Pavel priveste lucrurile din perspectiva realit[ii firii noastre pmntesti.
164
Subiectul
neputin[ei firii noastre pmntesti va fi reluat n 7:14-24. Acum ni se spune doar att c, din
pricina ei, trebuie s ne facem mdularele roabe ale neprihnirii, pentru ca s ajungem la
sfin[irea noastr, ,fr care nimeni nu va vedea pe Domnul (Evrei 12:14).

S recapitulm cteva adevruri afirmate de Pavel pn n prezent. El a nceput prin a
sublinia faptul c ,mnia lui Dumnezeu se descopere din cer mpotriva oricrei necinstiri a
lui Dumnezeu si mpotriva oricrei nelegiuiri a oamenilor, cari nduse adevrul n
nelegiuirea lor (1:18). Dar n 3:21, Pavel ne-a adus vestea bun conform creia Dumnezeu
ofer celor care cred n Isus Hristos o neprihnire fr Lege, deci o izbvire din fa[a
revrsrii mniei lui Dumnezeu din cer, izbvire care ne este asigurat prin moartea
Domnului Isus n locul nostru. Dar n paragraful din 5:1-11, Pavel ne avertizeaz de faptul
c desi am fost mpca[i cu Dumnezeu prin moartea Eiului Su trebuie s continum s fim
mntui[i de mnia lui Dumnezeu prin viata Eiului Su. Acest concept l-a explicat apoi n
paragraful din 6:1-14, subliniind faptul c noi, care am murit fa[ de pcat, nu mai putem
tri n pcat, iar n 6:16, ne spune si de ce anume: ,Nu sti[i c, dac v da[i robi cuiva, ca
s-l asculta[i, snte[i robii aceluia de care asculta[i, fie c este vorba de pcat, care duce la
moarte, fie c este vorba de ascultare, care duce la neprihnire? Deci, nevoia mntuirii
noastre n continuare din fa[a revrsrii mniei lui Dumnezeu este imperios necesar. Iar

164
Aceasta nseamn c, n versetele precedente, Pavel a vorbit din perspectiva lui Dumnezeu.
Romani 6.15-23 / Ce inseamn a nu fi sub Lege?


235

lucrul acesta se face prin via[a Domnului Isus, care locuieste si lucreaz n noi prin Duhul
Sfnt.

Dar n versetele 19-22, Pavel ne atrage aten[ia asupra faptului c procesul mntuirii noastre
continu doar dac privim via[a crestin ca pe o via[ de activ angajare n promovarea
mpr[iei lui Dumnezeu. Din pricina neputin[ei firii noastre pmntesti, care rmas
singur nu poate lupta cu pcatul nici mcar o clip (vezi Rom. 7:14-24), singura noastr
sans este s nu ne mai dm mdularele n slujba pcatului, adic s nu mai pctuim. Iar
dac s-a ntmplat s pctuim, s rezolvm pcatul de ndat, sco[ndu-l la lumin prin
mrturisirea lui, pentru ca sngele lui Isus Hristos s ne cur[easc de orice pcat si pentru
ca Duhul Sfnt s-Si poat continua lucrarea n noi.

Lucrarea Duhului Sfnt n noi nu era posibil cnd eram robi ai pcatului si, dup cum ne va
explica Pavel pe ndelete n Romani 7:14-24, continuarea lucrrii Duhului nu este posibil
ori de cte ori ne dm robi pcatului, alegnd neascultarea de Dumnezeu. Ca s ajungem la
sfin[irea noastr, trebuie s ne facem mdularele roabe ale neprihnirii. n lumina a ceea ce
ne spune Petru, sfin[irea este lucrarea Duhului, prin care sntem ndemna[i si mputernici[i
spre ascultare de adevrul lui Dumnezeu, iar atunci cnd ascultarea s-a frnt, spre rezolvarea
ei prin stropirea cu sngele Domnului Isus (vezi 1 Petru 1:1-2). Acela care a fost izbvit de
pcat si s-a fcut rob al lui Dumnezeu are ca rod sfintirea, iar ca sfirit, viata venic.

6:23 PIata pcatuIui este moartea, dar daruI fr pIat este via|a
venic n Hristos
Citind rndurile de mai sus, mul[i ar fi tenta[i s spun c via[a vesnic se ob[ine prin
meritele noastre. Dac avem ca rod sfin[irea si ca sfrsit via[a vesnic doar atunci cnd ne
dm robi lui Dumnezeu, dnd lui Dumnezeu mdularele noastre ca pe niste unelte ale
neprihnirii, nseamn c, ntr-adevr, faptul c vom avea via[a vesnic este un merit al
nostru. Pentru a contracara un astfel de ra[ionament, Pavel ncheie paragraful de fa[ prin
afirma[ia din versetul 23: ,Eiindc plata pcatului este moartea: dar darul fr plat al lui
Dumne:eu este via[a vecinic n Isus Hristos, Domnul nostru (6:23, s.n.). Dac via[a
vesnic este un dar fr plat, atunci este clar faptul c via[a vesnic nu se ob[ine n baza
meritelor noastre, ci n baza credin[ei noastre n Domnul Isus Hristos, ,pentruca nimeni s
nu se laude naintea lui Dumnezeu. Si voi le spune Pavel corintenilor si, prin epistola
scris lor, si nou , prin El, snte[i n Hristos Isus. El a fost fcut de Dumnezeu pentru noi
n[elepciune, neprihnire, sfin[ire si rscumprare, pentruca, dup cum este scris: Cine se
laud, s se laude n Domnul (1 Cor. 1:29-31).

n concluzie, desi prin credin[a n Domnul Isus Hristos, adic prin identificarea noastr cu
El n moarte si n via[, nu mai sntem sub Lege, ci sub har, nu putem continua s pctuim,
deoarece realitatea lumii spirituale n care am fost aseza[i de Dumnezeu la Crea[ie si n care
sntem lsa[i s ne trim via[a si dup rscumprare las deschis posibilitatea vinderii
noastre n robia pcatului. Trebuie deci s stim c