Sunteți pe pagina 1din 21

INTRODUCERE

Lucrarea este structurata in opt parti menite sa accentueze principalele trasaturi ale liberei circulatii a bunurilor, a serviciilor, a capitalului a persoanelor, precum si directiile de dezvoltare a Pietei Interne Unice. Piata comuna este zona n care libertatea de circulatie a bunurilor, serviciilor si factorilor de productie (capital si persoane )este deplina. Piata Interna Unica este una din marile realizari ale Uniunii Europene, fiind cea mai ntinsa piata din lume.ealizarea unei piete comune presupune o serie de reglementari,care vor fi detaliate in prezenta lucrare. In lucrare sunt prezentate multiple beneficii ale liberei circulatii a bunurilor,a serviciilor,a capitalului si a persoanelor, precum si unele bariere in realizarea acestor liberalizari. Trebuie amintit faptul ca Piata Interna Unica contine numeroase tipuri de standarde tehnice si reglementari privind mediul,prezentate si ele pe larg in continutul lucrarii. Piata Interna este un instrument si nu un obiectiv in sine pentru: o crestere echilibrata si sustinuta cu respectarea mediului; nivele inalte de utilizare a fortei de munca si de protectie sociala; nivel de trai si calitatea vietii; coeziune economica si sociala. Piata Interna Unica se doreste a avea un impact pozitiv asupra performantelor economice printr-o mai buna alocare a fondurilor factorilor de productie; o concurenta sporita; precum si o stimulare a investitiilor.

Piata Interna Unica -consideratii generale

Piata Interna este definita prin: Art.7 al Tratatului de la Roma. * "O zona fara frontiere interne, in care este asigurata libera circulatie a bunurilor, persoanelor, serviciilor si capitalului" * Totodata, ea este o piata cu dimensiune sociala, in care este incurajata concurenta activa. * Toate controalele si verificarile sistematice necesare asigurarii conformitatii cu regulile au loc pe piata si nu la frontierele nationale. Art.6. - interzice orice discriminare pe baza de nationalitate , atat intre Statele membre, cat si intre cetatenii acestora. Art.8 - stabileste Dreptul cetatenilor la libera circulatie si rezidenta, pe teritoriul Comunitatii. Art.9 - 12. - cer abolirea taxelor vamale si a impozitelor, cu efect echivalent asupra schimburilor dintre Statele Membre Art.30 - 36. - interzic restrictiile cantitative si masurile cu efect similar asupra schimburilor dintre Statele Membre. Art.37. - interzice discriminarea de catre monopolurile de stat. Art.48 - 51. - principiile care asigura libertatea miscarii fortei de munca. Art. 52 - 57 - libertatea miscarii si stabilirii libere a profesionistilor (SELF-EMPLOYED) Art. 58 - libertatea miscarii si stabilirii libere a firmelor. Art. 59 - 66 - prevad libertatea de a oferi servicii. Art. 67 - (inlocuit prin Art.73b) se refera la abolirea restrictiilor privind libera miscare a capitalului. Art. 85 - 86 - interzic comportamentul anti-concurential. (Art.90) - prevede ca regulile concurentei se aplica intreprinzatorilor publici si intreprinzatorilor carora li s-au acordat drepturi speciale sau exclusive. Art. 92 - stabileste conditii stricte pentru ajutoarele de stat, pentru a proteja integritatea Pietei Interne. Art. 95 - obligatia Statelor membre de a NU face discriminari in probleme fiscale. Principiile stabilite de Curtea Europeana de Justitie. Deciziile de Interpretare a Tratatului. 2

a) 1979 "Cazul Dijon" - principiul recunoasterii reciproce "Orice bun, circuland legal intr-unul din Statele Membre poate circula liber in orice parte a Comunitatii, cu exceptia cazului cand un Stat Membru poate demonstra ca regulile Statului Membru de origine nu acorda protectia echivalenta a bunului public esential. Aplicarea acestui principiu asigura LIBERA CIRCULAtIE, fara a recurge la legislatia la nivel Comunitar. b) Art.30 si urmatoarele din Tratat. Interpretarea termenilor "masuri avand <efect echivalent> cu restrictiile cantitative si interzicerile; restrictiile sau limitarile liberei circulatii - permise pe baza diverselor aspecte ale politicii publice (art.36; art.48.3 etc.). Aceste interpretari au inlesnit crearea si mentinerea Pietei Interne, fara alta legislatiei, intr-un mare numar de sectoare nearmonizate.

Directii ale dezvoltarii Pietei Interne

Piata unica interna - una din marile realizari ale Uniunii Europene Cea mai ntinsa piata din lume, o adevarata piata interna. Scopul: de a spori eficienta economica prin reduceri de costuri, de a face bunurile mai competitive prin reduceri de preturi, de a crea mai multe locuri de munca, mai multe posibilitati de optiune pentru cumpararea de bunuri si servicii, de a oferi mai multe sanse privind dezvoltarea regiunilor, cu alte cuvinte, mai multa bunastare economica. Efecte att asupra cetatenilor, ct si asupra mediului de afaceri n ceea ce priveste mai buna ocupare a fortei de munca si mai multe oportunitati comerciale. Piata Interna se bazeaza pe reguli si legi comune: legile la nivel comunitar sunt obligatorii pentru toti firme si persoane fizice - , avnd un efect direct; directivele trebuie sa fie preluate n legislatia nationala si create structurile necesare aplicarii acestora. Impactul va depinde de masura n care directivele sunt transpuse n legislatia nationala.

Introducerea si dezvoltarea Pietei Unice n beneficiul tuturor cetatenilor: Piata Unica genereaza o mai buna ocupare a fortei de munca, sporeste libertatea individuala si este benefica consumatorilor, asigurnd totodata un nivel ridicat al sanatatii si securitatii si al protectiei mediului. Comunicatiilor si comunicarii cu cetatenii si firmele: informatii gratuite prin telefon sau Internet, nfiintarea unei retele de informare si consultatii cu privire la locurile de munca n Uniunea Europeana (EURES); planul numit SLIM privind simplificarea si reasezarea coordonarii regimului de securitate sociala n sensul aplicarii unui singur set de legi. Obiectiv: informatii sporite privind drepturile care decurg pentru cetateni din Piata Interna; n mediul afacerilor, prioritatile sunt: simplificarea legislatiei si a instructiunilor de aplicare ale acesteia; formularea unui cadru legislativ predictibil; simplificarea formalitatilor administrative n domeniul reglementarilor fiscale, privind mediul, securitatea sociala. Mai buna folosire a oportunitatilor deschise de comertul electronic. Piata Interna si moneda unica Euro avantaje reciproce.

Piata Unica intre deziderat si realitate Programul de creare a Pietei Unice,asa cum a fost stabilit prin Carte Alba a Comisiei UE in 1985 constituie , in opinia specialistilor, cel mai ambitios proiect de stimulare a ofertei lansat vreodata pe glob. In opinia expertilor Comisiei UE impactul economic aferent functionarii Pietei Unice este in general incurajator, apreciindu-se ca este totusi devreme ca masurile adoptate sa-si faca simtite pe deplin efectul. Aceiasi experti considera ca semnele unei transformari sensibile a economiilor tarilor membre ca urmare a functionarii Petei Unice sunt in mod evident perceptibile si reliefate de : intensificarea concurentei intre intreprinderi, atat in sectorul productive cat si in cal al serviciilor; acelerarea ritmului restructurarii in industrie , presupunea o inbunatatire a competitivitatii gama mai vasta de produse si servicii ce sunt oferite la preturi de vanzare mai putin ridicate, in special in sectoarele mai nou liberalizate 4

rapiditate mai mare si costuri mai mici al livrarilor transfrontaliere, datorate absentei controalelor marfurilor la frontierele interne mobilitate crescuta , in cadrul UE, a lucrarilor si a persoanelor incadrate in munca crearea de noi locuri de munca in tarile comunitare cresterea suplimentara a veniturilor in UE rate ale inflatiei mai mici cu 1-1,5 puncte procentuale decat cele care ar fi existat in abesenta Pietei Interne Unice intensificarea convergentei si coeziunii intre diferitele regiuni ale UE asigurarea unui climat concurential propice cresterii economice, descurajand marilor monopoluri nationale

Intrarea spectaculoasa a societatii informationale pe agenda tuturor economiilor avansate necesita dezvoltarea unei legislatii coerente in UE, astfel incat sa se poata mobiliza in mod eficient investitiile masive in infrastructura si serviciile cerute de acest sector in plina expansiune . Pentru desavarsirea Pietei Interne Unice , Comisia Europeana are in vedere : pregatirea Pietei Unice pentru largirea UE cu noi membrii din Europa Centrala si Orientala finalizarea codului legislative si eficientizarea lui, astfel incat putinele propuneri lecislative din Cartea Alba din 1985 care au mai ramas neadoptate de catre tarile membre sa fie preluate in legislatia lor nationala urmarirea mai stricata a modului in care legislatia comunitara in domeniu este aplicata in tarile membre; Comisia poate penalize statele care nu aplica aceasta legislatie corespunzator confirmarea inportantei Pietei Unice ca piatra de temelie a Uniunii Economice si Monetare consolidarea avantajelor Pietei Unice la nivelul cetateanului, prin ridicarea standardelor de protectie a consumatorului , inbunatatirea dimensiunii sociale si economice adaptarea Pietei la schimbarile tehnologice ( societatea informationala, retele transeuropene

In Raportul Comisiei Europene din 9 februarie 2000 privind programul de lucru al acesteia , referitor la Piata Unica se fac urmatoarele precizari: noua strategie a Pietei Interne Unice cerea Comisei sa revada si acualizeze obiectivele sale de eliminare a barierelor in scopul functionarii Pietei Interne Unice ; partea centrala a acestei strategii este procesul de revizuire anuala si de actualizare a tintelor prin prisma analizelor pietelor nationale si progreselor realizate. Comisia va continua sa marcheze progrsele inregistrate sis a incurajeze adoptarea masurilor celor mai bune . O atentie speciala va fi acordata regulilor de achizitii publice si serviciilor postale.Se va incerca o adoptare a regulilor Pietei Interne Unice la provocarile comertului electronic De asemenea se va avea in vedere asigurarea unui cadru adecvat dezvoltarii afacerilor electronice (e-business) in stransa legatura cu asigurarea consumatorilor a unui nivel inalt de incredere si mijloace efetive de redresare Dialogul cu cetatenii si mecanismele acestuia vor fi mai puternice pentru a ajuta consumatorii si cetatenii sa devina participanti active la o piata comunitara O componenta de baza a activitatilor legate de Piata Unica este realizarea planului de actiune in domeniul serviciilor financiare ( Financial Services Actoin Plan) data fiind contributia potentiala a acestui sector la crearea de noi locuri de munca si asigurarea competitivitatii

Libera circulatie a produselor industriale si agricole

Liberalizarea circulatiei bunurilor a nceput cu formarea uniunii vamale. Alte bariere, altele dect cele vamale, numite generic bariere netarifare urmau a fi nlaturate. Printre acestea se afla barierele tehnice, fiscale, administrative. Barierele tehnice se refera, n principal, la standarde.

a) Standardele de calitate:

Standardele de calitate au devenit una din barierele cele mai importante pentru produsele exportate n tarile dezvoltate. 6

Standardele sunt descrieri privind caracteristicile tehnice ale produselor, calitatea acestora (continut, greutate, design, performante, durabilitate, consumul de energie, manipulare, adaptabilitate, impactul asupra mediului etc.).

Scopul standardelor: asigurarea securitatii lucratorilor, protectia sanatatii consumatorilor, protectia mediului, reducerea costurilor prin standardizare. Standardele si normele tehnice devin bariere tehnice n calea comertului numai daca sunt diferite de la o tara la alta sau daca nu sunt recunoscute n alte tari. Ca urmare, piata externa este mai ngusta sau mai larga, accesul mai ieftin sau mai costisitor, si n functie de barierele de aceasta natura. Modalitatile de a depasi barierele care decurg din existenta unor standarde diferite n tarile respective sunt fie de a se stabili standarde comune, fie de a se promova recunoasterea reciproca a standardelor.

Exista organisme de stat sau private care elaboreaza standarde pentru produse si servicii. Organismele care produc standarde europene sunt: CEN (Comite Europeenne de Normalisation), CENELEC (Comite Europeene de Normalisation Electrotechnique) si ETSI (European Tele- communication and Standardisation Institute). Organismele nationale de standardizare si comitetele nationale pentru electrotehnice si telecomunicatii sunt, n acelasi timp, si membri ai organismelor europene de standarde.

Din punct de vedere legal, standardele nu sunt obligatorii, dar adoptarea si respectarea acestora face exportul mult mai usor deoarece dovedeste conformitatea produsului cu o calitate deja cunoscuta si acceptata a bunurilor. Ca urmare, standardele devin obligatorii din punct de vedere comercial. Aceasta dovedeste si ca respectiva ntreprindere a introdus

sistemul de management al calitatii, care arata si cum opereaza compania n acest domeniu: cum asigura calitatea designului, productiei, instalarii, service-ului, controlului si testarii. Sistemul trebuie sa fie acreditat de catre organisme recunoscute de acreditare si nregistrat. n multe cazuri, respectivele organisme vor proceda la o reacreditare periodica a sistemului. Asa se explica de ce se recomanda adoptarea Standardelor Internationale ISO 9000 si a subsectiunilor acestora. Tratatul de la Roma cu privire la barierele tehnice: se refera la armonizarea legislatiei, ceea ce nseamna elaborarea si impunerea de norme si standarde europene. Au aparut doua probleme:

Stabilirea de standarde comune pentru toate bunurile ar fi fost o sarcina uriasa, imposibil de realizat ntr-un interval rezonabil, avnd n vedere marea varietate de produse si frecventele modificari, mbunatatiri ale parametrilor.

Elaborarea unor standarde comune pentru toate produsele ar fi fost n buna masura inutila deoarece, fiind vorba de tari dezvoltate, nivelul tehnic si calitativ al produselor este apropiat.

Solutia de compromis a fost dubla abordare: n cadrul asa numitei abordari sectoriale sau a vechii abordari, CEE a introdus Directive europene asupra specificatiilor privind prelucrarea si ambalarea unui anumit numar de produse cum sunt: securitatea jucariilor, produsele de constructii, echipamentele de protectie personala, articole medicale, materiale chimice, produse alimentare, medicamente de uz uman (unul dintre sectoarele reglementate cel mai sever), medicamentele de uz veterinar, echipamentele terminale pentru telecomunicatii, toate articolele electrice, sistemul de autorizare standard pentru vehiculele cu motor si trailerele acestora care au devenit obligatorii pentru noile vehicule cu motor ncepnd cu 1 ian. 1996, etc. Unele dintre acestea au fost deja introduse n legislatiile nationale. Un produs care este acoperit de o directiva comunitara trebuie sa raspunda ntocmai prevederilor respectivei directive pentru a fi vndut legal n CEE, iar respectivul produs poarta marca CE. Pentru a vinde n UE produse din categoria celor mentionate mai nainte, statele nemembre trebuie sa creeze structuri nationale de autorizare si certificare, care sa ateste ca bunurile produse si oferite pietei raspund criteriilor comunitare privind calitatea, securitatea si efectele. n cadrul noii abordari privind armonizarea conditiilor pe care trebuie sa le ndeplineasca produsele, numai cerintele esentiale precum nivelul de securitate pentru protectia sanatatii consumatorilor si a mediului trebuie sa fie armonizate la nivel comunitar. Pentru a nlatura interdictiile la import ale produselor care nu corespundeau unor prescriptii nationale, dar care respectau normele comunitare privind protectia sanatatii consumatorilor sau/si a mediului, a fost adoptat principiul recunoasterii reciproce (mutual recognition) a standardelor. La aceasta solutie s-a ajuns ca urmare a sentintei Curtii Europene de Justitie n faimosul caz numit Cassis de Dijon din 1979, care se referea la interzicerea vnzarii n Germania a unui anumit licheur frantuzesc, pe motiv ca nu ar raspunde prescriptiilor germane privind gradul de alcool. Alte cazuri, devenite de referinta, sunt cele ale berii germane, ciocolatei englezesti si a pastelor italiene.

Recunoasterea reciproca nseamna, n practica, urmatoarele: A) Regulile echivalente, specificatiile tehnice, certificatele de control, testare si analize eliberate de catre laboratoare recunoscute oficial n una din tarile membre trebuie sa fie acceptate de catre alte state ale UE (detalii, n Matiera, 1990). B) O ntreprindere care a obtinut autorizarea de a produce n conformitate cu o procedura de evaluare din partea unor organisme abilitate, cele mai multe fiind private, va avea voie sa vnda bunul respectiv n ntreaga UE. C) Un bun care este produs si ambalat conform descrierii, avnd un continut sau ambalaj care sunt legale n una din tarile UE, nu poate fi interzis la import ntr-o alta tara a UE, invocndu-se absenta conformitatii cu prescriptiile existente n tara de destinatie sau cu absenta unui anumit continut. Introducerea principiului recunoasterii reciproce a contribuit substantial la liberalizarea circulatiei bunurilor n cadrul Pietei Interne a UE. n acelasi timp, a deschis noi oportunitati de export n UE pentru nemembri, deoarece adoptarea standardelor existente n una din tarile UE permite exportul bunurilor respective n oricare din celelalte tari ale Uniunii Europene. b) Standarde ecologice: Protectia mediului - problema globala. Un produs de calitate trebuie sa raspunda nevoilor consumatorilor dar fara a dauna mediului. Paralel cu standardele de calitate, s-a dezvoltat un management ecologic. Primele masuri: Institutul Britanic de Standarde a elaborat primul standard n acest domeniu. n UE, o schema Eco voluntara a fost recomandata si introdusa la 1 ianuarie 1993, dar cu intentia de a o face obligatorie fie sub presiunea pietei, fie prin includerea acesteia ntr-o directiva comunitara. La nceput, firmele au fost doar ncurajate sa produca si sa vnda produse si servicii ecologice. Publicarea unei liste de onoare cu respectivele companii si utilizarea unui logo specific erau singurele stimulente acordate. Includerea n reglementari comunitare stricte a unor domenii cu impact asupra mediului: emisiile n aer, radiatiile, zgomotul, furnizarea apei, deseurile, ambalarea, utilizarea de materiale si energie, modificarile urbanistice, securitatea publica, sanatatea si securitatea persoanelor angajate etc.

n contextul problematicii Pietei Interne, Comunitatea Europeana a elaborat reguli care se aplica peste tot n comunitate, indiferent de originea comunitara sau necomunitara a respectivelor companii, cu privire la protectia sanatatii si securitatii la locul lor de munca acesta incluzndu-se n notiunea de mediu n sens larg - , la responsabilitatea patronatului.

Piata Interna Europeana contine urmatoarele tipuri de standarde tehnice si reglementari privind mediul:

Standarde si reguli

Voluntare sau obligatorii Apartin legislatiei nationale dar de obicei sunt conforme standardelor internationale precum ISO. Ele sunt standarde voluntare din punct de vedere legal, dar n fapt sunt obligatorii din motive comerciale. Reglementate prin Directive europene; Obligatorii

Standarde de calitate

Standarde Europene

pentru toate firmele care doresc sa produca si sa

vnda n UE, indiferent de originea acestora. Standardele de mediu Obligatorii Reguli (legi) EC privind protectia sanatatii si Obligatorii pentru toate firmele, nationale sau sigu-rantei la locul de munca straine, care opereaza n cadrul Uniunii Europene

Bariere fiscale: diferentele ntre tari privind sistemele de impozite, tipul si marimea impozitelor pe consum sau indirecte, variatele accize etc. Barierele fiscale distorsioneaza fluxul de bunuri si concurenta: fluxurile de bunuri, ca urmare a diferentelor n impozitele pe consum; orientarea capitalului si alocarea resurselor, ca urmare a diferentelor n impozitarea firmelor; fluxul miscarii de bani, ca urmare a diferentelor n impozitarea economiilor populatiei; preferintele consumatorilor, mai ales n zonele frontaliere, privind cumpararea anumitor bunuri supuse accizelor (bauturi, tigari, etc). Armonizari: Impozitul pe consum, n toate tarile UE este sistemul TVA, iar pentru a reduce diferentele de marime a nivelului impunerii, s-a introdus un nivel minim de 15%. Disparitatile care mai exista, cum sunt cele ale impozitarii produselor energetice, urmeaza a fi nlaturate.

10

n ultimii ani, s-au facut eforturi pentru o mai mare armonizare a impozitarii afacerilor, pentru a introduce un nivel minim al impozitarii veniturilor din dobnzi platite nerezidentilor si pentru armonizarea impozitarii indirecte.

Diferentele cele mai mari ntre statele UE sub aspectul impozitarii erau cele referitoare la accizele aplicate bauturilor alcoolice, tigarilor si produselor petroliere. n acest domeniu, gradul de armonizare trebuie sa fie mbunatatit.

Controlul la frontiera - un impediment important pentru libertatea de circulatie a bunurilor. Acest control a fost necesar chiar si dupa nlaturarea taxelor vamale, deoarece s-a mentinut impozitarea cu TVA si accize. Stationarea la frontiera provoca pierdere de timp si costuri mai ridicate ale transportului. Raportul Cecchini a facut o evaluare a impactului economic al controlului la frontiera. Desfiintarea controlului vamal ntre tarile UE s-a pus n aplicare cu ncepere la 1 ianuarie 1993, asa cum fusese prevazut n programul de completare a pietei interne. Procesul de nlaturare a barierelor netarifare a durat o perioada destul de lunga, dar urmarea a reprezentat-o crearea unor noi fluxuri comerciale, intensificarea comertului intra-comunitar si sporirea ponderii comertului intra-comunitar n PIB.

Liberalizarea circulatiei capitalului Libera circulatie a capitalurilor si propune sa nlature restrictiile care exista n legatura cu circulatia capitalurilor ntre tarile membre, sa contribuie la desavrsirea Pietei Unice europene nlesnind celelalte libertati (libera circulatie a marfurilor, a persoanelor si a serviciilor) si sa favorizeze progresul economic prin alocarea optima a capitalului. Ea permite crearea unui spatiu financiar de dimensiuni internationale si contribuie la realizarea obiectivelor politicii economice si monetare a Uniunii Europene. Libera circulatie a capitalurilor deschide calea unei concurente directe ntre fiscalitatea statelor membre.

11

Baza juridica este data de articolele 56-60 (ex-73 B - 73 G) din Tratatul de la Roma (CEE), care opereaza o distinctie ntre platile curente si circulatia capitalurilor, inspirndu-se din acordurile de la Bretton Woods care au dus la crearea Fondului Monetar International n 1944. Initial, Tratatul de la Roma nu prevedea nici o obligatie formala n ceea ce priveste liberalizarea circulatiei capitalurilor, aceasta trebuia sa intervina progresiv n masura necesara unei bune functionari a Pietei comune (articolul 67- astazi abrogat). Primele directive n materie (din1960 si 1962) nu reuseau dect o liberalizare incompleta, nsotita de numeroase clauze de exceptare. n urma unei comunicari a Comisiei din1986 (COM(86) 292 final din 23.05.1986) este adoptata directive 86/566/CEE care prevede o liberalizare completa a circulatiei capitalurilor direct necesare pentru interconexiunea pietelor financiare nationale, ramn, totusi, multe operatiuni exceptate de la aceasta liberalizare. Actul Unic a determinat adoptarea pe 24 iunie 1988 a Directivei 88/361/CEE care prevede o liberalizare completa a circulatiei capitalurilor ncepnd cu 1 iulie 1990, att n ceea ce priveste tarile membre ale UE, ct si n ceea ce priveste tarile terte. Un regim tranzitoriu a fost prevazut pentru Spania, Portugalia, Grecia si Irlanda care puteau sa mentina restrictii pna la 31 decembrie 1992. Tratatul nu defineste libera circulatie a capitalurilor; ca si n cazul liberei circulatii a serviciilor jurisprudenta CJCE ofera cteva criterii de identificare. Curtea de la Luxembourg considera ca circulatia capitalurilor desemneaza acele operatiuni financiare care vizeaza n mod esential plasarea sau investirea sumelor n cauza si nu remuneratia pentru o prestatie, n timp ce platile sunt acele transferuri de devize care constituie o contrapartida n cadrul unei tranzactii adiacente. Circulatia capitalurilor reprezinta o tranzactie cu character autonom si nu o operatiune ce ar rezulta din alta, n timp ce procedura platilor implica un transfer de valori efectuat ca urmare a unei tranzactii principale. Anexa I a directivei de liberalizare din 1988 (Directiva Consiliului 361 din 24 iunie 1988 pentru aplicarea Articolului 67 din Tratatul CEE) cuprinde si un nomenclator, cu valoare indicativa n opinia CJCE, ce completeaza aceasta definitie. Circulatia capitalurilor este numai acea deplasare a lor realizata ca operatiune financiara distincta si legata n mod esential de investirea fondurilor respective; ea nu reprezinta o remunerare pentru un serviciu. CJCE a precizat chiar mai mult: transferul fizic de bancnote nu poate fi considerat drept o deplasare de capital atunci cnd el corespunde unei obligatii de plata rezultnd dintr-o tranzactie implicnd circulatia marfurilor si a serviciilor, iar transferurile n legatura cu turismul ori cu calatoriile n scopuri de comert, educatie au tratament medical constituie plati si nu o deplasare a capitalului, chiar daca ele sunt efectuate prin intermediul transferului fizic de banknote.

12

Beneficiarii liberei circulatii a capitalurilor Beneficiarii acestei libertati sunt cetatenii statelor membre ale UE (n conformitate cu articolul 12 al Tratatului de la Roma care interzice orice discriminare fondata pe cetatenie), precum si cetatenii apartinnd unor terte state care au resedinta pe teritoriul unui stat membru al UE n conformitate cu directiva de liberalizare din 1988 (Directiva 361 din 24 iunie 1988), de vreme ce directiva de liberalizare din 1988 extinde cmpul de aplicare a articolului 56 din Tratatul de la Roma (CEE). Stabilirea criteriilor dupa care se acorda dreptul la resedinta persoanelor fizice sau juridice revine legislatiei proprii fiecarui stat membru al UE. Forme ale miscarii capitalului: investitii directe - construirea de ntreprinderi n diferite ramuri; plasamente de portofoliu (titluri: actiuni, obligatiuni, bonuri de tezaur); depozite bancare n strainatate.

Tratatul de la Roma - liberalizarea circulatiei capitalului ca o componenta a viitoarei Piete comune. Procesul liberalizarii capitalului a avut loc lent si treptat, prioritate acordndu-se liberalizarii comertului cu bunuri. Primele doua directive asupra liberalizarii capitalului, din 1960 si 1962, aveau n vedere miscarea capitalului sub forma de: investitii directe, credite comerciale pe termen scurt, comert cu actiuni cotate la bursa. Restrictii: emiterea si plasarea de actiuni, restrictii pe motive de balanta de plati. Schimbari n sistemul monetar international: aparitia euromonedelor, dezvoltarea pietei capitalului privat, trecerea de la sistemul de cursuri fixe la sistemul de cursuri flotante, crearea Sistemului Monetar European. Liberalizari ale capitalului: Germania, Olanda, Luxemburg si Belgia, urmate mai trziu de Regatul Unit (1979) si Danemarca (1985). Franta si Italia au invocat clauze de salvgardare pentru o perioada mai lunga n timp ce noii veniti Grecia, Portugalia si Spania au mentinut restrictii n decursul unei perioade de tranzitie. Cartea Alba, 1985, privind masurile pentru desavrsirea Pietei unice, interne, se refera la nlaturarea restrictiilor care mai existau asupra miscarilor de capital si crearea unei piete unice a serviciilor financiare. 13

O directiva din iunie 1988, cu intrarea n vigoare la 1 iulie 1990, a introdus o lista revizuita de liberalizari neconditionate de capital n care s-au inclus noi tranzactii si transferuri. La 1 iulie 1990, circulatia capitalului n Comunitatea Europeana a devenit libera (mici exceptii de liberalizari neobligatorii, pentru a proteja cursul valutar).

Liberalizarea prestarilor de servicii Libera circulatie a serviciilor : inseamna acordarea dreptului de exersare a unor activitati in spatiul comunitar, adica libertatea de acces, nondiscriminarea in raport cu autohtonii, care practica acelasi tip de activitati, nondiscriminari legislative. Sunt considerate servicii, activitati cu caracter industrial, comercial, artizanal si profesiunile liberale. Textul tratatului se aplica fara a prejudicia cu nimic, regimul proprietatii in statele membre. Cresterea importantei serviciilor: cca 60% din PIB, n tarile dezvoltate; cca 25% din volumul comertului mondial; factor de competitivitate varietate mare de servicii oferite pietei internationale; serviciile clasice plus servicii noi; presupun miscarea internationala a consumatorilor (ex. turisti) sau a furnizorilor de servicii (service, servicii medicale etc.); prestarea unor servicii au legatura cu investitiile directe de capital sau/si cu regimul mobilitatii persoanelor (vize, drept de rezidenta, de lucru); unele dintre aceste servicii au constituit monopolul statului si erau oferite de catre un singur furnizor, asa cum a fost n general cazul ntreprinderilor din sectorul public (electricitate, apa, telecomunicatii, transporturi feroviare), n absenta oricarei concurente; unele servicii au fost, si sunt, n general, supuse unor reglementari foarte stricte, severe, datorita implicatiilor mari pe care acestea le au asupra credibilitatii anumitor sectoare (bancar, al asigurarilor etc.); A) Transporturile: 14

Importanta transporturilor: costul final al marfurilor (cca 25% sunt cheltuieli de transport) si competitivitatea acestora: avantaje sau dezavantaje comparative; contributie la producerea PIB; contributie la ocuparea fortei de munca; influenta puternica asupra dezvoltarii diferitelor sectoare; prezinta externalitati precum: impact ridicat asupra mediului (poluarea aerului, zgomot, aglomerare, impact asupra pamntului), accidente. Caracteristici: consumator de capital si energie; investitii mari si indivizibilitate ridicata; interventii publice sub forma de investitii, n stabilirea tarifelor si a eventualelor subventii (mai ales n domeniul transporturilor feroviare), stabilirea conditiilor pentru operare (calificarea operatorilor, limite de viteza, standarde minime de lucru); cererea dependenta de nivelul activitatii economice si de venituri; oferta putin elastica sau chiar inelastica, pe termen scurt; permite doua abordari:

a)comerciala: transporturile sunt servicii care trebuie sa permita concurenta, pentru a avea calitate si preturi b)sociala. Politica CEE n domeniul transporturilor: Tratatul de la Roma, n art. 78-84, a prevazut politici comune: Liberalizarea circulatiei marfurilor trebuie nsotita de aplicarea simultana a unor politici comune de transport, care sa serveasca piata. Existenta unor diferente ntre tarile membre (subventii, tarife, impozitare, protectie etc.) distorsioneaza concurenta. 15 mai mici;

B) Serviciile financiare: au rol esential n orice economie dezvoltata, n strnsa legatura cu alte sectoare de activitate economica (productie, comert, alte servicii); operatiuni traditionale ale bancilor (atragerea economiilor populatiei, efectuarea de plati, transferuri, acordarea de credite etc.) plus noi produse ale institutiilor financiare bancile, bursele de valori, fondurile de pensii, fondurile colective de plasament - pentru mediul de afaceri si populatie; capacitatea de a crea locuri de munca; contribuie cu un procent important la PIB al UE, de pna la 7%; contribuie hotartor la succesul ntregii piete interne.

Tratatul de la Roma - dezvoltarea unei piete comune a capitalului si, implicit, a serviciilor financiare Tratatul a stipulat si dreptul de stabilire si libertatea de a oferi servicii peste frontiera. Realizarea pietei unice a serviciilor financiare presupune: prima, liberalizarea circulatiei capitalului; a doua, armonizarea regulilor nationale astfel nct sa existe un cadru comun minim ntre tarile UE (altfel, arbitraj); a treia, existenta unor reglementari de baza cu privire la dreptul de stabilire si activitatea firmelor, contabilitate si audit, legislatie asupra proprietatii imobiliare si a creditului ipotecar, legislatie privind emiterea si detinerea de titluri, asupra fondurilor comune de investitii si a fondurilor mutuale. C) Piata unica pentru asigurari Asigurarea contra variatelor tipuri de riscuri economic, comercial, financiar sau de viata o caracteristica a economiei moderne

Coordonare a reglementarilor nationale A nceput nca din 1973.

16

Au urmat, trei generatii de directive comunitare care au stabilit reguli armonizate, dar s-au mentinut anumite exigente nationale specifice (autorizarea, activitatea si supravegherea). Legislatia care sa duca la o piata unica n acest domeniu a fost introdusa abia n 1992 (nfiintarea de societati de asigurare si deschiderea de sucursale pe baza unei singure licente (home country control), abolirea controlului asupra produselor si tarifelor, protectia asiguratilor si reducerea riscurilor de concurenta incorecta).

Anumite diferente ntre tarile UE mai exista (costurile despagubirilor, n speranta de viata, traditii si stil de viata).

Liberalizarea achizitiilor publice Achizitiile publice: contractele de cumparare ncheiate de catre guvernele centrale, autoritatile regionale sau locale; achizitiile facute de catre sectoarele publice traditionale cum sunt: apa, energia, transporturile si comunicatiile. Caracteristici: Tranzactiile din acest domeniu sunt, de obicei, de valoare mare. Totodata, acestea pot fi obiect al confruntarii mai multor grupe de interese: ale guvernului, firmelor private, platitorilor de impozite. Rezolvarea corecta presupune crearea unui mediu competitiv pentru oferte (licitatii), indiferent de originea nationala sau straina a acestora.

Liberalizarea achizitiilor publice n UE

17

Tratatul de la Roma libera circulatie a bunurilor, libertatea prestarii de servicii, libertatea de stabilire. Coordonarea procedurilor nationale s-a facut prin sase directive, adoptate ntre 1989 si 1993, amendate de mai multe ori reglementarilor adoptate si n cadrul GATT/OMC, semnate si de catre UE. Progrese importante n domeniul liberalizarilor (vezi, telecomunicatiile, gazele naturale etc.).

Libera circulatie a persoanelor Conceptele de coeziune economica si sociala si de cetatenie europeana ofera cadrul legal pentru libertatea de deplasare n oricare tara a Uniunii Europene Pot calatori n oricare dintre tarile UE asa cum ar calatori n propria lor tara (fara controlul pasaportului, fara declaratie vamala sau control vamal, fara a fi nevoiti sa treaca prin biroul de imigrari.). Pot opta pentru a-si stabili rezidenta si pentru a munci n oricare din tarile UE. Au dreptul de a vota si de a candida n alegerile municipale n tara n care si-au stabilit rezidenta. Interesele lor, cnd se afla n strainatate, sunt aparate de ambasada oricarei tari a UE. Orice cetatean european are dreptul de a adresa plngeri institutiei numite avocatul poporului (ombudsman) din cadrul Parlamentului european, daca acesta considera ca nu a fost tratat corespunzator de catre autoritatile nationale sau comunitare. Libertatea de miscare a persoanelor n calitate de forta de munca si de factor de productie este componenta a Pietei Interne si se refera la: libertatea de miscare a lucratorilor, inclusiv a liber-profesionistilor; o anumita politica a ocuparii fortei de munca; calificarea profesionala; conditiile de munca; protectia sanatatii si a securitatii la locul de munca; libertatea de asociere, de informare, consultarea si participarea angajatilor la procesul de luare a deciziilor; la tratamentul egal al barbatilor si femeilor 18

la protectia sociala.

Mobilitatea lucratorilor nseamna urmatoarele: nlaturarea controlului la frontiere n interiorul comunitatii; nlaturarea altor bariere care se refera la accesul la locuri de munca n tara gazda, la schema de securitate sociala de care vor beneficia atunci cnd migreaza (recunoasterea diplomelor si a calificarilor profesionale, egalitate de tratament n domeniul securitatii sociale).

Rezolvarea consta in aplicarea principiului recunoasterii reciproce a calificarilor profesionale, dupa cum urmeaza: a) Recunoasterea experientei profesionale n cazul practicarii meseriei respective un anumit numar de ani n tara de origine, la care se pot adauga cerinte privind caracterul, sanatatea fizica si mentala a persoanei, situatia financiara etc. b) Recunoasterea automata a calificarilor profesionale, ceea ce presupune fie o coordonare minima a sistemelor educationale si de calificare (ceea ce se aplica farmacistilor, doctorilor), fie stabilirea unor criterii de recunoastere (care se aplica numai arhitectilor); c) Recunoasterea calificarilor persoanei care migreaza ntr-un alt stat al comunitatii pe baza

diplomelor de nvatamnt superior, a certificatelor si titlurilor acordate dupa cel putin trei ani de nvatamnt superior. n anumite cazuri de diferente substantiale n comparatie cu tara-gazda, poate fi necesara o perioada de adaptare sau pot fi cerute anumite teste de aptitudini. n privinta securitatii sociale, aspectele esentiale pot fi sintetizate dupa cum urmeaza: Persoanele care migreaza au aceleasi drepturi si obligatii pe care le au cetatenii tarii gazda.

19

Persoanele care migreaza platesc contributii la asigurarile sociale numai n unul din statele membre. Drepturile dobndite n tara de origine sunt mentinute si vor beneficia de ele n tara gazda. Daca pentru a beneficia de un anumit drept se cere o vechime n munca de un anumit numar de ani, va fi luata n calcul si perioada de munca n tara de origine.

n ceea ce priveste sanatatea si securitatea locului de munca, reglementarile comunitare impun urmatoarele: ntreprinderile sunt obligate sa creeze conditii corespunzatoare la locul de munca. Sa-i instruiasca pe angajati privind normele de protectie si securitate. Autoritatile trebuie sa nfiinteze organisme de control asupra aplicarii legislatiei. Este obligatoriu pentru patronat sa informeze si sa consulte angajatii sau reprezentantii acestora n legatura cu concedierile.

CONCLUZII

20

Piata Interna a Uniunii Europene este o piata uriasa pentru firmele capabile sa respecte cerintele voluntare sau obligatorii referitoare la calitate sau mediu. Conceput sa suprime rigiditatile pietei comunitare precum si barilerele din calea mobilitatii factorilor de productie , de care sufereau operatorii din tarile UE , in anii 85 , acest proiect si-a dovedit din plin eficacitatea, atat pe planul dezvoltarii industriale, cat si pe cel al schimburilor comerciale reciproce. Desi Piata Unica este unul dintre succesele incontestabile ale UE, ea nu este nicidecum un capitol incheiat. Adancirea continua a integrarii statelor membre ale UE face ca noi si noi domenii sa fie integrate in Piata Unica Intrarea spectaculoasa a societatii informationale pe agenda tuturor economiilor avansate necesita dezvoltarea unei legislatii coerente in UE, astfel incat sa se poata mobiliza in mod eficient investitiile masive in infrastructura si serviciile cerute de acest sector in plina expansiune . Bilantul de functionare a Pietei Unice este considerat , cu unele reserve , a fi pozitiv , desi atat mediul intern cat si extern si-au pus amprenta asupra acestuia, in special asupra dinamicii Pietei Unice.

21