Sunteți pe pagina 1din 97

Prof.univ.dr.

Paul Tnase GHI

ECONOMIE
Micro i macro

Bucureti 2008

CUPRINS I . Universul economiei 1. Nevoi remise i bunuri 2. Raritate, alegere, cost de oportunitate 3. Agenii economici. Operaii economice 4. Economia ca tiin II. Microeconomie III. Consumatorul. Problema utilitii 1. Utilitatea i optimul consumatorului 2. Constrngerea bugetar IV. Productorul. Costul i productivitatea 1. Factorii de producie 2. Dinamica produciei i costului 3. Productivitatea i costurile pe termen lung V. Cererea, oferta, preul 1. Cererea 2. Oferta 3. Preul VI. Diversitatea pieelor 1. Piaa cu concuren pur i perfect 2. Monopolul VII. Concurena imperfect 1. Cartelul 2. Piaa monopolist VIII. Veniturile 1. Natura i formele repartiiei 2. Salariul 3. Profitul 4. Dobnda 5. Renta IX. Macroeconomia 1. Variabilele sau agregatele macroeconomice 2. Cererea i oferta agregate X. Creterea economic i dezvoltarea durabil 1. Creterea economic 2. Dezvoltarea economic XI. Fluctuaiile economice 1. Ciclurile economice 2. Politici conjuncturale

XII. Piaa muncii 1. Cererea i oferta de munc 2. Fenomene noi pe piaa muncii XIII. omajul 1. Natura omajului 2. Indemnizaia de omaj. Msuri pentru diminuarea pmajului. XIV. Piaa monetar 1. Banii 2. Cererea de bani 3. Oferta de bani XV. Piaa financiar 1. Cererea, oferta i instrumentele financiare 2. Formele pieei financiare XVI. Inflaia XVII. Schimbul de bunuri, servicii i valutar cu exteriorul 1. Piaa de bunuri i servicii cu exteriorul 2. Eficiena comerului exterior 3. Piaa valutar XVIII. Integrarea economic i globalizarea 1. Integrarea economic 2. Uniunea Europeana 3. Globalizarea economiei

I.

UNIVERSUL ECONOMIEI

Omul i societatea pentru a exista sunt nevoii s-i satisfac trebuinele i pentru c natura le ofer de-a gata numai cte ceva din cele necesare, ei trebuie s-i asigure toate celelalte. Activitile de toate felurile prin care oamenii reuesc sa-i realizeze cele necesare formeaz activitatea economic sau economia. n esen, acestea reprezint fapte sau operaiuni care se exercit de ctre oameni i care au caracter interpendent constituind mpreun economia (unei zone, unei ri etc.). Ceea ce-i determina pe oameni s acioneze economic sunt: - insuficiena mijloacelor pe care natura le ofer de-a gata; - nevoile care n timp se nmulesc i se diversific. 1. Nevoi, resurse i bunuri Nevoile sunt exigene determinate de natur sau via social. Ele reprezint aspiraii, ateptri, nempliniri ale oamenilor. Natura i intensitatea nevoilorsunt diferite n timp i spaiu. Exist nevoi individuale, colective i sociale; ele sunt resimite de fiecare n mod i n intensitate diferite; sunt de natur diferit att n ceea ce privete modul de a le percepe ct i modul de a le satisface. Nevoile intervin n activitatea economic sau economie n dou moduri: - constituie raiunea de a aciona transformnd indivizii n ageni economici sau uniti economice; - constituie fundamentul criteriilor de alegeri (opiuni) individuale i colective n funcie de prioritile satisfacerii lor; n raport cu mijloacele limitate pe care le au oamenii de a-i satisface nevoile, acestea sunt mult mai mari i mai diferite i au tendina de a crete i a se diversifica mai rapid de mijloacele de satisfacere a lor. Limitele resurselor sunt permanente, dar fluctuante n timp. Resursele sunt mijloace de orice fel care pot servi la satisfacerea nevoilor sau care, n funcie de progresul tiinei, tehnicii i tehnologiei, sunt susceptibile s serveasc acestui scop. Sunt destinate att consumului ct i produciei (activitilor economice). In esen, resursele sunt bunuri: - naturale fertilitatea solului, fauna i flora, apa, resursele minerale, climatul, aerul etc. Acestea sunt: regenerabile si neregenerabile - umane numr, vrst etc., starea de sntate, instruire, inteligen etc.; - capital investit sau economisit. Unele resurse servesc direct consumului individual i/sau colectiv al oamenilor, altele servesc n activitile economice, iar o alt categorie constituie rezerve. Resursele sunt ntotdeauna limitate i insuficiente n raport cu nevoile la orice nivel al dezvoltrii societii. n timp, resursele cresc, dar rmn limitate. n cadrul bunurilor care formeaz resursele, deosebit de importante sunt bunurile economice adic bunurile care au urmtoarele caracteristici: - capacitatea de a satisface o nevoie;
5

- disponibilitatea pot fi procurate; - raritatea un bun care exist n cantitate nelimitat este accesibil pentru oricine are nevoie de el i pierde caracterul economic. Bunurile economice nu sunt omogene. Ele se clasific astfel: a) bunuri de consum i de investiii. Bunurile de consum prin folosire sunt distruse, sunt neproductive i nu aduc un venit celor ce le consuma. Bunurile de investiii servesc la producerea altor bunuri; b) bunuri finale i intermediare. Bunurile finale sunt cele care au atins stadiul final al elaborrii (producerii) i devin apte de a fi utilizate potrivit destinaiei pe care o au. Destinaii posibile: consumul, investiia, stocarea, exportul.Bunurile intermediare sunt acelea care n-au parcurs ntreg proces al productie potrivit cu destinaia lor. De exemplu: minereul de fier este un bun intermediari,pentru a fi utilizat trebuie extras fierul, apoi acesta transformat n piese auto sau cu alte destinaii. Minereul, fierul, piesele auto etc sunt bunuri intermediare, iar utilizarea lor constituie consum intermediar. c) bunuri complementare i substituibile. Dou sau mai multe bunuri sunt complementare ntruct numai mpreun pot satisface o trebuin. Exemplu: un automobil i carburantul su. Bunurile substituibile sunt acelea care se exclud reciproc la satisfacerea unei nevoi. Exemplu: laptele i lmia n ceai; un voiaj n automobil sau cu avionul. d) bunuri private i colective. Bunurile private servesc satisfacerii, n mod individual a consumatorilor. Un bun privat este exclusiv (altcineva poate fi exclus de la folosirea sa printr-un pre care nu poate fi pltit sau altfel). Bunurile colective aparin colectivitilor. 2. Raritate, alegere, cost de oportunitate Pentru c resursele sunt rare, n raport cu nevoile nseamn c n nici un moment al existenei societii nu se pot satisface toate nevoile i trebuie s optm , s alegem care sunt nevoile ce vor fi satisfcute. Alegerea afecteaz inclusiv metoda i mijloacele de producie. Raritatea resurselor impune costurile. Resursele folosite pentru a produce un bun anume nu mai sunt disponibile pentru a produce alte bunuri. Bunurile ce nu se pot produce datorit acestei situaii reprezint un sacrificiu, o renunare la satisfacia pe care ele le-ar fi putut aduce. n termeni economici aceste renunri reprezint un cost de oportunitate. n termeni valorici, acesta este diferena dintre varianta cea mai bun la care s-a renunat i varianta aleas. Costul de oportunitate are valabilitate general, n orice domeniu. De cte ori se ia o decizie de a produce ceva, pentru c resursele sunt limitate, trebuie s se renune la altceva. Exemplu: ntr-o ar la un moment se pune problema utilizrii tuturor resurselor disponibile pentru dou categorii de bunuri industriale i agricole. Variantele, alternativele de aciune se prezint astfel:

Curba AG este curba posibilitilor de producie care delimiteaz toate combinaiile posibile. Combinaiile posibile se pot plasa numai pe curba AG sau sub aceasta. Dincolo de AG, nu exist resurse: sub AG, nu se folosesc toate resursele. Curba AG se numete i frontierea posibilitilor de producie. Dreapta AO relev c toate resursele se folosesc pentru bunuri industriale. Dreapta OG arat c toate resursele se folosesc pentru bunuri agricole. Combinaiile bunuri industriale bunuri agricole se plaseaz pe curba AG n punctele B,C,D i n continuare. n punctul A toate resursele se folosesc pentru bunuri industriale. Cnd ncepe s se produc i bunuri agricole, scade producia de bunuri industriale, iar cele agricole, cantitativ, se plaseaz n punctul B i aa mai departe. Corespunztor acestei evoluii scade producia de bunuri industriale de la G1 la G2, G3pn la punctul O. Pe msur ce se renun la bunuri industriale i crete cea de bunuri agricole pe curba OG, pentru c resursele erau mai bine utilizate n producia industrial, iar n producia agricol au un randament mai mic rezult c: pentru a crete producia de bunuri agricole trebuie s se renune la cantiti tot mai mari de resurse n favoarea acesteia i s se diminueze cele destinate bunurilor industriale. Motivul: pentru un bun agricol consumul de resurse este mai mare det cel pentru un bun industrial. Costul de oportunitate reprezint tocmai aceste pierderi de produse industriale care ar fi putut fi realizate cu resursele consumate n plus pentru fiecare nou bun agricol realizat. Aceast tendin de cretere a costului de oportunitate are caracter general i de aceea vorbim de legea creterii costului de oportunitate. Pe msur ce societatea i asigur resurse mai multe curba posibilitilor de producie se deplaseaz n sus i la dreapta (vezi CPP1 CPP2) ceea ce nseamn creterea posibilitilor de producie.

Dac resursele ar fi nelimitate, nici o activitate nu s-ar realiza pe seama alteia, s-ar produce tot ce este necesar i costul de oportunitate ar fi zero. Stabilirea celei mai bune variante de utilizare a resurselor prin care se asigur satisfacia cea mai mare (maxima) se bazeaz pe raionalitatea economic sau pe principiul raionalitii. n funcie de situaie, aceasta se prezint sub forma: - maximului resursele sunt folosite pentru cele mai bune rezultate; - minimului realizarea rezultatelor dorite cu cele mai puine resurse; - mixul de maxim i minim cele mai bune rezultate cu cele mai puine resurse. n baza raionalitii se rspunde contient i cu eficien la ntrebrile: ce, ct i cum s se produc? Cnd i pentru cine s se produc? Rspunsul acestor ntrebri este, ntotdeauna, sub semnul riscului i incertitudinii. Riscul un fapt, un proces, un eveniment sau o ntmplare a crei realizare nu este inexorabil, dar care ar putea avea loc mpiedicnd derularea activitii economice aa cum s-a prevzut i inducnd efecte negative. Incertitudinea starea de nesiguran, ndoieli cu privire la alegerea soluiei optime pentru realizarea unei aciuni economice. Riscul i incertitudinea se datoreaz caracterului impredictibil al unor fenomene i procese economice, precum cunotinelor ineficiente de care dispune la un anumit moment. 3. Agenii economici. Operaii economice. Economia (ca realitate) sau activitatea economic reprezint totalitatea aciunilor pe care participanii la realizarea sa la depun simultan i/sau succesiv, individual i/sau n grup realiznd operaii sau acte economice care se finalizeaz prin bunuri. Aceti participani sunt denumii ageni economici, uniti economice sau uniti instituionale. Dup specificul lor acestea se grupeaz pe sectoare instituionale astfel: Societi comerciale nefinanciare, denumite adesea i ntreprinderi de ctre unii, iar de ctre alii firme. Produc bunuri pentru a le vinde i au autonomia de a decide ce produc, cum, ct, n ce condiii i pentru cine. Sunt extrem de diferite ca mrime i activitate (industrial, agricol, transporturi, comer, telecomunicaii etc.).Motivaia activitii este profitul i creeaz valoare; Societi comerciale financiare denumite uneori i financiar-bancare. Realizeaz operaii specifice domeniului, au caracter comercial i au ca scop profitul. Cuprinde bncile de toate felurile, societile de asigurri, fonduri mutuale, de pensii, specualtive etc.; Administraiile (publice i private) care produc n special servicii pentru satisfacerea unor nevoi colective fr a mbrca forma de marf. Administraii publice: preedenia rii, guvernul, ministerele, primriile, prefecturile, armata, poliia, nvmntul public, instituiile publice de securitate social, sntatea, art, cultur, etc. Acestea produc servicii corespunztoare profilului lor i percep adesea
8

taxe, impozite i alte contribuii bneti. Administraii private: organizaii religioase (de cult), sindicate, partide politice, fundaii, asociaii culturale i sportive etc. Produc n special servicii necomerciale; Menajele cunoscute la noi mai ales sub denumirea de gospodrii reprezint lumea consumatorilor, utilizeaz bunuri pentru nevoi individuale i/sau colective i produc anumite pentru nevoi proprii (personale n special). Exist: menaj individual (format din ocupanii unei locuine indiferent de relaiile ce-i reunesc; menaj colectiv persoane care locuiesc mpreuna (n camere individuale sau colective) precum cmine de pensionari, de nefamiliti care susin mpreun anumite cheltuieli comune; Restul lumii sau exteriorul - grup fictiv de ageni. Reunete toi agenii nerezideni care au relaii cu agenii rezideni dintr-o ar anume. Operaiile economice reprezint substana activitii economice, aciunile unitilor economice sau altfel spus ce fac ele. Sunt extrem de numeroase. n timp, s-a elaborat un adevrat registru sau nomenclator al acestor operaiuni care au tendina de a spori. Reinem spre exemplificare cteva mari categorii de operaiuni: - asupra bunurilor (producie) i consum de toate genurile, achiziii, schimb extern, transport, stocare etc.); - de repartiie (distribuirea i redistribuirea veniturilor, transferuri, subvenii, asigurare i daune, operaii asupra patrimoniului etc); - operaii financiare (cu instrumente de plat i pentru plasamente etc.). 4. Economia ca tiin Tot ceea ce aparine economiei ca activitate, adic universul economiei este studiat pentru a fi cunoscut i folosit n vederea obinerii unor rezultate mai bune. Totalitatea cunotinelor despre universul sau domeniul economiei formeaz substana tiinei economice care s-a structurat dup diferite criterii pentru a fi mai bine stpnit i dezvoltat. ntruct este determinant pentru existena oamenilor, activitatea economic sa bucurat din totdeauna de atenia lor n ideea de a o nelege i aciona ca ageni economici cu mai mult succes, pentru o existen mai bun. Date fiind conditiile diferite de realizare a activitilor economice, acuitatea difereniat a simurilor, pregtirea diferit i alte cauze, oamenii i-au explicat deseori, mai mult sau mai puin diferit fenomenele i procesele din economie, au deosebiri de idei asupra unora dintre ele att n timp, de la o epoc la alta ct i de la o ar la alta sau chiar n interiorul aceleai ri. Fondul preocuprilor a rmas ns acelai pentru toi satisfacerea mai bun a nevoilor n n contextul resurselor limitate i cu ntrebuinri alternative pe baza cunoaterii. Caracteristica esenial, comun acestor idei i preri este c ele au un anumit grad de concordan cu realitatea ceea ce le face utilizabile de ctre oameni n activitatea economic. Realiznd diferite activiti economice, oamenii verific de fapt autenticitatea ideilor i prerilor pe care le au i le perfecioneaz cu noi constatri i observaii, eliminndu-le pe cele depite.
9

tiina economic reprezint cunotinele i ideile despre activitatea economic, structurate logic, acumulate i perfecionate n timp care au ajuns la un grad de concordan cu realitatea ce le face utile n aciunile oamenilor pentru satisfacerea mai bun a trebuinelor n condiiile existenei resurselor limitate cu ntrebuinri alternative. tiinei economice i sunt proprii: - caracterul tiinific atingerea unui grad de concordan a cunoaterii cu realitatea nct acionnd pe aceast baz, oamenii reuesc sa-i asigure o existen mai bun n condiiile unor resurse limitate; - caracterul istoric cunotinele respective s-au format, s-au acumulat i sau perfecionat n timp; - caracterul util, pragmatic aplicativ folosirea cunotinelor existente n activitile economice pentru asigurarea unor condiii de via mai bune. Prima mare atestare a constituirii tiinei economice o formeaz Tratatul de economie politic (1615) elaborat de Antonie de Moncrestien pentru regele Louis al XIII-lea al Franei. Denumirea vine din greaca veche: - oikos cas, gospodrie; - nomos lege, regul, norm - polis ora, cetate, stat, societate. Deci: tiina regulilor de gospodrie sau administrare a cetii, trii etc. Denumiri ulterioare: economie, economie politic, economicul, inginerie economic, analiz economic etc. Dup sfera de cuprindere se disting: - microeconomia la nivel de unitate economic sau agent economic (firm, ntreprindere, etc.) - mezoeconomia la nivel de ramur economic; - macroeconomia la nivel de ar, stat; - mondoeconomia la nivel mondial (planetar). La toate nivelurile, obiectul economiei este acelai n principiu numai c are forme specifice de prezentare i abordare, particulariti care trebuie considerate ca atare. Ca orice alt tiin, economia dispune de un aparat tiinific propriu proceduri, reguli, metode etc. la care recurge pentru a-i cunoate ct mai bine obiectul i a folosi cunotinele dobndite n practic.

TESTE
10

1. Ceea ce-i determin pe oameni s produc, s nu se mulumeasc cu ceea ce natura le ofer de-a gata i fr nici un pre (gratuit) este: a) necunoaterea lor; b) risipa bunurilor naturale; c) incapacitatea oamenilor de a administra darurile naturii; d) creterea i diversificarea permanent a nevoilor; e) creterea populaiei n unele ri i scderea sa n alte ri. 2. Resursele sunt: a) mijloace naturale care se gsesc de-a gata; b) bunuri create de om i abandonate pentru c nu au utilitate; c) mijloace naturale i/sau create de care servesc sau ar putea servi la satisfacerea unor nevoi; d) mijloace create de om n exclusivitate; e) mijloace rare a cror utilitate urmeaz s fie descoperit. 3. Resursele sunt limitate sau rare: a) ntotdeauna; b) numai n condiii de criz economic sau social; c) numai n rile srace; d) doar n rile mai puin dezvoltate; e) n mod permanent i n orice ar n raport cu nevoile. 4. n timp resursele cresc i ca urmare: a) i pierd caracterul limitat n raport cu nevoile; b) rmn tot insuficiene n raport cu nevoile; c) gradul de insuficien este fluctuant; d) permit creterea gradului de satisfacere a nevoilor dac acestea din urm vor crete mai ncet; e) pentru c nevoile sunt n continu cretere i diversificare, resursele rmn permanent limitate n raport cu ele. 5. Costul de oportunitate: a) este determinat de orientarea oamenilor spre un consum tot mai mare i mai diferit; b) este impus de comportamentul imitativ al oamenilor; c) este indus de raritatea sau limitarea resurselor; d) are la baz criza de inventivitate a oamenilor; e) este cauzat de modul nesatisfctor de utilizare a resurselor. 6. Pe msur ce societatea i asigur resurse mai multe, curba posibilitilor de producie: a) se aplatizeaz; b) se verticalizeaz spre stnga; c) se deplaseaz n sus; d) se deplaseaz la drepata; e) c+d. Raspunsuri: d; c; e; b+c+d+e; c; e. II. MICROECONOMIA
11

n stadiul actual al existenei umane, economia unei ri exist i funcioneaz concomitent n toate cele patru dimensiuni sau spaii micro, mezo, macro i mondo. n cadrul unei economii naionale acestea constituie o unitate, fiecare avnd un aport specific condiionat de potenialul su dar i de interaciunea cu celelalte. Desigur, modul n care se mbin cele patru niveluri ale unei economii difer de la o ar la alta avnd o determinare extrem de complex. Este ns cert c, n prezent, economia nici unei ri nu poate funciona normal fr vreunul din componentele respective. Epicentrul unei asemenea combinaii este ntotdeauna i oriunde unitatea economic sau agentul economic adic celula care construiete economia i care o dezvolt. Unitatea economic, n funcie de gradul dezvoltrii sale poate aciona concomitent n toate cele patru niveluri ale unei economii sau numai n unul. Luat ca atare orice unitate economic este parte a microeconomiei, dar trebuie s avem n vedere c unitile economice sunt legate ntre ele prin mii de fire n virtutea diviziunii muncii i nu numai, iar pe acetse ci ele se plaseaz, totodat, n spaiul mezo i macroeconomiei. Dac intr n relaii cu firme din alte ri ptrund i spaiul mondoeconomiei. Este deci foarte dificil s realizm o izolare perfect a microeconomiei pentru a o studia, dar avem la ndemn mijloace i metode care permit totui o foarte bun cunoatere i nelegere a modului n care acioneaz unitatea economic i deci mircoeconomia. Mai reinem c microeconomia real reprezint n orice ar o mulime de uniti economice, ageni sau operatori economici care nu au caracter omogen, nu sunt identici ntre ei. Vorbim de unitate economic n mod generic i aplicm deci aceast denumire unor operatori extrem de diferii ntre ei dup mrime, obiectul activitii, organizare, tehnologie etc. Studiul i cunoaterea acestora se refer la uniti economice comerciale nefinanciare, financiare, de asigurri, de administraie public i privat, menaje etc. Diferenele ntre ele sunt evidente. n plus, unele au caracter lucrativ (produc pentru a vinde), iar altele nu. Foarte multe operaii economice sunt comune tuturor genurilor de uniti economice, dar fiecare gen de unitate economic are i operaii specifice, diferite de ale celorlalte. Toate felurile de uniti economice acioneaz pe principiul raionalitii economice i urmresc s-i ndeplineasc obiectivele cu cheltuieli ct mai mici. De aceea microeconomia ca tiin a reinut ca obiect de studiu raionalitatea unitilor economice dezvluind modul n care trebuie s acioneze ele pentru a-i da curs, pentru a se menine n viaa economic i a pregresa. innd seama c n economiile moderne cea mai mare parte a activitii economice are caracter lucrativ i c aceast trstur se extinde tot mai mult n celelalte sectoare de activitate, tiina microeconomiei pune accent deosebit pe raionalitatea aciunii unitilor economice de natur comercial. Fr a exclude celelalte tipuri de uniti economice, microeconomia abordeaz pe toi operatorii crora le este caracteristic autonomia, reprezint centre de decizie, de relaii i de reglare. n ceea ce privete unitile economice de natur lucrativ, n ciuda diversitii lor, microeconomia are n vedere n primul rnd nucleul lor comun dur faptul c au ca scop profitul cea mai general i cea mai expresiv form a raionalitii economice.
12

Modul de aciona i relaiona al celorlalte tipuri de uniti economice care coexist alturi de cele lucrative n orice economie se bazeaz, desigur, pe tot pe raionalitatea economic numai c n cazul acestora trec pe primul plan alte forme de manifestare ale sale minimizarea cheltuielilor, creterea eficienei cheltuielilor fcute, diminuarea (eliminarea) risipei i altele. Microeconomia este acea parte a tiinei economice care analizeaz comportamentul unitilor economice de toate genurile consumatori, firme, deintori de capital, salariai, administraii etc pentru a-i maximiza satisfacerea nevoilor innd seama de existena a dou constrngeri majore cu care se confrunt oricare dintre ele: veniturile pe care le realizeaz i preurile bunurilor pe care le cumpr. n acest sens microeconomia analizeaz unitatea economic oricare ar fi ea urmrind patru obiective: identificarea i cunoaterea variabilelor care au capacitatea de a permite explicitarea comportamentului pe care-l adopt unitatea economic; studierea relaiilor dintre variabilele respective cu scopul de a identifica raporturile stabile (legile economice) dintre ele i condiiile n care unitatea economic i poate asigura echilibrul i eficiena; analizeaz principalele dezechilibre care pot s apar, cauzele care le determin i remediile posibile; ca politic economic trebuie s adopte unitatea eocnomic pentru a-i atinge obiectivele stabilite. Se tie c orice tiin a naturii sau social, are propriul su limbaj i instrumentele sale de msur. tiina economic, n general i bineneles microeconomia nu fac excepie de la aceast regul. De aceea, unul din cele mai importante obiective ale cursului rmne nsuirea limbajului i instrumentelor proprii microeconomiei i macroeconomiei astfel nct s devina operaionale n pregtirea i practica studenilor. TESTE 1. Microeconomia este un segment al tiinei economice care: a) studiaz activitile economice care au caracter exclusiv comercial; b) are ca scop nsuirea unei pri ct mai mari din veniturile create ntr-o ar; c) are ca obiect cunoaterea economiei ca expresie a aciunii unitii economice indiferent de domeniul n care aceasta acioneaz; d) urmrete modul cum oamenii i pot asigura un consum ct mai apropiat de ateptrile lor; e) cerceteaz fenomenele i procesele de orice natur care ar putea contribuii la realizarea unei societi ideale, perfecte. 2. Obiectul de studiu al microeconomiei l formeaz: a) modul cum exist i funcioneaz unitatea economic sau celula vie a economiei din orice domeniu ar fi aceasta; b) condiiile naturale care sunt proprii existenei omului contemporan; c) relaiile economice dintre ri;
13

d) contribuia tiinelor naturii la cunoaterea potenialului planetei noastre; e) modul n care oamenii se cunosc i se recunosc n societate. 3. Microeconomia ca parte a tiinei economice analizeaz: a) comportamentul unitilor economice care produc bunurile de orice fel existente ntr-o ar; b) unitile economice din diferite ri care dezvolt relaii comerciale ntre ele; c) numai comportamentul unitilor economice care au caracter lucrativ; d) numai comportamentul menajelor (gospodriilor); e) ce msuri trebuie s promoveze statul pentru securitatea rii. 4. n microeconomie un loc important revine i consumatorului pentru c: a) procesul de consum este specific n mod deosebit gospodriilor sau menajelor, iar acestea n orice economie sunt considerate uniti sau ageni economici; b) n cele din urm sensul oricrei activiti economice prin care se produc bunuri de orice fel l reprezint consumul, iar fr a avea n vedere producia ar fi un non sens; c) menajele produc o mulime de bunuri i n special servicii care se consum chiar n cadrul lor (autoconsum); d) prin consum, bunurile se distrug i ntruct consumul este n mod determinant realizat de gospodrii (menaje) nseamn c acestea ntrein sau reproduc permanent necesitatea produciei i deci a activitilor de acest gen; e) utilizarea sau folosirea bunurilor n cadrul menajelor reprezint consum i nu producie. 5. Luat n mod separat orice unitate economic: a) este o component a microeconomiei; b) dei exist i funcioneaz numai prin relaii cu altele i realizeaz operaiile economice n condiii de autonomie innd seama de parametrii i specificitile care-i sunt proprii; c) se nscrie ntr-un cerc de relaii cu altele de care are nevoie dar deciziile n acest sens i aparin; d) poate fi de natur comercial sau necomercial dar i una i alta constituie obiect de cunoatere pentru microeconomie i nu numai; e) acioneaz pe principiul raionalitii economice. Raspunsuri: c; a; a; a+b+c+d; a+b+c+d+e.

III. CONSUMATORUL. PROBLEMA UTILITII.


14

Existena oamenilor este condiionat, desigur, de consumul de bunuri pentru a se satisface trebuinele. Utilizarea bunurilor pentru a se obine pe aceast cale alte bunuri nu reprezint consum, ci producie. Bunurile care formeaz obiectul consumului pot fi naturale sau economice (produse, create de om). Bunurile naturale care intr n consumul oamenilor dei sunt extrem de importante, nu formeaz obiectul preocuprilor noastre pentru c ele sunt un dar al naturii. n economie, efectul care se anticipeaz c-l are un bun care se consum este desemnat prin termenul de utilitate. 1. Utilitatea i optimul consumatorului Utilitatea unui bun sau serviciu const n satisfacia, plcerea sau binefacerea pe care consumatorul anticipeaz (sper) s-l obin prin consum. Utilitatea n sens economic este condiionat de nonposesie. n mod curent utilitatea are caracter subiectiv i difer de la individ la individ. Estimarea utilitii se face n condiii determinate de loc i de timp. Utilitatea presupune: s existe o relaie ntre proprietile bunului serviciului i o nevoie uman; relaia s fie neleas, perceput de oameni; oamenii s aib capacitatea de a folosi efectiv bunurile. Avand caracter subiectiv utilitatea este greu de msurat. n tiin exist dou modaliti de msurare: Cardinal se acord fiecrei doze sau fiecrui segment dintr-un bun un numr n funcie de mrimea apreciat de ctre consumator. Unitatea de msur este denumit generic util. Cu ct utilitate -i estimat a fi mai mare cu att crete numrul de utili ce i se acord; Ordinal se ierarhizeaz, se ordoneaz bunurile n ordinea preferinelor consumatorului n funcie de utilitatea pe care el o sconteaz. Distingem: - utilitate unitar aportul de utilitate pe care se sconteaz cnd se consum o doz, un segment, o unitate dintr-un bun; - utilitate total (UT) suma utilitilor pe care le poate aduce consumul succesiv a mai multor doze, segmente sau uniti din acelai bun; - utilitate marginal (Um) satisfacia pe care o poate aduce consumul unei uniti suplimentare dintr-un bun. Este o utilitate unitar. - utilitate agregat (UA) suma utilitilor pe care le pot aduce bunuri diferite consumate de individ. Utilitatea marginal (Um) se calculeaz dup formula: Um = UT/X n care: UT utilitatea total X - cantitatea consumat dintr-un bun Evoluia utilitii totale i marginale
Biscuii consumai Utilitatea total estimat Utilitatea marginal 15

0 1 2 3 4 5 6 7

0 5 9 12 14 15 15 13

0 5 4 3 2 1 0 -2

NOTA BENE: pe msur ce se consum biscuii, de exemplu, utilitatea total crete dar utilitatea marginal scade. Dac se consum dincolo de punctul n care UT este maxim aceasta scade, iar Um devine negativ. Individul raional urmrete ntotdeauna maximizarea utilitii sau altfel spus maximizarea satisfaciei. Dac bunurile sunt abundente (libere) nimic nu-i limiteaz consumatorului posibilitatea de a-i maximiza satisfacia; el nu suport nici un cost. Va consuma pn cnd UT este maxim i Umx = 0. n realitate ns bunurile sunt limitate. i spre exemplu consumatorul trebuie sa-i maximizeze satisfacia n condiiile n care are la dispoziie numai dou bunuri x i z. Dac Umx > Umy, el i mrete utilitatea total (UT) nlocuind o unitate din bunul y cu una din bunul x. Va continua ct timp Umx > Umy. Pentru c pe msur ce consuma bunuri x, Umx scade si se ajunge la un moment cnd Umx = Umy. Dincolo de acest moment Umx < Umy i devine raional nlocuirea bunului x cu bunul y. n condiii de economie monetar, echilibrul Umx = Umy devine Umx/Px = Umy/Py = = Umw/Pw n care: Px, PyPw sunt preurile bunurilor x,y...w Aceast egalitate poate fi scris i sub forma: Px/Py = Umx/Umy = Consumatorul stabilete n toate momentele existenei sale programe de consum, ce va consuma el sau reete de consum. De fapt, el stabilete bunurile ce le va consuma i care-i vor asigura utilitatea agregat (Ua) maxim. Orice asemenea program: - exprim sistemul de nevoi, obinuinele, gusturile consumatorului i disponibilitatea bunurilor; - este individual i subiectiv. Programele de consum sunt echivalente cnd asigur aceeai utilitate agregat (Ua). Ansamblul de combinaii de bunuri diferite care asigur aceeai Ua sunt reprezentate grafic de o curb de indiferen sau curb de izo-utilitate sau de izophelim.

16

Presupunem Ua = U (x,y). aceeai Ua pe aceeai curb; A punct n care se consum mult din bunul y i puin din x; punct n care se consum mult din x i puin din y; Ua3 > Ua2 > Ua1 Curbele nu se pot intersecta de-a lungul unei curbe exist o relaie invers sau descresctoare: dac x crete, y scade i invers pentru c individul nu merge cu consumul pn unde Um devine negativ i Ua scade. Deci curba presupune ca Umx i Umy sunt pozitive datorit comportamentului pe care-l are consumatorul. De-a lungul curbei, bunurile se substituie pastrnd Ua constant. Relaia de substituire este redat de rata marginal de substituire (RMS). RMS = - dy/dx 2. Constrngerea bugetar Consumatorul poate alege (opta pentru) orice bun i pentru orice cantitate dorete numai n funcie de bugetul su. n acest sens exist deci constrngerea bugetar. n practic constrngerea bugetar nseamn c venitul su acoper cheltuielile pentru consumul bunurilor incluse n program: V = Px X + Py Y n care: V = venitul; Px = preul bunului x; X = cantitatea dorit din bunul x; Py = preul bunului y; Y = cantitatea dorit din bunul y. Constrngerea bugetar se reprezint printr-o dreapt denumit dreapta bugetului.
17

V - Px Ecuaia venitului V = Px X + Py Y, poate fi rescris i altfel: X = Py Y, iar dac divizam cele dou pri prin px ajungem la y = (V/Py) (Px/Py) . x. Deplasarea n lungul liniei n jos i spre dreapta relev c, bunul y scade i bunul x crete dar ritmul n care scade bunul y i crete bunul x depinde de raportul dintre preurile celor doi factori adic de relaia Px/Py denumit i preul relativ al factorilor respectivi. Dac bunul y este mai scump fa de bunul x cu banii ce rmn prin renunarea la un bun y se pot procura mai multe bunuri x i invers. i n aceast situaie exist o rat marginal de substituire (RMS) a bunurilor calculat ns pe baza preurilor lor, adic pe baza preurilor pentru cele dou bunuri din exemplu luat care sunt x i y. Aceasta este RMS = Px/Py RMS a bunurilor = dy/dx = RMS pentru preuri = Px/Py Venitul cumprtorilor nu este o mrime fix n timp, ci oscileaz, crete i scade. Ca urmare, dreapta bugetului se va deplasa i ea: la dreapta, dac venitul crete; la stnga dac venitul scade. Preurile se schimb i ele. Dac preurile celor dou bunuri din exemplu nostru ar fi constante, panta (nclinaia) dreptei bugetului nu s-ar modifica. Dac ns preul bunului y scade i cel pentru bunul x ramne constant, consumul pentru bunul y crete i invers cnd ar scdea preul bunului x. TESTE 1. Criteriul major dup care se orienteaz un consumator n alegerea pe care o face este: a) asigurarea unui program de consum ct mai variat; b) s-i asigure saturarea cel puin pentru un anumit bun; c) s-i asigure saturarea la ct mai multe bunuri;
18

d) s-i asigure cea mai mare satisfacere a trebuinelor cu resursele de care dispune la momentul respectiv; e) s-i procure n toate mprejurrile cea mai mare utilitate cu o unitate monetar. 2. Particularitile utilitii marginale sunt: a) este aceeai pentru acelai bun la toi cei care folosesc bunul respectiv; b) este subiectiv; c) cnd se consum succesiv mai multe uniti dintr-un bun, utilitatea marginal a fiecruia scade; d) este forma de manifestare a utilitii totale i agregate; e) dincolo de momentul aturaiei consumatorului, devine negativ. 3. Una din afirmaiile de mai jos este fals pentru situaia n care consumul crete: a) utilitatea total crete cu raii descresctoare pn la momentul saturaiei consumatorului i apoi scade dac se continu consumul; b) utilitatea marginal se diminueaz n procesul de consum; c) utilitatea pe care o aduce fiecare nou unitate ce se consum dintr-un anumit bun este din ce n ce mai mare; d) intensitatea plcerii de a consuma scade; e) pn la saturaia consumatorului, nivelul su de trai crete. 4. Un consumator care cumpr mai multe bunuri pentru consumul su, atinge starea de echilibru cnd: a) utilitatea marginal a fiecruia din bunurile respective este maxim; b) cnd utilitile marginale ale bunurilor respective sunt egale; c) utilitile marginale ale tutror bunurilor sunt proporionale cu preurile lor; d) cnd consumatorul i-a epuizat bugetul de care dispunea; e) nevoile pentru bunurile respective sunt integral satisfcute. 5. Un consumator dispune pentru programul su de achiziii de 30 uniti monetare i pentru a-i asigura consumul are nevoie de dou bunuri x i y ale cror preuri sunt 2 i respectiv 4 uniti monetare iar utilitile marginale ale primelor uniti din bunurile respectiv sunt 15 utili i 20 utili. Utilitatea marginal pentru x scade cu raie de 3 i pentru y cu raie de 2. Pentru a-i maximiza utilitatea total, acesta trebuie s cumpere i s consume diferite cantiti din bunurile respective. Aceasta nseamn s achiziioneze: a) 3x + 4y b) 4x + 1y c) 2x + 7y d) 5x + 3y e) 5x + 5y Rspunsuri: d; b+c+d+e; c; e; e

19

IV. PRODUCTORUL. COSTUL I PRODUCTIVITATEA Existena oamenilor se bazeaz pe consum, dar pentru a consuma trebuie mai nt s producem. Din punct de vedere economic, productor este oricine care prin aciunile sale sau n colaborare realizeaz, face s apar noi bunuri. Toi productorii au comun un comportament raional. Toate genurile de uniti economice societi comerciale de orice fel, adminstraii i menaje sau gospodrii produc, iar raionalitatea economic a comportamentului lor se manifest n mod specific n concordan cu natura i rolul activitilor pe care le realizeaz. Aici ne vom concentra atenia pe productorii denumii generic societi comerciale care n condiiile actuale au un aport covritor la realizarea produciei i dezvoltarea societii n orice ar. n mod generic acestui gen de productor i se spune firm, iar uneori ntreprindere. Modul de organizare i funcionare al acestora, dimensiunile i rezultatele lor sunt extrem de diferite. n tiina economic s-a demonstrat c scopul acestora este profitul a crei realizare se leag strns de satisfacerea unor nevoi individuale, de grup sau sociale. 1. Factorii de producie Orice producie este condiionat n mod determinant de utilizarea unor mijloace foarte diferite denumite factori de producie. Prin interaciunea dintre acetia se creeaz noile bunuri. Factorii de producie sunt extrem de numeroi i de diferii, se clasific ntr-o mulime de feluri, dar n cele din urm se pot reduce la trei mari categorii- munca, natura i capitalul. Munca reprezint toate formele de aciuni contiente, specific umane, realizate cu un scop bine stabilit n cadrul crora se folosesc aptitudinile, experiena i cunotinele, se consum energie fizic i intelectual n mod creativ obinndu-se noi bunuri. Are urmtoarele caracteristici: este cel mai felxibil factor de producie, este singurul factor contient i creativ, este regenerabil i reproductibil cantitativ i calitativ. Natura este format din toate condiiile pe care omul le gsete de-a gata n mediul natural n care el a aprut i pe care le folosete n activitatea economic. Dintre factorii naturali deosebit de important este pmntul n care se includ i resursele de ap. Acesta constituie locul pe care ne ducem viaa, ne desfurm toate activitile, din care ne asigurm cele mai diferite resurse i pe care l cultivm spre a obine bunuri. Ali factori naturali sunt: lumina i cldura cosmic, influenele care se rsfrng asupra pmntului ca urmare a interaciunilor dintre planete, etc. Capitalul este totalitatea mijloacelor (bunurilor de orice fel) la care oamenii recurg atunci cnd realizeaz activiti economice pentru a obine ceea ce i-au propus. n economia capitalist mijloacele folosite n activitatea economic pentru a produce bunurile necesare se numete capital tehnic. Acesta are o structur complex, iar componentele sale sunt foarte diferite ntre ele. n acest sens distingem: - capitalul fix format din mijloace care particip la mai multe cicluri de producie, se consum treptat i se nlocuiesc la intervale mai mari de timp (dup mai mult de un an). Exemple: maini, utilaje, cldiri etc.;
20

- capitalul circulant format din mijloace care se consuma n ntregime ntr-un singur ciclu de producie (fabricaie) i se nlocuiete dup fiecare cilu la care a participat. Acesta include: materiile prime, materialele, combustibilii, energia i apa. n decursul existenei sale capitalul fix este afectat de uzura un proces complex cauzat de mai muli factori care-i determin deprecierea treptat i nlocuirea. Uzura se prezint sub dou forme: a) uzura fizic, respectiv deprecierea ca urmare a folosirii n activitatea economic i aciunii factorilor naturali; b) uzura moral deprecierea determinat de progresul tehnico-tiinific care se concretizeaz n fabricarea de maini, utilaje i instalaii noi, superioare celor n funcie, n reducerea preului lor sau n posibilitatea de a cumpra la un pre mai mic un echipament echivalent din punct de vedere tehnologic. Deprecierea capitalului fix reprezint un proces de pierdere treptat a valorii sale, proporional, corespunztoare uzurii fizice i morale care se calculeaz i se recupereaz prin includerea sa n preul produselor relizate cu capitalul fix respectiv atunci cnd acestea se vnd. Producia este prin coninutul su un proces de combinare a factorilor de producie care se exprim printr-o relaie de tipul Q = f(a,b,c,) unde a,b,c, sunt factorii utilizai. Funcia de producie se exprim cel mai des ca o relaie ntre doi factori de tipul Q sau X = f(K,L) n care K = capitalul; L = munca. n general producia are caracter elastic, se modific n timp la intervale mai lungi sau mai scurte. - Perioada scurt sau termenul scurt este intervalul de timp n decursul cruia cel puin un factor de producie rmne constant. - Perioada lung sau termenul lung este intervalul de timp n care toi factorii de producie sunt variabili. A modifica toi factorii de producie nseamn a modifica scara produciei, a permanentiza un alt volum al produciei. Rezultatul obinut dintr-o activitate (producie) reprezint produsul total (PT) adic un produs, s spunem produsul X ntr-o cantitate anume. Pentru a msura aportul factorilor se recurge la: a) conceptul de productivitate, ceea ce potrivit notaiei noastre nseamn: - productivitatea medie a muncii: PML sau W1 = X/L - productivitatea media a capitalului: PMK sau WK = X/K Produsul obinut se poate exprima n uniti fizice naturale i/sau n uniti valorice sau convenionale. Productivitatea unui factor astfel calculat este aparent sau altfel spus are caracter aparent pentru c, de fapt, producia respectiv este obinut cu participarea mai multor factori, iar cnd se face calculul este considerat numai ca rezultat al unui singur factor. Raportul dintre capital i munca este denumit coeficient de intensitate a capitalizrii i are o semnificaie deosebit n calculul productivitii factorilor. Coeficientul de intensitate a capitalizrii = K/L
21

Tot pentru a releva contribuia fiecrui factor de producie la ceea ce se produce se mai recurge i la produsul marginal sau productivitatea marginal a fiecrui factor. Aceasta exprim variaia produciei determinat de o variaie infinit de mic a cantitii factorului respectiv. Msoar ritmul variaiei produciei sau derivata funciei de producie n raport cu variaia factorului considerat. PmL sau WmL = dX/dL unde X produsul (producia) L = munca PmL sau WmK = dX/dK unde: X produsul (producia) K = capitalul Dac factorul vizat nu este perfect divizibil PmK sau WmK = X/L PmK sau WmK = X/K Factorii de producie constituie substana costului. Costul reprezint consumul de factori de producie n expresie valoric. Distingem: costul total (C) - cheltuielile necesare produciei unei cantiti determinate dintr-un bun. Se compune din: - cost fix (CF) cheltuielile a cror mrime este independent n raport cu volumul produciei; - cost variabil (CV) cheltuielile a cror mrime se modific n funcie de volumul produciei; - costul total (C) = cost fix (CF) + cost variabil (CV). Costul mediu (CM) cheltuielile totale pentru obinerea unei uniti dintr-un bun. CM = C/X Costul marginal (Cm) msoar variaia costului total pentru obinerea unei uniti n plus din produsul avut n vedere. Exprim ritmul variaiei costului total, adic derivata funciei costului total n raport cu producia Cm = dC/dX. 2. Dinamica produciei i costului n mod inevitabil, n timp, att producia ct i costurile se modific. Pe termen scurt acest proces se observ n primul rnd sub forma n care evolueaz producia medie sau produsul mediu i produsul marginal. Cnd crete factorul munca (L) este normal s presupunem c se mrete i volumul produciei (PT). Ritmul n care crete producia este relevat prin dinamica sau evoluia produsului marginal al muncii (PmL). Dac produsul marginal al muncii (PmL) este poyitiv i cresctor, producia crete din ce n ce mai repede. Dac PmL este pozitiv i descresctor, producia crete din ce n ce mai lent. Dac PmL este negativ, producia scade. Exemplu: dac o exploatare agricol utilizeaz n fiecare zi un muncitor n plus va accelera creterea produciei pentru c iniial capitalul rmnea incomplet folosit, iar cu fiecare nou muncitor va fi mai bine folosit i producia crete. n acest proces intervine relaia capital munc (K/L). Cnd aceast relaie atinge nivelul la care
22

productivitatea pe ora de munc (WL/ora) este maxima producia va continua s creasc dar mai lent (cu o raie descresctoare). Dac n continuare crete cantitatea de munc (L) se ajunge la un punct n care suprafaa cultivat i capitalul pe un muncitor vor fi att de mici nct producia va scdea n loc s creasc. n acest punct PmL devine negativ. Aceast evoluie este expresia legii randamentelor descrescnde atribuia francezului TURGOT (1724 1781). ntr-un enun modern vorbim de legea randamentelor neproporionale potrivit creia: la o stare dat a tehnicilor i tehnologiilor de producie, dac se folosete o cantitate cresctoare dintr-un factor de producie, ceilali rmnnd constani, produsul marginal al factorului variabil respectiv la un anumit moment, n mod inevitabil, va scdea. Legea randamentelor neproporionale ne avertizeaz la ce s ne ateptm ca urmare a modului n care evolueaz produsul marginal al unui factor. Exist deci o relaie matematic obiectiv ntre mrimea medie i cea marginal. Un exemplu: ntr-o grup de studeni la examen cnd studentul marginal primete o not superioar mediei acelei grupe, media va crete i invers, dac nota sa este mai mic dect media, aceasta scade. Concluzia: cele dou valori sunt identice cnd media atinge nivelul su superior.

Faza I: PML crete ct timp PmL > PML; ambele mrimi cresc; II: PML crete, iar PmL scade; III: PML i PmL scad; IV: PmL este negativ. Dou din aceste faze sunt ineficiente sub aspect tehnic: a) n faza I nu exist destul (suficient) factor variabil pentru a utiliza la maxim factorul fix sau factorii de mrime fix pe care-i are la dispoziie productorul; nu se ajunge la raportul K/L ideal pe plan tehnic. Un productor raional caut s realizeze eficiena maxim a factorilor de producie i de aceea va amplifica folosirea factorului munc cel puin pn n punctul n care produsul sau marginal (PmL) este maxim i devine descresctor; b) faza a IV-a este de asemenea iraional: cine este raional nu
23

utilizeaz munca dincolo de punctul n care s-ar diminua producia n loc s mreasc. Nu va merge deci dincolo de punctul n care PmL devine negativ pentru c prudcia total se va diminua. Concluzii: - productorii raionali acioneaz astfel nct productivitatea marginal a factorilor s fie ntotdeauna descresctoare i pozitiv; - eficiena maxim a factorului munc utilizat este atins atunci cnd producia medie este maxim (punctul B); - dac ntreprinderea dorete record de productivitate pe or l are n punctul A; - dac dorete ns profit trebuie s mearg pn n punctul B; - dincolo de acest punct nu se va obine cel mai bun rezultat din ntreaga munc folosit; - eficient este deci faza a III-a n care PML i PmL sunt descresctoare i pozitive. Evoluia costului mediu i costului marginal. Funcia costului este C = CF + CV (X) unde: C costul total; CF costul fix; CV costul variabil; X volumul produciei. Pe termen scurt CF include suma factorilor care au costuri fixe. n exemplul nostru CV este factorul munc. CF se include n costul total (CT), dar nu influeneaz variaia acestuia (CT). De aceea, cnd se pune problema evoluiei costului, ceea ce conteaz este numai costul variabil (CV). Productorul este interesat de creterea produciei, iar acesta l oblig s-i pun problema: cum evolueaz costul total (CT) cnd crete producia bunului X? Din punct de vedere raional, costul total (CT) crete, dar cu ce ritm? Ritmul este prin natura i definirea sa costul marginal (Cm) care este determinat de productivitatea marginal. n exemplul de pn acum factorul variabil a fost munca (L). Costul marginal va fi deci costul muncii pentru o variaie marginal a produciei dintr-un bun (X). Dac exprimm munca (L) n ore-munc, costul suplimentar al produciei care este de fapt costul su marginal depinde deci de: - costul unei ore de munc adic de salariul nominal pe or notat cu W; - cantitatea de bunuri produse ntr-o or de munc. La un salariu pe ora care se formeaz pe piaa muncii, cu ct cantitatea de produse crete, costul unei uniti suplimentare scade. Deci: cu ct productivitatea marginal a muncii (PmL) este mai mare cu att costul marginal (Cm) al produciei este mai mic i invers. Acest raionament l putem extinde i la relaia dintre producia medie sau produsul mediu i costul muncii. La un pre al factorilor de producie existent la un moment dat, costul mediu i costul marginal variaz n sens invers cu modificarea produciei medii i marginale. Concluzie: legea randamentelor descresctoare este ntr-un anumit sens echivalent unei legi a costurilor marginale cresctoare. Explicaie: randamentele descresctoare atest o scdere a productivitii, iar aceasta induce creterea costurilor.
24

3. Productivitatea i costurile pe termen lung Pe termen lung toi factorii de producie sunt variabili. De aceea pentru productor, din punct de vedere economic, se pun dou probleme: combinarea factorilor de producie este optim? Dac nu, se pune problema nlocuirii capitalului cu munca sau invers? talia sau mrimea ntreprinderii este optim? Aceasta poate fi schimbat pe dou ci: a) prin modificarea celor doi factori n aceeai msur (proporie), fr a modifica ponderea fiecrui factor; b) prin schimbarea raportului capital / munc n favorarea unui factor ceea ce modific scara produciei prin substituire. De aici decurg, pe termen lung, trei tipuri de comportament ale productorilor: alegerea unei combinaii optime ntre capital (K) i munca (L) la un volum dat al produciei; modificarea scrii (proporiilor) produciei fr substituire de factori de producie; modificarea scrii produciei cu substituire de factori de producie. Toate aceste comportamente presupun ca productorul s opteze ntre cei doi factori de producie n cadrul combinrii lor. Pe productor l preocup ca orice combinaie ntre K i L s nu-i diminueze producia, iar dac ar dori s-i mreasc producia, vrea s tie care este cea mai bun combinaie ntre cei doi factori. Desigur, toate acestea privesc att cantitile de factori de producie ct i costurile lor. n acest sens pentru a releva cum trebuie s decid (aleag) productorul vom recurge la cteva instrumente deosebit de importante. a) Izocuantele. O izocuant este o curb care indic toate combinaiile K-L, n condiiile unei tehnici date prin care se asigur aceeai cantitate de produse (Q).

25

Exist o infinitate de izocuante i fiecare corespunde unui nivel dat al produciei. Reflectnd raionalitatea productorului, izocuantele sunt descresctoare i convexe: - punctele A i B reprezint combinaii K-L ce asigur aceeai producie. n punctul A se folosesc 3K i 1L apoi celelalte combinaii. - Punctul C reprezint o combinaie K-L ce asigura o producie Q1 superioar fa de Qo; - Cnd K crete, L scade i invers pentru c un productor raional nu utilizeaz un factor pn la punctul n care productivitatea sa marginal devine negativ; - Producia crete prin trecerea de la o curb la alta; C > A i C > B. Deplasarea pe o curb de la stnga la dreapta implic diminuarea capitalului i creterea cantitii de munc. Aceast nlocuire a unui factor cu altul se numete rata marginal de substituire tehnic (RMST). RMST ntre K i L msoara variaia cantitii de K care este necesar pe lungimea unei izocoante, pentru a compensa o variaie infinit de mic a L. RMST = - dK/dL Pe o izocoant exist o infinitate de combinaii posibile ntre K i D din care trebuie aleas aceea care permite costul minim sau similar profitul maxim. b) Constrngerea bugetar. Dreapta izocostului. Costul total al produciei = C = (Pk . K) + (Pl . L) n care: Pk costul capitalului PL costul muncii Se poate transforma aceast ecuaie, astfel nct s se exprime K n funcie de L. Formula C = (Pk . K) + (Pl . L) este echivalent cu Pk . K = C (PI . L) i dac mprim cei doi termeni ai acesteia prin Pk se obine: K = C/Pk (Pl/Pk . L). Aceasta este o ecuaie de forma y = ax + b i este reprezentabil printr-o dreapta denumit dreapta izocostului a crei pant este PL/PK. Dreapta AB este dreapta bugetului i de-a lungul su sunt posibile o infinitate de combinaii n funcie de veniturile productorului i de preurile factorilor.

2. Combinaia optim a factorilor de producie Odat stabilit producia care maximizeaz profitul, ntreprinderea trebuie s aleag din totalul de combinaii posibile din punct de vedere tehnic de pe o izocoant pe aceea al crui cost este minim. Combinaia K L optim este aceea realizat cnd Pm ale celor doi factori ponderat cu preurile lor sunt egale. Efectele variaiilor preului relativ al factorilor. Presupunem c salariul crete i preul capitalului rmne constant. Pentru c L devine mai scump, productorul este tentat s utilizeze mai puin L i mai mult K. nainte de creterea Pl, (preului muncii) productivitile marginale ponderate prin preuri erau egale. Dup creterea Pl, productivitatea marginal unei uniti monetare cheltuit pentru munc scade fa de cea cheltuit pentru capital, care a rmas constant. Productorul raional va
26

substitui L cu capitalul pn cnd egalitatea ntre productivitile marginale ponderate cu preurile corespunztoare lor se restabilete. Tendina de expansiune a ntreprinderii. Cnd ntreprinderea mrete volumul produciei sau scara produciei, ea atinge izocoante mai ridicate i mai la dreapta. Pentru fiecare nivel al produciei, combinaia K L optimal este determinat prin tangenta unei noi izocoante cu o dreapt a unui izocost. Aceast deplasare a punctului de tangen a unei noi izocuante cu dreapta altui izocost descrie (arat) cum evolueaz combinaiile factorilor, pentru un pre al factorilor relativ constant cnd cresc capacitile de producie. TESTE 1. Pmntul ca factor de producie are urmtoarele caracteristici: a) este nelimitat; b) poate fi folosit n ntregime pentru producie de bunuri agricole; c) este limitata, degradabil i regenerabil; d) include i apa; e) c + d 2. Productivitatea factorilor de producie i deci productivitatea n orice gen de activitate economic este deosebit de important pentru c: a) asigur diversificarea produselor; b) determin nnoirea produselor; c) rezolv problema calitii n economie; d) permite s se produc mai mult cu acelai volum al factorilor de producie sau s produc acelai volum de bunuri cu un volum mai mic de factori de producie; e) sporirea sa are ca efect scderea costurilor. 3. La firma X capitalul total este de 100 milioane u.m, din care 40% este capital circulant. Capitalul fix are o durat de funcionare de 5 ani, iar capitalul circulant realizeaz o rotaie pe an. Capitalul consumat este: a) 100 milioane u.m; b) 52 milioane u.m.; c) 40 milioane u.m.; d) 90 milioane u.m.; e) 12 milioane u.m. 4. n intervalul de timp t1 t2 n comparaie cu perioada t0 t1, costul marginal poate fi diminuat atunci cnd: a) producia crete n proproii diferite fa de CVT (costul variabil total); b) producia crete de fiecare dat cu o cantitate mai mic , iar CVT crete n progresie aritmetic; c) producia crete ntr-un ritm constant, iar CVT este de fiecare dat mai mare; d) indicele sporului absolut al CVT este mai mic dect indicele sporului absolut al produciei;
27

e) producia crete mai puin dect CVT. 5. Cnd pentru creterea produciei unui bun, costurile variabile cresc, costul mediu fix (costul fix pe un produs) va: a) crete mai repede dect producia; b) nt se va diminua i apoi crete; c) nti crete i apoi scade; d) rmne constant; e) scade. Rspunsuri: e, d+e; b; d; e

28

V. CEREREA, OFERTA, PREUL Cererea, oferta i preul sunt variabilele fundamentale ale oricrei piee. Piaa reprezint relaiile dintre agenii economici (unitile economice) determinate de actele (operaiile) de vnzre-cumparare. Aceste relaii specifice pieei au caracter concurenial. Indiferent de formele sub care se manifest, piaa este epicentrul n jurul cruia graviteaz activitatea economic contemporana. Producia i consumul actele fundamentale din orice economie, dar nu numai acestea, sunt condiionate n mod covritor de cererea, oferta, preul i concurena proprii fiecarei piee. Cnd pieele funcioneaz normal, libertatea agenilor economici este asigurat i ei ii pot satisface interesele sale n cele mai bune condiii. In economia capitalist cea mai mare parte a nevoilor se manifest sub forma cererii de mrfuri pe pia, iar producia sub forma ofertei. Relaiile dintre participanii la pia producatori (ofertani) si consumatori (cumpratorii) au caracter concurenial, prin intermediul acestora se formeaz preul, toi participanii sunt informai asupra situaiilor existente la un anumit moment si tendinelor care se contureaz n viitor permindu-le astfel s-i adapteze comportamentul n funcie de informaiile obinute. Piaa relev ntlnirea direct sau intermediat a cererii cu oferta unui bun sau mai multor bunuri, stabilirea preului si cantitailor care se vnd i se cumpr confirmnd sau infirmnd, parial sau total, orientarea (deciziile) participanilor. 1. Cererea Ii are originea n trebuine sau nevoi pe care unitatea concurenial (agentul) le are i le exprima n anumite condiii economice, de loc i de timp. Este strns legat de alocarea sau cheltuirea veniturilor. Cererea este cantitatea dintr-un bun ce se poate cumpra la un anumit moment sau pe o perioada dat la un anumit pre. Exist i: - cererea total cererea nsumat pentru un bun anume; - cererea agregat suma cererii pentru bunuri diferite. Se formeaz i se modific pe baza legii cererii relaia de cauzalitate dintre modificarea preului unei mrfi i modificarea pe careaceasta o induce asupra cantitii cerute din acea marf. X = f(Px) - daca preul crete se diminueaz cererea; - daca preul scade, crete cererea. Aceast relaie dei este cuprinztoare nu este valabil i pentru bunurile Giffen acele bunuri la care cererea scade cnd preul scade. Modul n care evolueaz cererea unui agent economic pentru un bun (marf) in condiiile n care preul bunului respectiv variaz poate fi reprezentat grafic printr-o curb curba cererii (individuale). Aceasta relev: a) ce cantitate se cere dintr-un bun la fiecare nivel al preului pe care-l are bunul respectiv;

29

b)

fiecare punct de pe curb indic preul maxim care poate fi pltit pentru fiecare unitate din bunul respectiv n funcie de comportamentul (aprecierea) cumpratorului.

Factori de influen asupra cererii: - nivelul i modificarea venitului cumprtorilor; - modificarea preurilor altor mrfuri; - numrul i diversitatea cumprtorilor; - preferinele cumprtorilor; - anticiprile privind evoluia preului in viitor. Sensibilitatea, reacia cererii la variaia preului su reprezinta elasticitatea cererii funcie de pret sau elasticitatea de pre a cererii pentru bunul respectiv. Se determin n diferite moduri. Mai des folosite sunt: a) C/P b) P1Q1 / P0Q0 sau P1Q1 - P0Q0 Cnd coeficientul de elasticitate a cererii funcie de pre (keep) este: Keep = 1 cererea este de elasticitate unitar Keep < 1 cererea este inelastic (la pre) Keep > 1 cererea este elastic (la pre) Elasticitatea ncruciat a cererii exprim cum cererea unui bun variaz la modificarea preului altui bun. Dou bunuri x si y sunt: - independente dac variaia preului unuia dintre ele nu influeneaz cererea celuilalt; - substituibile (unul l poate nlocui pe celellt pentru a satisface aceeai nevoie) cnd creterea preului unuia dintre bunuri,atrage nlocuirea sa cu cellalt bun; - complementare cererea unuia dintre ele evolueaz n acelai sens cu a celuilalt. Exemplu cererea pentru automobile i pentru benzin, pentru ceai

30

i zahr etc. Creterea preului unuia din cele dou bunuri tinde s diminueze cererea pentru amndou. Kei variaia relativ a cererii bunului x ca urmare a variaiei preului bunului y = Cx / Py Cx Py Cand Kei = 0 bunurile respective sunt independente; Kei > 0 bunurile respective sunt substituibile; Kei > 1 bunurile respective sunt foarte strns substituibile; Kei < 1 bunurile respective sunt complementare. Sensibilitatea, reacia cererii la modificarea venitului reprezint elasticitatea cererii funcie de venit. Pe baza acesteia distingem: a) bunuri inferioare. Creterea venitului i determin pe consumatori s abandoneze bunurile inferioare n favoarea altora de mai bun calitate (superioare); b) bunuri normale. Efectul de venit este pozitiv i cererea pentru un asemenea bun crete mai puin sau tot att ct venitul. Kecv (coeficientul de elasticitate a cererii funcie de venit) = x / X y Y Kecv = 1 cerere de elasticitate unitar funcie de venit < 1 cerere inelastic la venit > 1 cerere elastic la venit 2. Oferta Reprezint cantitatea maxim dintr-un bun pe care o unitate economic (agent economic) o ofer spre vnzare la un moment sau pe o perioad, la un pre anume. Legea ofertei: relaiile de cauzalitate dintre modificarea preului unui bun i modificarea ofertei pentru acest bun. Factorii de influen: - costul produciei; - preul altor bunuri n special preurile bunurilor substituibile; - numrul ofertanilor; - impozitele i taxele asupra veniturilor; - subveniile de stat. Elasticitatea ofertei funcie de pre reacia, modificarea ofertei la schimbarea preului (Keop) Keop = O / P Oo Po Alte formule: P1Q1 / P0Q0 sau P1Q1 - P0Q0 Keop = 1 oferta este de elasticitate unitar < 1 oferta este inelastic > 1 oferta este elastica
31

3. Preul Preul reprezint aprecierea n bani a unui bun (unei mrfi) pe care o fac att cumpratorul ct i vnztorul n funcie de condiiile pieei i asupra creia cei doi sunt de acord i o accepta ca atare. Pentru cumprtor, preul este considerat ntotdeauna ca fiind maxim, iar pentru vnztor minim. Preul este determinat de raportul dintre cerere i oferta. Desigur, sunt i alte influene, dar acestea intervin, de regul indirect fie prin cerere, fie prin ofert sau prin amndou. Relaia dintre modificarea cererii i ofertei, de o parte i modificarea preului de cealalt parte, reprezint legea general a cererii i ofertei. Aciunea sa are dou aspecte: a) pe termen scurt aceste interaciuni au ca efect o tendin de apropiere a preului de un anumit nivel denumit punct de echilibru adic de un nivel al preului la care cantitile cerute i oferite pe pia se egalizeaz. Formarea preului de echilibru
Pret unitar 5,0 u.m 4,0 u.m 3,0 u.m 2,5 u.m 2,0 u.m 1,0 u.m Cantitate oferit 120 110 90 75 60 25 Cantitate ceruta 20 40 60 75 80 125 Surplus,insuficienta +100 + 70 + 30 0 - 20 - 100 Schimbare indicata pentru echilibrare scadere scadere scadere nu se schimba crestere crestere

Preul la care cererea este egal cu oferta este preul de echilibru sau preul pieei. In aceste condiii, pentru o perioad scurt de timp, piaa este n echilibru. b) pe termen lung: - daca cererea crete i oferta rmne constant sau scade, preul crete; - daca cererea scade, iar oferta nu,sau chiar crete, preul scade; - daca se modific simultan cererea i oferta dar n sensuri opuse, preul de echilibru evolueaz n acelai sens cu cererea ns cantitatea de echilibru rmne nedeterminat. Funciile preului: relev la care se vinde marfa condiiile economice recunoscute ca normate pentru producia i consumul unui bun; minimizeaz riscul productorului i consumatorului; informeaz pe cei implicai pentru a aciona asupra costurilor i volumului produciei; un pre mare indic raritatea relativ a bunurilor (c trebuie s se produc mai mult); un pre mic indic abundena bunurilor produse; raritatea unui bun indic faptul c producia sa este costisitoare i ii incit pe consumatori s-l economiseasc i invers;

32

de a coordona unitile economice activitile lor, consumurile, modificarea acestora etc. de a-i determina pe consumatori i productori s-i orienteze resursele spre destinaiile cele mai avantajoase. Preurile maxime i subvenia. Rolul raportului cerere oferta de a regla preurile poate fi diminuat sau substituit. Din raiuni sociale sau politice, autoritile statului pot stabili preuri maxime sau plafon. (care nu pot fi depite), care ntrein o cerere mai mare ca ofert i nu pot induce creterea ofertei. Dac un pre este subvenionat acoperindu-se de ctre stat o parte din el se incit risipa. Preurile minime i taxarea. Din motive similare celor de mai nainte, s-ar putea stabili de ctre autoriti preuri minime sau planseu (care nu pot s scad sub nivelul fixat. De regul, acestea sunt mai mari ca preul de echilibru i au ca urmare ncurajarea unei producii pentru care nu exista cerere i de aceea se formeaz de stocuri. Anumite produse sunt uneori taxate. Taxele se includ ns n pre, iar pentru cumprtor aceasta nseamn scumpirea bunurilor respective. Taxele informeaz greit pe consumator i diminueaz (descurajeaz) consumul bunurilor taxate. TESTE 1. Cnd preul unei mrfi crete, iar cererea sa este elastic, venitul ncasat de ctre vnztor (productor): a) crete; b) scade; c) nu se modific; d) poate s creasc dar s i scad; e) oricare din rspunsurile a,b,c,d. 2. Cu ct preul unei mrfi este mai mic cu att aceasta devine mai atractiv pentru: a) producatori; b) speculatori; c) cumprtori; d) agenii intermediari; e) importatori. 3. Cnd oferta sporete, cantitatea i preul de echilibru pentru acel bun: a) cresc; b) scad; rmn constante; preul crete, cantitatea scade; e) preul scade, cantitatea crete. 4. Dac cererea pentru un bun crete, preul i cantitatea de echilibru pe piaa acestuia: a) cresc; b) scad; c) rmn constante; d) preul crete, cantitatea scade; e) preul scade, cantitatea crete. 5. Cererea bunurilor de strict necesitate pentru consumatori, n raport cu preul este, de regul: a) elastic; b) inelastic; c) de elasticitate unitar; d) atipic; e) indeterminabil ca tendin. Raspunsuri: b; c; e; a; b. Rspunsuri: b; c; e; d; b

33

VI. DIVERSITATEA PIEELOR n economia capitalist contemporan piaa cunoate cea mai mare dezvoltare i diverisficare. Prin natura sa aceasta este determinanta oricrei economii. Relaiile dintre agenii economici care constituie substana pieei au o caracteristic fundamental comun sunt concureniale. Desigur, intrarea n asemenea relaii, coninutul acestora, amplitudinea i diversitatea lor in de libertatea fiecrui agent economic, iar motivaia o constituie interesul. n acest context, concurena ca atribut calitativ specific relaiilor dintre participanii la pia const, pe de o parte, n cooperare (iniierea i consimirea intrrii n asemenea relaii, delimitarea ariei i obiectului acestora, duratei i altor aspecte), iar pe de alt parte, n confruntarea (competiia) dintre participani, fiecare urmrindu-i realizarea propriului interes. Pentru a reui n demersul concurenial, participanii la pia recurg la o mulime de instrumente sau mijloace att economice, de regul, cu caracter pozitiv dar uneori i cu aspecte mai ample sau mai restrnse negative cu toate c acestea sunt interzise prin reglementri juridice), dar i extraeconomice. Dei vorbim de pia, n realitate avem de-a face cu o diversitate de piee, fiecare agent economic putnd s acioneze pe una sau n piee n funcie de potenialul i opiunile sale. Mai reinem c dei vorbim de libertatea de aciune pe pia, aceasta nu nseamn c oricine poate aciona oricum. Libertatea exist n limitele reglementrilor existente pentru c acestea exist pentru orice fel de pia. Pieele pe care se acioneaz la bunul plac sunt clandestine i ilicite i sunt reprimate prin lege. Pornind de la realitile existente, n tiina economic s-a conturat un numr relativ restrns de tipuri de pia care s-au i oficializat prin preluarea caracteristicilor lor n acte normative menite s faciliteze nsuirea i practicarea unor comportamente normale pentru cei implicai. Diversitatea pieelor reale
Nr.ageni ai ofertei/Nr.ageni ai cererii Foarte muli dar cu potenial restrans Civa dar Unul cu potenial mare

Foarte muli dar cu potenial restrns Civa dar cu potenial mare Unul

Pia monopolitstic Oligopol Oligopson Monopson Oligopol bilateral Monopson contrat

Monopol Monpol contrat Monopol bilateral

Desigur, exist i alte clasificri ale pieelor dup alte criterii dect amplitudinea concurenei: dup gradul de informare (piee transparente, opace, semi34

transparente); dup gradul de restricionare (piee libere i reglementate); dup modul de a reaciona la diferite impulsuri (piee fluide i rigide) etc. 1. Piaa cu concuren pur i perfect Acest tip de pia este un model teoretic, ideal, imaginar care s-a creat i care servete, prin comparaie, la relevarea caracteristicilor specifice pieelor reale. Descrie mecanismul perfect de funcionare a pieei i permite nelegerea mai bun a rolului i importanei diferitelor situaii existente pe pieele reale. Caracteristicile concurenei pure i perfecte: - Atomicitatea foarte muli productori (ofertani) i cumprtori; nici unul nare capacitatea de a influena funcionarea pieei; - Libertatea intrrii ieirii de pe pia. Ofertantul sau cumprtorul decid liber daca intr sau ies de pe pia. Nimic nu limiteaz opiunile lor - omogenitatea produsului toi productorii (ofertanii) realizeaz exact acelai produs omogen. Pentru cumprtori este deci indiferent de la cine va cumpara. Ofertanii nu se pot concura asupra caracteristicilor mrfii lor (pentru c aceasta este omogen), ci numai asupra preurilor; - Mobilitatea deplin a factorilor de producie. Munca i capitalul se pot deplasa liber i oricnd de la o firm la alta, de la o pia la alta, pot intra i iei oricnd de pe pia; - transparena perfect informaiile asupra agenilor economici participani sunt imediat disponibile i gratuite. Toat lumea cunoate imediat i gratuit toate ofertele, cererile i preurile lor. Primele dou condiii probeaz ca piaa este pur, celelalte trei condiii atest c mecanismele concurenei sunt perfecte. Formarea preurilor.Pentru orice participant preul este dat. Nici un participant n-are nici o putere asupra preului i de aceea este obligat s practice acelai pre ca toi ceilali adic preul pieei. Un pre mai mare atrage pierderea total a clientelei; un pre mai mic nu-i posibil pentru c informarea fiind perfect, toi ceilali vor reduce preurile la acelai nivel i singurul rezultat ar fi diminuarea profitului. Agentul participant este deci un pricetaker primitor de pre. Pe alte tipuri de pia exist situaii de price maker (firme care fac preul). Preul este format prin echilibrul cererii cu oferta. Cnd preul crete cererea scade i invers ns aceast situaie oferta crete i invers, scade. Cnd cererea este egal cu oferta exist o situaie de echilibru creia i corespunde preul de echilibru marcat prin px. Preul este perfect flexibil i la orice modificare a sa se va forma un nou echilibru. n situaia de echilibru, deci cnd cererea firmei este egal cu oferta, ea obine cele mai bune rezultate la mrfurile oferite i vndute, costul marginal al firmei este egal cu preul pieei i profitul este maxim. Cnd piaa este n situaia de echilibru, se realizeaz i maximizarea profitului total, iar aceasta nseamn c: resursele a fost cel mai bine utilizate, ofertele i cererile participanilor au fost realizate n cel mai bun mod, i de aici dorina lor de a continua afacerile, fapt care confer economiei dinamism i stabilitate.

35

2. Monopolul Monopolul este o situaie opus concurenei pure i perfecte. Definiie i ipoteze - Monopolul o firm, o unitate economic sau un agent economic, singura sau singurul care ofer (produce) un bun anume i trebuie s satisfac ntreaga cerere pe piaa bunului respectiv; - ipoteza atomicitii nu se mai pune pentru ofertant (productor). Anumite tipuri de monopol pot exista mult timp pentru c sub diferite forme anumii productori (ofertani) pot s mpiedice intrarea pe pia i a altor ofertani. Se abandoneaz i ipoteza accesului liber la pia. Celelalte 3 ipoteze ale concurenei perfecte sunt compatibile cu monopolul. Dup mprejurrile care au stat la baza formrii lor, distingem urmtoarele forme de monopol: - monopol natural datorat faptului c dimensiunile pieei pentru produsul care face obiectul monopolizrii i condiiile tehnice specifice fac imposibil existena de firme concurente pe termen lung. Se formeaz prin eliminarea i concentrarea firmelor slabe pn rmne una singur; - monopol de inovaie ntreprindere (firm) care printr-o inovare tehnic (invenie) creeaz un produs nou pentru care este, un timp, singurul productor pe pia; - monopol legal care se formeaz i subzist datorit existenei unor obstacole reglementate sau legislative la intrarea de concureni pe piaa. Fiind un singur productor cererea adresat firmei monopol este totodat cererea pieei bunului respectiv. De aceea preul nu mai este determinat de pia, ci de firm care negociaz cu toi cumprtorii. Preul este o mrime variabil care descrete odat cu cantitatea produs. Monopolul urmrete maximizarea profitului, iar acesta crete att timp ct venitul total al firmei adic suma ncasrilor din vnzarea produciei (notat RT) crete mai repede dect costul total (notat CT). Deci RT > CT . Aceast situaie este posibil ct timp venitul marginal (Rm) este mai mare dect costul marginal (Cm). Deci Rm > Cm . Profitul este maxim cnd Rm = Cm. Monopolul discriminant este de fapt un mod de comportament discriminatoriu al unui monopol prin preul practicat pe categorii de clieni n funcie de anumite criterii sau situaii. Astfel, unor clieni li se vinde la un pre mai mic dac vor cumpra de la o anumit cantitate n sus, altora li se reduce preul doar pentru o parte din cantitatea cumprat, etc. Scopul urmrit este creterea volumului vnzrilor.

36

TESTE 1. n esen piaa reprezint: a) un sistem de relaii de orice fel ntre oameni; b) totalitatea relaiilor dintre cei ce produc i consum produse; c) relaiile dintre cei care cumpr i vnd, indiferent de locul unde se desfoar i forma n care se realizeaz, fiecare urmrindu-i propriul interes dar care nu se realizeaz dect atunci cnd i n msura n care fiecare consider c i l-a satisfcut; d) un loc anume unde se ntlnesc toi cei care intenioneaz s vnd i s cumpere indiferent ce i din ce motiv; e) o instituie specific numai economiilor dezvoltate. 2. Concurena este: a) un sistem de interese opuse ai cror purttori nu sunt niciodat mulumii; b) exclusiv expresia propriului interes de a consuma ct mai mult i mai bine; c) o operaie din care participanii nu ies niciodat mulumii; d) un mod prin care participanii se pun la punct unul pe altul, luai doi cte doi; e) o confruntare ntre participani n care fiecare urmrete realizarea propriului interes. 3. Mijloacele cu care se desfoar concurena reprezint: a) orice ar putea servi realizrii interesului propriu fiecrui participant; b) nsi creaia concurenei; c) modaliti, procedee sau alte mijloace i aciuni care sunt admise prin legislaia n vigoare; d) orice are la ndemn vnztorul pentru a-l face pe cumprtor s-i ia marfa; e) instrumente economice i extraeconomice de comunicare. 4. Cnd vorbim de echilibrul firmei n procesul concurenial avem n vedere c acesta reprezint: a) o stare a unitii economice care produce n scopul de a vinde determinat de faptul c ea poate s-i ndeplineasc obligaiile contractate; b) un obiectiv urmrit ntotdeauna de cumprtor; c) o stare a oricrei firme pe care aceasta o atinge atunci cnd reuete ceea ce ia propus s produc; d) starea proprie firmei productorului pe care aceasta o atinge atunci cnd realizeaz maximizarea profitului su; e) o egalitate ntre ncasrile i plile realizate de orice unitate economic. 5. Preul pieei este: a) cel la care se vnd cele mai puine bunuri; b) cel ncepnd de la care vnztorii se retrag de pe pia; c) cel ncepnd de la care cumprtorii ncep s i exprime cererile; d) cel care induce falimentul firmelor cumprtoare i vnztoare; e) cel la care se vnd toate bunurile sau cele mai multe dintre bunurile supuse vnzrii cumprrii pe o pia. Rspunsuri: c; e; c; d; e.
37

VII. CONCURENA IMPERFECT n raport cu realitatea, concurena perfect nu exist, iar monopolul este rar ntlnit dei foarte muli i-l doresc i caut activ realizarea acestuia. Ceea ce nu este concuren perfect sau monopol reprezint ntr-o msur mai mare sau mai mic concuren imperfect. Imperfeciunea const, de fapt, n limitarea concurenei pe diferite ci. 1. Cartelul Acesta este un tip de pia cu concuren imperfect care poate s apar chiar pe o pia ce are caracter evident concurenial. Productorii sau numai anumii productori se neleg pentru a practica un pre comun ca n situaia de monopol, pentru a-i mpri cote de producie i a obine supraprofit de monopol. Costurile de negociere i supraveghere a respectrii nelegerii realizate n cadrul cartelului fac foarte dificil existena acestuia. n plus, asemenea nelegeri sunt interzise prin lege pentru a proteja cumprtorii. Cartelul este constituit dintr-un numr de ofertani (productori) de pe o pia anume care se neleg pentru a diminua cantitatea produs i/sau a mri preul. Prin realizarea acordului se diminueaz (limiteaz) concurena. Dac participanii nu las urme (dovezi) cu privire la nelegerea lor, cartelul poate exista aa cum dealtfel este situaia n anumite ri. Desigur, nelegerea privete i modul cum se mparte profitul obinut. Cartelurile nu prolifereaz datorit costurilor mari de tranzacie i supraveghere. nelegerea se realizeaz mai repede i mai uor, iar costurile sunt mai mici cnd participanii sunt mai puini. Cartelul este viabil numai dac toi participanii respect nelegerea. Pe termen lung, cartelul dispare din dou cauze majore: participanii au tendina s trieze fie n ceea ce privete cotele ce le revin, fie prin avantaje acordate cumprtorilor pentru a-i mri cota pe piaa; dac funcioneaz bine i asigur profituri mari, ali productori devin interesai i ptrund pe piaa bunului care formeaz obiectul nelegerii. 2. Piaa cu concuren monopolistic Aceast pia este specific unei situaii n care un numr mare de firme (ofertani) concurente ajung sa constituie un anumit monopol, adic s creeze o cerere de firm imperfect elastic datorit diferenierii produsului lor. Dac mrimea unei piee i condiiile tehnice permit participarea unui numr important de firme (productori, ofertani), piaa respectiv este concurenial cel puin sub anumite aspecte. Dar firmele implicate sunt totodat tentate s limiteze concurena prin preuri de fapt care le-ar diminua profiturile. Pentru a evita aceast situaie ele ajung s dezvolte o concuren de alt gen, n afara preurilor, acionnd asupra produsului. Aceast orientare const n diferenierea produsului propriu n raport cu acelai fel de produs realizat de celelalte firme. Ca urmare produsul fiecrei firme devine ntr-un anumit fel unic. Dac reuete ntr-o astfel de tentativ firma
38

dobndete un fel de monopol asupra produsului purttor al caracteristicilor unice pe care firma i le-a dat. Acest mod de a interpreta competiia dintre ofertani a fost denumit concuren monopolistic. Aceasta are toate caracteristicile concurenei perfecte mai puin omogenitatea produsului. Prin difereniere, produsele devin eterogene, dar oricum ar fi ele se vor afla pe aceeai pia pentru c au aceeai destinaie. Diferenierea are mai multe forme: - diferenierea n mediul produsului servicii legate de produs asigurate la vnzare sau dup; comportamentul specific vnztorilor, cadouri de simboluri, etc; - diferenierea obiectiv a produsului prin culori, inuta estetic, rezistena, caracteristici de ntreinere i exploatare etc; - diferenierea subiectiv a produsului convingerea clientelei c produsul este cel mai nou, la mod, adecvat n raport cu altele, marca este de prestigiu, etc. Promovarea produsului pe aceast piaa implic mult publicitate. Diferenierea produselor apropie aceast pia de monopol permind ofertantului o anumit putere de a mri preul. Dac diferenierea reuete echilibrul firmei n concurena monopolic este la fel cu cel al unui monopol. Cu ct clienii vor fi mai convini c firma este singura care produce un ansamblu de caracteristici asociate la un produs de care ei au nevoie cu att mai mult cererea lor nu mai reacioneaz la pre iar firma, ca i monopolul dispune posibilitatea de a fixa simultan preul i cantitatea care-i asigur cel mai mare profit. 3. Olipolul Este propriu unei situaii n care pe o pia are un numr de productori (ofertani) suficient de mic pentru ca decizia unuia dintre ei s poat influena asupra deciziilor celorlali. n situaia de oligopol niciunul dintre productori (ofertani) nu realizeaz o producie, cantitativ, neglijabil pe pia. Volumul produciei decise influeneaz semnificativ producia total i de aceea trebuie luat n considerare. Concluzia: n situaia de oligopol la stabilirea produciei trebuie s se aib n considerare reacia celorlali participani la pia care sunt concureni; firma ncearc s influeneze planurile celorlali participani (i invers) prin informaii reale sau nu asupra propriilor intenii. n oligopol firma adopt un comportament strategic plan de aciune ce permite realizarea unor ipoteze diferite. Variabila strategic esenial este preul atunci cnd firmele i difereniaz produsele asigurndu-si astfel o anumit posibilitate de a-si fixa preul. Se poate recurge i la cantitate atunci cnd producia este omogena, iar ca urmare preul este unic i este impus de pia. Exist deci oligopol cu diferenierea produsului o situaie ca pe piaa monopolistic. n acest caz, concurenii reacioneaz mai repede pentru c fiind
39

firme mari au i mijloace mai multe. Reacia-i rapid la scderea preului i mai lent la creterea sa. Cnd scade preul este ameninat profitul celorlali, iar cnd crete - propriul profit pentru c ar diminua cererea i cota pe pia. Exist i oligopol fr diferenierea produsului i deci cu produs omogen, fapt care nltur existena unor preuri diferite pe pia pentru produsul respectiv. Echilibrul se realizeaz n acest caz n situaia unui pre unic pentru toate firmele participante. Dac una scade preul, o vor face i celelalte. Urmarea: nu se modific cotele de pia ale firmelor dar scade profitul. ns orice firm poate aciona asupra cantitii care devine variabila strategic. Cnd o firm scade preul, pentru a nu pierde, concurenii mresc producia, oferta total va crete i preul pieei (P*) va scdea i la fel profitul. Dac ceilali nu mresc producia, firma care a fcut-o realizeaz o cot de pia mai mare i ctig mai mult. n oligopol comportamentul firmei decurge din anticiprile sale asupra celaorlali. Orice decizie nu este optim din punct de vedere colectiv i de aici tentaia spre nelegere a competitorilor pentru a limita efectele negative pe care le induce concurena pentru ei. Cnd ns nelegerea nu-i posibil participanii la oligopol oscileaz ntre tentaia de a invada piaa i o nelegere implicit pentru a limita diminuarea profitului. TESTE 1.O piaa se caracterizeaz prin concuren imperfect cnd: a) nu funcioneaz permanent; b) concurena este limitat pe diferite ci; c) ntre numrul cumprtorilor i vnztorilor este o diferen foarte mare; d) oferta este mai mare dect cererea; e) cererea este mai mare dect oferta. 2.Cile prin care se poate limita concurena sunt: a) nelegerile cu caracter de control cartel dintre ofertani; b) diferenierea produsului (produselor); c) dominarea pieei de ctre un numr mic de ofertani astfel nct acetia pot influena funcionarea pieei; d) formarea monopolului; e) a+b+c 3.Cartelul este viabil, exist att timp ct: a) fiecare participant i urmrete propriul obiectiv; b) toi participanii respect nelegerea fcut pentru constituirea cartelului c) timp nu are ali concureni; d) timp fiecare participant reuete s-i impun un interes n defavoarea celorlali; e) cei mai muli dintre participani i asigur profituri foarte mari. 4.Oligopolul exista pe piaa unui bun (produs) atunci cnd: a) sunt puini competitori i fr capacitatea de a putea influena piaa; b) sunt foarte puini ofertani dar decizia oricruia dintre ei poate influena deciziile celorlali;
40

c) pe piaa nu i se opune un oligopson; d) unuia dintre cumprtorii produsului i revine o pondere de peste 50% din vnzrile nregistrate pe pia; e) unul dintre participani promoveaz un pre avantajos tuturor ofertanilor. 5.Concurena monopolistic se caracterizeaz prin: a) atomicitatea ofertei i existena unui singur cumprtor; b) atomicitatea cererii i existena unui singur ofertant; c) atomicitatea cererii i a ofertei; d) toate caracteristicile concurenei perfecte; e) toate caracteristicile concurenei perfecte mai puin omogenitatea produsului. Rspunsuri: b); e); b); b); e).

41

VIII. VENITURILE Valorizarea bunurilor prin intermediul pieei, oricare ar fi forma i obiectul acesteia, reprezint n acelai timp procesul fundamental prin care se formeaz i se repartizeaz veniturile. n economia de pia, repartiia veniturilor se realizeaz i prin alte operaiuni n care sunt practic, antrenai toi agenii economici. 1. Natura i formele repartiiei. Repartiia reprezint procesul prin care valoarea adguat nou creat n activitatea economic se mparte ntre posesorii factorilor de producie i, n cele din urm ntre toi indivizii. Problemele repartiiei au preocupat omenirea ntotdeauna i au format obiectul multor dispute delicate ntruct aceasta condiioneaz satisfacerea trebuinelor i stimuleaz sau frneaz activitatea economic. Repartiia veniturilor se realizeaz prin dou procese care se interfereaz, dar care din punct de vedere logic pot fi relevate separat: a) Repartiia funcional sau distribuia primar presupune c valoarea nou creat (adugat) se distribuie posesorilor factorilor de producie pentru contribuia lor la activitatea economic. n acest proces se formeaz veniturile primare sau funcionale: salariul ce revine posesorilor factorului munc, dobnda pentru posesorii capitalului, profitul pentru ntreprindere sau renta pentru posesorii pmntului atras n circuitul economic. Formarea acestor venituri decurge direct din mecanismele pieelor. Munca, pmntul i capitalul sunt obiectul cererilor i ofertelor pe pieele corespunztoare i au un pre. Prin pre o parte din venituri trec de la cumprtor la vnztor. Dup sursa de formare a lor; veniturile primare sunt considerate de posesorii factorilor de producie ca provenind din munc - cele mai multe fiind salariile sau din proprieti i alte surse care nu au caracter salarial - renta, chirii, venituri din plasamente, dobnzi, profit etc. b) Repartiia secundar sau redistribuirea veniturilor completeaz procesul de repartiie prin noi forme de venituri ca urmare a interveniei administraiilor in special a celor publice. Veniturile astfel constituite se numesc venituri secundare sau derivate. n acest sens administraiile publice acioneaz prin: prelevri sume preluate din veniturile primare, n mod obligatoriu, n scopul redistribuirii lor n funcie de nevoile din diferite domenii.Cea mai mare parte a acestora o reprezint impozitele i taxele; transferuri pli din veniturile prelevate pe care le fac administraiile unor beneficiari fr ca acetia s fi realizat vreo activitate. Se mai numesc venituri din transfer sau venituri de transfer. Venitul unui individ se compune din : a). remunerarea pe care acesta o obine pentru serviciile prestate prin intermediul muncii, pmntului i capitatului su. b). veniturile alocate cu alt titlu dect remunerarea cum ar fi: alocaii pentru copii, pensii, alocaii de omaj, etc.

42

2. Salariul Activitile economice realizate n sistemul capitalist i corespunde regimul salarial pentru c acest sistem realizeaz pe scar larg o separaie juridic i economic ntre munc i capital. Salariul este forma de venit cel mai des ntlnit. De aceea, mrimea i schimbrile care ar putea interveni cu privire la salariu genereaz probleme sociale de amploare i dobndesc foarte repede sau chiar de la nceput semnificaii politice majore. Salariul reprezint remunerarea posesorului muncii pentru activitatea depus. Este parte din valoarea nou creat n decursul muncii. Distingem: a). salariul cost pentru ca este preul factorului de producie munc i intr n costul total; b). salariul venit pentru c este un venit ce se cuvine celui ce a prestat munca. Mai distingem: a). salariul nominal (SN) suma ncasat de salariat; b). salariul real (SR) cantitatea de bunuri ce se pot procura cu salariul nominal sau sariul nominal corectat cu indicele preurilor (IP). SR = (SN/IP) . 100 n economiile moderne, rolul salariului devine mai complex ntruct reprezint: - surs de venit direct i indirect pentru majoritatea covritoare a populaiei; - instrument incitativ individual i/sau colectiv; - instrument de poziionare a indivizilor n ierarhia social i economic. Salariul venit realizeaz rolul su economic ntr-un context caracterizat prin: a). Afirmarea din ce n ce mai ampl i mai evident a grupurilor salariale i patronale, a sindicatelor corespunztoare celor dou grupuri. b). Intervenia statului n relaiile de munc salariale este n cretere, reglementarea muncii i legislaia social fiind trstura cea mai important a legislaiei moderne. c). Existena unor mecanisme foarte diferite de stabilire a mrimii salariilor, mecanisme care, uneori acioneaz concomitent. d). Mrimea salariilor se situeaz ntr-o zon de indeterminare marcat prin dou limite: superioar, impus de productivitatea marginal a munci, aa cum o apreciaz managerul general al firmei, pentru c el nu va accepta s plteasc un salariat mai mult dect acesta poate produce; inferioar, care este impus fie n mod individual (prin salariul minim legal), fie n mod social, prin comparaie cu anumite firme i sub care oferta de munc s-ar diminua att de mult nct ar periclita activitatea prevzut de manager. e). Existena n mai multe ri, printre care i Romnia, a unui salariu minim sau a unor acorduri ntre organizaiile salariailor i cele patronale pe ramur sau ntreprindere, care prevd nivelul unui salariu minim. f). Diferenierea salariilor ntruct:
43

munca nu este un factor productiv omogen; exist diferene evidente ntre costurile de pregtire a forei de munc; muncile au grade de dificultate diferite; mobilitatea muncii este relativ sczut i diferit de la o activitate la alta, pe regiuni i ri; intervin factori sociali care nu permit realizarea n fapt a egalitii anselor; se mai practic nc diferenierea dup sex, care n unele ri este evident, ntre femei cstorite i necstorite, dup vrst, ras, naionalitate sau religie; intervine larg rigiditatea salariilor la scdere i tendina de a oscila numai n sus prin licenieri. 3. Profitul Profitul este denumirea generic dat, n mod curent diferenei pozitive dintre sumele obinute de o ntreprindere prin producerea i/sau vnzarea unui bun economic i cheltuielile ocazionate de fabricarea i/sau vnzarea sa. Acesta este de fapt un venit de natur rezidual, ce rmne ntreprinderii, ale crui nivel i evoluie depind, n mod esenial, de venitul i evoluia celorlalte venituri primare. Niciun termen economic n-a fost att de controversat ca profitul. Definirea i explicarea sa continu s fie foarte diferite. n esen, acestea privesc rspunsurile la urmtoarele ntrebri: Profitul este un venit autonom sau este reductibil la alte forme de venit? Cine primete profitul? Care este subiectul economic ce trebuie considerat antreprenor? Cum trebuie determinat profitul? Date fiind rolul i semnificaiile profitului, n-a scpat disputelor nici modul de calcul al acestuia. Cel mai important mod de calcul al profitului este cel contabil pentru c are caracter oficial obligatoriu. Pe baza acestuia, profitul a devenit cunoscut sub numele de beneficiu i se determin ca diferen ntre veniturile i cheltuielile determinate de activitatea comercial a unui agent economic. Metodologia de calcul este cea oficial n vigoare n fiecare ar, iar profitul determinat reprezint o sum care poate fi format din: a). profit legitim sau legal obinut n contextul respectrii legislaiei existente; b) profit nelegitim sau nelegal obinut prin nclcarea deliberat sau nu a legalitii i care, din aceast cauz, nu trebuie s rmn celui care l-a obinut. Profitul contabil este impozitabil; poate fi folosit efectiv numai dup plata impozitului. Profitul rmas dup deducerea impozitului este profit net sau admis. Autori de prestigiu (P. Hayne, R. Wonnacot i P. Wonnacot, L. Atkinson) susin c acesta este diferena dintre venitul obinut de firm din activitatea economic i costul su total, de opiune sau de oportunitate. costul de producie sau de oportunitate profitul costul legal profitul legal Profitul rezultat ca diferena dintre venitul total i costul de producie (total, de opiune sau de oportunitate) este denumit profit economic i este de regul mai
44

mic dect profitul legal obinut. Att profitul contabil, ct i cel economic, n optica agentului economic care le obine, pot fi clasificate n: - profit normal considerat suficient pentru ca el s continue activitatea; - supraprofit excedentul de profit peste cel normal, considerat mai remunerativ, mai stimulativ pentru agentul economic. Mrimea profitului poate fi relevat att ca sum absolut sau mas a profitului, cum mai este denumit, ct i ca rat, ca raport ntre suma sa i un indicator de referin pentru rezultatele obinute sau eforturile fcute. n mod obinuit se folosesc: - rata comercial a profitului, adic profitul x 100% / cifra de afaceri (n expresie procentual); - rata economic a profitului, adic profitul x 100% / activele totale ale firmei (proprii i mprumutate), n expresie procentual; - rata financiar, adic profitul x 100% / activele proprii n expresie procentual; - rata rentabilitii, adic profitul x100% / costul n expresie procentual. n unele ri dezvoltate se consider c pentru rezultatele firmei poate fi relevant i raportul dintre profit i salarii capitol de cheltuieli foarte sensibil la unele influene. Profitul este considerat un indicator sintetic, cu grad maxim de generalitate, care colecteaz toate influenele asupra unui agent economic, pozitive sau negative, i care prezint rezultatul de ansamblu. n acest context, profitul este influenat de tot ceea ce se ntmpl ntr-o firm sau activitate economic. Dintre aceste influene, literatura i practica economic au reinut n mod deosebit factorii primari, direci. Cel mai important factor este, desigur, masa profitului ca venit al ntreprinderii. ntre rata i masa profitului relaia este direct proporional. Factorii de influen a). nivelul productivitii sau randamentul factorilor care influeneaz volumul rezultatelor, fapt ce impune firmei s se orienteze spre aciuni care conduc la o productivitate ct mai mare; b). preul de vnzare i costul, ntruct masa profitului este diferena dintre aceste dou elemente, orice scdere a costurilor i cretere a preurilor de vnzare are efecte pozitive pe planul ratei profitului; c). volumul, structura i calitatea produciei (activitii), care acioneaz asupra masei profitului att separat, ct i n unitatea lor. Dac celelalte elemente rmn constante, masa profitului este direct proporional cu volumul produciei. Ceea ce produce unitatea economic constituie structura produciei sale. La un volum dat al produciei i la o anumit calitate a fiecrei mrfi, pentru a avea un profit cat mai mare, unitatea opteaz n favoarea mrfurilor care se vnd mai repede, sunt mai rentabile, au costuri mai mici, preuri de vnzare mai mari etc. Calitatea condiioneaz mrimea masei profitului prin aceea c produsele de calitate superioar au profit i pre de vnzare mai mari, se vnd mai repede. d) viteza de rotaie a capitalului. Timpul necesar pentru parcurgerea unei micri complete este timpul de rotaie. Cu ct acest timp, care este destinat
45

aprovizionrii, activitii economice si vnzrii mrfurilor, este mai scurt cu att mai repede ntreprinderea obine profitul. Evident, ntreprinderea este interesat ca n decursul unui an sa realizeze un numr de rotaii ct mai mare. Volumul profitului este direct proporional cu viteza de rotaie. La un capital egal avansat, firmele care. n decursul unei perioade, realizeaz o vitez de rotaie mai mare obin un profit mai mare. Asupra vitezei de rotaie influeneaz: structura capitalului, modul cum acesta se mparte pe destinaii - pentru capital fix i circulant, mijloace de munc, materii prime, materiale etc; economisirea componentelor din structura capitalului i ndeosebi a mijloacelor de munc, folosirea de nlocuitori ieftini, mijloace de munc cu randament mai ridicat etc. De regul, managerii i firmele acioneaz, n primul rnd, asupra factorilor cu cea mai mare influen n fiecare etap, dar nu se neglijeaz nici aportul potenial al celorlali. 4. Dobnda Este o form de venit foarte rspndit n economiile moderne, strns legat de piaa monetar i piaa capitalului (financiar). Dobnda reprezint un venit nsuit de proprietarul oricrui capital antrenat ntr-o activitate economic sub forma de excedent, n raport cu capitalul (respectiv) avansat. Dobnda revine oricrui proprietar pentru serviciul obinuit adus de capitalul su n condiii normale. n cazul c utilizarea capitalului are loc n condiii de risc, acesta se acoper prin pli suplimentare care mresc suma ncasat de proprietar. Privit ca surplus pltit proprietarului, peste mrimea capitalului folosit, dobnda conduce la concluzia c ea reprezint o form de venit proprie numai activitilor i aciunilor care se caracterizeaz prin eficien i progres, n care se produce mai mult dect se cheltuie; altfel, dobnda i pierde raiunea de a fi. Ratele dobnzilor i structura lor. Mrimea i dinamica dobnzii sunt relevate de doi indicatori fundamentali: masa sau suma absolut a dobnzii (D); rata dobnzii sau venitul anual exprimat in procente (i). Din punctul de vedere al modului de calcul, se pot distinge: - rata dobnzii simple - serviciul relativ adus de un capital n condiiile n care dobnda nu se capitalizeaz: i = D.100/C, n care C = capitalul avansat; - rata dobnzii compuse - serviciul relativ adus de un capital n condiiile capitalizrii dobnzii: D = (1+i)n-C , n care n = numrul de ani. n practica economic exist numeroase rate ale dobnzilor, determinate, n principal, de specializarea pieelor pe care se formeaz, de scadenele de plat a lor i riscurile asumate. Dintre acestea se remarc mai nti ratele dobnzilor nominale, adic remunerarea efectiv n expresie monetar la preul pieei calculat procentual fa de mrimea capitalului respectiv. Se mai calculeaz i rate ale dobnzilor reale. Rata dobnzilor reale, denumit rata real a dobnzii, este de fapt
46

rata dobnzii nominale curat de influena inflaiei. Se bazeaz pe calculul dobnzii reale, aplicat apoi potrivit formulei generale. Punctul de pornire n calcul l reprezint ecuaia lui Irving Fisher: i=r+ n care: i rata dobnzii nominale sau rata de pia a dobnzii; r rata real a dobnzii; rata inflaiei. Se deduce c r = i . Dac ntr-o economie inflaia nu este prezent, i = r. Rata dobnzii nete reprezint n esen rata dobnzii nominale din care s-a eliminat impozitul pltit. Se exprim astfel: r* = i., n care: r* - rata dobnzii nete sau rata dobnzii nominale dup plata impozitului; rata taxelor sau impozitelor, procentul de taxare sau impozitare. n mod normal, ratele dobnzilor pe termen lung trebuie s fie superioare celor pe termen scurt. Rata dobnzii se modific n timp n sus sau n jos. Este foarte volatil sau instabil. De asemenea, difer pe ri i, uneori, chiar pe zone economice din diferite ri. Aceste modificri i deosebiri au implicaii ample asupra economiilor naionale i economiei mondiale - avantajeaz sau dezavantajeaz pe debitori sau creditori, amplific sau restrng fluxurile de capital internaionale, prilejuiesc operaii speculative etc. Dobnda poate influena, desigur, evoluia inflaiei, modul n care se ncheie bugetul de stat, mai ales mrimea deficitului sau evoluia masei monetare. Diminuarea, ca i creterea ratei dobnzii au efecte cumulative. Utilizarea ratei dobnzii ca prghie economic, pentru a obine anumite efecte, are ns limite evidente. 5. Renta Pmntul este un factor de producie care poate fi utilizat de ctre proprietarul su nchiriat (arendat) altei persoane. n activitatea economic pmntul asigur, prin combinarea cu munca i capitalul, bunuri foarte diferite. Valoarea ce corespunde contribuiei aduse de pmnt n acest sens reprezint renta sau venitul pmntului. n procesul exploatrii pmntului apare ns un alt fenomen, denumit rent funciar, adic un venit peste ceea ce se pltete n mod normal pentru utilizarea pmntului sub form de rent. Se pornete de la faptul c pmnturile cultivabile dintr-o ar au randamente inegale, determinate fie de fertilitatea lor diferit, fie de diferena de poziie (ndeprtate sau apropiate) fa de pieele de aprovizionare i desfacere. Fundamentele explicaiei date pentru renta funciar sunt: a). aciunea legii randamentelor descresctoare, ceea ce nseamn c, dincolo de anumite limite, producia obinut de pe o anumit suprafa de pmnt este mai
47

mic dect creterea cantitilor de munc i capital folosite. Creterea produciei va fi deci nsoit de o cretere a costurilor; b). existena unei ordini istorice a cultivrii pmntului, ceea ce presupune c n decursul timpului se cultiv terenuri din ce n ce mai puin fertile sau tot mai ndeprtate de pia. Rezult i de aici o cretere a costurilor produciei agricole; c). Unicitatea preului de pia, ceea ce face ca, pe o pia anume, la un anumit moment, pentru un produs agricol dat s existe un singur pre, care nu poate fi mai mic dect costul de producie al terenurilor celor mai puin fertile dac producia obinut pe aceste terenuri este absolut indispensabil pentru satisfacerea cererii. Terenurile mai fertile sau mai apropiate de pia asigur deci producii la costuri mai mici, dar pentru c toate produsele de acelai fel se vor vinde la un singur pre, ele permit obinerea unui venit mai mare dect cel adus de terenurile mai puin fertile i cu costuri mai mari. Acest spor de venit este rent funciar diferenial, pentru c-i are sursa n diferenierea terenurilor ca fertilitate i poziie. Terenul de pe care provine producia ce st la baza preului nu primete rent diferenial. Renta diferenial nu mrete preul produselor agricole, nu intr n costul de producie i este primit de proprietarii terenurilor mai fertile i mai bine poziionate ca un venit nectigat, ca un dar al naturii. S-a constat ns c n anumite condiii i terenurile cu costurile cele mai ridicate pot aduce o rent denumit rent funciar absolut. i cauza acesteia este tot insuficiena ofertei de terenuri agricole n raport cu cererea sau, altfel spus, raritatea pmntului cultivabil. Dac toate terenurile cultivabile sunt atrase n circuitul agricol i cererea de asemenea produse este mai mare dect oferta, preurile lor vor crete fr a putea determina o cretere a ofertei de pmnt ca factor de producie. n aceast situaie producia agricol nu poate acoperi cererea, iar preul ridicat al produselor agricole permite nsuirea rentei absolute de pe toate terenurile, inclusiv de pe cele mai puin fertile i dezavantajos situate. Renta absolut nu include pe cea diferenial.

Fig. Rata diferenial i absolut


48

n timp, renta funciar are tendina de a se mri datorit creterii cererii de produse agricole. n economie exist i rente economice din momentul n care s-a neles c renta funciar este un venit pltit pentru un factor de producie pmntul a crui ofert este imperfect elastic (sau inelastic) n raport cu preul, aceasta nceteaz s mai fie considerat un fenomen exclusiv al domeniului agricol i s-a extins la toi factorii de producie, n msura n care oferta lor corespunde caracteristicii respective. n acest sens se vorbete de rente ecomonice. TESTE 1. Orice form de venit i are originea n cele din urm n: a) inflaie; b) specul; c) valoarea adugat sau non creat n activitile economice; d) dorina de inavuie; e) intervenia statului. 2. Veniturile primare sau funcionale sunt: a) dobnda; b) ndemnizaiile pentru copii; c) profitul; d) impozitele ncasate de stat; e) profitul i renta. 3. Venitul real este: a) suma pe care o primete efectiv o persoan dup ce din venitul cuvenit i s-a reinut impozitul; b) suma care se cuvine nainte de plata impozitelor; c) suma efectiv ce rmne la dispoziia agentului economic dup achitarea tuturor obligaiilor angajate; d) venitul cuvenit dup diminuarea sa cu indicele ratei de inflaie; e) suma primit ca urmare a nsumrii tuturor surselor de venit. 4. Profitul normal este: a) suma primit ca recompens pentru un serviciu prestat; b) suma care corespunde nevoilor salariailor; c) suma ce corespunde ateptrilor proprietarilor unei firme; d) suma ctigat de o firm i apreciat social ca suficient pentru ca firma sai continue activitatea; e) suma care se cuvine proprietarilor unei firme i pe care ei o primesc efectiv. 5. Prelevrile sunt sume: a) din toate veniturile realizate pe teritoriul unei tri preluate de autoritile centrale i locale n scopul acoperirii deficitului bugetar; b) transferate prin bugetul de stat celor cu probleme sociale grele; c) sume care se constituie n rezerve la dispoziia guvernelor; d) sunt venituri derivate;
49

e) sume preluate din veniturile primare n mod obligatoriu la dispoziia administrailor publice n scopul redistribuirii lor n funcie de nevoi. Rspunsuri: c; a+c+e; d; d; e

50

IX . MACROECONOMIA Unitile economice pe care le studiaz MICROECONOMIA a cror locaie este n spaiul delimitat de frontierele unei ri, considerate n interaciunile dintre ele, formeaz economia naional (a rii respective) i constituie obiectul de studiu al tiinei denumite MACROECONOMIE. In cadrul acesteia, problema cunoaterii trece de la unitatea economic la economia naional realitate complex ce rezult din aciunea concomitent a unitilor economice dintr-o ar. O astfel de economie dezvolt relaii mai ample sau mai restranse cu exteriorul (alte ri) dar cele din interior sunt, de regul, mai puternice i sunt susinute de numerosi factori care le confer coeziune precum: diviziunea muncii; instituiile politice, economice si de securitate proprii fiecrei ri, moneda naional si reeaua financiar-bancar, unitatea de limb de interese majore; cultura, educaia si tradiiile etc. Macroeconomia opereaz ndeosebi cu grupuri mari de ageni economici cunoscute sub denumirea de sectoare instituionale, urmrete ndeaproape fluxurile economice adic relaiile care se dezvolt ntre acestea i sintetizeaz rezultatele economiei naionale n indicatori agregai prin analiza crora se apreciaz starea economiei i se pot concepe politicile economice necesare pentru un parcurs bun. Macroeconomia ca tiin are urmtoarele finaliti: identificarea i comensurarea variabilelor care permit explicitarea comportamentului sectoarelor instituionale i a economiei n ansamblul su; cunoasterea modului in care variabilele macroeconomice interacioneaz pentru a sesiza raporturile mai mult sau mai puin stabile dintre ele i a concepe condiiile necesare echilibrului economiei naionale; identificarea i observarea permanent a principalelor dezechilibre macroeconomice, cunoaterea cauzelor care le-au generat i conceperea msurile ce s-ar impune pentru meninerea acestora n limite sustenabile sau pentru nlturarea lor; conceperea politicilor economice necesare pentru evoluia normal a economiei i atingerea unor obiective (inte) stabilite de societate.

51

1. VARIABILELE MACROECONOMICE. CEREREA SI OFERTA AGREGATE. CONSUMUL SI ECONOMIA Intruct obiectul de studiu al Macroeconomiei l formeaz economia naional, pentru delimitarea problematicii preocuprrilor noaste, se impune s facem cateva precizri metodologice: - mulimea unitilor economice care acioneaz n economia unei ri este grupat pe sectoare instituionale aa cum precizam nc din primele capitole ale acestui manual. Unitile care fac parte dintr-un sector instituional realizeaza activiti de aceeai natura i au autonomie. Sectoarele instituionale sunt: societi comerciale nefinanciare (industriale, agricole, de transporturi, alte genuri de producii i servicii); societi comerciale financiare (bnci, societi de asigurari, case de economii, fonduri de investiii, fonduri de pensii etc.); administraii (publice si private); gospodrii (menaje); exteriorul (restul lumii); - relaiile economice extrem de numeroase i diferite care exist ntre unitile economice dintr-o ar n goana lor dup realizarea scopurilor se grupeaza pe fluxuri: baneti de tipul venituri (ncasri) cheltuieli (pli) si reale (bunuri i servicii). Amndou se exprima valoric n uniti monetare. Fluxurile relfect tranzaciile dintre agenii economici, micarea banilor i bunurilor; - participarea unitilor economice i sectoarelor instituionale la activitatea economic este relevat prin intermediul fluxurilor i pe aceast baz se calculeaz indicatorii, agregatele sau variabilele macroeconomice pe sectoare i la nivel de ar. Metodologia de calcul este standardizat. 1. Variabilele sau agregatele macroeconomice Dintre acestea reinem: Produsul intern brut (PIB) producia de bunuri i servicii pe o perioada dat (de regul un an). Este format din: Producia marfar (care se vinde i se cumpar) pe orice fel de pia inclusiv pe cea a bunurilor clandestine i ilicite; Producia nemarfar (care nu face obiectul vnzrii-cumprrii) precum serviciile administraiilor publice i private i gospodriilor (autoconsumul). PIB poate fi exprimat n preuri curente sau constante. Se poate determina prin mai multe metode: Metoda produciei - determina PIB ca suma a valorii adugate brute (VAB) a bunurilor finale (a cror producie s-a ncheiat) realizate pe o perioada dat; de regul, pe un an. VAB = valoarea adaugat (nou creat) + valoarea consumului de capital fix (amortizarea) PIB = VAB
52

Consumul de capital circulant pentru producia noilor bunuri de orice fel nu se include in PIB i se numete consum intermediar. PIB nominal, este PIB exprimat n preuri curente sau n preurile pieei care includ impozite i taxe indirecte precum TVA sau accizele i impozitele directe: PIB nominal = PIBpp = VAB + IP + TV unde: Pp = preurile pieei; IP = impozit pe produse (directe); TV = taxe pe venit PIB real = PIB preturi constante = PIB nominal influena inflaiei PIB nominal / PIB real = deflatorul PIB; reflecta nivelul inflaiei Metoda cheltuielilor sau utilizrii venitului Potrivit acestei metode, PIB se determin prin nsumarea cheltuielilor pe care le fac toate unitile economice din toate sectoarele instituionale pentru a-i asigura bunurile finale necesare satisfacerii nevoilor lor. Metoda veniturilor In aceast variant de calcul, PIB se determin prin nsumarea veniturilor realizate de toi participanii la activitatea economic (producie) unde au avut calitatea de factor de producie. B. Produsul intern net (PIN) se calculeaz scznd consumul de capital fix (amortizarea) din PIB. PIN = PIB CCF unde CCF = consum de capital fix C. Produsul naional brut (PNB) Se calculeaz prin adiionarea la PIB a VAB realizate de agenii economici naionali n alte tri i scderea VAB realizate de unitile economice straine n Romania. PNB exprim aportul unitilor economice naionale (romneti) in orice ara ar aciona ele. D. Venitul naional (VN) este suma veniturilor obinute de unitile economice sau de factorii de producie naionali prin activitile pe care le realizeaza dup achitarea impozitelor i taxelor indirecte. E. Venitul personal - sumele ce revin menajelor sau gospodriilor din ar ca urmare a implicrrii lor n activitatea economic i pentru care aceseta pltesc impozite i/sau taxe. Ceea ce rmne din venitul personal dup plata impozitului/taxelor plus transferurile care au loc n favoarea menajelor constituie venitul disponibil. Acesta rmne la dispoziia menajelor i orice ntrebuinare i s-ar da se incadreaz n una din cele dou destinaii majore posibile: consum (C) i economii (E). In cele din urm, direct sau indirect, economiile devin investiii. Pe baza acestor agregate putem identifica cererea i oferta agregate (la nivelul economiei unei ri). 2. Cererea i oferta agregate Sunt considerate cele mai importante variabile din economia unei ri pentru c cererea reflecta nevoile existente, iar oferta - ceea ce se asigura pentru satisfacerea nevoilor respective indiferent unde au fost produse bunurile. Cererea agregat = consum final (C) + formarea brut a capitalului fix (FBCF) + export
53

Oferta agregat = produsul intern brut (PIB) + import Pentru a se asigura funcionarea normal a economiei, se urmrete permanent un echilibru al celor dou mrimi. La baza formrii acestora se afl venitul naional, adic venitul net al unitilor din ar ceea ce nseamn: salarii, rente, dobnzi nete i profit. Pentru ca asemenea venituri pot proveni i din alte tri, iar o parte din cele realizate n interiorul rii pot s revin unitilor economice din alte ari se calculeaz numai soldul acestor transferuri (cu exteriorul) care se ia n consideraie. VND = VN STCE unde: VND venitul naional disponibil VN venitul naional STCE soldul transferurilor curente cu exteriorul Venitul disponibil adic VD de care am vorbit n finalul subcapitolului precedent al acestei lecii este parte a VND i are un rol deosebit n economia unei ri pe care-l vom analiza ntruct afecteaz n mod direct populaia. La o modificare a VD n sus sau n jos, consumul (C) se modific n acelai sens dar mai puin. C = VD funcia consumului, unde: C consumul, rata media a consumului; VD venitul disponibil c' = C/VD, unde: c' = rata marginal a consumului sau nclinaia marginal a consumului C = creterea consumului VD = creterea VD In mod similar se poate calcula rata marginal a economiilor: e' = E/VD multiplicatorul venitului disponibil KVD arat cu ce coeficient crete venitul disponibil cnd rata marginal a economiilor (1- c') atinge un anumit nivel: KVD = 1/1- c' Factori de influen ai consumului: mrimea i evoluia salariului i celorlalte venituri ale populaiei; modificarea ateptrilor populaiei n viitor i a politicilor fiscale, evoluia preurilor la bunurile de consum, politica creditului de consum; factori subiectivi: nevoia sau dorina de a face rezerve economii pentru viitor, dorina de a primi dobnzi la economiile fcute i depuse la bnci, dorina de a lsa moteniri, de a tri mai bine, zgrcenia. Pentru cealalt parte a VD care nu se consuma, ci se eonomisete, iar economiile devin n cele din urm investiii formeaz investiiile n economie. Investiia orice cheltuial pentru bunuri de capital care sporesc avuia.Cumprarea de bunuri de consum de folosin ndelungat aciuni, obligaiuni, pmnt etc., nu este o investiie n economie pentru c nu mrete capitalul tehnic. Investiiile sunt: - de nlocuire - de dezvoltare sau nete VD = C + E devine VD = C+K unde K capital Investitiile: sunt n relaie invers cu rata dobnzii; sunt influenate pozitiv de creterea PIB, de disponibilitatea creditului, creterea cheltuielilor guvernamentale;
54

sunt influenate de ciclul economic cresc n perioada de boom i scad n perioada de recesiune. Creterea investiiilor induce, de regul creterea VD. Aceasta relaie este relevant de multiplicatorul investiiei (K) K = VD/I ceea ce nseamn c I determin creterea VD de K ori. Mai poate fi calculat i altfel: K = 1/1- c' sau K = 1/e' Cele dou formule ne arat c valoarea multiplicatorului (K) este cu att mai mare cu ct inclinaia spre consum este mai mare i inclinaia spre economisire este mai mic. TESTE 1. Care din urmtoarele relaii sunt corecte: a) PIN = PIB CCF; b) PNN = PNB CCF; c) PNB = PIB soldul produciei finale brute realizate de agenii economici naionali cu exteriorul; d) PNB = PNN + CCF. 2. Dac se scad cheltuielile pentru consumul populaiei (C) din venitul disponibil (VD) al acesteia, ceea ce rmne este: a) venitul net al populaiei; b) consumul intermediar; c) economiile populaiei; d) datoriile populaiei. 3. Dac ntr-o ar veniturile se diminueaz evident, consumul, n mod normal: a) se diminueaz n mai mare masur dect veniturile; b) scade dar ntr-o proporie mai mic dect veniturile; c) scade n aceeai proporie cu veniturile; d) nu se modific; e) cresc n aceeai proporie cu scderea veniturilor. 4. Dac venitul scade, n mod normal economiile: a) cresc dar mai lent dect scade venitul; b) rmn constante ca sum absolut (la acelai nivel); c) scad mai mult dect n mod normal; d) scad dar ntr-o proporie mai mare dect venitul; e) rmn cu aceeai pondere n venitul realizat. 5. Cnd are valoarea 5, nclinaia marginal spre consum este: a) 0,2; b) 0,5; c) 0,8; d) 0,36; e) 0,7.

55

X. CRETEREA ECONOMIC I DEZVOLTAREA DURABIL Economia naional are permanent tendina spre o evoluie ascendent, de cretere cu toate c n fapt o asemenea dinamic nu are loc ntruct intervin fenomene i procese opuse, adesea n stare s induc perioade mai lungi sau mai scurte de stagnare i/sau chiar de regres. i totui, pe termen lung i foarte lung economia naional realizeaz creterea economic n mod predominant. Cauza care impune o asemenea evoluie are caracter complex i deriv din tendina general i permanent a creterii nevoilor ce trebuie satisfcute. Privit mai de aproape ns creterea nevoilor capt forme concrete extrem de diferite i uneori chiar opuse. Toi oamenii ii doresc mai buna satisfacere a nevoilor dar acest fenomen se manifest n forme i dimensiuni diferite de la persoana la persoana i de la un grup sau un popor la altul. Considerate n ansamblul lor nevoile se interfereaz, satisfacerea unora este condiionarea adesea de satisfacerea altora, iar uneori satisfacerea unora are loc cu condiia nesatisfacerii sau amnrii pentru mai trziu a satisfacerii altora. Tendina general rmne totui satisfacerea ntr-o masur tot mai mare a nevoilor societii i aceasta este susinut de mersul economiei. 1. Creterea economic Aceasta este un proces care exista din cele mai vechi timpuri i a crei realizare a fost permanent n atenia oamenilor. Nu l-a ocolit nici tiina economic dar s-a autonomizat sub aceast denumire i cu o problematic distinct,de covritoare importan dup 1925. In esen, creterea economica este procesul prin care activitile economice luate n asamblul lor la nivelul unei ri produc mai multe bunuri. Este pus n evident prin evoluia ascendenta a variabilelor sau agregatelor macroeconomice i n deosebi a PIB, PNB i VN att la nivelul rii ct i pe locuitor. In realitate poate exista o cretere a PIB la nivelul rii dar o scdere a PIB/locuitor pentru c populaia a crescut mai repede dect producia. Atunci cnd rezultatele activitilor economice (PIB) i populaia sporesc n acelai ritm astfel nct nivelul rezultatelor pe locuitor (PIB/locuitor) rmne constant avem de a face cu creterea economic zero. Acest ultim tip de cretere economic este expresia incapacitii resurselor existente n condiiile politicilor economice promovate i a creterii populaiei de a face fa nevoilor. In logica economiei capitaliste (de pia), creterea economic este, mai inti, sursa ofertei agregate ns prin natura sa induce i formarea unei foarte mari pri a cererii agregate ntruct are nevoie de factori de productie (maini, utilaje, instalaii, materii prime, materiale etc.) i fora de munc. De aceea, realizarea creterii economice a devenit obiectivul central al oricrei politicii economice. Evident, politica economic porneste de la premisa realizrii creterii economice n funcie de potenialul economiei, adic de exploatarea posibilitilor acesteia la nivelul cel mai nalt. In acest sens, punctul de pornire este deci creterea economic potenial, iar obiectivul urmrit este PIB-ul potenial cel mai inalt nivel al
56

produciei care se poate obine pe o perioad lung sau relativ lung i nu ca o excepie, n condiii de stabilitate a preurilor i omaj natural. In realitate ns economiile rilor sunt afectate adesea de fluctuaii economice sau creteri ale preurilor i omajului la niveluri ngrijortoare ceea ce face imposibil valorificarea deplin a potenialului pe care ele il au. De aceea politicile trebuie s reina ca obiectiv creterea economic real concretizat ntr-un anumit nivel al PIB real adic cel posibil n condiiile concrete existente. Diferena dintre PIB potenial i real constituie producia potenial ce nu poate fi realizat i pe seama creia, prin msuri adecvate, s-ar putea asigura o cretere economic mai mare. Indicatorii creterii economice (PIB, PNB, VN) sunt mrimi care se exprim valoric n termeni nominali i reali. In termeni nominali, valorile acestora se calculeaz ca preurile curente, practicate in perioada de referin, iar n termeni reali se stabilesc recurgndu-se la preuri constante sau comparabile adic, la preurile existente ntr-o perioad anterioar luat ca baz de referin pentru a elimina influenta creterii preurilor n perioada de calcul. Calculul n termeni reali elimin influena modificrii preurilor (creterii sau scderii acestora). 2. Factorii creterii economice Sunt numeroi, iar aportul fiecruia se intersecteaz direct i sau indirect cu al celorlali. Exist: Factori direci cu rol determinant asupra creterii economice: - resursele de for de munc i calitatea acestora; - resursele naturale (de toate genurile) i calitatea lor; - capitalul tehnic existent sau stocul de capital tehnic (maini, utilaje, instalaii, cldiri etc.); - tehnologiile n exploatare,disponibile i accesibile. Factori indireci care influeneaz sensibil creterea economic: - mrimea, dinamica i structura cererii agregate; - volumul investiiilor i componentele acestora; - starea sistemului financiar, posibilitile i disponibilitatea verigilor sale de a susine creterea economic; - venitul, consumul i economiile populaiei; - relaiile economice externe i n special importul i exportul. Fiecare dintre factorii creterii economice are dou caracteristici: una cantitativ relativ uor de observat i alta calitativ care este relevat n principal de productivitate. Aportul la creterea economic ine de amndou caracteristicile. Cnd cantitatea are cel mai important rol pentru un factor de producie acesta este considerat factor cantitativ. Dac aportul unui factor este determinat, n principal, de calitatea sa, el va fi considerat factor calitativ. Cel mai des intlnit factor calitativ este progresul tehnico-tiinific. Orice contribuie la creterea economic pe care n-o putem atribui muncii sau capitalului este considerata ca fiind aportul progresului tehnico-stiintific, denumit si factor rezidual intruct colecteaz toate celelalte influene.
57

Creterea economic realizat prin aportul preponderent al componentei cantitative, a factorilor care au determinat-o este cretere cantitativ. Dac aportul cel mai mare l are componenta calitativ a factorilor, creterea economic este calitativ. Cnd aportul celor dou componente este aproximativ egal se realizeaz o cretere economic intermediar. Creterea economic are efecte pozitive evidente dar are i un cost de oportunitate care este format din consumul sacrificat pentru ca resursele respective s fie orientate spre creterea produciei. Primele modele teoretice de cretere economic mai elaborate au fost realizate de Adam Smith, Th.Malthus i David Ricardo. Dup 1925 modele foarte utile au elaborat J.M.Keynes, R.Solow, P.A. Samuelson, M.Kalecki, F.Perroux, V.Leontieff. Noile modele i teorii ale creterii economice pun baza pe progresul tehnic i al cunoaterii, reunirea externalitilor pozitive ntr-un cumul (lan) de activiti i pe inovaie. 1. Dezvoltarea economic Realizarea creterii economice este deosebit de important, dar pentru existen i progresul societii este absolut necesar ca roadele sale s se fac simite, printr-un trai mai bun. Procesul complex prin care creterea economic are loc ntr-o strns unitate cu progresul social poart denumirea de dezvoltare economic. Aadar, nu simpla cretere economic ci dezvoltare economic. In ultimile decenii a devenit tot mai clar c procesul dezvoltrii economice se confrunt cu mari dificulti, iar creterea economic nu asigur progresul exigenelor pentru o existen uman normal rmne mult n urma ateptrilor genernd nemulumire i proteste pretutindeni. Preocuprile pentru a gsi soluii acestor probleme s-au soldat cu apariia conceptului de dezvoltare durabil care s-a impus n teorie i ii face tot mai mult loc n politica i practica guvernelor. Dezvoltarea durabil const n satisfacerea necesitilor generaiilor n via, fr a compromite posibilitatea satisfacerii necesitilor pentru generaiile viitoare. Aceasta privete deopotriva conservarea i ameliorarea parametrilor mediului natural, precum i creterea demografic. Are menirea de a reconcilia economia cu natura i progresul uman nu numai n anumite ri, ci peste tot. Dezvoltarea durabil este o rezultant care se caracterizeaz prin cretere economic susinut, ameliorarea conditiei umane, justiie social i democratie. Din punct de vedere tiinific preocuparea pentru o asemenea dezvoltare a fost indus de instalarea crizei umane, deteriorarea condiiilor de via pentru foarte muli oameni, diminuarea i/sau epuizarea unor resurse naturale i alte fenomene i procese generate de modelul dezvoltrii de pn acum. Dezvoltarea durabil este noul model al dezvoltrii economico-sociale, creia i sunt proprii componentele: natural, economic, social-uman, naional-statal regional i mondial. Sensul major al promovrii lui este rezolvarea problemelor omenirii, inclusiv pe cea a subdezvoltrii.

58

In teoria i practica curente, dezvoltarea economic este relevat cel mai bine prin indicele dezvoltrii umane (IDU) care reflect trei serii de factori: starea santii, a educaiei i venitului mediu pe locuitor. TESTE 1. Dezvoltarea economic ntr-o ar se concretizeaz n: a) creterea mrimii PIB; b) schimbarea structurii economiei; c) progres economic; d) insuficiena resurselor asigurate; e) diminuarea veniturilor. 2. Creterea PIB n volum este un indicator sintetic al creterii economice care atest: a) creterea cantitii bunurilor produse n condiii de inflaie; b) creterea cantitii bunurilor produse n condiii de stabilitate a preurilor; c) scderea cantitii bunurilor produse i creterea preurilor astfel nct PIB devine o valoare mai mare, dect n perioada anterioar; d) creterea cantitii bunurilor produse ntr-o msur mai mare dect cea a preurilor; e) creterea cantitii de bunuri produse ntr-o mai mic msur dect creterea preurilor. 3. Indicele dezvoltrii umane (IDU) reflect direct: a) confortul locuinelor i starea mediului ambiant; b) aportul confortului pe care-l aduc relaiile interumane; c) nivelul de sntate, de educaie i al venitului mediu pe locuitor; d) ameliorarea mediului ambiant pe termen scurt, mediu, lung i retroactiv; e) starea mediului economic dintr-o ar. 4. Un aport semnificativ la creterea economic i la dezvoltare l au nu creterea cantitii factorilor de producie, ci: a) evolutia populaiei; b) starea vremii; c) colaborarea i cooperarea ntre oameni; d) progresul tehnico-tiinific; e) creterea preurilor. Rspunsuri: a+b+c; b+d; c; d.

59

XI. FLUCTUAIILE ECONOMICE Economia oricrei tri evolueaz fluctuant cu creteri i scderi mai mult sau mai putin profunde astfel incat pe termen lung inregistreaza o crestere sensibila insa de marime diferita. Aceasta evolutie are la baza cauze complexe chiar daca in anumite situatii rolul cel mai important (determinant) poate reveni numai uneia sau catorva aflate in interactiune. In realitate exista o diversitate de fluctuatii: sezoniere determinate de factori naturali si/sau de comportamentul oamenilor care se modifica chiar in decursul unui an avand ca efect cresteri scaderi sau modificari structurale ale cererii ofertei agregate; intamplatoare sau accidentale determinate de fenomene naturale de anvergura (cataclisme, seceta etc.) sau sociale si politice (razboi, criza politica profunda etc); ciclice determinate de mersul economiei ca urmare a schimbarilor care survin in cadrul acesteia dereglandu-i evolutia ascedenta pana cand se realizeaza corelatiile adecvate noilor stari de fapt dupa care la un interval de timp mai lung sau mai scurt situatia se repeta. Fluctuatiile ciclice din economie au fost sesizate si studiate inca de la inceputul secolului al XIX-lea si s-a observat ca nu sunt toate de acelasi fel desi au manifestari similare. Diferentele se refera la durata si la imprejurarile concrete in care se produce aceasta dereglare a economiei cat si adaptarea sa la noua situatie pentru a realiza noi performante. Toate felurile de cicluri se desfasoara concomitent si interactioneaza intre ele. Se cunosc: cicluri lungi denumite si seculare sau Kondratif dupa numele celui ce le-a facut cunoscute pentru prima data; cicluri decenale sau Juglar dupa numele celui care a aprofundat cunoasterea sa; cicluri scurte sau Kitchin (minore, mici). 1. CICLURILE ECONOMICE Ciclul scurt. La fel ca toate celelalte cicluri are doua faze distincte: Expansiunea productia creste ca urmare a cresterii cererii agregate, agentii economici sunt optimisti pentru ca economia este pe un drum bun. Actionand pentru a castiga mai mult, firmele ajung, treptat, sa constituie stocuri spre a face fata oricand unei cereri. La un moment insa nivelul ridicat al stocurilor determina diminarea in diferite proportii a productiei intrucat satisfacerea cererii poate avea loc pe seama stocurilor; Contractia - productia scade pentru ca cererea se satisface in mare masura pe seama stocurilor formate, stocurile se diminueaza treptat si pe masura ce acestea se epuizeaza se reia cresterea productiei. Durata acestui ciclu se situeaza intre 30 si 40 de luni. In decursul acestui interval cele doua fenemone majore cresterea si descresterea productiei si stocurilor induc o multitudine de influente economice si sociale pozitive si negative (dupa caz) in dinamica societatii.
60

Ciclul Juglar. Mai este denumit decenal si al afacerilor. Este cel mai studiat si cunoscut. Durata sa variaza intr 6 si 12 ani. Fazele acestuia sunt: una ascedenta denumita si expansiune, avant sau faza cresterii economice (productiei); alta descedenta cunoscuta si ca recesiune, contractie sau descrestere economica.

- expansiunea conjunctura economica este favoravila, afacerile cresc, productia creste, creste gradul de ocupare a populatiei active, scade somajul, cererea agregata creste, optimismul este evident. Pentru ca se spera si mai mult, se stimuleaza cresterea cererii agregate prin diferite masuri in special prin credite de productie si consum, preturile cresc pentru a mari profitul, dar si pentru a atrage in productie noi factori care au insa calitate si eficienta mai slaba intrucat cei superiori au devenit insuficienti. In fata amenintarii cu inflatia, multi agenti din precautie si la fel anumite autoritati franeaza cresterea cererii agregate, si a investitiilor si ca urmare scade folosirea capacitatilor de productie create, scad profilul si investitiile. Se ajunge la momentul de criza economica ciclica punctul in care curba productiei se inverseaza din spre ascendent spre descendent, s sei trece la cea de a doua faza a ciclului; - recesiunea productia scade repede, neincrederea se amplifica, cererea agregata scade, dificultatile firmelor se amplifica, numarul falimentelor creste, se deterioreaza cursul hartiilor de valoare, iar cursul valutar tinde sa scada, numarul somerilor creste. Pe acest fond se cauta intens solutii pentru a produce mai ieftin si in acest scop se fac investitii multe dintre acestea sprijinite puternic de stat si se contureaza o tendinta de inducere a expansiunii si incepere a unui nou ciclu economic. In conditiile actuale cand relatiile economice dintre firmele din tari diferite si fenomenul globalizarii economiei s-au generalizat, ciclul de afaceri dintr-o tara are tendinta sa fie tot mai puternic influentat de ceea ce se intampla in economiile tarilor cu care se afala in relatii mai ales atunci cand acestea sunt ample. Uneori aceasta interactiune este ata de rapida incat nu lasa partenerilor timpul necesar pentru a concepe si aplica masurile preventive care s-ar impune si ar putea diminua efectele ne dorite.
61

Ciclul lung. Desi i se mai spune si secular sau Kondratief, stiinta economica il plaseaza pe o durata 40 60 ani si il leaga de durata modului tehnic de productie al societatii adica de nivelul calitativ, structura si carcateristicile factorilor de productie considerati in ansamblul lor. Modul tehnic de productie propriu unei etape isi afirma potentialul prin cresterea eficientei in decurs de 20 30 de ani dupa care intra in declin. - Faza ascendenta corespunde acestei prime perioade in decursul careia cei mai multi ani se caracterizeaza prin prosperitate si crestere economica apreciabila, cresterea investitiilor, veniturilor si a ocuparii fortei de munca; - Faza descedenta se remarca prin diminuarea cresterii economice, investitiilor,veniturilor si ocuparii in munca; anii de recesiune ai ciclurilor decenale devin mai numerosi si mai aspri, in timp ce inflatia si somajul devin mai persistente. In aceasta faza se intensifica preocuparile pentru realizarea noilor tehnici si tehnologii care vor fi proprii unui mod tehnic de productie ce va marca inceperea unui nou ciclu lung. Un asemenea ciclu se suprapune cu mai multe cicluri Juglar si un numar mai mare de cicluri Kitchen. Ultimul ciclu de acest gen este plasat in intervalul 1948 1973/1974 cu faza ascedenta si apoi pana in 2005 cu faza descedenta. 2. Politici conjuncturale Aceste politici denumite si anticilice au scopul de a asigura o mai mare stabilitate a economiei, de a evita formarea rapida a unor varfuri prea mari de crestere a productiei si unor prapastii ale caderii acesteia, amandoua la fel de periculoase si greu de controlat si de a evita si diminua efectele negative ale ciclicitatii economiei. Si pentru ca dinamica productiei este determinata de interactiunea cerere-oferta, politicile de acest fel vor viza direct si indirect una sau alta dintre cele doua variante sau chiar pe amandoua. Pentru interventie se recurge la mijloace precum: cheltuielile publice, sistemele de impozite si taxe, cresterea-diminuarea masei monetare, dobanzile, restrictii si facilitati la aacordarea si rambursarea creditelor etc. Verigile prinicipale in asemenea actiuni sunt statul prin organismele sale si bancile nationale. Masurile care se iau sunt, in principiu, de doua feluri - stimulative sau restrictive corespunzatoare celor doua faze ale ciclurilor economice - recesiune si expansiune. Politica cheluielilor publice - vizeaza cresterea bugetelor administratiilor centrale si locale care prin cheltuielile facute impulsioneaza cererea agregata in perioadele de recesiune, sumele difuzandu-se in economie prin achizitii si investitii de sta, cresterea si inmultirea indemnizatiilor de somaj, formarea fortei de munca, alocatii familiale etc. Politca monetara si de credit In perioada de expansiune cand apar si se amplifica riscurile de inflatie si neconcordanta a ofertei cu cererea aceasta politica are caracter restrictiv si consta in cresterea dobanzilor, conditii mai dificile de obtinere a creditelor, controlul mai sever al masei monetare pentru a nu depasi anumite limite superioare. Toate acestea inhiba cresterea cererii agregate si pot inlatura sau diminua cel putin partial riscurile vizate. In perioada de recesiune aceasta politica devine
62

stimulativa si masurile respective se iau in sens invers: scad dobanzile, se mareste masa monetara, se diminueaza restrictiile la credite etc., astfel incat unitatile economice si populatia au acces la resurse banesti sporite prin care se sustine cresterea cererii agregate. Politica fiscala actioneaza prin sistemul de impozite care in timp de recesiune se restrange lasand firmelor si populatiei resurse mai mari pe care acestea le cheltuiesc sustinand cresterea cererii, iar in decursul expansiunii se extind pentru a tempera cresterea si a alimenta bugetele cu sume menite sa acopere deficitele formate in perioada de recesiune. Paralel cu politicile de acest gen care au in centrul preocuparilor cererea exista si s-au intensificat in ultimii ani politicile bazate pe oferta care vizeaza incitarea producatorilor prin stimulente si conditii care au ca efect cresterea ofertei agregate. Dintre acestea mentionam: Reforme si masuri menite sa extinda si sa intensifice concurenta intre ofertanti (producatori) si liberalizarea preturilor ceea ce ar permite fiecaruia sa-si adapteze marimea si dinamica preturilor la situatia pe care o au astfel incat sa se mentina mereu pe piata si sa poata mari si diversifica oferta; Adaptarea masurilor de asigurare permanenta a bunei functionari a pietelor ceea ce presupune: amelioararea reglementarilor ce pot restrictiona libera initiativa si asigurarea respectarii nestirbite a drepturilor de proprietate; Crearea si intretinerea permanenta a unui mediu economic favorabil perspectivelor de profit pentru producatori care vor fi astfel incurajati sa produca mai mult si sa-si asume riscurile corespunzatoare. TESTE 1. Criza economica reprezinta fenomenul de: a) accelerare a cresterii economice; b) incetinire a cresterii economice; c) fluctuatie in sus a somajului si apoi de mentinere la acelasi nivel; d) inversare a sensului de evolutie a productiei dinspre ascendent spre descendent. 2. Stimularea cererii de bunuri de consum si a cresterii investitiilor se face in faza de: a) expansiune prin cresterea ratei dobanzii; b) recesiune prin cresterea ratei dobanzii; c) recesiune prin scaderea ratei dobanzii si cresterea fiscalitatii; d) recesiune prin scaderea fiscalitatii si ratei dobanzii. 3. Pentru ciclul Kitchen se remarca: a) durata de 40 de zile; b) durata de 30 -40 de luni; c) mai multe cresterii si scaderi alternative insa de mica amplitudine; d) durata de 6 - 12 ani. 4. In conditii de recesiune, politicile anticiclice bazate pe oferta prevad: a) diminuarea concurentei prin masuri de ingradire a acesteia;
63

b) amplificarea si intensificarea concurentei intre producatori pentru a dinamiza oferta; c) inlaturarea reglementarilor care pot restrictiona in vreun fel libera initiativa; d) crearea unui mediu economic favorabil perspectivelor de obtinere a profitului; e) diminuarea cheltuielilor statului. 5. In perioada de recesiune, cresc: a) productia si numarul angajatilor; b) somajul si numarul falimentelor; c) rata dobanzii si volumul economiilor populatiei; d) cheltuielile statului cu protectia sociala si formarea fortei de munca; e) salariile si volumul vanzarilor. Raspunsuri: d; d; b; b+c+d; b+d

64

XII. PIAA MUNCII Orice activitate economica implica munca, un factor de productie determinant pentru valorificarea tuturor resurselor in interesul omului. In activitatea economica, munca este factorul constient si consta in utilizarea fortei de munca adica a aptitudinilor fizice si intelectuale de care dispune fiinta umana pentru a produce ceea ce-i este necesar. In prezent, pentru cea mai mare parte a activitatilor, munca se asigura prin intermediul pietei, in conditii salariale. In acest sens ea formeaza obiectul cererii si ofertei. Cealalata parte a activitatilor desi implica munca, aceasta se asigura direct de beneficiarii bunurilor realizate de familiile lor sau de voluntari prin actiuni caritabile. Piata muncii reprezinta un sistem de realtii specifice intre purtatorii cererii si ofertei de munca realizate potrivit reglementarilor exsitente prin care se stabilesc conditiile de angajare, durata acesteia si marimea salariilor consemnate intr-un contract oficial (de munca). Orice munca cu caracter salarial depusa fara contract este interzisa prin lege si sanctionata ca atare. Aceasta este denumita generic munca la negru si este insotita de multe consecinte negative pentru cei ce o presteaza. Orice contract de munca releva un consens intre semnatari asupra unui interes major comun - realizarea muncii, fara de care nu s-ar crea resursele banesti necesare pentru plata salariilor si nici a profitului. Modul de a functiona al pietei muncii difera, sub numeroase aspecte, de la tara la tara in functie de reglementarile nationale sau ale grupurilor integrationiste zonal internationale din care o tara face parte, de traditii, de specificul activitatilor realizate cu munca salariata etc. De aceea, piata muncii nu este nici unica si nici unitara, ci trebuie interpretata in functie de loc, timp, activitate etc. 1. Cererea si oferta de munca Obiectul cererii si ofertei pe aceasta piata il formeaza munca adica folosirea capacitatii de a muncii proprie omului. Omul insa nu este marfa si dupa cum ne asigura OIM nici munca nu este o marfa. Ca urmare, vorbim de o piata a muncii doar prin analogie cu celelalte piete. Cererea de munca, cel putin in ultimul deceniu, este n toate rile este mai mica decat nevoia de munca, iar oferta de munca, difera adesea de cerea de munca. Nu se cere si nu se ofera munca in general, ci munci anume croitor, electrician, electronist, manager etc. Pentru fiecare gen de munca exista o piata specifica. Cererea si oferta de munca nu sunt determinate direct de piata muncii. Cererea de munca rezulta din nevoa de bunuri care se obtin prin munca salariata, iar oferta are la baza procese demografice, sociale si politice etc., care conditioneaza dinamica si pregatirea populatiei si genereaza nevoia oamenilor de a se angaja ca salariati. Conditia esentiala de a functiona normal a pietei muncii este transparenta sa se cunoasca cine si ce fel de munca are nevoie sau poate oferi, unde si in ce conditii; care este marimea salariului etc. In cunoasterea nevoii de munca salariata s-au facut progrese, dar in ce priveste oferta ramane aproape in exclusivitate o problema
65

personala. Problema transparentei salariale este insa oarba. Spre deosebire de celelalte piete unde pretul se anunta in mod public, aici, salariatul este sanctionat sau dat afara daca isi face cunoscut salariul. Motivatia acestei obstructii este greu de acceptat. Puncte de vedere mai noi sustin, direct si/sau indirect, ca obiectul pietei muncii il formeaza capitalul uman (Th.Schultz, G.S.Beker), iar altii, ca este vorba despre capitalul cultural (J. Bourdiaux) adica abilitatile, cunostintele, aptitudinile practice si creative etc. care conditioneaza veniturile angajatilor. Acestea induc noi aspecte in problematica stiintifica a pietei muncii, explica mai bine anumite aspecte ale acesteia dar sunt si puternic criticate. Dezvoltarea cercetarilor in aceste directii ar putea aduce un mare spor de cunostinte utile pentru fundamentarea pietei muncii. 2. Fenomene noi pe piata muncii Prin natura sa aceasta piata reflecta schimbarile in mediul economic si social dar, la randul sau, induce anumite influente asupra lui. In contextul acestor interactiuni, pe piata muncii, in ultimile decenii au survenit schimbari importante dintre care mentionam: tendinta generala ca o parte din oferta de munca sa nu se poata realiza in proportii ingrijoratoare pentru cei afectati dar si pentru guvernele tarilor; s-a accentuat foarte mult instabilitatea locurilor de munca ocupate (fluctuatia persoanelor pe post si a posturilor); desi este fluctuant somajul are o tendinta de crestere datorita dinamicii demografice, cresterii productivitatii muncii si instabilitatii dezvoltarii economiilor, circulatiei fortei de munca intre tari care a crescut foarte mult; cererea de munca este tot mai puternic influentata de relatiile economice cu exteriorul si in special de import si export; cererea de munca evolueaza rapid in favoarea muncii calificate ceea ce determina dezvoltarea invatamantului superior; flexibilitatea muncii adica adaptarea muncii la schimbarile care decurg din mediul economic ce se remodeleaza continuu a crescut foarte mult si continua sa evolueze in acelasi sens; constrangerea comerciala asupra volumului structurii si realizarii muncii este in crestere rapida; productia care este in tot mai mare masura pilotata direct de client amplifica acele componente ale muncii (preluarea cererii, satisfacerea exigentelor clientului, responsabilitatea, manifestarea creativa a salariatilor etc) care determina intensificarea evidenta a acesteia; sa amplifica fara precedent in trecut dinamica generala a pietei muncii.

66

TESTE 1. Care din urmatoarele fenomene si procese actioneaza asupra mobilitatii cererii si ofertei de munca avand o foarte mare influenta? a) situatia familiala si locuinta; b) conditiile de distractie si recreere; c) marimea salariului; d) programul de munca; e) locatia firmei in mediul urban sau rural. 2. Marimea si dinamica cererii de munca depinde de: a) marimea si dinamica investitiilor; b) marimea salariului; c) nivelul si dinamica productivitatii muncii; d) marimea si dinamica cererii de bunuri; e) rentabilitatea firmelor. 3. Factori determinanti de influenta ai ofertei de munca sunt: a) perspectiva de a face cariera profesionala; b) marimea si dinamica populatiei apte de munca; c) marimea salariului; d) nivelul de pregatire; e) nivelul si dinamica cererii de munca. 4. Daca pe o piata a muncii exista o singura firma care are nevoie de forta de munca cu o pregatire anume, pe acea piata firma respectiva se afla in situatia de: a) unic ofertant de munca; b) monopol; c) monopson; d) oligopol; e) a asigura conditii corespunzatoare de munca. 5. In raport cu marimea si dinamica salariului, oferta de munca este: a) pozitiva; b) direct proportionala dar in sens invers; c) de neinfluentat; d) infinita; e) zero. Raspunsuri: a+b; c; b+e; b+c; a

67

XIII. SOMAJUL Somajul este un fenomen complex care a intrat in atentia stiintei economice inca din a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Data fiind marimea si dinamica acestui fenomen in zilele noastre, cunoasterea sa si modul cum trebuie sa reactionam in conditiile permanentizarii sale la un nivel ridicat sunt deosebit de importante. 1. Natura somajului In logica existentei si functionarii pietei muncii, somajul reprezinta excedentul ofertei fata de cererea de munca. Somerii formeaza o suprapopulatie relativa, un surplus de forta de munca peste numarul celor angajati. In aceasta optica, somajul este un fenomen economic. Daca tinem seama ca oferta de munca are o determinare complexa, iar cererea de munca este indusa de nevoile societatii intr-un complex de influente care nu sunt intotdeauna normale, rezulta ca definirea somajului nu este atat de usor realizabila. Somajul poate fi definit si ca rezultanta schimbarilor ce intervin in dinamica populatiei active, productivitatii si cresterii economice (PIB) potrivit urmatoarei scheme: daca se incetineste cresterea PIB sub un anumit nivel sau PIB scade, iar ceilalti doi factori (productivitatea si populatia activa) raman constanti, apare somajul, iar daca exista, va creste; daca PIB evolueaza ca in varianta de mai sus, si productivitatea creste, somajul se amplifica mai mult, iar daca populatia activa se va mari, somajul se va mari si mai mult; daca PIB evolueaza in acelasi fel, iar productivitatea si populatia activa scad (amandoua) mai mult decat PIB, nu se va forma somaj, iar daca acesta exista sar putea diminua intr-o anumita masura; somajul apare sau creste si cand PIB creste, daca populatia activa si productivitatea cresc (amandoua) mai mult (decat PIB) sau evolueaza una in sus si alta in jos astfel incat cresterea realizata o depaseste pe cea a PIB. In aceeasi logica sunt posibile si alte combinatii. Somajul nu este un fenomen omogen. Exista mai multe forme de somaj, dintre care mentionam: somajul voluntar determinat de refuzul de a se angaja al celor care apreciaza ca salariul si conditiile de munca nu recompenseaza eforturile pe care ei le-ar face cand lucreaza; somanul involuntar sau keynesian. Somerii din aceasta categorie nu refuza sa lucreze la un anumit salariu care se formeaza in functie de relatia cerere oferta de pe piata muncii. Cererea de munca este determinata de nevoia (cererea) de bunuri care este insa influentata evident de pretul bunurilor. Cand pretul pe piata bunurilor creste, oferta de bunuri are tendinta sa creasca, dar nu si cererea de bunuri care chiar s-ar putea diminua. Daca la un pret existent pe piata bunurilor, oferta de bunuri este mai mare ca cererea, pe piata muncii acest dezechilibru
68

provoaca somaj involuntar. Somerii acestia accepta salariul existent dar nu exista cerere de munca pentru ei; somajul ciclic apare sau creste in conditii de recesiune sau in functie de caracterul sezonier al diferitelor activitati; somanjul structural determinat de restructurarea economica, geografica, zonala, sociala etc.; somajul tehnologic cauzat de inlocuirea unor tehnici si tehnologii vechi cu altele noi; somajul tehnic generat de inactivitatea fortata determinata de grave defectiuni ale unor instalatii, intreruperea energiei etc; somajul frictional sau tranzitoriu care apare in intervalul dintre incetarea activitatii la un loc de munca si incadrarea intr-un nou loc de munca. Are dimensiuni mari in economiile tarilor mari si dinamice; somajul aparent sau vizibil specific populatiei active disponibile care cauta loc de munca; somajul deghizat specific locurilor de munca cu productivitate slaba si situatiilor in care sunt angajati evident mai multi salariati decat numarul celor necesari. Somajul poate fi cunoscut si caracterizat prin mai multe aspecte: a) nivelul somajului care se determina in mod absolut (ca numar de persoane) si relativ (ca rata a somajului calculata ca nr.someri/populatia activa); b) intensitatea somajului in functie de care se poate vorbi de somaj total si partial; c) durata somajului sau perioada de somaj care poate fi mai lunga sau mai scurta; d) structura somajului dupa criterii precum ocupatia, gradul de calificare, domeniul de activitate,categoria de varsta, sexul, vechimea in munca etc. 2. Indemnizatia de somaj. Masuri de diminuare a somajului Pentru someri apar doua probleme grave si mari: asigurarea unui minim de existenta sub forma unui venit; asigurarea in fapt a dreptului la munca. Indemnizatia de somaj este forma de asigurare a unui minim de venit pentru existenta. Acesta se obtine in anumite conditii, are o anumita marime si o durata strict limitata de acordare dupa care se intrerupe definitiv. Este orientata spre incitarea la cautarea unui loc de munca. Este conditionata si participarea la diferite forme de calificare pentru a putea ocupa un loc de munca. Masuri pentru diminuarea somajului. Aceasta problema implica structurile administratiei publice dar si firmele sau somerii si chiar populatia ocupata. Masuri care privesc direct pe someri organizarea pregatirii si calificarii celor in cautarea unui loc de munca; facilitati acordate de stat pentru crearea de noi locuri de munca; promovarea unor forme de angajare; crearea si buna functionare a unei verigi publice care sa se ocupe de aceste probleme.
69

Masuri ce privesc populatia activa ocupata care au ca scop sa previna cresterea somajului. TESTE 1. Daca cererea de bunuri creste, in economia unei tari, somajul, in mod normal ar trebui sa: a) creasca; b) scada; c) ramana constant; d) prelungeasca; e) sa se scurteze ca durata sa. 2. Cu cat indemnizatia de somaj este mai mare si se acorda pe timp mai indelungat: a) functia sa incitativa la ocuparea unui loc de munca va creste; b) nu exercita nicun fel de influenta asupra incitatiei la munca; c) incitatia la munca scade; d) incitatia la munca devine mai motivata; e) incitatia la munca scade mai ales pentru somerii a caror perspectiva de a ocupa locuri de munca foarte bine remunerate. 3. Pregatirea fortei de munca: a) n-are efect asupra incadrarii in munca; b) diminueaza posibilitatea ocuparii unui loc de munca: c) favorizeaza ocuparea unui loc de munca intr-o economie cocnurentiala: d) mareste siguranta pastrarii locului de munca; e) usureaza trecerea de la un loc de munca la altul. 4. O persoana casnica desi are studii superioare si este in buna stare de sanatate avand 41 de ani este in situatia de: a) somer; b) persoana activa disponibila; c) persoana activa ocupata; d) persoana activa partial ocupata; e) perosna activa ce trebuie recalificata; 5. Din oferta de munca nu fac parte: a) functionarii publici; b) nici un salariat; c) studentii si elevii de peste 16 ani; d) somerii; e) persoanele ocupate in activitati familiale. Raspunsuri: b; c+e; c+d+e; c; e.

70

XIV. PIATA MONETARA Economia capitalista functioneaza ca un sistem de piete in cadrul caruia piata monetara ocupa un loc deosebit de important. Obiectul acesteia il formeaza banii care patrund prin toti porii celorlalte piete. Odata cu dezvoltarea activitatilor economice sa amplificat si s-a diversificat folosirea banilor astfel incat, in prezent, acestia se prezinta sub forme (stari) diferite si servesc in sisteme de operatii mai mult sau mai putin diferite, fiecare constituind o piata mai mult sau mai putin distincta, iar toate la un loc formeaza pietele financiare sau piata financiara un sistem de Piete cu anumite specificitati si strans legate intre ele. Din aceasta fac parte: piata monetara, piata valutara, piata de capital, piata fondurilor mutuale, de pensii, speculative etc. Unitatile economice institutionale care deruleaza operatiile de pe pietele financiare sunt denumite in mod generic institutii financiare: bancile de toate felurile, societatile de asigurari, casele de economii, fondurile mutuale indiferent de denumirea lor, cooperativele de profil, firmele de schimburi valutare etc. Toate acestea realizeaza operatiile dintre ceilalti participanti la pietele financiare, gestioneaza instrumentele monetar-financiare proprii si atrase, precum si parghiile pe care le detin, dar realizeaza si operatii in nume propriu. 1. Banii Au aparut cu peste doua mii de ani in urma si au suferit ample schimbari, astazi prezentandu-se sub mai multe forme. In acceptiunea zilelor noastre, banii desemneaza moneda metalica, bancnotele, moneda scripturala (banii aflati in conturile de la institutiile financiar-bancare) si alte instrumente sau bunuri (metale pretioase in special) avand denumiri si forme specificie diferite de la o tara la alta tara, care sunt general acceptate ca mijlaoace pentru schimburi si plati. Functiile banilor sunt: - de masurare a activitatilor economice si valorilor din economie in care scop se stabileste un etalon, o unitate de masura in fiecare tara (iar uneori pentru mai multe tari (leu, dolar, euro, rubla etc.); - de mijloc de schimb prin intermediul lor realizandu-se orice vanzare cumparare pe orice fel de piata; - de mijloc de plata atunci cand servesc la stingerea unei datorii exprimate in bani; - forma universala a avutiei fapt care-i face utilizabili pentru constituirea rezervelor si plati intre agentii din tari diferite. Suma de bani aflata in circulatie intr-o economie, adica suma diferitelor forme sub care se prezinta banii detinuti de agentii economici la un moment dat reprezinta masa baneasca sau masa monetara.(si se noteaza cu M). Aceasta se prezinta sub urmatoarele forme: o M1 - bani in numerar (monede si bancnote); o M2 bani scripturali (aflati in conturi si posibili de utilizat fara restrictii); o M3 bani in conturi, de genul economiile populatiei la termen si altfel conditionate, depozite in valuta ale rezidentilor;
71

o M4 alte instrumente actiuni, obligatiuni, bonuri de trezorerie etc. Suma componentelor M constituie lichiditatea (totala) totalitatea mijloacelor mobilizabile pentru a asigura derularea activitatilor economice si mersul normal al afacerilor intr-o tara. Una din modalitatile de calcul a marimii M foarte raspandita este: M = P . y/V unde: M - masa monetara; y - cantitatea bunurilor care fac obiectul tranzactiilor V - viteza de rotatie a monedei (numarul de operatii de vanzare cumparare si plati realizate cu o unitate monetara intr-o perioada data). 2. Cererea de bani Banii sunt necesari si deci ceruti pentru ca folosesc drept instrument de schimb (plata) si instrument de rezerva. Cererea de moneda (bani) este cantitatea de moneda pe care agentii economici doresc (au nevoie) sa o detina in conditiile unei anumite dobanzi (rate a dobanzii). Dobanda este costul optiunii pentru a pastra (avea) bani (moneda) in numerar. Cererea de moneda decurge din: - volumul tranzactiilor din activitatile care trebuie finantate de unitatile economice dintr-o tara (consum, productie, investitii etc.): - necesitatea constituirii de rezerve ca masura de prevedere intrucat banii reprezinta o valoare care poate fi schimbata oricand pe alte bunuri si nu numai; - mobiluri (scopuri) specualtive. Mai ales in tarile cu un mecanism bursier dezvoltat aceasta cerere variaza in raport invers cu rata dobanzii. Cand dobanda creste cererea de bani in acest scop scade si invers. Purtatorii cererii de moneda sunt: intreprinderile pentru a-si finanta activitatile, trezoreria statului pentru a finanta activitatile adminstratiilor publice (si deficitul bugetului de stat), bancile si alte institutii financiare care au nevoie de credite de la populatie pentru a finanta proiecte de diferite feluri. Banii pastrati, indiferent din ce motiv, in numerar in afara sistemului bancar, nu aduc nici un venit. Daca insa sunt depusi in sistemul bancar beneficiaza de dobanda. In acest sens, dobanda este considerata pretul banilor. Cererea de bani creste sau scade odata cu variatia nevoilor determinate de cele trei cauze. O influenta deosebita asupra cererii de bani are si cresterea preturilor sau diminuarea acestora. 3. Oferta de moneda Evolueaza in foarte stransa legatura cu cererea de moneda, adica la impulsul cererii. Ofertantii de moneda sunt: - banca nationala numita adesea si banca centrala sau de emisiune. Aceasta ofera resursele banesti necesare statului. Mecanismul acestei operatii: la cererea de
72

credit a guvernului, banca centrala emite bonuri de tezaur (hartii de anumite valori purtatoare de dobanzi interesante. Bancile comerciale si nu numai cu banii disponibili pe care-i au cumpara (subscriu) asemenea bonuri pentru a beneficia de dobanda. In aceasta relatie, bancile respective sunt in situatia de creditori, iar sumele pe care banca nationala le plateste bancilor subscriptoare constituie de fapt oferta de bani care prin intermediul lor se difuzeaza in economie. Bonurile de tezaur subscrise bancilor pot fi revandute in anumite conditii bancii nationale. Banca nationala ofera moneda si contribuie la cresterea masei monetare si prin cumpararea de devize straine (bani si alte valori) necesare agentilor economici nationali in relatiile lor cu exteriorul sau ca rezerva; Tot banca centrala, in anumite conditii, la cererea bancilor comerciale pune la dispozitia acestora sub forma de credit sume, pe care bancile respective le pot da la randul lor sub forma de credit altor agenti economici; - trezoreria statului prin: a) cheltuirea sumelor primite de la banca nationala, sume care s-au constituit prin emisiunea de bonuri de tezaur ce au fost vandute bancilor comerciale sau, altfel spus au fost subscrise de bancile comerciale; b) utilizarea propriei monede intrucat are acest drept; - bancile comerciale care ofera sau creeaza moneda scripturala acordand credite celorlalte categorii de agenti economici. Mecanismul specific acestui gen de oferta este denumit multiplicatorul creditului multiplicatorul ofertei de bani sau multiplicatorul monetar. Capacitatea bancilor comerciale / de a oferi moneda prin creditarea celor ce au nevoie de bani este limitata de banca centrala prin constituirea unor rezerve obligatorii. Din disponibilitatile pe care le au si pe care le-ar putea oferi pe piata sub forma de credite, bancile trebuie sa depuna la banca centrala o cota procentuala ca rezerva obligatorie pe care n-o pot folosi ca oferta. Prin cresterea acestei rezerve se restrange capacitatea de a se crea moneda si deci se diminueaza oferta si invers. In acest gen de operatii sunt implicati in primul rand deponentii / unitatile economice (agentii) de orice fel si in primul rand populatia sau menajele care au surplus de bani sau economii pe care ii pastreaza (depun) in bancile comerciale si-i pot folosi cand au nevoie. In al doilea rand, sunt implicati cei ce au nevoie de bani (oricine ar fi acestia) si pentru aceasta solicita credite bancilor comerciale. Multiplicatorul monetar
Operatii 1 2 3 4 Depozite 100 80 64 500 Credite 80 64 51,2 400 Rezerva obligatorie (20%) 20 16 12,8 100

Mm = D/R = 100/20 = 5 ori unde: D - depozitul; R - rezerva obligatorie

Numarul total al banilor retinuti in economie (H) este format din rezervele bancare (R) si numeralul retinut de populatie (menaje sau gospodarii) (C).
73

R+C=H Caracteristicile esentiale ale pietei monetare: are rolul de a regla cantitatea de moneda din economie si a compensa excedentul de moneda cu deficitul diferitelor categorii de agenti economici; are un pret specific dobanda; este extrem de fluida; are o mare capacitate de a influenta mersul economiei prin mixuri de politici care pot fi grupate in doua mari categorii: a) politica banilor ieftini care are obiectul de a mari oferta de moneda in scopul dezvoltarii economiei si in acest sens se diminueaza rata rezervei obligatorii si se acorda diferite alte facilitati; b) politica banilor scumpi prin care se restrictioneaza oferta de moneda sau chiar se diminueaza pentru a evita inflatia in special prin masuri opuse celor prevazute de politica banilor ieftini; echilibrul pe aceasta piata consta in mentinerea unui raport dinamic intre cerere si oferta relativ apropiat astfel incat economia sa functioneze in conditii normale; dezechilibrele pe aceasta piata au urmari complexe si caracter contagios (determina dificultati in lant); echilibrul este foarte greu de controlat data fiind interactiunea deosebit de activa a acestei piete cu cea financiara si valutara. TESTE 1. In perioada to t1, banca centrala si bancile comerciale cumpara moneda straina convertibila mai multa decat vand, masa monetara: a) creste; b) scade; c) ramane constanta; d) intai creste si apoi scade; e) intai scade si apoi creste. 2. In decursul perioadei to t1, volumul marfurilor vandute pe piata a crescut de la 100 miliarde m.n la 21 miliarde m.n., iar viteza de rotatie a banilor a crescut de la 2 la 6 rotatii. Sa se determine modificarea masei monetare in t1 fata de t0. 3. O scadere a cererii de moneda, fara a se fi modificat celelalte conditii din economie, va determina: a) cresterea dobanzii si a masei monetare; b) scaderea preturilor si masei monetare; c) scaderea dobanzii si mentinetea la acelasi nivel a masei monetare; d) cresterea preturilor fara se se modifice masa monetara; e) nu va avea nici un efect. 4. Daca se anticipeaza ca puterea de cumparare a monedei unei tari va scadea, cererea de moneda:
74

a) scade pentru ca banii valoreaza in prezent mai mult decat in viitor; b) scade pentru ca oamenii vor face economii; c) creste din motive de specualtie; d) scade din motive tranzactionale si de prevedere sau precautie; e) creste din motive de tranzactie; 5. Daca veniturile intr-o tara cresc, atunci cererea de bani: a) scade din motive specualtive; b) creste din motive tranzactionale si prevedere sau preacutie; c) creste numai din motive tranzactionale; d) scade din motive de specualtie si tranzactie; e) creste din motive specualtive. Raspunsuri: a; 16%; d; a + d; a.

75

XV. PIATA FINANCIARA Este de fapt o realitate mai mult sau mai putin compozita ce rezulta din interactiunile mai multor feluri de operatiuni cu produse asemanatoare dar nu neaparat identice. Uneori deosebirile dintre ele au o anumita relevanta si de aceea formeaza obiectul unor particularitati in reglementarile modului de a functiona. Aceasta confera o relativa autonomie fiecarui gen de operatii cu produsele respective si in acest sens vorbim de existenta mai multor piete care, impreuna, constituie piata financiara. Toate asigura, impreuna,resursele banesti necesare agentilor economici, iar in miscarea lor capitalurile se intrepatrund si trec relativ usor de pe o piata pe alta. Spre deosebire de piata monetara, piata financiara are ca obiect indeosebi tranzactionarea plasamentelor banesti pe termen mediu (2 5 ani) si lung (5 ani si peste). Reglementarile existente in fiecare tara delimiteaza insa in mod diferit ce inseamna termen mediu si lung dar un rol important in acest sens il au si obisnuitele oamenilor de afaceri de ale considera. In general uitlizarea resurselor disponibile pe destinatii cu temrn mediu si/sau lung este considerata investitie. Exista investitii: a) reale folosirea resurselor disponibile pentru formarea capitalului tehnic, constructii de locuinte, achizitionarea de terenuri, stocarea de bunuri etc; b) financiare folosirea resurselor pentru plasamente sau dobandirea de instrumente financiare. In prezent, in limbajul curent, investitia este tot mai des interpretata ca fiind utilizarea resurselor in scopul obtinerii unor venituri indiferent de termenul avut in vedere. 1. Cererea, oferta si instrumentele financiare o Purtatorii cererii sunt societatile comerciale de orice natura (industriale, agricole, de transporturi, bancare, de asigurari etc.) private sau publice, administratiile publice centrale sau locale etc. o Purtatorii ofertei sunt toti acei care au venituri mai mari decat cheltuielile. Deci toti cei ce reusesc sa faca economii: societatile de asigurare, bancile, societatile comerciale din orice alt domeniu si populatia sau menajele. In cele mai multe tari, pe piata financiara, sectorul institutional denumit gospodarii sau menaje, luat in ansamblul sau, este permanent excedentar si deci ofertant in timp ce sectoarele denumite generic bussines adica unitatile economice comerciale, considerate in ansamblul lor, sunt permanent deficitare, adica in cautare de bani sau purtatori ai cererii. o Atat ofertantii cat si cei in cautare de resurse banesti opereaza cu instrumente financiare. In situatia unei gospodarii care a realizat economii si le depune intrun cont la o banca (de unde va primi dobanda) depozitul este un instrument financiar. Pentru banca respectiva, suma depusa reprezinta de fapt, un credit care, la randul sau, este alt instrument financiar si care poate servi pentru a fi dat cu imprumut altui agent economic in cautare de fonduri.
76

Instrumentele financiare includ mijloacele de plata in general banii propriuzisi, celelalte componente ale masei monetare (M), titlurile de credit, participatiile la capitalul social al firmelor, ipotecile, optiunile bursiere etc. Evident, gradul de lichiditate difera de la o categorie la alta a instrumentelor financiare. Instrumentele financiare se vand si se cumpara. In acest sens, se vorbeste despre investitii financiare atunci cand sunt cumparate. o Piata valorilor mobiliare este principala componenta a pietei financiare. Valorile mobiliare sunt instrumente financiare negociabile care atesta drepturi de proprietate sau de creante asupra emitentilor. Sunt emise de purtatori ai cererii si in special de societati comerciale, administratii publice si de stat - locale sau centrale sub forma de hartii de valoare sau nemateriala, si sunt cunoscute sub denumirea de actiuni, obligatiuni sau instrumente financiare derivate (produse derivate). Valorile mobiliare sunt purtatoare de venituri pentru cei ce le detin. o Actiunea este un titlu de valoare care atesta ca detinatorul sau detine o parte din capitalul social al unitatii institutionale care l-a emis. Contine: numele emitentului, data de emitere, numarul de identificare, valoarea nominala, semnaturile celor autorizati sa le emita, elemente de securizare. Pot fi nominative sau la purtator. Confera drepturi celor ce le detin: a) sociale - de a fi informati asupra situatiei economice a emitentului, de participare la adunarea generala a actionarilor si la alegerea consiliului de administratie, de a participa la controlul gestiunii firmei etc; b) patrimoniale de a primi o parte din profitul firmei denumita dividend, de a primi o parte corespunzatoare din capitalul firmei daca aceasta este lichidata si numai dupa ce s-au achitat toate celelalte obligatii. o Obligatiunea este un titlu de imprumut pe termen lung sau mediu si atesta angajamentul emitentului de a restitui intr-un timp stabilit, in diferite formule, celui ce o detine suma imprumutata si dobanda corespunzatoare indiferent de situatia economica a firmei. Detinatorul sau se numeste obligatar. Aduce detinatorului un venit fix. o Biletele si bonurile de tezaur,obligatiunile de stat sau municipale reprezinta valori mobiliare emise de stat si sunt aducatoare de venituri cu diferite denumiri pentru detinatorii lor. 2. Formele pietei financiare Exista multe criterii de clasificare a formelor pietei financiare. Noi avem in vedere aici piata valorilor mobiliare actiunilor si obligatiunilor, instrumente financiare carora le sunt specifice piata primara si piata schimburilor de titluri deja emise (aflate in circulatie) sau piata secundara, considerate impreuna. Piata primara denumita si piata emisiunilor are rolul de a mobiliza resursele banesti disponibile ale oricaror categorii de agenti economici pentru a le pune la dispozitia altora care le transforma in capital productiv. Unitatile economice
77

pentru a-si asigura finantarea activitatilor, emit, potrivit reglementarilor legale, actiuni si/sau obligatiuni de valori diferite pe care posesorii de disponibilitati le cumpara, de regula, prin intermediari financiari. Pretul platit denumit pret de emisiune poate fi egal cu valoarea nominala (inscrisa) in instrumentul financiar respectiv (al pari) sau mai mic (sub pari) pentru a spori atractivitatea tranzactiei. Diferenta dintre pretul al pari si sub pari este prima de emisiune. Pretul de emisiune este ferm (nu se modifica pana la inchiderea emisiunii). Piata secundara are ca obiect tranzactionarea instrumentelor financiare deja emise. Vanzarea-cumpararea acestora nu constituie un proces de finantare a activitatii economice, ci doar o trecere a lor de la un detinator la altul. In felul acesta cei ce vand isi elibereaza capitalul investit si daca reusesc sa vanda la un curs (pret) mai mare decat cel la care a cumparat actiunile sau obligatiunile respective va castiga. Desigur, poate sa si piarda daca vinde la un pret mai mic. Pretul pe aceasta piata este tranzactionat si deci este variabil. Se numeste, de regula, curs sau pret de piata. Motivul tranzactiilor pe aceasta piata poate fi diferit: eliberarea capitalului investit pentru a-i da alte destinatii, intrarea intr-o activitate dintr-un domeniu al economiei in altul, realizarea de investitii in alte tari, specula (sa cumpere ieftin si apoi sa vanda mai scump) etc. De regula, operatiunile pe oricare din cele doua forme a pietei financiare se realizeaza prin intermediari specializati. Principala instituite din cadrul acestei piete este bursa de valori care este controlata public si reglementata strict insa cu prevederi mai mult sau mai putin diferite de la tara la tara. Reglementarile vizeaza: conditiile admiterii titlurilor la bursa; conditiile de admitere a intermediarilor de tranzactii si operatorilor; modul de regularizare a operatiunilor, organismele de conducere etc. Cursul, pretul de piata sau cotatia titlurilor la bursa este deosebit de importanta pentru consecintele pe care le induce si modul in care poate fi influentat. Factori de influenta: - situatia economica financiara a firmei emitente; - evolutia veniturilor aduse de instrumentele financiare tranzactionate; - situatia economica si politica interna si internationala; - tendintele economiei din diferite tari. La bursa se realizeaza doua genuri mari de operatii despre care se spune ca formeaza doua piete diferite: - operatiuni la vedere pentru care transmiterea titlurilor vanzator-cumparator si a banilor cumparator-vanzator are loc la momentul tranzactionarii sau intr-un interval de timp scurt reglementat de autoritatile bursiere; - operatiuni la termen care au loc in doi timpi: a) se tranzactioneaza titlurile, numarul lor, cursurile si data la care va avea loc executarea propriu-zisa a operatiei (transmiterea titlurilor si respectiv, a banilor: b) executarea tranzactiei incheiate. Operatiile la termen au caracter evident specualtiv. Pornind de la faptul ca intre momentul incheierii tranzactiei si realizarii sale efective exista o perioada mai
78

lunga sau mai scurta dupa cum convin vanzatorul si cumparatorul, primul se angajeaza sa vanda titluri sau instrumente pe care nu le are. El vinde acum,la momentul tranzactiei, pentru ca apreciaza ca pretul (cursul) este mare si va evolua in scadere, astfel incat pana la data executarii tranzactiei le va cumpara la un pret mai mic si le va preda asa cum s-a angajat. El este un jucator la baisse sau bear. Cumparatorul, nici el, la momentul realizarii tranzactiei, nu are banii necesari dar mizeaza pe cresterea cursului pana la scadenta si va castiga diferenta dintre cursul mai mare existent la scadenta si cursul mai mic de la tranzactionare. Acesta este un jucator la hausse sau bull. Cel care se va plasa pe sensul in care evolueaza piata castiga, iar celalalt pierde. Paralel cu aceste tranzactii care au loc la bursa cu cele mai reprezentative instrumente financiare, in foarte multe tari, inclusiv in Romania, exista o alta piata financiara secundara unde sunt tranzactionate acelasi gen de instrumente sau titluri dar mai putin reprezentative (importante). Comensurarea si evolutia tranzactiilor sunt urmarite cu ajutorul unor indici mai mult sau mai putin diferiti de la tara, de la o bursa la alta si de la o piata la alta. Volumul si dinamica tranzactiilor financiare si modul deosebit ale celor bursiere sunt extrem de relevante pentru mersul afacerilor si economiilor din tarile respective. TESTE 1.Pe piata financiara secundara, cursul se modifica in acelasi sens cu: a) preturile marfurilor; b) marimea dividendului si a ratei dobanzii; c) dinamica salariilor; d) cursul de schimb al monedei; e) volumul vanzarilor de bunuri. 2.Cand pe piata tranzactiilor la termen cursul creste fata de cel negociat, cel care castiga este: a) firma emitenta; b) concurentul firmei emitente; c) vanzatorul; d) cumparatorul; e) atat cumparatorul cat si vanzatorul. 3.In conditiile in care pe piata monetara rata dobanzii creste, cursul instrumentelor (titlurilor) de pe piata financiara secundara: a) ramane neschimbat; b) intai creste si apoi scade; c) scade; d) creste; e) intai scade apoi creste. 4.Motivul tranzactiilor pe piata secundara poate fi: a) intrarea intr-o activitate economica de mare interes actual si in viitor;
79

b) speculatia; c) cresterea exporturilor; d) diminuarea excedentului bugetului de stat; e) accesul la resurse necunoscute pana in prezent. 5.Investitia financiara reprezinta: a) cumpararea unor bunuri pretioase si inalterabile; b) cumpararea de bunuri ale caror preturi se anticipeaza ca vor creste: c) folosirea resurselor banesti pentru plasamente financiare sau dobandirea unor instrumente financiare; d) transformarea unor bunuri in bani cu care se poate asigura accesul la tot ceea ce isi doreste investitorul respectiv; e) transformarea unor sume disponibile in bunuri reale necesare existentei zilnice. Raspunsuri: d; d; c; a+b+e; c

80

XVI. INFLATIA Inflatia este cel mai important dintre fenomenele si procesele cu care se confrunta in zilele noastre economiile tarilor datorita complexitatii sale, modului rapid si amplu de a actiona, consecintelor profunde pe care le are, caracterului contagios si dificultatilor de combatere. Inflatia este considerata din punct de vedere stiintific un dezechilibru economic fundamental care poate fi generat de cauze foarte diferite economice, dar si politice, sociale sau naturale ce pot actiona predominand cand una cand alta, mai multe sau chiar toate deodata. Se impune atentiei prin doua fenomene majore care se manifesta concomitent si in interactiune. Acestea survin cand in economie, indiferent din ce cauze, in raport cu un moment sau o perioada din trecut: a) se mareste diferenta dintre volumul masei monetare si cantitatea bunurilor supuse vanzarii astfel incat preturile cresc simtitor, iar b) valoarea banilor se dimineaza. Efectul poate fi rezultatul unor imprejurari variate: - creste masa monetara, iar cea de bunuri este constanta; - scade cantitatea de bunuri, iar masa monetara ramane constanta; - cresc cei doi termeni ai comparatiei dar banii mai mult; - scade volumul marfurilor, iar cel al masei monetare creste; - scad cei doi termeni ai comparatiei dar banii mai putin. Marimea inflatiei se releva prin: cresterea sensibila, generalizata si de durata a preturilor relevat prin indicele general mediu al preturilor din economie (IGP). Pentru un bun economic, indicele pretului (ip) se calculeaza ca raport procentual intre pretul sau in prezent (p1) si cel existent la o data sau intr-o perioada anterioara (p0) Ip = p1 / p0 x 100 ; 10 lei/8 lei x 100 = 125 % Interpretarea: pretul acesta a crescut cu 25%; a crescut la 125%; a crescut de 1,25 ori. Pentru categorii mari de bunuri, indicele preturilor se poate calcula in mai multe feluri. In ceea ce priveste bunurile de consum cel mai des se recurge la indicele preturilor de consum (IPC) de tipul IPC = (Q0 x P1) / (Q0 x P0) unde Q0 reprezinta bunurile din consumul populatiei luate in calcul. scaderea preturilor de cumparare a banilor sau a unei unitati monetare care consta, in esenta, in scaderea cantitatii de bunuri ce se pot cumpara cu o unitate monetara. In acest sens exista indicele puterii de cumparare a banilor (IPCB). IPCB = M t1 / IGP t1/ t0 in care: M t1 masa monetar n t1 IGP indicele general al preturilor t1/ t0 intervalul de referinta Amploarea sau intensitatea inflatiei este atent urmarita intrucat are efecte deosebite. In ceea ce priveste intensitatea distingem: - inflatie taratoare cresterea anauala a preturilor de 3 5%;
81

- inflatie moderata cresterea anuala a preturilor de 6 7 %; - inflatie rapida cresterea anuala a preturilor de 8 10%; - inflatie galopanta cresterea anuala a preturilor de peste 10%. In stiinta economica interactiunea dintre inflatie si imersul economiei este sintetizata prin conceptele: - crestere economica neinflationista caracterizata prin inflatie taratoare moderata si crestere economica superioara indicelui inflatiei; - crestere economica inflationista in care inflatia depaseste indicele de crestere a productiei; - stagflatie in care exista inflatie rapida iar productia evolueaza lent in scadere; - slumpflatie cand productia este in scadere in timp ce inflatia devine galopanta. Cand se vorbeste de o tara in limbajul presei, se recurge la expresia inflatie nationala, cand este vorba de tarile dintr-o anumita zona a planetei inflatie zonala, iar pentru economia mondiala (a tuturor tarilor) inflatie globala. Inflatia este un fenomen complex generat de cauze multiple care interactioneaza intre ele. Dintre aceste cauze mentionam: - cresterea excesiva a creditului, acoperirea deficitelor mari si foarte mari ale bugetului de stat si ale balantelor de plati (externe) care sporesc masa monetara. In mainile agentilor economici surplusul de masa monetara le permite sa sporeasca simtitor cererea lor, iar in raport cu oferta existenta aceasta va determina cresterea evidenta a preturilor si deci inflatie prin cerere; - cresterea costurilor si salariilor fara acoperire in cresterea productivitatii muncii ceea ce ar insemna si cresterea cantitatii de bunuri produse (si deci a ofertei) atrage cresterea preturilor si deci inflatie prin costuri; - scaderea productiei de bunuri sau ramanaerea acesteia in urma fata de evolutia masei monetare genereaza inflatie prin oferta; - daca volumul importurilor este important si pretul bunurilor respective este ridicat si mai amre decat in trecut, in tara importatoare acestea atrag cresterea preturilor si deci inflatie de import sau importata. Eforturile care trebuie facute de populatie, firme si administratii pentru a suporta si contracara efectele negative ale inflatiei reprezinta costul sau costurile inflatiei. Cele mai ample si profunde dintre consecintele inflatiei sunt: - cresterea preturilor care afecteaza diferit pe toti agentii economici intrucat se porpaga neuniforme in timp si spatiu, iar situatia economica a fiecaruia este diferita. Cei mai afectati sunt cei cu venituri mici si fixe pentru ca nu pot compensa cu nimic pierderile suferite; - scaderea puterii de cumparare a economiilor realizate si imposibilitatea de a le reconstitui la nivelul noilor preturi; - accenturarea diferentierii economice si sociale a agentilor economici prin efecte negative asupra unora (asa cum precizam mai inainte) si pozitive asupra altora prin avantaje substantiale de genul venituri mai mari din cresterea preturilor si dobanzilor, specualtii valutare, exporturi si importuri, vicierea corelatiilor dintre
82

preturile diferitelor marfuri, realizarea afacerilor prin intermediul paradisurilor fiscale etc. Pentru a contracara efectele negative ale inflatiei s-au dezvoltat in timp politici antiinflationiste si de protectie ale caror prevederi se pot imparti in doua mari categorii: a) masuri de aparare sau protectie a agentilor economici precum indexarea cresterea veniturilor unor categorii de persoane (in special a celor cu venituri mici si fixe) pentru a acoperi total sau partial cresterea preturilor, cresterea dobanzilor pentru economiile realizate; acordarea de compensatii, subventionarea preturilor pentru anumite categorii de bunuri etc. Ingeneral asemenea masuri sunt considerate pasive; b) masuri active care privesc refacerea echilibrului economic deteriorat prin inflatie actionand asupra masei monetare pentru a frana cresterea sa si a o aduce la nivelul solicitat de mersul normal al economiei cat si asupra volumului de bunuri si servicii pentru a-l ridica mai aproape de nivelul masei monetare existente si a reface raportul cerere-oferta. Asemenea masuri sunt: cresterea dobanzilor la credite; inghetarea salariilor si a unor preturi; echilibrarea bugetului de stat si balantei de plati externe; dezvoltarea activitatilor productive pentru cresterea ofertei agregate; adaptarea structurii ofertei agregate la cea a cererii agregate; acordarea de facilitati la export si import etc. De regula, masurile antiinflationiste se promoveaza la pachet pentru a fi mai eficiente.

TESTE 1. Salariul nominal creste cu 8%, iar rata inflatiei este de 10%. In aceasta situatie salariul real: a) creste cu 2%; b) creste cu 18%; c) creste cu 20%; d) scade cu 18%; e) scade cu 2%. 2. Cauzele inflatiei prin costuri sunt: a) cresterea masei monetare; b) importul prea mare de bunuri; c) cresterea cheltuielilor de productie; d) deficitul bugetar; e) cresterea pretului componentelor capitalului tehnic. 3. Cauzele inflatiei prin costuri sunt: a) cresterea salariilor; b) economia de materii prime; c) creterea dobnzii la credite de productie; d) cresterea rapida a ofertei de bunuri.

83

4. La o crestere anuala nominala a PIB de 80% si o rata a inflatiei de 75%, in tara respectiva inflatia este: a) galopanta, b) taratoare; c) rapida, d) hiper inflatie, e) este stagflatie. 5. Daca intr-o tara, in aceeasi perioada, cresterea veniturilor populatiei si a preturilor de consum este de aceeasi marime 10%, efectul va fi: a) cresterea inflatiei, b) desinflatie, c) scaderea nivelului de trai; d) stagflatie; e) inflationist daca nu a avut loc si cresterea PIB in aceeasi masura sau mai mult. Raspunsuri: e); c); a+ c); b); e).

84

XVII. SCHIMBUL DE BUNURI, SERVICII SI VALUTAR CU EXTERIORUL In prezent, mai mult decat oricand in trecut, economia fiecarei tari interactioneaza cu exteriorul. Agentii economici din toate sectoarele institutionale ale oricarei tari dezvolta relatii cu altii din celelalte tari, face schimburi (comert) cu bunuri, servicii si valutare. Acest gen de relatii evolueaza inegal dar, pe termen lung, au o tendinta generala de crestere care in ultimile decenii s-a accelerat. Toate aceste relatii, considerate in ansamblul lor, formeaza piata mondiala. Aceasta nu este nici unitara si nici omogena si se compune din mai multe segmente specializate fiecare constituind o piata mai mult sau mai putin distinctiva. In acest sens exista piete pe categorii de bunuri, servicii si valute cu reguli de functionare adoptate de fiecare tara sau grup de tari care fac parte dintr-o formatiune integrationista, dar care au totusi, anumite prevederi relativ comune sau asemanatoare. Existenta si functionarea acestor piete sunt determinate de multiple cauze dintre care mentionam: diferentierea inzestrarii naturale a tarilor cu factori de productie; nici o tara nu poate realiza performante deosebite in toate domeniile de activitate si nu-si poate asigura toata gama de bunuri necesare; diviziunea mondiala a muncii specializarea agentilor economici din fiecare tara in producerea numai a anumitor categorii de bunuri cu eficienta ridicata date fiind conditiile pe care le au; agentii economici cauta in exterior o aprovizionare mai ieftina, bunuri si servicii care le sunt necesare dar nu se produc in interior, bunuri de calitate, piata de desfacere, securitate si stabilitate economica, produse si tehnologii noi, obtinerea sau plasarea de valuta, alte genuri de avantaje concurentiale. Pietele cu exteriorul functioneaza pe principii concurentiale, prin confruntarea cererii cu oferta participantilor din tari diferite. De asemenea sunt afectate de incurajari, discriminari si restrictii pe care le pot promova participantii intre ei sau statele din care ei provin prin politici de protectionism si liberschimbism promovate din motive politice, economice, militare, sociale etc. Pentru unitatile economice implicate in relatii comerciale cu exteriorul sunt foarte importante: cunoasterea capacitatii de absorbtie a pietei pe care ei actioneaza; supravegherea pietelor traditionale de export si/sau import, precum si identificarea de noi piete; anticiparea si evaluarea impactului pe care l-ar putea avea difeite fenomene naturale si economico-sociale sau politice din diferite tari sau zone ale planetei asupra pietei sau pietelor de interes, precum si anticiparea masurilor prin care trebuie sa reactioneze; urmarirea indeaproape a concurentilor efectivi si potentiali pentru a putea reactiona adecvat la modificarile comportamentului acestora.

85

1. Piata de bunuri si servici cu exteriorul Cei ce actioneaza in mod efectiv pe oricare dintre formele acestei piete sunt unitatile economice sau agentii economici care isi au sediul social intr-o tara si vand sau cumpara dintr-o alta tara. Schimburile sau comertul cu bunuri si servicii dintre agentii economici provenind din toate tarile formeaza comertul international sau mondial. Ceea ce ei vand formeaza exporturile mondiale, iar ceea ce cumpara importurile mondiale. Aceste operatii reprezinta: comert vizibil cand obiectul vanzarii cumpararii il formeaza bunurile tangibile; comert invizibil cand se vand si se cumpara servicii. Reglementarile potrivit carora functioneaza aceste piete au caracter complex intrucat provin din surse diferite fiecare cu scopul si interesele proprii. Distingem: reglementari nationale cu privire la export (vanzare) si import (cumparare) care in mod normal reflecta interesele fiecarei tari si ale agentilor economici din limita granitelor proprii; reglementari ce decurg din acorduri bilaterale sau de participare la grupari integrationiste ale diferitelor tari prin care se asuma obligatii si se obtin facilitati dincolo de prevederile reglementarilor nationale dar concordante cu acestea din urma; reglementari ale unor organizatii internationale sau mondiale la care participa mai toate tarile, iar prevederile lor au fost ratificate de tarile unde isi au sediul agentii economici implicati in fapte de comert cu exteriorul. Vizavi de partenerii care actioneaza pe orice forma a pietei externe pentru bunuri si servicii, aceste reglementari pot avea un caracter: a) protectionist prin care piata interna si unitatile economice din aceeasi tara sunt protejate de concurenta straina intr-o masura mai mare sau mai mica prin taxe vamale la import, plafonarea importurilor, la care se pot adauga conditii privind calitatea marfurilor, de protectie a mediului ambiant sau de garantare a starii de sanatate a populatiei; b) stimulativ pentru exporturi urmarindu-se cresterea si diversificarea acestora prin subventii directe si indirecte, scutire de taxe sau de impozite pe venituri din export, facilitati de creditare si de constituire a garantiilor etc; c) liber-schimbist ceea ce presupune asigurarea liberei circulatii a marfurilor in comertul dintre tari si implica diminuarea barierelor de orice fel sau cel putin a unora ceea ce ar mari gradul de liberalizare. Politicile de acest gen pot fi promovate si numai pe anumite piete cu exteriorul sau atat timp cat tara sau tarile respective dispun de avantaje concurentiale mari. Pietele externe de bunuri si servicii au dobandit o importanta tot mai mare si de aceea sunt tot mai disputate intre agentii economici care actioneaza in cadrul lor dar si intre guvernele tarilor din care ei provin intrucat induc asupra tarilor respective efecte pozitive si/sau negative ample, uneori determinante chiar. Nu intamplator deci s-a inmultit si numarul conflictelor de interese care trebuie sa primeasca solutii juridice. Acestea au fost semnalele ce demonstreaza necesitatea unor organisme cu vocatie mondiala si regionala care sa faciliteze comertul international si sa arbitreze conflictele care apar. In acest sens s-a constituit Organizatia Mondiala a Comertului
86

OMC, in 1994 care cuprinde 117 tari si are misiunea de a administra Acordul General pentru tarife si Comert. OMC isi concenteaza activitatea pe trei sectiuni marfuri, servicii si proprietate intelectuala oferind, permanent, cadrul pentru negocierea diferendelor dintre tari cu privire la libertatea comertului si arbitraj printr-un organ de apel ale carui recomandari sunt irevocabile. In prezent disputele de aceasta natura ridica probleme deosebit de grele atat OMC cat si tarilor aflate in dispute. Pentru orice tara operatiunile agentilor economici de pe teritoriul propriu sau cu exteriorul, referitoare la bunuri si servicii, sunt urmarite de aproape si prezentate intr-un tablou semnificativ denumit balanta comertului exterior care are doua componente exportul si importul. In economiile tarilor, importurile se integreaza in resurse alaturi de produsul intern brut, iar exporturile in necesitati, trebuinte sau destinatii. Balanta comertului exterior poate fi: - echilibrata ceea ce inseamna ca exportul este egal cu importul; - deficitara cand exportul este mai mic decat importul generand datorii externe si credite externe pentru plata lor; - excedentara cand exportul este mai mare decat importul si se realizeaza un surplus de venit in valuta. O balanta excedentara este obiectivul tarilor cu datorii sau care doresc sa-si asigure importante rezerve in vederea unor obiective viitoare. Excedentul este determinat de nivelul inalt al productivitatii, nivelul sczut al costurilor, calitatea buna a marfurilor si alti factori favorabili de competitivitate. Balanta comertului exterior poate fi echilibrata, excedentara sau deficitara pe ansamblu si pe tari partenere. Este rational ca aceasta balanta, in general, sa fie echilibrata atat pe ansamblu cat si pe fiecare tara sau grup de tari daca nu in fiecare au cel putin intr-o perioada de cativa ani. Pentru ca exportul si importul de de marfuri si servicii implica incasri si plati cu exteriorul enorme, balanta comertului exterior este componenta cea mai importanta a balantei de plati a unei tari care sintetizeaza toate intrarile (incasarile) si iesirile (platite) de valuta de toate felurile indiferent de agentii economici implicati. Relatia dintre participarea agentilor economici ai unei tari la schimburile de bunuri si servicii cu alte tari si starea economiei respective este relevata de urmatoarele interactiuni: Y=C+I+EX Unde: y - venitul national (cantitatea de produse x preturile lor); C - consumul: E - exporturile: I - investitiile si X - importurile C - I - cererea interna; E X = cererea externa neta 2. Eficienta comertului exterior Pentru participantii la piata externa de bunuri si servicii, problema eficientei este determinanta. Scopul lor este de a castiga mai mult decat cheltuiesc, adica de a obtine profit. Astfel, se retrag de pe piata. Dar fiecare dintre acestia reprezinta o componenta din economia tarii si starea lor se va reflecta direct si indirect in situatia economiei nationale. De aceea, problema participarii eficiente la piata externa de bunuri si servicii este nu numai una individuala a fiecarei firme, ci si a tarii in care ei actioneaza.
87

Fiecare unitate economica apreciaza direct eficienta exportului prin cheltuiala pe care o face in interior pentru a obtine o unitate de valuta adica prin cursul de revenire (brut) la export (Cre) Cre = Pi - Ce/ Pe Unde: Pi = pretul marfii pe piata interna (lei), Ce = cheltuieli de circulatie pana la frontiera (lei), Pe = pretul la frontiera in valuta, al marfii exponate. Cu cat Cre este mai mic cu atat eficienta e mai mare. Acest curs se racordeaza la economia tarii din care face parte exportatorul prin raportare la cursul de schimb al monedei nationale (Cs). Daca Cre Cs operatiunea de export este eficient. Cre se poate calcula pe grupe de mrfuri i la nivelul economiei nationale. Unittile economice, msoar eficienta importului prin cursul de revenire (brut) la import (Cri) adica prin valoarea ce se obtine in lei prin vanzarea marfii importate cu o unitate valutara. Cri = Pi Ti/Piv Unde: Pi = pretul produsului important pe piata interna (lei); Ti = taxele de import platite (lei) Pe = pretul de import in valuta ale marfii importate la frontiera. Cu cat Cri este mai mare, importul respectiv este mai eficient si acest curs se racordeaza la economia tarii importatorului prin raportare la cursul de schimb al monedei nationale. Cu cat Cri Cs (cursul de schimb al importatorului) cu atat eficienta este mai mare. Si acesta se poate calcula pe grupe de marfuri si la nivelul tarii. Pentru economia tarii, participarea agentilor nationali la pietele externe de bunuri si servicii, eficienta se mai poate releva si prin: Rata de acoperire a importurilor cu sume provenite din exporturi (exporturi / importuri). Cu cat acesta-i mai mare cu atat creste eficienta; Rata penetrarii importurilor sau rata penetrarii externe a pietei nationale (interne) calaculata ca raport intre import si valoarea bunurilor comercializate pe piata interna (exprimata, la randul sau ca PIB + importuri exporturi). Daca marimea raportului creste, eficienta se diminueaza si invers; Intensitatea exporturilor (raportul dintre export si productia interna (PIB). Cu cat creste, eficienta este mai mare. Efectul exportului si importului asupra cresterii economice; Contributia comertului exterior la modificarea structurii materiale a PIB; Aportul comertului exterior la cresterea produsului national net. 3. Piata valutara Consta in esenta in vanzarea-cumpararea banilor ce apartin diferitelor tari. Cererea provine din operatiile agentilor economici cu bunuri si servicii pe pietele externe, operatii de creditare pentru persoane juridice din tari diferite, operatii de investitii externe, transferul de avutie dintr-o tara in alta, turism si deplasarea persoanelor dintr-o tara in alta in cadrul relatiilor familiale sau interumane si din operatii speculative etc. Oferta se concentreaza, de regula, la institutiile financiare si
88

indeosebi la banci care, la randul lor, colecteaza disponibilitati ale celorlalti agenti economici. Fiecare valuta cu piata sa. Intermediarii schimburilor valutare fac de fapt comert, cu valute; ei cumpara si vand in scop de profit pe care-l obtin prin diferente pozitive intre cursul (pretul) de cumparare si cel de vanzare, prin comisioanele percepute si prin diferentele pozitive intre ratele dobanzilor practicate pe pietele respective. Prin confruntarea cererii cu oferta pentru fiecare valuta se formeaza cursul valutar denumit si rata de schimb valutar, care este de fapt pretul unei monede exprimat intr-o alta moneda. Variatiile cursului de schimb la intervale scurte de timp, uneori chiar in decursul aceleiasi zile, induce pentru agentii economici nesiguranta si instabilitate, dar pentru cei interesati ofera posibilitatea speculatiilor cumparand mai ieftin si vanzand mai scump. Piata valutara se realizeaza prin doua genuri mari de operatiuni: a) operatiuni la vedere vanzari cumparari de diferite monede care se livreaza pe loc sau intr-un interval scurt de timp (mai putin de doua zile) de la incheierea tranzactiei. Au un curs de schimb propriu si constituie o piata distincta; b) operatiuni la termen vanzari cumparari de diferite monede care au loc la cursul de la momentul tranzactionarii dar care se finalizeaza prin livrare la o data ulterioara fixata de parteneri cand si-au asumat angajamentele. Si aceste operatiuni formeaza o piata distincta. Cursul pe aceasta piata este, de regula, mai ridicat decat cel de pe piata la vedere pentru ca riscul pe perioade de validitate a tranzactiei este mai mare, iar dobanda practicata pe piata monetara are o influenta sporita. In Romania piata valutara este libera, cursul este liber negociat si moneda nationala este liberconvertibila. Piata valutara in tara noastra se compune din: - piata valutara interbancara la care participa bancile comerciale si alte institutii financiare autorizate realizand operatii in nume propriu si in contul clientilor; - piata caselor de schimb valutar rezervata pentru vanzarea cumpararea de valuta de catre persoanele fizice rezidente si nerezidente. Pe piata valutara din Romania, Banca Nationala are rolul de reglementare si supraveghere. Factorii de influenta asupra cursului valutar: dinamica masei monetare, caracterul politicii monetare, inflatia, soldul balantei de plati, dinamica preturilor,politica economica a altor tari, dinamica dobanzii pe piata monetara etc. TESTE 1. Firma Continent exporta o marfa pe care a cumparat-o cu 100 milioane u.m si mai cheltuieste pentru transportul acesteia inca 4 milioane u.m. Din vanzarea sa incaseaza 8000 de dolari SUA. Cu aceasta suma importa marfa pe care o vinde la intern cu 150 milioane u.m. din care acopera taxele vamale de import de 6 milioane
89

u.m; cursul de schimb al monedei nationale este de 11.000 u.m per dolar SUA. Se cer: cursul de revenire la export, cursul de revenire la import, sa se aprecieze eficienta celor doua operatii, sa se argumenteze raspunsul. 2. In cadrul pietelor externe se aprecieaza ca rolul cel mai important il are: a) piata serviciilor, b) piata muncii, c) piata monetara, d) piata capitalurilor; e) orice piata este importanta. 3. Comertul international nu este influentat de: a) politicile in domeniu adoptate de guvernele tarilor; b) volumul si dinamica PIB global; c) deficitul balantei de plati al celei mai dezvoltate tari; d) rezervele valutare acumulate in tarile lumii. 4. Intensitatea exporturilor ca expresie a eficientei comertului exterior al unei tari trebuie sa: a) creasca; b) creasca numai daca mai intai s-a diminuat; c) scada pentru a asigura consumul intern; d) sa se mentina permanent in jurul aceluiasi nivel; e) sa urmeze aceeasi dinamica pe care o are acest indicator in tara cu economia cea mai dezvoltata. 5. Pentru a nu induce efecte negative in dinamica economiei nationale, guvernul oricarei tari trebuie sa: a) promoveze larg liberschimbismul; b) promoveze intens protectionismul; c) sa se abtina de la modificarea politicii comerciale externe; d) sa se orienteze dupa solicitarile firmelor care actioneaza pe pietele externe; e) sa adopte si sa promoveze cel mai bun mix de politici in domeniu. Raspunsuri: cre = 11.750 u.m., cri = 19.500 u.m. export ineficient, import foarte eficient. Pentru cri este foarte bun luate impreuna cele doua operatii (export i import) sunt reusite; e; d; a; e.

90

XVIII. INTEGRAREA ECONOMICA SI GLOBALIZAREA n irul schimbarilor care au loc in activitatea economica, n ultimile decenii se remarca prin dimensiuni si consecine internaionalizarea, procesul prin care actele economice n general i in mod deosebit cele de producie, schimb, consum si repartiie, alt dat locale sau naionale depesc tot mai mult spatiile economice i geografice ale rilor i devin ntr-o msur tot mai mare expresia participrii unitilor economice din ri diferite. Cauza acestei tendine o constituie creterea i diverisificare nevoilor, aspiraia popoarelor de pretutindeni la un trai mai bun i posibilitatea deja confirmata c pe aceast cale este posibil o mai bun satisfacere a ateptrilor. Aceast tendin este susinut de un pienjeni tot mai des i mai diversificat al relaiilor dintre unitile economice de toate felurile cu sediul n ri diferite. Aceast tendin, existent de mult vreme, s-a accentuat o data cu formarea i dezvoltarea pieelor mondiale i este relevat de fenomene i procese externe de diferite dintre care menionm: creterea comerului exterior mondial i a ponderii acestuia n produsul intern brut al rilor lumii: extinderea fr precedent a investiiilor externe, proces prin care, ntr-o masur tot mai mare, agenii economici intr n sfera efectelor induse de acestea: creterea vertiginoasa a tranzaciilor pe piaa schimburilor valutare sistemul prin care fluidul monetar care irig economiile naiunilor dreneaz aceast resurs spre cele mai profitabile aciuni, indiferent unde va fi locaia acestora. Rolul i locul pe carel ocup economia fiecrei ri n pienjeniul internaionalizrii se modific din ce n ce mai repede i adesea n sensuri diferite, iar unitile economice care acioneaz n limitele frontierelor oricrui stat devin ntr-o msur tot mai mare uniti interne i n tot mai mic msur naionale. Dac avem n vedere modul de manifestare i intensitatea fenomenului internaionalizrii economiilor, distingem dou forme fundamentale ale acestuia, forme care se ntreptrund i se completeaz oferind o imagine complex asupra sa: integrarea economic i globalizarea economiei. 1. Integrarea economic Interaciunea dintre economiile rilor participante la realizarea integrrii este, n general, foarte complex. Integrarea economic este ansamblul proceselor prin care dou sau mai multe ri realizeaz un spaiu economic comun mai eficient sub anumite aspecte sau n ansamblul su. Vecintatea statelor participante faciliteaz integrarea economic: graniele comune i apropierea sunt factori importani n acest sens. Mai trebuie s existe ns interese economice i politice comune sau convergene. Cnd dezvoltarea rilor dintr-o zon geografic ajunge la un anumit nivel i la o anumit complexitate apar i
91

interese economice comune sau convergente care privesc adncirea colaborrii i cooperrii pe plan economic, social, cultural i politic. Formele de integrare create pe o asemenea baz se difereniaz, n special, dup intensitatea i obiectivele concrete pe care le au. n acest sens exist: Integrare global care cuprinde toate domeniile economiei; Integrare sectorial - care se refer doar la anumite sectoare, grupe de produse, obiective majore etc. Participarea la integrarea economic este rezultatul unor nelegeri oficiale care prevd proceduri, termene, moduri de aciune etc. Cele mai multe acorduri de acest gen s-au ncheiat ntre ri din aceeai zon a planetei la care ulterior s-au putut altura i altele, uneori chiar din zone mai ndeprtate. Exist i ri care particip la dou asemenea acorduri. Cu ct numrul rilor participante la un acord se mrete i intensitatea integrrii crete, cu att mai mult se contureaz necesitatea unui mod de organizare propriu i a unor autoriti juridice permanente crora rile implicate le confer autoritatea de a ndeplini obiectivele asumate. Asemenea structuri i autoriti sunt autonome fa de statele participante care au renunat n mod deliberat la exercitarea unor atribuii ce le reveneau ca state independente. Cand se ajunge asemenea situaii, integrarea este interstatal. Integrarea economic i structurile sale se constituie ntr-un context insoit de controverse i dispute pentru ca: - prin constituire i evoluie ulterioar afecteaz anumite interese n grad i sensuri diferite de la ar la ar; modific perspectivele unor activiti, grupuri de uniti economice i chiar ale rilor; plaseaz competitorii din fiecare ar pe alte grile de start fa de perspectiv; atrage anumite renunri la diferite atribute ale independenei i n cele din urm la toate; - atrage renunri, costuri si avantaje n proporii diferite de la ar la ar; - orientrile i practicile din spaiul integraionist au reflexe discriminatorii i contradictorii cu celelalte ri urmrind obinerea unor avantaje unilaterale pentru rile membre. Integrarea economic are un efect multiplicator asupra eficienei n economia rilor membre i asigur cele mai bune condiii pentru stabilitatea i integritatea acelor ri. Perfecionarea pe parcurs, remedierea unor prevederi mai puin inspirtate, concilierea unor interese i eforturi, pot sa sporeasca atractivitatea integrrii economice contemporane. Integrarea economic ntre state poate lua mai multe forme care se disting dup intensitatea fenomenului: a) zone de comer liber taxele vamale i restriciile n special cele cantitative n comerul dintre rile membre se suprim, dar politicile fiecrei ri din zon n raport cu cele din afar rmn libere; b) uniuni vamale zone de comer liber n care rile membre i-au armonizat (unificat) legislaiile vamale i au adoptat un tarif vamal extern unic fa de rile tere; c) piee comune de fapt, uniuni vamale care asigur n rile membre circulaia liber a mrfurilor, forei de munc i capitalurilor;
92

d) uniunile economice piee comune ce realizeaz, n plus, armonizarea politicilor economice naionale pe ansamblu ct i sectoriale ajungndu-se la politici comune; e) integrare economic total cel mai nalt grad de integrare, n care politicile economice de ansamblu, sectoriale i structurale ale rilor participante sunt unice sub conducerea unor autoriti suprastatale. n lume exist peste 55 de acorduri cu caracter integraionist. Unele au fost semnate numai de un an sau doi; altele funcioneaz de civa ani dar evolueaz greu spre atingerea obiectivului; o alt categorie nregistreaz progrese relativ nsemnate dar coeziunea rilor se las ateptat; altele sunt nc ntr-un proces de clarificare a orientrilor, unele sunt ntre 2-3 ri, iar altele mult mai multe. Dintre cele care s-au impus ateniei n afar de U.E. menionm: Pactul Andin (n America Latin, NAFTA (Acordul Nord-American de Comer Liber; Mercosur n America Latin etc. 2. Uniunea European Este forma cea mai avansat de integrare. Constituirea sa a nceput prin Tratatul de la Roma semnat n 1957 i a cunoscut mai multe valuri de lrgire prin intrarea unor noi ri i de aprofundare prin trecerea pe trepte superioare ale procesului integraionist. Ultimul val al extidenrii a fost realizat prin intrarea n aceast organizaie integraionist a Romniei i Bulgariei n 2007. Are caracter interstatal i caracter deschis. Unele ri sunt n curs de aderare, altele se pregtesc pentru nceperea tratativelor n acest sens, iar un alt grup de ri au ca obiectiv depunerea opiunii pentru aderare. Formarea Uniunii Europene a fost favorizat de: - existena unui mod de via relativ asemntor avnd n majoritatea rilor acelai tip de civilizaie; - efectele pozitive ntrevzute de iniiatori au fost percepute i apreciate bine de cea mai mare parte a populaiei rilor interesate de realizarea integrrii, iar apoi confirmate n decursul funcionrii; - existena unei voine politice ferme de a realiza integrarea; - experiena i confirmarea posibilitii unei integrri avansate oferite de alte organizaii integraioniste pentru crearea de piee comune n Europa. Denumirea Uniunea Europeana ca atare a fost adoptat n 1992 i n prezent se afl n stadiul realizrii integrrii economice totale. Consiliul European a decis n 2001 trecerea la pregtirea unei etape viznd integrarea politic. n prezent, tabloul de ansamblu al integrrii economiilor rilor membre nu este omogen n ceea ce privete gradul sau profunzimea integrrii ntruct intrarea rilor n Uniunea European s-a fcut treptat. Cele mai multe dintre ele ns se afl n perioada integrrii totale, iar celelalte evolueaz mai repede sau mai ncet n aceeai direcie situndu-se pe diferite trepte. Economiile rilor sunt de natur capitalist i funcioneaz pe baze concureniale ntr-un contex n care coexist nc reglementri cu mai mult sau mai
93

puine specificiti naionale (proprii) care formeaz excepii de diferite nuane de la reglementrile unice europene. Mrimea, capacitatea competitiv i eficiena firmelor sunt foarte difereniate pe ri i subgrupuri de ri. De aceea, legislaiile referitoare la firmele de pe teritoriul fiecrei ri )naionale sau interne) pstreaz sau introduc sau restrng diferite prevederi menite s le acorde mai multe anse pe pieele intraeuropene. Paralel cu firmele care au sediul social pe teritoriul uneia din rile membre ale U.E. i sunt considerate uniti economice interne sau naionale, n ultimii ani, s-au constituit i funcioneaz ntreprinderi (firme) europene care au reguli de constituire i funcionare unice, europene aplicabile la fel n toate rile membre, independente n raport cu legislaiile naionale. Principalele condiii pentru aderarea la Uniunea Europeana a unor noi ri sunt: - asigurarea stabilitii instituiilor care garanteaz buna funcionare a democraiei, asigurarea supremaiei legii, drepturilor omului i respectului fa de minoritari; - ncorporarea n propria legislaie i aplicarea sistemului de norme comunitare decizii, directive i regulamente adoptate pn la momentul aderrii; - recunoaterea obiectivelor stabilite pentru realizarea uniunii economice i monetare i promovarea aciunilor necesare pentru ndeplinirea lor; - existena unei economii de pia funcionale, capabil s fac fa presiunilor concureniale din cadrul pieei interne unice, fapt ce implic apropierea de nivelul dezvoltrii rilor membre ale U.E. Consensul de aciune a forelor politice n direcia atingerii acestui obiectiv i asumarea de ctre populaie a aceleai opiuni au fost i rmn, desigur, determinante. 3. Globalizarea economiei Globalizarea este procesul prin care, economia fiecrei ri devine expresia unui sistem de relaii ntre unitile economice din toate economiile rilor lumii. Fiecare economie i firm devin componente ale unui sistem global de relaii prin aportul pe care-l aduce. Procesul s-a accelerat dup 1985, odat cu prbuirea comunismului i este adesea perceput ca expresie a modernizrii i viitorului bazat pe tehnologii de vrf dei, pn n prezent, efectele pe care le are nu confirm pretutindeni c aa este. Multe guverne sunt preocupate s-i nscrie economiile n acest proces ntr-o msur mai mare dar s se i protejeze mpotriva efectelor adverse. Paralel, s-au dezvoltat i micri contestarea ale globalizrii datorit dezavantajelor pe care le induce mai ales n rile mai puin dezvoltate. Pentru muli analiti i politicieni, globalizarea sau mondializarea cum i se mai spune n anumite pri ale lumii, este procesul prin care producia i schimbul se elibereaz de constrngerile impuse de frontierele rilor (guvernelor naionale) i de distane, pieele se globalizeaz, iar reglarea se realizeaz prin funcionarea pieelor i de ctre instane mondiale. Factorii cei mai importani care au favorizat globalizarea sunt: - liberalizarea circulaiei bunurilor i serviciilor ntre ri; - dezvoltarea transporturilor i telecomunicaiilor i diminuarea costurilor lor; - liberalizarea mai evident a pieelor de capital naionale i internaionale.
94

Globalizarea economiei relev o realitate complex: - intensificarea i diversificarea schimburilor ntre ri, grupuri de ri i uniti economice de pretutindeni dar n mod deosebit ntre rile membre ale gruprilor integraioniste; - dezoltarea fr precedent a investiiilor strine directe n general, dar n special n rile de interes i stabile din punct de vedere politic; - globalizarea pieelor de bunuri i factori de producie; - nmulirea deosebit de evident a firmelor cu participare strin i cu activiti n ri din ce n ce mai numeroase care-i lanseaz produsele simultan pe mai multe piee. Din punct de vedere economic, participanii la globalizarea economiei au ca scop profitul, iar n acest scop ei acioneaz pentru extinderea i diversificarea afacerilor, mobilitatea geografic a firmelor, dobndirea, crearea i aprarea avantajelor, monopolizarea unor resurse etc. Cei mai implicai ageni ai globalizrii, dar i cei mai mari beneficiari sunt considerate firmele multinaionale (FMN) sau firmele transnaionale (FTN), adic acele uniti economice constituite cu capitaluri de oriunde i care acioneaz oriunde identific cele mai mari avantaje pe care i le adjudec prin multiple filiale i numeroase acorduri comerciale extrem de ingenioase care formeaz un pienjeni impresionant de care te poi foarte greu eschiva. Aciunile acestui gen de firme ca i procesul globalizrii economiei, prin efecte directe i indirecte pe care le induc n economiile rilor i asupra celorlalte uniti economice i-au atras aprecieri contradictorii uneori n expresii radicale, fapt de altfel firesc ntruct nici rile i nici firmele nu sunt lovite toate de fenomenul globalizrii n acelai sens, cu aceeai intensitate i nici n acelai timp. Este clar c fenomenul globalizrii relev existena unor enorme avantaje i c are mare potenial de a crea asemenea avantaje, dar i c trebuie gsite modaliti pentru gestionarea echitabil a acestora ntruct afecteaz pe toi. Globalizarea economiei este un fenomen complex care evolueaz rapid i modific sensibil n decursul unor perioade relativ scurte poziiile economiilor rilor n economia mondial. Procesul este departe de a se fi ncheiat i ca urmare, este peste tot urmrit pentru a putea s i se ntrevad ct mai timpuriu tendinele i sa se nscrie ct mai bine n sensurile lor favorabile.

TESTE 3. Tendina general a globalizrii economiei este: b) egalizarea sau apropierea nivelurilor dezvoltrii tuturor rilor; c) crearea de ct mai multe avantaje pentru unitile economice care au capacitatea de a le exploata; d) nlturarea protecionismului ca practic n politicile economice; e) generalizarea liberschimbismului n relaiile economice externe ale tuturor rilor;
95

f) socializarea actelor de producie, schimb i consum pentru a beneficia de avantajele economice care decurg din acest proces. 4. Dintre factorii cei mai importani care acioneaz n favoarea globalizrii fac parte: b) liberalizarea generalizat a tuturor economiilor; c) liberalizarea mai ampl a pieelor de capital naionale i internaionale; d) procesul dezvoltrii mai rapide a unor economii rmase n urm; e) dezvoltarea turismului familial ntre ri; f) constituirea i dispariia unor grupuri integraioniste. 5. Dintre factorii care au favorizat procesul integrrii economice n Europa fac parte: a) dezvoltarea inegal a rilor europene; b) opiunile rilor pentru regimuri politice diferite; c) existena unor interese economice i politice comune sau convergene ale rilor europene; d) apropierea nivelurilor de dezvoltare ale rilor europene; e) adncirea contradiciilor economice i politice dintre rile europene. 4. Procesul integraionist al economiilor pe msur ce se amplific induce necesitatea: a) dezvoltarea fiecrei ri potrivit necesitilor sale; b) controlul sever al micrii capitalurilor disponibile; c) mpririi pieelor numai ntre firmele din rile antrenate ntr-o organizaie integraionist, d) constituirii i bunei funcionri a unor structuri organizatorice i juridice permanente; e) participrii egale a rilor la procesul dezvoltrii. 5. Integrarea n general i cea interstatal n special asigur: a) creterea eficienei n zona rilor participante; b) cele mai bune condiii pentru excluderea firmelor strine din procesul dezvoltrii rilor membre; c) condiii pentru stabilitatea i integritatea rilor participante; d) condiii pentru concilierea intereselor ntre rile participante; e) puterea necesar pentru cucerirea pieelor concurente. Raspunsuri: e; a+b; c; a+d; a+c+d

96

BIBLIOGRAFIE

xxx Beardshaw, I. Begg, D., Fischer, S., Dornbusch,R

Economie, ediia a aptea, Editura Economic Bucureti, 2005 Economics. A Students Guide, 2nd edition, Pitman, 1998 Economics, McGraw-Hill, Inc., New Zork, 2004

Hardwick, P. .a An Introduction to Modern Economics, 5th edition, ELBS,2001 Hyman, D. Lipsey, R.G., Crzstal, K.A. Economics, irvin,2004 Principiile economiei, Editura Economic, Bucureti, 2002

97

98