Sunteți pe pagina 1din 151

UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRICOLE SI DE MEDICINA VETERINARA ION IONESCU DE LA BRAD IASI FACULTATEA DE AGRICULTURA SPECIALIZAREA M.D.R.I.E.A.

I.AVARVAREI, M. VOLF, T. LISNIC

AGROCHIMIE
CURS VOL. I.

2001

CUPRINS
Cap.I INTRODUCERE IN AGROCHIMIE...................................................3

1.1. Definitie si obiect ...........................................................................3 1.2. Etapele dezvoltarii agrochimiei ca stiinta........................................3 1.3. Legi si principii in agrochimie .......................................................6 1.4. Problemele agrochimiei in contextul societatii contemporane ......7 Cap.II. BAZELE AGROCHIMICE ALE FERTILIZARII IN RAPORT CU CERINTELE PLANTELOR ...............................................................10 2.1. Compozitia chimica a plantelor ...................................................10 2.2. Clasificarea elementelor nutritive..................................................11 2.3. Cerintele plantelor in elemente nutritive in raport cu specia si virsta..................................................................................................13 2.4. Absorbtia radiculara a elementelor din sol ..................................14 2.5. Stari de aprovizionare cu elemente nutritive.................................18 Cap.III. CARACTERIZAREA SISTEMULUI SOL, CA SURSA DE ELEMENTE NECESARE NUTRITIEI PLANTELOR ......................21 3.1. Generalitati ...................................................................................21 3.2. Fractiunea minerala........................................................................21 3.3. Fractiunea organica........................................................................22 3.4. Accesibilitatea pentru plante a elementelor nutritive din sol .....................................................................................................23 3.5. Coloizii solului, factor principal de retinere a elementelor nutritive ............................................................................................24 3.6. Potentialul electric al coloizilor din sol.........................................25 3.7. Potentialul electro-cinetic al micelei coloidale ............................26 3.8. Procesele schimbului de ioni in sol ..............................................27 Cap.IV CORECTAREA REACTIEI CHIMICE A SOLURILOR PRIN AMENDAMENTE....................................................................32 4.1. Corectarea reactiei chimice a solurilor acide.................................32 4.1.1. Comportarea plantelor cultivate si a microorganismelor fata de reactia acida a solului ................................................................32 4.1.2. Influenta reactiei solului asupra nutritiei plantelor...............33 4.1.3. Criterii pentru corectarea reactiei acide a solurilor ..............34 4.1.4. Materiale utilizate pentru corectarea reactiei acide a solurilor .....................................................................................35 4.1.5. Valoarea (puterea) de neutralizare a amendamentelor ......... 4.1.6. Urgenta de aplicare a amendamentelor calcaroase (UCa) .......................................................................................38 4.1.7. Stabilirea dozelor de amendamente calcaroase ...................38 4.1.8. Administrarea amendamentelor calcaroase .........................40 4.1.9. Transformarile amendamentelor calcaroase in sol.................41 4.1.10. Efectele amendamentelor calcaroase pe solurile acide.........42 4.2. Corectarea reactiei chimice a solurilor alcalice si saline ..............43 4.2.1. Comportarea plantelor pe soluri saline si alcalice ............... 44 4.2.2. Masurile agrochimice de ameliorare a solurilor saline si alcalice .......................................................................................45 4.2.3. Criterii de stabilire a oportunitatii amendarii.......................... 46 4.2.4. Stabilirea dozelor de amendamente........................................ 47 4.2.5. Administrarea amendamentelor ...........................................48

Capitolul I INTRODUCERE IN AGROCHIMIE


1.1. Definitie si obiect. Agrochimia - constituie o ramura a chimiei, aplicata la agricultura, care se ocupa cu problemele de chimizare a agriculturii. Prin "chimizarea agriculturii" se intelege, aplicarea pe scara larga in tehnologiile de productie agricola a mijloacelor chimice, in scopul intensivizarii si modernizarii productiei agricole. Principalele mijloace chimice folosite in agricultura sunt: - ingrasamintele - care asigura obtinerea productiilor mari la plantele cultivate si sporirea fertilitatii solurilor; - amendamentele - substante cu care se amelioreaza insusirile agrochimice negative ale solurilor; - pesticidele - ce reprezinta substante care asigura protectia chimica a plantelor impotriva bolilor si daunatorilor; - substantele regulatoare de crestere - utilizate in vederea dirijarii proceselor vegetative si de rodire la plante. Ca obiect de studiu, agrochimia se limiteaza numai la studiul mijloacelor chimice de sporire a productiei agricole si folosirea lor rationala in sistemul sol-planta. 1.2. Etapele dezvoltarii agrochimiei ca stiinta a) Perioada antica. Aceasta a durat de la sfirsitul comunei primitive pina in evul mediu. In aceasta perioada stiinta s-a bazat pe observatie, incredere absoluta in simturi si ratiune. In scrierile din aceasta perioada au ramas consemnate unele observatii cu privire la deprinderile practice din agricultura la diferite popoare. Astfel, grecii antici foloseau cenusa rezultata din arderea resturilor vegetale la fertilizarea ogoarelor; celtii si galii foloseau marna si calcarul pentru ameliorarea insusirilor agroproductive a terenurilor agricole; romanii foloseau gipsul pentru ameliorarea terenurilor agricole si gunoiul de grajd pentru fertilizarea
3

ogoarelor; chinezii foloseau fecalele si resturile de oase bogate in fosfor pentru fertilizarea terenurilor cultivate. Popoarele Americii precolumbiene (aztecii, incasii), foloseau depozitele naturale de "guano" bogate in fosfor, la fertilizarea ogoarelor. b) Perioada evului mediu In aceasta perioada, progresul in stiinta s-a concretizat prin interesul oamenilor pentru cunostintele experimentale. Se pot distinge doua etape cu privire la cercetarile asupra nutritiei plantelor in aceasta perioada: - etapa alchimista medievala (sec. XI-XV) caracterizata printr-un conglomerat haotic de cunostinte stiintifice rudimentare si retete izvorite din practicile de laborator. Explicatiile pe care le dadeau alchimistii procesului de nutritie erau foarte confuze. Singurul alchimist care s-a situat pe o pozitie justa a fost Phillippus Paracelsus, din Hohenheim (1493-1541) care a mentionat in lucrarile sale ca: "sarurile din sol ar reprezenta adevarata hrana pentru plante". Cea de a doua etapa din perioada evului mediu este aceea a aprofundarii cercetarilor asupra nutritiei plantelor (sec. XVXVIII). Cucerirea esentiala a stiintelor naturii, in aceasta etapa, consta in adoptarea metodei experimentale. Desi procesul de nutritie la plante incepe a fi clarificat, in stiinta continua sa domine teoria gresita a " nutritiei plantelor cu humus", formulata de Albrecht Thaer (1752-1828). Conform acestei teorii, fertilitatea solului ar depinde in intregime de humus, singura substanta care poate servi ca hrana plantelor. Deci, la concluzia justa asupra rolului humusului in fertilitatea solului, Thaer i-a asociat, ideea gresita cum ca plantele se hranesc cu humus. c) Perioada stiintei moderne (sf. sec. al XVIII-lea si incep. sec. al XIX-lea). In aceasta perioada are loc individualizarea agrochimiei ca stiinta. In 1840, apare lucrarea lui Justus von Liebig (1803-1874) intitulata: Chimia organica aplicata la agricultura si fiziologie prin care se pun bazele teoriei nutritiei minerale a plantelor. Liebig, critica teoria nutritiei plantelor cu humus, demonstrind in mod clar ca izvorul de nutritie al plantelor este de origine minerala. El arata ca plantele folosesc pentru nutritie 10 elemente chimice C, O, H, N, P, S, K, Ca, Mg, Fe, din care 7 provin din sol. Humusul spunea Liebig, rezulta din descompunerea plantelor si prin urmare au trebuit sa existe mai intii plantele si apoi humusul.
4

Teoria "nutritiei minerale a plantelor" a avut o influenta puternica asupra cercetarii stiintei si practicii agricole. d) In perioada contemporana, dezvoltarea impetuoasa a stiintei si tehnicii se reflecta pregnant si in domeniul chimizarii agriculturii. In etapa actuala, agrochimia capata valente noi si anume: a) - abordarea sistematica a masurilor de chimizare in agricultura, acestea reprezentind o interventie a omului in biosfera. Cu cit creste gradul de intensivizare, cu atit poate deveni aceasta mai agresiva; b) - optimizarea sistemelor de fertilizare, erbicidare si a altor masuri de chimizare in contextul crizei energetice si de materii prime, dat fiind ca mijloacele chimice introduse in tehnologiile de productie agricola insumeaza peste 60% din totalul energiei fosile care se consuma in agricultura; c) - limitarea fenomenelor de poluare a mediului ambiant, in care scop agrochimia trebuie sa gaseasca noi surse de fertilizare a solului, sa inlocuiasca pesticidele cu toxicitate mare, sa elaboreze procedeele tehnologice de valorificare a biomasei vegetale, a dejectiilor si a namolurilor care rezulta din decantarea apelor uzate orasanesti, etc. In tara noastra, primele cercetari fundamentale referitoare la folosirea ingrasamintelor, apartin marelui agronom Ion Ionescu de la Brad (1818-1891). Lucrari cu referiri la folosirea ingrasamintelor au mai fost scrise de M. Draghiceanu (1883), Vlad C. Munteanu si Corneliu Roman. In anul 1904, a fost tiparita prima " Chimie agricola" din tara noastra, scrisa de Buescu-Pana (1833-1904), profesor la scoala superioara de agricultura si silvicultura de la Herastrau, infiintata in 1883. Odata cu infiintarea Institutului de geologie (1906), se organizeaza si sectia de agrogeologie, condusa de marele pedolog Gh. Murgoci (1872-1925). In anul 1928, ia fiinta Institutul de Cercetari Agronomice din Romania (ICAR), in cadrul caruia se organizeaza si "Sectia de pedologie si chimie a solului". Prin reteaua statiunilor experimentale agricole infiintate in tara sunt organizate experiente cu ingrasaminte pe toate tipurile de sol si la toate plantele cultivate. La Iasi, profesorul Haralamb Vasiliu (18801953), fondatorul catedrei de "Chimie agricola" din cadrul Universitatii, efectueaza numeroase cercetari si experimentari in cimp cu ingrasaminte si scrie primul tratat de "Chimie agricola", editat in doua volume (vol. I,1937; vol. II, 1940).
5

In prezent, serviciul agrochimic din tara noastra este constituit din Institutul de Cercetari pentru Pedologie si Agrochimie (I.C.P.A), din cadrul Academiei de Stiinte Agricole si Silvice (A.S.A.S), un birou de specialitate din Ministerul Agriculturii, si o retea de laboratoare judetene de studii pedologice si agrochimice. 1.3. Legi si principii in agrochimie a) Principiul restituirii substantelor nutritive Acest principiu este formulat de J.B.Boussingault (1837), care ajunge in urma experimentarilor la concluzia ca: "plantele consuma din sol substantele nutritive necesare pentru formarea recoltelor, epuizeaza solul in aceste elemente, ceea ce duce treptat la scaderea fertilitatii solului". De aici necesitatea de a restitui solului, substantele nutritive pentru restabilirea echilibrului de nutritie si mentinerea starii ridicate de fertilitate a solului. b) Legea minimului, maximului si optimului factorilor de vegetatie Legea minimului, formulata de Hellriegel (1883), arata ca: "daca unul din factorii de vegetatie (hrana, apa, lumina, caldura) lipseste sau se afla in minim, atunci recolta plantelor depinde de factorul respectiv". O imagine plastica a acestei legi a fost redata de Liebig, printr-un butoi cu doagele inegale ca inaltime, fiecare doaga reprezentind continutul unui element nutritiv, N, P, K, Ca, Mg, etc. Nivelul maxim al recoltei va fi conditionat intotdeauna de factorul aflat in minim, adica de doaga cu inaltimea cea mai mica. Legii minimului, i-a fost asociata ulterior - legea maximului - formulata de Wellny, cu urmatorul enunt: "daca unul din factorii de vegetatie se afla in exces, aceasta va influenta nefavorabil asupra plantelor, incit recolta poate deveni egala cu zero". Intre nivelul minim si cel maxim, se situeaza intotdeauna nivelul optim pentru factorii de vegetatie la plante. Ca urmare G. Leibscher a enuntat "legea optimului" care arata ca: "recolta maxima este posibila de realizat, mai ales atunci cind toti factorii de vegetatie se gasesc in optim pentru plante". De aici necesitatea optimizarii dozelor de ingrasaminte la plante.

c) Legea echivalentei factorilor de vegetatie (egalei importantei). Aceasta lege deriva din legea optimului si a fost enuntata astfel: "toti factorii de vegetatie sunt la fel de importanti si de necesari pentru plante, indiferent de raportul cantitativ cu care intervin in procesul de crestere si de dezvoltare a plantelor". Potrivit acestei legi, nici unul din factori nu pot fi substituiti prin alti factori, fiecare avind un rol specific, bine determinat. d) Legea interdependentei factorilor de vegetatie Aceasta lege are in vedere faptul ca: "factorii de vegetatie actioneaza in strinsa interdependenta asupra plantelor". Daca ne referim numai la nutritia plantelor, s-a constatat ca actiunea ingrasamintelor cu fosfor este strins legata de prezenta azotului in sol; absorbtia elementelor nutritive de catre radacinile plantelor este legata de raporturile cantitative care se stabilesc intre ionii din solutia solului. 1.4. Problemele agrochimiei in contextul societatii contemporane Necesitatea sporirii productiei agricole Studiile de prognoza arata ca, daca se mentine ritmul de crestere actual, in anul 2040 populatia globului va fi de circa 8,0 miliarde, iar in 2110 de 10,5 miliarde, cresterea cea mai puternica avind loc in tarile in curs de dezvoltare. In etapa actuala, populatia globului creste anual cu cca. 80 milioane locuitori, adica tot atit cit are astazi, Romania, Ungaria, Bulgaria si Grecia la un loc. Aceste statistici converg catre ideea ca, paralel cu sporul demografic se impune si o crestere corespunzatoare a productiei agricole si alimentare. Pentru rezolvarea problemei alimentatiei, caile tehnice de care dispune agricultura sunt: a) - extinderea suprafetelor de teren agricol si in special de teren arabil, prin luarea in cultura de noi terenuri; b) - sporirea productiei agricole, pe unitatea de suprafata, prin masuri tehnologice de intensivizare. Chimizarea, factor de sporire a productiei agricole Dupa studiile intreprinse de F.A.O., se estimeaza ca cca. 30% din alimentele de origine vegetala se datoresc folosirii ingrasamintelor chimice in agricultura. In medie, o cantitate de 100 mii tone ingrasaminte s.a., aduce un spor de productie care echivaleaza cu recolta ce se obtine de pe o suprafata de 450-500 mii ha.
7

Gradul de intensivizare a agriculturii unei tari, creste odata si cu cantitatile de ingrasaminte folosite la unitatea de suprafata. Acest lucru explica de ce tari ca: Olanda, Belgia, Japonia, Anglia, care consuma 450-700 kg s.a. ingrasamint/ha, au indicele valorii productiei agricole cel mai ridicat din lume. Intensivizarea agriculturii se apreciaza si dupa consumul de ingrasaminte care revine pe cap locuitor. Din acest punct de vedere decalajele in lume sunt foarte mari: 162 kg ingrasamint pe cap de locuitor in Noua Zeelanda, si numai 1,9 kg, in Indonezia. Chimizarea agriculturii in contextul crizei energetice Agricultura intensiva de tip industrial se caracterizeaza printr-un consum ridicat de energie. Analizat pe factori de productie, consumul de energie in agricultura mondiala se prezinta: - chimizare (ingrasaminte, pesticide) .........................34 %; - mecanizare (arat, semanat,recoltat)..........................20 %; - transporturi................................................................17 %; - irigare........................................................................11 %; - cresterea animalelor....................................................8 %; - conservarea produselor................................................6 %; - alte consumuri.............................................................4 %. Resursele energetice, folosite in agricultura sunt de doua tipuri: - resurse energetice fosile (conventionale, limitate) in care se include: petrolul, carbunii, gazele naturale, energia nucleara, ce se epuizeaza in timp; - resurse energetice reinoibile (regenerabile sau neconven.) reprezentate prin energia solara, eoliana, hidraulica. Luind in considerare, toate formele de energie consumata la un hectar pentru cultura plantelor, rezulta in medie 20-25 GJ/ha, ceea ce revine la nivelul intregii agriculturi a tarii aproximativ 250.000 000 G.J.

Capitolul II BAZELE AGROCHIMICE ALE FERTILIZARII IN RAPORT CU CERINTELE PLANTELOR


Plantele sunt organisme autotrofe care isi produc singure substantele necesare cresterii si dezvoltarii lor din compusi minerali. Pentru aceasta, intre ele si mediul in care traiesc are loc un permanent schimb de substante si energie. Schimbul de substante dintre plante si mediu, vizeaza diferitele elemente nutritive pe care acestea le iau din sol in vederea formarii corpului lor, a cresterii si dezvoltarii, in mediu ambiant plantele eliminind substante organice si minerale, gaze, produse ale metabolismului catabolic. Schimbul de energie se refera la faptul ca, in procesul de fotosinteza plantele utilizeaza o mica parte din energie solara. Fiecare specie prezinta anumite particularitati in raporturile sale cu mediul ambiant, determinate de evolutia sa filogenetica. 2.1. Compozitia chimica a plantelor Analizind un organism vegetal, se constata ca acesta este format din: - apa, care reprezinta 70-95 %, din greutatea plantei; - substanta uscata, care reprezinta 5-30 % din greutate si in care se inglobeaza compusii minerali din corpul plantei. Apa, reprezinta componentul permanent si esential al organismelor vegetale. Plantele, contin apa in stare libera (apa circulanta), in stare legata, incorporata in tesuturi (apa de constitutie). Apa indeplineste in plante rolul de regulator termic, in sensul ca protejeaza plantele contra temperaturilor ridicate, datorita caldurii latente de vaporizare si impotriva scaderilor de temperatura, datorita caldurii specifice ridicate.

10

De asemenea, apa asigura circulatia substantelor nutritive, mentinerea presiunii osmotice a celulelor si creeaza mediul favorabil pentru activitatea enzimelor si desfasurarii proceselor biochimice din planta, etc. Continutul de apa din plante variaza intre anumite limite, in functie de specie, vrsta, conditiile de mediu in care traiesc si se dezvolta plantele. Organele tinere verzi si tesuturile fiziologice active contin intotdeauna mai multa apa. Substanta uscata, reprezinta fractiunea din corpul plantei care ramine dupa eliminarea apei. Ea este constituita dintr-o: - componenta organica, ce reprezinta 95-99,5% din substanta uscata, si care se descompune in urma calcinarii; - componenta minerala, ce ramine sub forma de cenusa dupa calcinare. Componenta organica este formata din: hidrati de carbon, substante proteice, lipide, acizi grasi, pigmenti, vitamine, enzime, etc. Continutul plantelor in compusi organici, variaza in raport cu specia, soiul, conditiile de mediu si organele plantelor care se analizeaza. Cea mai mare parte din compusii organici se acumuleaza in organele comestibile ale plantelor (boabe, fructe, seminte, tuberculi), fapt ce justifica si scopul pentru care acestea se cultiva. Componenta minerala, din substanta uscata contine toate elementele nutritive extrase de planta din sol, cu exceptia azotului, clorului si a unei parti din sulf, care se pierd in timpul calcinarii. Ea reprezinta 0,5 - 5 % din substanta uscata si constituie cenusa plantelor. In cenusa plantelor s-au identificat pina la 70 de elemente chimice, ele gasindu-se sub forma de oxizi, deoarece in timpul calcinarii (500-6000C) se combina cu oxigenul din aer. Abunda indeosebi oxizi de K2O, P2O5, CaO, MgO, SiO2. Continutul plantelor in cenusa este de asemenea variabil, in functie de specie, virsta, organul analizat, conditiile de mediu, gradul de asigurare cu elemente nutritive. Majoritatea elementelor care se gasesc in cenusa sunt absolut necesare cresterii si dezvoltarii plantelor si nici unul nu poate fi substituit printr-un alt element. 2.2. Clasificarea elementelor nutritive Elementele minerale, cu rol de nutritie in procesul de metabolism se pot clasifica dupa urmatoarele criterii:
11

a) Dupa cantitatile pe care le consuma plantele. Pe baza acestui criteriu, elementele chimice pot fi grupate in mod conventional in urmatoarele categorii: - macroelemente; - microelemente; - ultramicroelemente. Macroelementele, sunt reprezentate prin elementele chimice pe care plantele le consuma in cantitati relativ mari si care reprezinta 101 - 10-2 % din substanta uscata. Macroelementele se grupeaza la rindul lor in: - macroelemente de ordin principal -C, O, H, N, P, K care alcatuiesc majoritatea compusilor organici din plante; - macroelemente de ordin secundar - S, Ca, Mg - care iau parte la formarea numai a anumitor compusi organici din plante. sunt elementele chimice pe care Microelementele, plantele le consuma in cantitati mici si care reprezinta 10-3 - 10-5 din substanta uscata. Ele mai sunt denumite oligoelemente (oligos = putin) sau elemente catalitice, deoarece majoritatea catalizeaza procesele biochimice din plante. Din aceasta grupa fac parte: Zn, Mn, Cu, Mo, B, I, Ba, Ag. Ultramicroelementele, cuprind elementele pe care plantele le consuma in cantitati foarte mici, ele reprezentnd 10-6 - 10-12 % din substanta uscata. In aceasta grupa intra U, Ra, Th, Ac. b) Dupa rolul elementelor in metabolismul plantelor Dupa acest criteriu elementele nutritive au fost impartite in doua grupe: Elementele esentiale sunt elementele nutritive care iau parte la alcatuirea compusilor organici din plante sau care catalizeaza anumite procese biochimice. Ele nu pot fi substituite de alte elemente, incit in absenta lor plantele nu cresc si nu se dezvolta normal. Din aceasta grupa fac parte: C, O, H, N, P, K, Cu, Mg, Fe, Mn, Cu, Zn, B, Ce. La acestea se adauga unele elemente ce sunt esentiale numai pentru anumite specii de plante: Si - pentru orez; Na - pentru plante halofite; Co - pentru varza. Elementele neesentiale sunt elementele ce pot fi substituite in procesele biochimice din plante. De exemplu: Mo care activeaza enzimele din grupa nitroreductazelor poate fi substituit de vanadiu (Va). c) Criteriul agrochimic de clasificare Acesta are in vedere semnificatia elementelor nutritive ca ingrasaminte pentru plante cit si rolul lor in viata plantelor. Din acest punct de vedere se deosebesc: - elemente nutritive principale, folosite ca ingrasaminte: N, P, K;
12

- elemente nutritive secundare, folosite ca ingrasaminte: S, Ca, Mg; - microelemente, folosite ca ingrasaminte la plante: B, Mn, Zn, Cu, Mo, Co; - elemente nutritive functionale, folosite ca ingrasaminte (numai la anumite specii de plante cultivate): Na, Si, Cl. 2.3. Cerintele plantelor in elemente nutritive in raport cu specia si virsta In cursul ciclului anual de vegetatie, exista mai multe fenofaze, care se caracterizeaza printr-un consum diferentiat de elemente nutritive. Legat de acest lucru in nutritia plantelor se deosebesc trei perioade de consum: a) Perioada critica a nutritiei, care coincide cu primele fenofaze de crestere si dezvoltare a plantelor. In aceasta perioada, lipsa, insuficienta sau excesul elementelor nutritive, au o influenta hotaritoare asupra productiei. b) Perioada de consum maxim - cind plantele preiau din sol cantitatile cele mai mari de elemente nutritive. Aceasta perioada coincide cu fenofaza de crestere intensa a organelor vegetative ale plantelor. c) Perioada de descrestere a consumului - cind cea mai mare parte din substantele sintetizate migreaza in fructe, tulpini, ramuri. Aceasta perioada corespunde cu fenofaza de maturare si acumulare a substantelor de rezerva. In nutritia plantelor exista anumite particularitati, determinate de specie si modul de cultura. In scopul satisfacerii in optimum a cerintelor plantelor cu elemente nutritive, se impune cunoasterea particularitatilor de nutritie pentru fiecare in parte, respectiv cunoasterea perioadelor critice si a consumului maximum. Pentru evaluarea cerintelor plantelor in elemente nutritive s-a introdus notiunea de consum specific (Cs). Prin consum specific se intelege, cantitatea de elemente nutritive de care planta are nevoie pentru a forma o tona de produs principal (boabe, fructe, tuberculi), plus productia secundara aferenta (paie, vreji, coceni, coarde). Consumul specific la plante s-a stabilit experimental pentru fiecare element nutritiv: consumul specific de azot (CsN), consumul specific de fosfor (CsP), consum specific de potasiu (CsK), consum specific de calciu (CsCa), etc, si se exprima in kg element nutritiv per tona de produs.

13

Consumul specific, variaza in primul rind cu specia, cu soiul, conditiile pedoclimatice si starea de aprovizionare a solului cu diferite elemente nutritive. La plantele horticole in spatii protejate, consumul specific de elemente nutritive este mai mare, fata de culturile din cimp. Consumul specific depinde in mare masura de agrotehnica aplicata culturilor, orice masura agrotehnica rationala avind un efect pozitiv in sporirea productiei, contribuind la reducerea consumului specific. 2.4. Absorbtia radiculara a elementelor nutritive din sol Plantele preiau elementele nutritive prin intermediul radacinii si prin frunze. Radacina este organul specializat care indeplineste nu numai functia de absorbtie a elementelor nutritive, ci si de sinteza primara a substantelor in procesul de metabolism. Se cunoaste ca plantele absorb elementele nutritive, numai sub forma de ioni: NO3-, NH4+, H2PO4-, K+, Ca2+, Mg2+, forme in care ele se deplaseaza in solutia solului sub influenta fortelor electrostatice. Principalele surse de ioni nutritivi sunt: sarurile solubile din sol (nitrati, fosfati, sulfati, cloruri), acizi slabi si sarurile lor, precum si coloizii solului (prin schimb cationic). La nivelul fiecarei celule vii si mediul ambiant, are loc un permanent schimb de substante. In situatia in care acest flux are loc catre interiorul celulei, fenomenul se numeste absorbtie, iar in cazul cnd are loc din celula vie catre exterior (mediu), poarta numele de desorbtie. Cercetarile intreprinse cu ajutorul microscopului electronic si a izotopilor radioactivi, au stabilit ca preluarea elementelor nutritive de catre radacinile plantelor, se datoreaza atit proceselor fizico-chimice care au loc la nivelul membranei celulare ct si proceselor metabolice din interiorul celulelor perisorilor absorbanti. La organismele vegetale superioare, se considera ca, transportul ionilor nutritivi in celula radiculara se realizeaza prin doua mecanisme independente si anume: - absorbtia pasiva a ionilor nutritivi care are loc fara consum de energie, deoarece deplasarea lor are loc in sensul diferentei de potential electrochimic (de la o conc. > la una < ); -absorbtia activa sau metabolica a ionilor nutritivi care are loc cu consum de energie, deplasarea substantelor facindu-se contrar sensului diferentei de potential electrochimic (< la >).
14

Mecanismul absorbtiei pasive a ionilor Absorbtia substantelor nutritive se face prin suprafata radacinilor tinere. Intensitatea maxima a absorbtiei are loc in regiunea pilifera, fiind mai redusa in regiunea neteda si aspra a virfului radacinii. Membrana, unei celule din zona perilor radiculari, este o membrana scheletica de natura pectocelulozica, cu o grosime de cca. 0,5 microni. Ea este formata dintr-o retea de microfibrile celulozice, groase de 0,0005 Intre acestea ramin o serie de spatii libere intermicrofibrilare care contin substante pectice, acizi organici, molecule de proteine, fosfolipide, etc. In spatiile libere, intermicrofibrilare ale membranei patrund ionii nutritivi, impreuna cu apa, ca urmare a proceselor de difuziune hidrica si de transpiratie a plantelor. Fenomenul se constata cu usurinta la scufundarea radacinilor intr-o solutie nutritiva:la inceput ionii sunt absorbiti cu intensitate maxima intr-un timp relativ scurt de 10-15 dupa care absorbtia se desfasoara lent, intr-un timp indelungat. In, prima faza absorbtia are un caracter pasiv, adica nu este influentata de procesele metabolice. Absorbtia pasiva a ionilor nutritivi este conditionata de existenta asa numitului spatiu liber. Acest spatiu liber este constituit din: Spatiul liber aparent, reprezinta volumul ocupat de solutia incarcata cu ioni nutritivi care ocupa spatiile libere intermicrofibrilare din peretii celulelor radiculare. Volumul spatiului liber aparent reprezinta 8-10 % din volumul total al celulelor radiculare . Ionii patrund in acest spatiu, impreuna cu apa pe calea difuziei hidrice. Difuziunea are loc de la o concentratie mai ridicata a ionilor, existenta in mediu extern, la o concentratie mai scazuta existenta in peretele celular. Ionii care au patruns in spatiu liber aparent, pot fi extrasi cu usurinta prin introducerea radacinilor in apa distilata. Spatiul liber Donnan, este spatiul ocupat de ionii nutritivi, retinuti prin adsorbtie la sarcinile negative ale membranei pectocelulozice si la exteriorul plasmalenei (fig. I).

15

Retinerea este de natura fizico-chimica, ionii neputind fi indepartati prin spalare cu apa distilata. Ei pot fi inlocuiti prin schimb cu alti ioni, cu sarcini asemanatoare.

Fig. I Spatiul liber aparent Procesele prin care se realizeaza absorbtia pasiva a ionilor nutritivi de catre radacinile plantelor sunt: - antrenarea ionilor odata cu apa adsorbita prin forta de suctiune a radacinilor, care rezulta in urma procesului de transpiratie; - pe calea difuziei hidrice, determinata de fenomenele osmotice bazate pe legea echilibrului de membrana Donnan; pe calea electroosmozei, datorita prezentei la suprafata membranei celulare a unui strat dublu de ioni; - prin schimburi ionice, bazate pe faptul ca pe suprafata celulelor perisorilor absorbanti si in interiorul lor, exista pozitii de schimb ionic, in special intre ionii de H+ si ceilalti cationi; Mecanismul absorbtiei active (metabolice) a ionilor Absorbtia activa a ionilor nutritivi se desfasoara cu consum de energie metabolica, provenita din respiratia celulara, fapt pentru care intre absorbtia ionilor minerali si procesul de respiratie exista o corelatie pozitiva foarte strnsa. Pentru explicare mecanismului de absorbtie activa sau metabolica a ionilor nutritivi, au fost emise doua ipoteze a) Ipoteza transportorilor de ioni Conform acestei ipoteze se admite ca patrunderea si transportul ionilor minerali in celulele vii, se face prin intermediul unor molecule de substante organice, denumite transportori sau carausi, care se gasesc in membranele plasmatice si in citoplasma si care au functie metabolica asemanatoare enzimelor (fig. II).

16

Transportorii de ioni au sarcini specifice libere de care se pot lega anumite specii de ioni nutritivi.

Fig. II Reprezentarea schematica a transportului activ prin intermediul carausilor Transportorul (CA) fixeaza in mod reversibil un ion (M), de pe fata externa a plasmalenei formind un complex transportorion (CA + M). Complexul transportor-ion, format pe fata externa a plasmalemei, datorita potentialului bioenergetic pe care-l poseda, strabate plasmalena de pe partea sa externa spre partea sa interna. Pe partea interna a plasmalenei este localizata enzima denumita fosfataza. Sub influenta acestei enzime, are loc desprinderea gruparii - fosfat - de la transportorul de ioni, in urma caruia acesta isi pierde afinitatea pentru ionul respectiv, ceea ce permite desprinderea si eliberarea lui in citoplasma, carausul devenind acum, inactiv (C.I.). Reactivarea transportorului, se face cu ajutorul enzimei fosfochinoza - care desprinde un rest de acid fosforic de la ATP si il trece la caraus, activindu-l. Acesta, se poate deplasa acum din nou la exteriorul plasmalenei, pentru a repeta operatiunea de transport. Transportul ionilor nutritivi se realizeaza cu consum de energie, pentru fiecare ion transportat, fiind nevoie de o molecula de ATP. Procesul este selectiv, in sensul ca o anumita specie de ioni este transportata intotdeauna de un transportor de aceiasi natura. b) Ipoteza pompei de ioni
17

Enzimele ATP-aze, care activeaza in membrana citoplasmatica (plasmalema) scindeaza ATP-ul, rezultind ADP, cation fosforil si energie. ATP-aza ATP-ul -------------- ADP- + (PO3H2)+ + energie cation fosforil Cationul fosforil, fiind instabil, intra in reactie cu apa, dind nastere la hidrogen. (PO3H2)+ + H2O -------- H3PO4 + H+ Hidrogenul rezultat, este eliminat spre exterior de catre ATP-aza (pompa de hidrogen). In felul acesta, citoplasma capata sarcini electrice negative, deoarece radicalul anionic ramine in celula, creindu-se astfel o diferenta de potential electric fata de mediu extern. Compensarea sarcinilor negative se face prin atragerea diversilor cationi din mediul extern, ce patrund in celula prin porii plasmatici. Pentru a explica si patrunderea anionilor in celula radiculara, se admite ca ADP- rezultat din scindarea ATP-ului, intra in reactie cu apa, formind ioni de oxidril. ADP- + H20 ------------ ADP + OHIonul OH-, este deplasat spre exteriorul membranei de catre caraus, si in schimbul acestuia preia selectiv un anion nutritiv pe care il introduce in interiorul celulei. Mecanismul pompei de ioni, explica patrunderea in celula radiculara, atit a cationilor cit si a anionilor. 2.5. Stari de aprovizionare cu elemente nutritive Echilibrul nutritiv al plantelor Acesta se refera la concentratia si raportul dintre elementele nutritive care trebuie sa existe in solutia solului, pentru a se realiza o nutritie cit mai corespunzatoare cu cerintele biologice ale plantelor. Intre nivelul productiilor si gradul de aprovizionare a solului in elemente nutritive exista o corelatie pozitiva foarte strinsa. Un continut scazut in elemente nutritive, atrage dupa sine, un nivel scazut al productiei, in timp ce un continut ridicat presupune o recolta mare. Aceeasi strinsa dependenta se reflecta si intre concentratia elementelor nutritive in planta si nivelul productiei. Corelatia dintre concentratia elementelor nutritive in planta si nivelul productiei, a permis separarea urmatoarelor stari ale gradului de aprovizionare a plantei cu elemente nutritive (fig. III):
18

Fig. III Corelatia dintre crestere si concentratia elementelor din planta Prin carenta, se intelege starea in care planta este insuficient sau chiar deloc nutrita cu un element, lucru ce influenteaza negativ cresterea si dezvoltarea. Carentele pot fi: - ascunse, identificate numai prin analize chimice si care se manifesta indeosebi prin scaderea recoltei; - exteriorizate, sub forma unor simptome relativ specifice pe partile vegetative. In cazul acestora, se modifica culoarea verde a frunzelor, este afectata cresterea lastarilor sau a radacinilor, are loc o cadere prematura a fructelor, etc. Sunt denumite impropriu, boli de nutritie, sau boli neparazitare - cloroze - , deoarece anumite semne exterioare datorita carentelor sunt asemanatoare cu cele provocate de diversi agenti patogeni, daunatori sau accidente climatice. Insuficienta este starea de nutritie in care planta este aprovizionata nesatisfacator cu elemente minerale, fapt ce determina scaderi de recolta. Nutritia normala, reprezinta starea de aprovizionare in optim a plantelor cu elemente nutritive, aceasta satisfacind pe deplin cerintele plantelor, recoltele obtinute fiind maxime. Momentul de trecere de la nutritia normala la cea insuficienta, poarta numele de nivel critic. Nivelul critic poate fi definit in mai multe moduri: - continutul minim in elemente pentru maximul de recolta; - limita cea mai scazuta a concentratiei unui element la care recolta incepe sa descreasca; - continutul in elemente la care sporul de recolta dat de ingrasaminte nu mai este rentabil; Nivelul critic este considerat un criteriu de apreciere a starii de nutritie a plantelor cultivate.
19

Abundenta (consum de lux), reprezinta starea de nutritie in care concentratia intr-un anumit element depaseste nivelul critic, aceasta acumulindu-se in planta in cantitati mai mari dect cele necesare formarii recoltei maxime, fara a produce insa efecte toxice. Excesul, reprezinta starea de nutritie in care concentratia unui element depaseste, un anumit nivel, lucru ce produce usoare tulburari fiziologice, histochimice, soldate cu incetinirea cresterii si scaderea recoltei. Toxicitatea, reprezinta treapta superioara a consumului excesiv, cind in planta se acumuleaza cantitati mari de elemente ce provoaca procese ireversibile care tulbura profund metabolismul normal, determinind moartea plantei. Toxicitatea se manifesta in primul rind in cazul microelementelor, unde limitele de trecere de la insuficienta la exces sunt foarte restrinse. TEST AUTOCONTROL: 1. Enumerati plantelor: principalele componente chimice ale

2. Clasificati elementele nutritive conform criteriilor enuntate: 3. Perioadele de consum de elemente nutritive din cursul vegetatiei plantelor sunt: 4. Enuntati posibilitatile de absorbtie radiculara a elementelor nutritive din sol: 5. Enumerati si definiti starile de aprovizionare a plantelor cu elemente nutritive:

20

Capitolul III CARACTERIZAREA SISTEMULUI SOL, CA SURSA DE ELEMENTE NECESARE NUTRITIEI PLANTELOR.

3.1. Generalitati Solul reprezinta mediul de nutritie a plantelor. Din punct de vedere fizic, solul este un sistem eterogen, polidispers, structurat i poros, alcatuit din trei faze: solida, lichida i gazoasa. La acestea se mai adauga i lumea vie a faunei i microorganismelor denumita - faza vie -, agentul principal al transformarilor din sol, n lipsa caruia solul nu ar fi mai mult dect o roca organo-minerala, poroasa cu nsuiri strict fizicochimice. a) Faza solida a solului, reprezinta rezervorul principal de elemente nutritive. Aceasta este constituita dintr-o fractiune minerala ntr-o proportie de 90-99% i o fractiune organica, 110%. 3.2. Fractiunea minerala Este reprezentata prin mineralele primare i secundare, rezultate n urma proceselor de dezagregare i alterare a rocilor de solificare. Aceste minerale contin cea mai mare parte din cationii nutritivi, precum i o parte din anionii nutritivi. Mineralele primare, provin din dezagregarea rocilor eruptive i metamorfice, predominnd cuartul, feldspatii, micele, amifiboli, piroxenii i olivina. Acestea se gasesc n sol sub forma de particule grosiere, predominant cu diametrul mai mare de 0,2 mm (pietre, pietri, nisip grosier) i sub forma de particule fine, monominerale cu diametrul de 0,2-0,002 mm (nisip fin, praf).

21

Mineralele secundare, rezulta n urma alterarii in situ a mineralelor primare, precum i a rocilor sedimentare. Ele se gasesc n sol sub forma de particule foarte fine cu diametrul mai mic de 0,002 mm, formnd argila solului. Constituentii pricipali ai argilei sunt: caolinitul, montmorillonitul, illitul, chloritul, vermiculitul. 3.3. Fractiunea organica Provine prin acumularea n timp, de resturi vegetale i animale, aflate n diferite stadii de descompunere sau dispersie coloidala. Fractiunea organica a solului cuprinde: - substante organice nehumificate, pe cale de descompunere; - substante humice, cu greutate moleculara foarte mare care confera solului nuante nchise la culoare; - compui organici intermediari, rezultati din descompunerea resturilor vegetale i animale ( acizi organici, aminoacizi, protide, lipide, aldehide, etc). Caracteristic pentru materia organica a solului, este continua ei transformare sub actiunea factorilor fizici i chimici, dar mai ales sub influenta microorganismelor. Ea are o importanta deosebita pentru nutritia plantelor, deoarece constituie rezerva principala de azot, asigurnd cca. 90% din necesarul plantelor. Materia organica, mai contine 30-40% fosfor i 90% sulf din totalul existent n stratul arabil al solului. n acelai timp materia organica servete ca sursa de energie pentru microorganismele din sol. b) Faza lichida, este alcatuita de apa din sol, ncarcata cu ioni i gaze (O2, CO2, N2 ). Ea reprezinta principalul mijloc prin intermediul careia plantele absorb elementele nutritive din faza solida a solului. Aceasta faza trebuie privita sub aspect chimic i fizic. Din punct de vedere chimic, faza lichida a solului este alcatuita din substante aflate n stare de dispersie ionica, moleculara sau coloidala, de natura minerala sau organica. Componenta minerala este alcatuita din cationi de H+, K+, Na+, Ca2+, Mg2+, NH4+, mai rar Fe2+ i Al3+ i din anionii, NO3-, H2PO4-, HPO42-, Cl-, HCO3-, SO4-, OH-. Dintre cationi, Ca2+, este de regula n cantitate mai mare. Concentratia medie a fazei lichide este cuprinsa ntre 40-100 me/l, n functie de sol .
22

Componenta organica, este reprezentata de partile solubile sau coloidal-dispersabile ale humusului, de produse de metabolism ale microorganismelor, unele secretii ale radacinilor ( acid malic, succinic ), i substante organice rezultate n procesul de humificare . Din punct de vedere fizic, faza lichida a solului este reprezentata printr-o fractiune ce poate fi extrasa, denumita n mod obinuit - solutia solului - sau solutia solului libera i o fractiune ce nu poate fi extrasa dect prin procedee speciale ( centrifugare, presiune ridicata ), numita i solutia solului legata ( retinuta de forte moleculare ). c) Faza gazoasa, este reprezentata prin aerul i gazele care exista n mod permanent n spatiile libere ale solului. Comparativ cu aerul atmosferic ( 21%O2, 72%N2, 0,003% CO2), aerul din sol este mai bogat n CO2 i N2 ( CAPut!'% O2, 79%N2, 0,9% CO2 ). Cantitatea de gaze din sol, reprezinta n medie, 5-40% (n volume) n raport cu textura, vegetatia i agrotehnica folosita. Optimul capacitatii de aer a solului este n medie de 10%, pentru solurile lutoase, 12% pentru cele argiloase i 15%, pentru solurile nisipoase. Intensitatea desfaurarii proceselor biologice poate fi apreciata i dupa cantitatea de CO2, eliberata n decurs de 24 ore. ntre cantitatea de CO2,pe care o degaja solul n unitatea de timp i fertilitate, este o strnsa legatura; cu ct aceasta este mai mare, cu att fertilitatea este mai ridicata. CO2, servete la mobilizarea elementelor nutritive din sol. 3.4. Accesibilitatea pentru nutritive din sol plante a elementelor

n functie de disponibilitatea elementelor nutritive pentru plante, au fost stabilite urmatoarele patru categorii: a) elemente nutritive, aflate n stare disociata n solutia solului, sub forma de cationi i anioni. Acestea sunt formele cele mai accesibile plantelor. Concentratia lor n solutia solului este foarte mica, de 10-2-10-6 %. b) elemente nutritive sub forme schimbabile, adsorbite la complexul organo-mineral al solului. Din aceasta categorie fac parte majoritatea cationilor schimbabili precum i anionii fosforului. c) elemente nutritive neschimbabile, retinute la complexul organo-mineral al solului. n aceasta categorie, intra o serie de cationi, cum sunt cei de Fe3+, greu schimbabili i inaccesibili plantelor.
23

d) elemente nutritive, aflate n compozitia mineralelor primare i secundare din sol, total insolubile i care nu pot fi preluate direct de plante. n functie de o multitudine de factori, n sol au loc procese care determina trecerea elementelor nutritive, de la o categorie la alta, fie n sensul micorarii sau al creterii acesteia. 3.5. Coloizii solului, factor principal de retinere a elementelor nutritive Din punct de vedere fizico-chimic, faza solida a solului cuprinde o parte amorfa, de substrat inactiv i o parte activa, reprezentata prin coloizi . Coloizii reprezinta acea parte a materiei solului aflata sub forma de particule fine, de ordin coloidal ( < 0,1 microni ), care prin suprafetele divers ncarcate cu sarcini electrice i cu substante n dispersitate ionica i moleculara, participa la cea mai mare parte a proceselor fizice i fizico-chimice ce se petrec n sol, conditionnd astfel att specificul ecologic, ct i potentialul de fertilitate al solului. n sol se ntlnesc coloizi de natura minerala, organica i organo-minerala. a) Coloizi de natura minerala. Acetia predomina n sol i sunt reprezentati, n principal de mineralele argiloase: montmorillonit, caolinit, illit, haloisit, chlorit,etc. Mineralele argiloase, poseda sarcini electrice i prin urmare la suprafata lor pot fi retinute elementele nutritive sub forma de ioni. Capacitatea de retinere, depinde de natura mineralului: 80-100 me % n cazul montmorillonitului; 10-40 me % n cazul chloritului; 3-10 me % n cazul caolinitului; 100-200 me % n cazul vermiculitului (illit). n afara de coloizii minerali de natura argiloasa, n sol exista i o serie de coloizi minerali ( neargiloi ), reprezentati prin oxizi de aluminiu i fier hidratati. b) Coloizii de natura organica. Acetia sunt reprezentati n sol prin substante humice (acizi humici, huminici, fulvici, etc.). Substantele humice au grupari carboxilice care le confera caracterul acid. Prin disociere, ele elibereaza ioni de H+ i se ncarca cu sarcini electrice negative: COOH COOHumus/ Humus / + 2H+ \ OH \ O-

24

Ca urmare a sarcinilor electrice negative, coloizii organici pot retine cationii nutritivi. Capacitatea lor de retinere este mult mai mare, comparativ cu a coloizilor minerali, 150-300 me %. c) Coloizii organo-minerali. Materia organica a solului, este n majoritatea ei divers legata de materia minerala, formnd diferite combinatii, cunoscute sub numele de complexe organominerale. Acestea pot fi insolubile, solubile sau dispersate coloidal n apa, fiind afectate diferit de procesul levigarii n profilul solului. Cele mai importante combinatii organo-minerale sunt: - complexele argilo- humice; - complexele humico-aluminice; - complexele humico-ferice. Combinatiile argilo-humice, sunt caracteristice solurilor biologic active, cu humus de tip mull, apartinnd cernoziomurilor i solurilor brune rocate. Combinatiile humico-ferice i humiso-aluminice, se formeaza ndeosebi n solurile cu reactie acida, cu humus de tip moder. 3.6. Potentialul electric al coloizilor din sol n functie de natura sarcinilor electrice, n sol se disting doua tipuri de coloizi: - coloizi electronegativi ( acidoizi ); - coloizi electropozitivi ( bazoizi ); Coloizi electronegativi predomina n complexul coloidal al solului i sunt ncarcati cu sarcini electrice negative. Din aceasta categorie fac parte argilele i humusul, cu proprietati de acizi slabi, care disperseaza n mediul alcalin i floculeaza n mediu acid. Dispersarea de catre ionii de OH- i flocularea de catre ionii de H+, a coloizilor electronegativi, se realizeaza pe baza legilor de deplasare a echilibrelor chimice, argilele putnd fi asemuite cu un acid slab. K1 Argila - H ------------Argila + H+ -----------K2 Daca concentratia ionilor de H+, din mediu crete, echilibrul se deplaseaza n sensul K2 i are loc flocularea, iar daca crete concentratia ionilor de OH -, echilibrul se deplaseaza n sensul K1 i are loc dispersarea argilei . n soluri se pot ntlni, n functie de natura predominanta a cationilor, trei categorii ale complexului coloidal argilos:
25

- argile calcice (argila-Ca), care fixeaza ionii de calciu, din solurile calcaroase; - argile sodice (argila- Na ), care fixeaza ionii de Na, din solurile salinizate; - argile acide (argila- H+), care se gasesc n solurile sarace n baze. Coloizii electropozitivi sunt ncarcati cu sarcini electrice pozitive i se comporta ca baze slabe. Din aceasta categorie fac parte sescvioxizii de fier, aluminiu i Mn care disociaza n mediu acid i floculeaza n mediu bazic. K1 sescvioxid - OH --------- sescvioxid + + OH --------K2 3.7. Potentialul electro-cinetic al micelei coloidale La baza coloizilor din sol, sta particula coloidala, numita i micela coloidala. Micela coloidala este formata dintr-un nucleu central, alcatuit fie dintr-o molecula a substantelor coloidale, fie din mai multe molecule strns unite ntre ele, sau poate fi reprezentat printr-un fragment al retelei cristaline a unui mineral (fig. IV).

Fig. IV Micela coloidala La suprafata nucleului, facnd parte integranta din el se afla un strat de ioni provenit din molecule partial disociate, sau din reteaua cristalina a mineralului.
26

Acest strat de ioni, poarta sarcini electrice, de un anumit semn, negativ sau pozitiv i poarta numele de strat intern al ionilor sau stratul ionilor determinat de potential. Sarcina electrica a acestor ioni, confera sarcina ntregii particule coloidale; daca ionii din acest strat sunt negativi, coloidul este electronegativ, iar daca sunt pozitivi, coloidul este electropozitiv. n jurul nucleului ionizat, se gasesc alti ioni de semn contrar celor determinati de potential, din care cauza se numesc ioni compensatori ( contraioni ). Acetia sunt dispui n doua straturi ionice succesive, de densitati i mobilitati diferite. Primul strat este format din ioni dispui dens, puternic legati, formnd stratul dens de ioni - stratul Stern -, iar al doilea strat este alcatuit din ionii dispui difuz, slabi legati, mobili, alcatuind stratul difuz - strat Chapman. Forma micelei coloidale de natura minerala, nu este sferica ci de obicei lamelara sau n placi, dimensiunea orizontala fiind mult mai mare comparativ cu cea verticala. Pe masura departarii de nucleul micelei, fortele de retinere a ionilor sunt mai slabe. ntre stratul difuz de ioni (Chapman) i solutia libera a solului, exista un echilibru dinamic n ceea ce privete densitatea cationilor i anionilor. Complexul coloidal al solului, avnd un caracter predominant acid, absoarbe pentru neutralizarea fortelor sale electrostatice, cationii liberi din solutia solului. Atunci cnd prin mineralizare pe cale naturala a materiei organice din sol, sau prin solubilizarea unor substante minerale introduse sub forma de ngraaminte, apare n solutia solului un exces de cationi, o parte din acetia sunt absorbiti la complexul coloidal al solului. Pe masura ce plantele absorb o parte din ioni din solutia solului, acetia nu se completeaza numai prin mineralizarea materiei organice sau solubilizarea ngraamintelor, ci i prin trecerea ionilor adsorbiti din complexul coloidal, n solutia solului, pna la realizarea unui echilibru de schimb 3.8. Procesele schimbului de ioni n sol Procesele de schimb ionic care se petrec n sol, sunt reactii n mediu eterogen ce se desfaoara ntre suprafata particulelor coloidale ale solului i lichidul care le nconjoara (solutia solului). Principalele procese de schimb ionic sunt: - adsorbtia cu schimb de cationi; - adsorbtia fara schimb de cationi; - adsorbtia cu schimb de anioni. Adsorbtia cu schimb de cationi
27

Proprietatea fractiunii coloidale a solului de a retine cationii i de a-i schimba cu altii din solutiile cu care vin n contact, a fost numita - adsorbtie cu schimb de cationi - sauadsorbtie polara -, retinerea fiind un fenomen fizico-chimic. Fractiunea coloidala ce poseda aceasta nsuire, de retinere a cationilor prin adsorbtie, a fost denumita complexul adsorbtiv al solului iar cationii adsorbiti s-au denumit - cationi de schimb cationi schimbabili - sau impropriu baze schimbabile . Procesul de schimb, consta n esenta n doua procese elementare: - trecerea de ioni din solutie i fixarea lor fizico-chimica (labila) pe suprafata particulelor coloidale - proces de adsorbtie; - trecerea n solutie a unor cantitati de ioni, echivalente celor adsorbiti - proces de desorbtie. Procesul poate fi ilustrat prin urmatoarea reactie: 2NH4+ Ca2+ Mg2+ 2NH4+ C.A. Na+ + 10 (NH4+ + Cl -) C.A. NH4+ + K+ NH4+ 3+ Al 3NH4+ H+ NH4+ +Ca2++ Mg2+ + Na+ + K+ + Al3+ + 10 ClAcest schimb are loc pina la realizarea asa numitului echilibru de schimb -. Suma sarcinilor negative ale C.A., la care sunt retinuti cationii, capabili a fi schimbati cu altii din solutia solului, reprezinta capacitatea totala de schimb cationic (T) si se exprima in me la 100 gr. sol. Procesul de adsorbtie cu schimb de cationi, se desfasoara dupa anumite legi, enuntate pentru prima data de Way si Thompson (1850) si anume: a) - procesul de adsorbtie cu schimb de cationi, are loc in cantitati echivalente (legea echivalentei). Aceasta inseamna ca pentru fiecare cation adsorbit, trece din complex in solutie, un alt cation de aceeasi valenta sau doi cationi cu valenta de doua ori mai mica. b) - procesul de adsorbtie cu schimb de cationi, este reversibil. Cationii adsorbiti de particola coloidala, retinuti in stratul difuz, pot fi inlocuiti, de alti cationi, aflati in solutia solului.Schimbul cationic fiind reversibil (<=>)in sol are loc o permanenta o trecere a cationilor in solutia solului, si a celor din solutie in complexul adsorbtiv.reversibilitatea procesului are mare importanta in nutritia plantelor si aplicarea ingrasamintelor. c) - procesul de adsorbtie cu schimb de cationi, este supus legii actiunii maselor. Conform acestei legi, raportul concentratiei a doua specii de cationi adsorbiti (a) la micela
28

coloidala, este proportional cu raportul concentratiei acelorasi specii din solutia solului (s). Luind in considerare cele doua specii de cationi, de exemplu ; K+ si Na+, conform acestei legi putem arata ca: [K+] s [K+] a --------- = k ----------[Na+] a [Na+] s unde K = constanta reactiei a carei marime depinde de speciile de cationi. d) - energia de retinere a cationilor prin adsorbtie, creste odata cu masa lor atomica si cu valenta.In functie de masa lor atomica si de valenta, puterea de retinere a cationilor creste astfel: creste retinerea -------------------------------------Grupa cationilor monovalenti: Li+< NH4+< Na+< K+ < Rb+ < Cs (gr. atomica) 6,9 18 23 39 85,5 132,9 Grupa cationilor bivalenti: Mg2+ < Ca2+ < Sr2+ < Ba2+ (gr. atomica) 24,3 40 87,6 137,3 3+ Grupa cationilor trivalenti : Al < Fe3+ (gr. atomica) 27,0 55,8 Exceptie de la aceasta regula fac ionii de NH4+ si ionii de H+, acesta avind o putere de retinere de 4 ori mai mare decit calciu, si de 17 ori mai mare decit potasiu. e) - puterea de adsorbtie a cationilor scade, pe masura ce creste gradul lor de hidratare. Cu cit un cation este mai slab hidratat, cu atit va fi mai puternic retinut de complexul adsorbtiv, putind inlocui alti cationi mai hidratati. Dupa gradul de hidratare, cationii monovalenti si cei bivalenti se succed dupa seriile liotrofe ale lui Hoffmeister : Li+ < Na+ < K+ < Rb+ < Cs; Mg2+ < Ca2+ < Sr2+ < Ba2+ Deci dintre cationii alcalini, Cs, are cea mai mare putere de scoatere din complex, iar dintre alcalino-pamintosi, Ba. f) - procesul de adsorbtie cu schimb de cationi, depinde de concentratia solutiei solului. Cantitatea de cationi, de o anumita specie care se deplaseaza din complexul adsorbtiv creste odata cu cresterea concentratiei solului in acea specie de ioni. Din cele prezentate, se poate desprinde concluzia ca, dupa puterea de retinere a cationilor la complexul adsorbtiv, acestia se succed astfel: H+ > Al3+ > Zn2+ >Ca2+ >Mg2+ > K+ >NH4+ > Na+ > Li+ <--------------------------------------------------------------------------------------------------------Cel mai usor, va fi deplasat din complex Li, iar cel mai greu H+.
29

Adsorbtia fara schimb de cationi Cationii pot fi retinuti in sol si in stare neschimbabila, adica prin fixare. Mecanismul fixarilor, este determinat de existenta mineralelor argiloase cu reteaua cristalina extensibila de tipul 2:1 ca: muscivitul, vermiculitul, illitul, montmorillonitul. cationii de K+, NH4+, Rb+, Cs+, cu raza ionica relativ mare (K+ = 3,18; NH4+ = 4,41), patrund in spatiile dintre doua pachete, cind solul este umed. Cind solul incepe sa piarda apa, pachetele de strate incep sa se apropie, cationii respectivi raminind fixati in interstrate, trecind astfel in forme greu schimbabile, devenind inaccesibili plantelor. Trecerea lor in forme schimbabile se face in timp. Asa se explica, efectul mai scazut al ingrasamintelorce contin NH4+ si K+, atunci cind acestea se aplica pe soluri cu capacitate mare de fixare (cernoziomuri, cernoziomuri argiloiluviale). Adsorbtia cu schimb de anioni a solului In complexul adsorbtiv al solului exista posibilitatea de retinere si pentru unii anioni. Aceasta capacitate de retinere a anionilor prin procese de adsorbtie, este mult mai scazuta, de numai 1-5%, comparativ cu cea pentru cationi. Adsorbtia anionilor se datoreaza in special prezentei in complexul adsorbtiv a unor coloizi cu caracter amfoter reprezentati prin : hidroxizi de fier, de aluminiu si de particulele de caolinit. Acestea la un pH, sub punctul lor izoelectric, se comporta ca baze, si pot disocia in mediul acid grupari de oxidril (OH-), retinind in locul lor prin adsorbtie anioni de H2PO4-, Cl-, SO42-. R-(OH)n R-(OH)+n-1 + OH-

Adsorbtia ionului fosfat H2PO4-, de catre hidroxidul de aluminiu se poate prezenta schematic astfel: Al(OH)3 Al(OH)+2 + H2PO4Al(OH)+2 + OHOH OH fosfat bazic de Al3+ Al-O-H2PO3

30

Retinerea ionului de fosfat de catre hidroxidul de fier, are loc dupa ecuatiile: Fe(OH)3 Fe(OH) 2 +
+

Fe(OH)+2 + OHH2PO4OH

Fe-O-H2PO3 OH fosfat bazic de Fe Factorii care influenteaza adsorbtia anionilor sunt: a) - pH-ul acid favorizeaza retinerea anionilor la complexul adsorbtiv; b) - concentratia anionilor in solutia solului; c) - natura coloizilor din sol; mineralele argiloase tristratificate, au capacitate mai mare de retinere a anionilor, comparativ cu cele bistratificate; d) - natura anionilor; anionii de Cl-; SO4-; NO3-, sunt foarte slab retinuti la complexul adsorbtiv, in timp ce anionii H2PO4- si HPO42- sunt retinuti mai puternic;

TEST AUTOCONTROL: 1. Descrieti cele trei faze constituiente ale solului: 2. Enumerati categoriile de elemente nutritive in functie de accesibilitatea lor pentru plante: 3. Definiti rolul coloizilor in procesul de nutritie al plantelor: 4. Descrieti micela coloidala: 5. Enumerati legile ce guverneaza schimbul cationic:

31

Capitolul IV CORECTAREA REACTIEI CHIMICE A SOLURILOR PRIN AMENDAMENTE.


4.1. Corectarea reactiei chimice a solurilor acide In tara noastra solurile acide cu utilizare agricola a caror reactie chimica se impune a fi corectata, ocupa dupa cartarile efectuate de I.C.P.A., o suprafata de aproximativ 1.700.000 ha, ceea ce reprezinta 17% din suprafata arabila. 4.1.1.Comportarea plantelor cultivate i a microorganismelor fata de reactia acida a solului Plantele se comporta n mod diferit fata de reactia solului, nsuire determinata de codul lor genetic. Majoritatea plantelor cultivate, cresc i se dezvolta bine n domeniul reactiei slab acide sau neutre (pH = 6,6 - 7,2). Fara a fi strns legate de o anumita valoare a aciditatii active, plantele de cultura ca i cele din biocenozele naturale, cresc i produc normal n anumite intervale de pH, unele mai largi altele mai nguste . Se constata ca, n general, plantele cultivate suporta mai bine mediul acid dect pe cel alcalin. Dupa sensibilitatea fata de reactia solului, plantele cultivate pot fi grupate n: - plante foarte sensibile la aciditate: sfecla pentru zahar i cea furajera, rapita, conopida, fasole de gradina, migdal, gutui, viin, care cresc i se dezvolta bine pe solurile neutre sau slab alcaline, cu pH-ul cuprins ntre 7,0 - 8,0; - plante sensibile la reactia acida: floarea soarelui, fasolea, gru, porumb, mazare, cnepa , spanac, telina, dovlecei, pepene verde, prun, coacaz. Aceste plante se dezvolta foarte bine pe solurile cu reactie slab acida (pH = 6 - 7); - plante tolerante la aciditate: secara, ovaz, tomate, morcov, vita de vie, mar. Intervalul pH, n care aceste specii se dezvolta bine este mai larg, optimul fiind ntre 5,5, - 6,0; - plante foarte tolerante (prefera reactia acida): cartof, lupin, agri, frag, smeur.
32

Sensibilitatea speciilor cultivate la reactia acida variaza n functie de vrsta i conditiile de nutritie. Reactia solutiei solului influenteaza mult i activitatea microflorei din sol. Astfel, bacteriile care fixeaza azotul liber din aer se dezvolta cel mai bine la un pH cuprins ntre 6,5 - 7,5. Bacteriile nitrificatoare, Nitrosomonas, Nitrospira, Nitrosocystis, au un optim de dezvoltare la un pH de 7,8 (7,8 - 8,6) iar Nitrobacter la 7,1 (6,5 - 7,8). Ciupercile spre deosebire de bacterii prefera un mediu acid. 4.1.2.Influenta reactiei solului asupra nutritiei plantelor Creterea i dezvoltarea plantelor sunt influentate direct de aciditatea solului, prin caracterul de toxicitate al ionilor de Al3+ i Mn2+ i prin efectele ei asupra accesibilitatii elementelor nutritive. Numeroase cercetari efectuate att n solutii nutritive ct i pe soluri acide au dus la concluzia ca, aciditatea activa (activitatea ionilor de H+ n solutia solului) obinuita n soluri, nu este specific toxica pentru plante. Daca nsa pe soluri puternic acide, numeroase specii de plante se dezvolta slab sau pier aceasta nu se datoreaza toxicitatii acizilor sau ionilor H+, ci ntregului complex ecologic al solului, care nsotete aciditatea accentuata i puternica, n special prezentei ionilor de Al3+ i Mn2+ mobili n solutia solului peste anumite limite, a carentelor unor elemente nutritive precum i a dereglarilor produse de aciditate n accesibilitatea acestora pentru plante. S-a constatat ca, sistemul radicular al plantelor cultivate pe aceste soluri se dezvolta foarte slab, studiile anatomice efectuate evidentiind existenta unui mare numar de celule cu doi nuclei n regiunea meristemului vrfurilor radacinilor, acestea indicnd inhibarea diviziunii celulare i deci creterea n lungime. Prezenta ionului de aluminiu n exces n solutia solului, determina reducerea absorbtiei altor elemente ca: fosfor, calciu, potasiu, mangan, fier, sodiu, bor precum i a nitratilor. Amendarea prealabila a solurilor acide, este foarte utila, deoarece se diminueaza continutul de aluminiu, determinnd astfel conditii mult mai bune de utilizare a ngraamintelor cu fosfor i de cretere a plantelor. Din punct de vedere al sensibilitatii fata de actiunea toxica a aluminiului, speciile de plante cultivate pot fi clasificate astfel: - specii tolerante: ovazul i timoftica; - specii moderat sensibile: porumbul, lupinul, cartoful; - specii sensibile: orzul, inul, mazarea, fasolea; - specii foarte sensibile: sfacla pentru zahar, grul de toamna, lucerna. n general, toxicitatea ionilor de Al3+, apare cnd pH-ul solului n solutie salina 0,1 N de KCl, este mai mic de 5, iar gradul
33

de saturatie n baze, dupa Kappen mai mic de 75%. Efectul toxic dispare atunci cnd continutul de aluminiu mobil este sub 1,5 - 2,0 mg la 100 g sol i pH(H2O) = 5,75 - 6,0; VAh = 75 %. Solurile acide contin i nsemnate cantitati de mangan solubil i accesibil, cantitati ce cresc odata cu scaderea pH-ului, depaindu-le frecvent pe cele de aluminiu. Manganul produse i el efecte de toxicitate, la concentratii foarte variate, n functie de sensibilitatea plantelor fata de acest element n exces. n timp ce aluminiul ramne n cea mai mare parte n radacini, manganul se acumuleaza mai mult n partea aeriana, fapt ce produce tulburari n metabolismul substantelor proteice i al glucidelor, simptomele toxicitatii diferind de la o specie la alta, mai frecventa fiind aparitia de pete brune pe frunze. Excesul de mangan n solutie cauzeaza uneori simptome de lipsa a fierului (cloroza). Solurile acide sunt n general sarace n sunstante nutritive, au grad de saturatie n baze cobort i o activitate biologica putin intensa, fapt pentru care au circuitul biologic al substantelor ntrziat. Ca urmare, fondul de elemente nutritive bazice (Ca, Mg, K) din complex i din solutia solului este scazut, schimburile complex-solutie decurg n mod defavorabil nutritiei plantelor, iar refacerea rezervei de elemente nutritive se produce foarte lent. n solurile acide, complexul adsorbtiv este putin saturat cu Ca2+ i alti cationi bazici, situatie care face putin activa trecerea lor din complex n solutie i absorbtia lor de catre radacini. Deoarece principalul cation bazic al complexului adsorbtiv este calciu, iar corectarea conditiilor de aciditate a solului i a nutritiei plantelor se realizeaza tot cu acest cation, aciditatea solului poate fi considerata n primul rnd ca o lipsa a calciului n sol. 4.1.3. Criterii pentru corectarea reactiei acide a solurilor Principalele criterii care stau la baza stabilirii necesitatii corectarii reactiei acide a solurilor sunt: a) pH-ul, determinat n suspensie apoasa la raportul sol:solutie de 1:2,5. Din relatiile dintre gradul de saturatie n baze i pH, gradul de saturatie n baze i aparitia aluminiului schimbabil n solutia solului, s-a constatat ca la valori ale pH-ului 5,8, ncepe aparitia Al3+ schimbabil. Acest lucru a determinat considerarea valorii pH de 5,8, ca valoare limita, indicatoare a necesitatii de amendare a solurilor acide pentru majoritatea plantelor cultivate. b) Saturatia n cationi bazici. Acest indice influenteaza att reactia solului ct i un ansamblu de nsuiri fizice i chimice care conditioneaza starea de fertilitate i conditiile de nutritie pentru plantele cultivate. La stabilirea gradului de saturatie n baze se face precizarea ca acesta se calculeaza cu ajutorul sumei bazelor schimbabile (SB) i aciditatii hidrolitice (Ah), indici determinati,
34

dupa metoda Kappen. Nivelul saturatiei n baze de la care se considera oportuna amendarea este cel al valorilor VAh < 75%. Gradul de saturatie n baze, dorit a fi realizat prin amendare are valori diferite, n functie de modul de utilizare a terenului i de speciile cultivate, astfel: - 70% pentru pajiti naturale; - 75% pentru plantatiile pomicole i viticole; - 90% pentru asolamentele de cmp fara leguminoase perene; - 100% pentru asolamente de cmp cu leguminoase perene. c) Continutul de aluminiu schimbabil (mobil) din sol. Nevoia principala de a corecta prin amendare reactia solurilor acide intervine, numai n masura n care acestea contin aluminiu mobil n cantitati uor dozabile i anume mai mari de 0,3 me Al3+ /100 g sol. Justificat de faptul ca efectul fitotoxic al ionului de Al3+ este dependent i de continutul bazelor de schimb din sol, pentru aprecierea oportunitatii calcarizarii solurulor acide se opereaza cu raportul dintre Al3+ schimbabil i suma bazelor de schimb (Al3+/SB x 100). Conform datelor experimentale, se considera ca amendarea este eficienta n asolamentele de cmp fara leguminoase perene, atunci cnd valoarea raportului Al3+/SB x 100 este mai mare de 5, n stratul arat, iar n asolamentele cu lucerna i trifoi, precum i pe terenurile destinate culturii legumelor mai mare de 2,5. n plantatiile pomicole i viticole, nevoia de calcarizare este reala, daca valoarea raportului depaete 6 n stratul de sol 0-40 cm, ca medie pe 0-20 cm i 20-40 cm, iar pentru pajitile naturale, amendamentele calcaroase au eficienta daca valoarea raportului este mai mare de 12. 4.1.4. Materiale utilizate pentru corectarea reactiei acide a solurilor n scopul corectarii reactiei acide a solurilor, se folosesc o gama variata de produse, care contin calciu sau magneziu, sub forma de oxizi, hidroxizi, carbonati. Aceste materiale pot fi clasificate dupa principiul activ i origine. Dupa principiul activ, amendamentele pot fi: amendamente cu calciu, cu magneziu sau cu calciu i magneziu. Dupa origine materialele folosite pentru corectarea reactiei solurilor acide se pot clasifica n: materiale native i deeuri industriale. Ca materiale native se folosesc: Piatra de var (agrocalcar) CaCO3. Se obtine prin macinarea rocilor calcaroase naturale, care contin 75-99% CaCO3), respectiv 42-56% CaO. Ca amendament, trebuie sa fie fin macinata, astfel ca 90% din material sa treaca prin sita cu ochiuri de 1,65 mm. Umiditatea trebuie sa fie n jur de 10%.
35

Se pastreaza la loc uscat, fiind predispusa la cimentare. Agrocalcarul are culoare alba, cenuie, rocata sau galbuie, greutatea volumetrica este de 1,7-2,2 t/m3; este greu solubila n apa, la 25o C se solubilizeaza numai 0,014 g CaCO3/l de apa, motiv pentru care actiunea de neutralizare a aciditatii din sol este lenta. Puterea de neutralizare este de circa 90. Varul ars (nestins) CaO. Se obtine prin calcinarea pietrei de var, cu cel mult 10% impuritati, la temperaturi de 950-1200o C. Are o solubilitate mai mare n apa, actiunea de neutralizare a aciditatii solului fiind mai rapida. Se recomanda a fi folosit mai ales pe solurile argiloase. Aplicat pe teren, trebuie amestecat foarte bine cu solul, deoarece n caz contrar absoarbe apa i CO2, formnd granule cu crusta de CaCO3, care ramn mult timp fara efect asupra aciditatii solului. Fata de piatra de var, prezinta avantajul ca se folosete cu 40% mai putin, fapt ce-l face mai eficient. Are dezavantajul ca, n timpul administrarii se depune de corpul muncitorilor avnd efect caustic. Greutatea volumetrica este de 700-1900 kg/m3. Puterea de neutralizare este de 150-185. Varul stins Ca(OH)2. Se obtine din varul ars. Stingerea varului ars se face prin aezarea lui pe o platforma n straturi alternative de 20-25 cm, care se stropesc cu apa n proportie de o parte la 3 parti var. n final se acopera cu un strat de pamnt sau nisip de 10-20 cm grosime. Are loc o stingere lenta a varului ars, n urma caruia rezulta o pulbere fina de hidroxid de calciu, de culoare alba. Prezinta o solubilitate de 10 ori mai mare dect a CaCO3. Fata de agrocalcar se ntrebuinteaza cu 25-35% mai putin; are actiune rapida, fiind din acest punct de vedere aporopiat cu varul ars. Greutatea volumetrica, 700-1200 kg/m3. Puterea de neutralizare este de 135. Dolomitul CaMg(CO3)2. Este un carbonat dublu de Ca i Mg, continnd 54,4% CaCO3 i 45,6% MgCO3. Pentru a fi folosit ca amendament se macina foarte fin n particule cu diam. < 1 mm, deoarece este mai putin solubil. Datorita continutului n Mg, se recomanda a fi aplicat mai ales n asolamentele cu trifoi, cartof, varza, radacinoase. Valoarea de neutralizare este de 80-110. Tufurile calcaroase. Sunt reprezentate prin depozite lenticulare, prezente n zonele premontane i montane, care s-au format prin precipitarea partiala a carbonatului de calciu i a celui de magneziu, din apele izvoarelor, dupa aparitia acestora la zi. Contin ntre 80-90% CaCO3. Se prezinta ca o masa spongioasa de culoare gris-deschis, pna la gris nchis, care se faramiteaza uor. Se folosesc sub forma macinata i cernuta prin sita cu ochiuri de 2,5-5 mm. Greutatea volumetrica este de 800 kg/m3. Valoarea de neutralizare este de 80.
36

Marna. Este o roca sedimentara care contine ntre 25-75% CaCO3 la care se adauga i cantitati mici de MgCO3. Ca amandament are o actiune mai rapida dect piatra de var macinata. Se transporta n cmp toamna, iar primavara se mpratie pe teren i se ncorporeaza n sol. Puterea de neutralizare este de 50-60. Deeuri industriale folosite ca amendamente Spuma de defecatie. Acest deeu se obtine de la fabricile pentru zahar, n urma purificarii siropului obtinut din sfecla pentru zahar. Prin adaos de Ca(OH)2, saturare cu CO2 i filtrare, substantele nazaharoase din sirop precipita. Materialul rezultat, este trecut n bazine deschise, unde CaCO3 format precipita. n general compozitia medie a acestui deeu este: 31,65% CaCO3, 0,38% azot, 0,81% fosfor (P2O5), 0,04% potasiu (K2O), 15,30% substante organice i 29,74% apa. nainte de folosire, trebuie uscata n platforme, astfel ca sa aiba circa 70% substanta uscata. Este un amendament cu actiune rapida favoriznd sporuri de productie de 15-35% chiar n primul an dupa aplicare. Efectul ameliorativ se mbina cu cel de ngraamnt. Prin aplicarea unei doze de 10 t/ha, se introduc n sol aproximativ 38 kg de azot i 81 kg fosfor. Valoarea de neutralizare este de 50. Zgura de la furnalele nalte. Aceasta rezulta n urma obtinerii fontei brute. n timpul arderii, CaCO3 din minereu trece n CaO, care se combina cu silicati, formnd zgura - CaSiO3. Racita la aer, macinata i cernuta se poate utiliza ca amendament. Contine 20-70% CaO i 2-20% MgO. Valoarea de neutralizare este de 75%. Precipitatul de CaCO3, de la industria sodei. Rezulta ca reziduu de la fabricarea sodei. n stare uscata contine: 74% CaCO3, 1,9% Ca(OH)2, 1,6% NaOH, 0,7% SiO2. Dupa zvntare acest material poate fi folosit ca amendament. Utilizarea lui impune controlul cantitatii de sodiu pe care-l contine i care nu trebuie sa depaeasca 1-2%. Are putere de neutralizare de 89. Carbonatul de calciu rezidual (CCR) de la industria ngraamintelor complexe de tip nitrofofati. Reziduul obtinut sub forma de CaCO3, are calitati foarte bune ca amendament continnd i azot pna la 9% sub forma azotatului de amoniu. Valoarea de neutralizare este de 70-80 (echivalent CaCO3). 4.1.5. Valoarea (puterea) de neutralizare a amendamentelor Un amendament este considerat cu att mai bun, cu ct o unitate de greutate din el, neutralizeaza o cantitate mai mare din aciditatea hidrolitica a solului. Puterea de neutralizare a amendamentelor este conditionata de natura substantelor ce intra n reactiile de neutralizare i de gradul lui de puritate. Conventional s37

a stabilit ca amendamentul standard cu care se compara valoarea neutralizanta a materialelor folosite sa fie CaCO3 pur, sau CaO pur, valoarea de neutralizare a acestora fiind considerata 100. Ea este mai mare dect 100% n cazul CaO divers hidratat (170%), oscileaza ntre 96-98% la diferite calcare macinate fiind cuprinsa ntre 70-80 la deeurile industriale i mult mai mica (13-18%) n cazul marnelor. Valoarea de neutralizare a oricarui material folosit ca amendament se poate calcula i n raport de compozitia sa. 4.1.6. Urgenta de aplicare a amendamentelor calcaroase (UCa) Raportul dintre Al3+ schimbabil i suma bazelor de schimb (SB) ca indicator sintetic al prezentei factorilor nocivi, asociati aciditatii din soluri, servete i la cuantificarea concreta a urgentei de calcarizare (UCa). Pentru acest lucru se folosesc reactiile de tipul: UCa = 4 - 0,085 x Al x 100 n cazul paunilor i fnetelor SB UCa = 4 - 0,18 x Al x 100 SB n cazul plantatiilor pomicole i viticole

UCa = 4 - 0,2 x Al x 100 n cazul asolamentelor cu plante SB de cmp, fara leguminoase perene n cazul asolamentelor cu leguminoase perene i culturi de legume n toate cazurile trebuie sa primeasca amendamente calcaroase solurile care au valorile indicelui "UCa" mici i anume: valoarea "0" - indica urgenta cea mai mare; valorile "1" i "2", urgenta mijlocie; valoarea "3" indica urgenta cea mai mica, iar valoarea "4" indica faptul ca solul nu are nevoie de amendamente. Suprafetele cu soluri acide se nscriu n irul de prioritati pentru calcarizare n ordinea creterii valorii indicelui UCa. 4.1.7. Stabilirea dozelor de amendamente calcaroase n acest scop se folosesc o serie de nsuiri chimice ale solului, unele servind la o apreciere calitativa a necesitatii de amendare, altele oferind posibilitatea stabilirii cantitative a dozelor de amendamente necesare corectarii reactiei solurilor acide. Din prima grupa face parte pH-ul solului, determinat n suspensie salina (KCl 0,1 N), sau determinat n suspensie apoasa .
38

UCa = 4 - 0,4 x Al x 100 SB

Din a doua grupa a nsuirilor chimice care permit stabilirea cantitativa a dozelor de amendamente calcaroase mai importante sunt: aciditatea hidrolitica, gradul de saturatie n baze i suma bazelor de schimb. Dupa aciditatea hidrolitica (Ah), dozele de amendamente calcaroase se stabilesc cu ajutorul relatiilor: CaCO3 t/ha = Ah x 10 x 50 x 3.000.000 x 0,75 1.000.000.000 CaO t/ha = Ah x 10 x 28 x 3.000.000 x 0,75 1.000.000.000 - Ah = valoarea aciditatii hidrolitice a solului, exprimata n me la 100 g sol; - 10 = factor pentru exprimarea aciditatii la 1 kg de sol; - 50 (28) = echivalent chimic de neutralizare a CaCO3, respectiv a CaO (mg); - 3.000.000 = greutatea aproximativa a stratului arabil de sol de pe suprafata de 1 ha, (kg); - 1000000000 = factor pentru transformarea mg de CaCO3 n t/ha. Aplicarea dozelor de amendamente calcaroase calculate dupa valoarea Ah, presupune aducerea reactiei solului n domeniul neutru. Dozele de amendamente calcaroase trebuie sa asigure neutralizarea completa i durabila a aciditatii solului. Aceasta cerinta este satisfacuta pe deplin daca doza de amendamente aplicata este echivalenta cu 3/4 din aciditatea hidrolitica, care aduce pH-ul n domeniul slab acid, favorabil pentru majoritatea culturilor agricole. Din acest motiv valoarea rezultata din calcul se nmultete cu 0,75. Stabilirea dozelor de amendamente calcaroase n functie de aciditatea hidrolitica, la care se adauga reactia solului, sensibilitatea plantelor i textura (pe adncime de 0-20 cm), se pot face i pe cale grafica. Metoda de calcul a dozelor de amendamente n functie de gradul de saturatie n baze existent, gradul de saturatie n baze dorit a fi realizat i suma bazelor schimbabile, este considerata ca fiind cea mai riguroasa din punct de vedere tiintific i recomandata n sistemul romn de analiza agrochimica. Relatia de calcul a dozei de amendamente este:
DACt/ha = SBi [ 100 Vd -1] 1,5 PNA Vi

sol);

SBi = suma bazelor de schimb n solul neamendat (me/100 g


39

Vd = gradul de saturatie n baze (%) dorit a fi realizat n sol prin amendare; Vi = gradul de saturatie n baze initial n solul neamendat, (%); l,5 = coeficient ce rezulta din nmultirea grosimii stratului de sol amendat cu densitatea aparenta i cu valoarea 0,05; PNA= puterea de neutralizare a amendamentului utilizat, exprimat n % fata de carbonatul de calciu. Aplicarea dozelor de amendamente calcaroase se face diferentiat n functie de modul de folosinta a terenului i de cultura respectiva, Vd, avnd valorile de 70% pentru pauni i fnete, 75% pentru plantatiile pomicole i viticole, 90% pentru plantele de cmp fara leguminoase perene i 100% pentru asolamente cu leguminoase perene i terenuri distinate culturii legumelor. n mod obinuit, dozele de amendamente calcaroase, folosite pentru corectarea aciditatii solurilor, sunt cuprinse ntre 2 i 8 t la hectar. Se considera n general ca, pentru a schimba reactia solului cu o unitate pH, n conditii obinuite sunt suficiente n medie 2-2,5 t/ha CaCO3 pentru solurile cu textura uoara i 3,0-3,5 t/ha CaCO3, pentru solurile argiloase. 4.1.8. Administrarea amendamentelor calcaroase Amendamentele calcaroase se administreaza cu ajutorul mainilor, pentru a se realiza o mpratiere ct mai uniforma a lor pe suprafata solului. ncorporarea lor n sol se poate face n orice perioada a anului. Tehnologia de administrare este conditionata, n functie de dozele folosite i de structura culturilor. n situatia dozelor normale de amendament ce corespund la 3/4-1/1 din valoarea aciditatii hidrolitice a solurilor, acestea se administreaza pe ntreaga suprafata a solului i se ncorporeaza odata cu aratura de baza. Daca ncorporarea amendamentelor nu s-a facut toamna, ele se pot ncorpora i primavara, nainte de lucrarea solului, cu cultivatorul. n cazul paunilor i fnetelor, a culturilor de plante perene, administrarea amendamentelor calcaroase se face cel mai bine toamna, dupa care se da cu grapa. n cazul dozelor mici de amendamente ce corespund la 1/41/10 din valoarea aciditatii hidrolitice a solurilor, mpratierea nu se face pe ntreaga suprafata. Pna la dozele ce corespund la 1/4 din Ah, amendamentele se aplica local la rndurile de plante, la cuib, sau odata cu plantarea rasadurilor. n cazul dozelor mai mici, ce corespund la 1/5-1/10 din Ah, amendamentele se introduc n sol odata cu ngraamintele minerale, respectndu-se schema posibilitatilor de amestec a amendamentelor cu ngraaminte chimice
40

Nu se amesteca i nu se ncorporeaza prin aceeai lucrare amendamentele calcaroase cu: azotatul de amoniu, sulfatul de amoniu, clorura de amoniu, gunoiul de grajd, mustul de gunoi, deoarece au loc reactii ce duc la pierderi de substanta activa prin eliminarea amoniacului. De asemenea amendamentele calcaroase nu se vor amesteca i ncorpora concomitent cu superfosfatul simplu i concentrat, ca urmare a formarii unor compui chimici din care fosforul este mai putin solubil, respectiv fosfatul secundar i tertiar de calciu. Amendamentele calcaroase se pot amesteca nainte de ncorporare cu sarurile naturale de potasiu, precipitat, nitrocalcar i uree. Se pot amesteca oricnd, fara nici o restrictie cu: azotat de calciu, cianamida, termofosfati, termofosfati naturali, sare potasica, sulfat de potasiu. Adncimea de ncorporare n sol a amendamentelor are o mare importanta asupra efectului de neutralizare a aciditatii. Deplasarea ionului de Ca2+ din straturile superioare ale solului n cele mai adnci, se face foarte ncet. De aceea, amendamentele se vor ncorpora la adncimea ceruta de dezvoltarea sistemului radicular al plantelor. Cnd n aceeai sola n care se ncorporeaza amendamentele, se face i fertilizarea cu gunoi de grajd, se va proceda n felul urmator: se mpratie mai nti amendamentul i se ncorporeaza n sol printr-o lucrare superficiala cu grapa, cultivatorul sau cu discul; urmeaza apoi mpratierea gunoiului de grajd i ncorporarea lui n sol printr-o aratura adnca. n acelai mod se procedeaza i atunci cnd administrarea amendamentelor calcaroase se face concomitent cu ngraamintele chimice cu care nu se pot amesteca. 4.1.9.Transformarile amendamentelor calcaroase n sol Carbonatul de calciu din amendamente este greu solubil n apa lipsita de CO2, nsa n solutia solului ncarcata cu dioxid de carbon, solubilitatea lui crete foarte mult. Sub influenta apei i a dioxidului de carbon, carbonatul de calciu se transforma n bicarbonat, ce la rndul lui hidrolizeaza bazic i modifica reactia solului prin deplasarea ionilor de H+ i Al3+ din complexul coloidal. Reducerea aciditatii solului, are loc i n urma reactiei Ca(OH)2, cu gruparile carboxilice ale acizilor humici sau acizilor rezultati din activitatea microorganismelor sau a aplicarii ngraamintelor. 4.1.10. Efectele amendamentelor calcaroase pe solurile acide
41

Calciul introdus n sol, reduce aciditatea actuala i potentiala a solului, marete continutul ionilor de Ca2+ schimbabili i mbunatatete raportul dintre cationii complexului adsorbtiv. Efectele care se produc sunt numeroase, dintre acestea cele mai importante fiind modificarile legate de solubilitatea i accesibilitatea elementelor nutritive pentru plante. Mobilizarea fosforului. Prin aducerea reactiei solului la un pH slab acid de 6,5 i creterea continutului de ioni de Ca2+ schimbabili, s-a constatat ca are loc o mobilizare a fosforului din sol prin trecerea acestuia din formele greu solubile, n forme uor solubile accesibile plantelor. Cea mai mare accesibilitate pentru plante a fosforului, este ntlnita n domeniul de pH cuprins ntre 6 i 7. Prin introducerea amendamentelor calcaroase n sol, crete i concentratia ionilor de OH- din solutia solului. Acetia prin schimb, pot elibera o parte din ionii de fosfor (H2PO4- i HPO42-) din complexul adsorbtiv, marind cantitatea de fosfor din solutia solului. Mobilizarea azotului i potasiului. Prin introducerea calciului n sol, azotul din compuii organici trece cu mai multa uurinta n formele minerale (nitrati) uor accesibili plantelor. De asemenea, azotul fixat n sol de catre bacterii, s-a constatat ca devine cel mai activ n domeniul pH-ului cuprins ntre 6 i 8. Acelai lucru se ntmpla i cu potasiul; n primii ani dupa ncorporarea amendamentelor se constata o cretere a cantitatii de potasiu accesibil pentru plante. mbunatatirea nsuirilor fizice ale solului. Solurile acide nu au structura stabila, permeabilitatea lor este redusa i se lucreaza greu. n aceste soluri, acizii humici liberi, hidroxizii de fier i de aluminiu, actioneaza ca nite coloizi care nfaoara particulele de argila. Ca urmare, deplasarea acestor particule n straturile mai adnci ale solului se face cu uurinta. Acolo reactia solului schimbndu-se, ele precipita i formeaza orizonturi impermeabile pentru apa. Prezenta calciului n sol, prin intermediul amendamentelor, mpiedica desfaurarea acestui proces. Acizii humici solubili n mediu acid, n prezenta calciului, formeaza saruri care coaguleaza. Prin aceasta coagulare a acizilor humici, se favorizeaza formarea structurii stabile a solului. Influenta asupra activitatii microorganismelor. Amendamentele cu calciu influenteaza asupra activitatii microorganismelor din sol i n special a bacteriilor heterotrofe. Crete activitatea bacteriilor nitrificatoare din genurile Azotobacter i Rhizobium, care prefera o reactie a solului apropiata de cea neutra (pH = 6,9). n schimb, activitatea ciupercilor din sol scade deoarece ele prefera mediul acid.
42

4.2. Corectarea reactiei chimice a solurilor alcalice i saline. Solurile saline i alcalice, reprezinta o grupa complexa de soluri caracterizate fie printr-un continut excesiv de saruri solubile (soluri saline), fie prin cantitatea mare de sodiu schimbabil n complexul coloidal (soluri alcalice), sau prin continut ridicat att de saruri solubile ct i de sodiu schimbabil ( soluri salinealcalice). n tara noastra solurile saline i alcalice ocupa o suprafata relativ restrnsa de 509000 ha. Solurile cu potential de degradare a fertilitatii prin fenomene de salinizare secundara, au o raspndire mult mai mare de circa 1,5 milioane hectare. Solurile saline i alcalice se ntilnesc ndeosebi n Cmpia de Vest, Cmpia Romna, Lunca i Delta Dunarii, Moldova, Dobrogea i Podiul Transilvaniei. n sistemul romn de clasificare a solurilor n aceasta grupa, a solurilor saline i alcalice (clasa solurilor halomorfe) intra: solonceacurile i soloneturile. Solonceacurile sunt soluri saline caracterizate prin acumularea sarurilor solubile n orizontul superior (0-20 cm), n cantitate mare, de peste 1-1,5 g la 100 g sol. n compozitia chimica a sarurilor predomina clorurile (NaCl, CaCl2, MgCl2), sulfatii (Na2SO4, MgSO4), carbonatii (Na2CO3), bicarbonatii (NaHCO3), nitratii (NaNO3, KNO3), borati. Soloneturile sunt soluri halomorfe, cu cea mai mare arie de raspndire, caracterizate printr-un continut ridicat de sodiu schimbabil n complexul adsorbtiv, mai mult de 15% din capacitatea de schimb cationic n primii 20 cm, cu reactie alcalina ca urmare a prezentei Na2CO3 n solutia solului. Uneori se prezinta i acumulari de saruri solubile - soloneturi salinizate sau soloneturi - solonceacuri. Soloneturile apar de regula n asociatie cu soloneceacurile. 4.2.1.Comportarea plantelor pe soluri saline i alcalice Solurile saline i alcalice prezinta nsuiri fizice, chimice i biologice nefavorabile creterii i dezvoltarii plantelor. Ca urmare a continutului ridicat n sodiu schimbabil, are lor o dispersie a coloizilor solului, fapt ce duce la distrugerea structurii. Acest lucru atrage dupa sine o permeabilitate extrem de redusa pentru aer i apa, solurile halomorfe fiind compacte, greu de lucrat. Continutul ridicat n saruri solubile al acestor soluri, marete presiunea osmotica a solutiei peste limitele accesibilitatii apei pentru plante, ceea ce duce la un deficit n aprovizionarea acestora
43

cu apa. Forta de suctiune a radacinilor plantelor poate fi de maximum 14 atmosfere, iar forta de suctiune a unui sol puternic salinizat poate ajunge la 200 atmosfere, cu mult deci peste posibilitatea de aprovizionare a plantelor. nsuirile chimice sunt influentate de continutul ridicat de saruri uor solubile - clorurile i sulfatii de sodiu, carbonatii i bicarbonatii de Na+, Ca2+ i Mg2+. Cele mai daunatoare saruri sunt: Na2CO3, NaCl, Na2SO4, MgCl2, MgSO4, care n cantitatile aflate n sol nu pot fi suportate dect de un numar foarte restrns de plante adaptate. Salinitatea i reactia alcalina determina modificari i n procesele de absorbtie a elementelor nutritive din sol de catre plante. n aceste conditii forma nitrica a azotului este absorbita n masura mai mica comparativ cu forma amoniacala. Explicatia acestei selectivitati este creterea activitatii ionilor OH- din solutia solului, care mpiedica schimbul de anioni de la suprafata periorilor radiculari. Concentratiile ridicate de Na+, produc perturbari n nutritia plantelor i p mpiedica absorbtia altor specii de cationi, Ca2+ i K+, substituindu-se partial acestora. Plantele au capacitate diferita de a suporta sarurile solubile din sol: unele sunt foarte sensibile, altele mai rezistente iar o parte din ele - plante de saraturi - sunt bine adaptate morfologic i fiziologic, la excesul de saruri. Aceasta nsuire a plantelor se numete "toleranta la salinitate". Notiunea de - toleranta la salinitate - n sens general se refera la acele limite ale concentratiei de saruri solubile (diferite dupa natura sarurilor) care permit mentinerea n viata a plantelor i parcurgerea n conditii mai mult sau mai putin normale a creterii i fructificarii. Pentru caracterizarea tolerantei la salinitate a plantelor se folosesc urmatorii indici (fig. V): - limita inferioara de toleranta la salinitate, ce reprezinta cel mai ridicat grad de salinitate al solului, la care se poate obtine o productie normala, egala cu cea obtinuta de pe solul nesalinizat; - limita superioara de toleranta la salinitate, reprezinta gradul cel mai scazut de salinitate la care productia plantelor este nula; - intervalul de toleranta, corespunde intervalului dintre cele doua limite;

44

- toleranta agronomica relativa, este gradul de salinitate la care fara aplicarea ngraamintelor se poate obtine 50% din productia normala obtinuta de pe un sol nesalinizat.

Fig. V Toleranta la salinitate (lucerna) Limita inferioara de toleranta ncepe de la 60-90 mg saruri solubile la 100 g sol uscat, iar limita superioara de toleranta pentru speciile cultivate variaza ntre 200-700 mg saruri solubile, n functie de specie i soi. Plantele au cea mai mare sensibilitate la efectul negativ al sarurilor imediat dupa germinare. Semintele speciilor care nu poseda nsuirea de a se mbina cu apa n conditiile presiunii osmotice ridicate, nu pot germina. Cu ct perioada de germinare a semintelor este mai lunga cu att efectul negativ al sarurilor este mai puternic. n aceasta fenofaza gramineele sunt mai rezistente, comparativ cu leguminoasele. 4.2.2.Masurile agrochimice de ameliorare a solurilor saline i alcalice n cadrul complexului de masuri ce vizeaza ameliorarea radicala a acestor soluri intra: lucrarile hidrotehnice i de mbunatatiri funciare, lucrarile agrofizice, masurile agrochimice i masurile biologice. Masurile agrochimice au ca scop corectarea reactiei alcaline a acestor soluri generata de prezenta carbonatilor i bicarbonatilor alcalini i nlocuirea sodiului schimbabil din complexul coloidal. Pentru realizarea acestui lucru se trateaza solul cu substante cu efect acidifiant ce contin calciu, n vederea scoaterii Na+ din complex, anionul acestor substante contribuind la creterea activitatii ionilor de hidrogen i la micorarea alcalinitatii. Principalele materiale folosite ca amendamente pentru solurile saline i alcalice sunt:
45

Gipsul (CaSO42H2O). Este principalul amendament pentru soloneturi cu sau fara carbonat de sodiu i pentru solonceacurile sodice. Contine circa 31% CaO i 15-18% S. Este greu solubil n apa (2 g/l la 18o C). Pentru a putea fi administrat ca amendament, gipsul se macina, astfel ca 70-80% din particule sa treaca prin site cu diam. de 0,15 mm, iar restul prin sita cu diam. de 2 mm. n sol se solubilizeaza lent, participnd prin reactii de schimb la nlocuirea Na+ din complex i la neutralizarea reactiei data de Na2CO3. Fosfogipsul. Este un reziduu industrial provenit de la fabricarea acidului fosforic pe cale umeda sau a fosfatului trisodic i hexametafosfatului trisodic. Contine 75-80% gips, 0,2-2% fosfor total, 0,13-0,4% fosfor solubil n apa, contribuind astfel i la fertilizarea cu fosfor a solurilor amendate. Dupa evacuarea din instalatii se prezinta ca un namol ce contine 18-40% umiditate, din care cauza se aeaza pe platforme de uscare n straturi subtiri. Cnd umiditatea ajunge la 10% se poate administra. Sulful nativ. Administrat n sol sub forma de pulbere, este oxidat de thiobacterii, rezultand acid sulfuric care reactioneaza cu NaHCO3 i Na2CO3, formnd saruri neutre, reducnd astfel alcalinitatea solului. Se folosete mai rar, deaorece este scump. Praful de lignit. Se folosete ca amendament pentru ameliorarea soloneturilor, deoarece contine sulf (>2%). n sol, sulful este oxidat la acid sulfuric de catre thiobacterii, reducnd astfel alcalinitatea. Rezulta ca deeu de la industria miniera. Deeurile industriale - ce contin reziduuri de sulfat de fier (FeSO47H2O) i sulfat de aluminiu Al2(SO4)318H2O, pot fi utilizate pentru corectarea reactiei alcaline data de Na2CO3 i NaHCO3, prin formarea Na2SO4, sare neutra i solubila. 4.2.3.Criterii de stabilire a oportunitatii amendarii n vederea stabilirii nevoii de amendare a solurilor saline i alcalice se folosesc urmatoarele criterii: - pH-ul, n suspensie apoasa; valorile pH-ului mai mari de 8,5 indica prezenta Na2CO3 sau a unui continut ridicat de sodiu schimbabil n complexul coloidal; - continutul total de saruri solubile (C.T.T.S. %), determinat conductometric n extract apos cu raportul sol:solutie de 1:5, reprezinta un criteriu n stabilirea masurilor de ameliorare a solurilor saline, iar continutul de carbonati i bicarbonati (CO32- + HCO3-), mai mare de 1 me/100 g sol, servete la calcularea dozelor de amendamente, alaturi de saturatia n sodiu a complexului adsorbtiv; - saturatia n sodiu a complexului adsorbtiv sau procentul de sodiu adsorbit (PSA), reprezinta criteriul principal n aprecierea
46

oportunitatii corectarii reactiei alcaline, servind n acelai timp i la calcularea dozelor de amendamente. P.S.A. = me Na+sch. x 100 me T Solurile care au procent de sodiu adsorbit mai mare de 10% din capacitatea totala de schimb (T), suma carbonatilor i bicarbonatilor alcalini mai mare de 1 me/100 g sol, necesita amendare n vederea corectarii reactiei alcaline. Urgenta de aplicare a amendamentelor cu gips (UG). Se poate evalua cu ajutorul indicelui procentul de sodiu adsorbit (P.S.A.) pentru toate culturile conform relatiei: UG = 4,0 - 0,l PSA Primele soluri care vor fi supuse actiunii de amendare sunt cele cu cele mai mici valori UG: valoarea "0" (zero) indica urgenta cea mai mare; 1-2 = urgenta mare; 3 = urgenta mijlocie; 4 = amendarea nu este necesara. 4.2.4.Stabilirea dozelor de amendamente Cantitatile de amendamente aplicate pe solurile alcalice i saline, trebuie sa asigure deplasarea sodiului din complexul coloidal al solului, astfel ca Na+ sa reprezinte mai putin de 10% din T. Se considera ca 5-10% N+ schimbabil din capacitatea totala de schimb cationic (T), nu are o actiune nociva evidenta, fiind considerat sodiu inactiv, pasiv. Dozele de amendamente sestabilesc cu ajutorul relatiilor: a) pentru solurile cu un continut mai mic de 1 me/100 g sol de carbonati i bicarbonati solubili, D.A.G. t/ha = 0,086 (Na - 0,1 T) x h x Da DAG = doza de amendament cu gips; 0,086 = echivalentul gram al gipsului; Na = continutul de sodiu adsorbit la complexul coloidal al solului (me/100 g sol); 0,1 = cantitatea de sodiu tolerata de plante (sodiu pasiv, inactiv); T = capacitatea totala de schimb cationic a solului (me/100 g sol); h = grosimea stratului de sol pe care se corecteaza alcalinitatea (cm); Da = densitatea aparenta a solului (g/cm3). b) pentru solurile alcalice cu un continut mai mare de 1 me % carbonati i bicarbonati solubili; DAG t/ha = 0,086 [(Na - 0,1 T) + (CO3 2+ + HCO3- - 1)] x h x Da
47

n care (CO32- + HCO3-) este suma carbonatilor i bicarbonatilor solubili (me/100 g sol). Stabilirea dozelor de amendamente n functie de continutul solului n sodiu schimbabil pe adncimea de 0-20 cm, gradul de saturatie n baze i textura, se poate face i folosind metoda grafica. Dozele de amendamente sunt cuprinse n general ntre 10-15 t/ha pentru solurile halomorfe cloruro-sodice i cele cu carbonati alcalini n solutia solului. Rezultatele experimentale, obtinute cu diferite sortimente de amendamente, au evidentiat faptul ca dozele calculate, pot fi reduse cu 25-30%, ca urmare a actiunii ameliorative a lucrarilor solului, a sistemului radicular al culturilor, a activizarii calciului pasiv existent n sol. 4.2.5. Administrarea amendamentelor La aplicarea amendamentelor trebuie sa se cunoasca: perioada de aplicare, suprafetele ocupate de solurile halomorfe n perimetrul de amendare, modul de aplicare. Perioadele optime de efectuare a amendarii sunt: primavara devreme (martie-aprilie), vara dupa recoltatul paioaselor prin aplicarea n mirite, toamna odata cu lucrarile de baza, iarna cnd solul este nghetat. Cercetarile experimentale au aratat ca cele mai bune rezultate se obtin atunci cnd amendamentul se ncorporeaza n sol, toamna, odata cu araturile. n functie de distributia solurilor halomorfe aplicarea amendamentelor se face diferentiat: daca suprafetele reprezinta pna la 50% din suprafata terenului, amendamentele se aplica n doza necesara pe aceste suprafete. Daca suprafetele repezinta peste 50% din perimetrul supus amendarii, atunci se amendeaza tot terenul, n vederea obtinerii unor areale ct mai uniforme. Modul de administrare este conditionat de adncimea la care apare orizontul natric, de repartitia i compozitia chimica a sarurilor pe profilul solului. Pe soloneturile cu coloane la adncime mare, 75% din doza calculata se va administra toamna nainte de efectuarea araturii i restul de 25% dupa aratura. Pe soloneturile cu coloane la adncime mica, unde prin aratura, orizontul natric este adus la suprafata, doza de amendament se va fractiona, 50% naintea araturii, iar restul dupa efectuarea araturii. Cnd se efectueaza scarificarea, amendarea se face dupa scarificare sau nainte, daca se urmarete ameliorarea pe adncimi mai mari. ncorporarea amendamentului n masa solului se face prin discuiri repetate sau prin lucrari cu freza. O atentie deosebita se va acorda uniformitatii mpratierii, ce se realizeaza numai prin folosirea mainilor de mpratiat amendamente (M.A.). Nu se recomanda mpratierea amendamentelor din remorci cu lopata sau direct din gramezi. Amendamentele pot fi administrate i n suspensie, odata cu apa de spalare, n care caz eficienta crete foarte mult.
48

Pe sola amendata, se recomanda a fi cultivata o praitoare, deoarece prin lucrarile de ntretinere se realizeaza o amestecare i omogenizare a amendamentului cu masa solului, o dizolvare mai buna a acestuia, intensificnd astfel actiunea ameliorativa. n cazul pajitilor i fnetelor, ncorporarea amendamentului se face prin grupari energice n lung i n lat de mai multe ori, n vederea asigurarii omogenizarii amendamentului n masa solului. Efectul amendamentelor asupra productiei se manifesta din primul an, crete i atinge maximum n al 5-6 an de aplicare, dupa care se diminueaza treptat.

TEST AUTOCONTROL: 1. Grupati plantele cultivate dupa sensibilitatea fata de reactia acida a solului: 2. Enumerati criteriile pentru corectarea reactiei acide: 3. Descrieti materialele utilizate pentru corectarea reactiei acide a solurilor: 4. Calculati urgenta de calcarizare in functie de modul de folosinta al terenului pentru Al3+=0,8 me% si SB=CAPut!' me%: 5. Calculati doza de amendamente calcaroase pentru SB=20 me%, Vd=100%, Vi=72% si PNA=95%: 6. Enumerati indicii utilizati la caracterizarea tolerantei la salinitate a plantelor: 7. Enumerati criteriile pentru corectarea reactiei alcaline: 50 8. Descrieti materialele utilizate pentru corectarea reactiei alcaline a solurilor: 9. Calculati doza de amendament gipsos pentru Na+=12 me%, T=28 me%, CO3+HCO3=1,8 me%, h=25 cm, Da=1,37 g/cm3, CGA=80%:

49

UNIVERSITATEA DE {TIINTE AGRICOLE {I MEDICIN| VETERINAR| ION IONESCU DE LA BRAD IA{I FACULTATEA DE AGRICULTUR| SPECIALIZAREA M.D.R.I.E.A.

I.AVARVAREI, M. VOLF, T. LISNIC

AGROCHIMIE
CURS VOL. II

2002

51

CUPRINS
Cap.V. ~NGR|{|MINTELE , MIJLOC DE SPORIRE A FERTILIT|}II SOLULUI...2
5.1. ~ngr\[\mintele chimice: clasificare, `nsu[iri, produc]ie, consum, aplicare...2 5.2. Ingr\[\minte chimice cu azot.4
5.2.1. Rolul fiziologic al azotului `n plante.4 5.2.2. Prezen]a azotului `n natur\...5 5.2.3. Formele de azot din sol6 5.2.4. Clasificarea `ngr\[\mintelor chimice cu azot....6 5.2.5. ~ngr\[\minte cu azot amoniacal6 5.2.6. ~ngr\[\minte cu azot nitric..10 5.2.7. ~ngr\[\minte cu azot nitric [i amoniacal.12 5.2.8. ~ngr\[\mintele cu azot sub form\ amidic\..15 5.2.9. ~ngr\[\minte cu azot lent solubile....17 5.2.10. Eficien]a folosirii `ngr\[\mintelor cu azot.18

5.3. ~ngr\[\minte chimice cu fosfor...19

5.4. ~ngr\[\minte chimice cu potasiu35

5.3.1. Rolul fosforului `n organismele vegetale.19 5.3.2. Prezen]a fosforului `n natur\...22 5.3.3. Formele fosforului `n sol.22 5.3.4. Re]inerea [i fixarea fosfa]ilor `n sol.23 5.3.5. Factorii care influen]eaz\ accesibilitatea fosforului `n sol...24 5.3.6. Z\c\minte naturale de roci fosfatice...25 5.3.7. Clasificarea `ngr\[\mintelor cu fosfor....26 5.3.8. ~ngr\[\minte cu fosfor u[or solubile `n ap\26 5.3.9. ~ngr\[\minte cu fosfor solubile `n solven]i conven]ionali...29 5.3.10. ~ngr\[\minte cu fosfor par]ial solubile `n solven]i conven]ionali..32 5.3.11. Eficien]a folosirii `ngr\[\mintelor chimice cu fosfor.33 5.4.1. Rolul [i importan]a potasiului `n organismele vegetale. .35 5.4.2. Prezen]a potasiului `n natur\. .36 5.4.3. Formele de potasiu din sol..37 5.4.5. Clasificarea `ngr\[\mintelor chimice cu potasiu...38 5.4.6. ~ngr\[\minte potasice concentrate 39 5.4.7. S\ruri potasice brute., folosite ca `ngr\[\minte.41 5.4.8. De[euri sau subproduse bogate `n potasiu folosite ca `ngr\[\minte .41 5.4.9. Transform\rile `n sol a `ngr\[\mintelor cu potasiu....41 5.4.10. Eficien]a `ngr\[\mintelor cu potasiu42 5.5.1. ~ngr\[\minte chimice cu sulf..43 5.5.2. ~ngr\[\minte chimice cu calciu..46 5.5.3. ~ngr\[\minte chimice cu magneziu48

5.5. ~ngr\[\minte cu macroelemente de ordin secundar..43

5.6. ~ngr\[\minte cu microelemente..51


5.6.1. 5.6.2. 5.6.3. 5.6.4. 5.6.4. ~ngr\[\minte chimice cu fier. 52 ~ngr\[\minte chimice cu mangan...55 ~ngr\[\minte cu zinc..58 ~ngr\[\minte chimice cu bor.. ...62 ~ngr\[\minte cu molibden..64

5.7.~ngr\[\minte complexe..................................................................................................66
5.7.1. ~ngr\[\minte complexe solide....................................................................................67 5.7.2. ~ngr\[\minte complexe cu microelemente................................................................72 5.7.3. ~ngr\[\minte complexe organo-minerale (ionitice)...................................................73 5.7.4. ~ngr\[\minte complexe lichide..................................................................................74 5.7.5. ~ngr\[\minte complexe mixte....................................................................................75

5.8. ~ngr\[\minte organice naturale...75


5.8.1. Clasificarea `ngr\[\mintelor organice76 5.8.2. ~ngr\[\minte organice cu ac]iune humifer\....76 5.8.3. ~ngr\[\minte organice cu ac]iune slab humifer\.87 5.8.4. ~ngr\[\minte organice f\r\ ac]iune humifer\.87

Cap. VI CONTROLUL ST|RII DE FERTILITATE A SOLULUI, MIJLOC DE FOLOSIRE RA}IONAL| A ~NGR|{|MINTELOR..88


6.1. Testarea st\rii de fertilitate prin analiza chimic\ a plantei..88
6.1.1. 6.1.2. 6.1.3. 6.1.4. 6.1.5. Recoltarea probelor vegetative pentru analiz\. .88 Preg\tirea probelor de material vegetal pentru analize [i analiza lor90 Analiza materialului vegetal....90 Interpretarea datelor analitice `n diagnoza foliar\.91 Metodele calitative `n diagnoza foliar\ pentru testarea st\rii de fertilitate93

6.2. Testarea st\rii de fertilitate prin analiza chimic\ a solului; cartarea agrochimic\93

Cap. VII PRINCIPIILE FOLOSIRII RATIONALE {I ECONOMICE A INGRA{|MINTELOR..94


7.1. Stabilirea dozelor de `ngr\[\minte organice...94
7.1.1 Calculul dozelor de `ngr\[\minte organice.94 7.1.2. Evaluarea aportului de substan]e nutritive eficiente ( N,P2O5 [i K2O prin fertilizarea organic\..95

7.2.Stabilirea dozelor de `ngr\[\minte chimice , produse industrial..97


7.2.1. Stabilirea dozelor optime experimental de `ngr\[\minte (DOExp ) . .99

52

7.2.2.

Stabilirea dozelor optime [tiin]ific de microelemente ( DO{ ). .100

Cap.V. ~NGR|{|MINTELE , MIJLOC DE SPORIRE A FERTILIT|}II SOLULUI

5.1. ~ngr\[\mintele chimice: clasificare, `nsu[iri, produc]ie, consum, aplicare


~ngr\[\mintele chimice sunt substan]e minerale, simple sau compuse, ob]inute pe cale de sintez\ sau prin prelucrarea unor roci naturale bogate `n elemente nutritive. Acestea se aplic\ sub form\ solid\ sau lichid\, `n sol, la suprafa]a lui, sau pe plant\, solul `mbog\]`ndu-se astfel `n elemente nutritive accesibile plantelor, fapt ce determin\ ridicarea fertilit\]ii. Efectul pozitiv al aplic\rii ra]ionale a `ngr\[\mintelor chimice, este reflectat `n cre[terea produc]iei pe unitate de suprafa]\, cu 38-40%. Clasificarea `ngr\[\mintelor chimice: In func]ie de elementele nutritive, con]inute ca element de baz\, `ngr\[\mintele chimice se clasific\ `n urm\toarele grupe principale; - `ngr\[\minte cu azot; - `ngr\[\minte cu fosfor; - `ngr\[\minte cu potasiu; - `ngr\[\minte cu macroelemente de ordin secundar; - `ngr\[\minte cu microelemente; - `ngr\[\minte complexe [i mixte. Insu[irile generale ale `ngr\[\mintelor chimice. Ingr\[\mintele chimice, prezint\ o serie de `nsu[iri de care se ]ine seama la folosirea lor [i anume: a)Con]inutul `n substan]\ activ\. Este `nsusirea cea mai important\. ~n mod conven]ional prin substanta activ\ (s.a.) se `n]elege procentul de elemente nutritive din `ngrasamnt, exprimat fie sub form\ de oxizi (P2O5, CaO, K2O), fie sub form\ de elemente chimice (N, K, Ca, S). De exemplu, sarea potasic\ con]ine 40% K2O (exprimare ca oxid) sau 33,2% K (exprimare ca element chimic). b) Higroscopicitatea. Este `nsu[irea `ngr\[\mintelor chimice solide, de a adsorbi sau absorbi apa din atmosfer\ la temperatura [i umiditatea corespunz\toare. Higroscopicitatea se apreciaz\, `n principal, prin punctul higroscopic (h), ce exprim\ valoarea umidit\]ii relative a atmosferei, la care o substan]\ nu cedeaz\ [i nici nu prime[te ap\. Cu ct aceast\ valoare a punctului higroscopic este mai mic\, cu att higroscopicitatea este mai mare. c) Starea de granula]ie. Granula]ia `mbun\t\]e[te calitatea `ngr\[\mntului nu numai prin reducerea higroscopicit\]ii ci [i prin cre[terea capacit\]ii de curgere, care asigur\ condi]ii mai bune de transport, dozare, manipulare, cu formarea unor cantit\]i reduse de praf, asigurarea unei mari uniformit\]i a distribu]iei `n sol. Din aceste considerente, se prefer\ `ngr\[\mintele granulate, prin procesul de fabrica]ie, cu m\rimea granulelor de 1-4 mm. d) Solubiltatea. Prin procesul de prelucrare industrial\ a mineralelor primare, se urm\re[te s\ se ob]in\ `ngr\[\minte u[or solubile `n ap\, din care
53

elementele nutritive s\ fie ct mai accesibile plantelor. Solubilitatea `ngr\[\mintelor se exprim\ ca solubilitate `n ap\, acid citric [i citrat de amoniu pentru `ngr\[\mintele fosfatice. e) Capacitatea de aglomerare. Ingr\[\mintele granulate prezint\ dezavantajul de a se aglomera `n timpul depozit\rii [i transportului, formnd blocuri sau agregate intergranulare rigide, care impiedic\ curgerea liber\ a materialului [i reduc capacitatea de `ncorporare a acestuia `n sol. Aceast\ `nsu[ire depinde de o serie de factori ce ac]ioneaz\ `n str`ns\ interdependen]\, din care cei mai importan]i sunt: varia]ia densit\]ii `n vrac, umiditatea, transform\rile chimice, deformarea plastic\, modific\rile polimorfe. f) Stabilitatea termic\. In timpul procesului de fabrica]ie, a transportului [i depozit\rii, `ngr\[\mintele sunt supuse varia]iilor de temperatur\. Aceste varia]ii, pot determina modific\ri alotropice ale st\rilor de agregare, ale higroscopicit\]ii, precum [i procese de descompunere termic\ cu [i f\r\ explozie. Ingr\[\mintele nu sunt substan]e explozive, dar unele din ele pot avea `n anumite condi]ii, caracter exploziv (azotatul de amoniu). Produc]ie-consum-tendin]e La `nceputul acestui secol produc]ia mondial\ de `ngr\[\minte chimice era de 1.686.000 t (N,P,K). Ulterior, ca urmare a cerin]elor mereu cresc`nde de produse agricole [i alimentare, aceasta a ajuns la 8.939.000 t `n 1939, 13.742.000 t `n 1950, 30.100.000 t `n 1960, 71.200.000 t `n 1970, aproape 110.000.000 t `n 1980 [i la 180.000.000 t `n 1995. ~n ultimii 30 de ani, produc]ia aproape s-a dublat la fiecare 10 ani. Capacitatea mondial\ de produc]ie instalat\ este mult mai mare [i cu toat\ criza energetic\ are tendin]a de cre[tere. Referitor la consumul mondial de `ngr\[\minte chimice, dac\ se ia ca indice consumul la unitatea de suprafa]\, cel mai mare consum `l are Olanda (740 kg NPK/ha), Noua Zeeland\ (788 kg NPK/ha), Germania (654 kg NPK/ha), Belgia (627 kg NPK/ha). Raportat pe cap de locuitor consumul mondial se prezint\ astfel: Noua Zeeland\ (222 kg), Irlanda (165 kg), Danemarca (146 kg), Finlanda (120 kg), Ungaria (115 kg), Fran]a (111 kg), Romania (120 kg). ~n ]ara noastr\ consumul mediu de `ngr\[\minte la hectar era `n 1938 de 0,82 kg `ngr\[\m`nt brut, dup\ 1955 produc]ia a crescut, ajung`nd `n 1989/1990 la cca 200-230 kg `ngr\[\m`nt brut. Dup\ 1990 produc]ia [i consumul au `nregistrat un declin, sc\z`nd dramatic de la 48 kg NPK/ha `n 1994 la 33 kg NPK/ha `n 1999. Metode de aplicare a `ng\[\mintelor ~ngr\[\mintele chimice se pot aplica `n sol, la suprafa]a lui sau direct pe organele vegetative ale plantelor. In stabilirea metodelor de aplicare a `ngr\[\mintelor se are `n vedere specia cultivat\, tipul de sol, felul `ngr\[\mntului [i tehnologia de cultivare, urm\rindu-se ca elementele nutritive s\ fie plasate ct mai mult `n zona r\d\cinilor active. In func]ie de perioada de administrare, se deosebesc trei metode principale de fertilizare: - fertilizarea `nainte de preg\tirea solului pentru sem\nat sau plantat; - fertilizarea odat\ cu sem\natul sau plantatul; - fertilizarea `n timpul perioadei de vegeta]ie; Prin fertilizarea solului `nainte de sem\nat sau plantat, se urm\re[te asigurarea plantelor cu elemente nutritive o perioad\ mai lung\ de timp. ~n raport cu speciile cultivate, aceast\ fertilizare poate fi: fertilizare de fond, care se face o dat\ cu preg\tirea terenului pentru `nfiin]area planta]iilor pomicole [i viticole (la desfundat), cnd se aplic\ dozele de `ngr\[\minte cu fosfor [i potasiu calculate pe o perioad\ de 10-15 ani [i fertilizare de baz\ anual\, care
54

se face toamna, cnd se aplic\ 1/2-2/3 din dozele de `ngr\[\minte cu fosfor [i potasiu. Fertilizarea odat\ cu sem\natul sau plantatul, se face cu scopul de a asigura plantelor, `n primele faze de vegeta]ie (20-30 zile) elementele nutritive necesare. Dozele aplicate reprezint\ circa 1/4 din cantitatea total\, dispunerea `ngr\[\mntului f\cndu-se distan]at fa]\ de samn]\ cu scopul de a nu influen]a negativ germin]ia. La `nfiin]area planta]iilor de pomi [i vi]\ de vie, `ngr\[\mintele se aplic\ pe fundul gropii de plantare, amestecate cu solul, peste care se a[eaz\ un strat de p\mnt. Fertilizarea `n timpul perioadei de vegeta]ie (fertilizare suplimentar\) se face `n anumite fenofaze `n scopul complet\rii cerin]elor plantelor `n anumite elemente nutritive. Ingr\[\mintele se aplic\ `n stare solid\, fie sub form\ de solu]ii, la suprafa]a solului (cu sau f\r\ `ncorporare), sau direct pe organele vegetative aeriene ale plantelor.

5.2. Ingr\[\minte chimice cu azot.


5.2.1. Rolul fiziologic al azotului `n plante Organismele vii nu pot utiliza direct azotul atmosferic, aceast\ `nsu[ire avnd-o numai unele microorganisme libere sau simbiotice, cteva specii de alge [i de drojdii. Organismele vii pot folosi numai combina]ii ale azotului. Azotul este prin excelen]\ elementul nutritiv fundamental pentru cre[terea [i dezvoltarea plantelor, cu rol preponderent plastic, de construc]ie a moleculelor materiei vii, al\turi de C, H, O, S, P. Azotul este componentul principal al proteinelor protoplasmatice structurale, intr\ `n componen]a substan]elor cu rol bioactiv, a acizilor nucleici (ADN, ARN), a pigmen]ilor clorofilieni, a unor vitamine (B1, B2, B6, B12), enzime (gruparea protetic\) etc. Organismele vegetale con]in azot `ntre 0,5-5% raportat la substan]a uscat\, `n func]ie de specie, vrst\ [i organ. Din totalul azotului din plant\, circa 80-85%, este reprezentat prin proteine, circa 10% prin acizi nucleici [i 5% prin aminoacizi liberi. Cu ct organele plantelor sunt mai tinere, cu att con]inul `n azot este mai mare. Caren]a azotului influen]eaz\ cel mai puternic produc]ia, deoarece plantele se opresc din cre[tere [i nu se mai dezvolt\. Insuficien]a se manifest\ `n primul rnd la frunze care devin de culoare verde g\lbuie ca urmare a insuficien]ei form\rii cloroplastelor. Fenomenul se manifest\ mai `nti, pe frunzele mai `n vrst\ (cele inferioare), cele tinere r\mnnd `nc\ verzi. ~ng\lbenirea frunzelor inferioare, `ncepe de la vrf [i `nainteaz\ pe nervura median\, spre baza frunzelor, zona `ng\lbenit\ lund forma literei V. Dac\ caren]a persist\, frunzele inferioare devin galben-ro[cate, apoi brune [i `n final se necrozeaz\. Faptul c\ semnele de caren]\ apar mai `nti pe frunzele inferioare, se explic\ prin marea mobilitate a azotului, el fiind deplasat `n acest caz din ]esuturile mai b\tr`ne c\tre organele mai tinere, de cre[tere, ceea ce duce la moartea prematur\ a frunzelor mature. Caren]a apare `n cazul `n care con]inutul solului `n azot nitric + azot amoniacal, este mai mic de 20 ppm. Excesul de azot, se manifest\ `n general prin prelungirea perioadei de vegeta]ie, cre[terea luxuriant\ a organelor vegetative (frunze mari cu limbul lat, `ngro[at, tulpini groase dar pu]in elastice), sc\derea rezisten]ei plantelor la ger [i la atacul bolilor [i d\un\torilor. Aceste efecte ale excesului se manifest\ atunci cnd `n stratul de sol exploarat de r\d\cini, con]inutul `n azot nitric + azot amoniacal depa[e[te 100 ppm.
55

5.2.2. Prezen]a azotului `n natur\. Azotul este foarte r\spndit `n natur\, fiind `ntlnit `n toate mediile naturale. Atmosfera constituie principalul rezervor de azot pentru nutri]ia plantelor. La acest nivel azotul reprezint\ 78% din volum [i 75,47% din greutate. Azotul din atmosfer\ provine din faza solid\ a solului, de unde s-a eliberat sub form\ de NH3, care apoi prin procese de oxidare a trecut `n azot molecular, N2 (J. Stevenson, 1965) Hidrosfera, `nglobeaz\ cantit\]i mari de azot sub form\ nitric\ [i amoniacal\; `n apa m\rilor [i oceanelor se g\sesc circa 600 109 tone azot, la care se adaug\ rezervele de azot stocate `n sedimentele marine; `n apa rurilor [i fluviilor, cantitatea de azot dizolvat\ fiind cuprins\ `ntre 5-10 mg N/l. ~n scoar]a terestr\ azotul intr\ `n constitu]ia rocilor sedimentare, `n cantitate de circa 0,2%, ceea ce reprezint\ aproximativ 4,06 1014 t. Solul, con]ine azot `n cantit\]i care variaz\ `n limite destul de largi, cuprinse `ntre 0,09-0,34% `n stratul de sol de 0-20 cm [i `ntre 0,01-0,20% `n stratul de sol de 20-40 cm. Aceste valori corespund unei rezerve medii de 2-9 t/ha `n stratul arabil. Din aceast\ rezerv\, azotul poten]ial accesibil plantelor reprezint\ numai 25-50 kg/ha, cantitate cu totul insuficient\ pentru realizarea unor produc]ii mari. 5.2.3. Formele de azot din sol ~n sol azotul se afl\ sub form\ anorganic\ (mineral\) [i organic\. Azotul mineral reprezint\ o mic\ parte, obi[nuit sub 5% din azotul total, fiind reprezentat prin s\ruri de amoniu, de nitra]i [i nitri]i. Pentru nutri]ia mineral\ a plantelor prezint\ importan]\ formele de amoniu (NH4+) [i de nitra]i (NO3-). Forma amoniacal\ (azotul amoniacal, NH4+), se g\se[te `n sol sub form\ de: ioni de NH4+, liberi `n solu]ia solului; ioni de NH4+, neschimbabili, re]inu]i la complexul adsorbtiv; ioni de NH4+, neschimbabili, din silica]ii primari (mice, feldspa]i), sau fixat `n unele minerale argiloase (illit, vermiculit, montmorillonit). Amoniul schimbabil, se afl\ `n cantit\]i foarte mici, sub 10 ppm [i `mpreun\ cu cel existent `n solu]ia solului, constituie formele de azot imediat accesibile plantelor. Cantitatea de amoniu neschimbabil, este mult mai mare, 3-8% din azotul total aflat `n orizontul superior al solului, dar este inaccesibil sau foarte greu accesibil plantelor, fiind lipsit de semnifica]ie practic\ din acest punct de vedere. Forma nitric\ (NO3-), provine `n sol din oxidarea biochimic\ a formei amonicale. Fiind anion, nu este re]inut adsorbtiv de mineralele argiloase [i circul\ `n sol prin procesul de difuziune [i curgere liber\. Cantit\]ile sunt foarte variabile [i depind de factorii de mediu, de planta cultivat\, de tehnologiile de cultur\. Dac\ nu este consumat de plante, `n condi]ii de umiditate, se levig\ pn\ la apa freatic\. ~n cursul perioadei de vegeta]ie, concentra]ia solului `n NO3-, poate varia foarte mult, de la 10-60 ppm la `nceputul vegeta]iei, pn\ la 60-150 ppm NO3-, `n perioadele c\lduroase [i umede, sau la aplicarea `ngr\[\mintelor minerale. Se apreciaz\, `n general c\, la culturile intensive, `n perioada consumului maxim, un con]inut de 80-100 ppm N, este satisf\c\tor. Raportul dintre NO3- [i NH4+ `n solu]ia solului, este `n prim\var\ `n favoarea amoniului, iar ulterior `n favoarea formei nitrice, NO3-. Pentru ca o
56

solu]ie nutritiv\ s\ fie considerat\ echilibrat\ din punct de vedere al formelor de azot, concentra]ia ionului de NH4+, nu trebuie s\ dep\[easc\ 1/4 din suma ionilor NO3- [i NH4+. Nitri]ii (NO2-), au o existen]\ efemer\ `n solurile agricole, bine aerate [i cu umiditate suficient\. ~n astfel de condi]ii, ei sunt rapid oxida]i `n nitra]i de c\tre microorganismele din sol. Azotul organic, reprezint\ peste 90%, din azotul total existent `n sol. Aminoacizii reprezint\ forma de azot organic cea mai `nt`lnit\ (20-40%) `n soluri (cistina, lizina, histidina, metionina, valina, etc). Ace[tia se g\sesc mai rar `n stare liber\, cea mai mare parte intrnd `n componen]a proteinelor [i peptidelor. O alt\ categorie de compu[i cu azot organic, o reprezint\ hexozaminele (glucozamina, galactozamina) ce constituie, circa 5-10% din azotul organic existent `n sol. ~n cantit\]i mici, se `ntlnesc [i compu[i purinici [i pirimidimici ai acizilor nucleici [i nucleotidelor. Compu[ii cu azot organic din sol provin din: resturile de organisme vegetale [i animale nedescompuse sau pe cale de descompunere, care con]in azotul sub form\ de amine, amide, proteine, baze purinice; humus, care con]in 0,8-5,6% azot, `n func]ie de tipul de sol [i natura humusului; substan]ele proteice, provenite din plasma microorganismelor care tr\iesc `n sol [i care con]in 8-15% azot; substan]ele cu azot neproteic, ca acizii alifatici, aromatici, diversele secre]ii ale r\d\cinilor [i microorganismelor. Aproape 90% din azotul organic, se afl\ `n compu[ii humici. ~n urma procesului de mineralizare a humusului, azotul organic poate fi eliberat [i pus la dispozi]ia plantelor sub form\ mineral\. 5.2.4. Clasificarea `ngr\[\mintelor chimice cu azot ~ngr\[\mintele chimice cu azot, pot fi clasificate dup\ criterii chimice [i dup\ criterii agrochimice, acestea din urm\ fiind cele mai des utilizate, avnd la baz\ forma chimic\ sub care se g\se[te azotul [i gradul de accesibilitate a acestuia pentru plante. ~n func]ie de aceste criterii agrochimice, `ngr\[\mintele cu azot se clasific\ `n: -`ngr\[\minte cu azot amoniacal (NH4+); -`ngr\[\minte cu azot nitric (NO3-); -`ngr\[\minte cu azot nitric [i amoniacal (NH3- + NH4+); -`ngr\[\minte cu azot amidic (NH2). 5.2.5. ~ngr\[\minte cu azot amoniacal ~n aceast\ grup\ intr\: amoniacul de sintez\, apele amoniacale, amomiaca]ii, carboaminoaca]ii, sulfatul de amoniu, carbona]ii de amoniu. 5.2.5.1. Amoniacul de sintez\ (NH3) (amoniac anhidru) Amoniacul, este unul din cele mai importante produse ale industriei chimice. Cea mai mare parte din amoniacul ob]inut (80-90%) este utilizat ca `ngr\[\mnt, fie direct (`n stare anhidr\ sau ca ape amoniacale), fie indirect ca materie prim\ pentru alte produse ca ureea, azotat de amoniu, fosfa]ii de amoniu, sulfat de amoniu, etc. ~n cantit\]i mici se utilizeaz\ `n producerea explozivilor, amidelor, coloran]ilor, `n industria hrtiei, frigorific\, etc. Ob]inere. Ca materii prime pentru ob]inerea industrial\ a amoniacului se folosesc: azotul elementar (ob]inut prin distilarea frac]ionat\ a aerului lichid) [i hidrogenul, rezultat din compu[i naturali ai acestuia (hidrocarburi [i ap\). Sinteza industrial\ a amoniacului direct din elemente, se realizeaz\ dup\
57

procedeul Hober-Nerst (1912), `n condi]ii de presiune `nalt\ (100-1000 atm.), temperatur\ ridicat\(400-650 0C) `n prezen]a unor catalizatori, conform reac]iei: N2 + 3H2 2NH3 + 21,9 kcal. Propriet\]i. ~n condi]ii normale, amoniacul este un gaz incolor, cu miros puternic `n]ep\tor, cu greutatea molecular\ de 17,032. Se lichefiaz\ la 33,35 0C [i se solidific\ la 77,7 0C. La presiune de 5,8 atmosfere, se lichefiaz\ la 15 0C, iar la 7 atmosfere se lichefiaz\ la 20 0C. Amoniacul lichefiat con]ine 82,25% N, socotit la greutate, iar ca `ngr\[\mnt 81,8% N. Se solubilizeaz\ `n ap\ `n propor]ie de 1157 volume la un volum de ap\, la 0 0C, [i de 674 volume la un volum de ap\ la 20 0C. Amoniacul anhidru, este un `ngr\[\mnt lichid, cu presiune de vapori ridicat\, fapt pentru care se p\streaz\ `n rezervoare speciale cilindrice sau sferice, cu o capacitate de 5000 m3, confec]ionate din tabl\ de o]el rezistent\ la 30 atmosfere. Are o reac]ie bazic\ echivalent\ de 148. Utilizare. ~n vederea aplic\rii amoniacului pe teren, el este trecut din cisternele speciale de mare presiune, `n cisterne mai mici, carosabile, prev\zute cu dispozitive speciale pentru `ncorporarea `n sol. Adncimea de `ncorporare este de 12-17 cm, pentru p\ioase [i 15-20 cm, pentru culturile pr\[itoare. ~n cazul culturilor irigate, se aplic\ cu mult\ u[urin]\, direct cu apa de udare. Amoniacul anhidru, este indicat a fi administrat ca `ngr\[\mnt pe solurile cu reac]ie acid\, unde nitrificarea este mai lent\ [i deci pierderile prin levigare, vor fi mai mici. Pe solurile foarte acide, amoniacul anhidru, poate avea o ac]iune nefavorabil\ asupra structurii, datorit\ hidroliz\rii humusului . Administrat [i re]inut `n sol, amoniacul este eliberat progresiv, ionul de amoniu (NH4+) put`nd fi utilizat direct de plante, sau se nitrific\ sub ac]iunea bacteriilor nitrificatoare. Ca urmare a acestui proces, are loc o acidifiere temporar\ a solului, fapt ce determin\ o trecere a fosforului [i a potasiului `n forme u[or asimilabile. Epoca de aplicare pe teren a amoniacului anhidru este condi]ionat\ `n primul rnd de factorul climatic. ~n zonele secetoase, cu ierni friguroase, se poate aplica concomitent cu efectuarea ar\turilor de toamn\, iar `n regiunile mai umede cu ierni blnde, amoniacul anhidru se aplic\, prim\vara. Pe solurile nisipoase, unde exist\ pericolul levig\rii nitra]ilor, se recomand\ ca aplicarea amoniacului anhidru, s\ se fac\ prim\vara cu 1-2 s\pt\m`ni `nainte de sem\nat, solul nelucrndu-se `n acest caz timp de 4-5 zile, pentru a nu se produce pierderi prin volatilizare. Culturile care reac]ioneaz\ foarte bine la acest `ngr\[\mnt sunt: porumbul, cartoful, sfecla pentru zah\r, bumbacul, orzul, tomatele, ridichile, tutunul, precum [i planta]iile de pomi (piersic) [i vi]\ de vie. Dozele recomandate variaz\ `ntre 30-40 kg N s.a./ha pe solurile cu textur\ nisipoas\ [i 60-80 kg/ha pe cele cu textur\ argiloas\. ~n prezent `n ]ara noastr\, folosirea amoniacului anhidru ca `ngr\[\mnt se face `ntr-o m\sur\ mai mic\, dar cu largi perspective `ntr-un viitor apropiat. 5.2.5.2. Apa amoniacal\ (Aqua ammonia) Este un `ngr\[\mnt lichid, cu tensiune de vapori mic\, 0,05-0,65 kg/cm2 (400C). Rezult\ ca subprodus `n unit\]ile industriale, cocsochimice [i `n cele produc\toare de `ngr\[\minte chimice cu azot. Poate fi ob]inut\ [i `n unit\]ile agricole prin dizolvarea amoniacului `n ap\, procedeul necesit`nd aparatur\ pentru m\surarea [i reglarea debitelor de ap\ [i amoniac. Se prezint\ sub forma unei solu]ii apoase de culoare g\lbuie sau incolor\. Ca produs comercial, con]ine `n mod normal 16-23% azot, respectiv 20-28% amoniac.
58

Con]inutul `n azot, nu trebuie s\ dep\[easc\ 24%, deoarece cre[te tensiunea de vapori [i au loc pierderi de amoniac. Pentru ob]inerea unei tone de ap\ amoniacal\ cu 20% azot s.a. , sunt necesare 200 kg amoniac anhidru [i 800 l ap\. ~n apa amoniacal\ azotul se afl\ `n cea mai mare parte sub form\ de amoniac [i nu sub form\ de amoniu ,echilibrul reac]iei fiind deplasat spre st`nga NH3 + H2O NH4+ + OHSe p\streaz\ `n recipiente speciale cu pere]ii mai sub]iri dec`t `n cazul NH3 anhidru, neprezent`nd pericol de explozie [i fiind mai pu]in coroziv\. Poate fi folosit\ att la fertilizarea de baz\ ct [i `n timpul perioadei de vegeta]ie. Aplicarea pe teren se recomand\ a se face pe timp r\coros [i `nnorat, pentru a evita pierderile de amoniac, folosind cisterne speciale, prev\zute cu dispozitive de `ncorporare, la ad`ncimea de 15 cm. Prezint\ avantajul c\ se poate aplica pe toate tipurile de sol, at`t `n zonele umede c`t [i `n cele secetoase. Apa amoniacal\ poate fi aplicat\ [i vara la culturile pr\[itoare printre r`nduri, la 10 cm distan]\ dintre acestea sau odat\ cu apa de iriga]ie. Se aplic\ `n doze variabile `n func]ie de plantele cultivate. Astfel la cereale se recomand\ 110-120 l/ha, la sfecla pentru zah\r [i cea furajer\ 150-250 l/ha, iar la legume 250-300 l/ha . Un dezavantaj, al apei amoniacale, `l constituie con]inutul sc\zut `n azot, la care se adaug\ necesitatea unor spa]ii mari de depozitare [i a unor utilaje de transport speciale. 5.2.5.3. Amoniaca]ii Sunt `ngr\[\minte cu azot lichide, ob]inute prin dizolvarea `n amoniac (gazos sau lichid) sau `n ape amoniacale a azotului de amoniu, ureei sau azotatului de calciu. Pentru ob]inerea lor se folosesc solu]ii concentrate cu 75-80% uree [i 80-90% azotat de amoniu. ~n aceste solu]ii, fierbin]i la 120 0C, se injecteaz\ amoniac gazos, sau solu]iile calde de uree [i azotat de amoiu se introduc `n ape amoniacale cu 10-15% azot. Prin solubilizarea de c\tre amoniac, a ureei [i azotatului de amoniu, se ob]in solu]ii mai concentrate `n azot, 30-46%, la care tensiunea de vapori la suprafa]\ este ne`nsemnat\, aproximativ egal\ cu presiunea atmosferic\. Acest lucru determin\ ca pierderile de azot (amoniac) s\ fie minime. Reducerea tensiunii de vapori, se explic\ prin formarea unor compu[i complec[i de tipul NH4NO3 NH3 , CO(NH2)2 NH3. Principalele tipuri de amoniaca]i omologa]i `n ]ara noastr\ Tipul A300 (18-27-25) A340 (23-34-0) A370 (17-67-0) A370 (30-0-27) A370 (14-64-0) A410 (26-55-0) A410 (22-65-0) A460 (37-0-33) N total s.a. g/l 300 320 373 370 374 408 406 455 % NH3 18 23 17 30 14 26 22 37 NH4NO3 27 34 67 64 55 65 CO(NH2)2 25 27 33 Greutatea specific\ 1,18 1,06 1,07 1,07 1,14 0,99

59

Amoniaca]ii au o terminologie codificat\, semnifica]ia literelor [i numerelor fiind: A - `ngr\[\mnt lichid cu azot; num\rul care `nso]e[te litera, exprim\ con]inutul de azot `n grame la litru; numerele din parantez\ indic\ `n ordine con]inutul procentual `n amoniac, azotat de amoniu [i uree. Uneori este [i al patrulea num\r, care reprezint\, o alt\ surs\ de azot (azotatul de calciu Amoniaca]ii sunt solu]ii corozive, fapt pentru care se p\streaz\ `n recipien]i din aluminiu, o]el inoxidabil sau material plastic. Se pot aplica pe toate tipurile de sol [i la toate culturile, cea mai eficient\ metod\ de administrare fiind odat\ cu apa de iriga]ie. 5.2.5.4. Carboamonica]ii Sunt amonica]i, ob]inu]i pe baz\ de amoniac, solu]ii de azotat de amoniu [i uree, `n care amoniacul liber este neutralizat cu CO2. Prin acest procedeu se reduce tensiunea de vapori de la suprafa]a lichidului, corozitatea [i cre[te eficien]a agrochimic\ a `ngr\[\mntului. Procedeul de ob]inere se bazeaz\ pe recuperarea CO2 [i NH3 de la liniile de fabricare a ureei. Se noteaz\ cu litera C, `nso]it\ de numere care indic\ concentra]ia de azot `n g/l. (Ex: C410 ; C440). ~n raport de cantitatea de azotat de amoniu [i uree se pot ob]ine o gam\ larg\ de carboamoniaca]i. Se folosesc la fel ca [i amoniaca]ii. 5.2.5.5. Sulfatul de amoniu (NH4)2SO4

Ob]inerea sulfatului de amoniu, se bazeaz\ pe neutralizarea amonicului gazos cu acid sulfuric (76-98%), conform reac]iei: 2NH3 + H2SO4 ------------> (NH4)2SO4 + 66,9 kcal. Fabricarea sulfatului de amoniu, din amoniac sintetic se realizeaz\ prin dou\ procedee: procedeul umed, cnd produsul cristalizeaz\ din solu]ii suprasaturate [i procedeul uscat, cnd neutralizarea pic\turilor fine de H2SO4 se face cu amoniac gazos, rezultnd un produs solid cristalizat. ~n prezent `n ]ara noastr\, sulfatul de amoniu se ob]ine ca produs secundar la fabricarea caprolactamei [i din recuperarea gazelor de cocserie. La fabricarea caprolactamei, rezult\ solu]ii reziduale care con]in: 3335% sulfat de amoniu, 1-1,5% azotat de amoniu, 0,5-0,6% impurit\]i organice, 65% ap\. Pentru separarea sulfatului de amoniu, solu]ia rezidual\ prenc\lzit\ la 110 0C, se evapor\ sub vid, iar cristalele ob]inute se usuc\ cu aer cald la 120 0 C, [i apoi se r\cesc. Sulfatul de amoniu ob]inut se granuleaz\ prin presare, iar pentru m\rirea rezisten]ei granulelor i se adaug\ superfosfat amonizat. La o ton\ caprolactam\ se ob]in 4,5-5 t sulfat de amoniu. Prin uscare la 60 0C, gipsul format `nt\re[te granulele. Cel de al doilea mod de ob]inere a sulfatului de amoniu, se bazeaz\ pe recuperarea gazelor de cocserie, care au un con]inut de 7-10 mg NH3/m3. Recuperarea amoniacului din aceste gaze se face prin r\cirea lor, cnd se separ\ gudroanele [i apa amoniacal\. Amoniacul din apele amoniacale, este separat prin distilare, [i apoi prin reac]ia cu acid sulfuric, se transform\ `n sulfat de amoniu. Produsul ob]inut con]ine o serie de impurit\]i printre care [i NH4SCN, care este toxic pentru plante `n cantitate mai mare de 10 g la hectar. Propriet\]i. ~n stare pur\, sulfatul de amoniu se prezint\ ca o sare alb\, cristalizat\ `n sistemul rombic. Greutatea molecular\ este de 132,14,
60

Sulfatul de amoniu, este un `ngr\[\mnt folosit de mult\ vreme `n agricultur\.

greutatea specific\ de 1769 kg/m3 iar densitatea `n vrac este de 700-800 kg/m3. Este u[or solubil `n ap\, la 00C, `ntr-o 100 p\r]i ap\ se solubilizeaz\ 70,6 p\r]i sulfat de amoniu. Are gust u[or s\rat. Produsul comercial, are culoare variabil\ `n func]ie de natura impurit\]ilor pe care le con]ine; de la alb transparent la cenu[iu sau g\lbui. Ca `ngr\[\mnt con]ine 20,7-21,2% N s.a. [i 23-24% S. Cantitatea de H2SO4 liber, nu trebuie s\ dep\[easc\ 0,02-0,05%, deoarece distruge ambalajele [i spa]iul de depozitare. Este mai pu]in hogroscopic [i aglomerabil dect azotatul de amoniu,ceea ce prezint\ un avantaj, din punct de vedere al depozit\rii, transportului [i `ncorpor\rii `n sol. Nu are caracter exploziv. Din punct de vedere chimic, este o sare neutr\, `ns\ `n sol ca `ngr\[\mnt are o reac]ie fiziologic\ acid\. Aciditatea echivalent\ este de 110. Comportare `n sol. ~n sol, sulfatul de amoniu, intr\ `n reac]ie de schimb cu complexul adsorbtiv: Ca2+ NH4+ C.A. Mg2+ + (NH4)2SO4 C.A. NH4+ + CaSO4 Mg2+ + K K+ ~n cazul solurilor cu complex adsorbtiv saturat `n baze, radicalul acid SO42- reac]ioneaz\ cu o baz\, formnd o sare neutr\. ~n cazul solurilor acide, ionul SO42- , reac]ioneaz\ cu ionii de hidrogen, pe care ionul NH4+, `l scoate din complex, formnd H2SO4, acidifiind astfel [i mai mult solu]ia solului. H+ NH4+ + C.A. H + (NH4)2SO4 C.A. NH4+ + H2SO4 H+ H+ Re]inerea energic\ a ioului de NH4+, la complexul adsorbtiv mic[oreaz\ mobilitatea acestuia, reducnd riscurile de pierderi prin levigare de c\tre apele meteorice sau cele de irigare. Datorit\ acestui fapt, sulfatul de amoniu se recomand\ a fi aplicat pe teren toamna trziu, cnd temperatura solului scade sub 10 0C, activitatea bacteriilor nitrificatoare fiind redus\. Tot datorit\ acestui fapt, nu se recomand\ aplicarea (NH4)2SO4, `n timpul perioadei de vegeta]ie [i nici la sem\nat. Ca urmare a con]inutului ridicat `n sulf, se recomand\ a fi administrat plantelor din familia Cruciferae (varza, rapi]\, mu[tar) [i la cultura tomatelor. Este de asemenea indicat `n floricultur\, deoarece datorit\ sulfului, contribuie la intensificarea culorii florilor. Efectul pozitiv al sulfatului de amoniu, cre[te de la solurile acide, spre cele cu reac]ie alcalin\ (soluri alcalice) unde este superior tuturor `ngr\[\mintelor cu azot. 5.2.6. ~ngr\[\minte cu azot nitric ~ngr\[\mintele cu azot nitric, sunt s\ruri ale acidului azotic, cu sodiu [i cu calciu.Sunt `ngr\[\minte foarte solubile, cu accesibilitate imediat\ pentru plante, ionul NO3- fiind preluat direct de c\tre plante, f\r\ nici o transformare prealabil\. Au dezavantajul c\ se levig\ u[or `n sol, ionul NO3-, nefiind re]inut la complexul adsorbtiv al solului. ~n aceast\ grup\ intr\: azotatul de sodiu [i azotatul de calciu. 5.2.6.1. Azotatul de sodiu NaNO3 Azotatul de sodiu folosit ca `ngr\[\mnt poate fi ob]inut: prin prelucrarea unor z\caminte naturale [i prin sintez\.
61

Azotatul de sodiu natural (Salpetru de Chile). ~n anumite zone ale globului se g\sesc z\c\minte naturale importante de azotat de sodiu. Cele mai mari z\c\minte se g\sesc pe platourile din Chile, estimate la circa 245.300.000 tone; z\c\minte mai mici se afl\ `n Argentina, Columbia, Mexic, Bolivia, S.U.A.. Timp de mai bine de 100 de ani (1813-1916) NaNO3 natural, a fost cel mai folosit `ngr\[\mnt cu azot, care era importat [i `n Europa. Azotatul de sodiu sintetic. Cea mai simpl\ metod\ de ob]inere a NaNO3, se bazeaz\ pe neutralizarea acidului azotic cu hidroxid de sodiu. HNO3 + NaOH ------------> NaNO3 + H2O Azotatul de sodiu, ob]inut pe acest\ cale este scump, motiv pentru care se utilizeaz\ alte procedee. Ca `ngr\[\mnt, cel mai frecvent mod de ob]inere se bazeaz\ pe recuperarea oxizilor de azot care r\m`n `n concentra]ie de 0,71,5% (`n volume), de la fabricarea acidului azotic, [i dizolvarea lor `n solu]ii alcaline de NaOH sau Na2CO3. NO + NO2 + Na2CO3 + H2O -------> 2NaNO2 + CO2 + H2O
nitrit de sodiu

2NO2 + Na2CO3 + H2O -------> NaNO3+NaNO2 + CO2 + H2O ~n scopul ob]inerii unui produs, f\r\ nitri]i (azotit) de sodiu, care este toxic pentru plante, solu]ia se trateaz\ cu acid azotic. NaNO2 + HNO3 -------> NaNO3 + HNO2 Solu]ia rezultat\, care nu trebuie s\ con]in\ mai mult de 0,03% azotit de sodiu, se evapor\ la 121-123 0C, pn\ la o concentra]ie de 650-750 g/l azotat de sodiu, dup\ care se r\ce[te [i se usuc\. Propriet\]i. Azotatul de sodiu, se prezint\ ca o sare de culoare alb\, cristalizat\ `n sistemul triclinic, cu o greutate molecular\ de 85,01. Greutatea specific\ este de 2265 kg/m3, iar cea volumetric\ de 1100-1400 kg/m3. Ca `ngr\[\mnt con]ine `ntre 15-16% N (16,47% N ca sare `n stare pur\). Se dizolv\ u[or `n ap\; 87,7 p\r]i la 100 p\r]i ap\ (20 0C). Este un `ngr\[\mnt cu higroscopicitate slab\, care prin p\strare `ndelungat\ se transform\ `n bulg\ri. Are o reac]ie fiziologic\ bazic\, avnd alcalinitatea echivalent\ de 29 . Datorit\ faptului c\ ionul nitric, nu este re]inut la complexul adsorbtiv, el poate fi levigat cu mult\ u[urin]\ `n orizonturile mai profunde. Ca urmare se recomand\ ca azotatul de sodiu s\ se aplice prim\vara, `nainte de sem\nat sau `n timpul perioadei de vegeta]ie [i nu toamna. Se folose[te ca `ngr\[\mnt pe solurile acide, fiind recomandat pentru culturile de sfecl\ pentru zah\r, cereale, legume. 5.2.6.2. Azotatul de calciu Ca(NO3)2 Azotatul de calciu, este primul `ngr\[\mnt chimic, ob]inut pe cale de sintez\ `n Norvegia (1905), fapt pentru care mai este cunoscut [i sub denumirea de Salpetru de Norvegia. Pentru ob]inerea azotatului de calciu, se cunosc mai multe procedee, unul din ele fiind, procedeul de neutralizare a HNO3 diluat (40-48%) cu CaCO3. 2HNO3 + CaCO3 ----------> Ca(NO3)2 + H2O + CO2 Solu]ia de Ca(NO3)2, este supus\ evapor\rii pn\ la 20% ap\, dup\ care este pulverizat\ [i granulat\ `n turnuri speciale. ~n prezent cea mai eficient\ metod\ de ob]inere a Ca(NO3)2 , se bazeaz\ pe recuperarea oxizilor de azot din gazele reziduale de la fabricile de HNO3, [i dizolvarea lor `n hidroxid de calciu (lapte de var).Acest procedeu constituie `n acela[i timp [i metod\ de depoluare a mediului ambiant. 4NO2 + 2Ca(OH)2 ------------> Ca(NO3)2 + Ca(NO2)2 + 2H2O
azotat azotit

62

Acest amestec este supus procesului de inversiune, prin tratare cu 3Ca(NO2)2 + 4HNO3 ------------> 3Ca(NO3)2 + 4NO + 2H2O Prelucrarea solu]iei de Ca(NO3)2, pentru ob]inerea s\rii solide se realizeaz\ prin concentrare, cristalizare [i separare. Propriet\]i. Azotatul de calciu, este o sare slab\, cristalizat\ `n sistemul monoclinic, cu greutate molecular\ de 164,10, iar greutatea specific\ de 2360 kg/m3.Con]inutul `n azot difer\ `n raport cu apa de cristalizare: Ca(NO3)2 H2O con]ine 15,35 N, fiind foarte higroscopic; Ca(NO3)2 2H2O con]ine 14% N, fiind higroscopic; Ca(NO3)2 3H2O con]ine 12,8% N, higroscopic; Ca(NO3)2 4H2O con]ine 11,8% N. este cel mai pu]in higroscopic fiind [i cel mai stabil, produs ce se urm\re[te a fi ob]inut industrial. Azotatul de calciu, este foarte higroscopic, la 20 0C, punctul de higroscopicitate fiind de 55,4 (cel mai higroscopic `ngr\[\mnt chimic). Pentru a-i mic[ora higroscopicitatea, se amestec\ `n procesul de fabrica]ie cu NH4NO3, pn\ la 4,5% sau cu uree. ~n primul caz se ob]ine o sare dubl\, NH4NO3 5Ca(NO3)2 10H2O cu 15,5% N, pu]in higroscopic\, care se poate granula. ~n cel de al doilea caz, prin amestec cu uree, se ob]ine tot o sare dubl\ Ca(NO3)2 4CO(NH2)2 denumit\ [i kalcuree, care con]ine 34% azot [i 13% CaO, fiind pu]in higroscopic\. Tot `n scopul reducerii higroscopicit\]ii, se pudreaz\ granulele cu carbonat de calciu sau se acop\r cu ulei de parafin\. Azotatul de calciu este foarte solubil `n ap\; `n 100 p\r]i ap\ se dizolv\ 50,5 p\r]i de `ngr\[\mnt (0 0C). Are o reac]ie fiziologic\ bazic\, motiv pentru care se recomand\ cu prec\dere a fi aplicat pe solurile cu reac]ie acid\, la culturile de ov\z, orz, cartof, in, cnep\, etc. Se aplic\ prim\vara `nainte de sem\nat sau `n cursul perioadei de vegeta]ie. 5.2.7. ~ngr\[\minte cu azot nitric [i amoniacal Sunt cunoscute [i sub denumirea de `ngr\[\minte nitro-amoniacale. Acestea au ac]iune rapid\ prin azotul nitric (NO3-) [i ac]iune lent\ prin azotul amoniacal (NH4+). Din aceast\ cauz\ sunt considerate, `ngr\[\minte de durat\, deoarece ionul nitric ac]ioneaz\ rapid asupra plantelor, iar azotul amoniacal, ac]ioneaz\ `n timp. ~n aceast\ grup\ intr\: azotatul de amoniu, nitrocalcarul [i sulfonitratul de amoniu. 5.2.7.1. Azotatul de amoniu (NH4NO3) Se folose[te ca `ngr\[\mnt din anul 1935, fiind `n prezent cel mai utilizat pe plan mondial (25-30% din produc]ia `ngr\[\mintelor cu azot). Ob]inere. Azotatul de amoniu, se ob]ine prin procesul tehnologic de neutralizare a acidului azotic cu amoniac. HNO3 + NH3 ---------> NH4NO3 ; H = - 148,5 KJ ~n procesul de amonizare, rezult\ solu]ii lichide de azotat de amoniu de concentra]ii 60-80%. Pentru a ob]ine produsul solid, solu]iile se concentreaz\ prin evaporare la 95-97%, cnd se ob]ine NH4NO3 cristalizat, sau la 98-99%, cnd se ob]ine produsul granulat, printr-un proces suplimentar de pulverizare [i r\cire. Propriet\]i. Se prezint\ ca o sare alb\, uneori u[or g\lbuie, granulat\ sau cristalizat\ diferit (monoclinic, triclinic, cubic), `n func]ie de temperatura la care a avut loc acest proces. HNO3.

63

Greutatea molecular\ este de 80,05. Ca `ngr\[\mnt con]ine azot `ntre 33-34,5%N, din care jum\tate sub form\ nitric\ [i jum\tate sub form\ amoniacal\. Azotatul de amoniu, este foarte u[or solubil `n ap\: 118,5 p\r]i la 100 p\r]i ap\ (0 0C), solubilitate ce cre[te cu temperatura. Se dizolv\ de asemenea cu u[urin]\ `n amoniac lichid [i ap\ amoniacal\, `nsu[ire ce st\ la baza procesului de ob]inere a `ngr\[\mintelor lichide cu azot-amoniaca]ii. Azotatul de amoniu, este o sare higroscopic\, lucru ce produce mari greut\]i la p\strare [i folosire. ~n contact cu aerul umed, azotatul de amoniu absoarbe apa, formnd la suprafa]a cristalelor solu]ii saturate. La temperaturi de peste 32 0C [i umiditate relativ\ a aerului mai mare de 60%, cre[te puterea de re]inere a apei, fapt ce atrage un proces de recristalizare, `nso]it de schimb\ri de volum. M\rirea volumului, determin\ o spargere a granulelor ce se transform\ `ntr-o pulbere fin\, urmat\ de ruperea sacilor. ~n vederea reducerii acestui proces, `n timpul opera]iunii de granulare, se pudreaz\ granulele cu praf de gips, caolin, dolomit\, etc. Totodat\ se recomand\ p\strarea lui `n depozite, f\r\ varia]ii mari de temperatur\ [i umiditate. Azotatul de amoniu, se descompune termic, la temperaturi ce dep\[esc 100 0C, dup\ mecanisme care variaz\ `n func]ie de presiune, condi]ii geometrice, hidrodinamice [i termice. NH4NO3 ----------> HNO3 + NH3 ; H = 171 KJ
110 0C

NH4NO3 ----------> N2O + 2H2O ;


170 0C

H = 36 KJ

~nc\lzirea brusc\ a azotatului de amoniu, la temperaturi mari de 300500 0C, determin\ o descompunere rapid\ cu explozie, NH4NO3 ---------> N2 + 2H2O + O2 ; H = - 119 KJ Presiunea azotului ajunge la 2 t/cm2, `ntr-un timp foarte scurt de -5 0,5x10 secunde. Descompunerea termic\, poate fi diminuat\ prin adaosul unor stabilizatori ca: uree (0,1%), carbonat de calciu sau carbonat de magneziu (5%), polimetafosfat de sodiu, sulfat de calciu, etc. Capacitatea de explozie a azotatului de amoniu cre[te `n prezen]a acizilor (sulfuric, azotic, clorhidric), a substan]elor organice (uleiuri, rumegu[, c\rbune de lemn), a anumitor metale (aluminiu, zinc, plumb, cupru, nichel, cadmiu), mai ales dac\ acestea se afl\ sub form\ de pulbere. Azotatul de amoniu, cu un con]inut mai mare de 3% ap\ nu explodeaz\ (0,7% umiditate STAS). Uscarea foarte avansat\ a azotatului, determin\ o sc\dere a stabilit\]ii la descompunerea exploziv\ sub ac]iunea [ocurilor. Azotatul de amoniu, are o reac]ie fiziologic\ acid\, aciditatea echivalent\ fiind egal\ cu 60. Comportarea `n sol. Introdus `n sol, NH4NO3 dup\ solubilizare `ntr\ `n reac]ii de schimb cu complexul adsorbtiv: Ca2+ C.A. + 3(NH4+ + NO3-) C.A. + H NH4+ NH4+ + Ca(NO3)2 + HNO3 NH4+

Azotul amoniacal este re]inut la complexul adsorbtiv, iar cel nitric r\mne `n solu]ia solului, de unde poate fi folosit imediat de plante. ~n urma form\rii HNO3, aciditatea solului cre[te cu cca. 0,007 unit\]i pH pentru fiecare 100 kg N, aplicat ca `ngr\[\mnt. Pentru a contracara influen]a negativ\ a

64

acidit\]ii poten]iale se recomand\ neutralizarea cu carbonat de calciu: la 1 kg `ngr\[\mnt s.a. 1 kg de CaCO3. Este un `ngr\[\mnt ce poate fi aplicat pe toate tipurile de sol [i la toate culturile. Folosirea unilateral\ a NH4NO3, ani `n [ir, este contraindicat\, chiar pe cernoziomurile cambice, datorit\ cre[terii mobilit\]ii hidroxizilor de aluminiu, cu implica]ii nedorite asupra plantelor. Se poate aplica, toamna, prim\vara sau `n perioada de vegeta]ie. ~n condi]ii de clim\ umed\, mai ales pe solurile cu textur\ u[oar\, aplicarea azotatului de amoniu toamna odat\ cu ar\tura este mai pu]in eficient\, dect prim\vara `nainte de sem\nat. D\ foarte bune rezultate la cerealele p\ioase, poumb, sfecl\ pentru zah\r, cartof, legume, vi]\ de vie, livezi, etc. Azotatul de amoniu poate fi utilizat la fertilizarea suplimentar\ a culturilor de pr\[itoare [i legume, introdus `ntre rnduri la 1015 cm adncime. 5.2.7.2. Nitrocalcarul (NH4NO3 CaCO3) Este un `ngr\[\mnt cu azot, pe baz\ de NH4NO3, `n amestec cu CaCO3, realizat `n scopul reducerii higroscopicit\]ii, capacit\]ii de aglomerare, reac]iei fiziologice acide, caracterului exploziv al azotatului de amoniu. Ob]inere. Nitrocalcarul se ob]ine, prin amestecarea solu]iei de azotat de amoniu cu carbonat de calciu, m\cinat, raportul dintre cele dou\ componente fiind de 60:40, urmat\ de granularea amestecului, uscarea, r\cirea, sortarea, pudrarea [i ambalarea produsului granulat. ~ntre, carbonatul de sodiu [i azotatul de amoniu, nu au loc reac]ii chimice care s\ duc\ la formarea unor compu[i noi Atunci cnd `n procesul de fabricare, se folose[te CaCO3, costurile nitrocalcarului sunt mai mari cu 15-20 % dect ale azotatului de amoniu, ca urmare a consumului ridicat de energie necesar transportului [i m\cin\rii. Propriet\]i. Nitrocalcarul fabricat `n ]ara noastr\, este format din 80 % NH4NO3 [i 16 % dolomit. Con]ine 28 % azot (14 % azot nitric [i 14 % azot amoniacal), 7 % MgO, plus 1 % azotat de calciu. Se prezint\ granulat, de culoare alb-cenu[iu, galben, verde, `n func]ie de natura impurit\]ilor din dolomit\ [i carbonat de calciu. Are o reac]ie fiziologic\ bazic\. Se recomand\ a fi utilizat pe solurile cu reac]ie acid\. Se folose[te la toate culturile [i la acelea[i epoci de aplicare ca [i azotatul de amoniu. 5.2.7.3. Sulfonitratul de amoniu. (NH4)2SO4 NH4NO3 Este un `ngr\[\mnt cu azot, ob]inut prin amestecarea sulfatului de amoniu `n diferite propor]ii. Con]inutul `n azot substan]\ activ\, variaz\ dup\ propor]iile amestecului: (NH4)2SO4 NH4NO3 ---- 26,4 % N (NH4)2SO4 2NH4NO3 ---- 28,7 % N (NH4)2SO4 3NH4NO3 ---- 30,5 % N Acest amestec `mbun\t\]e[te `nsu[irile fizice ale azotatului de amoniu, mai ales higroscopicitatea, gradul de aglomerare, capacitatea de explozie. Sulfonitratul de amoniu, poate fi ob]inut pe urm\toarele c\i: a) prin amestecarea mecanic\, a celor dou\ `ngr\[\minte, `n propor]ii egale de 50 % fiecare, cnd se ob]ine a[a numitul Salpetru de Leuna. b) prin neutralizarea cu amoniac a unui amestec de HNO3 50 % [i H2SO4 70 %, la o temperatur\ de 135-150 0C. HNO3 + H2SO4 + 3HN3 ----------> (NH4)2SO4 NH4NO3 Produsul ob]inut astfel mai este cunoscut [i sub numele de Salpetru de Montana.
65

c) prin introducerea (NH4)2SO4, cristalizat [i uscat `ntr-o solu]ie fierbinte de NH4NO3, concentra]ie 80 %. (NH4)2 + NH4NO3 -------> (NH4)2SO4 4NO3 Propriet\]i. Sulfonitratul de amoniu, este un `ngr\[\mnt cu un con]inut `n azot de 26,4 %-30,5 %, `n func]ie de compozi]ia lui. Fa]\ de `ngr\[\mintele din care provine, prezint\ o serie de avantaje: are un con]inut `n azot mai mare dect sulfatul de amoniu; este mai pu]in higroscopic dect azotatul de amoniu ; nu prezint\ pericol de explozie; con]ine sulf ca element nutritiv; are o tehnologie simpl\ de fabrica]ie. Are o reac]ie fiziologic\ acid\, ceva mai redus\ dect sulfatul de amoniu. Utilizare. Sulfonitratul de amoniu poate fi utilizat pe toate tipurile de sol [i la toate culturile. Poate fi administrat att la fertilizarea de baz\, ct [i `n timpul perioadei de vegeta]ie a plantelor. 5.2.8. ~ngr\[\mintele cu azot sub form\ amidic\ Din aceast\ grup\ a `ngr\[\mintelor cu azot, fac parte ureea [i cianamida de calciu. 5.2.8.1. Ureea. CO(NH2)2 Ureea, diamida acidului carbonic, a fost descoperit\ `n urina uman\ `n 1737 de Rouelle, fiind produsul final al dezasimil\rii albuminelor `n organism. A fost sintetizat\ prima dat\ de Whler, `n 1828, prin izomerizarea cianatului de amoniu: CONNH4 CO(NH2)2 Pe cale industrial\, ureea a fost produs\ `n Germania (procedeul Bassarow, 1868) `n 1922, iar utilizarea ei ca `ngr\[\mnt a `nceput din 1925. ~n prezent, produc]ia [i consumul de uree, ocup\ un loc central `n cadrul `ngr\[\mintelor chimice cu azot, fiind `ngr\[\mntul solid cu cea mai mare concentra]ie `n azot. Ob]inere. ~n prezent `n toate instala]iile din lume, pentru ob]inerea ureei se aplic\ procedeul Bassarov, care folose[te ca materii prime NH3 [i CO2. Acestea reac]ioneaz\ `mpreun\ la temperaturi cuprinse `ntre 170-200 0C [i presiuni mari de 135-360 atmosfere. ~n scopul atingerii randamentului dorit de 70-80 %, se lucreaz\ cu exces de NH3. Sinteza ureei din CO2 [i NH3, are loc `n dou\ faze: - `n prima faz\, prin reac]ia dintre NH3 [i CO2, se formeaz\ carbamatul de amoniu NH2 0 170-200 C 2NH3 + CO2 ----------------> O = C H = - 158 KJ
135-360 atm.

ONH4 - `n a doua faz\, carbamatul de amoniu, pierde o molecul\ de ap\, prin `nc\lzire [i se transform\ `n uree. NH2 NH2 / / O=C --------------> O = C H = 32,3 KJ \ -H2O \ ONH4 NH2 Particularit\]ile procesului de sintez\, const\ `n aceea c\ ureea se formeaz\ numai `n faz\ lichid\. Solu]iile de uree ob]inute, sunt prelucrate apoi prin evaporare, cristalizare [i granulare.
66

~n timpul evapor\rii, odat\ cu cre[terea concentra]iei [i a temperaturii, are loc [i o cre[tere a vitezei de hidroliz\ a ureei [i de formare a biuretului: CO(NH2)2 + H2O = 2NH3 + CO2 H2N-CO-NH2 + H2N-CO-NH2 ---------> H2N-CO-NH-CO-NH2 Hidroliza ureei, nu influen]eaz\ asupra calit\]ii produsului, ci duce la pierderi de azot sub form\ de amoniac. Prezen]a biuretului `n produsul finit, este un lucru nedorit, aceasta fiind un compus chimic toxic pentru plante. Din aceast\ cauz\ `n ultima vreme, se acord\ aten]ie ob]inerii ureei, cu un con]inut redus de biuret sub 0,3 %. Pentru fiecare sortiment de uree (granulat\, cristalizat\, special\) exist\ norme ce admit un anumit con]inut de biuret `n uree, maximum de 0,9 %. ~n scopul pre`ntmpin\rii form\rii biuretului, este necesar ca evaporarea solu]iilor de uree s\ aib\ loc la o temperatur\ ct mai joas\ posibil, 75-80 0C, [i o durat\ de `nc\lzire ct mai scurt\. Propriet\]i. Ureea, este o substan]\ solid\, cristalin\, alb\ sau u[or roz\, f\r\ miros, cu un gust am\rui. Are greutatea specific\ de 1335 kg/m3, iar cea volumetric\ de 530-640 kg/m3. Este foarte u[or solubil\ `n ap\, `nsu[ire ce cre[te odat\ cu temperatura. Astfel, `ntr-o 100 p\r]i de ap\ se solubilizeaz\ 66 p\r]i de uree la 10 0C, iar la 20 0C, se solubilizeaz\ 79 p\r]i. Ureea este de asemenea solubil\ `n amoniac anhidru, formnd un compus de tipul CO(NH2)2 NH3 cu 77,9 % uree [i 22,1 % amoniac, proprietate folosit\ la ob]inerea `ngr\[\mintelor lichide pe baz\ de uree. Cu HNO3, formeaz\ azotatul de uree CO(NH2)2 H3PO4 cu 34,2 % azot, utilizat ca `ngr\[\mnt la culturile intensive din sere [i solarii, iar cu H3PO4, d\ fosfatul de uree CO(NH2)2 H3PO4, folosit ca adaos `n hrana animalelor rumeg\toare. Ureea este un `ngr\[\mnt cu higroscopicitate foarte redus\; de cinci ori mai mic\ fa]\ de azotatul de amoniu. Concentra]ia `n azot este de 46,6 % N, fiind `ngr\[\mntul solid azotos, cu cel mai ridicat con]inut `n substan]\ activ\ (100 kg uree, corespunde la 300 kg azotat de amoniu [i 225 kg, sulfat de amoniu). Comportarea `n sol. Introdus\ `n sol ureea este supus\ unor procese de hidroliz\ sub influen]a urobacteriilor, cu transformarea azotului amidic `n amoniac. NH2 NH2 ONH4 / / / O=C + H2O ------> O = C + H2O -----> 0 = C \ \ \ NH2 ONH4 ONH4
carbamat de amoniu carbonat de amoniu -NH3 biuret

Hidroliza ureei `n sol, este un fenomen ce se petrece foarte rapid, `n 23 zile `n solurile bogate `n substan]\ organic\ sau pe timp de var\ [i `n 7-10 zile, `n solurile s\race `n materie organic\ sau pe timp r\coros (prim\vara [i toamna). Carbonatul de amoniu format, este un produs instabil [i se descompune `n bicarbonat de amoniu [i amoniac. (NH4)2CO3 ------------> NH4HCO3 + NH3 Din aceast\ cauz\, atunci cnd ureea se aplic\ la suprafa]a solului, f\r\ a fi `ncorporat\ imediat au loc pierderi importante de azot, `n urma volatiliz\rii amoniacului. Introdus\ `n sol dup\ administrarea la cel pu]in 5 cm, adncime, aceste pierderi sunt reduse `n mare m\sur\ ca urmare a form\rii hidroxidului de amoniu. (NH4)2CO3 + H2O ----------> NH4HCO3 + NH4OH

67

Prin aceste procese de hidroliz\, ureea nu modific\ reac]ia solului. ~n primele zile dup\ aplicare, ureea se comport\ ca o sare cu reac]ie fiziologic\ bazic\, pH-ul din jurul granulei fiind aproximativ 8,5 ca urmare a form\rii amoniacului. Aceast\ alcalinitate temporar\ are efecte negative numai `n solurile cu pH-ul mai mare de 7,3. Ulterior amoniacul, este supus nitrific\rii, reac]ia schimbndu-se spre acid, efectul fiind resim]it numai pe solurile cu capacitate redus\ de tamponare (podzoluri, soluri nisipoase). Datorit\ faptului c\ ureea este consumat\ `n `ntregime, nel\snd nici un reziduu `n sol, influen]a ei att bazic\ ct [i acid\ asupra solului, dispare total. Utilizare. Ureea este un `ngr\[\mnt universal, ce poate fi aplicat cu succes la toate culturile [i pe toate tipurile de sol. Se administreaz\ direct `n sol la fertiliz\rile de baz\ toamn\ sau prim\vara. Poate fi folosit\ [i la fertiliz\rile faziale prin administrarea `n sol sau pe cale foliar\ (0,5-1 %). Fiind mai greu supus\ ac]iunii de levigare ca urmare a re]inerii ionului de amoniu la complexul adsorbtiv, ureea este foarte indicat\ `n regiunile cu precipita]ii abundente, precum [i pe terenurile irigate. ~n acest ultim caz, se recomand\ ca irigarea s\ se aplice dup\ cel pu]in 4-5 zile de la administrarea ureei, pentru a reduce pericolul levig\rii, fiind cunoscut faptul c\ ureea este foarte solubil\. La administrarea ureei, imediat dup\ r\spndirea ei pe suprafa]a solului, se va `ncorpora fie printr-o ar\tur\ adnc\, fie printr-o lucrare superficial\, `n vederea evit\rii pierderilor de azot, ca urmare a volatiliz\rii amoniacului. Nu se recomand\ aplicarea ureei pe rnd, odat\ cu semin]ele, deoarece amoniacul care se elibereaz\ `n urma proceselor de hidroliz\, exercit\ un efect toxic asupra germin\rii. Fiind un `ngr\[\mnt concentrat, d\ rezultate bune la culturile intensive de legume, pomi, vi]\ de vie. Citricile, piersicul, ridichile, tutunul, specii care se nutresc direct cu azot amidic r\spund foarte bine la fertilizarea cu uree. Contrar celorlalte `ngr\[\minte amoniacale, ureea se amestec\ bine cu zgurile [i fosfa]ii naturali. 5.2.9. ~ngr\[\minte cu azot lent solubile ~n scopul reducerii pierderilor prin levigare a azotului din `ngr\[\mintele chimice azotoase, cercet\rile din ultimul timp, au dus la ob]inerea unor compu[i cu azot, lent solubili, din care eliberarea azotului se face treptat, `n cursul perioadei de vegeta]ie. Noul sortiment de `ngr\[\minte se caracterizeaz\ prin: eliberarea treptat\ a azotului `n cursul perioadei de vegeta]ie, `n concordan]\ cu temperatura din sol [i cu necesit\]ile plantelor; pierderile de azot, prin levigare, fixare biologic\ [i volatilizare sunt reduse; sunt bine tolerate de c\tre plante. ~ngr\[\mintele cu azot lent solubile se ob]in industrial din condensarea ureei cu diferite aldehide (formic\, acetic\, butiric\, crotonic\) sau prin protejarea granulelor de uree, cu o pelicul\ de sulf. Cele mai utilizate `ngr\[\minte cu azot lent solubile sunt: Ureoformaldehida (Ureoformul). Se ob]ine prin condensarea ureei, cu aldehid\ formic\ (CH2O), `n mediu acid (pH = 2,8-3,0), `n raportul molar, uree : formaldehid\ de 1,6 : 1, la o temperatur\ de 30 0C [i durata reac]iei de o or\. Rezult\ compu[i de forma polimetilen-uree. Ureoformaldehida, se prezint\ ca o pulbere de culoare alb\, amorf\, ce con]ine cca. 40 % azot din care 75-80 % se g\se[te `n form\ greu solubil\, asimilabil `n `ntregime de c\tre plante. Nu se aglomereaz\ `n timpul procesului de p\strare, chiar la un con]inut de 50 % umiditate. Este mai pu]in higroscopic\ dect ureea. Fiind foarte pu]in levigabil, pierderile de azot din sol
68

scad foarte mult. Este recomandat\ `ndeosebi pentru plantele cu perioad\ lung\ de vegeta]ie pentru parcuri [i plante ornamentale. Eficacitatea `ngr\[\mntului este cu aproape 50 %, mai mare dect a ureei. Izobutillidendiureea (I.B.D.U.). Este un `ngr\[\mnt produs `n Japonia, sub denumirea de IBDU, precum [i `n Germania, sub denumirea comercial\ de ISODUR. Se ob]ine prin condensarea ureei, cu aldehid\ butiric\, `n prezen]a unor cantit\]i mici de acid sulfuric. Se prezint\ , sub forma unui produs solid sau granulat. Are o solubilitate mic\ `n ap\ (0,01-0,1 g la 100 ml ap\). ~n mediu acid, hidrolizeaz\ rapid. Con]ine 32 % azot (28 %), care se solubilizeaz\ `n sol `n decurs de circa 8 s\pt\m`ni. Crotonilidendiureea. Se ob]ine prin condensarea ureei cu aldehida crotonic\. Este fabricat\ `n Japonia, sub denumirea comercial\ de CYCLODIURREA [i `n Germania sub numele CROTODUR. Are un con]inut de 30 % azot, care se solubilizeaz\ `n sol, `n decurs de 6-8 s\p\t\m`ni. Ureea acoperit\ cu sulf. Este un `ngr\[\mnt, care pune `n libertate controlat elementul nutritiv. Se ob]ine prin tratarea ureei prenc\lzite la 70 0C, cu sulf topit la 150 0C, prin pulverizare. Sulful se depune pe granulele de uree sub forma unei pelicule sticloase uniforme. Se acoper\ apoi granulele cu o pelicul\ de parafin\, pentru a `nchide porii startului de sulf. Produsul con]ine 31-39 % azot [i 10-25 % sulf. Este indicat pentru solurile saline [i alcalice. Ureea-sulfat de amoniu. Se ob]ine prin topirea ureei cu sulfat de amoniu, la temperaturi relativ joase (120 0C), dup\ care se face granularea. Astfel, cristalele de sulfat de amoniu, se acoper\ cu topitur\ de uree. Produsul ob]inut con]ine 22-28 %, iar dac\ raportul uree-sulfat de amoniu, este de 4 : 1, produsul ob]inut con]ine circa 40 % azot. Ureea din acest `ngr\[\mnt are o perioad\ de hidroliz\ mai lung\ cu 3-4 s\pt\m`ni, `n compara]ie cu ureea obi[nuit\. 5.2.10. Eficien]a folosirii `ngr\[\mintelor cu azot Eficien]a folosirii `ngr\[\mintelor chimice cu azot se exprim\ prin sporul de produc]ie care se ob]ine pe kg de substan]\ activ\ [i prin costul de produc]ie al sporului realizat. Din cercet\rile efectuate `n ]ara noastr\ a reie[it c\ aceste sporuri sunt cuprinse `ntre 80-90 kg la cartof [i sfecl\ pentru zah\r, 15-20 kg la vi]a de vie, 10-15 kg la m\r, etc. Eficien]a `ngr\[\mintelor cu azot este condi]ionat\ de o multitudine de factori, dintre care cei mai importan]i sunt: tipul de sol, plantele cultivate, forma `ngr\[\mntului, condi]iile climatice ale anului, dozele administrate, etc. Referitor la eficien]a `ngr\[\mintelor cu azot `n raport cu tipul de sol, se poate afirma c\ la acelea[i doze [i sub aceea[i form\ chimic\, sporurile de produc]ie sunt mai mari pe solurile luvice, dect pe cernoziomuri. Reac]ia solului condi]ioneaz\ tipul de `ngr\[\mnt utilizat. ~n acest sens se fac urm\toarele preciz\ri; pe solurile acide cu pH-ul mai mic de 6,3, se recomand\ administrarea `ngr\[\mintelor cu reac]ie fiziologic\ bazic\ sau neutr\ ca, azotatul de sodiu, azotatul de calciu, nitrocalcar, uree; pe solurile cu pH-ul cuprins `ntre 6,4-7,3 poate fi utilizat tot sortimentul de `ngr\[\minte cu azot `n special, azotatul de amoniu, ureea, sulfatul de amoniu; pe solurile cu reac]ie alcalin\ cu pH-ul mai mare de 7,4 se recomand\ sulfatul de amoniu.

69

Analizat\ eficien]a `ngr\[\mintelor cu azot, `n raport cu planta cultivat\, se constat\ c\ acestea reac]ioneaz\ diferit, ele grupndu-se din acest punct de vedere astfel (D.Davidescu, 1963) : - plante care reac]ioneaz\ foarte bine : plante furajere, sfecla de mas\, salata, tutunul, conopida, sparanghelul, etc; - plante care reac]ioneaz\ bine : sfecla pentru zah\r, porumbul, grul, varza, morcovul, castrave]ii, tomatele, m\rul, p\rul, vi]a de vie; - plante care reac]ioneaz\ potrivit: orzul, secara, plantele leguminoase, dovlecii, p\strnacul. Folosirea azotului din `ngr\[\minte de c\tre plante se apreciaz\ cu ajutorul coeficientului de valorificare exprimat prin raportul dintre cantitatea de azot acumulat `n sporul de recolt\ [i cantitatea de azot substan]\ activ\, introdus\ `n sol, sub form\ de `ngr\[\minte. Acest coeficient de valorificare a azotului variaz\ `n func]ie de plant\, vrst\, condi]iile de sol, felul `ngr\[\mntului, fiind cuprins `n general `ntre 39-70 %. Eficien]a `ngr\[\mintelor cu azot, pentru aceea[i plant\ cultivat\, pe acela[i sol, poate fi diferit\ `n raport cu forma chimic\ sub care se afl\ azotul `n `ngr\[\mnt. Preferin]ele plantelor pentru o form\ sau alta de `ngr\[\mnt, este corelat\ cu epoca de administrare, respectiv cu fenofazele de dezvoltare a plantelor. De[i plantele asimileaz\ `n egal\ m\sur\, att formele nitrice ct [i cele amoniacale, totu[i unele din ele manifest\ anumite preferin]e. Astfel pepenii, sfecla pentru zah\r, rapi]a, hri[ca, manifest\ preferin]\ pentru azotul nitric, `n timp ce cartoful, inul, n\utul [i orezul, r\spund mai bine la `ngr\[\mintele cu azot amoniacal. Culturile legumicole, manifest\ cerin]e, extrem de variate fa]\ de azot. ~n cazul culturilor legumicole timpurii, salata, fasole oloag\, ridichea, o eficien]\ mai pregnant\ o manifest\ azotatul de potasiu [i azotatul de calciu. Pentru culturile legumicole cu perioad\ mai lung\ de vegeta]ie, ceap\, varz\, `ngr\[\mintele cu azot amoniacal, combinate cu `ngr\[\mintele organice,dau cele mai bune rezultate. Unele legume (]elina), manifest\ preferin]e att pentru azot amoniacal, ct [i pentru cel nitric. Eficien]a `ngr\[\mintelor cu azot trebuie privit\ [i sub aspectul calitativ al recoltei. ~n urma aplic\rii lor judicioase, cre[te con]inutul `n zaharuri (pomi, vi]\ de vie), spore[te cantitatea de gluten din bobul cerealelor, con]inutul de protein\ brut\ din culturile furajere, etc.

5.3. ~ngr\[\minte chimice cu fosfor


5.3.1. Rolul fosforului `n organismele vegetale Al\turi de azot, fosforul este unul din elementele fundamentale ale nutri]iei plantelor. ~n organismele vegetale, fosforul se afl\ r\spndit `n `ntreg aparatul vegetativ, dar cu deosebire `n ]esuturile de cre[tere, semin]e, precum [i `n substan]ele hot\rtoare proceselor vitale (fosfatide, fosfoprotide, enzime). ~n plantele verzi, fosforul se g\se[te `n cantit\]i mai mici, dect azotul [i potasiul. Rolul esen]ial al fosforului const\ `n participarea lui la edificarea substan]elor cu rol energetic (ATP, ADP, NAD) [i la arhitectura molecular\ a diferi]ilor acizi nucleici. ~n plante, fosforul se g\se[te sub dou\ forme de compu[i: organici [i anorganici.
70

Compu[ii organici, sunt cei mai importan]i, ei rezultnd `n urma reac]iilor de esterificare a acidului fosforic, cu glucidele, lipidele [i protidele, sau prin reac]ii cu func]ii aminice. Principalii compu[i organici ai fosforului sunt: fitina, fosfatidele, acizii nucleici. Fitina, constituie una din substan]ele de rezerv\, cele mai valoroase din produsele vegetale, fiind prezent\ `n semin]e, tuberculi, rizomi, participnd la pornirea `n vegeta]ie a tinerelor plante. Ea con]ine 22% fosfor, 12% calciu [i 1,5% magneziu. Con]inutul semin]elor `n fitin\, difer\ `n func]ie de specie: oleaginoasele con]in 2-3%, leguminoasele 1,02%, gramineele 0,5-1,0%, fitin\. Fosfatidele (fosfolipide), sunt esteri fosforici cu lipidele, formate dintrun alcool (glicerol, inozitol, aminoalcool), o baz\ azotat\ (colina, colamina), acizi gra[i superiori (stearic, oleic, palmitic) [i acid fosforic. Cele mai cunoscute [i r\spndite fosfatide vegetale sunt: lecitina [i cefalina. Fosfatidele se acumuleaz\ `ndeosebi `n embrionul semin]elor, oleaginoasele fiind speciile cu cel mai ridicat con]inut `n fosfatide (1,8-2,0% la soia). Acizii nucleici, sunt compu[ii organici cu fosfor cei mai importan]i, ei participnd la procesele vitale din plante, fiind considera]i suportul vie]ii. Acizii nucleici, au un con]inut ridicat `n fosfor, de 8-14%, sub form\ de acid fosforic, care le imprim\ caracterul acid [i capacitatea de a forma s\ruri cu bazele. Esterii fosforici, posed\ `nsu[irea unic\ de a `nmagazina energie liber\ ce rezult\ `n metabolismul plantelor, transmi]nd-o apoi, prin reac]ii controlate enzimatic. Cei mai importan]i esteri fosforici, boga]i `n energie, sunt esterii fosforici ai acidului adenilic (acid adenozinmonofosforic, AMP) [i anume, adenozindifosfat (ADP) [i adenozintrifosfat (ATP Acidul adenomizmonofosforic (AMP), poate cupla (condensa) una sau dou\ molecule de acid fosforic, formnd adenozindifosforic (ADP), respectiv acidul adenozintrifosforic (ATP). Acizii adenozindifosforic [i adenozintrifosforic, sunt universal r\pndi]i `n materia vie, servind nu numai ca transportori de energie, ci [i ca agen]i de fosforilare care, prin grefarea de radical fosforil pe diferite substan]e, amorseaz\ transformarea enzimatic\ ulterioar\ a acestora. Compu[ii anorganici, cei mai frecvent `ntlni]i sunt fosfa]ii alcalini de calciu [i magneziu. Ace[tia se g\sesc `n toate celulele vii ale plantelor, mai ales `n frunze, tulpini [i r\d\cini [i `n cantit\]i foarte mici sau deloc `n semin]e. Compu[ii anorganici ai fosforului, reprezint\ substan]e de rezerv\ pentru plante, ei putnd fi transfera]i de la un organ la altul. Acest proces de transfer, are loc mai ales `n timpul fructific\rii, cnd se formeaz\ fitina `n semin]e, tuberculi [i rizomi. De asemenea `n cazul insuficien]ei fosforului asimilabil `n sol, are loc un proces de transfer de fosfor anorganic, de la un organ la altul, fenomen `ntlnit frecvent la plantele tinere. Prezen]a fosforului anorganic `n frunze, l\stari, tulpini, indic\ o bun\ aprovizionare a plantelor cu fosfor, lucru pe care se bazeaz\ metodele expeditive de diagnoz\ foliar\. Fosforul influen]eaz\ `n mod favorabil procesul de fructificare la cereale, pomi, vi]\ de vie, legume, precum [i acumularea zaharurilor `n fructe. M\re[te rezisten]a la ger, c\dere [i boli, precum [i p\strarea legumelor [i fructelor. Scurteaz\ perioada de vegeta]ie [i gr\be[te maturare. ~n primele faze de vegeta]ie stimuleaz\ dezvoltarea sistemului radicular. Fosforul reduce cantitatea de ap\ necesar\ pentru producerea unei unit\]i de substan]\ uscat\. Caren]a fosforului `n nutri]ia plantelor stnjene[te cre[terea normal\ a acestora iar fructificarea poate s\ nu aib\ loc. Simptomele caracteristice caren]ei `n fosfor se manifest\ prin oprirea din cre[tere a plantelor, frunzele r\mn mici, se r\sucesc [i apar pe ele pete sau stria]ii de culoare violet-ro[ietice, ca urmare a acumul\rii de pigmen]i
71

antocianici. Acest lucru se remarc\ mai ales la frunzele `n vrst\. O manifestare caracteristic\ a caren]ei `n fosfor la toate culturile de cmp, `n prima parte a perioadei de vegeta]ie, este dezvoltarea slab\ a sistemului radicular cu lipsa r\d\cinilor coronariene. Ca urmare plantele se smulg u[or, ele prezentnd r\d\cini pu]ine [i slab ramificate. Caren]a `n fosfor, afecteaz\ `n primul rnd compu[ii minerali ai acestuia, fapt pentru care determinarea lor, reprezint\ un test semnificativ al st\rii de aprovizionare. ~n al doilea rnd sunt afecta]i compu[ii organici cu fosfor [i `n special fosfolipidele. Insuficien]a `n fosfor, se observ\ mai ales `n prim\verile reci [i uscate, deoarece temperaturile sc\zute mic[oreaz\ mobilitatea anionilor fosforici ca urmare a cre[terii for]elor de re]inere la complexul adsorbtiv. Dintre plantele cultivate cele mai sensibile la caren]a `n fosfor sunt: sfecla pentru zah\r, cartoful, porumbul, ridichea, tomatele, varza, ]elina, gulia, agri[ul [i m\rul. Simptomele vizuale ale caren]ei `n fosfor interfereaz\ uneori cu caren]a `n alte elemente, fapt pentru care recunoa[terea lor, trebuie f\cut\ cu mult\ aten]ie. Caren]a `n fosfor se manifest\ pe solurile care con]in mai pu]in de 35 ppm P-AL. Reac]ia acid\ [i alcalin\, con]inutul ridicat de sescvioxizi liberi, textura fin\, tasarea [i gleizarea solului, reprezint\ factori care reduc desorb]ia [i difuzia ionilor de fosfat `n sol, diminund nutri]ia cu fosfor a plantelor. Excesul de fosfor nu determin\, `n mod direct v\t\m\ri care s\ se exteriorizeze prin simptome vizibile pe organele vegetative ale plantelor. Una din cauze ce determin\ acest lucru este faptul c\ fosforul care, dintr-un motiv sau altul, nu particip\ momentan `n procesul de metabolism, este stocat `n ]esuturi att sub form\ de s\ruri minerale, ct [i de compu[i organo-fosforici ca fitina, f\r\ consecin]e negative. Consecin]ele negative indirecte asupra st\rii de vegeta]ie a excesului de fosfor se manifest\ prin scurtarea perioadei de vegeta]ie, datorit\ parcurgerii mai rapide a fenofazelor din ciclul ontogenetic al plantelor, fapt ce atrage o dezvoltare vegetativ\ slab\ a plantelor.

Acumularea fosforului `n plante. Plantele absorb fosforul din sol sau din solu]ia nutritiv\, sub form\ de ioni ai acidului ortofosforic (H3PO4), monovalen]i H2PO4- - sau bivalen]i HPO42- . Absorb]ia se face prin r\d\cinile active ale plantei, fiind mai intens\ la un pH acid [i sc\znd lent c\tre domeniul alcalin al reac]iei solului. Absorb]ia fosforului de c\tre r\d\cinile plantelor, se face activ, fiind strns legat\ de respira]ia r\d\cinilor [i procesele de metabolism. La `nceputul perioadei de vegeta]ie, cantitatea de fosfor preluat\ de plante este mic\, absorb]ia crescnd intens, pe m\sur\ ce plantele `nainteaz\ `n vegeta]ie, consumul maxim `nregistrndu-se la cerealele p\ioase, `n faza de `mp\iere-`nspicare. Odat\ p\truns `n r\d\cin\, fosforul particip\ imediat la procesele metabolice, aproximativ 80% din fosforul absorbit, fiind inclus `n compu[i organici dup\ circa 10 minute de la p\trunderea `n plant\. Deplasarea fosforului spre organele aeriene ale plantelor se face prin xilem, sub ac]iunea moleculelor transportoare de ioni (c\r\u[ilor). Cele mai ridicate con]inuturi de fosfor, se g\sesc `n boabe [i frunze. Din totalul fosforului din bob, compu[ii anorganici, reprezint\ `n medie 710%, cantitatea cea mai mare g\sindu-se `n stratul aleuronic [i pericarp, care `n mod curent se `ndep\rteaz\ la graminee prin m\cinare [i cernere, ca t\r]e. La speciile pomicole, cea mai mare cantitate de fosfor, se afl\ `n frunze, apoi `n ramurile de rod. Arbu[tii fructiferi au `n frunze [i fructe, un
72

Solurile pe care excesul de fosfor `n sol poate avea consecin]e negative asupra dezvolt\rii plantelor con]in peste 80 ppm P-AL.

con]inut mai ridicat `n fosfor, dect pomii fructiferi. Fosforul este reutilizat de c\tre pomi, deoarece el migreaz\ toamna din frunze, `n ramuri, de unde este folosit `n anul urm\tor. Fosforul se `napoiaz\ `n solul arabil `n mai mic\ m\sur\ dect azotul, `n principal prin `ngr\[\mintele organice aplicate. 5.3.2. Prezen]a fosforului `n natur\ ~n litosfer\, con]inutul `n fosfor total este `n medie de 0,08-0,12% (Clarke [i Washington, 1924) ceea ce reprezint\ 1015 tone P2O5. Fosforul intr\ `n alc\tuirea a numeroase minerale, cele mai r\spndite apar]innd familiei apatitelor: hidroxilapatita, Ca10(PO4)6(OH)2; fluorapatita, Ca10(PO4)6F2; francolita, Ca10[(PO4)5CO3OH]F2, etc. Apatitele se g\sesc r\spndite `n toate rocile magmatice (bazalt, diorit, sienit, granit) care con]in `ntre 0,13 [i 0,56% P2O5 (Landergen, 1954). ~n urma procesului de dezagregare [i alterare a rocilor magmatice, fosforul din apatite se redistribuie `n rocile sedimentare [i `n hidrosfer\. ~n hidrosfer\, fosforul este foarte abundent, circa 250 miliarde tone P2O5 (D.Davidescu, 1981). Se consider\ c\ anual, apa rurilor transport\ `n m\ri [i oceane, cantit\]i mari de fosfa]i, echivalente cu circa 34 milioane tone, care se depun `n timp sub form\ de z\c\minte naturale de apatit\.

~n sol, fosforul se afl\ `n cantit\]i mai mici dect azotul, fiind situat pe locul 13 `n cadrul elementelor chimice. Fosforul provine `n sol din rocile de solificare, fapt pentru care con]inutul variaz\ `n func]ie de natura rocii de solificare, vrsta solului, factorii pedogenetici, mod de folosint\, etc. Con]inutul total de fosfor din orizontul superior al solurilor din ]ara noastr\, variaz\ `ntre 1-6 t/ha, el descrescnd de la solurile b\lane [i cernoziomuri spre luvisolurile albice. ~n general solurile formate pe roci cu textur\ argiloas\, con]in mai mult fosfor (0,05-0,15% P), comparativ cu cele formate pe roci nisipoase (0,01-0,05% P). Pe profil con]inutul cel mai ridicat `n fosfor se g\se[te `n orizontul superior, ca urmare a proceselor de bioacumulare, care au concentrat fosforul `n compu[i organici [i aplic\rii `ngr\[\mintelor.
5.3.3. Formele fosforului `n sol ~n sol, fosforul se g\se[te sub form\ de compu[i anorganici [i organici, ace[tia aflndu-se `n faza solid\ [i solu]ia solului. Compu[ii anorganici provin, `n general din mineralele fosfatice primare (apatita), `ntlnite `n rocile magmatice [i sedimentare, pe seama c\rora au evoluat solurile. ~n urma proceselor de alterare au rezultat fosfa]ii primari, secundari [i ter]iari de calciu [i magneziu, Ca(H2PO4)2, Mg(H2PO4)2, CaHPO4, MgHPO4, Ca3(PO4)2, Mg3(PO4)2, fosfa]i de aluminiu, Al(OH)2H2PO4 (variscita), fosfa]ii de fier, Fe(OH)2H2PO4 (strengita), precum [i fosfa]i complec[i de K, NH4, Al, de tipul taranakitelor (K, NH4)3Al5H6(PO4)8l8 H2O. Ace[ti fosfa]i s-au acumulat `n frac]iunile fine ale solului, ei reprezentnd 5070% din fosforul total existent `n sol. ~n solurile cu reac]ie neutr\ [i alcalin\, boate `n carbona]i, predomin\ fosfa]ii de calciu [i magneziu, `n timp ce `n solurile acide, fosforul se afl\ legat

73

de fier [i aluminiu. Fosfa]ii anorganici se caracterizeaz\ printr-o mare stabilitate, fiind pu]in solubili `n ap\. Compu[ii organici ai fosforului, provin din resturile vegetale [i animale, din plasma [i produ[ii de metabolism ai microorganimelor. ~n ace[ti compu[i fosforul se afl\ sub form\ de esteri ai acidului fosforic. Ace[ti compu[i se g\sesc `n cea mai mare parte `n humus, `n materia organic\ nedescompus\ sau `n curs de descompunere.

Fosforul din solu]ia solului. Majoritatea fosfa]ilor din sol, sunt reprezenta]i prin compu[i greu solubili `n ap\, fapt pentru care `n solu]ia solului, comparativ cu al]i ioni, con]inutul `n fosfor este foarte sc\zut. Pentru nutri]ia plantelor, o importan]\ deosebit\ o au s\rurile acidului ortofosforic. Aceste s\ruri prin disociere, dau na[tere la anioni fosfa]i monovalen]i, H2PO4-, bivalen]i HPO42-, [i trivalen]i PO43-. Accesibilitatea pentru plante a acestor anioni este diferit\ ca urmare a coeficientului lor de activitate (pK), variabil `n func]ie de reac]ie [i concentra]ie. Anionul monovalent H2PO4, reprezint\ forma cea mai accesibil\, urmat de anionul bivalent, HPO42-. ~n solurile acide predomin\ ionii monovalen]i, iar `n cele cu reac]ie alcalin\, pH > 8, predomin\ ionii bivalen]i. Se desprinde concluzia c\, accesibilitatea fosforului pentru plante scade treptat pe m\sur\ ce cre[te valoarea pH-ului. 5.3.4. Re]inerea [i fixarea fosfa]ilor `n sol ~n raport de gradul de solubilitate [i accesibilitate pentru plante, fosfa]ii din faza solid\ a solului, se pot grupa `n dou\ categorii: a) fosfa]i re]inu]i prin fenomene de adsorb]ie (procese fizice) la suprafa]a particulelor coloidale [i b) fosfa]i fixa]i `n sol prin procese fizico-chimice. a) Re]inerea fosfa]ilor `n sol prin fenomene de adsorb]ie, poate avea loc `n forme : u[or schimbabile [i `n forme greu schimbabile. Forma u[or schimbabil\, include fosfa]ii adsorbi]i reversibil de faza solid\ `n mediu acid, ace[tia g\sindu-se `n echilibru dinamic cu fosfa]ii din solu]ia solului, pe care o alimenteaz\ atunci cnd concentra]ia ei scade, datorit\ consumului de fosfor de c\tre plante. Re]inerea fosfa]ilor `n forme u[or schimbabile, poate avea loc direct la suprafa]a particulelor de argil\, sau prin intermediul unui cation polivalent. Re]inerea direct\ la suprafa]a mineralelor argiloase, este o consecin]\ a existen]ei sarcinilor electrice libere, prin procese de schimb, ionul fosfat fiind re]inut. (argil\)OH + H2PO4- ---------> (argil\)H2PO4- + OHPe aceast\ cale, `n general se re]ine o cantitate mic\ de fosfor. Re]inerea prin intermediul cationilor polivalen]i, prezint\ o importan]\ mai mare, un rol deosebit avndu-l cationii de calciu, re]inu]i la particula coloidal\, de care se leag\ anionii fosforici, formnd fosfa]i monocalcici la suprafa]a particulei. Atunci cnd complexul adsorbtiv este saturat `n baze, re]inerea anionului fosforic are loc cu intensitate mai mare. Mineralele din grupa
74

Propor]ia de participare a fosforului `n alc\tuirea humusului este mic\ comparativ cu carbonul [i azotul, raportul C:N:P, fiind de 100:10:1. Din aceast\ cauz\ fosforul care rezult\ din mineralizarea humusului prezint\ o importan]\ redus\ pentru nutri]ia plantelor. Compu[ii organici ai fosforului din sol se degradeaz\ mai u[or dect cei minerali, astfel `nct fosforul organic devine mai repede accesibil plantelor.

montmorillonitului, saturate `n calciu, pot re]ine de circa 10 ori mai mult fosfor `n forme schimbabile comparativ cu mineralele caolinitice. Re]inerea fosfa]ilor prin adsorb]ie `n forme greu schimbabile, are loc `n sol la suprafat\ hidroxizilor de fier [i aluminiu, dup\ urm\toarele reac]ii: OH \ [Fe(OH)3]n + nH2PO4 --------> Fe-PO4H2 + nOH/ OH n OH [Al(OH)3]n + nH2PO4- -------> \ Al-PO4H2 / + nOH-

OH n ~n urma acestor reac]ii se formeaz\ compu[i feri-fosforici [i aluminofosforici, din care anionul H2PO4- disociaz\ greu, cu ct mediul este mai acid. Acest fenomen se manifest\ cu intensitate `n cazul fertiliz\rii cu fosfor a solurilor acide. b) Fixarea fosfa]ilor `n sol. Reprezint\ procesul de transformare a fosfa]ilor solubili `n fosfa]i insolubili, greu accesibili plantelor. Procesul de insolubilizare a fosfa]ilor `n sol poate avea loc prin urm\toarele trei c\i: - prin precipitare chimic\ sub ac]iunea ionilor de calciu, magneziu, aluminiu [i fier; - prin blocarea ionilor fosforici `n spa]iile libere ale re]elelor cristaline a mineralelor argiloase; - prin fixare biologic\ (temporar\). Dintre aceste c\i, prima, fixarea prin "precipitarea chimic\" este cea mai important\. Cnd precipitarea are loc sub influen]a calciului din solu]ia solului, sau de la suprafa]a particulelor coloidale, se formeaz\ mai `nti fosfatul secundar de calciu (CaHPO4) care este solubil `n solven]i conven]ionali [i accesibil plantelor. Ca(H2PO4)2 ------> CaHPO4 + H3PO4 Fosfatul secundar de calciu, evolueaz\ c\tre fosfat octocalcic Ca4H(PO4)3 - par]ial accesibil plantelor. 4CaHPO4 -----> Ca4H(PO4)3 + H3PO4 ~n continuare evolu]ia duce la formarea compu[ilor de tipul hidroxilapatit\ sau fluorapatit\, din care fosforul este greu accesibil plantelor. 5Ca4H(PO4)3 + 4H2O ------- > 2Ca10(PO4)6(OH)2 + 3H3PO4
hidroxilapatita

~n aceast\ succesiune solubilitatea compu[ilor rezulta]i, descre[te pe m\sur\ ce fosfatul de calciu nou format este mai bazic. Cnd reac]iile au loc cu fierul [i aluminiu, termenii finali de evolu]ie sunt fosfa]ii anhidri de fier (FePO4) [i aluminiu (AlPO4), cu foarte mare stabilitate din care fosforul este greu accesibil plantelor. Ca urmare a acestor procese, fosfa]ii re]inu]i prin adsorb]ie au mai `nti o structur\ amorf\, ce evolueaz\ treptat c\tre una cristalin\, `n care fosforul devine foarte greu accesibil plantelor. Precipitarea chimic\, se desf\[oar\ cu intensitate mare cu ct suprafa]a specific\ a coloizilor solului este mai mare. ~n acest sens se remarc\ c\ Fe(OH)3 are o capacitate de fixare de 30 ori mai mare dect caolinul, iar Al(OH)3, de 160 ori mai mare. 5.3.5. Factorii care influen]eaz\ accesibilitatea fosforului `n sol
75

Solubilitatea fosfa]ilor din sol [i refacerea concentra]iei de anioni fosfatici ai solu]iei solului, sunt influen]ate de: reac]ia solului, umiditate, temperatur\, con]inut `n materie organic\, starea de structurare a solului, etc. Reac]ia solului, este factorul cel mai important de care depinde accesibilitatea fosforului din sol, pentru plante. Reac]ia cea mai favorabil\ pentru solubilizarea, mobilizarea [i men]inerea fosfa]ilor `n faza lichid\, este cea din domeniul slab acid\, pH = 5,8-6,2. ~n domeniul neutru [i alcalin ca [i `n cel moderat [i puternic acid, are loc o reducere a concentra]iei fosforului `n solu]ia solului [i fixarea `n forme greu solubile a fosforului din `ngr\[\mintele aplicate. Umiditatea solului, influen]eaz\ mult mobilitatea [i accesibilitatea ionilor fosfat din sol. Pe m\sur\ ce umiditatea se apropie de capacitatea de cmp, cantitatea de fosfor solubilizat\ cre[te, dar scade concentra]ia ca urmare a efectului de dilu]ie. Umiditatea excesiv\ mic[oreaz\ solubilitatea fosfa]ilor, ca urmare a reducerii poten]ialului redox, prin condi]iile de anaerobioz\ ce se creeaz\ `n sol. Temperatura, influen]eaz\ mobilitatea [i accesibilitatea fosforului din sol. Pe m\sur\ ce temperatura cre[te, se m\re[te concentra]ia solu]iei solului `n ioni fosfat, ca urmare a cre[terii vitezei de desorb]ie a anionilor fosforici din faza solid\ a solului. Cre[terea temperaturii de la 5 la 35oC, `n condi]iile unui regim hidric normal, contribuie la o mobilitate mai mare a fosforului `n solurile f\r\ carbona]i. Temperaturile sc\zute, accentueaz\ caren]a `n fosfor la plantele tinere, `n cursul prim\verilor reci. Materia organic\, influen]eaz\ pozitiv mobilitatea fosfa]ilor din sol [ii protejeaz\ fa]\ de fenomenele de fixare. Aceasta deoarece acizii huminici, formeaz\ cu ionii de calciu, huma]i de calciu, care leag\ ionii fosforici sub forma unor compu[i complec[i humofosforici de tipul R-COO-Ca-O-PO3H2 protejndu-i astfel de insolubilizare. Astfel de procese au loc `n solurile cu pHul mai mare de 7. ~n solurile acide, acizii humici, acoper\ cu pelicul\, oxizii [i hidroxizii de fier [i aluminiu, astfel c\ ace[tia nu mai intr\ `n contact cu ionii fosforici, protejndu-i astfel de insolubilizare. Prin descompunerea materiei organice, rezult\ o serie de acizi organici: oxalic, citric, malic, tartric, care au `nsu[iri chelatice, formnd complec[i stabili de Fe [i Al, elibernd anionii fosforici re]inu]i `n forme greu accesibile. Materia organic\ `mbun\t\]e[te valorificarea `ngr\[\mintelor cu fosfor pe toate tipurile de sol [i-n mod deosebit pe cele s\race `n humus (erodisoluri, luvisoluri, etc). 5.3.6. Z\c\minte naturale de roci fosfatice Industria `ngr\[\mintelor cu fosfor folose[te ca materii prime, z\c\minte de roci fosfatice, de origine magmatic\, sedimentar\ sau hidrotermal\. Descoperite pentru prima dat\ `n Spania (1808), ele au fost ulterior semnalate [i `n alte zone ale Terrei. Cele mai mari z\c\minte de roci fosfatice din lume se g\sesc `n Rusia, Maroc, S.U.A., Tunis, Vietnam. Se estimeaz\ c\ totalul acestor z\c\minte, se ridic\ la 85000 milioane tone P2O5. Dup\ genez\, structur\ mineralogic\ [i origine geologic\, z\c\mintele de fosfa]i naturali se `mpart `n dou\ mari grupe `n func]ie de predominan]a mineralelor [i anume: apatite [i fosforite. Apatita. Este componentul cel mai important dintr-o serie de z\c\minte fosfatice primare. Cristalizeaz\ `n sistemul hexagonal [i are o structur\ mineralogic\ complex\.
76

Formula empiric\ este Ca10(PO4)6F2, unde fluorul poat fi `nlocuit izomorf cu Cl-, OH-, CO32-. Se cunosc cinci variet\]i principale de apatit\: fluorapatita Ca10(PO4)6F2 (42,23% P2O5), clorapatita Ca10(PO4)6Cl2 (40,91% P2O5), hidroxilapatita Ca10(PO4)6(OH)2 (42,40% P2O5), carbonatapatita Ca10(PO4)6CO3 (37,97% P2O5) [i francolita Ca10[(PO4)5CO3OH] F2 (37,14% P2O5). Z\c\mintele cele mai mari de apatit\ se g\sesc `n Rusia (peninsula Kola), Finlanda, Suedia, Spania [i Africa de Sud. Extragerea apatitei se face din cariere deschise, cnd depozitele sunt la suprafa]\ sau prin lucr\ri `n subteran. Roca avnd impurit\]i ,acestea se `ndep\rteaz\ `n procesul de prelucrare prin flota]ie .Se ob]ine `n felul acesta concentratul de apatit\, care are un con]inut mediu de 39-40% P2O5, 5-6% CaCl2 [i CaF2, 50-52% CaO, 1% Fe2O3, 1% Al2O3. Concentratul de apatit\, serve[te ca materie prim\ pentru fabricarea acidului fosforic, a `ngr\[\mintelor cu fosfor [i `n special a superfosfatului. Fosforitele, sunt roci sedimentare de precipita]ie, formate `n ter]iar, cambrian, precambrian, constituite `n cea mai mare parte din hidroxilapatit\ [i carbonatapatit\. Pe lng\ ace[ti compu[i cu fosfor, fosforitele con]in o serie de ingrediente, nisip, argil\, sescvioxizi (Fe2O3; Al2O3), carbonat de calciu, etc. ~n func]ie de aceste ingrediente, fosforitele se clasific\ `n fosforite argiloase cu 25-29,5% P2O5, fosforite glauconitice cu 18-20% P2O5 [i fosforite silicoase cu 12-14% P2O5. Z\c\mintele cele mai mari de fosforite se g\sesc `n Rusia, S.U.A. [i Maroc. 5.3.7. Clasificarea `ngr\[\mintelor cu fosfor ~ngr\[\mintele chimice cu fosfor, pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere: chimic, tehnologic, agrochimic. Din punct de vedere agronomic, intereseaz\ clasificarea agrochimic\, care ]ine seama de gradul de solubilitate [i accesibilitate al fosforului pentru plante. Pe baza acestor `nsu[iri, `ngr\[\mintele chimice cu fosfor se clasific\ `n trei grupe: - `ngr\[\minte cu fosfor u[or solubile `n ap\ [i cu accesibilitate mare pentru plante; - `ngr\[\minte cu fosfor solubile `n solven]i conven]ionali, accesibile plantelor; -`ngr\[\minte cu fosfor, par]ial solubile `n solven]i conven]ionali, greu accesibile plantelor. 5.3.8. ~ngr\[\minte cu fosfor u[or solubile `n ap\ Sunt `ngr\[\mintele cu fosfor cel mai mult folosite `n agricultur\, cunoscute [i sub numele de superfosfa]i 5.3.8.1. Superfosfatul simplu. Este primul `ngr\[\mnt cu fosfor, ob]inut industrial `n 1843, `n Anglia. Din punct de vedere chimic, este un amestec de fosfat monocalcic Ca(H2PO4)2H2O [i gips, CaSO4, `nso]it de cantit\]i foarte mici de acid fosforic liber. Gipsul este componenta insolubil\ [i reprezint\ 40-55% din masa superfosfatului, fiind considerat un balast. Ob]inere. Materiile prime folosite pentru ob]inerea superfosfatului simplu sunt: roca fosfatic\ [i acidul sulfuric (65-75%). Principiul ob]inerii superfosfatului simplu, const\ `n tratarea rocilor fosfatice (apatite, fosforite) cu acid sulfuric de concentra]ie 65-75%, `ntr-un astfel de raport, `nct s\ se ob]in\
77

dominant, fosfatul primar de calciu, Ca(H2PO4)2. Reac]ia de descompunere a rocii fosfatice, la tratarea cu acid sulfuric are loc `n dou\ etape: I. Ca10(PO4)6F2 + 10 H2PO4 --------> 6 H3PO4 + 10 CaSO4 + 2HF
fluorapatita

Se formeaz\ `n prima etap\ acid ortofosforic, sulfat de calciu [i acid fluorhidric. Sulfatul de calciu, care reprezint\ 40-45% din masa superfosfatului, datorit\ solubilit\]ii lui reduse `n H3PO4 se depune [i cu timpul, cristalizeaz\, legnd dou\ molecule de ap\ (gips). ~n a doua etap\, acidul ortofosforic format `n prima etap\, intr\ `n reac]ie cu fluorapatita r\mas\ nedescompus\, [i formeaz\ fosfat primar de calciu, hidratat. II. Ca10(PO4)6F2 + 14 H3PO4 + 10 H2O ------->1O Ca(H2PO4)2 H2O + 2HF Fosfatul primar de calciu se formeaz\ treptat. Des\vr[irea procesului de descompunere a rocii fosfatice se face lent, timp de 10-30 zile `n camere speciale la temperatura de 30oC [i poart\ numele de maturizarea superfosfatului. Dup\ maturizare superfosfatul mai con]ine 4-5,5% P2O5 sub form\ de acid fosforic liber. ~n scopul evit\rii ac]iunii corozive, se neutralizeaz\ aciditatea liber\ cu amoniac, sau prin adaos de substan]e cu caracter bazic (carbonat de calciu, dolomit, fosforite etc Odat\ cu neutralizarea acidit\]ii libere, se procedeaz\ [i la granularea superfosfatului `n instala]ii speciale. Prin granulare se evit\ aglomerarea superfosfatului `n timpul p\str\rii, administrarea pe teren se face mai uniform, viteza de imobilizare a fosforului `n sol se reduce. Se consider\ c\, coeficientul de utilizare a fosforului din `ngr\[\mntul garnulat, este de 2-3 ori mai mare, comparativ cu forma pulverulent\. Propriet\]i. Superfosfatul se prezint\ ca o pulbere de culoare cenu[ie `nchis\ (fosforite) sau cenu[ie deschis\ (apatite) sau sub form\ de granule. Are un miros caracteristic, [i este unsuros, cnd con]ine resturi de acizi H2SO4 sau H3PO4; cnd acizii sunt bine neutraliza]i, nu are miros. Superfosfatul simplu se livreaz\ sub dou\ tipuri: pulbere [i granulat. Fiecare tip se produce `n dou\ calit\]i, `n raport de con]inutul `n P2O5. Fosforul pe care `l con]ine superfosfatul este `n cea mai mare parte solubil `n ap\, solubilitatea superfosfatului fiind de 39,1 g/l la 25oC [i de 62,3 g/l la 50,7oC. Superfosfatul, are o reac]ie acid\, atunci cnd acesta se determin\ `n laborator, `ns\ `n cmp din punct de vedere al reac]iei fiziologice se comport\ ca un `ngr\[\mnt cu reac]ie neutr\. Densitatea `n vrac este de 1250-1400 kg/m3 pentru produsul pulverulent [i de 1000-1050 kg/m3 pentru cel granulat. Capacitatea de retrogradare este `nsu[irea nedorit\ a superfosfatului. Acesta const\ `n trecerea unei p\r]i de P2O5 asimilabil `n P2O5 neasimilabil. Procesul de retrogradare poate avea loc [i `n cazul transportului [i depozit\rii, dac\ produsul con]ine mai mult de 3%, oxizi de fier [i aluminiu. Ace[tia, reac]ioneaz\ cu H3PO4 liber, sau chiar cu fosfatul primar de calciu, formnd fosfa]ii insolubili, dup\ reac]iile: Fe2O3 + 2 H3PO4 ----- 2 FePO4 + 3 H2O
insolubil

3 Fe2O3 + 6 Ca(H2PO4)2 ---- 6 FePO4 + 6 CaHPO4 + 9 H2O Desf\[urarea acestor reac]ii nedorite, oblig\ la limitarea con]inutului `n oxizi de fier [i aluminiu din materia prim\ fosfatic\. Transform\rile superfosfatului `n sol. ~n sol superfosfatul sufer\ o serie de transform\ri, a c\ror intensitate depinde de tipul de sol [i de regimul de umiditate. ~n granula de superfosfat `ncorporat\ `n sol, p\trunde apa, mai `nti sub form\ de vapori, care solubilizeaz\ [i transform\ par]ial fosfatul
78

primar de calciu, `n fosfat secundar [i acid ortofosforic, solu]ia solului din jurul granulei devenind foarte puternic acid\, cu un pH `n jur de 1,4: Ca(H2PO4)2H2O + H2O ----- CaHPO42H2O + H3PO4 Fosfatul secundar de calciu rezultat, r\mne sub form\ rezidual\ pe locul unde se afl\ granula, iar acidul ortofosforic, difuzeaz\ `n solul din jur, ac]ionnd asupra componentelor acestuia, `n primul rnd asupra oxizilor de Fe, Al, Mn [i a cationilor din solu]ia solului sau afla]i `n stare adsorbit\ la complexul coloidal. ~n urma reac]iei H3PO4, cu ace[ti componen]i se formeaz\ fosfa]i simpli de Fe, Al, Ca, Mg, precum [i fosfa]i complec[i de tipul taranakitelor, (K, NH4)3Al5H6(PO4)818 H2O. Fosfa]ii simpli de fier [i aluminiu, calciu, magneziu, la `nceput sunt forme coloidale, cu structur\ amorf\, din care fosforul este accesibil plantelor. Viteza de cristalizare a fosfatului de aluminiu este mai mic\, comparativ cu a fosfatului de fier, el r\mnnd mai mult\ vreme accesibil plantelor. Fosfa]ii de fier [i aluminiu hidrata]i, evolueaz\ mai departe `n timp, c\tre fosfa]i anhidri (FePO4, AlPO4), din care fosforul este greu accesibil plantelor. Fosfa]ii complec[i de tipul taranakitelor, evolueaz\ `n decursul anilor, c\tre forme cu stabilitate chimic\ mare. ~n prezen]a Ca(OH)2, taranakitele evolueaz\ c\tre apatit\, fenomen `ntlnit pe solurile cu reac]ie alcalin\, iar `n cazul solurilor acide, `n prezen]a Fe(OH)3 [i Al(OH)3, ace[ti fosfa]i complec[i, trec `n strengit\ [i variscit\. Fosfatul secundar de calciu, CaHPO42H2O, r\mas sub form\ rezidual\, `n urma solubiliz\rii granulei de superfosfat, evolueaz\ c\tre hidroxilapatit\, trecnd mai `nti `n fosfat octocalcic [i fosfat tricalcic sau direct c\tre hidroxilapatit\. Toate aceste transform\ri ale fosfatului primar de calciu (superfosfatului) sunt influen]ate [i de activitatea biologic\ din sol. Compu[ii organici rezulta]i `n urma acestei activit\]i, intervin `n reac]iile fosfa]ilor prin fenomene de chelatilizare, transformnd o parte din fosfa]ii greu solubili `n fosfa]ii accesibili plantelor. Superfosfatul este un `ngr\[\mnt universal, ce poate fi aplicat pe toate tipurile de sol [i la toate culturile. Se folose[te ca `ngr\[\mnt de baz\, sau aplicat la cuib [i pe rnduri odat\ cu sem\natul (plantatul). Cu ct solul are o capacitate mai mare de re]inere a fosforului, cu att este mai recomandabil\ aplicarea local\ a superfosfatului. Pe solurile cu reac]ie acid\, eficien]a lui cre[te, dac\ se administreaz\ mai `nti amandamente calcaroase. Pe solurile cu reac]ie alcalin\, ca urmare a faptului c\ fosforul trece `n forme greu asimilabile, pentru a ob]ine o eficien]\ mai mare a superfosfatului, se recomand\ s\ se administreze doze mai mari, sau s\ se aplice `mpreun\ cu gunoiul de grajd. Datorit\ con]inutului lui sc\zut `n substan]\ activ\, `n prezent produc]ia de superfosfat simplu se afl\ `n sc\dere, `n favoarea superfosfatului concentrat. 5.3.8.2. Superfosfatul concentrat. Este cunoscut [i sub denumirea de "superfosfat dublu" sau "triplu", datorit\ con]inutului ridicat `n P2O5, ca urmare a absen]ei gipsului din masa lui. A fost ob]inut `n Anglia pentru prima dat\, `n 1872, folosit nu ca `ngr\[\mnt ci ca agent de limpezire a solu]iilor din industria zah\rului. Din punct de vedere chimic este un fosfat primar de calciu Ca(H2PO4)2H2O, `nso]it de cantit\]i mici de fosfat secundar de calciu, CaHPO42H2O. Ob]inere. Superfosfatul concentrat se ob]ine prin tratarea fosfa]ilor naturali (apatita) m\cina]i, direct cu acid ortofosforic, concentra]ie 45-50%.
79

Ca10(PO4)6F2 + 14 H3PO4 + 10 H2O --- 10 Ca(H2PO4)2H2O + 2 HF Reac]ia se desf\[oar\ `n amestec\toare rotative, durata de contact dintre fosfa]i [i acid, fiind de 1,5-3 minute. Cu ajutorul benzilor transportoare, produsul ob]inut este trecut `n depozitele de maturizare, unde timp de 12-30 zile are loc des\vr[irea procesului de descompunere [i cristalizare a fosfatului primar de calciu. ~n continuare se face neutralizarea acidit\]ii libere, uscarea [i granularea. Odat\ cu granularea superfosfatului i se pot ad\uga [i unele microelemente, ca bor, sub form\ de H 3BO3, 25 kg/t, sau molibden sub form\ de (NH4)2MoO4, 4,6 kg/t. Propriet\]i. Superfosfatul concentrat se prezint\ sub form\ de granule, de culoare alb\ sau g\lbuie. ~n afara componentului principal care este fosfatul primar de calciu (63-73%), produsul con]ine [i al]i componen]i: fosfat secundar de calciu (CaHPO4), 13-18%, fosfa]i de fier [i aluminiu, 2,3-3,8%, acid fosforic liber 2-3%, silice, fluorosilica]i, roc\ nereac]ionat\, 5-10%, ap\ 2-5%. Are un con]inut `n substan]\ activ\, P2O5 cuprins `ntre 38-50% (l2,621,8% P). Este solubil `n ap\; la 25oC se solubilizeaz\ 4%, iar la 50 oC, 6,2%. Se p\streaz\ bine [i se `mpr\[tie cu u[urin]\, fiind pu]in higroscopic. ~n sol sufer\ acelea[i transform\ri ca [i superfosfatul simplu. 5.3.8.3. Superfosfatul `mbog\]it. Se ob]ine prin descompunerea materiei prime fosfatice cu un amestec, `n diferite propor]ii de acid sulfuric [i acid fosforic. Produsul ob]inut con]ine 28-32% P2O5 total [i 2-3% aciditate liber\. Ob]inerea acestui sortiment, se face `n vederea satisfacerii cererilor de `ngr\[\minte cu concentra]ii medii `n fosfor. 5.3.8.4. Superfosfatul de `nalt\ concentra]ie. Acest produs poate fi ob]inut prin tratarea rocilor fosfatice cu acid superfosforic, sau prin tratarea superfosfatului cu acid fosforic. ~n acest ultim caz, superfosfatul concentrat se amestec\ cu acid fosforic, la o temperatur\ de 180-280 oC, `ntr-o atmosfer\ de vapori de ap\, dup\ care produsul se granuleaz\. Superfosfatul de `nalt\ concentra]ie con]ine 50-56% P2O5 total, din care 92-95% este solubil `n ap\. Componentul principal este fosfatul primar de calciu anhidru, Ca(H2PO4)2. Produsul este mai higroscopic dect superfosfatul obi[nuit. ~n prezent producerea lui, este direct determinat\ de efien]a economic\ a metodelor de ob]inere a acidului superfosforic. 5.3.9. ~ngr\[\minte cu fosfor solubile `n solven]i conven]ionali Acestea sunt `n prezent mai pu]in utilizate `n agricultur\, dat fiind solubilitatea lor mai lent\ `n sol, comparativ cu superfosfa]ii. Din aceast\ grup\ fac parte: precipitatul, termofosfa]ii, metafosfatul de calciu, zgurele fosfatice. 5.3.9.1. Precipitatul (CaHPO4 2H2O). Este un `ngr\[\mnt cu fosfor, constituit `n cea mai mare parte din fosfat secundar de calciu, `n cantit\]i mai reduse con]innd [i fosfa]i de fier [i aluminiu, sulfat de calciu, clorur\ de calciu, etc. Ca `ngr\[\mnt se ob]ine prin neutralizarea acidului ortofosforic (2025%) cu hidroxid de calciu sau cu o suspensie `n ap\ de carbonat de calciu
80

(puritate, minimum 95% CaCO3). Procesul are loc `n dou\ etape: `n prima etap\ se formeaz\ fosfatul primar de calciu, iar `n a doua etap\ rezult\ precipitatul. 2H3PO4 + Ca(OH)2 ------> Ca(H2PO4)2 H2O + H2O Ca(HPO4)H2O + Ca(OH)2 -------> 2CaHPO42H2O + H2O ~n cazul cnd se folose[te o suspensie de carbonat de calciu, au loc reac]iile: 2H3PO4 + CaCO3 ------> Ca(H2PO4)2H2O + CO2 Ca(H2PO4)2H2O+ CaCO3 ------> 2CaHPO4 2H2O + CO2 Fosfatul secundar de calciu format, precipit\ [i se separ\ prin filtrare, dup\ care se usuc\ pn\ la 10% umiditate [i se ambaleaz\. Propriet\]i. Precipitaul se prezint\ sub forma unei pulberi albe, cu aspect microcristalin. Nu este higroscopic, motiv pentru care se p\streaz\ bine [i se `mpr\[tie u[or pe teren. Ca `ngr\[\mnt con]ine `ntre 27 [i 40% P2O5 (11,7-17,5% P). Are solubilitate redus\ `n ap\: 0,23 g/l la 25 0C, [i 0,60 g/l la 50,7 0C. Este solubil `n citrat de amoniu [i acizi slabi. Utilizare. Precipitatul poate fi folosit ca `ngr\[\mnt pe toate tipurile de sol. Pe solurile cu reac]ie acid\, precipitatul este mai eficient dect superfosfatul, deoarece fiind mai greu solubil, r\mne o perioad\ mai lung\ de timp la dispozi]ia plantelor [i intr\ mai greu `n reac]ie cu hidroxizii de fier [i aluminiu care imobilizeaz\ fosfa]ii. Pe solurile saturate cu baze, valoarea sa ca `ngr\[\mnt este asem\n\toare superfosfatului. Se administreaz\ de preferin]\ toamna, `nainte de efectuarea ar\turilor. Deoarece este un `ngr\[\mnt scump, se folose[te aproape exclusiv la ob]inerea `ngr\[\mintelor complexe [i `n floricultur\.

5.3.9.2. Termofosfa]ii.
Sunt `ngr\[\minte cu fosfor, ob]inute prin prelucrarea termic\ a fosfa]ilor naturali, `n amestec cu diferite adausuri. ~n raport de substan]ele folosite ca adausuri `n procesul de prelucrare termic\ a rocilor fosfatice se ob]in: termofosfa]i alcalini, defluorura]i, magnezieni. Termofosfatii alcalini - 6CaNaPO42Ca2SiO4. Se ob]in prin tratarea termic\ (> 1200 0C), a rocilor fosfatice, `n prezen]a carbona]ilor alcalini (Na 2CO3) [i a nisipului cuar]os.
> 1200 0C

Ca10(PO4)6F2+4Na2CO3+2SiO4 ----------> 6CaNaPO42Ca2SiO4+2NaF+4CO2


termofosfat alcalin

Dup\ r\cire produsul ob]inut se macin\, prezentndu-se ca o pulbere fin\, cenu[ie ce are 26-29% P 2O5 total, din care 14-18% solubil `n citrat de amoniu. Se poate prezenta [i sub form\ de granule `n diametru cuprins `ntre 0,5-2 mm. Are o reac]ie fiziologic\ bazic\, fiind indicat a se aplica pe solurile cu reac]ie acid\. ~n sol termofosfa]ii alcalini, intr\ `n reac]ie de schimb cu complexul adsorbtiv, trecnd `n fosfat secundar de calciu, din care fosforul este accesibil plantelor. P\trunderea ionului de sodiu `n complexul adsorbtiv, determin\ o sc\dere a acidit\]ii solului. Silicatul de calciu Ca2SiO4 din componen]a termofosfatului, prin hidroliz\ lent\ trece `n hidroxid de calciu care contribuie la reducerea acidit\]ii solului, [i acid silicic ce intr\ `n reac]ie cu hidroxizii de Fe [i Al, reducnd posibilitatea de insolubilizare a fosforului din sol. Termofosfa]ii defluorura]i. 6Ca3(PO4)2Ca2SiO4. Se ob]in prin tratarea termic\ a rocilor fosfatice `n prezen]a vaporilor de ap\ [i a dioxidului de

81

siliciu, cnd are loc substituirea izomorf\ a ionilor de fluor cu ioni oxidril, OH. Procesul ob]inerii termofosfa]ilor defluorura]i, are loc `n dou\ faze: -`n prima faz\ prin tratarea hidrotermic\ a apatitei la 1400-1450 0C, are loc substituirea fluorului din re]eaua cristalin\ cu gruparea OH-, [i formarea hidroxilapatitei.
1400-1450 0C

Ca10(PO4)6F2 + 2HOH -----------------> Ca10(PO4)6(OH)2 + 2HF


fluorapatita hidroxilapatita

-`n a doua faz\ la ad\ugarea SiO2, hidroxilapatita, este trecut\ `n fosfat tricalcic, ortosilicat de calciu (termofosfat) [i ap\. 2 Ca10(PO4)6(OH)2 + SiO2 -----------> 6Ca3(PO4)2 Ca2SiO4 + 2H2O
termofosfat defluorurat

Dup\ r\cire brusc\, produsul se macin\ fin, pentru a putea fi utilizat ca `ngr\[\mnt. Con]in 20-32% P2O5 total, din care 90-97% este solubil `n acid citric, 2%. Termofosfa]ii magnezieni. Ca3(PO4)2+Mg2SiO4. Se fabric\ prin tratarea termic\ a unui amestec format din minereu fosfatic [i silica]i de magneziu `n special serpentin\ 3MgO2SiO22H2O. Acest proces, este un proces fizic de topire, cu formarea unei singure faze lichide. Termofosfa]ii magnezieni con]in 19-21% P2O5, solubil `n acid citric. Se prezint\ sub form\ de granule sticloase, transparente cu propriet\]i bune de curgere. Este un `ngr\[\mnt nehigroscopic, recomandat a fi utilizat pe solurile puternic acide, `n special pe podzolurile f\r\ magneziu. Termofosfa]ii, se caracterizeaz\ `n general printr-un con]inut de fosfor asimilabil superior superfosfatului simplu. Se ob]in f\r\ consum de acizi, cer condi]ii mai pu]in severe minereurilor fosfatice, sunt nehigroscopice, putnd fi folosi]i ca atare, pe toate tipurile de sol [i `n special pe solurile acide. Consumul `ns\ ridicat de energie la fabricarea lor, frneaz\ dezvoltarea industriei acestor produse 5.3.9.3. Zgura lui Thomas, Ca4P2O9+P2O5SiO2 5CaO Se ob]ine ca produs secundar `n industria metalurgic\ care folose[te procedeul Thomas de ob]inere a fontei, `n convertizoare cu c\ptu[eal\ bazic\, din c\r\mizi de dolomit\ [i adaus de CaO, `n propor]ie de 15% `n masa topiturii. La temperaturi ridicate de circa 1600 0C, fosforul este oxidat, trecnd `n anhidrid\ fosforic\, P2O5. Aceasta intr\ `n reac]ie cu CaO [i SiO2, formnd un fosfat tetracalcic, Ca4P2O9 [i un silicofosfat de calciu, 5CaOP2O5SiO2, care `mpreun\ cu alte impurit\]i se ridic\ la suprafa]a topiturii, formnd zgura. Ea este colectat\ `n cuve, r\cit\ la aer, [i apoi m\cinat\. Propriet\]i. Sub form\ m\cinat\, se prezint\ ca o pulbere cenu[ienegricioas\, cu aspect cristalin. Este pu]in solubil\ `n ap\; solubil\ `n acizi slabi [i citrat de amoniu. Principalele componente variaz\ `n func]ie de mineralele folosite, cantitatea de CaO ad\ugat\, etc, compozi]ia chimic\ fiind: 11-24% P2O5 total, din care 10-21% asimilabil; 38-55% CaO; 2,5% MgO; 2,5-11% SiO2; 8-15% Fe2O3. Reac]ia fiziologic\ a zgurii folosit\ ca `ngr\[\mnt, este bazic\. Transform\rile `n sol. Zgura lui Thomas d\ rezultate bune pe solurile acide, ca urmare a reac]iei ei bazice, fiind din acest punct de vedere superioar\ superfosfatului. Introdus\ `n sol, componentele ei, fosfatul tetracalcic, Ca4P2O5 [i silicofosfatul de calciu, 5CaOP2O5 SiO2, hidrolizeaz\ lent, trecnd `n fosfat tricalcic cu structur\ amorf\ din care fosforul este accesibil plantelor, hidroxid de calciu, care mic[oreaz\ aciditatea solului [i dioxid de siliciu. Utilizare. Zgura lui Thomas, avnd o solubilitate redus\ [i ac]iune lent\, se recomand\ a se administra toamna, `nainte de efectuarea ar\turilor.
82

Efectul ei remanent, se manifest\ [i `n al doilea [i al treilea an. Se folose[te ca `ngr\[\mnt pe scar\ larg\ `n Germania, Anglia, Fran]a, Belgia, etc. ~n ]ara noastr\, se folose[te procedeul Martin de ob]inere a fontei, zgurele ob]inute avnd un con]inut redus `n P2O5, sub 1%, din care cauz\ nu se utilezeaz\ ca `ngr\[\mnt ci doar ca amendament pe solurile acide. 5.3.9.4. Metafosfatul de calciu [Ca(PO3)2]n . Este considerat a fi un `ngr\[\mnt de perspectiv\, datorit\ con]inutului ridicat `n fosfor, 60-65% P2O5. Se ob]ine prin deshidratarea fosfatului primar de calciu, la temperaturi de 275-300 0C;
275-300 0C

nCa(H2PO4)2H2O ----------------> [Ca(PO3)2]n + 3nH2O sau, prin descompunerea minereului fosfatic cu pentaoxid de fosfor, la 10001200 0C. Ca10(PO4)6 F2+7P2O5 + H2O ---------> 10Ca(PO3)2 + 2HF Produsul ob]inut este un lichid siropos care dup\ r\cire se transform\ `ntr-o mas\ sticloas\. Aceasta se macin\, se cerne [i apoi se adaug\ 5% CaCO3, pentru a se evita aglomerarea particulelor `n timpul p\str\rii. Propriet\]i. Metafosfatul de calciu, se prezint\ ca o pulbere alb\, amorf\ sau cristalin\, insolubil\ `n ap\. Ca `ngr\[\mnt con]ine 60-65% P2O5, solubil `n acid citric. Este nehigroscopic [i neaglomerabil. ~n sol, hidrolizeaz\ lent, trecnd `n fosfat primar de calciu, apoi `n fosfat secundar de calciu. Ca(PO3)2 + 2HOH -----------> Ca(H2PO4)2H2O Este recomandat a fi aplicat `n zone mai umede, cu soluri bogate `n materie organic\. Se administreaz\ toamna ca `ngr\[\mnt de baz\, pentru toate culturile.

5.3.10. ~ngr\[\minte cu fosfor par]ial solubile `n solven]i conven]ionali


Aceste `ngr\[\minte se ob]in prin perelucrarea mecanic\ a fosfa]ilor naturali sau pin prelucrarea chimic\ par]ial\. Din aceast\ grup\ fac parte: fosfa]ii m\cina]i [i f\ina de oase. 5.3.10.1. Fosfa]ii m\cina]i (f\ina de fosforite). Rocile fosfatice pot fi utilizate `n anumite condi]ii de sol, direct ca `ngr\[\minte, dup\ o prealabil\ m\cinare [i cernere, sub denumirea de "fosforite". ~n acest scop se folosesc rocile fosfatice provenite din Maroc, Algeria, Egipt, Peru, Rusia, care au un con]inut ridicat de fosfa]i amorfi, cu solubilitate ridicat\ `n solven]i conven]ionali. ~n aceste roci, fosforul este legat sub form\ de fosfat ter]iar de calciu Ca3(PO4)2, hidroxilapatit\ Ca10(PO4)6(OH)2, carbonatapatit\ Ca10(PO4)6CO3, francolit\ Ca10[(PO4)5CO3OH]F2. Solubilitatea fosforului `n sol din fosfa]ii m\cina]i, depinde de: aciditatea hidrolitic\ (Ah), gradul de satura]ie `n baze (V%), con]inutul `n humus (H%) [i starea de asigurare cu fosfor mobil al solului (PAL). Ac]iunea acestor factori agrochimici este exprimat\ prin "indicile oportunit\]ii fosforit\rii solului" - I.O.F.S.,
AhH2100

83

IOFS = ------------------V10 0,0245xP-AL

~n func]ie de acest indice, fosforitele pot fi aplicate direct ca `ngr\[\mnt, numai pe solurile cu IOFS > 2-3. Tipuri de fosforite. Fosforitele utilizate ca `ngr\[\mnt sunt de dou\ feluri: neactivate ob]inute prin simpla m\cinare a fosfa]ilor naturali cu 16-22% P2O5 s.a. [i fosforite activate, cu 15-24% P2O5 s.a. Fosforitele activate, se ob]in prin descompunerea lor par]ial\ cu acid sulfuric, cnd o parte din fosfa]ii insolubili din fosforite sunt trecu]i `n forme cu solubilitate mai mare (fosfat primar [i secundar de calciu, fosfat octocalcic). Ca10[(PO4)5CO3OH]F2 + H2SO4 -------> Ca(H2PO4)2 + CaHPO4 + francolit + Ca 4H(PO4)3+ CaSO4 + CaF2 ~n ]ara noastr\ s-au ob]inut dou\ sortimente de fosforite activate: fosforita granulat\ cu 20% P2O5 total din care 15,5% solubil `n ap\ [i fosforita negranulat\ cu 24% P2O5 total din care numai 6% este solubil `n ap\. Fiind higroscopice se recomand\ a fi p\strate `n depozite uscate [i aplicate pe teren `n termen de 3 luni de la livrare. Utilizare. Fosforitele se utilizeaz\ cu rezultate bune, numai pe solurile acide cu pH mai mic de 5. Pe astfel de soluri hidroxilapatita din fosforite, `n prezen]a ionilor de hidrogen, trece `n fosfat secundar de calciu, de unde fosforul este mai u[or accesibil plantelor. Reac]ia are loc mai rapid, atunci cnd fosforita este fin m\cinat\, 90% trecnd prin sita cu ochiurile de 0,15 mm. H+ H+ Ca2+ H+ Ca2+ + C.A. H + Ca10(PO4)6(OH)2 --------> C.A. Ca2+ + 6CaHPO4 + 2H2O H+ Ca2+ + H H+ H+ Probabilitatea ca fosforitele neactivate de calitate bun\ s\ fie eficiente este: foarte mic\ atunci cnd IOFS < 8,0, mic\ la valori ale IOFS cuprinse `ntre 8,1-16,0; mijlocie la valori de 16,1-24; apreciabil\ atunci cnd IOFS este cuprins `ntre 24,1-32,0 [i foarte mare, cnd valorile dep\[esc 32. Se administreaz\ toamna, odat\ cu efectuarea ar\turilor, `n doze de 1,5 ori mai mari dect `ngr\[\mintele obi[nuite cu fosfor (superfosfatul). Nu se recomand\ a fi administrate pe solurile cu reac]ie neutr\ sau alcalin\. Culturile care valorific\ cel mai bine fosforitele sunt: lupinul, hri[ca, mu[tar, cnepa, leguminoasele pentru boabe [i gramineele perene.

5.3.10.2. F\ina de oase.


Rezult\ din calcinarea [i m\cinarea oaselor degresate [i degelatinate. Se prezint\ sub forma unei pulberi de culoare alb murdar, aspr\ la pip\it [i foarte pu]in solubil\ `n ap\. Con]ine 15-34% P2O5 total, din care circa 20% este solubil `n citrat de amoniu, 2%. Fosforul din f\ina de oase este reprezentat prin Ca3(PO4)2 circa 80% [i Mg 3(PO4)2, circa 2%. Are o reac]ie fiziologic\ bazic\, motiv pentru care se recomand\ a fi aplicat\ pe solurile cu reac]ie acid\. Serve[te `n prezent pentru fabricarea superfosfa]ilor [i ca supliment mineral `n hrana animalelor. 5.3.11. Eficien]a folosirii `ngr\[\mintelor chimice cu fosfor
84

Comparativ cu `ngr\[\mintele cu azot, sporurile de produc]ie ce se ob]in la `ngr\[\mintele cu fosfor sunt mai mici. Astfel un kilogram de fosfor `ngr\[\mnt s.a., asigur\ un spor de produc]ie de 5-14 kg la cereale, 40-70 kg la cartof, 70-110 kg la sfecl\, 6-8 kg la struguri [i 7-10 kg la mere. Eficien]a, este condi]ionat\ de o gam\ larg\ de factori care se intercondi]ioneaz\, cei mai importan]i fiind: solul, planta cultivat\, condi]iile climatice, etc. Eficien]a `n raport cu solul. Fosforul introdus `n sol, sub form\ de `ngr\[\minte poate fi folosit de plante, pn\ `n momentul `n care este trecut `n compu[i greu solubili, ca urmare a transform\rilor relativ rapide pe care le sufer\ `ngr\[\mintele `n sol. ~n solurile acide, cu pH-ul cuprins `ntre 5,0-5,5, cu capacitate de schimb cationic mic\ [i un grad de satura]ie cu baze redus, `ngr\[\mintele cu fosfor greu solubile, sunt cele mai eficiente. Pe solurile cu pH-ul de 6,0-6,5, cu capacitate de schimb cationic mare (> 30 me %) [i un grad de satura]ie cu baze de 75-85%, mai eficiente sunt `ngr\[\mintele cu fosfor u[or solubile `n ap\. Textura solului, `nfluen]eaz\ eficacitatea `ngr\[\mintelor cu fosfor; solurile argiloase, avnd o capacitate mai mare de re]inere a fosforului, comparativ cu cele nisipoase, vor determina o eficient\ redus\ a `ngr\[\mntului la aceea[i doz\ aplicat\. Temperatura [i umiditatea solului, influen]eaz\ eficien]a fosforului; o umiditate excesiv\ sau o lips\ excesiv\ a apei din sol, `nso]it\ de temperaturi sc\zute, accentueaz\ fenomenul de fixare a fosforului `n sol, determinnd apari]ia fenomenului de caren]\. ~n scopul cre[terii eficien]ei `ngr\[\mintelor cu fosfor se recomand\ a fi aplicate o serie de m\suri ,dintre care cele mai importante sunt: -corectarea acidit\]ii solurilor prin aplicarea amendamentelor calcaroase. Pe aceast\ cale scade con]inutul hidroxizilor de Fe [i Al [i cre[te solubilitatea fosfa]ilor de fier [i aluminiu; -administrarea `ngr\[\mintelor cu fosfor `n benzi, odat\ cu sem\natul sau local la cuib, evitndu-se astfel contactul cu un volum prea mare de sol [i deci procesele de retrogradare a fosforului; -aplicarea concomitent\ a `ngr\[\mintelor organice cu cele minerale. Se creaz\ astfel condi]ii de protec]ie contra insolubiliz\rii fosforului; -utilizarea superfosfatului sub form\ de granule. Eficien]a `n raport cu planta. Unele specii de plante ca maz\rea, hreanul, folosesc mai bine formele greu solubile ale fosforului din sol, ca urmare a puterii de solubilizare mai pronun]at\. ~n general, leguminoasele [i plantele cu perioad\ lung\ de vegeta]ie, pot utiliza mai bine formele greu solubile ale fosfa]ilor din sol. Speciile cu sistem radicular profund (vi]\ de vie, pomi) explornd un volum mai mare de sol, `[i procur\ mai u[or fosforul necesar nutri]iei. ~n schimb legumele avnd un sistem radicular mai superficial, nu-[i pot acoperi `n `ntregime necesarul de fosfor. Din aceast\ cauz\ ele reac]ioneaz\ mai puternic la aplicarea `ngr\[\mintelor cu fosfor. Unele specii consum\ cantit\]i mai mari de fosfor, altele mai mici. ~n func]ie de necesit\]ile pentru fosfor, plantele se pot clasifica astfel: - plante cu cerin]e mari, pentru fosfor; speciile furajere, grul, sfecla pentru zah\r, fasolea, soia, tomatele, ]elina, spanacul, vinetele, castrave]ii; - plante cu cerin]e moderate; porumbul, cartoful, lucerna, varza de toamn\, vi]a de vie, pomii fructiferi; - plante cu cerin]e reduse: secara, ov\zul, orzul, mu[tarul, hri[ca, hreanul. ~n primul an de la aplicarea `ngr\[\mintelor, plantele folosesc doar 10-30% din fosforul introdus `n sol. Cu timpul, `n urma reac]iilor de schimb
85

anionic ce se petrec `n mod permanent `n sol, se ajunge la un grad de utilizare a fosforului de pn\ la 50-60%. Interac]iunea dintre azot [i fosfor. Eficacitatea `ngr\[\mintelor cu fosfor, depinde [i de gradul de aprovizionare a solului cu azot. ~ngr\[\mintele cu azot, favorizeaz\ solubilitatea fosfa]ilor mai greu solubili, influen]a cea mai mare avnd-o `n acest sens, sulfatul de amoniu, urmat de azotatul de amoniu [i azotatul de sodiu.

5.4. ~ngr\[\minte chimice cu potasiu


5.4.1. Rolul [i importan]a potasiului `n organismele vegetale. Spre deosebire de azot [i fosfor care particip\ la formarea numeroaselor componente organice (glucide, lipide, protide), avnd deci rol plastic, potasiul se afl\ `n celulele vegetale sub form\ de ioni liberi (K+). Teoretic se admite [i existen]a unor compu[i organici ai potasiului, `ns\ ace[tia se g\sesc `n cantitate redus\ [i f\r\ stabilitate mare, motiv pentru care este dificil s\ se descifreze cu u[urin]\, mecanismul de ac]iune specific. De[i potasiul nu intr\ `n constitu]ia unor compu[i organici, el `ndepline[te `n plant\ func]ii fiziologice [i biochimice foarte importante. Rolul potasiului `n plante const\ `n activarea a circa 40 de enzime ce apar]in grupelor, sintetazelor, oxireductazelor, hidrolazelor [i transferazelor, cu rol `n procesul de sintez\, transport, depunere [i schimb de energie. Potasiul activeaz\ `n special enzimele care particip\ la formarea substan]elor cu greutate molecular\ mare (amidon, proteine) din produ[i cu greutate molecular\ mic\. Potasiul stimuleaz\ glicoliza [i ciclul citric. Ac]iunea sinergic\ a `ngr\[\mintelor NK, se explic\ [i prin rolul potasiului `n sinteza proteinelor. Potasiul are un rol important `n reglarea regimului hidric al plantelor. Ca urmare a capacit\]ii sale de hidratare potasiul men]ine hidratat\ protoplasma celular\, p\streaz\ starea de turgescen]\ a celulelor [i m\re[te presiunea osmotic\. Aceasta duce la gonflarea celulelor [i `nchiderea stomatelor, ceea ce face ca apa s\ fie re]inut\ `n plant\ [i atunci cnd insola]ia este puternic\. Potasiul influen]eaz\ de asemenea procesul de fotosintez\. ~n acest proces, se consider\ c\ potasiu faciliteaz\ absorb]ia energiei luminoase (sensibilizator) [i particip\ la descompunerea apei `n procesul de fotoliz\. ~n acela[i timp, potasiul stimuleaz\ asimilarea dioxidului de carbon [i particip\ la transportul substan]elor elaborate. ~n plante, potasiul se acumuleaz\ `n toate ]esuturile [i organele, cu excep]ia gr\unciorilor de clorofil\. Cantit\]i mai mari de potasiu, se acumuleaz\ `n ]esuturile tinere [i de cre[terte ca [i `n cele de sus]inere. Con]inutul `n potasiu, variaz\ foarte mult `n func]ie de specie, vrst\, organ [i de unii factori de mediu (reac]ia solului, intensitatea luminoas\, aprovizionarea cu ap\ etc). Distribu]ia potasiului `n diferite organe, comparativ cu ceilal]i cationi, variaz\ foarte mult: 82 % `n fructe, 62 % `n r\d\cini, 49 % `n tulpini, 35 % `n frunze. Odat\ cu `naintarea `n vrst\ con]inutul `n potasiu scade, la maturitate el g\sindu-se `n cantitate minim\ `n frunze [i l\stari. Potasiul este u[or distribuit din frunzele b\trne c\tre ]esuturile meristematice. Potasiul influen]nd procesul de transpira]ie, reduce consumul de ap\, fapt deosebit de important pentru zonele secetoase. Pe lng\ rezisten]a la secet\, potasiul m\re[te [i rezisten]a plantelor la ger. O nutri]ie optim\ cu
86

potasiu a plantelor, m\re[te rezisten]a acestora la atacul bolilor [i d\un\torilor. ~n acest sens, se remarc\ rezisten]a cartofului la man\; rezisten]a cerealelor la rugini; rezisten]a vi]ei de vie la man\; rezisten]a m\rului la rap\n, etc. Potasiul contribuie la `mbun\t\]irea calit\]ii recoltelor, influen]nd `n mod pozitiv forma, culoarea [i aroma fructelor, bog\]ia strugurilor [i legumelor `n glucide, tu[eul [i rezisten]a la rupere a fibrelor textile, etc. Caren]a de potasiu la plante. Insuficien]a sau lipsa potasiului `n sol, perturb\ activitatea enzimatic\, regimul hidric al plantei, procesele de fotosintez\, cu urm\ri negative att asupra cantit\]ii ct [i a calit\]ii recoltelor. La majoritatea plantelor cultivate, caren]a `n potasiu se manifest\ prin a[a numita brunisur\ apical\ [i marginal\ a frunzelor. Fenomenul se manifest\ pe frunzele din etajele inferioare, prin declorofilarea parenchimului de la vrf, ce `nainteaz\ pe margine c\tre baza acestora. La `nceput culoarea este verde-g\lbuie, ce trece apoi ca urmare a completei declorofil\ri, `n galben, zonele afectate necrozndu-se de la vrf, pe margine, c\tre baz\ [i nervura median\. ~n cazul speciilor dicotiledonate ca [i a plantelor cu frunze late, decloroficarea [i necroza parenchimului `nainteaz\ de la margine c\tre centrul frunzelor. La vi]a de vie, plantat\ pe soluri deficitare `n potasiu, pe terenuri `nclinate cu expunere sudic\ [i sud-vestic\, `n cazul unei `nc\rc\turi mari de rod, apare manifestarea numit\ frunz\ neagr\, caracterizat\ prin aceea c\ la frunzele cel mai mult expuse insola]iei, vrful [i marginile devin brun `nchise cu reflexe ro[ietice, suprafe]ele afectate chiar dac\ se necrozeaz\, se men]in ata[ate de por]iunile vii, astfel `nct conturul acestora r\mne neschimbat. Ca urmare a dezvolt\rii mai slabe a ]esuturilor de sus]inere din tulpin\, plantele anuale cultivate pe soluri deficitare `n potasiu, sunt predispuse la frngere [i c\dere. Caren]a `n potasiu afecteaz\ procesul de fructificare [i calitatea recoltei. La tomate, fructele se coc neuniform, jum\tatea bazal\, r\mne mult\ vreme verde sau galben-verzuie; la castrave]i, fructul este diform, de grosime neuniform\ cu strangul\ri [i `ngro[\ri colorate netipic; la vi]a de vie, strugurii ramn mici, nedezvolta]i, acri, ca urmare a acumul\rii insuficiente de zaharuri. Deficien]a de potasiu, apare de regul\ pe solurile care con]in mai pu]in de 80 ppm K mobil, fenomenul fiind amplificat de: reac]ia acid\, con]inutul ridicat `n humus, carbona]i, s\ruri solubile de calciu [i magneziu, textur\ argiloas\, porozitate de aera]ie redus\, exces de umiditate [i unele condi]ii climatice ca, nebulozitatea accentuat\, precipita]ii abundente, temperaturi ridicate. Caren]a `n potasiu se manifest\ de regul\ la speciile mari consumatoare: sfecla pentru zah\r, cartof, floarea-soarelui, tutun, tomate, varz\, ]elin\, vi]\ de vie, pomi [i arbu[ti fructiferi. Excesul de potasiu `n sol (creat accidental ca urmare a aplic\rii neuniforme a `ngr\[\mntului) afecteaz\ nutri]ia plantelor cu magneziu, iar pe solurile nisipoase [i cea cu calciu. Mic[orarea u[oar\ a con]inutului de clorofil\ `n plante, ce are loc odat\ cu sc\derea con]inutului magneziului, se exteriorizeaz\ printr-o tent\ mai deschis\ a colora]iei verzi a frunzelor, recolta fiind diminuat\ nensemnat. La unele specii (legume, pomi) caren]a indus\ de calciu, determinat\ de excesul de potasiu, se manifest\ prin deprecierea calit\]ii produc]iei [i a aspectului comercial. Astfel, putrezirea umed\, mucilaginoas\, a inimii [i marginii superioare a frunzelor de salat\ ca [i putrezirea rapid\ a merelor `n depozit, reprezint\ o consecin]\ a caren]ei secundare de calciu. Pr\bu[irea amar\ a merelor `n depozit (bitter pit) este provocat\ de `nr\ut\]irea secundar\ a nutri]iei cu calciu [i magneziu, ca urmare a excesului de potasiu.
87

5.4.2. Prezen]a potasiului `n natur\. ~n litosfer\, potasiul ocup\ ca frecven]\ locul 7 dup\ Si, Al, Fe, Ca, Mg, [i Na. Con]inutul mediu al litosferei `n potasiu total este de 2,4 %. Potasiul reprezint\ 1,37 % din num\rul total al atomilor scoar]ei terestre, fiind mai frecvent de 28 ori dect fosforul [i de 250 ori dect azotul. ~n acoar]a terestr\, potasiul se g\se[te `n cea mai mare parte `n silica]ii naturali [i anume `n feldspa]ii ortoclazi (cu potasiu) care reprezint\ 14 % din scoar]\ [i `n mice, care reprezint\ 10,2 %. ~n hidrosfer\, potasiul se afl\ `n cantit\]i mari `n apa m\rilor [i oceanelor, precum [i `n unele lacuri. Din totalul s\rurilor existente `n oceanul planetar, potasiul reprezint\ 1,1 %. Apa m\rilor [i oceanelor con]ine `n medie o cantitate de 0,100-0,370 g/l, ceea ce reprezint\ 0,100-0,370 kh potasiu la 1 m3. Anual apele fluviilor [i rurilor aduc `n m\ri [i oceane, cantit\]i importante de potasiu, estimate la 48.000.000 tone. ~n Marea Neagr\, con]inutul total de s\ruri este de 1,55-1,74 %, ceea ce reprezint\ o surs\ inepuizabil\ de K. ~n sol, potasiul provine din rocile de solificare, mineralele primare [i secundare, `ngr\[\minte chimice [i organice. Sursa cea mai imporatant\ de potasiu, o reprezint\ mineralele primare din rocile eruptive reprezentate prin: feldspa]i ortoclazi; ortoz\ - K(Al, Si3O8); microclin 6SiO2Al2O3K2O, cu un con]inut de 7-9 % K; mice K(Mg, Fe)3 (HO,F)2(AlSi3O10) ce con]in 4,5-5 % K [i illit mineralogic, cu o structur\ asem\n\toare micelor, ce con]in 7 % K.

Solurile formate pe roci eruptive, care con]in cantit\]i mari de minerale potasice, prezint\ con]inuturi ridicate `n potasiu, comparativ cu solurile formate pe roci sedimentare [i metamorfice. ~n acela[i timp, solurile cu o textur\ argiloas\ sunt mai bogate `n potasiu, fa]\ de cele cu textur\ grosier\, ca urmare a prezen]ei mineralelor secundare (argiloase). Distribu]ia potasiului pe profilul de sol, este `n func]ie de tipul genetic. ~n zonele de step\, unde solurile sunt slab diferen]iate din punct de vedere morfologic, con]inutul `n potasiu este mai mare `n orizontul superior (Am), `n timp ce la solurile evoluate, cu profilul bine diferen]iat, potasiu se g\se[te `n cantitatea cea mai mare, `n orizontul Bt. Solurile din ]ara noastr\, au `n orizontul arabil un con]inut `n potasiu total, cuprins `ntre 0,2-0,4 %, ceea ce reprezint\ 40-80 t/ha K2O. De[i aceast\ rezerv\ de potasiu este foarte mare, numai o mic\ parte din ea devine u[or accesibil\ plantelor. 5.4.3. Formele de potasiu din sol ~n sol potasiu se g\se[te de la forme greu solubile [i greu accesibile plantelor pn\ la formele solubile `n ap\ [i u[or accesibile plantelor. Dup\ gradul de solubilitate pentru plante, potasiul din sol poate fi grupat astfel:
88

Odat\ cu intensificarea , proceselor de alterare, mineralele primare, pierd o parte din bazele solubile, fapt ce duce la transformarea lor `n minerale argiloase (caolinit, clorit, montmorillonit, vermiculit, illit hidratat, etc). Acestea au un con]inut mai sc\zut `n potasiu, dar prezint\ o capacitate de schimb cationic din ce `n ce mai mare, potasiu devenind mai u[or accesibil plantelor.

- potasiu nativ sau inert ce intr\ ca element constitutiv `n re]eaua mineralelor primare [i secundare care alc\tuiesc argila [i scheletul solului. Din cantitatea total\ a potasiului existent `n sol, acesta reprezint\ 97-99 %. Deoarece mineralele respective sunt rezistente la alterare, aceast\ form\ nu este accesibil\ plantelor; - potasiu neschimbabil, poten]ial accesibil sau potasiu fixat sub form\ neschimbabil\, reprezint\ frac]iunea de K, re]inut\ de mineralele argiloase ca ion compensator de sarcin\, care nu se deplaseaz\ prin schimb cu reactivi uzuali (sare de amoniu sau sare neutr\). Potasiul fixat, reprezint\ o rezerv\ poten]ial\ important\ de aprovizionare a plantelor cu acest element constituind `n acela[i timp [i o form\ de tranzi]ie `ntre potasiul schimbabil [i cel din re]eaua cristalin\ (potasiul inert). - potasiu schimbabil, este reprezentat prin ionii de potasiu re]inu]i de sarcinile electrice negative ale complexului coloidal constituind forma labil\, accesibil\ plantelor prin procese de schimb cationic. Potasiul schimbabil poate fi re]inut [i de coloizii organici ai solului prin grup\rile carboxilice [i fenolice de la suprafa]a lor, cea mai mare parte fiind `ns\ re]inut\ de frac]iunea mineral\. Schimbul de cationi se petrece la interfa]a dintre particulele coloidale (strat difuz) [i solu]ia liber\ a solului, pn\ la stabilirea unui echilibru. Varia]ia con]inutului `n potasiu schimbabil, este `n func]ie de tipul de sol [i gradul de debazificare al acestuia (40-450 ppm K schimbabil). Solurile saturate cu baze, con]in cantit\]i mari de potasiu schimbabil, `n timp ce cele debazificate (brune-luvice, luvisoluri albice), au con]inuturi sc\zute `n aceast\ form\ a potasiului. Raportat\ la potasiu total, forma schimbabil\ reprezint\ sub 1,9 %. - potasiu solubil din solu]ia solului, reprezint\ forma cea mai accesibil\ pentru plante. Concentra]ia potasiului `n solu]ia solului variaz\ `ntre 0,1-0,3 me/l, ceea ce reprezint\ 0,1-0,3 % din potasiu total. Cantitatea de potasiu solubilizat `n solu]ia solului este de 4-18 kg/ha, cu totul insuficient\ pentru necesit\]ile plantelor; 40-60 kg K2O la cerealele p\ioase; 140-160 kg/ha, la cartof, 100-300 kg/ha la vi]a de vie. ~ntre formele potasiului din sol, exist\ un echilibru dinamic, care se reface ori de cte ori acesta este deranjat: 5.4.4. Z\c\minte naturale cu s\ruri potasice ~ngr\[\mintele potasice, au ca surs\ principal\ de materii prime z\c\mintele naturale de s\ruri potasice, a c\ror origine o constituie apa m\rilor [i oceanelor. Rezervele mondiale de s\ruri potasice, se estimeaz\ la circa 50 miliarde tone, K2O, din care 48 % se afl\ `n Rusia, 36 % `n Canada, 4 % `n Germania, restul g\sindu-se `n S.U.A., Fran]a, Israel, etc. ~n ]ara noastr\, cercet\rile geologice au pus `n eviden]\ `n 1958, un important z\c\mnt de s\ruri potasice `n jude]ul Neam] la Grcina, Tazl\u, G\lean, B\l]\te[ti,Schitu Frumoasa, estimat la peste 300 milioane tone, K2O. ~n general, z\c\mintele potasice au o compozi[ie complex\ `n masa lor intrnd un num\r mare de minerale dintre care cele mai importante sunt clorurile (silvin, silvinit), sulfa]ii (glaserit, langbeinit, polyhalit), nitra]ii, feldspa]ii (microclin, orthoclaz) [i micele (biotit, muscovit). 5.4.5. Clasificarea `ngr\[\mintelor chimice cu potasiu

89

~ngr\[\mintele chimice cu potasiu se clasific\ dup\ criterii chimice, tehnologice [i agrochimice. Din punct de vedere agrochimic `ngr\[\mintele cu potasiu, se clasific\ `n trei grupe, [i anume: - `ngr\[\minte potasice concentrate cu solubilitate mare `n sol; - `ngr\[\minte potasice brute; - subproduse (de[euri) bogate `n potasiu.

5.4.6. ~ngr\[\minte potasice concentrate Se ob]in prin prelucrarea mineralelor potasice brute, cu ajutorul diferitelor procedee. ~n aceast\ grup\ intr\: clorura de potasiu, sarea potasic\, sulfatul de potasiu. 5.4.6.1. Clorura de potasiu., KCl Este un subprodus ce se ob]ine `n mod curent din silvinit, unde KCl se g\se[te `mpreun\ cu NaCl. Separarea celor dou\ componente se face prin mai multe metode [i anume: - metoda dizolv\rii silvinitului; aceast\ metod\ se bazeaz\ pe solubilitatea diferit\ a celor dou\ s\ruri `n raport cu cre[terea temperaturii. NaCl `[i modific\ foarte pu]in solubilitatea odat\ cu cre[terea temperaturii `n timp ce KCl `[i m\re[te foarte mult solubilitatea .Silvinitul se introduce `ntr-o solu]ie fierbinte la 90-100 0C, saturat\ cu NaCl; `n aceast\ solu]ie se dizolv\ acum numai KCl iar clorura de sodiu r\mne `n reziduu. Solu]ia se separ\ de reziduu [i prin r\cire la 20-25 0C, KCl cristalizeaz\. Aceasta se usuc\ [i se ambaleaz\. - metoda flota]iei; este folosit\ `n prezent pe scar\ larg\, aproximativ 60 % din produc]ia mondial\ de KCl, ob]inndu-se prin flota]ie. Metoda const\ `n sf\rmarea [i m\cinarea silvinitului, iar `n solu]ia saturat\ de NaCl + KCl se adaug\ agen]i de flota]ie (amine alifatice). Cristalii de KCl sunt `nconjura]i de o pelicul\ protectoare cu bule de aer `n jur, f\cndu-i s\ pluteasc\. Odat\ ridica]i la suprafa]\ sunt cule[i, usca]i [i ambala]i. Propriet\]i. KCl, se prezint\ ca o sare alb\, cristalizat\ `n sistemul cubic, cu solubilitate mare `n ap\; la 0 0C `ntr-o 100 p\r]i ap\ se dizolv\ 27,6 p\r]i KCl. ~n stare pur\ con]ine 63,17 K2O (52,43 % K). Produsul tehnic, ca `ngr\[\mnt poate avea culoare cenu[ie, cnd se ob]ine prin metoda cristaliz\rii par]iale, sau roz\, cnd se ob]ine prin metoda flota]iei. Ca `ngr\[\mnt con]ine 60-62,5 % K2O. Este un `ngr\[\mnt u[or higroscopic; dac\ umiditatea relativ\ a aerului `n timpul p\str\rii dep\[e[te 60 %, cristalele absorb apa, aglomerndu-se. ~n scopul prevenirii acestui fenomen, `n timpul procesului de fabrica]ie se adaug\ diferi]i inhibitori ca: clorura de plumb `n amestec cu ferocianura de potasiu, care duc la formarea unor cristale mari, neaglomerabile. Are reac]ie fiziologic acid\. Utilizare. KCl, se folose[te `n general pu]in ca `ngr\[\mnt, ea utilizndu-se de regul\ la producerea `ngr\[\mintelor complexe. Atunci cnd este folosit\ direct ca `ngr\[\mnt se recomand\ s\ fie administrat\ pe solurile saturate `n baze din toamn\, odat\ cu ar\tura de baz\, `n scopul `ndep\rt\rii ionului de clor. Ca2+ K+ C.A. + 2KCl <----------------> C.A. K+ + CaCl2 2+ Mg Mg2+
90

Administrat\ pe solurile acide, are efecte negative prin accentuarea acidit\]ii acestora: H+ K C.A. + KCl <--------------> C.A. + HCl H+ H+ Nu se administreaz\ plantelor sensibile la clor; vi]\ de vie, cartof, tutun, etc. 5.4.6.2. Sarea potasic\. Este `ngr\[\mntul cu potasiu cel mai folosit `n agricultur\. Acest `ngr\[\mnt se ob]ine prin amestecul KCl, cu s\ruri naturale de potasiu m\cinate (silvinit KCl NaCl, carnalit KCl MgCl2 6H2O, kainit 4KCl 4MgSO4 11H2O). ~n func]ie de propor]ia de amestec dintre KCl [i s\rurile naturale potasice se ob]in trei sortimente de sare potasic\: - sare potasic\ 50 %. Se prezint\ sub form\ de cristale de culoare alb-cenu[ie. Con]inutul `n substan]\ activ\ este de 48-52 % K2O (40-43 %). Este higroscopic\ ca urmare a unui con]inut de circa 13 % NaCl, motiv pentru care se recomand\ a fi p\strat\ `n spa]ii `nchise. - sare potasic\ 40 %. Se prezint\ ca o pulbere cristalin\, de culoare cenu[ie roz\ cu cristale galbene [i ro[ii, `n func]ie de natura impurit\]ilor. Con]inutul `n substan]\ activ\ variaz\ `ntre 38-42 % K2O. - sare potasic\ 30 %. Se prezint\ sub form\ de granule cu diametru mai mic de 3 mm, de culoare ro[ietic\. Con]inutul `n substan]\ activ\ este de 28-32 % K2O . Se recomand\ pe solurile cu textur\ medie [i argiloas\. Sarea potasic\ este un `ngr\[\mnt u[or solubil `n ap\: la 00C `n 100 p\r]i ap\, se dizolv\ 30-35 p\r]i de sare. Are o greutate volumetric\ de 9401180 kg/m3. Reac]ia fiziologic\ este neutr\. Se recomand\ pentru toate tipurile de sol [i la toate culturile. 5.4.6.3. Sulfatul de potasiu. K2SO4 Ocup\ `n sortimentul actual al `ngr\[\mintelor cu potasiu, o pondere redus\ ca urmare a faptului c\ este un `ngr\[\mnt scump. Se poate ob]ine prin unul din procedeele: - prin reac]ia de dublu schimb `ntre sulfatul de magneziu [i clorura de potasiu; MgSO4 + 2KCl <-------------> K2SO4 + MgCl2 - prin reducerea langbeinitului cu c\rbune sau cocs; K2SO4 2MgSO4+2C <----------> K2SO4+2MgO+2CO2+SO2+0,58
langbeinit

- prin prelucrarea polimineralelor; roca m\cinat\ se trateaz\ cu o solu]ie concentrat\ de NaCl `nc\lzit\ la 65-70 0C, cnd se dizolv\, kainitul, silvinitul, schenitul, leonitul [i alte minerale solubile ,iar `n reziduu r\mne, langbeinitul, polhalitul [i gipsul. Solu]ia se limpeze[te prin decantare [i este trimis\ apoi la instala]ia de cristalizare sub vid. Se ob]ine astfel un num\r de trei tipuri de `ngr\[\minte potasice: - kalimag I, constituit din schenit, K2SO4 MgSO4 6H2O cu 31 % K2O; - kalimag II, constituit din langbeinit K2SO4 2MgSO4 impurificat cu polihalit, K2SO4 MgSO4 CaSO4 2H2O , cu un con]inut de 16-20 % K2O; - sulfat de potasiu K2SO4 cu 53 % K2O.
91

Propriet\]i. Sulfatul de potasiu se prezint\ ca o sare de culoare alb\, ce cristalizeaz\ `n sistemul rombic sau hexagonal. Este solubil `n ap\; la 00C `ntr-o 100 p\r]i ap\ se dizolv\ 6,85 p\r]i. Nu este higroscopic\, motiv pentru care se p\streaz\ f\r\ dificultate. Ca `ngr\[\mnt con]ine 48-53,5 % K2O. Are greutate volumetric\ de 1300 kg/m3. ~n sol se comport\ ca un `ngr\[\mnt cu reac]ie fiziologic\ acid\, ionul de K+ este preluat de plante sau re]inut la complexul adsorbtiv; anionul SO42-, se combin\ cu cationii bazici, formnd s\ruri neutre, iar cu hidrogenul formeaz\ acid sulfuric, contribuind la acidifierea solu]iei solului. Este un `ngr\[\mnt, recomandat `n primul rnd pentru culturile intensive de legume din sere [i solarii, precum [i `n floricultur\, `nfluen]nd `n mod pozitiv culoarea florilor [i a frunzelor, datorit\ con]inutului `n sulf. Este recomandat de asemenea pentru culturile sensibile la clor, din familia Solanaceae (tutun). ~n planta]iile viticole [i pomicole, afectate de cloroz\ calcaroas\, se recomand\ aplicarea `n doze de 500-700 kg/ha annual, pentru echilibrarea rela]iei potasiu-calciu. 5.4.7. S\ruri potasice brute., folosite ca `ngr\[\minte Acestea sunt ob]inute `n urma aplic\rii mecanice a mineralelor potasice. Se utilizeaz\ `n general pe cale restrns\. S\rurile potasicomagneziene brute de la Tazl\u, con]in `n medie 9 % K2O [i 6-7 % MgO. Se prezint\ ca o pulbere cenu[ie, par]ial solubil\ `n ap\. Este higroscopic\ [i se aglomereaz\ `n timpul p\str\rii. Au o reac]ie poten]ial acid\. Recomandat ca `ngr\[\mnt de baz\, aplicat toamna, pentru porumb, sfecl\ pentru zah\r [i p\[uni. 5.4.8. De[euri sau subproduse bogate `n potasiu folosite ca `ngr\[\minte Ca de[euri provenite din industrie se pot folosi: praful de ciment, cenu[a de huil\, reziduurile de la fabricarea spirtului. Un subprodus valoros, ce poate fi utilizat ca `ngr\[\mnt potasic, `l reprezint\ cenu[a. Aceasta rezult\ `n urma arderii diferitelor organe vegetative ale plantelor, care nu mai pot fi folosite `n hrana animalelor (paie muceg\ite, coceni de porumb muceg\i]i, silozuri alterate, etc). Cu excep]ia azotului care se pierde prin ardere, cenu[a con]ine toate elementele nutritive de care plantele au nevoie. Este considerat\ un `ngr\[\mnt potasic, ca urmare a con]inutului ridicat `n acest element, de 9-36 % K2O, `n func]ie de provenien]\. ~n compozi]ia cenu[ei, intr\ numeroase microelemente fapt pentru care, are o eficien]\ sporit\. Cenu[a se administreaz\ `n sol, toamna, odat\ cu ar\tura de baz\. Dozele sunt cuprinse `ntre 0,6-1,2 t/ha 5.4.9. Transform\rile `n sol a `ngr\[\mintelor cu potasiu Introduse `n sol, `ngr\[\mintele cu potasiu fiind solubile, hidrolizeaz\ u[or, ioni de K intrnd `n reac]ii de schimb cu complexul coloidal. ~n cazul solurilor acide, reac]iile care au loc sunt: H+ C.A. H+ H+ + KCl <-----------> C.A. K+ H+ K+
92

+ HCl

C.A. H+ + K2SO4 <------------> C.A K+ + H2SO4 H+ H+ ~n urma acestor reac]ii are loc un proces de acidifiere treptat\ a solurilor. Pe solurile eubazice reac]iile care au loc la administrarea `ngr\[\mintelor potasice sunt urm\toarele: Ca2+ C.A. Mg2+ Ca2+ C.A. + 2KCl <----------> C.A. 2K+ Mg2+ 2K+ + CaCl2

+ K2SO4 <-----------> C.A. + CaSO4 Mg2+ Mg2+ ~n urma procesului de schimb cationic, ionul de K este re]inut la complexul coloidal, ionii de Ca [i Mg, trecnd `n solu]ie unde cu ionii de Cl[i SO42- formeaz\ s\ruri solubile. Are loc pe aceast\ cale o debazificare a complexului coloidal, ce duce `n timp la un proces de acidifiere. Se deduce concluzia c\ [i pe solurile slab acide ca [i pe cele cu reac]ie acid\, se impune asocierea aplic\rii `ngr\[\mintelor potasice cu ac]iunea de corectare a reac]iei solului prin aplicarea amendamentelor calcaroase. 5.4.10. Eficien]a `ngr\[\mintelor cu potasiu. Sporurile de produc]ie, realizate de `ngr\[\mintele potasice sunt mult mai mici, dect cele ob]inute de `ngr\[\mintele cu azot sau fosfor. Astfel, sporul mediu de recolt\ la 1 kg K2O substan]\ activ\, este de 1,0-1,5 kg la cerealele p\ioase, 15-20 kg la sfecla pentru zah\r, 10-15 kg la cartof. Eficien]a `ngr\[\mintelor cu potasiu este condi]ionat\ de tipul de sol, de planta cultivat\, de felul `ngr\[\mntului, modul de aplicare, condi]iile climatice. Eficien]a `n raport cu solul. ~n general solurile care au un con]inut sc\zut `n potasiu accesibil plantelor (solurile luvice) r\spund mai bine la aplicarea `ngr\[\mintelor potasice. Cernoziomurile, cernoziomurile cambice, solurile brune ro[cate, formate pe less, luturi loessoidizate [i marne, avnd un con]inut ridicat `n potasiu, r\spund mai pu]in la aplicarea acetor `ngr\[\minte, dozele necesare fiind mai mici. ~n sol `ngr\[\mintele cu potasiu pot da na[tere la fenomene secundare, cu influen]\ negativ\ asupra plantelor. Ca urmare a schimbului de cationi, K+ deplaseaz\ din complexul adsorbtiv `n solu]ia solului, cationi de Ca2+, Mn2+, Al3+, care ating astfel concentra]ii ridicate, ale limitelor de toxicitate. Din aceast\ cauz\, pentru prevenirea acestor fenomene, se recomand\ ca `n paralel cu folosirea `ngr\[\mintelor potasice, s\ se administreze [i `ngr\[\minte pe baz\ de superfosfat sau amendamente calcaroase. Potasiu avnd o mobilitate redus\ `n sol, `ngr\[\mintele potasice se recomand\ a fi administrate `n toamn\. Pe solurile cu textur\ nisipoas\, din zonele cu precipita]ii abundente, `ngr\[\mintele potasice pot fi administrate [i prim\vara, `ncorporarea lor `n sol, f\cndu-se cu discuitorul. Prezen]a `n sol a altor elemente nutritive condi]ioneaz\ de asemenea eficien]a `ngr\[\mintelor cu potasiu. Atunci cnd con]inutul `n azot al solurilor este optim, eficien]a `ngr\[\mintelor cu potasiu cre[te. Aplicarea `mpreun\ a `ngr\[\mintelor potasice cu cele de azot, d\ cele mai mari sporuri de produc]ie la sfecla pentru zah\r, in, tutun, etc. Eficien]a `n raport cu planta., difer\ `n func]ie de specie, dezvoltarea sistemului radicular, metabolismul specific al plantei, vrst\ [i
93

condi]iile mediului `nconjur\tor. ~n raport cu cerin]ele lor biologice, diferite specii de plante cultivate sunt mai mari sau mai pu]in consumatoare de potasiu. Cele mai mari consumatoare de potasiu sunt: sfecla pentru zah\r [i furajer\, cartoful, floarea soarelui, castrave]ii, ceapa dovleacul, porumbul, tomatele, vinetele, pomii fructiferi, vi]a de vie. Mai pu]in consumatoare sunt: grul, hri[ca, inul, lupinul, maz\rea, meiul, sparceta. R\d\cinoasele, legumele, plantele de ser\ [i cele care acumuleaz\ cantit\]i mari de hidra]i de carbon (vi]a de vie, cartoful) reac]ioneaz\ puternic la `ngr\[\mintele potasice. Unele plante de[i sunt mari consumatoare de potasiu, reac]ioneaz\ totu[i slab la aplicarea acestor `ngr\[\minte (lucerna). Acest lucru se datoreaz\ sistemului lor radicular profund care exploreaz\ un volum mare de sol, precum [i capacit\]ii de asimilare a potasiului din formele greu solubile. Eficien]a `n raport cu tipul de `ngr\[\mnt. Sulfatul de potasiu este mai eficient la cultura legumelor [i a tutunului dect sarea potasic\. S\rurile potasice brute, care con]in [i magneziu, sunt mai eficiente pe nisipuri dect clorura de potasiu, `ndeosebi pentru porumb, rapi]\, orz. Eficien]a `n raport cu modul de aplicare. ~ngr\[\mintele cu potasiu, se recomand\ a fi aplicate toamna, `nainte de ar\tur\, prin `mpr\[tiere odat\ cu sem\natul. La pomii fructiferi, `ngr\[\mintele cu potasiu pot fi aplicate [i prin stropiri foliare, dar numai `n cazul manifest\rii unor caren]e, pronun]ate, vizibile prin c\derea prematur\ a frunzelor. ~n acest caz concentra]iile solu]iilor folosite vor fi de 1-1,5 %., folosind 600 l ap\ la hectar; se vor evita stropirile f\cute numai cu clorur\ de potasiu. Condi]iile de mediu `n care tr\iesc plantele `n cmp, influen]eaz\ puternic absorb]ia potasiului. Temperatura, umiditatea, luminozitatea, influen]eaz\ viteza de cre[tere a plantelor [i implicit asimilarea potasiului.

5.5. ~ngr\[\minte cu macroelemente de ordin secundar


~n aceast\ grup\ sunt incluse, `ngr\[\mintele chimice cu sulf, calciu [i magneziu. Acestea sunt considerate `ngr\[\minte de ordin secundar, deoarece rolul lor `n sporirea produc]iei este mic, dar a c\ror caren]\ se manifest\ prin sc\derea recoltei. 5.5.1. ~ngr\[\minte chimice cu sulf 5.5.1.1. Rolul sulfului `n organismele vegetale

Sulful este un element cu rol plastic `n via]a plantelor, el participnd la sinteza unui mare num\r de aminoacizi (cistin\, cistein\, metionin\); intr\ `n componen]a proteinelor (colagen, keratin\); a peptidelor (glutation), vitaminelor (biotin\, tiamin\), enzime (coenzima A-SH), hormoni (insulin\), esteri, sulfa]i ai polizaharidelor, etc.

Sulful este adsorbit de c\tre plante din sol, sub forma ionului SO42- ;`n cantit\]i mici, poate fi asimilat din SO2, aflat `n atmosfer\, direct prin frunze. Ionul SO42- se poate acumula liber `n plant\ `ntr-o propor]ie mai mare dect ionul nitric, f\r\ a provoca fenomene de toxicitate, participnd la echilibrul anioni/cationi, `n m\sur\ mai mare dect, ionul nitric. P\truns `n plant\, SO42-

94

sufer\ o reducere [i se g\se[te `n grup\rile sulfhidril - SH [i disulfidice -S-S-, de mare importan]\ `n formarea leg\turilor aminoacizilor cu caten\ lung\. ~n plante sulful se g\se[te ca sulfa]i (de sodiu, potasiu, magneziu), `n diferi]i aminoacizi [i `n proteine. Plantele din familia Cruciferae, con]in compu[i organici volatili cu sulf, care se acumuleaz\ `n cea mai mare cantitate `n organele de reproducere. Con]inutul plantelor `n sulf, este cuprins `ntre 0,02-0,8% din substan]a uscat\; frunzele tinere con]in mai mult sulf dect cele `mb\trnite. La maturitate, 60-80% din sulf trece `n s\mn]\. Din sulful total existent `n porumb, 10% ase afl\ `n frunze, 23% `n tulpini, 36% `n semin]e [i 11% `n r\d\cini (Charliers [i Carpentien, 1954). Cantitatea de sulf, extras\ de c\tre plante din sol, variaz\ `n func]ie de specie (soi), nivelul recoltei [i starea de aprovizionare a plantelor cu azot, deaorece acestea utilizeaz\ sulful `n special pentru formarea substan]elor proteice. Dup\ exigen]a `n sulf, plantele pot fi grupate astfel: - plante care manifest\ cerin]e ridicate, de peste 80 kg S/t; `n aceast\ grup\ intr\: ]elina, varza, usturoi, rapi]\, ceap\, mu[tar, plante ce sintetizeaz\ esteri cu sulf; - plante care au nevoie de circa 40-60 kg S la hectar (leguminoase [i plante furajere); - plante care au cerin]e moderate, de 20-30 kg S/ha; `n aceast\ categorie intr\ cerealele [i cele care necesit\ acest ion `ntr-o anumit\ perioad\ critic\, `nflorire, `nceputul coacerii. Caren]a `n sulf. Simptomele caren]ei `n sulf, sunt asem\n\toare cu caren]a `n azot; plantele r\mn mici, frunzele se decoloreaz\ cu marginea limbului uneori ro[ie. Fenomenul se manifest\ la frunzele mai tinere, din partea superioar\ a plantelor, deosebindu-se astfel de caren]a `n azot ce se manifest\ prin acelea[i simptome, dar care apar la frunzele mature de la baza plantei. Caren]a `n sulf, duce la `ncetinirea cre[terii `n grosime a tulpinii, la cre[terea anormal\ a tesuturilor fibroase. La speciile pomicole, caren]a se manifest\ prin `ntrzierea matur\rii fructelor care r\mn verzi. La m\r [i alte semin]oase deficien]a de sulf, se exteriorizeaz\ prin `ng\lbenirea uniform\ a frunzelor de la vrful l\starilor, `ng\lbenire care `n cazuri grave, `nainteaz\ spre baza l\starilor. Lipsa sulfului, determin\ o intensificare a absorb]iei fosforului; perturb\ metabolismul azotului [i a fosforului, fapt ce duce la `mb\trnirea prematur\ a plantelor. Caren]a `n sulf, influen]eaz\ negativ [i calitatea recoltei prin sc\derea con]inutului `n aminoacizi [i respectiv `n proteine. 5.5.1.2. Prezen]a sulfului `n natur\

Sulful este un element larg r\spndit `n natur\, fiind prezent `n atmosfer\, hidrosfer\, litosfer\ precum [i `n soluri.
~n atmosfer\, sulful este prezent sub form\ de SO2 [i H2S. ~n cantit\]i mai mari se g\se[te `n jurul m\rilor [i oceanelor, al lacurilor, vulcanilor, centrelor industriale, sub form\ de SO2. ~n afara celor dou\ forme, sulful se mai g\se[te `n atmosfer\ [i sub form\ de SO42-, ca aerosoli, H2SO4 [i metil mercaptan, CH3.SH. Se estimeaz\ c\ anual vin din atmosfer\ din sursele naturale sau antropogene 220 x 106 tone sulf. Hidrosfera, con]ine cantit\]i `nsemnate de sulf, sub form\ de sulfa]i, estimate la 3 x 10 15 tone (Terman, 1978). ~n litosfer\, sulful se g\se[te `n rocile magmatice [i `n cele sedimentare sub form\ de sulfuri [i sulfa]i [i `n cantit\]i mai mici sub forma sulfului nativ. Cele mai importante minerale cu sulf sunt: pirita - FeS2, calcopirita - CuFeS2, galena - PbS, blenda - ZnS, iar dintre sulfa]i gipsul (CaSO4.2H2O).
95

~n sol, sulful `[i are originea, `n rocile vulcanice bogate `n sulf. O alt\ surs\ a sulfului `n sol o reprezint\ SO2 din atmosfer\ adus prin intermediul precipita]iilor (1-120 Kg/ha). Con]inutul mediu `n sulf `n stratul arabil este de 100-2000 ppm, ceea ce reprezint\ 250-5000 kg/ha. Solurile din ]ara noastr\ au un con]inut `n sulf total de 160-440 ppm (480-1320 kg/ha), mai bogate fiind cernoziomurile cambice. 5.5.1.3. Formele sulfului `n sol

Compu[ii anorganici, reprezint\ 10-20% din sulful total, fiind constitui]i din sulfa]i [i sulfuri. Sulfa]ii (sulfat de Ca, MgK, Na, NH4) reprezint\ forma principal\ sub care se afl\ sulful anorganic `n solurile arabile bine drenate. Ca urmare a solubilit\]ii lor ridicate, ei sunt leviga]i u[or pe profilul solului sub influen]a curen]ilor gravita]ionali de ap\, fapt pentru care se g\sesc de obicei `n orizonturile mai profunde ale solului. Formele anorganice accesibile plantelor sunt sulfa]ii solubili `n ap\ [i sulful adsorbit. Compu[ii organici, ai sulfului reprezint\ 80-90% din sulful total. ~n procesul de formare a solului, sulfurile din mineralele primare, prin procese de oxidare trec `n sulfa]i, iar ace[tia sub influen]a microorganismelor, plantelor [i animalelor sunt transforma]i `ntr-o gam\ larg\ de compu[i organici. Ace[ti compu[i organici se afl\ sub diferite forme: aminoacizi, proteine, vitamine, complec[i organici proveni]i de la plante, animale, microorganisme. Compu[ii organici, reprezint\ rezerva de sulf a solului, care prin procese de mineralizare biochimic\, trec `n sulf accesibil plantelor. 5.5.1.4. Principalele produse cu sulf folosite ca `ngr\[\minte Sursele de sulf necasar plantelor sunt reprezentate prin: `ngr\[\minte chimice care pe lng\ N, P [i K, con]in [i sulf; amendamente, sunstan]e pentru protec]ia chimic\ a plantelor, `ngr\[\minte organice naturale, precum [i substan]e chimice administrate speciei `n acest scop. Dintre `ngr\[\mintele chimice care con]in sulf enumer\m: sulfatul de amoniu cu 24,2% S; superfosfatul simplu cu 11,5% S; sulfatul de potasiu cu 17,6% S; sulfatul de magneziu cu 13% S; sulfonitratul de amoniu cu 12-15% S; s\rurile potasice brute (kainita) cu 12,9% S. Amendamentele care con]in sulf sunt: gipsul cu 15-18,6% S; fosfogipsul cu 14-15% S; aciferul cu 20-23% S, acestea se administreaz\ pe solurile cu reac]ie alcalin\. Din grupa substan]elor chimice administrate special `n acest scop fac parte: sulful elementar cu 50-99% S; sulful inoculat rezultat prin amestecul sulfului elementar cu compost `n raport de 1:1 sau 1:2 (compost); suspensii cu sulf, ce con]in 16-30% S; biosulfitul de amoniu cu 15-17% S.

~n natur\, sulful prezint\ o mare varietate de compu[i minerali [i organici, ca urmare a num\rului mare de nivele de oxidare.Din punct de vedere chimic, sulful se g\se[te `n sol sub form\ de compu[i anorganici [i de compu[i organici.

Gunoiul de grajd. ~n urma aplic\rii `ngr\[\mintelor organice, se satisface `n mod normal, necesarul de sulf, o ton\ de gunoi con]innd `n medie 2 kg de sulf. Dejec]iile de p\s\ri [i de caprine sunt cele mai bogate `n sulf, avnd 1,60-1,8% S din sunstan]a uscat\.
96

5.5.1.5. Eficien]a aplic\rii sulfului Eficien]a aplic\rii sulfului este condi]ionat\ de `nsu[irile solului, plant\, condi]iile climatice, etc. Eficien]a `n raport cu solul. Pe solurile nisipoase, pe cele cu con]inut sc\zut `n materie organic\, ca [i pe cele din incintele irigate, eficien]a sulfului este ridicat\, ca urmare a caren]ei `n acest element. Pe aceste soluri unde caren]a este accentuat\, dozele de 80-100 kg S/ha, sunt echilibrate. Aplicarea `ngr\[\mintelor cu sulf, trebuie `nso]it\ [i de administrarea celor cu azot, `ntre S [i N, existnd o strns\ corela]ie. Eficien]a `n raport cu planta. Efectul `ngr\[\mintelor cu sulf, `n anumite condi]ii de sol, se manifest\ fie la aplicarea lor singur\, fie `n strns\ leg\tur\ cu cele azotate. Aprecierea st\rii de aprovizionare a plantelor cu sulf se face cu ajutorul raportului azot : sulf La grul de toamn\ caren]a in sulf, apare `n perioada cre[terii vegetative active, sfr[itul `nfr\]irii, ducnd la oprirea cre[terii, iar spicul r\mne mic.Experien]ele folosite `n vase de vegeta]ie [i `n cmp, au reliefat efecrtul pozitiv al sulfului la culturile de orz, ov\z, porumb. La sfecl\, sporuri de produc]ie s-au ob]inut prin aplicarea sulfului pe fond de azot; nivelul critic pentru sulf `n frunze ajunse la maturitate recent, este de 250 ppm, iar pentru azot de 1900-2000 ppm; raportul azot : sulf, trebuie s\ fie sub 15. ~ngr\[\mintele cu sulf, aplicate speciilor legumicole: tomate, ceap\, ]elin\, morcov, salat\ spore[te produc]ia, dozele medii recomandate fiind de 10-20 kg S/ha. Culturile furajere [i-n mod deosebit leguminoasele, specii mari consumatoare de azot, r\spund bine la fertilizarea cu sulf, ca urmare a rolului acestuia `n fixarea azotului. 5.5.2. ~ngr\[\minte chimice cu calciu 5.5.2.1. Rolul calciului `n organismele vegetale Calciul este un element de baz\ `n metabolismul plantelor superioare. Acestea, nu pot s\ creasc\ [i s\ se dezvolte f\r\ calciu, care nu poate fi `nlocuit `n func]iile metabolice de baz\ de nici un alt cation.. El este elementul necesar pentru men]inerea plasmei celulare `n stare activ\ [i stabil\, pentru men]inerea echilibrului acido-bazic prin neutralizarea acizilor organici afla]i `n exces. Calciul particip\ la formarea pere]ilor celulari prin pectatul acid de calciu; intervine `n procesul de diviziune celular\; contribuie la dezvoltarea sistemului radicular. Calciul are un rol important `n ac]iunea de detoxificare a organismului de al]i ioni, Al, H, Fe, Mn, [i de unii radicali rezulta]i `n urma procesului de metabolism sau care p\trund `n plante ca urmare a excesului lor `n mediul de nutri]ie. Prezen]a Ca2+ m\re[te, `n anumite condi]ii, asimilarea K+ sau reduce absorb]ia K+ [i a altor ioni. Calciul este singurul ion care `n general nu este toxic, chiar atunci cnd se acumuleaz\ `n cantit\]i mari. Insuficien]a calciului `n solu]ia solului reduce absorb]ia ionilor fosforici [i nitric, amplificnd preluarea ionului sulfat. Necesarul plantelor `n calciu. Ecologii `mpart plantele `n dou\ grupe: plante calcicole, care cresc pe soluri bogate `n calciu (Lolium perenne, Cynosurus cristatus, Onobrychis viciaefolia, etc) [i plante calcifobe care prefer\ solurile acide (Festuca suspina, F. ovina, Nardus stricta). ~ntre aceste dou\ grupe apar [i specii intermediare ca Agrostis tenuis, A. canina, Trifolium pratense, T. repens, etc. Plantele asimileaz\ calciul din sol sub forma ionilor bivalen]i, Ca2+. P\trunderea Ca2+ `n plante se produce pasiv cu fluxul de ap\ al transpira]iei.
97

~n plante Ca2+ se acumuleaz\ sub form\ de s\ruri minerale (oxala]i, tartra]i, fosfa]i, carbona]i) fitin\ [i fosfatide. ~n organele plantelor calciu se acumuleaz\ `n cantit\]i relativ mari, mai mult `n frunze dect `n semin]e; frunzele de floarea soarelui con]in 7,6% Ca din s.u.; cele de tutun 6% Ca2+ din s.u.; maz\rea, 6,5%; leguminoasele la aceea[i recolt\ de semin]e ridic\ de trei ori mai mult calciul dect gramineele. La speciile pomicole, calciul se acumuleaz\ `n cantit\]i mari `n frunze, ramuri de rod, ramuri b\trne [i cel mai pu]in `n fructe. Toamna, calciul nu migreaz\ din frunze `n ramuri [i prin urmare nu este reciclat de c\tre plante. Caren]a `n calciu. Insuficien]a calciului `n nutri]ia plantelor nu este att de frecvent\ ca cea determinat\ de principalele macroelemente, azot, fosfor, potasiu; totu[i ea poate s\ apar\ pe fondul unei nutri]ii neechilibrate sau pe solurile nisipoase.Ca urmare a mobilit\]ii reduse `n plant\, caren]a se exteriorizeaz\ predominant `n vrfurile de cre[tere a tulpinii, pe inflorescen]e [i pe fructe. ~n condi]ii de cmp, caren]a `n calciu apare foarte rar; mai frecvent apare la culturile din ser\ [i atunci nu datorit\ lipsei calciului, ci antagonismului ionilor ca urmare a raportului K/Ca, Al/Ca, neechilibrat.

Caren]a `n calciu, stnjene[te cre[terea vrfului r\d\cinilor [i a peri[orilor radiculari, duce la apari]ia de noduli [i `ngro[\ri, reduce cre[terea plantelor `n `n\l]ime; plantele afectate de caren]\ se smulg cu u[urin]\. Printre plantele cu cerin]e mari de calciu se afl\: lucerna, trifoiul, floarea soarelui, cnepa, tutunul [i `n mod deosebit varza. 5.5.2.2. Prezen]a calciului `n natur\ ~n litosfer\, calciul, ocup\ ca frecven]\ locul 5, dup\ O, Si, Al, Fe, reprezentnd 3,6%. Calciu se g\se[te `n rocile magmatice (docit, andezit, bazalt), sedimentare (calcare, dolomite) precum [i `n rocile metamorfice. ~n hidrosfer\, calciul se g\se[te mai mult `n apele fluviilor, rurilor [i lacurilor [i mai pu]in `n apele oceanului planetar. ~n apele rurilor [i lacurilor, calciul provine `n cea mai mare parte din calcare, din rocile care con]in carbonat de calciu [i din unele depozite de s\ruri cu con]inut de calciu. ~n sol, calciul provine din rocile de solificare. Rocile sedimentare sunt cele mai bogate `n minerale primare cu calciu (calcit\, dolomit\), solurile formate pe acestea avnd un con]inut ridicat `n calciu de 10-20%. Prin procese de alterare a mineralelor primare, calciul este eliberat, o parte din el trecnd `n solu]ia solului de unde este utilizat de plante, o parte este re]inut la complexul adsorbtiv al solului sub form\ schimbabil\, iar o parte poate fi levigat de curentul gravita]ional al apelor, pe profilul solului. Se estimeaz\ c\ pierderile de calciu prin levigare se ridic\ anual `ntre 100 [i 1000 kg la hectar (Coppenet, 1969). Aceste pierderi sunt cu mult mai mari `n cazul cnd se administreaz\
98

La culturile de tomate [i castrave]i afectate de caren]a `n calciu, fructele prezint\ o putrezire a segmentului dinspre floare ("blossom-end rot"). Prabu[irea amar\ a fructelor de m\r `n procesul coacerii sau p\str\rii lor `n depozit, manifestat prin cavit\]i punctiforme de culoare `nchis\ diseminate pe suprafa]a fructelor se consider\ a fi determinat de reducerea con]inutului de calciu `n fructe. Sticlozitatea fructelor ("watercore") la unele soiuri de mere, se datoreaz\ insuficien]ei calciului, `n lipsa c\ruia se deregleaz\ permeabilitatea membranei celulare, lichidul vacuolar exudnd `n intersti]iile dintre celule (Marlow [i Loescher, l984).

`ngr\[\minte cu reac]ie fiziologic acid\ (azotatul de amoniu, sulfatul de amoniu, clorura de amoniu 5.5.2.3. Formele calciului `n sol Principalele forme ale calciului din sol sunt: calciul din mineralele primare (calcit, aragonit, dolomit, gips, fluorapatit\, etc) calciul schimbabil, re]inut la complexul adsorbtiv al solului; calciul solubil din solu]ia solului. Carbonatul de calciu, reprezint\ principalul mineral care asigur\ abunden]a calciului `n sol. Acumul\rile de carbona]i, sunt specifice molisolurilor [i apar `n orizonturile superioare ale solurilor b\lane [i cernoziomurile, sau `n orizonturile inferioare la cernoziomurile cambice, argilo-iluviale, solurile cenu[ii. Con]inutul `n CaCo3 `n stratul de 0-40 cm, al acestor soluri ajunge la 10%, iar `n orizonturile de acumulare a carbona]ilor, pn\ la 30%. Calciul schimbabil, re]inut la complexul adsorbtiv al solurilor variaz\ foarte mult; la solurile molice con]inutul `n calciu schimbabil este de 9,11-66,0 me/100 g sol (180-1500 ppm) reprezentnd 51-90% din capacitatea de schimb cationic Cationul Ca2+, predomin\ asupra celorlal]i cationi bazici, la toate tipurile de sol [i la toate gradele de satura]ie cu baze, reprezentnd `n medie 80% din capacitatea de schimb cationic. Pentru dezvoltarea normal\ a plantelor, se consider\ c\ este necesar un grad de satura]ie cu Ca2+, de peste 20% din capacitatea de schimb cationic (T) si de peste 45% din totalul bazelor de schimb (SB). Calciul solubil, `n solu]ia solului, se afl\ `ntr-un echilibru dinamic cu cel schimbabil. ~n solu]ia solului raportul optim, pentru cre[terea r\d\cinilor plantelor, `ntre Ca2+/(Ca2+ + Mg2+ + K+) este de la 0,10 la 0,20. Cre[terea [i dezvoltarea plantelor este favorizat\ de raportul Ca/Mg `n solu]ia solului, care ajunge la 10/1 sau 15/1. Un con]inut mai ridicat `n magneziu, produce fenomene de fitotoxicitate. 5.5.2.4. Compu[i cu calciu, utiliza]i ca `ngr\[\minte ~n mod normal, plantele cultivate reu[esc s\-[i satisfac\ necesarul de calciu, chiar `n condi]iile solurilor acide. Din acest motiv, nu se fabric\ `n mod special `ngr\[\minte chimice cu calciu. Compu[ii cu calciu, sunt folosi]i `n agricultur\ nu ca surse de ioni nutritivi pentru plante, ci `n scopul `mbun\t\]irii compozi]iei ionice a solurilor acide, ca amendamente (agrocalcar, var ars, var stins, etc). O gam\ larg\ de `ngr\[\minte chimice cu N, P, K au [i calciu `n compozi]ia lor, contribuind astfel indirect la `mbog\]irea solului `n calciu. Astfel, nitrocalcarul con]ine 11% Ca; superfosfatul simplu, 19,6% Ca, superfosfatul concentrat 19,4% Ca, precipitatul 22%, f\ina de fosforite 3135% Ca. 5.5.3. ~ngr\[\minte chimice cu magneziu 5.5.3.1. Rolul magneziului `n organismele vegetale

~n nutri]ia plantelor magneziul, ocup\ un loc important, al\turi de N, P, K, S [i Ca. Magneziul, este o parte component\ a clorofilei, reprezentnd aproape 10-15% din totalul Mg din plante. Spre deosebire de calciu, magneziul se afl\ `n cantitatea cea mai mare `n ]esuturile tinere de cre[tere [i `n semin]e,
99

acolo unde se afl\ [i fosforul. El este prezent `n fitin\, `n stratul median al membranei celulare sub form\ de pectat, `n pigmen]ii carotinoizi. ~n metabolismul plantelor, rolul fiziologic al magneziului este multiplu: particip\ la procesul de fotosintez\, activnd procesele de fosforilare cu formare de acid adenozintrifosforic (ATP), procese care stau la baza absorb]iei [i transform\rii energiei solare de c\tre plante; are rol important `n sinteza, transportul [i desfacerea glucidelor, `n metabolismul azotului. Nutri]ia corespunz\toare cu magneziu, determin\ o cre[tere a con]inutului de proteine, `n r\d\cini, muguri [i l\stari tineri, magneziul fiind un stabilizator al structurii ribozomilor, centri de sintez\ ai proteinelor. ~n acela[i timp, magneziu este [i un activator al lan]ului trecerii aminoacizilor `n peptide [i polipeptide.Magneziul activeaz\ o serie de enzime, ca fosfataza, enolaza, aminopeptidaza, carboxilaza, dehidrogenaza, fosforilaza, lecitinaza, fosfokinaza, fosfotransferaza, etc.

Magneziul este preluat de c\tre plante din sol, sub forma ionilor bivalen]i. Asimilarea lui este stnjenit\ de un con]inut ridicat al solului `n ioni de Ca2+, K+, NH4+ (cu caracter antagonist, fat\ de Mg).O nutri]ie abundent\ cu potasiu, duce la o sc\dere a magneziului total din plant\, `n timp ce o aprovizionare sc\zut\ `n potasiu, duce la cre[terea asimil\rii magneziului. Cre[terea con]inutului de magneziu determin\ o ac]iune toxic\ a manganului, ca urmare a necesit\]ii p\str\rii echilibrului anioni/cationi. Concentra]ia ridicat\ a ionilor de amoniu (NH4+), exercit\ un efect negativ asupra asimil\rii magneziului. Con]inutul plantelor `n magneziu, este `n medie, de 0,5% din substan]a uscat\, mai mic dect calciu [i potasiu. Magneziul se g\se[te `n cantitatea cea mai mare `n ]esuturile tinere [i `n cele ajunse la maturitate. Peste 70% din magneziu existent `n plant\ se afl\ sub form\ de s\ruri anorganice [i organice (s\ruri ale acidului malic, citric, oxalic), sub form\ de pectat de magneziu, etc. ~n semin]ele de cereale, magneziul se g\se[te ca sare a acidului inozitolhexafosforic. Caren]a `n magneziu. Simptomele caren]ei `n magneziu se manifest\ diferit, `n func]ie de specie, vrst\, factorii de mediu. Caren]a se manifest\ `n primul rnd `n frunzele b\trne (bazale), extinzndu-se [i pe cele tinere dac\ insuficien]a persist\. Modific\rile coloristice pe frunzele plantelor afectate de caren]\ `n magneziu, sunt urmarea concentr\rii neuniforme a pigmen]ilor clorofilieni, precum [i a declorifil\rii [i transloc\rii magneziului spre organele vegetative tinere. La porumb, `ncepnd din stadiul de 6-8 frunze [i pn\ la inspicat, pe frunzele din etajele inferioare, pe un fond general de culoare galben brun pn\ la brun ro[cat-violaceu, au loc declorofil\ri punctiforme, dispuse `n benzi longitudinale izolate, prin nervuri verzi, fiecare din aceste benzi ap\rnd ca un [irag de m\rgele albe-g\lbui. La cartof, frunzele se decoloreaz\ `ntre nervuri `ncepnd de la baza lor, marginile r\mnnd verzi; dac\ caren]a persist\, frunzele se ofilesc [i cad prematur. La sfecla pentru zah\r, simptomele apar pe frunze mature `ncepnd de la vrful lor, sub forma unor pete alb-g\lbui. La tutun, caren]a se manifest\ tot de la vrful frunzelor mature, prin decolorarea `n verde deschis-galben. La vi]a de vie, simptomele caren]ei, apar pe frunzele de la baza butucului, sub forma unor pete brune deschis paralele cu marginile frunzelor, apoi parenchimul dintre nervuri devine alg-g\lbui [i se necrozeaz\.
100

La pomii fructiferi, deficien]a de magneziu `ncepe a se manifesta `n mijlocul verii prin p\tarea galben\ a frunzelor de la baza l\starilor anuali. Cu timpul zonele clorozate, se necrozeaz\ dinspre centrul frunzei spre margini. Pomii afecta]i de caren]\ pierd prematur frunzele de la baza l\starilor.

Se consider\ c\ solul asigur\ o nutri]ie corespunz\toare `n magneziu dac\ con]ine 50-100 ppm Mg, `n cazul solurilor nisipoase, 70-140 ppm Mg pe solurile lutoase [i 130-200 ppm Mg, pe solurile argiloase.
5.5.3.2. Prezen]a magneziului `n natur\ ~n litosfer\, magneziul este mai pu]in frecvent, con]inutul mediu, exprimat ca procente de greutate fiind de 1,94. El se g\se[te r\spndit `n rocile magmatice, sedimentare [i metamorfice, sub forma diferitelor minerale, `n constitu]ia c\rora intr\ (brucit - Mg(OH)2, carnalit - MgCl 2.KCl.6H2O, magnezit - MgCO3, dolomit - CaMg(CO3)2, enstatit - Mg2(Si2O6),

~n sol, magneziul provine din mineralele silicatice primare feromagneziene u[or alterabile, biotit, serpentin; olivin\; hornblend\ - [i din mineralele silicatice secundare ca illit -; montmorillonit -; vermiculit -. ~n unele soluri, magneziu se g\se[te sub form\ de carbona]i; dolomit - MgCa(CO3)2 sau magnezit - (MgCO3). Solurile con]in magneziu `n cantit\]i variabile, `n func]ie de textura acestora; `n solurile nisipoase, con]inutul mediu total este de 0,05% Mg; iar `n cele luto-argiloase de 0,2-0,5% Mg. Con]inutul solului `n magneziu cre[te de la podzoluri (0,3-0,5%) la cernoziomuri (0,4-0,8%). 5.5.3.3. Formele magneziului `n sol

~n hidrosfer\, magneziul se g\se[te `n cantitate mare `n apele m\rilor (3,69% MgO) `n apele de lac [i de ru (3,41% MgO). ~n apa m\rilor Mg, ocup\ locul imediat ca abunden]\ dup\ clor [i sodiu, con]inutul fiind relativ constant ca urmare a aportului apelor din ruri. Cu timpul el precipit\ [i formeaz\ diferite s\ruri de magneziu (carbonat).

Magneziul neschimbabil (coordinat), este reprezentat prin cationii de Mg2+, care intr\ `n alc\tuirea re]elelor cristaline ale mineralelor primare feromagneziene [i ale mineralelor secundare argiloase. El reprezint\ rezerva de magneziu din sol, care particip\ la refacerea formei schimbabile, pe m\sur\ ce aceasta este consumat\ de plante. Magneziul schimbabil, este forma re]inut\ la complexul adsorbtiv al solului, ocupnd in majoritatea cazurilor, locul doi dup\ calciu (5-20% din SB). O participare mai mare la alc\tuirea complexului adsorbtiv este caracteristic\ solurilor formate pe roci bogate `n magneziu, solurile hidromorfe [i halomorfe, la care magneziu poate s\ ajung\ pn\ la 60-70% din capacitatea de schimb cationic. ~n situa]ia `n care Mg2+ schimbabil, reprezint\ mai pu]in de 6-8% din capacitatea de schimb cationic, pot s\ apar\ simptome de caren]\.

Magneziul total din sol, se afl\ sub trei forme care au semnifica]ii diferite pentru nutri]ia plantelor: magneziu neschimbabil, magneziu schimbabil [i magneziu solubil din solu]ia solului.

101

Un con]inut mai mare de 130-150 ppm Mg2+ schimbabil, indic\ soluri bine aprovozionate cu Mg accesibil. Magneziul solubil `n solu]ia solului, este direct accesibil plantelor carel preiau sub form\ de Mg2+. Concentra]ia magneziului `n solu]ia solului este `n general redus\, mai sc\zut\ fiind la solurile acide [i mai mare la cele cu reac]ie alcalin\. Cernoziomurile cambice con]in 14-17 ppm Mg solubil, `n stratul de sol de 0-20 cm. Dac\ se face o distribuire procentual\ a con]inutului total de magneziu, pe cele trei forme ale sale, neschimbabil, schimbabil [i solubil, se constat\ c\ peste 90% reprezint\ magneziu neschimbabil, pn\ la 9% magneziu schimbabil [i 0,1-0,2% magneziu solubil 5.5.3.4. Asigurarea solurilor cu magneziu In acest scop, se folosec unii indici sintetici ca: satura]ia `n magneziu (% Mg din T), raportul K/Mg [i indicele caren]ei `n magneziu (ICMg) propus de Z. Borlan [i C. R\u]\ (1981).
Mg2+ x FR K+

ICMg = -------------Mg = reprezint\ con]inutul solului `n magneziu schimbabil, ppm; K + = con]inutul solului `n potasiu schimbabil, ppm; FR = factor de reac]ie `n raport cu pH-ul; Starea de asigurare a solurilor cu magneziu, se impune a fi `mbun\t\]it\ `n cazul `n care con]inutul `n magneziu schimbabil este mai mic de 1 me/100 g sol, sau indicele caren]ei `n magneziu este mai mic de 0,6. 5.5.3.5. Produse cu magneziu folosite ca `ngr\[\minte Caren]a `n magneziu se previne prin utilizarea unor produse care con]in acest element [i anume: s\ruri chimice cu magneziu, roci m\cinate care con]in magneziu, `ngr\[\minte chimice care au `n componen]a lor magneziu, `ngr\[\minte organice. Ca s\ruri chimice cu magneziu se folosesc: sulfatul de magneziu [i kiseritul. Sulfatul de magneziu (MgSO4.7H2O). Se prezint\ ca o sare alb\, cristalizat\ `n sistemul rombic. Con]ine 9,9% Mg, respectiv 16,2% MgO [i 13% S. Are solubilitate mare `n ap\, 71 g la 100 ml ap\ (20 oC). Din acest motiv, se poate administra pe cale foliar\, sub form\ de solu]ie, `n concentra]ie de 1-2%, pentru prevenirea caren]elor (35 kg solvit `n 400 l ap\ la hectar). Kiserit (MgSO4). Sare alb\ cristalizat\ `n sistemul monoclinic. Con]ine 17% Mg respectiv 27% MgO; cnd este calcinat con]inutul cre[te la 20% Mg. Sub forma rocilor m\cinate cu magneziu se folosesc: dolomitul, calcarele dolomitice, dunitul, serpentinit. Dolomitul Ca,Mg(CO3)2. Roc\ sedimentar\, amorf\, ce con]ine 8-13% Mg, respectiv 13-21% MgO [i 26-30% CaO. Folosit\ pentru completarea necesarului de magneziu, precum [i pentru ameliorarea compozi]iei ionice a solurilor acide. Dunit MgSiO4 + Fe2SiO4. Roc\ eruptiv\ constituit\ `n principal din olivin\. Con]ine 24-28% Mg, 35-39% SiO2 [i 3-8% FeO. Se folose[te foarte fin m\cinat\. Serpentinit H4Mg3Si2O9 + MgSiO3. Roc\ eruptiv\, care are drept component principal serpentinul - 3MgO.2SiO3.2H2O. Con]ine 18-25% Mg [i
2+

102

40-48% SiO2. Greu solubil\ `n ap\. Se utilizeaz\ bine m\cinat\, cu eficient\ mare numai pe solurile acide. ~ngr\[\mintele chimice care con]in magneziu sunt: nitrocalcarul care con]ine 3% Mg [i fosfa]ii amoniaco-magnezieni, care au 29,5% MgO. Gunoiul de garjd fermentat, con]ine 0,8-1,0 kg, MgO la o ton\. Administrat `n sol, `n doze de 40-60 t/ha, `mbog\]e[te solul `n acest element. ~n general, dozele de magneziu, necesare a fi aplicate `n sol sunt de 80-100 kg/ha. Eficien]a `ngr\[\mintelor cu magneziu depinde de prezen]a altor specii de ioni `n solu]ia solului [i de reac]ia mediului. Pe solurile acide, unde absorb]ia ionului de Mg2+, este `mpiedicat\ datorit\ interferen]ei cu ionii de Al3+ [i H+, combaterea caren]ei `n magneziu, se realizeaz\ prin aplicarea amendamentelor calcaroase care neutralizeaz\ aciditatea [i aduc `n sol magneziul, fie sub form\ de impurit\]i, sau constituient de baz\. Pe astfel de soluri, se va evita folosirea `ngr\[\mintelor cu azot care au poten]ial de acidifiere [i aplicarea unor doze mari de potasiu. Folosirea periodic\ pe solurile acide permeabile a s\rurilor potasico-magneziene brute (s\rurile de la Tazl\u), care con]in 8-10% MgO [i tot atta K2O, asigur\ un raport echilibrat de potasiu [i magneziu, prevenind fenomenul de caren]\.

5.6. ~ngr\[\minte cu microelemente


Microelementele, denumite [i oligoelemente (oligos = pu]in) sau elemente catalitice, sunt elemente nutritive, de care plantele au nevoie `n cantit\]i foarte mici, con]inutul lor `n plant\, reprezentnd mai pu]in de 0,01% din substan]a uscat\ (10-3 - 10-5%). Importan]a practic\ pentru agricultur\ prezint\ un num\r mai restrns [i anume: Fe, Mn, Zn, Cu, Mo, B. De[i microelementele sunt consumate de c\tre plante `n cantit\]i foarte mici, importan]a lor `n nutri]ia plantelor este mare ca urmare a rolului lor complex `n procesele metabolice. Microelelementele, pot fi puse al\turi de vitamine ca importan]\ fiziologic\, caren]ele determinnd tulbur\ri de nutri]ie, tot att de grave ca [i avitaminozele. Unele microelelemente ca Al, As, Ni, Se, Ba, Sr, Rb, Li, se afl\ `n organismele vegetale f\r\ a avea un rol esen]ial, sau care nu este pe deplin clarificat. Microelementele necesare diferitelor culturi agricole se asigur\ `n principal, pe seama rezervelor existente `n sol. ~n condi]iile unei agriculturi intensive, odat\ cu sporurile mari de produc]ie ce se ob]in, cantit\]ile de microelemente existente `n sol devin insuficiente pentru nutri]ia normal\ a plantelor, lucru ce impune refacerea gradului de asigurare, prin aplicare de `ngr\[\minte. Speciile de plante cultivate, manifest\ exigen]\ diferit\ fa]\ de nutri]ia cu microelemente. Culturile la care caren]ele de nutri]ie cu microelemente se observ\ mai frecvent sunt: porumbul, sfecla pentru zah\r, soia, fasolea, lucerna, culturile de legume, culturile de plante semincere, vi]a de vie, pomii, arbu[tii fructiferi. ~n vederea satisfacerii cerin]elor agriculturii, `n ]ara noastr\ se produc `ngr\[\minte chimice complexe [i mixte cu microelemente [i macroelemente. Clasificarea `ngr\[\mintelor cu microelemente. ~ngr\[\mintele cu microelemente pot fi clasificate dup\ starea lor fizic\ [i natura chimic\ a substan]elor pe care le con]in [i anume: a) `ngr\[\minte solide cu microelemente, care pot fi: - simple (cu B, cu Zn, cu Mn, etc); - complexe, cu macro- [i microelemente;
103

- compu[i chelatici. b) `ngr\[\minte lichide cu microelemente: - lichide limpezi (clare); -fluide cu agen]i de sechestrare; - suspensii. c) subproduse, rezultate din extrac]ia sau prelucrarea minereurilor cu microelemente. 5.6.1. ~ngr\[\minte chimice cu fier 5.6.1.1. Rolul fierului `n metabolismul plantelor Importan]a fierului `n nutri]ia plantelor este multipl\, func]iile lui biochimice fiind legate de `nsu[irea de a forma produ[i complec[i de tip chelat [i de posibilitatea schimb\rii reversibile de valen]\: Fierul particip\ la procesele de cre[tere, respira]ie, sinteza clorofilei, fotosintez\, fixarea simbiotic\ a azotului molecular. El este un component esen]ial `n alc\tuirea unor enzime care con]in fier, sub form\ de hem (C34H32O4N4Fe - grupul prostetic al hemoglobinei), precum [i a unor substan]e organice cu rol de transportori. Fierul este un activator al unor enzime ca: aldoza, arginoza, dipeptidaza. Plantele iau fierul din sol sub forma ionilor de Fe2+ [i `n mai mic\ m\sur\ de Fe3+. Absorb]ia ionului de Fe2+, este posibil\, datorit\ capacit\]ii r\d\cinilor de a reduce Fe3+ `n Fe2+, fiind mai u[oar\ `n condi]iile unui pH acid. Absorb]ia fierului din sol de c\tre plante, este stnjenit\ de valorile ridicate ale pH-ului [i de o serie de ioni prezen]i `n solu]ia nutritiv\, Cu2+, Mn2+, Zn2+, Ca2+, Mg2+, care pot provoca caren]e induse de fier. Din r\d\cin\ fierul este transferat spre p\r]ile aeriene, prin xilem, sub form\ de citrat feros, c\tre frunze. Mobilitatea fierului `n plante este sc\zut\, el fiind greu transferat din frunzele mature `n cele tinere, motiv pentru care caren]ele `n fier apar de la vrful plantei. Con]inutul plantelor `n fier variaz\ `n raport cu specia [i organul analizat, de la ordinul zecilor pn\ la ordinul sutelor de ppm. Speciile mari consumatoare de fier, sunt: salata, spanacul, porumbul, cartoful, sfecla pentru zah\r. Caren]a `n fier. Insuficien]a Fe, `n nutri]ia plantelor determin\ `ncetinirea ritmului de cre[tere a r\d\cinilor, ca urmare a distrugerii hormonului vegetal, auxina. Caren]a produce perturb\ri `n sinteza clorofilei, `n metabolismul ARN, `n structura cloroplastelor. Fenomenul cel mai d\un\tor pentru produc]ie, este apari]ia clorozei ferice care se manifest\ pe frunzele din etajele superioare ale plantelor. Frunzele `ncep s\ capete o culoare galben\ ca l\mia, pn\ la galben-albicioas\, nervurile principale r\m\nnd verzi. Simptomele sunt asem\n\toare cu cele ale caren]ei `n magneziu sau azot, cu deosebirea c\ nu apar pete brune necrotice. Cloroza feric\, nu apare `ntotdeauna datorit\ insuficien]ei Fe2+, ci [i unui blocaj, al Fe2+ de c\tre carbonatul de calciu (cloroz\ indus\). Cloroza feric\, este frecvent `ntlnit\ la vi]a de vie, pomi [i arbu[ti fructiferi, tomate, soia, fasole, manifestndu-se `ndeosebi `n prim\verile reci [i umede. 5.6.1.2. Prezen]a fierului `n natur\ ~n litosfer\, fierul ocup\ ca pondere locul 4, dup\ O, Si, Al, reprezentnd 4,7-5,1 `n % din greutate (Vinogradov, 1949). ~n interiorul
104

geosferei fierul se afl\ `n stare nativ\, metalic\; `n calcosfer\ numai `n combina]ii, oxizi, sulfuri, carbona]i, silica]i. ~n rocile magmatice, metamorfice [i sedimentare fierul se g\se[te sub form\ de minerale. ~n hidrosfer\, fierul provine `n general din reac]iile de disociere: Fe(OH )3 - - - - Fe3+ + 3 OH - 1. Con]inutul `n fier din apele marine [i oceanice este cuprins `ntre 0,002 [i 0,2 ppm, iar `n apele rurilor de 0,1-10 ppm. ~n sol, fierul se g\se[te, `n diferite minerale, `n principal sub form\ de oxizi amfoteri [i hidroxizi; `n orizonturile de la suprafa]\ cei mai abunden]i sunt oxizii ferici hidrata]i. Con]inutul `n fier total `n orizonturile de la suprafa]\ este `n medie de 1,5-l1,0% (10000-100000 ppmn). ~n general, solurile con]in suficient fier solubil necesar nutri]iei plantelor, insuficien]a lui `n sol, fiind cauzat\ de o serie de factori dintre care cei mai importan]i sunt: con]inutul ridicat `n calciu [i reac]ia alcalin\. 5.6.1.3. Formele fierului din sol Fierul total al solului este constituit din trei forme: - fierul neschimbabil: este un component al unor minerale ca: muscovit (< 3% Fe), hornblend\ (< 15% Fe), augit (< 10% Fe), olivin\ (324% Fe), precum [i a unor minerale argiloase; montmorillonit (< 21% Fe), illit (1-3% Fe). - fierul schimbabil, re]inut la complexul adsorbtiv al solului sub forma ionilor Fe2+ [i Fe3+ care `n urma reac]iilor de schimb pot trece `n solu]ia solului. - fierul din solu]ia solului, este forma direct accesibil\ plantelor, reprezentat\ prin ionii de Fe2+, Fe3+, Fe(OH)2+. Cantit\]ile de fier care se g\sesc `n solu]ia solului sunt foarte mici, `n compara]ie cu fierul total [i variaz\ cu tipul de sol, pH-ul, textura, gradul de satura]ie `n baze, fiind cuprinse `ntre 1,5l9 ppm Fe. Acizii humici [i acizii organici, rezulta]i `n urma descompunerii materiei organice formeaz\ cu fierul, chela]i, din care fierul este mai accesibil plantelor, `n mediu neutru sau alcalin, dect `n cel acid. Acest lucru explic\ rezisten]a plantelor la cloroz\ feric\, pe solurile bogate `n materie organic\. 5.6.1.4. Produse utilizate ca `ngr\[\minte cu fier ~n scopul combaterii caren]ei de fier (cloroza) se folosesc o serie de s\ruri anorganice sau organo-minerale. Sulfatul de fier - FeSO4.7H2O. Cunoscut [i sub numele de calaican, se ob]ine industrial prin introducerea fierului `n acid sulfuric (20-30%). Se prezint\ ca o sare cristalin\ de culoare albastru-verzui. Este solubil\ `n ap\; 15,6 g la 100 ml ap\ la 20 oC. Con]ine 20,1% Fe sau 28% Fe2O3. ~n contact cu aerul pierde apa de cristalizare, iar fierul bivalent, trece `n fier trivalent. Chela]ii de fier, se folosesc `n combaterea clorozei ferice din anul 1951. Ei reprezint\ o grup\ de compu[i complec[i organo-minerali, cu `nsu[iri fizico-chimice care m\resc eficien]a fierului `n combaterea clorozei. Sunt solubili `n ap\, stabili la ac]iunea microorganismelor, fierul eliberndu-se treptat, ceea ce face s\ nu fie re]inut cu u[urin]\ de coloizii solului. Din aceast\ grup\ fac parte urm\torii produ[i: Na2Fe-EDTA, (Versena) - sare de sodiu [i fier a acidului etilendiaminotetraacetic. Are un con]inut de 5-14% Fe. NaFe-EDTA sare de sodiu [i fier a acidului dietilentriaminopentaacetic, cu 10% Fe.
105

NaFe-HEEDTA - sare de sodiu [i fier a acidului hidroxietiletilendiaminotetraacetic, cu 5-9% Fe. Alte s\ruri cu fier, ce pot fi administrate pentru combaterea caren]ei `n fier sunt: oxidul feros (FeO) cu 77% Fe, oxidul feric (Fe2O3) cu 69% Fe; sulfat feros de amoniu (NH4)2SO4.FeSO4.6H2O cu 14% Fe; sulfat feric Fe2(SO4)3.4H2O cu 23% Fe; sequestrene 138%Fe. 5.6.1.5. Aplicarea `ngr\[\mintelor cu fier Cloroza feric\, apare frecvent pe solurile calcaroase, cu pH-ul alcalin precum [i pe solurile amendate recent cu doze mari de carbonat de calciu. Prezen]a ionilor de calciu `n cantitate mare `n solu]ia solului, `mpiedic\ absorb]ia ionilor de Fe2+, ca urmare a caracterului antagonist (cloroz\ indus\). ~n scopul caracteriz\rii poten]ialului solurilor `n ceea ce prive[te apari]ia fenomenului de cloroz\ feric\, `n special la vi]a de vie, se folosesc ca parametri calciul activ [i indicele puterii de clorozare. Indicele puterii de clorozare (IPC), dup\ Juste [i Pouget (1972) este dat de raportul dintre calciu activ [i fierul u[or extractibil. %CaCOactiv 10 4 IPC = [Fesolubil ] 2 ppm Valoarea IPC, este cuprins\ `ntre 0 [i 200. ~n func]ie de acest indice poten]ialul de clorozare a solului se apreciaz\ astfel: valori mai mici de 5 indic\ faptul c\ solurile nu au putere de clorozare; 6-10, poten]ial clorozant sc\zut; 11-25, poten]ial clorozant mijlociu; 26-50, poten]ial clorozant ridicat; valori mai mari de 51, indic\ soluri cu poten]ial clorozant foarte ridicat. Combaterea clorozei ferice, la vi]a de vie se face `n primul rnd, prin prevenirea ei, utiliznd la plantare, portaltoi corespunz\tori cu capacitatea de clorozare a solului. ~n cazul apari]iei clorozei `n planta]iile viticole, se fac stropiri foliare `n perioada de vegeta]ie cu s\ruri de fier: FeSO4.7H2O solu]ie 0,2-0,5%, Fe-EDTA solu]ie, 0,02% (0,5-1,1 kg Fe/ha). ~n livezi, cloroza feric\ se combate prin aplicarea `n sol a s\rurilor anorganice (calaocan, oxid feros, sulfat feric), `n doze de 5-10 kg Fe/ha, `n func]ie de gradul de solubilitate a produsului. Produsul Sequestrene 138 Fe , se folose[te `n doz\ de 40-60 kg/ha, `n cazul tratamentului general Compu[ii cu Fe de tip chelat, se administreaz\ `n doze de 2-9 kg/ha, folosindu-se 12-24 g/pom, iar pe solurile calcaroase 100-200 g/pom; efectul remanent se manifest\ 1-2 ani. Aplicarea extraradicular\, a `ngr\[\mintelor este mai avantajoas\ din punct de vedere economic. ~n perioada de repaus, `n livezi se aplic\ stropiri cu solu]ii de 3-5% FeSO4.7H2O (300 l/ha) sau `n timpul vegeta]iei cu solu]ii `n concentra]ie de 0,04-0,08% neutralizate cu 0,15% var stins. Pot fi utiliza]i [i compu[i chelatici ai fierului cu molecule complexe cu fier `n stare ionic\, care sunt absorbi]i [i apoi se desfac `n plant\, `n doze de 0,5-1,1 kg/ha. De asemenea compu[ii chelatici pot fi aplica]i `n livezi, odat\ cu apa de irigare `n doze de 0,3-1,3 kg/ha Fe (NaFe-EDTA). Din punct de vedere al sensibilit\]ii fa]\ de caren]a de fier, plantele pot fi grupate astfel: - plante foarte sensibile: conopida, fasolea, iarba de Sudan, orez, orz, sfacl\, spanac, soia, c\p[un, zmeur, vi]a de vie, pomi gructiferi (nuc, gutui, piersic, cire[); - plante sensibile: cartof, in, ]elin\, lucern\, ov\z, porumb, tomate, varz\, gulie, m\r, p\r, prun;
106

- plante cu sensibilitate sc\zut\: castrave]i, gru, secar\, floarea soarelui, rapi]\. ~n scopul prevenirii clorozei ferice, se recomand\ aplicarea urm\toarelor m\suri tehnice: - altoirea pe portaltoi care sunt rezisten]i la cantit\]i mari de CaCO3 activ. ~n acest sens foarte susceptibil\ la cloroza feric\ este vi]a de vie altoit\ pe Riparia Gloire, moderat susceptibil\ pe Kober 5BB, Teleki 8B [i foarte pu]in susceptibil\ la cloroz\ este vi]a de vie altoit\ pe portaltoi, Chasselas x Berlandieri 41B, 140 Ruggeri [i Fercal; - administrarea de `ngr\[\minte chimice cu reac]ie fiziologic acid\, care m\resc activitatea Fe2+, `n sol; - administrarea unor doze mari de gunoi de grajd, bine descompus, care con]ine substan]e cu `nsu[iri chelatice; - subsolajul periodic al solului. 5.6.2. ~ngr\[\minte chimice cu mangan 5.6.2.1. Importan]a manganului `n nutri]ia plantelor Manganul are un rol multiplu, `n organismele vegetale vii, ac]iunea lui fiind strns legat\ de prezen]a fierului, cu care trebuie s\ se afle `ntr-un anumit echilibru (raport, Fe/Mn = 1:1,5 - 2,5). Manganul, are rol important `n unele sisteme enzimatice, activnd enzimele oxidoreduc\toare: arginaza, decarboxilaza, peptidazele, hidrolazele. ~mpreun\ cu alte elemente (Fe, Cu, Zn) activeaz\ `n mod indirect procesul de formare a clorofilei, particip\ `n procesul de asimilare a CO2, [i de fotosintez\. Manganul ia parte la sinteza aminoacizilor, la metabolismul acizilor organici; joac\ rol `n sinteza vitaminei C. Manganul m\re[te rezisten]a plantelor la secet\, mic[ornd transpira]ia; `n acela[i timp confer\ rezisten]a plantelor la con]inuturi ridicate de s\ruri solubile, datorit\ `nsu[irii de antagonism (Ca, Mg, Fe, Cu, Mo) [i a intercondi]ion\rii cu al]i ioni (NH4+, NO3-, PO43-, K+,SO42). Manganul este absorbit de c\tre plante din solu]ia aolului, ca ion bivalent Mg2+, ionii Mn3+ [i Mn4+, neputnd fi prelua]i de c\tre plante. La `nceput fenomenul de absorb]ie este pasiv, apoi activ legat de procesul de metabolism. Avnd o mobilitate ridicat\, el este translocat `n partea aerian\. Con]inutul plantelor `n mangan, variaz\ `n limite foarte largi, `n func]ie de specie [i de organul analizat, fiind cuprins `ntre 30 [i 500 ppm. Frunzele [i organele de cre[tere ale plantelor, con]in cel mai mult mangan. Caren]a `n mangan: se manifest\ de regul\ pe solurile organice [i `n primul rnd pe cele care con]in carbona]i, cu un pH alcalin. Caren]a este foarte bine reflectat\ prin concentra]ia manganului `n frunze, diagnosticarea foliar\ fiind criteriul principal de apreciere. Pentru majoritatea plantelor cultivate, nivelul critic este de 15-20 ppm Mn2+, `n substan]a uscat\ a frunzelor. La cerealele p\ioase caren]a se manifest\ prin decolor\ri galbencenu[ii, dispuse longitudinal `n [iruri paralele nervurilor. P\tarea galbencenu[ie, afecteaz\ parenchimul internervurial al frunzelor stindard [i a `nc\ 1-2 frunze `ncepnd cu treimea bazal\ a acestora. Reducerea rezisten]ei mecanice a por]iunii afectate de p\tare, predispune frunzele la frngere. Dac\ caren]a persist\, petele galben-cenu[ii sunt `nconjurate de benzi de culoare `nchis\. La dicotiledonate deficien]a `n mangan se manifest\ prin cloroza reticular\ a frunzelor din etajele superioare. Aspectul de cloroz\ reticular\ este dat de clorozarea parenchimului [i de persisten]a nervurilor `n stare verde. La speciile pomicole s\mn]oase, cloroza reticular\ confer\ frunzelor din vrful [i treimea mijlocie a l\starilor, aspectul de "schelet de pe[te".
107

~n general, fenomenul de caren]\ `n mangan se manifest\ pe solurile care con]in mai pu]in de 1,00 ppm Mn schimbabil, extractibil cu o solu]ie normal\ [i neutr\ de acetat de amoniu. 5.6.2.2. Prezen]a manganului `n natur\ ~n scoar]a terestr\ manganul se g\se[te `n propor]ie de 0,09 `n % de greutate (Vinogradov, 1949). ~n sol, manganul se g\se[te `n compu[i care apar]in la trei st\ri de oxidare (+2; +3; +4). Con]inutul `n Mn total, al solurilor din ]ara noastr\ variaz\ `n limite foarte largi de 175-1820 ppm, cele mai sc\zute valori ,sunt specifice psamosolurilor (175-496 ppm Mn), [i luvisolurile albice, din depresiunile montane (774 ppm Mn total). Con]inuturi ridicate `n Mn total se `ntlnesc `n solurile brun-ro[cate (1012 ppm) [i vertisoluri (1189 ppm). ~n general, se constat\ o cre[tere a con]inutului de Mn, de la solurile de step\ la solurile de p\dure. Ca urmare a tendin]ei lui de a trece sub form\ de oxizi superiori insolubili, manganul este mai pu]in afectat de procesul de levigare. 5.6.2.3. Formele de mangan din sol ~n sol manganul se g\se[te sub diferite forme, asociate la frac]iunea mineral\ [i organic\ a solului. Din punct de vedere al gradului de solubilitate pentru plante manganul din sol, prezint\ urm\toarele forme: - mangan neschimbabil: cea mai mare parte a manganului din sol, se afl\ sub form\ de oxizi greu solubili, precum [i sub form\ de hidroxizi. Oxizii [i hidroxizii de mangan sunt prezen]i `n stare cristalin\ sau amorf\, sub form\ de pelicule, acoperind agregatele de structur\, sau sub form\ de cristale r\spndite `n masa solului [i bobovine. - manganul schimbabil: din rezerva total\ a solului de mangan, o frac]iune foarte redus\ se g\se[te adsorbit\ la complexul coloidal al solului `n form\ schimbabil\, cu Mn2+. Energia de adsorb]ie a Mn schimbabil, este intermediar\ `ntre cea a Ca2+ [i Mg2+, variind `n func]ie de reac]ie, fiind mai puternic\ la valori mai mari ale pH-ului, [i mai slab\, la valori mai mici de pH. ~n func]ie de roca de solificare [i de condi]iile de mediu (pH, Eh), con]inutul solurilor `n mangan schimbabil, variaz\ `n limite foarte largi, de la 1-4000 ppm. - manganul solubil: se g\se[te `n solu]ia solului, `n concentra]ii de 1-9 ppm, sub form\ de Mn2+. ~n solurile cu reac]ie acid\, ca [i `n cele stagnohidromorfe, concentra]ia este mai ridicat\, `n timp ce `n solurile cu reac]ie alcalin\ sau neutr\, precum [i `n cele bine aerate, concentra]ia este foarte sc\zut\ (< 1 ppm). O frac]iune de mangan din solu]ia solului se afl\ sub form\ de complec[i organici, care `n unele soluri reprezint\ forma dominant\. Manganul solubil, `mpreun\ cu cel schimbabil [i cu formele u[or reductibile constituie "manganul activ" din sol. ~n compara]ie cu manganul total, con]inutul solurilor `n mangan activ, este mai redus (2-260 ppm Mn). ~ntre diferitele forme ale manganului se afl\ un echilibru dinamic [i permanent. Acest echilibru este controlat de pH-ul solului, activitatea microorganismelor, regimul de umiditate [i con]inutul `n materie organic\. 5.6.2.4. Folosirea `ngr\[\mintelor cu mangan Ca `ngr\[\minte cu mangan, se folosesc o serie de compu[i anorganici [i organici de Mn, frite sau reziduuri de la prelucrarea minereurilor de mangan.
108

Sulfatul de mangan MnSO4.4H2O. Este forma cea mai comun\, existnd [i alte forme cristalizate cu 1, 3, 5, 6, 7 molecule de ap\. Se prezint\ ca o sare cristalizat\ `n sistemul monoclinic sau rombic, de culoare alb\ sau roz. Con]ine 24,6% Mn [i 14,3% S. Solubil `n ap\. Oxid manganos MnO, sare de culoare verzuie, insolubil\ `n ap\, con]ine 41-68% Mn. Bioxid de mangan MnO2, de culoare brun-negricioas\, insolubil `n ap\, con]ine 63% Mn. Carbonat de mangan MnCO3,cristalizat de culoare roz sau amorf de culoare brun\, insolubil `n ap\, con]ine 31% Mn. Chela]i de mangan de tipul MnEDTA; s\ruri solubile `n ap\, utilizate `n tratamente foliare cu 8-12% Mn. Zgurile ferimanganice, rezultate din prelucrarea minereurilor cu Mn, con]in 9-15% Mn. Superfosfat `mbog\]it cu mangan, con]ine 1,9-2,5% Mn, [i rezult\ `n urma neutraliz\rii acidit\]ii libere cu MnCO3. Fritte cu mangan (sticl\ solubil\), con]ine 10-25% mangan. Aceste `ngr\[\minte se aplic\ `n sol, sau prin stropiri foliare. Cea mai larg\ utilizare o are sulfatul de mangan. Administrarea `ngr\[\mintelor cu mangan `n sol, se recomand\ pe cele cu reac]ie acid\, deficitare `n mangan [i anume pe solurile turboase sau pe cele formate pe nisipuri cuar]ifere, unde trecerea Mn `n forme insolubile are loc `n mai mic\ m\sur\. Dozele folosite variaz\ `n func]ie de plant\, pH, con]inutul solului `n humus, textur\, produsul folosit [i metoda de `ncorporare, fiind cuprinse `ntre 5-15 kg/ha. Pe solurile cu reac]ie neutr\, alcalin\ sau pe cele bogate `n humus, aplicarea Mn `n sol este mai pu]in eficient\, ca urmare a capacit\]ii lor de a fixa manganul. Pe astfel de soluri se recomand\ aplicarea `ngr\[\mintelor cu mangan `n benzi `n doze de 5-10 kg/ha, asociate cu `ngr\[\minte cu reac]ie fiziologic acid\ (sulfat de amoniu). Aplicarea `ngr\[\mintelor cu mangan, pe solurile alcalice, care con]in carbona]i, au un efect temporar; pe aceste soluri se recomand\ aplicarea m\surilor ameliorative care s\ modifice reac]ia (amendamente) [i poten]ialul redox (scarific\ri), favoriznd formarea Mn2+ [i m\rind accesibilitatea lui pentru plante. Metoda administr\rii `ngr\[\mintelor cu mangan pe cale foliar\, reprezint\ metoda cea mai rapid\ [i eficient\ de corectare a caren]ei de Mn, recomandat\ `n cazul solurilor minerale [i organice carbonatice, a rocilor acide supraamendate care au capacitate mare de fixare a Mn. Tratamentul foliar, este mai economic, necesitnd cantit\]i mici de `ngr\[\mnt, este compatibil cu diferite pesticide [i se poate aplica la apari]ia primelor simptome de caren]\. Produsul cel mai folosit este sulfatul de mangan. Rezultate bune se ob]in [i prin folosirea chela]ilor cu mangan (MnEDTA), dar prezint\ inconvenientul c\ sunt mai scumpi. La pomii fructiferi, tratamentele se fac, fie `n perioada de repaus vegetativ fie timpul perioadei de vegeta]ie. Concentra]ia solu]iei `n cazul tratamentelor f\cute `n perioada de repaus vegetativ este de 4-5% (500-600 l/ha) [i mai sc\zut\, de numai 0,1% `n cazul tratamentelor `n timpul perioadei de vegeta]ie. ~n acest ultim caz se recomand\ ca solu]ia de sulfat de Mn, s\ fie neutralizat\ cu o solu]ie de hidroxid de calciu 0,1%, pentru evitarea fenomenului de fitotoxicitate. Caren]a `n mangan la pomii fructiferi poate fi `nl\turat\ sau prevenit\ [i `n urma tratamentelor cu fungicide, Maneb (20% Mn) [i Mancozeb (16% Mn). Dup\ ac]iunea favorabil\ a Mn, asupra cre[terii [i dezvolt\rii, plantele pot fi clasificate astfel:
109

- plante foarte sensibile: fasolea, soia, castrave]i, spanac, dovleac, praz, plantele din p\[unile naturale, nuc, m\r, piersic, cais; - plante sensibile: cartof, gru, in, maz\re, varz\; - plante pu]in sensibile : secar\, porumb. 5.6.3. ~ngr\[\minte cu zinc 5.6.3.1. Importan]a zincului `n nutri]ia plantelor Zincul particip\ `n metabolismul proteic, `n sinteza acizilor ribonucleici, a glucidelor, a vitaminelor B, C [i P, precum [i la formarea clorofilei. ~n metabolismul proteic Zn, favorizeaz\ sinteza ARN, care la rndul s\u controleaz\ sinteza proteinelor. ~n metabolismul glucidelor, Zn activeaz\ enzimele din grupa endazelor. Zincul, are un rol foarte important `n activitatea sintezei triptofanului, care este un produs intermediar al auxinei (acidul indolilacetic). El este implicat `n reducerea nitra]ilor, `n favoarea aminoacizilor aromatici, sinteza [i `ncorporarea tirozinei, C6H4OHCH2CHNH2COOH, `n proteine [i a uracilului, HNC(O)NHC(O)CHCH, `n molecula de ARN. Cerin]ele plantelor pentru Zn. Plantele preiau zincul din sol sub form\ de ion, Zn2+. Absorb]ia ionului de Zn2+, se desf\[oar\ la `nceput ca un proces fizic, de schimb de ioni [i difuziune, iar ulterior procesul este metabolic. Procesul de absorb]ie a zincului se reduce puternic `n cazul temperaturilor sc\zute [i `n condi]ii de anaerobioz\, de stagnare a apei, precum [i `n condi]iile unui pH alcalin [i a unui con]inut ridicat de fosfa]i mobili. Zincul, se acumuleaz\ `ndeosebi `n r\d\cini (peste 90% din Zn existent `n plant\), apoi `n frunze, boabe [i nodurile tulpinilor la cereale. Con]inutul plantelor `n zinc este de ordinul zecimilor dintr-un procent. Se consider\ o nutri]ie normal\ cu Zn a plantelor, atunci cnd concentra]ia acestuia `n frunze este de 20-100 ppm Zn. Caren]a `n zinc.. ~n ]ara noastr\ caren]a a fost sesizat\ pentru prima dat\ `n 1966 la porumbul cultivat pe soluri carbonatice, ulterior fenomenul extinzndu-se [i pe alte soluri, favorizat de dozele mari de `ngr\[\minte minerale [i `ndeosebi de cele cu fosfor. Speciile foarte sensibile la caren]a `n zinc sunt: porumbul, fasolea, ricinul, inul, hameiul, iar dintre pomii fructiferi, m\rul, piersicul [i p\rul. Sensibilitate moderat\ manifest\, soia, cartoful, sfecla pentru zah\r, lucerna, trifoiul, ceapa. Cerealele p\ioase, maz\rea, ierburile perene sunt mai pu]in sensibile la caren]a `n zinc. Cercet\rile efectuate `n ]ara noastr\ au eviden]iat c\ porumbul este cel mai sensibil la caren]a `n zinc [i `n special hibrizii tardivi, cu ritm lent de cre[tere `n prima parte a perioadei de vegeta]ie. Simptomele caren]ei `n zinc, sunt asem\n\toare cu cele de Fe, Mn sau Mg [i se manifest\ de regul\ prin limitarea cre[terii, reducerea m\rimii frunzelor, clorozarea spa]iului dintre nervuri, urmat\ de brunificare [i necrozare. Caren]a se manifest\ la diferite specii de plante, cu anumite particularit\]i: - la porumb, cnd plantele au 4-5 frunze, pe treimea inferioar\ a frunzelor apar `ntre nervuri pete clorotice ce progreseaz\ rapid, formnd dou\ dungi largi, albicioase, aproape translucide, de o parte [i de alta a nervurii principale. Plantele de porumb au internodiile scurte [i dezvoltarea este `ntrziat\. - la fasole [i soia, caren]a se manifest\ la 3-4 s\pt\mni de la r\s\rire, prin clorozarea spa]iului dintre nervuri, urmat\ de necrozarea frunzelor.

110

Frunzele sunt asimetrice cu marginile neregulate. Cre[terea [i dezvoltarea plantelor sunt stnjenite, `nflorirea [i maturarea fiind `ntrziate. - la vi]a de vie, insuficien]a se manifest\ prin frunze mici, cu margini foarte neregulate, spa]iul dintre nervuri clorozat, ramuri scurte, boabe mici. Boabele au semin]e, spre deosebire de caren]a `n bor, la care semin]ele lipsesc. - la pomii fructiferi, caren]a se manifest\ pe l\starii anuali prin `ncetinirea cre[terii, scurtnodarea, dispunerea frunzelor `n "rozet\", decolorarea galben verzuie a parenchimului frunzelor [i slaba dezvoltare a acestora. ~n general, caren]a Zn, apare `n cazul `n care concentra]ia lui `n frunze se situiaz\ sub 15-20 ppm. 5.6.3.2. Prezen]a zincului `n natur\ ~n litosfer\, Zn se g\se[te `n % de greutate de 0,005, fiind pe locul 25 (Vinogradov, 1949). El se afl\ numai sub form\ de combina]ii, mineralele, cele mai abundente fiind reprezentate de sulfuri (blend\, ZnS) [i oxizi (zincit, ZnO; franklit, Zn,Mn Fe2O4,etc). Rocile sedimentare au un con]inut foarte variabil `n Zn, 6-76 ppm, el concentrndu-se `n cantit\]i mai mari `n frac]iunile argiloase. ~n hidrosfer\, zincul se afl\ `n medie `n concentra]ie de 0,01 ppm. ~n sol, con]inutul de Zn total, prezint\ varia]ii mari, de la urme la 300 ppm, valorile cele mai `ntlnite fiind `n jur de 50 ppm. Zincul accesibil plantelor este de 0,4-9,4 ppm. 5.6.3.3. Formele zincului din sol ~n sol zincul, se afl\ `n diferite forme, deosebite sub raportul accesibilit\]ii pentru plante, variind de la forme solubile `n ap\, prezente `n solu]ia solului, la forme puternic re]inute, inaccesibile plantelor. Zincul total din sol. ~n orizontul superior al solurilor din ]ara noastr\, cu utilizare agricol\, con]inutul de Zn total este cuprins `ntre 11 [i 97 ppm (Irina B\jescu, 1970), cu valori predominante `n intervalul 40-70 ppm Zn. Con]inuturile cele mai mici de zinc le au psamosolurile s\race `n coloizii minerali [i organici, sub 20 ppm, `n timp ce vertisolurile [i molisolurile cu textur\ argiloas\, au con]inuturile cele mai ridicate `n zinc, 80-90 ppm. Rezerve mari de Zn total se `ntlnesc [i la litosolurile bogate `n argil\ (> 80 ppm), precum [i la solurile turbogleice [i turboase din Delta Dun\rii. Distribu]ia Zn, pe profil este relativ uniform\ la solurile b\lane, cernoziomuri [i cernoziomuri cambice, `n timp ce la cernoziomurile argiloiluviale [i argilovisoluri, distribu]ia Zn, urm\re[te curba argilei, adic\ un minimum `n orizontul superior, [i un maximum `n orizontul Bt. Zincul accesibil plantelor. Este reprezentat de frac]iunea extractibil\ `n solu]ie de HCl 0,1 N sau `n Na2EDTA (etilendiaminotetraacetat de sodiu) 0,05 M, din orizontul superior al solurilor. Con]inutul de Zn, extractibil `n HCl 0,1 N, este de 0,4-9,4 ppm, reprezentnd 2,3-16,6% din rezerva total\ de Zn. Concentra]ia de Zn, accesibil\ plantelor este foarte mult influen]at\ de reac]ia solului, `ntre pH [i con]inutul `n Zn solubil, fiind o strns\ corela]ie. Influen]a fosforului asupra mobilit\]ii Zn. La un nivel ridicat al st\rii de aprovizionare a solului `n fosfor, are loc o reducere a con]inutului `n Zn accesibil plantelor, ca urmare a insolubiliz\rii prin formarea Zn3(PO4)2 precum [i prin inactivarea reciproc\ a acestor elemente la nivelul r\d\cinilor plantelor.

111

Indicele de caren]\ de Zn (ICZn), este definit ca fiind valoarea raportului dintre con]inutul de Zn accesibil plantelor din sol, corectat cu un factor de reac]ie [i con]inutul de fosfor accesibil din sol. Znmobil FR 100 unde: ICZn = P AL Zn mobil din sol, determinat prin extrac]ie cu EDTA + (NH4)2CO3 la pH 8,6, exprimat `n ppm; PAL = con]inutul de fosfor accesibil din sol, determinat prin metoda Egner-Riehm-Domingo, exprimat `n ppm; FR = factor de reac]ie, care se calculeaz\ `n func]ie de pH, dup\ una din rela]iile: - pentru solurile cu pH-ul suspensiei apoase mai mic de 8,0 FR = 1,3 pH - 0,11 pH2 - 2,82 - pentru solurile cu pH-ul `n ap\ mai mare de 8,0 Fr = (1,3 pH - 0,11 pH2 - 2,82) + (pH -8)(0,05 pH) Semnifica]ia, valorilor indicelui de caren]\ de Zn, este prezentat\ `n urm\torul tabel Limite de apreciere a probabilit\]ii de caren]\ de zinc Probabilitatea Mare Apreciabil\ Mijlocie Mic\ Foarte mic\ caren]ei de Zn I.C.Zn < 1,7 1,7 - 3,4 3,4 - 5,1 5,1 - 6,8 > 6,8 Un alt indice propus pentru prognoza caren]ei `n zinc `n leg\tur\ cu con]inutul solurilor `n fosfor mobil, este "indicele reac]iei - fosfa]i mobili" (I.R.P.M.). 90 - 10pH I.R.P.M. = P AL Acest indice serve[te [i la stabilirea dozelor de `ngr\[\minte cu zinc, `n asolamentele cu porumb, fasole [i alte plante sensibile la caren]\, cultivate pe solurile cernoziomice din Estul [i Sud-Estul ]\rii. Semnifica]ia valorilor indicelui reac]iei-fosfa]i mobili, este prezentat\ `n urm\torul tabel: Limite de apreciere a probabilit\]ii de caren]\ de zinc Probabilitatea Foarte Mare Apreciabil\ Mijlocie Mic\ caren]ei de Zn mic\ I.R.P.M. <0,288 0,288-0,384 0,385-0,576 0,577-1,165 >1,165 5.6.3.4. Folosirea `ngr\[\mintelor cu zinc Corectarea deficien]ei cu zinc, se face prin aplicarea `ngr\[\mintelor cu zinc `n sol, stropiri foliare sau prin tratarea semin]elor `nainte de sem\nat. ~n acest scop se folosesc produse chimice cu zinc, reziduuri industriale care con]in zinc, `ngr\[\minte chimice `mbog\]ite cu Zn, `ngr\[\minte organice. Dintre produsele chimice, se folosesc: sulfatul de Zn monohidratat, ZnSO4.H2O cu 35% Zn, sulfatul de Zn heptahidratat, ZnSO4.7H2O cu 23% Zn, sulfatul bazic de Zn, ZnSO4.4Zn(OH)2 cu 55% Zn; oxidul de Zn, ZnO cu 80% Zn; carbonatul de Zn, ZnCO3 cu 52% Zn; chela]ii de Zn cu 9-14% Zn. Dintre sulfa]ii de zinc, cel mai folosit este sulfatul heptahidratat. Se prezint\ ca o sare cristalizat\ `n sistemul rombic, f\r\ culoare, eflorescent\, solubil\ `n ap\. Se administreaz\ speciilor sensibile la caren]\, pe soluri cu ICZn mai mic de 3,4 [i IRPM, mai mic de 0,6. Dozele sunt cuprinse `ntre 5-11 kg/ha. Aplicarea `n benzi s-a dovedit a fi cea mai eficient\ pe solurile acide. La pomii fructiferi [i la vi]a de vie tratamentele foliare s-au dovedit deosebit de eficace. Concentra]ia solu]iei de Zn, pentru pomii fructiferi variaz\
112

`ntre 0,3 [i 6%, `n timp ce la vi]a de vie se folosesc solu]ii mai diluate, 0,0050,025%. Solu]ia de sulfat de Zn, folosit\ la stropiri, se neutralizeaz\ cu Ca(OH)2, `n vederea prevenirii arderii frunzelor [i a v\t\m\rii fructelor, determinat\ de hidroliza acid\ a sulfatului de Zn. Tratamentul cu sulfat de zinc, poate fi aplicat [i la s\mn]\, prin pudrarea acesteia cu un amestec de sulfat de zinc [i pudr\ de talc, `n doz\ de 8-80 g ZnSO4 pentru 100 kg s\mn]\. Oxidul de zinc, anhidru. Se prezint\ ca o pulbere amorf\, alb\ sau u[or g\lbuie, greu solubil\ `n ap\. Se administrear\ pe solurile cu ICZn < 3,4 [i IRPM < 0,6, `n doze de 7,5-15,0 kg/ha. Chela]ii de zinc, de tipul ZnDTPA (dietilen-triamino-penta-acetat de Zn), ZnEDTA (etilen-diamino-tetra-acetat de Zn), [i ZnEDDHA (etilendiamino-di-O-hidroxifenil acetat de Zn), dau foarte bune rezultate `n corectarea caren]ei de Zn, mai ales pe solurile carbonatice. Acest lucru se datoreaz\ solubilit\]ii lor ridicate `n condi]iile unui pH alcalin, precum [i faptului c\, r\mn `n form\ nedisociat\ `n solu]ia solului, fiind mai pu]in re]inu]i prin adsorb]ie. Dozele folosite sunt mai reduse de 0,3-1,3 kg/ha; de regul\ doza aplicat\ este de cinci ori mai mic\, dect a sulfatului de zinc. ~n horticultur\, se folosesc ca fungicide o serie de chela]i ce con]in Zn, ca Zinebul (22% Zn), Ziramul (16% Zn), sau Mancozeb (2% Zn). Acestea aplicate sistematic, pot satisface cerin]ele pomilor `n acest element. Reziduurile industriale, pot reprezenta o surs\ important\ de Zn. ~n aceast\ grup\ pot fi incluse cenu[a de pirit\ de la Valea C\lug\reasc\ [i zgura metalurgic\ de la Combinatul chimic Trn\veni. ~ngr\[\mintele organice, provenite din complexele zootehnice, constituie o surs\ important\ de Zn. Astfel dejec]iile de taurine con]in `n medie 552 ppm Zn, cele de porcine 406 ppm Zn, iar cele de p\s\ri 447 ppm Zn (Vintil\, I. [i colab., 1978). Introdus `n sol Zn, este folosit anual de c\tre plante `ntr-o propor]ie relativ mic\, cea mai mare parte contribuind la cre[terea rezervei de Zn din sol. ~n condi]ii de cmp, efectul remanent al fertiliz\rii cu zinc, se manifest\ `ntre 2 [i 8 ani, acest lucru fiind influen]at de tipul de sol, plant\, doza [i sursa de Zn folosit\.

5.6.4. ~ngr\[\minte chimice cu bor 5.6.4.1. Importan]a borului `n nutri]ia plantelor Borul este unul din cele mai importante microelemente pentru nutri]ia plantelor. El particip\ la numeroase procese biochimice [i fiziologice [i anume: metabolismul acizilor nucleici; metabolismul auxinelor; metabolismul substan]elor proteice [i pectice; translocarea glucidelor, activarea unor enzime ca: polifenoloxidaza, peroxidaza, catalaza. Borul influen]eaz\ favorabil germinarea semin]elor [i diviziunea celular\, regleaz\ procesele osmotice [i contribuie la men]inerea st\rii de turgescen]a a celulelor. Prezint\ un rol hot\rtor `n procesul de fructificare (diviziunea organelor florale), sporirea rezisten]ei la boli [i la ger a plantelor. Cerin]ele plantelor pentru bor. Con]inutul plantelor `n bor, variaz\ `n limite foarte largi de la 5 ppm la 654 ppm `n func]ie de specie. Organele de plant\ care con]in cel mai mult bor sunt cele de reproducere (antere, stil, stigmat, ovar) fapt ce explic\ rolul borului `n procesul de fructificare.
113

Borul, este absorbit de plante prin r\d\cini sub form\ de ion hidratat B(OH)4- sau ca ion al acidului boric - H2BO3-. Translocarea borului `n plant\, se face sub forma compu[ilor organo-borici, care trec u[or prin membrana celular\. Plantele care manifest\ cerin]e ridicate fa]\ de bor sunt: r\d\cinoasele (sfecla pentru zah\r, sfecla furajer\, morcovul, ]elina); lucerna, floarea soarelui, bumbacul, alunele de p\mnt, unele specii pomicole (m\rul, cire[ul, piersicul, vi[inul). Cerin]e moderate manifest\ tomatele, varza, spanacul, morcovul, ridichele, trifoiul, tutunul, p\rul, arbu[tii fructiferi [i vi]a de vie. Pu]in exigente sunt urm\toarele specii: grul, ov\zul, porumbul, sorgul, soia, fasolea, cartoful. ~n general, necesit\]ile de bor, ale plantelor dicotiledonate sunt mai mari comparativ cu cele ale monocotiledonatelor. ~n timp ce o recolt\ de porumb siloz extrage din sol 40-90 g B/ha/anual, o recolt\ de lucern\ extrage aproximativ 1-2 kg B/ha/anual. O nutri]ie normal\ cu bor a plantelor corespunde unui con]inut `n masa lor vegetal\ cuprins `ntre 20 [i 100 ppm. Caren]a [i toxicitatea borului. Simptomele caracteristice caren]ei `n bor se manifest\ prin: uscarea vrfurilor de cre[tere, dezvoltarea rapid\ a l\starilor secundari la care vrfurile de cre[tere se usuc\ `n scurt timp; r\sucirea [i deformarea frunzelor din etajele superioare, clorozarea organelor tinere de cre[tere; reducerea `nfloritului; fructe deformate, incomplet dezvoltate; formarea de cr\p\turi pe pe]iol, tulpini [i uneori pe fruct, formarea de pete necrotice. La sfecla pentru zah\r [i cea furajer\, simptomul specific caren]ei este, putregaiul inimii. La floarea soarelui caren]a se manifest\ prin `ng\lbenirea [i deformarea frunzelor tinere, tulpin\ ramificat\ cu mai multe capitole. La castrave]i insuficien]a `n bor se manifest\ prin fructe deformate, cr\pate, cu pete brune `n tulpina superioar\. La vi]a de vie, insuficien]a borului poate fi una din cauzele fenomenului de "m\rgeluire". St\rile de caren]\ la plante sunt indicate de con]inutul `n bor al frunzelor, cuprins `n general sub 15-20 ppm, la cereale nivelul critic fiind mai cobort, sub 5 ppm. La sfecla de zah\r, nivelul critic este mai ridicat (< 35-40 ppm B) ca urmare a preten]iilor mai mari fa]\ de acest microelement. Majoritatea plantelor de cultur\ sunt sensibile la excesul de bor. Apari]ia fenomenului de toxicitate este mai mult accidental\, determinat de folosirea local\ a unor doze mari de B. Din punct de vedere al toleran]ei la bor plantele au fost grupate `n trei categorii: - plante sensibile, care suport\ concentra]ii de bor de 0,5-1,0 ppm din care fac parte pomii fructiferi (m\r, piersic, cire[, prun, nuc), vi]a de vie, lupinul [i soia; - plante moderat tolerante, care se dezvolt\ normal la con]inuturi de 15 ppm B, din care fac parte: orzul, ov\zul, grul, porumbul, cartoful, bumbacul, ]elina, varza, tutunul, tomatele; - plante tolerante, `n care intr\ lucerna (pn\ la 99 ppm), trifoiul (59 ppm), sfecla pentru zah\r, salata, ceapa. Simptomele de toxicitate se manifest\ diferit: la cereale tulpinile se coloreaz\ `n ro[u-purpuriu, vrful frunzelor se `ng\lbene[te [i pe limb apar pete brune; la vi]a de vie primele simptome apar pe crcei sub form\ de `ngro[\ri noduroase, de culoare brun-`nchis\; la maz\re limbul frunzelor se necrozeaz\ pe margini.

114

~n ]esuturile acestor plante afectate de exces de bor, s-a constatat acumul\ri foarte mari de 1000-1500 ppm [i chiar mai mari de 1500 ppm. Excesul de bor poate fi cauzat de utilizarea la iriga]ie a unor ape cu concentra]ii ridicate `n acest element (> 1 mg B/l); de folosirea cenu[elor de la furnale ca `ngr\[\mnt, sau a composturilor rezultate din gunoaiele or\[ene[ti. Borul `n sol. Con]inutul scoar]ei terestre `n bor este aproximativ de 50 ppm. Borul din sol `[i are originea `n rocile de solificare, sursa primar\ reprezentnd-o rocile magmatice. De asemenea [i micele sunt minerale constitutive ale rocilor magmatice care con]in bor `n cantit\]i `nsemnate. Rocile sedimentare care con]in cantit\]i mai mari de bor dect cele magmatice, el fiind asociat cu mineralele argiloase din grupa illitului. Con]inutul total de bor din orizontul superior al solurilor din ]ara noastr\ variaz\ `ntre 12-148 ppm, valorile cele mai sc\zute fiind specifice psamosolurilor, iar cele mai ridicate solurilor halomorfe. Molisolurile con]in 26-68 ppm B total, psamosolurile, 12-18,3 ppm B total, `n timp ce solurile halomorfe au un con]inut ridicat, cuprins `ntre 43,7-148,1 ppm B total. Borul solubil (hidrosolubil) accesibil variaz\ `n limite foarte mari `n startul arabil al solurilor din ]ara noastr\ (0,05-21,2 ppm), valorile minime fiind specifice luvisolurilor albice, iar cele maxime solonceacurilor [i solone]urilor salinizate. Solurile brune luvice [i luvisolurile albice au un con]inut foarte sc\zut `n bor (< 0,3 ppm) solubil, ca urmare a mobilit\]ii mari a lui `n condi]iile reac]iei acide, [i a intensit\]ii procesului de levigare. Con]inuturi sc\zute `n bor hidrosolubil, au psamosolurile [i solurile aluviale cu textur\ grosier\ (< 0,15 ppm) pe care pot s\ apar\ fenomene de caren]\ la plantele cu exigen]\ ridicat\ la nutri]ia cu bor (m\r, vi[in, sfecl\ pentru zah\r). Dintre factorii care influen]eaz\ accesibilitatea borului pentru plante mai importante sunt: - textura, la acela[i con]inut de bor `n sol, accesibilitatea pentru plante este mai ridicat\ la solurile cu textur\ grosier\ [i mijlocie [i mai sc\zut\ la cele cu textur\ fin\; - reac]ia solului, `n condi]ii de reac]ie acid\ absorb]ia borului, este mai intens\ dect `n condi]ii de reac]ie neutr\ [i mai ales alcalin\, `n domeniul pHului 4,7-6,3, absorb]ia fiind relativ uniform\ [i redus\ la valori pH peste 6,3; - materia organic\, influen]eaz\ accesibilitatea B, prin re]inerea par]ial\ `n compu[i greu accesibili pentru plante; - condi]iile climatice, mai ales seceta intensific\ fenomenul de insuficien]\ a aprovizion\rii plantelor cu bor; 5.6.4.2. Aplicarea `ngr\[\mintelor cu bor Corectarea deficien]ei de bor `n nutri]ia plantelor se face prin administrarea `n sol a s\rurilor cu bor (bora]i), a `ngr\[\mintelor chimice cu potasiu [i fosfor care con]in bor [i prin administrarea de `ngr\[\minte organice. Administrarea borului poate fi f\cut\ [i prin stropiri foliare. ~n mod frecvent se folosesc urm\toarele produse: Boraxul (Na2B4O7.10 H2O). Este sarea de sodiu a acidului tetraboric (H2B4O7). Se prezint\ ca o sare alb\, cristalizat\ cu solubilitate redus\ (4,5 g/l ap\ la 15-20oC). Con]ine 11,3% B. Se administreaz\ `n sol `n doz\ de 20 kg/ha, sau pe cale foliar\, concentra]ii 0,1-0,5%. Tetraboratul de sodiu - Na2B4O7.5H2O; con]ine l4% B [i se folose[te la fel ca [i boraxul. Pentaborat de sodiu - Na2B10O16.10 H2O; con]ine 18% B [i este mai solubil `n ap\ (150 g/l). Se fac tratamente foliare la pomi [i vi]a de vie `n doze de 100-250 g/ha.
115

Se fac 2-4 stropiri; `nainte de `nflorit, `n timpul `nfloritului, la legatul fructelor [i `n timpul dezvolt\rii acestora. Se folose[te frecvent `n ultimul timp "Solubor", amestec dintre tatraborat de sodiu (Na2B4O7.5H2O) [i pentaborat de sodiu (Na2B10O16.10 H2O) care con]ine 18% B. Acidul boric (H3BO3) - 17,5% B. Este un produs de culoare alb\, cristalizat cu solubilitate mic\ `n ap\ (4-5 g/l la 15-20oC). Se administreaz\ pe cale foliar\ sub form\ de solu]ii diluate 0,05-0,3%; poate fi administrat [i direct `n sol la culturile cu cerin]e ridicate `n bor, (10-17 kg/ha la sfecla pentru zah\r, 18-25 kg/ha la floarea soarelui). {lamul de bor, subprodus rezultat de la fabricarea acidului boric [i boraxului (n\molul de bor). Se neutralizeaz\ cu calciu sau amoniac, se usuc\ prin evaporare [i prin m\cinare rezult\ un praf sf\rmicios care con]ine 1,5-3,0 kg B/tona de [lam uscat. Se d\ toamna, sau prim\vara `nainte de sem\nat `n cantitate de 200-300 kg/ha. Superfosfatul `mbog\]it cu bor. ~n procesul de fabricare a superfosfatului se adaug\ 25 kg acid boric la o ton\. Se d\ toamna la fertilizarea de baz\. ~ngr\[\minte complexe foliare cu bor. Sunt `ngr\[\minte complexe lichide diluate care pe lng\ N, P, K, con]in [i o serie de microelelmente. Borul este con]inut `n cantitate de 0,1-0,2 g/l. Se folosesc urm\toarele tipuri: F011; F141; F231; F411. Gunoiul de grajd. Con]ine circa 5 g B/ton\; prin fertilizare organic\ cu gunoi de grajd solul se `mbog\]e[te `n bor. 5.6.5. ~ngr\[\minte cu molibden 5.6.5.1. Importan]a molibdenului `n nutri]ia plantelor Necesit\]ile fiziologice ale plantelor fa]\ de molibden sunt foarte reduse, prezen]a sa `n plant\ fiind < 1 ppm din substan]a uscat\. Cu toate acestea, Mo este considerat un microelement cu rol esen]ial `n nutri]ia plantelor, deoarece intr\ `n componen]a a numeroase enzime care catalizeaz\ reac]ii biochimice (nitrogenaza, nitratreductaza, sulfitoxidaza). Tot datorit\ aportului Mo, la nitratreductaza, el `ndepline[te un rol important `n activitatea microorganismelor fixatoare de N molecular din atmosfer\, care tr\iesc liber sau `n simbioz\. Mo este implicat `n metabolismul fosforului, `n biosinteza acidului ascorbic, `n cre[terea con]inutului de clorofil\. Cerin]ele plantelor fa]\ de molibden. Plantele absorb Mo din sol sub form\ de ioni (oxicomplex) MoO42-. Cantit\]ile preluate prin recolt\ sunt foarte reduse de 3-10 g Mo/ha, anual (W. Bergman, 1976). Leguminoasele consum\ cantit\]i mai mari de 10-15 g Mo/ha, anual. Organele plantelor `n care se acumuleaz\ mai mult molibden, sunt r\d\cinile, boabele [i frunzele tinere. ~n condi]ii de nutri]ie normal\, con]inutul de Mo din plante este cuprins `ntre 0,5 [i 5,0 ppm. Caren]a `n molibden. Poate fi observat\ pe solurile cu textur\ u[oar\, la culturile exigente fa]\ de acest element (leguminoase anuale [i perene), prin culoarea galben\ a frunzelor din etajele inferioare [i mijlocii. La toate culturile, caren]a primar\ de molibden se exteriorizeaz\ la fel ca cea de azot, ca urmare a rolului sistemelor enzimatice cu molibden asupra nutri]iei cu azot a plantelor. Mai frecvent este fenomenul de caren]\ indus, ca urmare a administr\rii neuniforme a `ngr\[\mintelor cu azot nitric, lucru poten]at de condi]iile climatice care redau intensitatea [i randamentul fotosintetic
116

(temperatur\ sc\zut\, nebulozitate, secet\). Simptomele caren]ei secundare se manifest\ prin culoarea galben-verzuie a frunzelor din etajul inferior [i mijlociu, arsuri pe vrful [i marginea frunzelor, pierderea turgescen]ei, `ntrziere `n cre[tere [i dezvoltare (floarea soarelui, porumb). Sensibilitate mare la caren]a `n molibden, manifest\, floarea soarelui, gulia [i conopida; sensibilitate moderat\ au sfecla, ov\zul [i porumbul; susceptibilitate redus\ la caren]\ o prezint\ grul, orzul, cartoful, ]elina [i morcovul. 5.6.5.2. Situa]ia molibdenului `n sol ~n litosfer\ con]inutul mediu de molibden este de circa 3 ppm. Rocile metamorfice ([isturi argiloase) sunt cele mai bogate `n molibden, iar dintre rocile sedimentare, argilele au cel mai ridicat con]inut `n molibden (2,8-3,5 ppm). Con]inutul total de molibden din majoritatea solurilor agricole din ]ara noastr\, este cuprins `ntre 0,2-4,6 ppm. Solurile cele mai bogate `n molibden total sunt cernoziomurile (1,0-4,6 ppm) iar cele mai s\race psamosolurile (0,43 ppm). Molibdenul `n sol se g\se[te sub urm\toarele forme: - `n re]eaua cristalin\ a unor minerale primare sau secundare (wulfenitul - PbMoO4; powelbitul - CaMoO4), greu accesibil plantelor; - precipitat sub form\ de s\ruri greu solubile; - adsorbit la complexul coloidal al solului, accesibil plantelor prin procese de schimb cationic; - inclus `n materia organic\ cu grade diferite de solubilitate [i accesibile pentru plante; - ca anioni, MoO42-, HMoO4- solu]ia solului. Concentra]ia de molibden din solu]ia solului este extrem de sc\zut\ [i variabil\, `n func]ie de m\rimea rezervei totale de Mo [i mobilitatea acestuia (2-8.10-8moli). 5.6.5.3. ~ngr\[\minte cu molibden Molibdatul de amoniu (NH4)6Mo7O24.4H2O. Se prezint\ sub forma unei s\ri cristaline de culoare alb\, f\r\ miros. Con]ine 54% Mo. Se aplic\ direct `n sol `n doz\ de 0,55-1,1 kg/ha, sau `n timpul perioadei de vegeta]ie prin stropiri foliare, `n concentra]ie de 0,01-0,025%, `n cantitate de 300-400 l/ha. Molibdatul de sodiu Na2MoO4.2H2O. Este o sare cristalin\ cu 46% Mo, solubil `n ap\. Poate fi administrat direct `n sol, `n doze de 0,75-1,5 kg/ha, odat\ cu `ngr\[\mintele cu N, P, K. Se mai poate aplica `n timpul perioadei de vegeta]ie prin stropiri foliare cu solu]ii 0,1%, sau prin umectarea semin]elor `nainte de sem\nat, solu]ie 0,05-0,1%. Superfosfatul molibdenizat. Con]ine 0,2% molibden, ad\ugat la granularea superfosfatului. Este un `ngr\[\mnt foarte bun pentru leguminoase. Ambele elemente P [i Mo, au ac]iune sinergetic\ unul asupra celuilalt. Printre m\surile menite s\ `mbun\t\]easc\ condi]iile de nutri]ie cu molibden a plantelor fac parte: - amendarea solurilor acide, `n scopul aducerii pH-ului la valori de 6,57,0; - fertilizarea echilibrat\ cu `ngr\[\minte cu azot, fosfor [i potasiu; - fertilizarea periodic\ cu gunoi de grajd;
117

- utilizarea ca surs\ de azot, a ureei.

5.7.~ngr\[\minte complexe
Industria chimic\ produce `n afar\ de `ngr\[\mintele chimice care con]in un singur element fertilizant de baz\ (N, P sau K) cunoscute [i sub denumirea de `ngr\[\minte simple, [i o serie de `ngr\[\minte care con]in 2 sau 3 macroelemente `n diverse propor]ii. Aceste `ngr\[\minte prezint\ fa]\ de cele simple o serie de avantaje: con]inut mai mare de substan]\ activ\ pe unitatea de mas\; `nsu[iri fizice superioare, fiind mai pu]in higroscopice, reac]ia fiziologic\ este neutralizat\ [i nu las\ reziduuri `n sol; se pot aplica mai uniform [i omogen `n sol; necesit\ un volum redus de for]\ de munc\ [i un consum mai mic de energie; prezint\ un coeficient de utilizare a elementelor nutritive mai mare, ca urmare a ac]iunii de sinergism. ~n acela[i timp acest sortiment de `ngr\[\minte prezint\ [i unele dezavantaje: con]in elemente nutritive `n propor]ii fixe; majoritatea `ngr\[\mintelor complexe sunt deficitare `ntr-o serie de elemente [i microelemente, putnd induce caren]e. Terminologia acestor `ngr\[\minte este codificat\ sub forma unei formule cu dou\, trei [i uneori patru numere care reprezint\ cantitatea de element activ (NPK), con]inut `n 100 kg `ngr\[\mnt brut. Primul num\r indic\ procentul de azot, al doilea num\r pe cel de fosfor (P2O5), al treilea pe cel de K2O, [i `n cazul cnd exist\ al patrulea num\r, pe cel de magneziu (MgO). Uneori al\turi de formula de baz\ sunt specificate sub form\ de simboluri chimice, microelementele pe care le con]ine `ngr\[\mntul. Ex: C:23:23:0; C:22:11:11, C:13:26:13 Lund ca referin]\ azotul egal cu 1 se poate deduce cum sunt echilibrate elementele fertilizante `ntre ele, adic\ raportul `n care se g\sesc fa]\ de azot. Ex: C- 23:23:0 1:1:0 C- 22:11:11 raportul 2:1:1 ...... C-13:26:13 1:2:1 Suma componentelor NPK reprezint\ con]inutul total `n substan]\ activ\ (46%; 44%; 52%). Clasificarea `ngr\[\mintelor complexe Aceste `ngr\[\minte se clasific\ dup\ o serie de criterii: a) dup\ num\rul elementelor nutritive [i a altor substan]e care intr\ `n componen]a lor: binare de tipul: N-P; N-K; P-K; P-Mg; K-Mg; ternare de tipul N-P-K sau N-P-Mg; cu macroelemente [i microelemente; organominerale. b) dup\ raportul dintre elementele nutritive: cu utilizare general\ `n care elementele nutritive se g\sesc `n propor]ii egale (1:1:1); bogate `n azot cu raportul `n favoarea azotului (2,5:1:1); bogate `n fosfor (1:1,5:1); bogate `n potasiu (1:1:2). c) dup\ starea fizic\: `ngr\[\minte complexe solide; `ngr\[\minte complexe lichide. 5.7.1. ~ngr\[\minte complexe solide 5.7.1.1. Nitrofosfa]ii Nitrofosfa]ii sunt `ngr\[\minte complexe care rezult\ prin prelucrarea fosfa]ilor naturali cu acid azotic. Aceste `ngr\[\minte con]in azotul sub form\ nitric\ (NO3-) [i amoniacal\ (NH4+) iar fosforul sub form\
118

de compu[i u[ori levigabili (NH4H2PO4) [i greu levigabili (CaHPO4) potasiul fiind prezent sub form\ de KNO3 [i KCl.. Ob]inere Ca10(PO4)6F2 + 20 HNO3 10 Ca(NO3)2+ 6 H3PO4 + 2 HF
florapatita 32-37% 9-13%

Azotatul de calciu fiind foarte higroscopic prin diverse procedee se elimin\ par]ial din sistem, `n solu]ia r\mas\ raportul H3PO4: Ca(NO3)2 fiind acum de 3:1. Prin amonizarea solu]iei rezult\ produse a c\ror compozi]ie depinde de cantitatea de amoniac consumat\: 3 H3PO4 + Ca(NO3)2 + 3 NH3 Ca(H2PO4)2 + 2 NH4H2PO4 + 2 NH4NO3 3 H3PO4 + Ca(NO3)2 + 6 NH3 CaHPO4 + 2 (NH4)2HPO4 + 2 NH4NO3 ~n primul caz rezult\ un `ngr\[\mnt `n care `ntreaga cantitate de fosfor este solubil\ `n ap\, `n al doilea caz rezult\ un `ngr\[\mnt `n care numai o parte din fosfor este solubil `n ap\, `ns\ integral solubil\ `n citra]i [i deci asimilabil\. ~n acest mod se ob]in `ngra[amintele complexe binare de tipul nitrofos (N-P). Pentru ob]inerea `ngr\[\mintelor complexe de tipul nitrofoska,`n solu]ia respectiva se introduc s\ruri de potasiu,care reac]ioneaz\ cu azotatul de amoniu. NH4NO3 + KCl NH4Cl + KNO3 Pulpa format\ este supus\ evapor\rii,se granuleaz\,se usuc\ la 1181200C, se sorteaza [i se ambaleaz\. Tipuri de nitrofosfa]i ~n ]ara noastr\ se produc dou\ categorii de nitrofosfa]i: a) nitrofosfa]i u[or levigabili (cu solubilitatea fosforului `n ap\ de peste 70%); b) nitrofosfa]i greu levigabili (cu solubilitatea fosforului `n ap\ `n propor]ie de30-70%). Nitrofosfa]i u[or levigabili Complex 27-13,5-0; raportul de complexare 2:1:0. Se prezint\ sub form\ granulat\, de m\rime 1-4 mm, de culoare alb\. Con]ine 13% azot nitric (NO3-) [i 14% azot amoniacal (NH4+) . Din totalul fosforului de 13,5%, 9,7% este solubil `n ap\, restul fiind solubil `n citrat de amoniu. Poate fi utilizat pe toate tipurile de sol dar `n special pe cele cu V<90% [i cu I.O.F.S.> de 0,5, att la fertilizarea de baz\ ct [i la cea fazial\. Complex 25-16-0, raportul de complexare (2-1-0). Se prezint\ sub form\ granulat\ de culoare cenu[ie, deschis\. Con]ine 115 azot nitric [i 14% azot amoniacal. Din totalul fosforului de 16%, 12,8% este solubil `n ap\, restul fiind solubil `n solven]i conven]ionali. Se folose[te `n mod asem\n\tor ca [i precedentul. Complex 22-22-0 Raportul de complexare 1:1:0, se prezint\ tot sub form\ granulat\, de m\rimea 1-4 mm. Con]ine 8% N-NO3- [i 14% N-NH4+. Din totalul fosforului de 22%, circa 15,8% este solubil `n ap\, restul fiind solubil `n solven]i conven]ionali. Complex 13-26-13, raportul de complexare 1-2-1, este `ngr\[\mntul complex de tip nitrofoska, comercializat [i sub denumirea de complex III. Con]ine 4% N-NO3- [i 9% N-NH4+. Din con]inutul de 26%, circa 25% este solubil `n ap\, restul `n solven]i conven]ionali; K2O este solubil `n totalitate.

119

Se prezint\ sub form\ granulat\, de culoare cenu[ie deschis\. Poate fi utilizat la fertilizarea de baz\ [i la cea fazial\, pe toate tipurile de sol [i la toate culturile. Complex 22-11-11, raport de complexare 2:1:1. Con]ine 9,5% N-NO3- [i 12,5% N-NH4+. Din 11% fosfor, 7,3% este solubil `n ap\, restul `n solven]i organici. K2O, este `n totalitate solubil. Se prezint\ sub form\ granulat\ de 1-4 mm, recomandat a fi folosit la fertilizarea de baz\, pe solurile cu V<85% [i cu IOFS mai mare de 2. Nitrofosfa]i greu levigabili Complex 12-18-0, raport 1:1,5:0. Se prezint\ sub form\ granulat\ de culoare cenu[ie deschis\. Con]ine 3,5% N-NO3- [i 8,5% N-NH4+. Din totalul fosforului de 18%, numai 6%, este solubil `n ap\, restul `n solven]i organici. Complex 10-25-10, raport 1-2, 5-1. Con]ine 3% N-NO3- [i 7% N-NH4+. Se prezint\ sub form\ granulat\, fiind solubil [i neaglomerabil `n condi]ii normale de p\strare. Se aplic\ cu prec\dere pe solurile cu V<85%, cu IOFS>3, la fertilizarea de baz\. Folosirea nitrofosfa]ilor Nitrofosfa]ii se folosesc att la fertilizarea de baz\, toamna sau prim\vara devreme, ct [i pentru fertilizarea fazial\ din timpul perioadei de vegeta]ie. Rezultate bune se ob]in `n cazul fertiliz\rii plantelor cu perioad\ lung\ de vegeta]ie, sporurile de produc]ie variind `ntre 4 [i 10%. Nitrofosfa]ii u[or levigabili, cu peste 70% din fosfor solubil `n ap\, se recomand\ a fi aplica]i pe toate tipurile de sol [i la toate culturile. ~n mod cu totul deosebit se vor aplica culturile de prim\var\, `n special pr\[itoarele, fie `naintea preg\tirii patului germinativsau `n timpul perioadei de vegeta]ie, odat\ cu efectuarea pra[ilelor, folosind fertilizatoare speciale. Nitrofosfa]ii greu levigabili, sunt indica]i a fi administra]i pe solurile acide cu un pH mai mic de 6,5. Pe aceste soluri fosforul din fosfatul dicalcic (CaHPO4), r\mne mai mult timp la dispozi]ia plantelor, ca urmare a unei solubilit\]i mai reduse.

5.7.1.2. Fosfa]ii de amoniu Snt `ngr\[\minte complexe binare [i se ob]in prin amonizarea solu]iilor de acid ortofosforic conform reac]iilor: H3PO4 + NH3 NH4H2PO4
fosfat monoamoniacal

H3PO4 + 2 NH3 H3PO4 + 3 NH3

fosfat diamoniacal fosfat triamoniacal

(NH4)2 HPO4 (NH4)3 PO4

Fosfatul monoamoniacal NH4H2PO4, este un compus chimic stabil ce se descompune la temperaturi mai mari de 1000C. Fosfatul diamoniacal (NH4)2 HPO4, este [i el un produs chimic stabil, descompunerea lui avnd loc la temperaturi mai mari de 700C, fosfatul triamoniacal (NH4)3 PO4, este un produs instabil, ce se descompune la 400C. Datorit\ acestui fapt, se utilizeaz\ ca `ngr\[\minte numai primele dou\ forme fosfatul mono [i diamoniacal.
120

Fosfa]ii mono [i diamoniacali, avnd un con]inut ridicat de substan]\ activ\ [i fiind higroscopici [i neglomerabili, se utilizeaz\ direct ca `ngr\[\minte sau la ob]inerea `ngr\[\mintelor compuse, N-P-K. Fosfatul monoamoniacal-NH4H2PO4 (ortofosfatul primar de amoniu) Este un `ngr\[\mnt binar, de tipul N_P, comercializat sub denumirea de amofos. Se livreaz\ sub form\ granulat\, cu granule de 2-3 mm. Con]ine 13,5% N-NH4+ [i 47% P2O5, raportul de complexare fiind de 1:4. Din totalul fosforului, circa 46% este solubil `n ap\. Este un `ngr\[\mnt cu un con]inut ridicat `n substan]\ activ\, 60,5% N [i P, cu solubilitate mare `n sol [i cu higroscopicitate redus\. Are aciditatea echivalent\ 55, [i o reac]ie fiziologic\ slab acid\. Prezint\ inconvenientul c\ datorit\ discrepan]ei mari dintre con]inutul de N [i cel de fosfor, este un `ngr\[\mnt mai pu]in echilibrat pentru nutri]ia plantelor. Fosfatul diamoniacal - (NH4)2 HPO4 (ortofosfat secundar de amoniu) Este comercializat sub denumirea de diamofos sau complex I. Are culoarea alb\, solubil `n ap\ `n propor]ie de 66,1 g/100 ml ap\ (200C); este mai higroscopic dect fosfatul monoamoniacal. Se folose[te ca `ngr\[\mnt complex, ce con]ine 16% N-NH4+ [i 48% P2O5, din care circa 47% este solubil `n ap\ (16-48-0). Raportul de complexare fiind 1:3, se consider\ un `ngr\[\mnt mai echilibrat pentru nutri]ia plantelor. ~n atmosfera umed\, sufer\ un proces de descompunere, cu pierdere de azot sub form\ de amoniac. Se livreaz\ granulat. Fosfa]ii de amoniu mono [i diamoniacal, se folosesc pentru fertilizarea de baz\, toamna `n livezi, planta]ii viticole, terenuri care se preg\tesc pentru legume [i `n nutri]ia plantelor tehnice.

Fosfat-azotatul de amoniu (NH4H2PO4 NH4NO3) Este un amestec de azotat de amoniu [i fosfa]i de amoniu. Se ob]ine prin neutralizarea cu NH3, a unui amestec de H3PO4 [i HNO3, sau a unui amestec de H3PO4 [i o solu]ie concentrat\ de NH4NO3. La neutralizarea cu NH3 a amestecului de H3PO4 [i HNO3, se ob]in `ngr\[\mintele de tipul: 2323-0; 25-25-0; 26-26-0; 30-10-0; 26-18-0. La noi `n ]ar\ se fabric\ tipul 23-23-0, comercializat sub numele de Complex II, care con]ine 14% N-NH4+ [i 9 % N-NO3-; con]inutul de fosfor este de 23%, aproape `n totalitate solubil `n ap\ Fosfat-sulfatul de amoniu (NH4)2HPO4 (NH4)2SO4 (fosfatul de Leuna). Se ob]ine prin neutralizarea cu amoniac a unui amestec de H3PO4 [i H2SO4. Rezult\ un `ngr\[\mnt complex format din fosfat diamoniacal (NH4)2HPO4 [i sulfat de amoniu (NH4)2SO4. Se ob]in `ngr\[\minte de tipul: 19-35-0; 19-42-0; 18-46-0. Acest `ngr\[\mnt care se fabric\ `n Germania este folosit `n mod deosebit la culturile mari consumatoare de N, P [i de sulf, cum ar fi culturile legumicole. Fosfa]i de amoniu-uree ~ngr\[\mintele granulate pe baz\ de fosfa]i de amoniu-uree, sunt superioare `ngr\[\mintelor complexe, prezentate pn\ acum [i au un con]inut ridicat `n substan]\ activ\ 54-64%. Se ob]in prin amonizarea unui amestec de uree [i acid fosforic. Tipurile de `ngr\[\minte complexe rezultate sunt: 29-29-0; 32-20-0; 35-18-0. Prin adaos de s\ruri de potasiu, se
121

Alte `ngr\[\minte complexe pe baz\ de fosfa]i de amoniu. Fosfa]ii de amoniu, servesc [i la ob]inerea unor tipuri de `ngr\[\minte complexe, cu un con]inut ridicat de substan]\ activ\. ~n acest sens enumer\m:

ob]in `ngr\[\minte ternare de tipul amofoska: 16-22-22; 19-19-19; 25-1515. Fosfatul de uree H3PO4 CO(NH2)2 Se ob]ine din solvirea ureei `n solu]ie de acid fosforic. H3PO4 + CO(NH2)2 CO(NH2)2 H3PO4 Dup\ r\cire produsul cristalizeaz\, apoi se granuleaz\. Poate fi utilizat ca `ngr\[\mnt complex concentrat de tipul: 30-30-0; 24-48-0; 3018-0. Administrat `n sol la sem\nat, influen]eaz\ negativ germinarea motiv pentru care se `ncorporeaz\ `n sol cu cel pu]in 1-2 s\pt\mni `nainte de sem\nat. Fosfatul amoniaco-magnezian Mg NH4PO4 H2O Fosfatul amoniaco-magnezin, este un `ngr\[\mnt complex concentrat, ce con]ine trei elemente nutritive [i anume: N-NH4+ - 9%; P2O5 45,7%; MgO 25,9%. Procesul de ob]inere a fosfatului amoniacomagnezian, are la baz\ reac]ia: Mg2+ + HPO42- + NH3 + H2O MgNH4PO4 H2O 0 Procesul are loc la 80-100 C. Ca surs\ de magneziu se utilizeaz\, MgO, Mg(OH)2, dolomita, s\ruri de magneziu, apa de mare. Roca fosfatic\ se amestec\ cu sursa de magneziu, apoi se adaug\ H3PO4, dup\ care are loc amonizarea pulpei. Fosfatul amoniaco-magnezin, este unul din pu]inele `ngr\[\minte ce con]in azot `ntr-o form\ lent asimilabil\, ca urmare a solubilit\]ii foarte redus\ `n ap\ (7,1 10-14M la 250C). Fosforul din acest `ngr\[\mnt este solubil `n acid citric. Se poate administra odat\ `n sol `n doz\ mare, cu efect remanent c]iva ani f\r\ a fi d\un\tor sau levigat. 5.7.1.3.Polifosfa]ii de amoniu Sunt `ngr\[\minte complexe, binare cu N [i P, concentrate, 60-82% NP. Sunt solubili `n ap\, u[or asimilabili de c\tre plante; sunt stabili `n timp, nu sunt higroscopici [i nu se aglomereaz\. Polifosfa]ii de amoniu, hidrolizeaz\ `ncet `n solu]ii neutre la temperatura camerei, viteza de hidroliz\ crescnd rapid odat\ cu temperatura [i cu mic[orarea pH-ului. Ob]inerea polifosfa]ilor de amoniu Polifosfa]ii de amoniu se ob]in industrial prin amonizarea acidului superfosforic( polifosforic cu 69-84% P2O5). Prin neutralizarea cu amoniac a acidului superfosforic, `n reactoare speciale la presiune [i temperatur\ ridicat\ se ob]in polifosfa]ii de amoniu. Tipurile de polifosfa]i sunt: Tripolifosfatul de amoniu (NH4)3H2P3O10 . Con]ine 17% N-NH4+ [i 65% P2O5. Se prezint\ sub form\ de cristale mari. Nu este higroscopic [i are o stabilitate mare. Pirofosfatul triamoniacal (NH4)3HP2O7 H2O. Con]ine 13% NNH4+ [i 66% P2O5.Con]inutul `n substan]\ activ\ este de 79% NP. Are stabilitate chimic\ mare [i nu este higroscopic. ~n sol hidrolizeaz\ u[or trecnd `n fosfat diamoniacal (NH4)2HPO4. Prin adaos de uree, `nainte de granulare, se m\re[te con]inutul `n azot. Alte tipuri de polifosfa]i sunt: 18-58-0; 12-59-0; 11-63-0; 15-62-0. Prin adaos de s\ruri potasice (KCl, K2SO4), la fabricarea polifosfa]ilor de amoniu, se ob]in `ngr\[\minte complexe ternare de tip amofoska: 24-24-12; 20-20-20; 19-19-19. ~nsu[irile polifosfa]ilor de amoniu Sunt superiori fosfa]ilor de amoniu datorit\ con]inutului ridicat `n substan]\ activ\, precum [i datorit\ mobilit\]ii mari a elementelor nutritive `n sol. Ca dezavantaj, men]ion\m c\ polifosfa]ii de amoniu, formeaz\ cu
122

microelementele din sol, compu[i insolubili, contribuind astfel la starea de insuficien]\ a unor microelemente `n nutri]ia plantelor. Sunt `ngr\[\minte scumpe, din cauza tehnologiei de ob]inere a acidului superfosforic care este costisitoare. 5.7.1.4. Metafosfa]ii

Sunt `ngr\[\minte complexe binare de tipul P-K [i P-N, foarte concentrate cu pn\ la 90% s.a. Tehnologia lor de ob]inere se bazeaz\ pe producerea unor s\ruri a acizilor metafosforici. Principalele tipuri de metafosfa]i ce pot fi folosi]i ca `ngr\[\minte `n agricultur\ sunt:
Metafosfatul de potasiu (KPO3)n [0-58-36] Metafosfatul de potasiu, este un polifosfat cu caten\ lung\, ce con]ine 58% P2O5 [i 36-38% K2O. Solubilitatea `n ap\ este foarte redus\, se solubilizeaz\ `n acid citric 2%. ~n sol, metafosfatul de potasiu, sufer\ procesul de hidroliz\ [i trece `n ortofosfat de potasiu, plantele folosind K, mai mult ca ortofosfat. (KPO3)n + n H2O n KH2PO4 Se `ntrebuin]eaz\ ca `ngr\[\mnt, ca atare, sau la ob]inerea de `ngr\[\minte complexe. Metafosfatul de amoniu (NH4PO3)n (18-75-0) Este unul din cele mai concentrate `ngr\[\minte cu P [i N. Con]ine 18% N-NH4+ [i 75% P2O5. Se ob]ine prin reac]ia direct\ dintre NH3 [i P2O5, `n stare gazoas\ la temperaturi `nalte. Metafosfa]ii sunt `ngr\[\minte greu solubile `n ap\. ~n sol hidrolizeaz\ [i se transform\ `n ortofosfa]i, plantele asimilnd u[or astfel fosforul. Fiind scumpe se folosesc la fabricarea `ngr\[\mintelor complexe ternare. 7.5.1.5. ~ngr\[\minte complexe de tipul N-K Azotatul de potasiu - KNO3 Con]ine ca `ngr\[\mnt 13-14% azot nitric [i 41% K2O, raportul N:K fiind de 1:3. Se ob]ine prin mai multe procedee [i anume: - prin reac]ia de dublu schimb dintre KCl [i NaNO3: KCl + NaNO3 KNO3 + NaCl - prin reac]ia de dublu schimb dintre KCl [i NH4NO3: - KCL + NH4NO3 KNO3 + NH4Cl Propriet\]i Azotatul de potasiu este o sare cristalin\, alb\ u[or solubil\ `n ap\ (13,3 g la 100 ml ap\ la 00C). Are formula 13-0-41. Este `ngr\[\mntul cu cea mai mic\ higroscopicitate dintre to]i azota]ii folosi]i ca `ngr\[\mnt. Este neutr\ [i stabil\ din punct de vedere chimic, evitndu-se astfel pierderile de azot `n timpul prelucr\rii. Nu las\ nici un reziduu `n sol, putnd fi utilizat la orice cultur\, `ndeosebi la acelea care nu suport\ clorul. Se utilizeaz\ frecvent `n stropiri foliare, la vi]a de vie, planta]ii pomicole [i sfecla de zah\r. Se aplic\ `ndeosebi acolo, unde a fost asigurat un fond fosfatic bogat. 5.7.2. ~ngr\[\minte complexe cu microelemente

123

Sunt `ngr\[\minte binare de tipul N-P, care con]in o serie de microelemente: Mn, Cu, Co, Zn, Al. Principalele tipuri sunt: Fosfatul de mangan-amoniu (MnNH4PO4 2 H2O) Se ob]ine prin tratarea solu]iilor de acid fosforic cu sulfatul de mangan [i neutralizare cu amoniac:
H3PO4 + MnSO4 + 3 NH3 + H2O MnNH4PO4 H2O+ (NH4)2SO4
fosfat de mangan amoniu

Fosfatul de cupru amoniu (CuNH4PO4 H2O Se ob]ine prin tratarea fosfatului diamoniacal, cu o solu]ie de clorur\ de cupru [i amoniac.
(NH4)2HPO4 + CuCl2 + NH3 + H2O (NH4)2HPO4 + CoCl2 + NH3 + H2O

Fosfatul l de cobalt-amoniu (CoNH4PO4 H2O Se ob]ine din fosfatul diamoniacal, clorur\ de cobalt [i amoniac: Fosfat de zinc-amoniu (ZnNH4PO4 H2O) Se ob]ine din fosfat diamoniacal, sulfat de zinc [i amoniac:
(NH4)2HPO4 + ZnSO4 + NH3 + H2O

CuNH4PO4 H2O + 2 NH4Cl CoNH4PO4 H2O + 2 NH4Cl ZnNH4PO4 H2O + 2(NH4)2SO4

Fosfat de aluminiu-amoniu AlNH4(HPO4)2 Se ob]ine prin prelucrarea nefelinului cu acid fosforic [i amonizarea masei de reac]ie: NaAlSiO4 + 3 H3PO4 NaH2PO4 + H3Al(PO4)2 + SiO2 + 2H2O nefelin H3Al(PO4)2 + NH3 AlNH4(H2PO4)2 Aceste tipuri de fosfa]i de amoniu cu microelemente, snt `ngr\[\minte greu solubile, cu ac]iune `ndelungat\ `n sol. Se utilizeaz\ toamna la fertilizarea de baz\ a solului. Tot din aceast\ grup\ mai fac parte: Complex III F\g\ra[, cu microelemente Este un `ngr\[\mnt ternar de tip nitrofoska cu formula 13-26-13, plus urm\toarele microelemente; B, Zn, Mn, Cu, Fe, Co, Mo `n cantit\]i de 0,5-0,7%. Se folose[te la fertilizarea de baz\ a solului, pentru legume, cartof, sfecl\ pentru zah\r, porumb. Complex II F\g\ra[, cu microelemente Este un `ngr\[\mnt binar N-P, cu formula 23-23-0, plus microelementele: Zn, Cu [i Mo, `n cantitate de 0,6%. Se prezint\ sub form\ granulat\ [i are solubilitate bun\ `n sol. Se folose[te la fertilizarea de baz\ a solului, `n legumicultur\, cultura cartofului, sfeclei pentru zah\r, porumb. Complex F\g\ra[ cu N-P-Mg plus microelemente: Zn, Cu, Co, Mo. se recomand\ `n legumicultur\ la fertilizarea de baz\ [i fazial\. Fritte Sunt `ngr\[\minte complexe, binare, f\r\ azot, care se ob]in din sticl\ fosfato-potasic\, `n topitura c\reia se introduc `n diverse propor]ii microelementele: Bo, Mn, Fe, Cu, Zn, Mo. au solubilitate redus\, fiind ferite de ac]iunea de levigare. Se aplic\ pe solurile deficitare `n microelemente, `n doze de 100-200kg/ha, durata de ac]iune `n sol fiind de 4-5 ani. 5.7.3. ~ngr\[\minte complexe organo-minerale (ionitice) Aceste `ngr\[\minte sunt constituite dintr-o frac]iune organic\ (R), reprezentat\ prin substan]e macromoleculare naturale sau de sintez\ [i o frac]iune mineral\ (x,y, z), reprezentat\ prin elemente nutritive (NPK). Ele pot fi de tipul R-x; R-xy; R-xyz. ~ngr\[\mintele organo-minerale se caracterizeaz\ prin urm\toarele:

124

- fiecare element nutritiv se afl\ `n `ngr\[\mnt sub mai multe forme: o parte `n combina]ii u[or solubile `n ap\, o parte legat de ionit iar o parte intr\ `n constitu]ia substan]elor macromoleculare; - `n timpul solubiliz\rii acestor `ngr\[\minte nu se produc modific\ri esen]iale ale reac]iei solului [i ca urmare se pot aplica pe orce tip de sol; - concomitent cu substan]ele nutritive care se `ncorporeaz\ `n sol se introduce [i o cantitate `nsemnat\ de acizi humici [i substan]e macromoleculare sintetice, care imprim\ solului anumite `nsu[iri sau amplific\ pozitiv caracteristicile fizico-chimice. ~n urma folosirii acestor `ngr\[\minte se realizeaz\: o reducere a pierderilor de azot prin levigare; o mai bun\ protejare a fosforului [i men]inerea lui sub forme accesibile plantelor; o nutri]ie mai echilibrat\ `n elemente nutritive (cationi [i anioni); o ameliorare a unor `nsu[iri ale solului. La noi `n ]ar\ aceste `ngr\[\minte se ob]in la Craiova, pe baz\ de c\rbuni inferiori (lignit de la Rovinari), r\[ini ureoaldehidice de sintez\, acid ortofosforic, amoniac [i s\ruri de potasiu. Denumirea acestor `ngr\[\minte se face codificat: radicalul organic R se exprim\ prin litera L (de la lignit), urmat de cifre care exprim\ raportul dintre elementele nutritive complexate (ex. L210) - `ngr\[\mnt organo-mineral cu raportul NPK de 2:1:0. Principalele tipuri de `ngr\[\minte organo-minerale produse `n Romnia Con]inutul (%) Tipul Ac. humici N P2O5 K L-120 20 10 20 0 L-121 12 10 20 10 L-210 20 20 10 0 L-211 12 20 10 10 L-310 10 30 10 0 Folosirea `ngr\[\mintelor ionitice Aceste `ngr\[\minte s-au dovedit a fi superioare `ngr\[\mintelor minerale simple, realizndu-se sporuri de produc]ie fa]\ de acestea de 1030% la porumb, 10-20% la gru, 20-25% la cartof [i 10-30% la tomate. Aplicarea `ngr\[\mintelor ionitice, an de an, creaz\ un efect cumulativ, ca urmare a con]inutului de materie organic\ care are efect ameliorator asupra unor `nsu[iri ale solului. Se recomand\ a fi aplicate pe solurile nisipoase, erodate, `n sere [i solarii. Principalele culturi care reac]ioneaz\ bine la aceste `ngr\[\minte snt: cartoful, tomatele, tutunul, piersicul, etc.

5.7.4. ~ngr\[\minte complexe lichide ~ngr\[\mintele complexe lichide, au `n general aceea[i compozi]ie chimic\ ca [i `ngr\[\mintele complexe solide, ele reprezentnd solu]ii apoase ale unor s\ruri solubile. Folosirea acestor `ngr\[\minte prezint\ urm\toarele avantaje; a) elementele nutritive, administrate pe aceast\ cale ac]ioneaz\ direct [i rapid `n procesul de cre[tere [i dezvoltare a plantelor; conduce la reducerea fenomenelor de dereglare ale nutri]iei minerale, ce pot s\ apar\ `n cursul perioadei de vegeta]ie; intensific\ procesele metabolice, `n cazul temperaturilor sc\zute de 5-100C, cnd plantele `ntmpin\ dificult\]i `n
125

absorb]ia radicular\; reprezint\ modalitate eficient\ de combatere a caren]ellor `n microelemente; `nl\tur\ par]ial sau total pericolul fix\rii [i levig\rii `n sol a elementelor nutritive, m\rind eficacitatea `ngr\[\mintelor. ~ngr\[\mintele complexe lichide se clasific\ `n dou\ mari grupe: a) `ngr\[\minte complexe lichide diluate (cu maxim 32% s.a.); b) `ngr\[\minte complexe lichide concentrate (> 32% s.a.). 5.7.4.1~ngr\[\minte complexe lichide diluate Din aceast\ grup\ `n Romnia se fabric\: a) `ngr\[\minte complexe lichide de tip foliar (F); b) `ngr\[\minte complexe lichide de tip cristalin sau clare(C). ~ngr\[\minte complexe lichide de tip foliar (F) Aceste `ngr\[\minte sunt solu]ii ale unor substan]e minerale [i organice cu macro [i microelemente nutritive, `n forme chimice care pot p\trunde `n ]esuturile plantelor prin cuticul\. Macroelementele se `ncorporeaz\ `n aceste `ngr\[\minte sub form\ de: uree, fosfat [i sulfat de amoniu, azotat [i clorur\ de potasiu, iar microelementele anionice sub form\ de acid boric, molibdat de amoniu, `n timp ce cele cationice intr\ sub form\ de compu[i organo-minerali solubili. Con]inuturile `nsumate ale principalelor elemente nutritive (N + P2O5 + K2O) din aceste `ngr\[\minte sunt cuprinse `ntre 180 g/l la Folifag [i 275 g/l la F-141. ~ngr\[\mintele complexe foliare omologate `n prezent `n Romnia trebuie considerate ca fiind de uz general, aplicabile pentru fertilizarea foliar\ suplimentar\ [i de stimulare a culturilor, pe soluri nedificitare `n elemente nutritive. Aceste `ngr\[\minte se prezint\ din punct de vedere fizic ca lichide limpezi, colorate divers (brun, galben-verzui, verde), fiind mai grele dect apa de 1,2-1,3 ori; sunt miscibile cu apa `n orce propor]ii; nu corodeaz\ metalele datorit\ reac]iei aproape neutre. ~ngr\[\mintele foliare sunt destinate fertiliz\rii culturilor din sere [i solarii precum [i a celor din cmp. Tipul F-411 cu raportul `n favoarea azotului este indicat pentru fazele de cre[tere intens\ a plantelor [i pentru perioadele de timp cu temperaturi sc\zute. Poate fi aplicat la graminee [i `n penultimele faze de dezvoltare, facilitnd cre[terea con]inutului `n proteine a bobului. Tipul F-231 se aplic\ `ndeosebi `n fazele de cre[tere intens\ [i de stimulare a form\rii [i `nfloririi mugurilor florali la speciile horticole. Tipul F-141 cu raportul `n favoarea fosforului; se aplic\ `n perioada dinaintea `nfloririi; poate corecta efectul unei aplic\ri excesive de azot; `mpiedic\ c\derea florilor [i a fructelor `n formare. Tipul F-011 se recomand\ `n faza de fructificare [i de coacere; confer\ consisten]\ fructelor, aduce un aport `nsemnat `n zaharuri [i vitamina C; m\re[te rezisten]a fructelor la transport [i depozitare. Folifagul poate fi utilizat `n toate tipurile de fertilizare foliar\; este compatibil cu majoritatea pesticidelor `n uz. ~ngr\[\mintele complexe foliare se aplic\ cu succes la culturile intensive, `n planta]iile de vii [i pomi, culturi legumicole dar dau rezultate bune [i la culturile de cmp. Solu]iile `ngr\[\mintelor complexe lichide foliare cu concentra]iile `n care se aplic\ de 0,3-1,5% sunt compatibile cu o gam\ larg\ de substan]e fitofarmaceutice.

126

Prin utilizarea `ngr\[\mintelor foliare la diferite culturi se pot ob]ine importante sporuri de produc]ie (10-15% la gru; 11-15% la porumb; 4-8% la floarea soarelui; 5-30% la m\r; 8-30% la vi]a de vie). ~ngr\[\minte complexe diluate de tip cristalin (C) Aceste `ngr\[\minte con]in numai macroelemente; se prezint\ sub form\ de solu]ii limpezi cristaline; au un con]inut de 240-300 g/l NPK, azotul fiind sub form\ amoniacal\. Nominalizarea lor se face cu litera C, urmat\ de numerele care exprim\ raportul `ntre cele trei elemente nutritive. Principalele tipuri de `ngr\[\minte complexe cristaline Con]inutul NPK (g/l) Tipul N P2O5 K2O MgO C-411 160 40 40 C-141 40 160 40 C-313 120 40 120 10 C-011 120 120 ~ngr\[\mintele de tip C se folosesc pentru fertiliz\rile suplimentare la culturile din sere, solarii, [i la culturile intensive. Administrarea lor se face foliar sub form\ de solu]ii `n concentra]ii de 0,02-0,05%. 5.7.5. ~ngr\[\minte complexe mixte Sunt `ngr\[\minte compuse, constituite din dou\ sau mai multe elemente nutritive [i rezult\ prin amestecul fizic dintre `ngr\[\mintele chimice simple sau dintre `ngr\[\mintele complexe cu `ngr\[\mintele simple. Pentru ob]inerea acestor `ngr\[\minte se folosesc frecvent azotatul de amoniu, ureea, sulfatul de amoniu drept componente azotoase, superfosfatul simplu [i cel concentrat ca `ngr\[\mnt fosfatic, sarea potasic\, clorura de potasiu sau sulfatul de potasiu ca `ngr\[\mnt potasic, fosfatul sau polifosfatul de amoniu ca `ngr\[\mnt complex.

5.8. ~ngr\[\minte organice naturale


~ngr\[\mintele organice naturale, snt produse reziduale de origine animal\, vegetal\ sau provenite din alte surse cum sunt n\molurile [i apele reziduale de la sta]iile de epurare or\[ene[ti [i industriale (industria alimentar\, textil\, de celuloz\ [i hrtie, etc). ~ncorporate `n sol, aceste `ngr\[\minte pe l`ng\ aportul lor `n elemente nutritive, asigur\ solului [i materia organic\ ce reprezint\ factorul esen]ial al fertilit\]ii. Fertilizarea solului cu `ngr\[\minte organice este o practic\ foarte veche `n agricultur\, ea reprezentnd mult\ vreme baza de sporire a produc]iei `n agricultura tradi]ional\. Dup\ anul 1950, cnd au `nceput s\ fie folosite intensiv `ngr\[\mintele chimice practica de fertilizare cu `ngr\[\minte organice, a `nregistrat o relativ\ restrngere. ~n ultimul timp, ea a revenit `n actualitate, ca urmare a crizei de energie [i de materii prime, precum [i de necesitatea limit\rii polu\rii mediului `nconjur\tor, ca urmare a acumul\rilor imense de produse reziduale organice. 5.8.1. Clasificarea `ngr\[\mintelor organice
127

~ngr\[\mintele organice pot fi clasificate dup\ mai multe criterii, pentru studiul lor mai semnificativ fiind urm\toarele dou\ criterii: a)contribu]ia `ngr\[\mintelor organice la refacerea rezervei de humus a solului; b)provenien]a `ngr\[\mintelor organice [i con]inutul lor `n substan]\ uscat\ ~n func]ie de primul criteriu ce se refer\ la contribu]ia lor la refacerea rezervei de humus a solului, `ngr\[\mintele organice se `mpart `n trei grupe: a) `ngr\[\minte organice cu ac]iune humifer\ (gunoiul de grajd, mrani]a, compostul din resturi vegetale, turba, `ngr\[\mintele verzi); b) `ngr\[\minte organice cu ac]iune slab humifer\ (dejec]iile de animale cu consisten]\ semilichid\); c) `ngr\[\minte organice f\r\ ac]iune humifer\ (gunoiul de p\s\ri, urina [i mustul de gunoi de grajd, gunoiul de porcine, n\molurile [i apele uzate). Dup\ con]inutul [i provenien]a lor `n substan]\ uscat\, `ngr\[\mintele organice se clasific\ `n urm\toarele trei grupe: a) `ngr\[\minte organice de consisten]\ solid\ care au peste 15% substan]\ uscat\; b) `ngr\[\minte organice de consisten]\ semilichid\ (4-15% s.u.); c) `ngr\[\minte organice lichide (4% s.u.); 5.8.2. ~ngr\[\minte organice cu ac]iune humifer\ ~n aceast\ grup\ intr\: gunoiul de grajd, mrani]a, compostul, turba, `ngr\[\mintele verzi. Ele con]in cantit\]i mari de materie organic\ [i ca urmare contribuie `n mod substan]ial la refacerea solului `n humus. 5.8.2.1. Gunoiul de grajd Rezult\ din dejec]iile solide [i lichide ale animalelor, la care se adaug\ materialele folosite ca a[ternut (paie, turb\, rumegu[, frunze, etc). Este un `ngr\[\mnt complex, deoarece reprezint\ o surs\ de N, P, K, S, Ca, Mg, microelemente, stimulatori de cre[tere. ~n raport de sursele de provenien]\, gunoiul de grajd poate fi: - gunoi de grajd semifermentat, provenit de la taurinele crescute `n sistem gospod\resc, pe a[ternut permanent; - gunoi de taurine crescute `n sistem industrial, cu sau f\r\ a[ternut, raclat direct; - gunoi de padoc [i saivane de oi [i capre, crescute f\r\ a[ternut; - gunoi de p\s\ri crescute `n baterii, f\r\ a[ternut, raclat direct; - gunoi de p\s\ri crescute `n hale, pe a[ternut permanent, raclat direct; - reziduuri, provenite din decantarea apelor uzate de la complexele de cre[terea animalelor, din platforma de uscare. Calitatea acestor tipuri de gunoi de grajd, difer\ foarte mult, `n raport cu specia de animale de la care provine [i cu sistemul de cre[tere. Importan]a gunoiului de grajd Gunoiul de grajd, exercit\ o ac]iune complex\ asupra solului reprezentnd un `ngr\[\mnt de ne`nlocuit pentru agricultur\.
128

Prin `ncorporarea `n sol a gunoiului de grajd se realizeaz\ urm\toarele obiective: - `mbog\]irea solului cu materie organic\ humificat\, care contribuie la formarea structurii [i `mbun\t\]irii `nsu[irilor fizice ale solului; - cre[te puterea de re]inere a apei cu aproape 20%; - se m\re[te capacitatea de tamponare a solului [i de re]inere a substan]elor nutritive la complexul adsorbtiv, limitndu-se levigarea lor; - intensificarea activit\]ii microbiologice a solului; - `mbun\t\]irea aprovizion\rii plantelor cu elemente nutritive. O ton\ de gunoi de grajd con]ine circa 5 kg N, 2,5 kg P2O5, 6 kg K2O [i 7 kg CaO. Aceasta `nseamn\ c\ prin aplicarea a 20 t gunoi la hectar, se introduce `n sol substan]e nutritive care echivaleaz\ cu circa 300 kg NH4NO3, 250 kg superfosfat [i 200 kg KCl; - `mbog\]irea solului cu CO2, necesar plantelor. Pentru o produc]ie de 3500-4000 kg boabe la hectar, plantele consum\ circa 200 kg CO2/zi. Introduse `n sol 30-40 t/ha gunoi, asigur\ `n perioada descompunerii lui lente 100-200 kg CO2 zilnic. Avnd `n vedere c\ elementele nutritive din `ngr\[\mintele organice devin accesibile plantelor `n mod lent, pe m\sura mineraliz\rii materiei organice, cele mai bune rezultate se ob]in atunci cnd se combin\ fertilizarea organic\ cu cea mineral\. Compozi]ia gunoiului de grajd Este determinat\ de natura materialelor care intr\ `n alc\tuirea sa. Gunoiul de grajd este format din trei componente: dejec]ii solide; dejec]ii lichide; materialul folosit ca a[ternut. Dejec]iile solide, reprezint\ partea nedigerabil\ sau nedigerat\ a nutre]ului `n organismul animal, pe care acesta o elimin\ sub form\ de fecale. Prin fecale se elimin\ 30-50% din substan]a organic\ a furajelor consumate de animale [i con]ine 80% din fosforul existent `n hran\, 50% azot [i 60% potasiu. Propor]ia dintre dejec]iile solide [i cele care se diger\ [i se elimin\ prin urin\, depinde de specia de animale [i de compozi]ia ra]iei alimentare. ~n cazul nutre]urilor concentrate, cea mai mare parte din azot este extras\ `n metabolismul animal [i se elimin\ prin urin\, `n timp ce la furajele fibroase, cea mai mare parte din azot r\mne `n fecale. Compozi]ia chimic\ a gunoiului de grajd, variaz\ `n limite largi `n func]ie de specie, vrsta animalelor, nutre]urile consumate. ~n raport cu vrsta, dejec]iile rezultate de la animale `n vrst\, con]in aproape `n totalitate cantitatea de N, P, K existente `n nutre]ul consumat, `n timp ce la animaleletinere o parte din azotul [i fosforul existent `n nutre] este re]inut `n organismul animal [i utilizat `n procesul de cre[tere. Azotul [i fosforul din dejec]iile consistente se g\sesc sub form\ de compu[i organici. Ei devin accesibili plantelor numai dup\ mineralizare, avnd astfel o ac]iune lent\ asupra cre[terii plantelor. Dejec]iile lichide (urina), sunt constituite din ap\ eliminat\ de organismul animal prin rinichi, din produsele de scindare a substan]elor proteice `n procesul de metabolism (uree, acid uric, acid hipuric, creatin\, acizi aminici) [i diver[i ioni minerali (Ca2+, Mg2+, Na+, K+, H2PO4-, etc). Compozi]ia lor chimic\ variaz\ `n func]ie de specie, vrst\, nutre]urile consumate, etc.

129

Cea mai mare parte din potasiu [i aproximativ 1/2 - 2/3 din azotul existent `n nutre]urile consumate, se elimin\ prin urin\, `n timp ce fosforul se elimin\, aproape `n `ntregime prin fecale. Din acest motiv dejec]iile lichide sunt considerate`ngr\[\minte azoto-potasice. Compozi]ia [i raportul dintre dejec]iile lichide [i solide variaz\ foarte mult cu felul [i calitatea furajelor; cu ct furajele sunt mai concentrate (uruial\, turte, nutre]uri combinate) cu att dejec]iile au un con]inut mai ridicat `n N, P, K [i alte substan]e. Cu ct substan]a uscat\ din hran\ este mai bine digerat\ cu att con]inutul `n N, K cre[te `n dejec]iile lichide [i este mai mic `n cele solide. A[ternutul animalelor influen]eaz\ cantitatea [i calitatea gunoiului de grajd, att prin materialul care se folose[te, ct [i prin felul sub care se `ntrebuin]eaz\. Materialul utilizat ca a[ternut trebuie s\ re]in\ dejec]iile lichide, provenite de la animale [i s\ reduc\ pierderile care au loc `n timpul ferment\rii gunoiului, m\rind valoarea fertilizant\ a acestuia. Ca a[ternut se `ntrebuin]eaz\: paiele de cereale, turb\, frunze, rumegu[. Cnd se folosesc ca a[ternut paiele de cereale, se recomand\ a fi tocate, pentru a le m\ri puterea de re]inere a dejec]iilor lichide. Cnd se utilizeaz\ ca a[ternut turba, aceasta nu trebuie s\ fie prea uscat\ deoarece absoarbe dejec]iile lichide prea `ncet; se recomand\ s\ aib\ o umiditate de 25-30%. Calculul cantit\]ii de gunoi de grajd Estimarea cantit\]ilor de gunoi de grajd dintr-o unitate se face `n func]ie de : num\rul de animale; cantitatea de hran\ [i a[ternut; lungimea perioadei de stabula]ie. Pentru calcularea cantit\]ii de gunoi de grajd proasp\t, exist\ mai multe procedee, cel mai frecvent folosit fiind procedeul lui E von Wolf, bazat pe date experimentale [i care porne[te de la faptul c\ `n cazul unei nutri]ii erbacee normale, aproximativ jum\tate din substan]a uscat\ din hran\ (H), se consum\ `n procese de metabolism, iar cealalt\ jum\tate trece `n dejec]ii. La aceasta se adaug\ [i `ntreaga cantitate de substan]\ uscat\ din a[ternut. Deoarece `n gunoiul de grajd proasp\t se g\sesc numai 25% substan]\ uscat\ [i 75% ap\, cantitatea brut\ de gunoi de grajd este de patru ori mai mare. H Rela]ia de calcul este: C = (---------- + A) 4 2 C = cantitatea de gunoi de grajd, `n 24 ore, Kg.

~n scopul aprecierii cantit\]ii de gunoi de grajd existent\ `ntr-o unitate, depozitat\ `n platform\, se face cubajul gr\mezii care se `nmul]e[te cu masa unui metru cub de gunoi, ce variaz\ `n func]ie de stadiul de fermenta]ie `n care se afl\: gunoi de grajd proasp\t netasat 300-400 kg/m3; gunoi de grajd nefermentat, tasat 700 kg/m3; gunoi de grajd semifermentat (3-4 luni) 700-800 kg/m3; gunoi de grajd bine fermentat (6-8 luni) 800900 kg/m3.
Transform\rile biochimice din masa gunoiului de grajd Din punct de vedere chimic, gunoiul de grajd proasp\t este format din: glucide (celuloz\, hemiceluloz\ lignin\, zaharuri, pentazoni) [i substan]e azotate (acizi organici [i s\rurile lor, lipide, tanin, etc.).
130

Sub influen]a microorganismelor (bacterii, ciuperci, actinomicete) care provin `n mare parte din tubul digestiv al animalelor, ace[ti compu[i sufer\ transform\ri mai mult sau mai pu]in intense `n timpul procesului de fermentare. Transform\rile au loc cu intensitate mai mare `n condi]ii aerobioz\, [i sunt mai lente `n condi]ii de anaerobioz\. Descompunerile `ncep chiar `n momentul `n care dejec]iile au fost eliminate de c\tre animale [i continu\ apoi `n platforma de gunoi. Cel mai repede [i mai intens se descompun compu[ii din dejec]iile lichide. Transform\rile dejec]iilor lichide ~n componen]a dejec]iilor lichide intr\ `n principal produse de metabolism: ureea, acid hipuric, acid uric, `n cantit\]i variabile `n func]ie de specie. Astfel un litru de urin\ de bovine con]ine `n medie: 18 g ureee; 16 g acid hipuric. Ureea, componenta organic\ aflat\ `n cantitatea cea mai mare `n urin\, sub ac]iunea ureobacteriilor, sufer\ o dezaminare hidrolitic\ rapid\, cu pierderea azotului sub form\ de amoniac. NH2 + 2H2O ONH4 O =C ----------> O = C ---------> 2 NH3 + CO2 +H2O ureaz\ NH2 ONH4 ureea carbonat de amoniu Descompunerea cre[te `n intensitate, odat\ cu cre[terea temperaturii. Acidul hipuric, C6H5-CO-NH-CH2-COOH, se descompune tot pe cale hidrolitic\, `ns\ mai lent dect ureea, rezult`nd NH3 [i acid glicolic. Acidul uric, este mai stabil dect acidul hipuric ,[i se descompune tot pe cale hidrolitic\, pn\ la uree [i acid glioxilic. Fermentarea amoniacal\ a urinii se produce cu intensitate `nc\ din grajd. Transform\rile din dejec]iile solide Se desf\[oar\ sub influen]a bacteriilor din genurile: Cytophaga, Pseudomona, Clostridium, Caduceum, etc. Substan]ele din dejec]iile solide care sufer\ transform\ri sunt: substan]e protidice; glucide u[or fermentascibile (glucoza, zaharoza, amidonul, pentazoni,hemiceluloza) care sufer\ o degradare aerob\; glucide greu fermentascibile (celuloza, lignina) care sufer\ o degradare anaerob\. Descompunerea substan]elor protidice Substan]ele protidice, sub ac]iunea microorganismelor din genurile Bacilus, Proteus, Micrococus, snt desf\cute `n polipeptide, amoniac, ap\, bioxid de carbon [i diferi]i compu[i intermediari (CH4, H2S, acizi gra[i volatili, mercaptan, indol, scatol) care dau miros nepl\cut b\legarului. Amoniacul care rezult\ este folosit `n bun\ parte de c\tre microorganisme la sinteza unor substan]e necesare lor, o parte se pierde `n atmosfer\, iar o parte se solubilizeaz\ `n mustul gunoiului de grajd. Amoniacul [i aminoacizii rezulta]i, pot s\reac]ioneze cu glucidele, formnd compu[i de culoare `nchis\, de tipul acizilor humici. Prezen]a acestor compu[i humici, explic\ culoarea brun\ a mustului de gunoi [i a gunoiului de grajd fermentat. Dejec]iile solide [i lichide nu con]in bacterii nitrificatoare, acestea necesitnd prezen]a oxigenului `n cantitate mare, condi]ie care nu este satisf\cut\ `n cazul p\str\rii gunoiului de grajd `n platform\.
131

Ca urmare posibilitatea form\rii nitra]ilor `n platforma de gunoi, prin oxidarea amoniacului este nensemnat\; `n acest caz nici procesele inverse de denitrificare nu pot avea loc `n mod obi[nuit. Descompunerea glucidelor ~n condi]ii aerobe, sub ac]iunea simultan\ a bacteriilor din genurile Cytophaga, Pseudomonas, precum [i a ciupercilor din genul Aspergilus, glucidele (celuloza) care constituie principalul component al dejec]iilor solide [i al materialului din a[ternut, snt degradate pn\ la ap\ [i CO2: Datorit\ temperaturii care se dezvolt\ `n timpul procesului de oxidare, descompunerea gunoiului de grajd cu predominarea proceselor aerobe se mai nume[te [i fermentare la cald. ~n condi]ii anaerobe, acela[i material sub ac]iunea bacteriilor din genurile Clostridium, Caduceus, [i a unor actinomicete, se descompune cu formare de CH4 [i CO2 . Temperatura care se dezvolt\ `n cazul descompunerii anaerobe, ca urmare a unui proces de reducere, este de 28-300 C, motiv pentru care se mai nume[te [i fermentare la rece. Celuloza se mai poate descompune anaerob [i f\r\ adi]ionare de ap\. Aceasta se `ntmpl\ mai ales pe fundul platformelor de gunoi de grajd, cnd aceasta este inundat\ cu ap\ din ploi. Descompunerea are loc cu producere de c\rbune, care d\ culoarea negricioas\ materialului fermentat, gunoiul se turbific\. Dintre glucide, celuloza [i hemiceluloza se descompun u[or, iar lignina mai `ncet. Descompunerea ligninei prezint\ interes pentru formarea de constituien]i ai humusului. Descompunerea lipidelor Lipidele se g\sesc `n cantit\]i reduse `n dejec]iile solide. Ele sufer\ un proces de degradare aerob\ sub influen]a lipazelor, pn\ la ap\ [i bioxid de carbon: Direc]ia ferment\rii `n platform\ a gunoiului de grajd poate fi verificat\ prin analiza gazelor care se eman\ [i prin temperatura din masa platformei. Dac\ la analiz\ se g\se[te un amestec de CH4 [i CO2, fermentarea decurge anaerob, iar cnd se g\se[te un amestec de N, CO2, CH4, `nseamn\ c\ au loc att procese aerobe ct [i anaerobe. Raportul C/N ~n gunoiul de grajd proasp\t raportul C/N, este `n medie de 19:1 la 25:1, datorit\ con]inutui ridicat `n hidra]i de carbon (celuloz\, hemiceluloz\) care reprezint\ circa 50% din substan]a uscat\. Aceasta face ca la introducerea lui `n sol `n stare nefermentat\ [i cu un con]inut ridicat de paie, s\ se constate o imobilizare temporar\ a azotului nitric din sol. Prin fermentare, raportul C/N se schimb\, din cauz\ c\ glucidele `n timpul ferment\rii, `nregistreaz\ pierderi `nsemnate. La `nceput descompunerea este declan[at\ de ciuperci. Ulterior, odat\ cu cre[terea temperaturii, num\rul ciupercilor scade foarte mult, `nmul]indu-se asocia]iile de bacterii. Pentru fiecare unitate de glucide degradat\, microorganismele consum\ o anumit\ cantitate de azot, `n medie de 20 mg N, pentru 1000 mg C, oxidat (adic\ raportul 1:50). Dac\ nu se asigur\ acest azot (pentru fiecare 100 kg de substan]\ organic\ - paie sunt necesare 1-2 kg azot asimilabil), el este luat din sol, iar dac\ solul este slab aprovizionat, descompunerea gunoiului de grajd are loc mai lent.
132

Dac\ se introduc `n sol substan]e organice care con]in mai pu]in de 2,5% N, deci cu un raport C/N, foarte ridicat, prin procesul de descompunere o parte din azot se pierde sub form\ de amoniac. Pentru a asigura o bun\ dezvoltare a diferitelor grupe de microorganisme din sol [i pentru a fi evitate pierderile de azot `n procesul de fermentare, se recomand\ ca materia organic\ introdus\ `n sol s\ aib\ raportul C/N, ct mai apropiat de humus (10:1), [i `n orice caz s\ fie sub 20. P\strarea gunoiului de grajd Gunoiul de grajd, nu se folose[te `n stare proasp\t\, ci numai dup\ o prealabil\ fermentare `n platforme speciale. Aceasta deoarece, `n gunoiul de grajd proasp\t, substan]ele nutritive, cu excep]ia azotului amoniacal din urin\, se g\sesc `n forme greu accesibile plantelor. ~n vederea ob]inerii unui gunoi de grajd cu calit\]i bune, se recomand\ ca fermentarea lui s\ aib\ loc `n platforme. Platforma de gunoi de grajd Este locul amenajat pentru depozitarea [i fermentarea gunoiului de grajd. Se amenajeaz\ fie direct `n cmp, fie `n apropierea grajdurilor la cel pu]in 50 m de acestea [i la 200 m de locuin]e [i de sursele de ap\ potabil\. Locul ales, trebuie s\ fie ferit de inunda]ia apelor provenite din ploi sau topirea z\pezilor, s\ fie ct mai umbrit [i s\ permit\ organizarea platformei cu latura cea mai lung\ paralel\ cu direc]ia vnturilor dominante. Platforma se amenajeaz\ la suprafa]a solului sau `n s\p\tur\. Forma este dreptunghiular\, cu o l\]ime de 4-9 m [i lungime variabil\ `n raport cu cantitatea de gunoi ce rezult\ la animale. Fundul platformei se amenajeaz\ cu un strat gros de argil\ de 15-30 cm, sau de lut bine b\tut, piatr\, c\r\mid\ ars\, dale de beton. Acestuia i se d\ o `nclinare de 3% spre unul din capete, unde se amenajeaz\ bazinul `n care se colecteaz\ mustul de gunoi, rezultat `n timpul ferment\rii. Cnd platforma se amenajeaz\ `n s\p\tur\, ea are adncimea de 80100 cm, iar pere]ii se taluzeaz\. De jur-`mprejurul platformei se sap\ un [an] de scurgere pentru a se feri de inundare. Platformele amenajate la suprafa]a solului, pe m\sur\ ce se `nal]\, se `nconjoar\ cu panouri din scndur\, nuiele `mpletite, lese de tulpini de porumb, etc., pentru a `mpiedica uscarea gunoiului [i a u[ura fermentarea. Conducerea procesului de fermentare Viteza de descompunere a gunoiului de grajd `n platform\ este condi]ionat\ de umiditate, aerare [i temperatur\. ~n timpul ferment\rii, procesul trebuie astfel condus `nct pirderile de azot amoniacal s\ fie ct mai mici. Pentru aceasta la a[ezarea `n platform\ stratele de gunoi se taseaz\, iar umiditatea se men]ine `ntre 65 [i 75%. ~n urma transform\rilor [i datorit\ pierderilor de NH3, CO2, CH4 [i ap\, greutatea mesei de gunoi scade cu 25-75%. Cu toate acestea, datorit\ faptului c\ pierderile `n materie organic\ snt mult mai mari, con]inutul procentual `n azot total `n gunoiul de grajd fermentat cre[te, lucru ce se `ntmpl\ la fel [i cu substan]ele minerale.

~n procesele de fermentare se disting patru stadii de descompunere a gunoiului de grajd:


- gunoiul de grajd nefermentat, cnd paiele din gunoi sunt rezistente [i au culoarea aproape neschimbat\, iar mustul este tulbure [i de ro[cat\;

133

- gunoiul de grajd semifermentat, cnd paiele cap\t\ o culoare brun\, se rup u[or, iar mustul devine brun-negricios; masa gunoiului este mai redus\ cu 20-30%, fa]\ de cea ini]ial\; - gunoiul de grajd fermentat, cnd paiele sunt descompuse complet [i nu se mai disting; culoarea este negricioas\, mustul dup\ limpezire devine incolor; masa gunoiului se reduce cu 50%; - gunoiul de grajd foarte bine descompus (mrani]a) cnd se prezint\ ca o mas\ afnat\ de p\mnt negricios; masa gunoiului reprezint\ numai 25%, din greutatea ini]ial\ a gunoiului introdus `n platform\ Se cunosc mai multe procedee de a[ezare a gunoiului de grajd [i de conducere a procesului de fermentare, cele mai importante fiind: a) Fermentarea la rece (anaerob\), prin a[ezarea cu tasare a gunoiului `n platform\, de la `nceput. Pe fundul platformei se a[eaz\ un strat de gunoi mai vechi, sau un strat de paie, tulpini de porumb, gros de 20-30 cm care ajut\ la drenarea mustului. Gunoiul evacuat zilnic, se amestec\ bine cu furca [i se a[eaz\ ct mai atent `n platform\ (nu prin azvrlire). A[ezarea se `ncepe de lng\ bazinul de must de gunoi pe por]iuni mici cu latura de 2-3 m, `n straturi groase de 30-40 cm, cnd gunoiul este s\rac `n paie [i de 60-90 cm, cnd gunoiul este bogat `n paie, dup\ care se taseaz\ bine. ~n zilele urm\toare peste aceast\ por]iune se pune un nou strat, opera]iunea repetndu-se pn\ ce se realizeaz\ `n\l]imea de 2-2,5 m, dup\ care se acoper\ cu un strat de p\mnt sau cu alte materiale, gros de 15-20 cm. Mai departe gunoiul de grajd se a[eaz\ al\turi `n a doua por]iune, strns lipit\ de prima. Prin acest mod de a[ezare, procesul de descompunere are loc mai lent, temperatura degajat\ fiind de 30-350C vara [i 20-250C, iarna. Pierderile de azot [i de materie organic\ snt mai mici, dup\ 3-4 luni fiind de 15-40% la materia organic\ [i 10-35% la azot, fa]\ de cantitatea ini]ial\. Cnd materialul cap\t\ o culoare brun-`nchis\, cu aspect untos [i miros caracteristic, se consider\ fermentarea terminat\ (dup\ 3-5 luni). b) Fermentarea la cald (aerob\) prin a[ezarea afnat\ a gunoiului. Gunoiul de grajd se a[eaz\ `n platform\ `n straturi afnate, de cte 80-100 cm grosime, alternativ pn\ se ajunge la `n\l]imea total\ de 2-3 m. ~n aceast\ situa]ie l\]imea platformei este mai mic\ de 3-4 m, pentru a permite trecerea aerului. Fermentarea se realizeaz\ prin accesul liber al aerului, temperatura ridicndu-se la 50-600C. Viteza de fermentare se regleaz\ prin udarea periodic\ a platformei cu urin\, must de gunoi sau ap\. Prin udare, aerul din masa gunoiului de grajd `nc\rcat cu CO2, este `mpins afar\ (eliminat) [i pe m\sur\ ce lichidul se scurge `n bazinul de colectare, `n platform\ p\trunde aer proasp\t, bogat `n oxigen, care accelereaz\ activitatea microorganismelor aerobe. Prin acest procedeu, descompunerea gunoiului de grajd se realizeaz\ `n 2-3 luni. Fermenta]ia aerob\ se consider\ terminat\, cnd `n timpul ud\rii platformei nu se mai degaj\ miros de mercaptan. c) Fermentarea semicald\ Gunoiul de grajd, se a[eaz\ la `nceput afnat `n straturi de 80-100 cm `n\l]ime, pe por]iuni de 1,5-2 m; dup\ 3-4 zile sau 8-10 zile, `n func]ie de anotimp, cnd temperatura se ridic\ la 50-600C, se taseaz\, temperatura sc\znd la 35-450C. Se a[eaz\ apoi alt strat afnat, care ulterior se taseaz\, pn\ se ajunge la o `n\l]ime de 3-4 m.
134

Prin acest procedeu fermentarea dureaz\ 4-5 luni. d) Fermentarea anaerob\ cu producere de gaz metan(biogaz) ~n condi]ii speciale de anaerobioz\, resturile organice care con]in celuloz\, hemiceluloz\, pentozani, avnd un con]inut de 5% substan]\ uscat\, sufer\ o fermentare metanic\. Procesul are loc `n dou\ etape: - stadiul aerob de oxidare cu formare de acizi organici + CO2 + H2; - stadiul anaerob, cu reducere de CO2 cu ajutorul hidrogenului prezent `n mediul respectiv. Procedeul este urm\torul: dejec]iile solide, `mpreun\ cu cele lichide, apa tehnologic\ de sp\lare, plus paiele din a[ternut tocate m\runt, se introduc `ntr-un rezervor special (tanc) cu condi]ii de ermetizare. ~n primele 8-14 zile datorit\ oxigenului prezent `n rezervor, are loc o fermentare aerob\, temperatura ridicndu-se la 25-350C. Dup\ acest interval de timp, cnd oxigenul s-a consumat `n `ntregime, se creeaz\ condi]ii anaerobe, cu reducerea CO2 `n prezen]a H2. Gazul metan rezultat se colecteaz\ `n recipien]i speciali [i serve[te la nevoile tehnologice ale fermei. Dintr-o ton\ de gunoi, se ob]ine 50-60 m3, de biogaz. Gunoiul fermentat, se scoate din rezervor [i se depoziteaz\ pe o platform\ betonat\, pentru a fi transportat `n cmp. El este calitativ superior celui ob]inut prin alte metode de fermentare, deoarece este mai bogat `n azot [i `n alte elemente nutritive. Dintre metodele de fermentare enun]ate, pentru condi]iile de la noi, cea mai recomandat\ este fermentarea la rece. Fermentarea cald\ [i semicald\, se recomand\ `n cazul cnd gunoiul de grajd este p\ios, precum [i atunci cnd este infestat de nematozi, acarieni, etc. Administrarea gunoiului de grajd Gunoiul fermentat se transport\ la cmp, `n orice anotimp al anului, `n func]ie de posibilit\]ile de transport [i de momentul `n care se urm\re[te `ncorporarea lui `n sol. La `nc\rcare se taie o por]iune din platform\ pe toat\ `n\l]imea [i se amestec\ pentru a realiza omogenizarea din punct de vedere al calit\]ii. ~nc\rcarea gunoiului din platform\ `n remorci se face cu graifere tip I.P.G 0,5, purtat pe tractor, ce are capacitatea furcii de 0,477 m3. ~n cmp gunoiul de grajd se `mpr\[tie cu ma[ini speciale de tip M.I.G. ~mpr\[tierea gunoiului se face pe f[ii dreptunghiulare subdivizate `n parcele de lucru, l\]imea de lucru a ma[inii fiind de 2,2 m. Imediat ce ma[ina `mpr\[tie gunoiul, se recomand\ `ncorporarea lui `n sol cu plugul sau polidiscul. ~n cazul `n care gunoiul se `mpr\[tie la suprafa]a solului [i nu se `ncorporeaz\ `n sol, se `nregistreaz\ mari pierderi de N-NH3, pn\ la 50% `n 24 ore, comparativ cu gunoiul `ncorporat imediat. De asemenea, nu se recomand\ l\sarea gunoiului de grajd `n gr\mezi mici pe cmp; pe lng\ pierderile de azot `nregistrate, are loc [i o repartizare neuniform\ a elementelor nutritive, locul de sub gr\mad\ devenind mai bogat `n elemente nutritive, fapt ce determin\ o neuniformitate a dezvolt\rii [i matur\rii plantelor, cu repercursiuni negative asupra momentului de recoltare. ~n situa]ia `n care gunoiul de grajd transportat `n cmp, nu poate fi `ncorporat imediat, se recomand\ s\ se a[eze `n gr\mezi mari de 30-40 t, care se taseaz\ [i se acoper\ cu un strat de p\mnt pentru a `mpiedica pierderea de elemente nutritive [i uscarea.

135

Momentul de administrare

Pentru culturile de prim\var\, gunoiul de grajd se administreaz\ `n sol odat\ cu ar\tura adnc\ de toamn\. Datorit\ umezelii din perioada de toamn\-iarn\, se creeaz\ condi]ii bune pentru diferitele transform\ri ale gunoiului de grajd [i se realizeaz\ o bun\ aprovizionare a plantelor cu elemente nutritive.
Pentru sem\n\turile de toamn\, care urmeaz\ dup\ plantele care p\r\sesc terenul devreme, `ncorporarea gunoiului de grajd `n sol se face vara, cnd se `mpr\[tie uniform pe teren [i se introduce `n aceea[i zi sub brazd\, odat\ cu efectuarea ar\turii adnci. Cnd sem\n\turile de toamn\ urmeaz\ dup\ plante care p\r\sesc terenul trziu (porumb, floarea soarelui, cartof) gunoiul se administreaz\ din toamna precedent\ la culturile premerg\toare. Dozele de gunoi de grajd Acestea variaz\ `n func]ie de: fertilitatea solului, condi]iile climatice, cultura pentru care se utilizeaz\. ~n zonele climatice umede [i cu solurile podzolice, se folosesc doze mai mari de gunoi de grajd; culturilor tehnice li se administreaz\ cantit\]i mai mari dect la culturile de cereale pentru boabe; cantit\]i mai mari de gunoi, se administreaz\ [i pe solurile erodate. ~n general, dozele de gunoi de grajd sunt urm\toarele: - pentru cereale, 20-25 t/ha `n zonele umede [i 10-15 t/ha `n zonele secetoase; - pentru culturile tehnice (cartof, sfecl\, cnep\) [i pentru legume, 30-40 t/ha, pe podzoluri [i pe soluri brune [i 20-20-30 t/ha pe cernoziomuri; - pentru porumb, cantitatea de gunoi este de 25-30t/ha; - `n livezi [i vii, gunoiul de grajd se administreaz\ toamna sau prim\vara devreme `n doz\ de 40-50 t/ha; - lla desfiin]area lucernierilor [i pepinierilor gunoiul de grajd se administreaz\ `n doze de 50-80 t/ha. ~n asolamentele de cmp, gunoiul de grajd se administreaz\ totdeauna pe sola care urmeaz\ s\ fie cultivat\ cu plante pr\[itoare, plante tehnice sau legume. Pe solurile nisipoase, se recomand\ doze mici de gunoi de grajd, 1015 t/ha, la intervale de 2 ani, `n timp ce pe solurile argiloase se recomand\ ca dozele mai mari s\ se repete la intervale de 3-4 ani. Adncimea de `ncorporare a gunoiului de grajd Aceasta depinde de gradul de descompunere a gunoiului, de tipul de sol [i de clim\. Pe solurile nisipoase [i `n zonele secetoase, gunoiul de grajd se `ncorporeaz\ mai adnc, la 20-25 cm. Pe solurile argiloase grele, [i `n regiuni cu precipita]ii abundente, gunoiul de grajd se `ncorporeaz\ mai superficial la 15-20 cm. Dac\ se `ncorporeaz\ prea adnc, descompunerea gunoiului se face lent, ap\rnd pete alb\strui, care indic\ starea de anaerobioz\. Gunoiul bine fermentat, se `ncorporeaz\ mai pu]in adnc, sub cultivator la 10-15 cm; gunoiul semidescompus se `ncorporeaz\ mai adnc la 18-20 cm. Gunoiul mai pu]in fermentat, `ncorporat superficial, afneaz\ solul, favorizeaz\ circula]ia aerului [i mic[oreaz\ rezerva de ap\.
136

Eficien]a gunoiului de grajd Ac]iunea fertilizant\ a gunoiului de grajd, se manifest\ mai mul]i ani `n func]ie de tipul de sol. ~n primul an, eficien]a este legat\ de formele de N, P, K [i de celelalte elemente nutritive, care se elibereaz\ din cantitatea total\ existent\ `n gunoiul de grajd. Astfel, `n primul an, numai o mic\ parte din azot (2025%) este folosit de plante, restul trecnd `n forme accesibile `n anii urm\tori. Coeficientul de folosire a fosforului [i potasiului, este mai mare `n primul an din gunoiul de grajd, dect din `ngr\[\mintele minerale. Pentru fosfor coeficientul de folosire `n primul an este de 30-40%, iar pentru potasiu de 60-70%. ~n anii urm\tori ac]iunea fertilizant\ a gunoiului de grajd se manifest\ diferit `n raport cu dozele folosite, tipul de sol [i condi]iile climatice. De regul\, ac]iunea ulterioar\ se manifest\ mai puternic `n zonele cu climat temperat [i rece, cnd se utilizeaz\ doze mai mari [i repetate, care au un caracter cumulativ. Eficien[a `n timp este mai mare pe solurile argiloase [i mai mic\ pe solurile nisipoase. Eficien]a gunoiului de grajd, este influen]at\ [i de metodele de administrare. ~n principiu se recomand\ ca gunoiul de grajd s\ fie folosit `n doze moderate mai mici [i mai des, dect `n doze mari aplicate la intervale largi de timp, deoarece substan]ele humice din gunoi se degradeaz\ repede. Cnd gunoiul de grajd este complet descompus, dozele se mic[oreaz\ `n medie cu 50-65%, fa]\ de cazul cnd se folose[te `n stare fermentat\. ~n general toate plantele cultivate reac]ioneaz\ favorabil la aplicarea gunoiului de grajd. ~n primul an, gunoiul de grajd este folosit mai bine de c\tre plantele cu perioad\ lung\ de vegeta]ie, - sfecla, cartof, porumb, floarea soarelui, cnep\, varz\, tomate, vi]a de vie, pomii fructiferi. ~n al doilea an de la aplicare, pe solurile fertile, p\ioasele folosesc cel mai bine ac]iunea gunoiului de grajd, iar pe solurile s\race chiar din primul an; grul de toamn\ utiliznd mai bine gunoiul de grajd, dect secara. ~n culturile cu perioad\ lung\ de vegeta]ie, porumb, cartof, gunoiul de grajd poate fi mai pu]in fermentat, `n timp ce la morcov [i p\strnac, se impune folosirea unui gunoi bine fermentat mrani]\ - deoarece gunoiul proasp\t sau cel semifermentat favorizeaz\ ramificarea r\d\cinii, depreciind calitatea recoltei. Eficien]a gunoiului de grajd cre[te, atunci cnd fertilizarea organic\ se combin\ cu fertilizarea mineral\, `n special cu `ngr\[\mintele fosfatice. 5.8.2.2. Mrani]a sau p\mntul de gr\din\ Reprezint\ un gunoi de grajd foarte bine fermentat. Se prezint\ ca o mas\ p\mntoas\ neagr\, cu aspect gr\un]os afnat, foarte bogat\ `n elemente nutritive asimilabile. Compozi]ia chimic\ a mrani]ei, la un con]inut de 80% ap\ este `n medie urm\toarea:0,7-2,0% azot, 0,3-1,2% fosfor,0,8-0,9% potasiu, 0,5%
137

calciu. Mrani]a nu con]ine azot sub form\ amoniacal\, motiv pentru care l\sat\ `n gr\mezi, nu `nregistreaz\ sc\deri de azot. Se folose[te `n legumicultur\ pentru ob]inerea diferitelor amestecuri de p\mnt `n sectorul de r\sadni]e, la `ngr\[area la cuib a plantelor, la fabricarea ghivecelor nutritive [i granularea `ngr\[\mintelor. 5.8.2.3. Composturile vegetale Snt `ngr\[\minte organice care rezult\ din descompunerea diferitelor subproduse de natur\ vegetal\ care se acumuleaz\ `n ferme. Preg\tirea lor se face `n platforme, `n cmp sau la locul de folosire `n gospod\rie, ce trebuie s\ `ndeplineasc\ acelea[i condi]ii ca [i platforma de gunoi de grajd, cu excep]ia l\]imii care este mai mic\ de 1,3-3 m la baz\ [i ceva mai redus\ `n partea superioar\. Compostul este un `ngr\[\mnt, cu o compozi]ie chimic\ variabil\ `n func]ie de natura materialelor folosite: 0,15-0,94% N; 0,14-1,20% P2O5; 0,3-1,85% K2O. Composturile pot fi [i din: rumegu[ de lemn, alge marine, din coarde de vi]\ de vie, tescovin\. Compostul este u `ngr\[\m`nt cu ac]iune rapid\ ce poate fi utilizat la toate culturile, dar mai ales la cele legumicole, `n doze de 3-10 t/ha. 5.8.2.4. Turba Se prezint\ sub forma unui sediment recent, din diferite resturi vegetale de plante de locuri umede, `n diferite grade de descompunere. Con]ine `n medie 1-3,1% Ntotal, 0,08-0,22% Ptotal, 0,07-0,25% Ktotal. Pentru a fi folosit\ plantele ce o alc\tuiesc trebuie s\ fie descompuse `n propor]ie de 40-45%. Se poate administra fie direct, fie dup\ compostare, singur\ sau `n amestec cu alte `ngr\[\minte organice [i minerale. Se utilizeaz\ ca [i gunoiul de grajd `ns\ `n doze duble, eficien]a fiind asem\n\toare cu a acestuia. 5.8.2.5. ~ngr\[\mintele verzi Sunt culturi vegetale care dezvolt\ `n timp scurt o mas\ vegetal\ bogat\ [i care ajung`nd la un anumit stadiu de vegeta]ie se `ncorporeaz\ `n sol. Cele mai folosite plante `n acest scop sunt leguminoasele (maz\rea, m\z\richea, bobul, trifoiul ro[u, sulfina) [i unele crucifere (mu[tarul, rapi]a) sau graminee (secara). Aceste plante se pot sem\na singure sau sub form\ de amestecuri de dou\ sau mai multe plante. Folosirea `ngr\[\mintelor verzi `mbog\]e[te solul cu materie organic\, cre[te rezerva de azot asimilabil, reduce procesele de levigare a elementelor nutritive [i m\re[te eficien]a `ngr\[\mintelor chimice. Modul de folosire difer\ `n func]ie de clim\, sol [i plant\, put`ndu-se cultiva `n cultur\ pur\ sau ca o cultur\ intermediar\. ~n cultur\ pur\ se cultiv\ leguminoasele, cantitatea de mas\ verde ob]inut\ fiind de 13-20 t/ha, care se `ncorporeaz\ sub brazd\ `n cursul verii. ~n cultur\ intermediar\ se practic\ sistemul de cultur\ ascuns\ (`ngr\[\m`ntul verde se seam\n\ sub o plant\ protectoare) sau cultura dup\ miri[te. Se recomand\ pe orice tip de sol dar cu deosebire pe cele luvice [i nisipoase.

138

5.8.3. ~ngr\[\minte organice cu ac]iune slab humifer\ Din aceast\ grup\ fac parte `ngr\[\minte care con]in materie organic\ `n cantitate mic\, iar prin descompunere nu elibereaz\ nuclei fenolici [i benzoici, necesari procesului de formare a humusului [i anume dejec]iile cu consisten]\ lichid\ [i semilichid\ din complexele de taurine. Aceste dejec]ii sunt colectate `n bazine speciale unde pot fi p\strate 4-6 luni. Se aplic\ `nainte de efectuarea ar\turilor sau `n timpul vegeta]iei, `n doze de 30-40 m3/ha (cereale p\ioase), 60-70 m3/ha (porumb), 70-80 m3/ha la sfecla pentru zah\r. 5.8.4. ~ngr\[\minte organice f\r\ ac]iune humifer\ 5.8.4.1. Gunoiul de p\s\ri Provine din dejec]iile p\s\rilor `n amestec cu produsele folosite ca a[ternut pe pardoseal\, constituind un `ngr\[\m`nt cu ac]iune rapid\ [i cu un con]inut aproape dublu de azot, fosfor [i potasiu fa]\ de gunoiul de grajd. Se poate folosi ca atare prin m\run]ire `n legumicultur\ [i pomicultur\ sau sub forma unei suspensii `n ap\ care se aplic\ `n timpul vegeta]iei la r\saduri. 5.8.4.2. Urina [i mustul de gunoi de grajd Prin fermentarea gunoiului de grajd rezult\ un lichid denumit must de gunoi de grajd care con]ine `n medie: 0,02-0,04% N, 0,03-0,06% P, 0,04-0,06% K. Urina animalelor din grajd se dirijeaz\ `n bazine special construite con]in`nd `n medie 0,4-1,95% N, P sub form\ de urme [i K 0,42,26%. Urina [i mustul de grajd sunt mai ales `ngr\[\minte azotopotasice put`ndu-se utiliza ca `ngr\[\minte de baz\ sau suplimentare la culturile de cartofi, c`nep\, r\d\cinoase, oleaginoase, legume `n cantit\]i de 5-30 t/ha. 5.8.4.3. Dejec]iile de porcine ~n general, se caracterizeaz\ prin urm\toarele: reac]ie neutr\ spre slab alcalin\, SU 30-35%, Ntotal 0,-0,9%, Ptotal 0,09-0,1%, Ktotal 0,23%. Dup\ zv`ntare se fermenteaz\ timp de 3-4 luni, dup\ care se aplic\ `n doze de 30-50 m3/ha. 5.8.4.5. N\molurile [i apele uzate La noi `n ]ar\ se folosesc n\molurile deshidratate pe paturi de zv`ntare care con]in `n medie: 20-60% s.u. din care 20-40% substan]\ organic\, 1-5% N, 0,5-1% P, 0,5% K, 5-6% Ca. Se administreaz\ toamna `nainte de efectuarea ar\turilor, `n doze de 20-25 t/ha odat\ la 2-3 ani.

139

Cap. VI CONTROLUL ST|RII DE FERTILITATE A SOLULUI, MIJLOC DE FOLOSIRE RA}IONAL| A ~NGR|{|MINTELOR

6.1. Testarea st\rii de fertilitate prin analiza chimic\ a plantei


Evaluarea st\rii de fertilitate a solului prin analiza plantei, se bazeaz\ pe faptul c\, aceasta poate manifesta simptomele unor tulbur\ri de nutri]ie, determinate de lipsa, insuficien]a sau excesul unor elemente nutritive din sol. Analiza chimic\ a par]ilor vegetative (frunze, pe]iol, nervuri, l\stari tineri, ramuri de un an) poart\ denumirea general\ de dignoz\ foliar\. Aceast\ metod\ definit\ de promotorii ei ca fiind succesiunea st\rilor chimice stabilite prin analiza frunzei sau a altor organe, la diferite faze ale ciclului vegetativ d\ posibilitatea sesiz\rii gradului de aprovizionare a plantei cu principalele elemente nutritive, N, P, Mg, Ca, S. Primele `ncerc\ri pentru transpunerea `n practic\ a diagnozei foliare pe baze [tiin]ifice s-au f\cut la vi]a de vie, `n Fran]a de Lagatu [i Maume (1927); ulterior, metoda s-a folosit pentru numeroase culturi: gru, porumb, cartof. sfecl\. oleaginoase, legume, pomi, specii forestiere etc. Reu[ita diagnozei foliare depinde `n principal de trei factori: - recoltarea corect\ a probelor vegetative reprezentative de organe sau ]esuturi vegetale pentru analize; - preg\tirea probelor pentru analiz\ [i analiza lor; - interpretarea datelor de analiz\ pe baza unor sisteme de referin]\, alese corect. 6.1.1. Recoltarea probelor vegetative pentru analiz\ Aceast\ opera]ie constituie etapa hot\rtoare pentru calitatea lucr\rii de diagnoz\ foliar\. Metodica recolt\rii variaz\ dup\ cum plantele sunt: anuale, bienale sau perene. Deosebit de important este alegerea organului de referin]\, care trebuie s\ exprime, media st\rii de aprovizionare cu elemente nutritive, respectiv nivelul st\rii de echilibru a elementelor nutritive. Ca organe de referin]\ se pot lua: - pe]iolul frunzei; - frunza `ntreag\ de regul\ cele ajunse la maturitate; - nervurile frunzei (nervura median\); - tulpina (la plantele erbacee); - ramurile tinere din anul respectiv; - l\stari tineri; - crcei (la vi]a de vie, pepeni, castrave]i). Alegerea organului de referin]\, nu se face la `ntmplare, dup\ propria dorin]\ a fiec\ruia, ci pentru fiecare specie `n parte pe baza studiilor (f\cute de numero[i cercet\tori), s-au stabilit cele mai caracteristice organe vegetative (de referin]\) pentru diagnoza st\rii de fertilitate.
140

Sensibilitatea organelor de referin]\ la una [i aceia[i specie este diferit\ fa]\ de unele elemente ( azot, fosfor, potasiu). A[a de exemplu la castrave]i `n timpul `nfloritului, pentru aprecierea st\rii de aprovizionare `n azot sunt mai caracteristice determin\rile f\cute pe limb, `n timp ce pentru fosfor [i potasiu sunt recomandate determin\rile din pe]iol sau tulpini ; la vi]a de vie , `nainte de `nflorit este mai caracteristic\ analiza pe]iolului pentru NO3- pentru ca dup\ `nceperea form\rii boabelor organul reprezentativ s\ fie limbul. Un alt aspect important al metodologiei de recoltare `l constituie epoca de recoltare, locul [i expozi]ia pe plant\ a organelor recoltate. Experimental s-a stabilit c\ `nceputul perioadei de `nflorire reprezint\ perioada de relativ\ stabilitate a compozi]iei chimice. Din punct de vedere practic, aceast\ fenofaz\ este foarte convenabil\, deoarece este u[or de identificat. Referitor la organele sau ]esuturile vegetale care se recolteaz\, acestea difer\ `n raport cu fazele de cre[tere [i de dezvoltare a plantelor. ~n fazele tinere de cre[tere cnd planta nu prezint\ organe diferen]iate morfologic, se recolteaz\ pentru analiz\ `ntreaga parte aerian\ a plantei. ~n fazele mai avansate de cre[tere [i dezvoltare se recolteaz\ numai anumite organe [i `ndeosebi frunzele ajunse la stadiul de maturitate recent. Ridicarea probelor de material vegertativ se face pe unit\]i analitice, ce reprezint\ suptafe]e de teren cu aceea[i uniformitate a reliefului, acela[i tip de sol, agroproductivitate asem\n\toare, agrotehnic\ similar\. Suprafa]a unit\]ilor analitice variaz\: - la culturile de cmp `ntre: 0,5 - 25 ha ; - la pomi [i vi]\ de vie `ntre 0,25 - 1,0 ha. Din fiecare unitate analitic\ se constituie 2-4 probe medii reprezentative. Pentru constituirea unei probe medii se recolteaz\ probe par]iale din 15 - 20 puncte ale parcelei. ~n acest scop parcela se parcurge `n zig-zag sau pe diagonal\, iar `n cazul planta]iilor de pomi [i vi]\ de vie pe rnduri. Dac\ cultura din parcel\ prezint\ neuniformit\]i, probele de material vegetal trebuie s\ se recolteze propor]ional din toate microzonele. M\rimea unei probe medii constituit\ din plante tinere, este de 500 1000 g material vegetal proasp\t. ~n cazul cnd se recoltez\ frunze, m\rimea probei variaz\ `n func]ie de specie: 20 - 50 frunze la porumb; 40 - 50 frunze la sfacl\; 50 - 200 frunze la floarea soarelui; 50 - 100 frunze la pomi; 25 - 30 frunze la vi]a de vie etc. 6.1.1.1. Recoltarea probelor de material vegetal la pricipalele culturi agricole Perioada de recoltare, difer\ `n func]ie de specie. Se recolteaz\ `n fazele tinere de dezvoltare plante `ntregi f\r\ r\d\cini, iar ulterior `n faze mai avansate de cre[tere, frunze mature, situate `ntr-o anumit\ zon\ a plantei (pozi]ie). ~n situa]ia cnd se determin\ frac]iunile de elemente nutritive (fosfor anorganic, nitra]i) se recolteaz\ pe]iolul sau nervura principal\ de la frunze. 6.1.2. Preg\tirea probelor de material vegetal pentru analize [i analiza lor Prima opera]ie dup\ aducerea probelor din laborator este verificarea st\rii de impurificare (a materialului) datorit\ prafului din aer, particulelor de sol, reziduurilor de pesticide.
141

Frunzele recoltate de la pomi [i legume datorit\ frecven]ei mari de tratamente, se spal\ prin imersie `n ap\, mai `nti `n ap\ obi[nuit\, apoi de 3-4 ori `n ap\ distilat\. Opera]ia de sp\lare se face `ntr-un cristalizor mare. Timpul de contact cu materialul vegetal trebuie s\ fie scurt, deoarece unele elemente, cum ar fi K+, pot difuza ca urmare a faptului c\ se g\se[te dominant `n frunze sub form\ ionic\.Dup\ sp\lare, materialul vegetal se sterge prin tamponare cu o crp\ curat\, uscat\. Preg\tirea materialului vegetal depinde de natura determin\rilor: - probele proaspete se folosesc pentru analiza imediat\ a componentelor mai pu]in stabile, cum ar fi NO3-; - probele uscate se folosesc pentru analiza componentelor mai stabile. Preg\tirea materialului vegetal, `n stare proasp\t\ Dup\ sp\larea materialului vegetal cu ap\ acesta se zvnt\ prin presare u[oar\ `ntre coli de hrtie de filtru (sugativ\) dup\ care se taie cu o foarfec\ sau un cu]it din inox, `n por]iuni ct mai mici. Se omogenizeaz\ prin amestecare, dup\ care proba se p\streaz\ la rece `n frigider, pentru inactivarea proceselor enzimatice. Se poate p\stra [i prin `nghe]are rapid\ la -20o C, `n recipien]i `nchi[i pentru a preveni evaporarea apei. Preg\tirea materialului vegetal `n stare uscat\ Dup\ cur\]irea de impurit\]i materialul vegetal se taie m\runt cu o foarfec\ sau un cu]it din inox , se `ntinde `n strat sub]ire pe o hrtie de filtru [i se usuc\ la temperatura camerei. Uscarea se continu\ apoi la etuv\ la maximum 70o C. Dup\ uscare proba care a devenit casant\, se m\run]e[te prin mojarare [i se cerne prin sita de 0,5 - 1,0 mm. Se trece apoi `n borcane de sticl\ brun\ sau `n borcane de plastic cu capac [i se p\streaz\ la `ntuneric. Pentru a se evita autooxidarea ambalajelor, pe ct este posibil trebuie s\ fie pline cu material vergetal, far\ s\ se lase mult spa]iu liber. 6.1.3.Analiza materialului vegetal Pentru testarea st\rii de fertilitate a sistemului sol-plant\ , dup\ nivelul de aprovizionare a plantelor cu elemente nutritive , se folosesc metode cantitative [i metode calitative. Analiza cantitativ\ (analiza total\) st\ la baza diagnozei foliare, prin aceasta stabilindu-se intensitatea [i calitatea nutri]iei sau a altor caracteristici, care dau o imagine asupra st\rii de aprovizionare cu elemente nutritive. Principalele determin\ri care se fac sunt: azotul total, azotul nitric, fosforul total, potasiul total, toate raportate la substan]a uscat\. Analizele calitative, au un caracter orientativ [i se folosesc `n practic\ pentru verificarea aproximativ\ a nivelului de aprovizionare cu elelemente nutritive a plantelor. Se folosesc `n acest scop: testul colorimetric al pe]iolului, al nervurii mediane, testul colorimetric al sucului celular, testul lichidului rezultat de la plnsul vi]ei de vie. Testul lichidului rezultat de la plnsul vi]ei de vie ~ntre compozi]ia chimic\ a lichidului rezultat prim\vara la plnsul vi]ei de vie [i gradul de aprovizionare a solului cu elemente nutritive, exiast\ o anumit\ corela]ie. Pentru efectuarea testului se procedeaz\ astfel:
142

din parcela de vi]\ de vie se aleg 10 - 15 butuci, iar de la fiecare butuc cte dou\ coarde a 4 - 5 ochi. Vrful coardelor se sec]ionez\ cu foarfecele [i se introduce `n sticlu]e de culoare brun\ `ngropate `n sol, pentru a fi ferite de soare. Lichidul se colecteaz\ `n a doua perioad\ a plnsului, cnd intensitatea fenomenului este mai pronun]at\. Colectarea se face pe un interval de 24 de ore. Lichidul colectat se m\soar\ `n volum [i se analizeaz\ determinndu-se: substan]a uscat\, azotul total, fosforul total [i potasiul. Interpretarea rezultatelor se face dup\ volumul de lichid colectat `n decurs de 24 de ore de la o coard\ de 4 - 5 ochi: - 50 ml - foarte bun\ - 25 - 50 ml - bun\ - 25 - 10 ml - mijlocie - < 10 ml - slab\ Acest test prezint\ avantajul c\ permite s\ se ia m\suri de `nl\turare a caren]elor `n elemente nutritive, `nainte de intrare a vi]ei de vie `n vegeta]ie. Toate testele folosite `n diagnoza foliar\, pun `n eviden]\ starea de caren]\, sau de abunden]\ `n anumite elemente nutritive, f\r\ `ns\ a stabili [i cauza care le determin\. ~n scopul stabilirii cauzelor care determin\ fenomenele de caren]\ sau exces, se impune efectuarea analizelor de sol. 6.1.4. Interpretarea datelor analitice `n diagnoza foliar\ Interpretarea datelor analitice ob]inute `n diagnoza foliar\, necesit\ experien]\ [i competen]\. La baza metodelor de interpretare, st\ rela]ia dintre concentra]iile elementelor `n organele vegetative ale plantelor [i nivelul recoltei. Interpretarea rezultatelor analizei cantitative se face fa]\ de anumi]i indici de referin]\, func]ie de care se stabile[te starea de: insuficien]\, nivel critic, abunden]\ sau exces. ~n situa]ia `n care concentra]iile g\site sunt sub, sau peste limita normal\, este necesar\ precizarea cauzelor care le determin\ `n vederea stabilirii m\surilor ce urmeaz\ a fi aplicate pentru corectarea lor. Principalele modalit\]i de interpretare sunt: a) dup\ nivelul critic; b) cu ajutorul curbelor de compara]ie; c) prin intermediul diagramelor pentagonale. a) Interpretarea dup\ nivelul critic Nivelul critic al unui element nutritiv este dat de concentra]ia (calculat\ la substan]a uscat\) `n care acesta trebuie s\ se g\seasc\ `ntr-un anumit ]esut sau organ la o anumit\ faz\ de vegeta]ie [i care corespunde unei corela]ii optime cu productivitatea plantei. Un con]inut mai mic dect nivelul critic duce la sc\derea recoltei. El mai poate fi definit ca fiind con]inutul minim cerut pentru maximum de recolt\. Nivelul critic pentru un anumit element, este independent de nivelurile celorlalte elemenete [i variaz\ de la o specie la alta, de la o faz\ de vegeta]ie la alta. Cunoscnd nivelul, g\sit la analiz\ (concentra]ia ) (Na) [i nivelul critic (Nc), stabilit pentru specia respectiv\, se poate calcula coeficientul de nutri]ie (Cn) al plantei cu ajutorul rela]iei: Na Cn = --------- . 100 Nc
143

Valorile mari ale coeficientului de nutri]ie (Cn) indic\ starea bun\ de aprovizionare a solului cu elemente nutritive. b) Interpretarea cu ajutorul curbelor de compara]ie Datele analitice ob]inute prin diagnoza foliar\, `n diferite etape ale perioadei de vegeta]ie a plantelor, sunt transpuse grafic [i comparate fa]\ de nivelul critic cunoscut al elemenetelor nutritive. c) Interpretarea dup\ nutri]ia global\ [i echilibrul nutritiv Pe baza determin\rii formelor solubile sau totale de azot, forsfor [i potasiu se stabile[te nutri]ia global\ (Ng). Aceasta este dat\ de suma celor trei elemente de baz\, exprimat\ `n % fa]\ de substan]a uscat\. De exemplu, prin diagnoza foliar\ s-a stabilit 3% azot total, 0,5% fosfor total [i 1% potasiu total. Nutri]ia global\ (Ng) este: Ng = 3% + 0,5% + 1% = 4,5% NPK = 100% Cota de participare a fiec\rui element, se afl\ prin raportarea fiec\ruia la suma lor considerat\ de 100%. Pentru azotul total cota de participare este: 4,5 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .100% 3,0 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . x 3.100 300 x = ---------------- = 66,6% 4,5 4,5 Pentru fosfor, cota de participare este: 4,5 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100% 0,5 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . y 0,5 . 100 50 y = ----------- = ----- = 11,1% 4,5 4,5 Pentru potasiu, cota de participare va fi: 4,5 . . . . . . . . . . . . . . . .100% 1 . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . .z 100 z = ------- = 22,2% 4,5 Intensitatea nutri]iei este: 66,6% + 11,1% + 22,2% = 100% Pe baza nutri]iei global, se stabile[te echilibru nutritiv, En. Echilibru nutritiv, se calculeaz\ raportnd cota procentual\ de participare a fiecarui element la nutri]ia global\ (suma N, P, K). 66,6 11,1 22,2 EnN = ------ . 100 ; EnP = --------. 100 EnK = ---------- 100 4,5 4,5 4,5 Valorile mari ale echilibrului nutritiv, indic\ cota mare de participare a fiec\rui element. d) Interpretarea cu ajutorul diagramei pentagonale Pentru urm\rirea simultan\ a rela]iilor de interdependen]\ care exist\ `ntre elementele nutritive acumulate `n organele plantelor, P. Prevost [i N. Ollagnier (1956) au propus diagrama pentagonal\ de interpretare:

144

Interpretarea echilibrului nutritiv cu ajutorul diagramei pentagonale Dintr-un punct central se duc `n cinci direc]ii razele unui cerc pe care se reprezint\ apoi con]inutul optim `n N, P, K, Ca, Mg, exprimat fie `n procente (%) sau `n ppm. Punctele reprezentnd con]inuturile optime se unesc printr-o linie continu\, ob]inndu-se un pentagon cu laturi de lungimi diferite (pentagonul optimului). Pe razele respective se noteaz\ [i valorile fiec\rui element, g\site la diagnoza foliar\, punctele respective unindu-se cu o linie `ntrerupt\. Se compar\ pentagonul cu linie `ntrerupt\ cu pentagonul optim [i se stabilesc elementele nutritive care se afl\ `n deficit, optim, sau exces. 6.1.5. Metodele calitative `n diagnoza foliar\ pentru testarea st\rii de fertilitate Metodele calitative, au un rol orientativ [i se folosesc `n practic\ pentru verificarea aproximativ\ a nivelului de aprovozionare cu elemente nutritive a plantelor.

6.2. Testarea st\rii de fertilitate prin analiza chimic\ a solului; cartarea agrochimic\
Testul st\rii de fertilitate a solului prin analiza chimic\, reprezint\ un instrument important `n ac]iunea de evaluare a formelor accesibile ale elementelor nutritive, `n vederea corect\rii echilibrului nutritiv. Prin cartarea agrochimic\, se `n]elege delimitarea suprafe]elor de teren cu `nsu[iri agrochimice asem\n\toare din cadrul unei ferme sau unit\]i agricole de produc]ie, stabilirea indicilor agrochimici care caracterizeaz\ starea de fertilitate a terenurilor respective, `ntocmirea cartogramelor sau h\r]ilor agrochimice [i elaborarea planurilor de fertilizare [i amendare a solurilor, care s\ asigure men]inerea sau sporirea treptat\ a fertilit\]ii. Astfel de studii agrochimice se execut\, pentru toate unit\]ile agricole de c\tre, Oficiile jude]ene de studii pedologice [i agrochimice (O.J.S.P.A.) ca-[i desf\[oar\ activitatea pe baza unui plan anual [i de perspectiv\.

145

Cap. VII PRINCIPIILE FOLOSIRII RATIONALE {I ECONOMICE A INGRA{|MINTELOR


Stabilirea unui sistem ra]ional de fertilizare `n scopul asigur\rii unei aprovizion\ri favorabile a plantelor cu elementele nutritive necesare, impune cunoa[terea de c\tre specialistul agronom sau horticultor a urm\toarelor aspecte: - particularit\]ile asolamentului [i rota]iei culturilor; - caracteristicile biologice ale nutri]iei plantelor din asolament `n raport cu specia, soiul, hibridul, vrsta, durata perioadei de vegeta]ie, etc. - `nsu[irile solului ; - condi]iile climatice ; - compozi]ia [i caracteristicile sortimentului de `ngr\[\minte ; - m\surile organizatorice [i economice care s\ permit\ realizarea parametrilor stabili]i prin sistemul de `ngr\[are. - stabilirea dozelor optime economice.

7.1. Stabilirea dozelor de `ngr\[\minte organice


~ngr\[\mintele organice, ca urmare a con]inutului lor `n elemente nutritive asimilabile, precum [i a efectului lor ameliorativ, prezint\ o mare importan]\ `n elaborarea sistemului de fertilizare. Ca urmare a faptului, c\ nu toate unit\]ile dispun de cantit\]ile necesare de `ngr\[\minte organice necesare pentru a fertiliza `ntreaga suprafa]\, este necesar s\ se stabileasc\ o prioritate a culturilor pentru fertilizarea organic\, precum [i dozele optime de `ngr\[\minte organice care trebuiesc aplicate. La stabilirea priorit\]ilor se vor avea `n vedere urm\toarele aspecte: - `ngr\[\mintele organice sunt mai bine valorificate de: - culturile perene de plante, dect de cele anuale; - de culturile de pr\[itoare (plante tehnice, legume) dect de cele care se seam\n\ `n rnduri dese ; - de culturile anuale cu perioad\ de vegeta]ie mai lung\ (porumb), dect de cele cu perioad\ scurt\ (cereale p\ioase). Ca urmare a acestui fapt, culturile au fost grupate `n cinci clase, privind prioritatea la fertilizare organic\: clasa 0-100; 101-200; 201-300; 301-400; 401-500 `n ordinea sc\derii priorit\]ii. ~n prima clas\ 0 -100, cu prioritatea cea mai mare, sunt incluse legumele [i florile cultivate `n sere [i solarii, iar `n ultima clas\ (401-500 ), sunt grupate culturile anuale de cmp, care valorific\ mai slab efectul direct al gunoiului, dar care dau rezultate bune pe solurile fertilizate organic anterior (la cultura premerg\toare :gru de toamn\, secar\, ov\z, in, cnep\, etc.). 7.1.1 Calculul dozelor de `ngr\[\minte organice Normele (dozele) de aplicare periodic\ `n sol a `ngr\[\mintelor organice se stabilesc `n func]ie de : - con]inutul solului `n humus; - gradul de satura]ie `n baze ; - con]inutul de argil\ din stratul arabil sau desfundat al solului; - con]inutul total de azot din `ngr\[\m`ntul organic; - recolta scontat\.
146

Rela]ia general\ de calcul care cuantific\ toate aceste elemente este: a 8 Rs 0,45 N~O, t/ha = ( a + ---- ) ( 1,45 - ---- ) ( ------ ) ( ---------) IN A% b Nt `n care : IN = indicele de azot al solului (IN = Humus x V % ) din stratul arabil .
1OO

A = con]inutul de argil\ , din sol.(%). RS = recolta scontat\ a se ob]ine, t / ha. N t = con]inutul total de azot din `ngr\[\mntul organic, exprimat `n % din masa umed\ a `ngr\[\mntului . a ,b = coeficien]i stabili]i experimental pentru culturi [i grupe de culturi ( de exemplu: porumb boabe a=4, b=12,5; cartof a=4, b=45; tomate a=18, b=30; pomi fructiferi a=20, b=20; vi]\ de vie a=18, b=12;). ~n cazul `n care, se folose[te ca `ngr\[\mnt organic, urina, mustul de platform\ precum [i alte `ngr\[\minte lichide, al c\ror con]inut de azot mineral se cunoa[te, rela]ia de calcul este urm\toarea : a 8 Rs 0,135 N~O, t/ha = (a + ---- ) ( 1,45 - ---- ) ( -------- ) ( ---------- ) IN A b Nt Intervalul optim de timp (IOT) `n ani, `ntre dou\ fertiliz\ri cu `ngr\[\minte organice naturale, pe acela[i teren, se m\re[te propor]ional cu indicele de azot al solului : IOT = 1+IN ~n situa]ia `n care `ngr\[\mintele organice, din considerent economice se impune a fi aplicate anual ( cazul marelor complexe zootehnice ), normele anuale de aplicare ( NIOa ), se stabilesc cu ajutorul rela]iei: N~Oa , t / ha = DOEN / 3,3 N0 + 10 N min `n care: DOEN = doza optim\ economic\ de azot din `ngr\[\minte naturale [i chimice , necesar\ pentru formarea recoltei scontate ( Rs ), pe terenul `n cauz\. N0=cantitatea de azot legat `n substan]e organice din `ngr\[\mnt % N0 = Nt -Nmin Nmin = con]inutul de azot mineral ( N- N H4+ + N - NO3- ) din `ngr\[\mintul natural ( % ) Pe aceste terenuri fertilizate anual cu `ngr\[\minte naturale, se aplic\ `n completare `ngr\[\minte chimice , numai `n cazul `n care produsul N`Oax( 3,3 No + 10 Nmin ) , este mai mic dect DOEN , cantitatea de azot din `ngr\[\mintele chimice, trebuind precizate [i `n func]ie de azotul mineral din profilul solului la desprim\v\rare. 7.1.2. Evaluarea aportului de substan]e nutritive eficiente ( N,P2O5 [i K2O prin fertilizarea organic\ Ca urmare a fertiliz\rii organice , solul se `mbog\]e[te `n elemente nutritive, `n forme asimilabile . ~n raport cu compozi]ia chimic\ [i cu frecven]a aplic\rii , `ngr\[\mintele organice particip\ `n m\sur\ important\ la aprovizionarea [i circuitul elementelor nutritive `n sistemul sol - plant\. Aportul de azot, fosfor [i potasiu realizat de `ngr\[\mintele organice se impune a fi cunoscut , `n vederea stabilirii dozelor de `ngr\[\minte minerale.
147

Evaluarea cantit\]ilor de azot , fosfor [i potasiu `n forme asimilabile aduse `n sol , odat\ cu `ngr\[\mintele organice se estimeaz\ cu ajutorul rela]iilor:
t=3 t=1

N`nef , kg N / ha = N~O x N`no x ( 0,6 + 2,7 / t ) + 10 N`nmin


t=3

ef `n

, kg P2 O5 / ha = N~O x P`N x ( 0,6 + 2,5 / t )


t=1 t=3
t=1

K`nef , kg K2O / ha = N~O x K`N x 5,0 / t `n care : N~O = normele de `ngr\[\minte organice aplicate ( t / ha ) . N`NO , P`N , K`N = con]inuturile ( % ) de azot organic , fosfor [i potasiu , din `ngr\[\mintele naturale aplicate ; N`Nmin = con]inutul de azot mineral din `ngr\[\mntul natural `n anul aplic\rii `n sol . t = timpul ( 1-3 ani ) . ~n general , efectul `ngr\[\mintelor organice ( gunoi de grajd ) ca surs\ de substan]e minerale , se apreciaz\ `n sol dup\ circa 3 ani . Efectul n\molurilor din cresc\toriile de porci [i p\s\ri , ca surs\ de azot se epuizez\ `n primul an de aplicare . Dac\ o cultur\ urmeaz\ dup\ o leguminoas\ , se impune a se ]ine seama `n calcularea dozelor de azot , de cantitatea de azot eficient al culturilor leguminoase , care au ocupat terenul . NLef = RL x Nrss x ( 0,8 / t - 0,15 ) `n care : NLef = azotul eficient al culturilor de leguminoase . RL = recolta ob]inut\ la culturile leguminoase pe toat\ durata de timp ct a ocupat terenul , t / ha . Nrss = aportul specific de azot legat biologic , r\mas `n sol , Nrss este de : 20 kg N / t de soia ; 25 kg N/ t de maz\re ; 35 kg N / t de fasole ; 6 kg N / t de fn , lucern\ ,[i trifoi; 3 kg N/t de fn borceag de toamn\ [i 2,5 kg N/t fn borceag de prim\var\. Aceste cantit\]i de elemente nutritive , introduse `n sol `n urma fertiliz\rii organice se scad , din dozele optime economice de `ngr\[\minte chimice , rezult`nd cantit\]ile de elemente nutritive ce trebuiesc completate prin fertilizarea mineral\ , `n scopul ob]inerii recoltelor scontante .

7.2.Stabilirea dozelor de `ngr\[\minte chimice , produse industrial


~ngr\[\mintele chimice se aplic\ cu scopul de a completa cantit\]ile de elemente nutritive , pe care plantele le pot lua din sol , din `ngr\[\minte organice din compu[ii azotului rezulta]i pe cale biologic\ , p`n\ la necesarul optim pentru formarea recoltelor scontate , cantitativ [i calitativ precum [i pentru men]inerea [i sporirea fertilit\]ii solului . Una din modalit\]ile de cre[tere a eficien]ei `ngr\[\mintelor o reprezint\ aplicarea acestora `n doze optime din punct de vedere economic ( D O E ) sau `n doze optime experimentale ( D O Exp ) . Prin aplicarea `ngr\[\mintelor la nivelul D O E , se ob]ine reducerea consumurilor specifice de `ngr\[\minte pe unitatea de recolt\ `n condi]iile maximiz\rii profitului la hectar ,fapt ce influien]eaz\ pozitiv fertilitatea
148

solului , reduc`nd `n acela[i timp riscul de poluare a acestuia , a apelor de suprafa]\ [i freatice cu reziduuri de `ngr\[\minte . Dozele optime experimentale ( D O Exp ) , asigur\ ob]inerea unor produc]ii ridicate [i de calitate , `n condi]iile p\str\rii unei st\ri fiziologice [i fitosanitare optime a plantelor , `n cazul culturilor cu tehnologii scumpe de produc]ie , la care costul `ngr\[\mintelor [i aplicarea lor , reprezint\ o cot\ redus\ ( sub 10% ) din totalul cheltuielilor de produc]ie . Att DOE ct [i DOExp , se impun a fi corelate cu nivelul recoltelor scontate (Rs ) [i cu `nsu[irile agrochimice ale solurilor . Aceste doze de `ngr\[\minte chimice ( DOE , DOExp ) tind s\ creasc\ odat\ cu nivelul recoltelor , dup\ curbe care au tendin]a de plafonare la nivele foarte ridicate ale recoltei scontate (RS ) . Raportate la tona de recolt\, consumurile de `ngr\[\minte scad treptat, pe m\sur\ ce cre[te recolta. De asemenea dozele de `ngr\[\mnt scad treptat, pe m\sur\ ce se `mbun\t\]e[te starea de aprovizionare a solului cu substan]e nutritive, reflectat\ prin indicii agrochimici. Sc\derea dozelor de `ngr\[\minte, necesare pentru ob]inerea unui nivel dat al recoltei scontate (Rs) pe m\sur\ ce cresc con]inuturile de substan]e nutritive mobile din sol, se explic\ prin rela]iile de interdependen]\ care exist\ `ntre plant\ - sol - `ngr\[\mnt Expresia general\ a acestor rela]ii de interdependen]\ a constituit legea ac]iunii factorilor de vegeta]ie, formulat\ de Alfred Mitscherlich (1905) conform c\reia recolta este o rezultant\ a tuturor factorilor [i condi]iilor de vegeta]ie, fiecare din ace[tia exercitnd asupra plantelor o `nfluen]\ cu att mai mare cu ct prezen]a lor `n sol este mai redus\. ~n deplin consens cu aceast\ lege, pentru ac]iunea exercitat\ de `ngr\[\mintele chimice asupra plantelor, ca factori trofici, B. Baule (1918) a propus urm\torul model matematic: R = Rm[ (1- e -CN(Ns+N`) ) ( 1 - e-Cf(Ps+P`) ) (1- e-Ck(Ks+K`) )] `n care: R = reprezint\ o recolt\ oarecare , kg / ha . Rm = recolta maxim\ care se poate ob]ine cnd factorii de vegeta]ie se afi\ `n optim tehnic . e = baza logaritmilor naturali ( e = 2,718 ... ) CN , Cf , Ck = coeficien]ii de ac]iune ai azotului , fosforului [i potasiului din rezervele existente `n sol [i din `ngr\[\mintele aplicate Ns , PS , Ks = cantit\]ile de N , P2O5 , K2O `n kg / ha , pe care cultura le poate ob]ine din rezervele existente `n sol , variabile cu `nsu[irile agrochimice . N` , P` , K` = cantit\]ile de azot , fosfor [i potasiu , introduse `n sol odat\ cu aplicarea `ngr\[\mintelor ( kg / ha ) . Coeficien]ii de ac]iune ( Cn , Cf , Ck ) se stabilesc pentru fiecare element nutritiv , plant\ de cultur\ [i loc experimental, pe baza rezultatelor de produc]ie log Rm - log ( Rm - R ) Ca = --------------------------------Es + E` `n care : Ce = coeficientul de ac]iune a elementului nutritiv (Cn ,Cf , Ck ) . Rm = recolta maxim\ care se ob]ine cnd factorii de vegeta]ie se afl\ `n optim tehnic . R = o recolt\ oarecare;
149

Es = aportul eficient de substan]e nutritive din sol , stabilit pe baza datelor analizelor agrochimice ( kg / ha ); E` = cantitatea de element nutritiv administrat\ `n sol , sub form\ de `ngr\[\mnt ( kg / ha ) . Evaluarea aportului eficient de elemente asimilabile din rezervele existente `n sol ( Es ) , poate fi calculat\ cu ajutorul urm\toarelor ecua]ii de regresii : Es `n kg N , P2O5 , K2O / ha = a + b ( IA ) - c (IA ) 2 + d x Rs Es `n kg N , P2O5 [i K2O / ha = a ( 1 - 10 - cIA ) + d x Rs Es `n kg N , P2O5 , K2O / ha = a - --- + d x Rs, Es `n kg N , P2O5 , K2O / ha = d x Rs `n care : a , b , c , d , = sunt parametrii regresiei coeficien]ilor de ac]iune Ca , fa]\ de recolta scontat\ Rs , determina]i experimental . IA = indicii agrochimici ai solului exprima]i cantitativ la hectar , respectiv: IN= pentru estimarea azotului; PAL `n ppm P, pentru estimarea fosforului; KAL `n ppm K , pentru estimarea potasiului;Rs = recolta scontat\ kg / ha . Ultimul termen ( d. Rs ) al acestei regresii , majoreaz\ aporturile Es din sol `n func]ie de gradul de favorabilitate general\ a factorilor [i condi]iilor de vegeta]ie a c\rui rezultant\ este Rs . Dozele optim economice de substan]e nutritive din `ngr\[\mintele chimice produse industrial , care urmeaz\ a fi aplicate `n scopul complet\rii surselor naturale , se calculeaz\ cu ajutorul rela]iei : VURP+ VURS log[ 2,3 x Ce x RS -----------------------] DOE, kg s.a. ha = -----------------------------------CU~----------- - ( ES + Eoef ) Ce ( N , P2O5 K2O ) `n care : Ce = coeficientul de ac]iune al substan]elor nutritive , asupra recoltelor , determinat prin experimentare `n cmp . RS = recolta scontat\ a se ob]ine , kg / ha. VURP [i VURS = valorile unitare ( pre]urile ) ale produselor vegetale primare (p) [i secundare (s) , lei / kg . Ace[ti parametriireflect\ conjuctura economic\. CU~ = `ngr\[\mintelor pe unitatea de substan]\ activ\ , lei / kg s.a. ES = aportul eficient de substan]e nutritive din sol , stabilit pe baza datelor de analiz\ agrochimic\ . Eoef = aportul eficient de substan]e nutritive din `ngr\[\mintele nutritive organice aplicate , pe teren `n ultimii 3 ani plus aportul eficient al culturilor leguminoase care au ocupat terenul `n ultimii 3 ani. ~n situa]ia `n care cantit\]ile de `ngr\[\minte , sunt mai mici dect necesarul optim economic al fermei ( calculat ) , stabilirea priorit\]ilor defertilizare a culturilor cu DOE , poate fi f\cut\ cu ajutorul unor indici de optimizare ( IO ) care rezult\ la calcularea DOE [i anume : VURP + VURS ION = log ( 2,3 x CN x RS x ------------------------- ) - CN x NS CUN VURP + VURS IOP = log ( 2,3 x CP x RS x ------------------------- ) - CP x PS
150
IA b

CUP VURP + VURS IOK = log ( 2,3 x CK x RS x ---------------------------) - CK x KS CUK Ace[ti indici de optimizare , se stabilesc , pentru fiecare cultur\ [i pentru fiecare tarla `n parte , dup\ care se face suma ( 10 ) , pe culturi [i tarlale . I O = ION + IOP + IOK Dat fiind rela]ia strns\ a acestor indici cu profitul net la hectar ( VNT ) [i profitul net specific ( VNS ) care revine la 1 leu cheltuit pe `ngr\[\minte , este posibil\ `nscrierea culturilor [i tarlalelor `ntr-un [ir de priorit\]i la fertilizare . ~n acest sens , existentul de `ngr\[\minte din unitate va fi administrat pe culturi , sole [i tarlale , `n ordinea sc\derii sumei indicilor de optimizare (IO),acest lucru m\rind probabilitatea ob]inerii unei eficien]e economice maxime prin fertilizare cu doze optime economic (DOE ) . 7.2.1. Stabilirea dozelor optime experimental de `ngr\[\minte (DOExp ) Pentru planta]iile viticole , pomicole , legume cultivate `n cmp , plante medicinale [i aromatice , stabilirea dozelor de `ngr\[\minte se face la nivelul optimului experimental . ~n acest sens , se pot folosi modele matematice ; b DOExp, de N , P2O5 , K2O kg / ha = A ( 1 - 10 - c x Rs ) ( a + ---- ) IA `n cazul `n care se prevede recolta scontat\ ( RS ) ; [i g DOExp, de N, P2O5 , K2O kg / ha = f + -----IA pentru cultura la care nu se prevede recolta RS, `n care : A = reprezint\ o limit\ superioar\ spre care tinde DOExp , `n cazul unor nivele foarte ridicate de RS . a , b , c , f , g = parametrii regresiilor stabili]i pe cale experimental\ IA = indici agrochimici care caracterizeaz\ starea de fertilitate a solului, respectiv indicele de azot ( IN ), con]inutul `n fosfor mobil ( PAL ) , con]inutul `n potasiu accesibil plantelor ( KAL ) . La planta]iile pomicole [i viticole , cnd exist\ date de diagnoz\ foliar\ , doza optim experimental\ calculat\ ( DOExp ) , se corecteaz\ cu factorul de corec]ie al diagnosticului foliar FCDF din anul precedent sau din anul curent dac\ recomand\rile vizeaz\ anul viitor . FCDF = 1,5 - h x Ef - i x Ef3 . `n care : Ef = con]inutul `n frunze ,al elementului respectiv ( azot , fosfor , potasiu ) h [i i = parametrii determina]i experimental ~n aceast\ situa]ie rela]ia de calcul are urm\toarea form\; b DOExp N, P2O5, K2O kg /ha = A ( 1-10-c x RS ) (a + --- ) (1,5 - h x Ef - i x Ef3 ) IA Acest factor de corec]ie al diagnozei foliare , poate reduce la zero , necesitatea aplic\rii de `ngr\[\minte atunci cnd elementul `n cauz\ ( Ef ) ,
151

este con]inut `n frunze `n concentra]ii cu mult peste cele stabilite experimental ca fiind normale . La concentra]ii considerate normale , FCDF , are valori apropiate de 1 (unu ) , `n timp ce la concentra]ii ale elementului nutritiv ( E ) , cu mult sub cele considerate normale , FCDF , ajunge la 1,3- 1,4 , m\rind astfel corespunz\tor DOExp , de `ngr\[\minte . 7.2.2. Stabilirea dozelor optime [tiin]ific de microelemente ( DO{ ) ~ngr\[\mintele cu microelemente se aplic\ periodic , `n scopul prevenirii unor caren]e sau deregl\ri de nutri]ie la plante . Importan]\ deosebit\ pentru ]ara noastr\ , prezint\ microelementele cu bar , zinc [i molibden . Procedeul de aplicare al acestor microelemente , poate fi : - preventiv , prin aplicarea lor la sol odat\ pentru mai mul]i ani ( de obicei 5 ani ),sau curativ , prin stropirea plantelor cu solu]ii de s\ruri sau de complexe organo-minerale ale microelementelor: pentru bor : b e DO{ de B , kg/ha = ( 3-3a x b ) ( b- --- ) ( d- --------- ) Ag DOEN unde : a , b , c , d , [i e = parametrii regresiilor stabili]i experimental . B = con]inutul solului `n Bor hidrosolubil ( ppm ). Ag% = con]inutul `n argil\ a stratului arabil de sol . DOEN = doza optim\ economic\ de azot ce urmeaz\ a fi aplicat\ . ~n general , dozele de bor , pentru aplic\ri preventive `n sol , sunt cuprinse `ntre 0 [i 3 kg B element /ha . pentru molibden : Normarea necesarului de molibden a fi administrat la culturile susceptibile de caren]\ , se calculeaz\ cu ajutorul rela]iei : 10-IMo c e DO{ de MO , kg/ha = ( ----------------- ) ( b - ------ ) ( d - ---------- ) 10-62 + 10-IMo Ag DOEN unde : IMO = este indicele sau cifra de molibden al solului Imo = pH( Kcl ) + 10 MO ppm b , c , d [i e = parametrii determina]i experimental . Ag = con]inutul de argil\ al solului ( % ) . DOEN = doza optim economic\ de azot ce urmeaz\ a fi aplicat\ . Dozele sunt cuprinse `ntre 0 [i 1,0 kg molibden element la hectar , `n func]ie de IMO , argilozitatea solului [i cantitatea de `ngr\[\minte cu azot aplicat\ . pentru zinc : Calcularea necesarului de zinc pentru tratamentele preventive se face cu ajutorul rela]iilor : DO{ , Zn kg/ha = 10 -10a IRPM pentru cernoziomurile formate pe loess din estul [i sud-estul ]\rii , pe care `nc\ nu s-au administrat aceste `ngr\[\minte [i nu s-a determinat direct zincul mobil, `n care : a = parametru determinat experimental IRPM = indicele reac]iei fosfa]i mobili 90 - 10 pH
152

IRPM = ------------------PAL DO{ de Zn , kg / ha = 10 -10b ICZn pentru toate celelalte soluri , `n care : b = parametru determinat experimental . ICZn = indicele caren]ei de zinc Zn x FR x 100 ICZn = -----------------------PAL Aceste dou\ , rela]ii limiteaz\ dozele de zinc, la maximum 9,0 kg la hectar .
TEST AUTOCONTROL: 1. Enumera]i `ngr\[\mintele chimice cu azot [i detalia]i modul lor de folosin]\: Grupa]i `ngr\[\mintele chimice accesibilitate pentru plante: cu fosfor dup\ gradul de

2.

3. 4.

Enun]a]i metodele de ob]inere a `ngr\[\mintelor chimice potasice: Descrie]i rolul macroelementelor de ordin secundar `n nutri]ia plantelor: Defini]i cloroza fero-calcic\ [i enumera]i m\surile de prevenire [i combatere a acesteia: Avantajele, nomenclatura [i posibilit\]ile `ngr\[\mintelor chimice complexe sunt: Gunoiul de grajd: fazele fermenta]iei [i utilizare. Testarea st\rii de fertilitate a solului prin analiza chimic\ a plantei: etape. Calculul dozelor de `ngr\[\minte organice: de utilizare ale

5.

6.

7. 8.

9.

10. Stabilirea dozelorde `ngr\[\minte chimice

153

S-ar putea să vă placă și