Sunteți pe pagina 1din 22

a) Harap Alb este ca forma un basm cult, din punctul de vedere al continutului o nuvela simbolista, ca mesaj o fabula, ca modalitate

artistica o alegorie si are ca tema lupta dintre bine si rau. Ideea este ca binele invinge.

Subiectul are o structura secventiala, fiecare element constitutiv fiind de fapt o initiere a eroului principal, o sacralizare a lui prin dobandirea .cunoasterii, a constiintei de sine, ca o trecere de la conditia de muritor la cea de nemuritor, de principiu, de centru a) universului, de spirit conducator al ordinii universale.

Alegerea eroului este realizata in prima secventa si este determinata de destinul sau, asa cum i-l aduce la cunostinta Sfanta Duminica, care-l incearca prefacandu-se intr-o batrana. Cei doi frati mai mari, orgoliosi, se cred indreptatiti sa aiba aceasta cinste, dar se intorc umiliti, fiindca nu au virtutile morale necesare.

Initierea are in vedere o insusire, o afirmare, o verificare si o consolidare a virtutilor: rabdarea (furnicilor care aleg macul de nisip), milostenia (dania facuta unei batrane - Sfanta Duminica), smerenia (ii este rusine de intoarcerea fratilor sai), intelepciunea (simbolizata de salatele din gradina ursului, pe care le obtine, fiindca asculta, este milos, harnic), blandetea (are grija de furnica, de albina, de cal, de Flamanzila, Ochila, Setila, Pasarila, Gerila), curatenia (respecta cuvantul dat prin juramant), cumpatarea (echilibrul cu care trece prin incercari), harnicia (face "adapost pentru albine, ingrijeste calul, freaca armele, ocroteste furnicile), curajul (andreea), ascultarea (implineste sfaturile Sfintei Duminici).

O singura neascultare, a sfatului tatalui sau, de a nu-si lua un slujitor span, ii aduce toate necazurile. Toate elementele naratiunii au o ordine simbolica, ca un drum prin labirint. Prin milostenie dand un ban Sfintei Duminici el afla cum sa se pregateasca de drum. Alegerea calului cu o tipsie de jaratec sugereaza purificarea trupului,- calul. in mod simbolic calaretul este spiritul, care trebuie sa conduca trupul. El. ia hainele de mire ale tatalui si armele simbolizand arhetipal investirea sa ca principiu masculin. Andreea - curajul - il ajuta sa intre in labirint, trecand peste podul strajuit de tajal in piele de urs. Dobandirea pieii de urs ii este necesara, fiindca simbolizeaza intelepciunea cu care va insela pe ursul - demon, care pazeste salata -cunoasterea - simbolizata in Mahabharata prin aiurita - soma nemuririi.

Atacul spanului - reprezentare a vrajmasului - inseamna lupta cu lumea, se petrece cand intra in fantana, adica in sine spre a obtine apa rece - psihe - psihon -spiritul rece. Lupta are deci trei etape distincte: cu trupul, cu lumea, cu demonii.

Lupta cu trupul se incheie prin dobandirea calului, adica supunerea trupului, prin dobandirea

armelor, adica a virtutilor, a hainelor si a pielei de urs, adica a conditiei arhetipale exprimata prin simbolul mire.

Lupta cu lumea, adica cu vrajmasul - spanul - inseamna dobandirea cunoasterii (salatele din gradina ursului), a puterii, cand il va invinge pe Mara (cerbul cu nestemate), care declanseaza maya (iluzia valorilor materiale), adica pe demonul ascuns in lume.

Lupta cu demonul - imparatul Rosu - are ca scop obtinerea fetei acestuia (simbol al constiintei - de aceea se ascunde pe luna - al principiului feminin), adica sa realizeze o metamorfoza a constiintei, sa o transforme intr-o "sosie", intr-un alter ego al eroului.

Lupta eroului.nu este pentru o cauza personala, ci are ca scop salvarea lumii din mana duhului rau. De aceea atunci cand preia sabia si obrazarul lui Statu-Palma-Barba-Cot, el preia insemnele puterii asupra lumii. Cand groapa se umple de sangele cerbului, Harap Alb, ca si Singfried eroul din Cantecul Nibelungilor", dobandeste botezul eternitatii, de aici si stralucirea de soare a capului cerbului.

Prin incercarea cu casa de arama se sugereaza puterea de a raci mintea infierbantata de demonul maniei in razboiul cu gandurile. incercarea cu multe feluri de mancare este infrangerea demonului lacomiei. Alegerea adevaratei fete a imparatului Rosu este lupta cu demonul minciunii, pentru care trebuie darul deosebirii duhurilor s.au cunoasterea discriminativa coordonata de legea discriminarii, adica dobandirea credintei adevarate. De aici incercarea puterii discriminative a nuantelor simbolizata de alegerea macului de nisip facuta de furnicile - ganduri. Cand fata imparatului Rosu se va ascunde pe luna, ea sugereaza ca este o ipostaza a principiului feminin, o dimensiune a constiintei universale. in Upanisade luna este ochiul stang al constiintei universale iar soarele ochiul drept. Harap Alb are atributele lui Fat Frumos-Sfantul Soare, adica palosul fermecat, calul inaripat, a infrant balaurul-demonul-cerbul, a fost sacralizat prin botezul cu sanger Fata imparatului Rosu devine Ileana Cosanzeana, dar sugereaza si mitul pasarea maiastra. Ea trimite o pasare sa-i aduca apa vie si trei smicele de mar dulce. Locul este simbolic, unde se bat muntii in capete, adica la limita lumilor. Apa vie este apa Duhului Sfant care curge in gradina raiului, smicelele de mar dulce sugereaza cele trei etape ale cunoasterii, de initiere in tainele lumii, tu ele fata imparatului Rosu va da lui Fat-Frumos viata vesnica, iar imparatul Verde, Bunul Parinte al Vietii, ii va da ca rasplata imparatia, ca sa se implineasca una din fericirile din textul Sfintei Evanghelii: "Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul".

b) Sinteza estetica, realizata de Ion Creanga o gasim si in povestile sale, unde insa accentul cade pe dimensiunea romantica. De aceea structura narativa este romantica, fiindca are

modelul vegetal. Radacina este alegerea si plecarea eroului, trunchiul il formeaza cele trei incercari: cu salata din gradina ursului, cu cerbul si cu fata imparatului Rosu. Arborescenta este data de evenimentele legate de cea de a treia incercare: protejarea albineloY, furnicilor, luarea tovarasilor de drum: Gerila, Setila, Flamanzila, Ochila, Pasarila, care impreuna cu albina si furnica fac sapte. La acestia adaugam pe Sfanta Duminica, calul si fata imparatului Rosu, fiindca el Fat-Frumos este desavarsit, element sugerat prin numarul zece. Romantice sunt tema, eroii, conflictul, subiectul, fiindca avem o evaziune in basm, o pretuire a folclorului prin dezvoltarea, unor structuri si simboluri preluate de Ion Creanga din folclor. Fantasticul ca trasatura a romantismului consta in pre?.enta Sfintei Duminici, a calului care vorbeste, a comunicarii eroului cu albinele si furnicile, a puterilor celor cinci tovarasi de drum. Sub infatisarea lor de eroi de basm distingem insa vorbele si trasaturile de caracter ale unor tarani din Humulesti, ceea ce arata ca realismul este o prezenta vie chiar si in structura basmelor lui Creanga. in acelasi timp -eroii au si trasaturi general umane: Gerila este egoistul, Setila si Flamanzila sunt lacomia personificata, furnica este harnicul, albina este adevarul, Ochila este prevederea, Pasarila este priceperea, care dau masura omului.

Contextul simbolic este bine realizat si puncteaza etapele drumului prin labirint: podul, fantana, salatele, cerbul, albina, furnica, palosul, calul, fata imparatului Rosu, casa de arama, luna, muntii cai;e se bat in capete, turturica, ursul, jaratecul, smicelele de mar dulce, apa vie, de aceea se poate discuta de o prefigurare a simbolismului la Ion Creanga.

Arta povestirii se caracterizeaza prin profunzimea sensurilor, prin simboluri, prin expresivitate, ineditul situatiilor, construirea personajelor. Personajele au detalii semnificative, care le dau aspectul de unicat. Gerila are urechi "clapauge" si "buzoaie groase si dabalazate" si cand sufla din ele se pune o promoroaca groasa de-o palma. Ochila are un singur ochi in frunte si vorbeste ca un taran din Humulesti: "Mai, fetisoara imparatului ne-a tras butucul. A dracului zgatie de fata, s-a prefacut in pasarica a zburat ca sageata pe langa ceilalti si ei habar n-au de asta." Pasarila se lungeste "cotrobaie" pe dupa stanci si o "gabuieste" pe fata in spatele lunii.

Comicul este de personaj, de limbaj, de situatie. Comicul sau umorul alterneaza in realizarea unor eroi, in limbaj, in situatiile create. Eroii sunt priviti cu umor. "Gerila se intindea de caldura de-i treceau genunchii de gura". Cand este introdus in casa de arama nu vrea s-o raceasca, fiindca pentru el este foarte buna. Comicul este ca in loc sa arda ei striga ca mor de frig. La fel cand li se dau cantitati mari de . mancare ei ii lasa pe Flamanzila si pe Setila sa-si arate maiestria iar ei apoi striga ca mor de foame. Puterea imparatului Rosu, ca si in cazul lui Ivan Turbinca, se dovedeste neputincioasa.

Dativul etic sugereaza participarea autorului la actul narativ si-l va angaja pe cititor. Cand calul il prinde pe Span, ca sa-l pedepseasca, avem un dativ etic: "si odata mi ti-l insfaca cu dintii de cap".

Stilul lui Creanga se caracterizeaza prin oralitate, nuantare, vocabularul moldovenesc, expresii ale limbii vorbite, proverbe si zicatori, obiecte si port. Oralitatea este evidenta prin onomatopee, exclamatii, expresii: "inteles-ati", .,ce-mi pasa mie . ", ,.de-ar sti omul ce-ar pati / dinainte s-ar pazi!".

Caracterul moralizator con.sta in concluzia pe care trebuie sa o traga cititorul si anume, ca, pentru a iesi de sub influenta duhului rau, omul trebuie sa duca un razboi cu trupul, cu lumea .si cu demonii. Aceasta lupta trebuie dusa cu iscusinta, cumpatare, vitejie, eu afirmarea virtutilor, care nu sunt o problema teoretica ci seninul drumului spre desavarsire Masura omului, valoarea lui, sunt date de faptele, cuvintele si gandurile, pe care le imbunatateste mereu spre a intra pe teritoriul sacrului. implinind cuvintele sfantului apostol Pavel, ca cei alesi fie ca suni in trup, fie ca sunt in cer, pentru Dumnezeu traiesc. Ca diacon, Ion Creanga a stiut acest lucru si a lucrat mai putin diaconia, dar scrisul sau a adus lumina in multe mint inimii. Harap Alb comentariu de Ion Creanga Basmul "Povestea lui Harap-Alb" se ncadreaz n genul epic, iar ca specie literar este un basm cult, deoarece are un autor, Ion Creang. A aprut n revista "Convorbiri literare", la 1 august 1877, apoi n acelai an n ziarul "Timpul". mpletirea elementelor reale cu cele fabuloase creeaz fantasticul, ca specific ancestral (strvechi) al basmelor, ns, n aceast creaie narativ, Creang mbin supranaturalul popular cu evocarea realist a satului moldovenesc de unde reiese i originalitatea unic a acestei creaii. Semnificaia titlului "Harap-Alb" reiese din scena n care spnul l pclete pe fiul craiului s intre n fntn: "Fiul craiului, boboc n felul su la trebi de aieste, se potrivete Spnului i se bag n fntn, fr s-1 trsneasc prin minte ce i se poate ntmpla". Naiv, lipsit de experien i excesiv de credul, fiul craiului i schimb statutul din nepot al mpratului Verde n acela de slug a Spnului: "D-acum nainte s tii c te cheam Harap-Alb, aista i-i numele, i altul nu." Numele lui are sensul de "rob alb", deoarece "harap" nseamn "negru, rob". Devenit sluga spnului, i asum i numele de Harap-Alb, dovedind n acelai timp loialitate i credin fa de stpnul su, ntruct jurase pe palo. El devine robul-igan, dei era alb, nedumerind astfel chiar pe unchiul su, mpratul Verde, precum i pe fetele acestuia, care simt pentru el o simpatie spontan. Cu toate acestea, flcul nu-i ncalc jurmntul fcut spnului, i respect cuvntul dat, rod al unei solide educaii cptate n copilrie, de a fi integru i demn, capabil s-i asume vinovia, cu toate urmrile ce decurg din faptul c nu urmase sfatul tatlui. Construcia i momentele subiectului Subiectul este simplu, specific basmelor populare, cu eroi i motive populare, iar ca modalitate narativ, incipitul este reprezentat de formula iniial tipic oricrui basm: "Amu cic era odat ntr-o ar". "Povestea lui Harap-Alb" este ns un basm cult, deoarece are autor cunoscut, Ion Creang, perspectiva narativ fiind aceea de narator omniscient. Naraiunea la persoana a III-a mbin supranaturalul cu realul, armoniznd eroii fabuloi cu personajele rneti din Humuletiul natal al autorului. Aciunea are la baz conflictul dintre forele

binelui i ale rului, dintre adevr i minciun, iar deznodmntul const totdeauna n triumful valorilor pozitive asupra celor negative. Expoziiunea relateaz faptele ce se petrec ntr-un inut ndeprtat, peste mri i ri, la captul lumii, n timp mitic. Aadar, relaiile temporale i spaiale se definesc prin evocarea timpului fabulos cronologic i a spaiului imaginar nesfrit: "Amu cic era odat ntr-o ar" un crai care avea trei feciori i un singur "frate mai mare, care era mprat ntr-o ar mai ndeprtat", pe nume Verde mprat. Cei doi frai nu se vzuser de mult vreme, iar verii nu se cunoscuser ntre ei, pentru c mpria fratelui mai mare era "tocmai la o margine a pmntului", iar fratele mai mic tria la alt margine ". In acest cadru spaio-temporal mitic se deruleaz - ntr-o nlnuire cronologic - ntmplrile reale i fabuloase la care particip personajele basmului. Verde mprat i cere fratelui su, craiul, s-i trimit "grabnic pe cel mai vrednic" i viteaz dintre fiii si, ca s-i urmeze la tron, ntruct el avea numai fete. Ca s-i pun la ncercare, pentru a vedea care dintre feciori "se simte destoinic a mprai peste o ar aa de mare i bogat ca aceea", craiul se mbrac ntr-o piele de urs i se ascunde sub un pod. Cei doi fii mai mari se sperie de urs i se ntorc ruinai la curtea craiului, care este dezamgit de neputina lor i rostete moralizator: "nici tu nu eti de mprat, nici mpria pentru tine", ceea ce evideniaz elementele reale ale basmuiui. Mezinul, impresionat de amrciunea tatlui, se duce n grdin "s plng n inima sa". Deodat, "o bab grbov de btrnee" i cere de poman, apoi l sftuiete s cear tatlui su "calul, armele i hainele cu care a fost el mire", dei hainele sunt "vechi i ponosite", iar "armele ruginite" i s pun o tav cu jratic n mijlocul hergheliei ca s aleag acel cal care va veni "la jratic s mnnce". Urmnd ntocmai sfaturile babei, (cluzirea flcului ctre preuirea i respectarea tradiiilor strmoeti), voinicul pleac la drum, lund carte din partea tatlui i, prin dreptul podului, "numai iaca i ies i lui ursul nainte". Trece cu bine de aceast prim prob, primete binecuvntarea printelui su i pielea de urs n dar, apoi sfatul ca n cltoria lui s se fereasc "de omul ro, iar mai ales de cel spn", s nu cumva s aib de-a face cu ei. Ca trsturi ale basmului, sunt prezente aici formule iniiale tipice i cifra magic trei, care face posibil depirea primei probe de ctre eroul principal. Intriga. Fiul craiului i calul pleac la drum, basmul continund cu formule mediane tipice, "i merg ei o zi, i merg dou, i merg patruzeci i nou" pn cnd ntlnesc n codru "un om spn" care se ofer drept "slug la drum". Voinicul l refuz de dou ori, dar a treia oar spnul i iese n cale "mbrcat altfel i clare pe un cal frumos" tocmai cnd fiul craiului se rtcise prin codrii ntunecoi. Deprins s urmeze sfatul printelui su, acela de a nu se nsoi cu omul spn, dar pentru c i mai ieiser n cale nc doi, el se gndete c "aiasta-i ara spnilor" i-1 angajeaz drept cluz. n aceast secven narativ este inclus o pauz descriptiv, care ntrerupe povestirea i descrie codrii dei i ntunecoi, ce contureaz un peisaj de basm Ajuni la o fntn care "nu avea nici roat, nici cumpn, ci numai o scar de cobort pn la ap", spnul intr n pu, umple plosca, apoi l sftuiete pe fiul craiului s coboare i el ca s se rcoreasc. Tnrul l ascult pe spn, dar acesta trntete capacul peste gura fntnii i-1 amenin c dac nu-i povestete totul despre el, "cine eti, de unde vii, i ncotro te duci", acolo i vor putrezi oasele. Sub ameninarea morii, feciorul de crai jur "pe ascuiul paloului" c va fi sluga supus a spnului, care se va da drept nepotul mpratului i c va pstra taina "pn cnd va muri i iar va nvia", anticipnd astfel finalul basmului. Spnul i d numele de Harap-Alb, care-1 va sluji cu credin, respectndu-i jurmntul fcut. Desfurarea aciunii ncepe odat cu sosirea la palatul mpratului Verde, unde Spnul se d drept nepotul su i, nfumurat peste msur, l trimite pe Harap-Alb s stea la grajduri, s aib grij de calul lui, c altfel va fi "vai de pielea ta", dndu-i i o palm - "ca s ii minte ce i-am spus"-, c altfel "prinde mmliga coaj". De remarcat este aici elipsa narativ, adic

trecerea sub tcere a secvenei cltoriei fcute de erou ca slug a spnului pn la mpria unchiului su, naratorul sugernd numai c aceasta s-a efectuat. Basmul este structurat n mai multe episoade nlnuite, care se constituie n tot attea probe la care este supus protagonistul. ntr-o zi, avnd la mas "nite sali foarte minunate", care se cptau cu mult greutate, spnul hotrte s-i trimit sluga s-i aduc acele bunti din grdina ursului. Calul fabulos l duce n zbor pe Harap-Alb la Sfnta Duminic, iar aceasta l ajut s-i ndeplineasc misiunea i s treac proba. Urmtorul episod are loc dup alte cteva zile, cnd mpratul i arat spnului nite pietre preioase foarte frumoase, iar acesta i trimite sluga s-i aduc "pielea cerbului cu cap cu tot, aa btute cu pietre scumpe, cum se gsesc". Din nou Sfnta Duminic l ajut pe Harap-Alb s ia pielea i capul cerbului pe care se aflau nestematele i s le duc spnului, eroul trecnd cu bine i aceast prob fabuloas. Dup un timp, mpratul d un osp foarte mare n cinstea nepotului su, la care a invitat mprai, crai, voievozi "i alte fee cinstite", n timpul petrecerii, incitat de povetile bizare despre fata mpratului Ro, spnul i poruncete lui Harap-Alb s i-o aduc degrab pe aceast tnr, c altfel "te-ai dus de pe faa pmntului". Harap-Alb, gndindu-se la sfatul pe care i-1 dduse tatl su, acela de a se feri de omul spn i de omul ro, este nspimntat, plngndu-se calului: "parc dracul vrjete, de n-apuc bine a scpa din una i dau peste alta", apoi pornesc mpreun ctre Rou mprat. Episodul cltoriei este alctuit din mai multe secvene narative. Pe un pod, Harap-Alb ntlnete o nunt de furnici i trece prin ap ca s nu curme "viaa attor gzulie nevinovate". Regina furnicilor i d voinicului o aripioar, ca atunci cnd va crede c are nevoie de ea s dea foc aripii. Dup un timp, cltorii vd un roi de albine care se nvrteau bezmetice, neavnd pe ce s se aeze. Atunci, Harap-Alb i scoate plria, o aaz pe pmnt cu gura n sus, iar albinele se ngrmdesc acolo. Voinicul cioplete un butean i le face un adpost, dup care criasa albinelor i d o arip, ca, n caz de nevoie, Harap-Alb s-i dea foc i ea va veni n ajutor. Aciunea continu cu formule mediane -"Mai merge el ct merge"- i Harap-Alb ntlnete, pe rnd, cinci personaje fabuloase, descrise detaliat de narator: Geril, Flmnzil, Setil, Ochil i Psri-Li-Lungil. Cltoria alturi de cei cinci oameni ciudai este plin de peripeii, c "pe unde treceau, prjol fceau". Harap-Alb le este tovar "i la pagub i la ctig" i se poart prietenos cu fiecare, ntruct simea c va avea nevoie de ei la curtea mpratului Ro, despre care aflase c "era un om pcliit (negru la suflet) i rutcios la culme". De aceea, flcul consider c "la unul fr suflet", cum era mpratul, era nevoie de "unul fr de lege", spernd c, "din cinci nesplai" ci erau, i-o veni "vreunul de hac", conform proverbului: "Lumea asta e pe dos,/ Toate merg cu capu-n jos/ Puini suie, muli coboar,/ Unul macin la moar." ntr-un trziu, ajung cu toii la mprie - episodul de la curtea mpratului Rou fiind introdus de formula median "Dumnezeu s ne ie, c cuvntul din poveste, nainte mult mai este" - unde mpratul Ro i supune la probe fabuloase i foarte periculoase, care se constituie n secvene narative. Mai nti i cazeaz ntr-o cas de aram, creia i se d foc pe dedesubt, dar Geril sufl de trei ori, "cu buzioarele sale cele iscusite" i casa rmne "nici fierbinte, nici rece", tocmai bun de dormit ntr-ns. Urmtoarea prob este un osp cu foarte multe bucate i butur, pe care Flmnzil i Setil le fac s dispar ntr-o clip, apoi ncep s strige n gura mare, unul c "moare de foame" i cellalt "c crap de sete", spre disperarea mpratului, care nu-i putea crede ochilor. Cernd nc o dat fata, Harap-Alb este supus unei alte probe. El primete zece banie de "smn de mac, amestecat cu una de nsip mrunel" i porunca de a alege pn diminea macul de nisip Atunci Harap-Alb i amintete de criasa furnicilor, d foc aripioarei i ntr-o clip o droaie de furnici, "ct frunz i iarb" au ales "nsipul de o parte i macul de art parte", fiind i aceasta o secven fabuloas specific basmelor. mpratul refuz din nou s le dea fata i-i supune altei probe, anume s o pzeasc toat

noaptea pe fat, iar "dac mine diminea s-ar afla tot acolo, atunci poate s i-o dau", altfel "v-ai dus pe copc". Cei ase prieteni s-au aezat de paz de la ua fetei pn la poarta mpriei, dar fata mpratului, avnd puteri supranaturale, se preface ntr-o psric i "zboar nevzut prin cinci strji". Ochil i Psril se in dup ea i abia izbutesc s-o prind i s-o duc napoi n odaia ei. Plin de ciud, mpratul le spune c el mai are o fat luat de suflet, dar care seamn perfect cu fiica sa.Dac Harap-Alb va depi aceast prob i le va deosebi, "ferice de tine va fi", dar dac nu va reui vor pleca imediat de la curtea mprteasc, deoarece "nu v mai pot suferi". Harap-Alb d foc aripioarei de albin, care -l ajut s o identifice pe fata mpratului. Trecnd i aceast prob cu bine, Harap-Alb cere fata, iar mpratul, "ovilit (ofilit) i sarbd (palid) de suprare i ruine", i ureaz s fie vrednic s-o stpneasc, pentru c i-o d din toat inima. Fata vrea i ea s-l supun la o prob. Trimite calul lui Harap-Alb mpreun cu turturica ei s aduc "trei smicele (nuiele, crengue) de mr dulce i ap vie i ap moart" dintr-un loc numai de ea tiut, acolo "unde se bat munii n capete". Calul se ntoarce primul i fata mpratului Ro pornete cu ei la drum spre palatul mpratului Verde, "Dumnezeu s ne ie, c cuvntul din poveste, nainte mult mai este". Lui Harap-Alb i se tulbur minile privind fata care era tnr, frumoas "i plin de vin-ncoace" i nu ar vrea s-o duc spnului, "fiind nebun de dragostea ei". Punctul culminant. ntre timp, turturica ajunsese cu vestea la mpratul Verde i acesta se apucase s fac pregtiri pentru primirea fetei mpratului Ro. Vznd ct este de frumoas fata, spnul se repede s o ia n brae, dar ea l mbrncete i-i spune c a venit acolo pentru Harap-Alb, cci "el este adevratul nepot al mpratului Verde". Turbat de furie c a fost dat n vileag, spnul se repede la Harap-Alb "i-i zboar capul dintr-o singur lovitur de palo", strignd c aa trebuie s peasc cel ce-i ncalc jurmntul. Atunci calul lui Harap-Alb se repede la spn, l nfac de cap, "zboar cu dnsul n naltul ceriului" de unde i d drumul i acesta se face "praf i pulbere". Fata mpratului Ro, ca personaj fabulos, are puteri supranaturale i-l poate renvia, prin leacuri miraculoase, pe Harap-Alb. Ea pune capul lui Harap-Alb la loc i prin ritualuri strvechi cu "cele trei smicele de mr dulce" i cu apa moart i lipete capul de corp. Harap-Alb se trezete ca dintr-un somn adnc, fata l srut cu drag, apoi ngenuncheaz amndoi n faa mpratului Verde ca s primeasc binecuvntarea, jurndu-i credin unul altuia. Deznodmntul basmului const totdeauna n triumful valorilor pozitive asupra celor negative, victoria adevrului, aa c nunta ncepe "-apoi d, Doamne, bine!". S-a strns lumea s priveasc, ba chiar "soarele i luna din ceriu rdea". Au fost poftii la nunta mprteasc, pe lng criasa furnicilor, criasa albinelor i criasa znelor, crai i mprai, oameni importani "-un pcat de povestariu (povestitor)/ Fr bani n buzunariu". S-au bucurat i au petrecut cu toii: "Veselie mare ntre toi era,/ Chiar i srcimea ospta i bea!". Finalul este fericit i deschis, deoarece veselia a inut "ani ntregi i acum mai ine nc". Compoziional, basmul conine formule specifice finale, prezente i n creaia lui Creang. Ca la orice nunt mprteasc din basme, veselia a inut ani ntregi, "i acum mai ine nc. Cine se duce acolo bea i mnnc. Iar pe la noi, cine are bani bea i mnnc, iar cine nu, se uit i rabd".

In ultima zi a anului 1889, cand omul Ion Creanga (n. 1839) se intorcea in pamantul de huma, scriitorul isi insemnase trecerea prin veac, printr-o opera unica si geniala care-i va indreptati numele de Homer al nostru" (dat de Ibraileanu). n7l1111nt77plj Creatia literara a lui Ion Creanga include: lucrarea memorialistica Amintiri din copilarie", povestile {Soacra cu trei nurori", Danila Prepeleac", Povestea lui Harap-Alb" s.a.), povestirile (Inul si

camesa", Povestea unui om lenes", Prostia omeneasca" s.a.) si naratiunea Mos Nichifor Cotca-riul" pe care autorul a subintitulat-o povestire glumeata". Este o opera unitara, in care particularul este ridicat la nivelul universalului, iar atmosfera este de mare sarbatoare populara. intre romanul formarii unui tanar (Amintiri...") si povesti exista nenumarate fire de legatura: actiunea celor din urma pare a se petrece la Humulesti, vorbirea personajelor este taraneasca, iar fantasticul este umanizat. De asemenea, copilul universal si mama universala (din Amintiri...") vor avea ca pendant personajele din povesti: soacra ca esenta a rautatii, prostul care are noroc, lenesul total si altele, alcatuiesc o galerie cu trasaturi ingrosate pana la imaginea unei lumi in care s-a instaurat prostia universala {Prostia omeneasca"). Publicata la 1 august 1877, in revista Convorbiri literare", Povestea lui Harap-Alb" are ca tema, drumul initierii unui tanar, de la stadiul de novice, la acela de om total. Basmul este o specie literara a genului epic. Opera narativa in proza, de intindere mica/medie. in care realitatea este transfigurata in fabulos, iar personajele poarta valori simbolice, basmul isi are originea in creatia populara. Cu toate ca sunt atat de diferite sub raport tematic, basmele folclorice prezinta o seama de trasaturi comune: Existenta unor formule tipice de inceput, mediane si de incheiere. in acest mod se stabileste intre povestitor si ascultator o conventie potrivit careia, in basm totul este posibil (formula initiala); iesirea din timpul si spatiul fabulos se face prin formula finala; In confruntarea dintre Bine si Rau, victoria ii revine celui dintai; Personajele (grupate in serii antitetice conform celor doua principii) sunt fabuloase si poarta valori simbolice; Timpul, spatiul si intamplarile sunt imaginare; Eroul pozitiv este ajutat sa treaca probele initiatice de catre anumiti donatori" sau de animale prietene; ( Frecventa unor motive: cifrele magice (trei, sapte, noua), calatoria, initiatica, obiectele magice, nunta etc. Basmul cult are un autor cunoscut, respectand, in linii generale, prototipul basmului folcloric si functiile acestuia, trasatura care se reliefeaza si in basmul supus discutiei. Universul operei: Motivul cautarii norocului Pana la un punct, Povestea lui Harap-Alb" respecta tiparul narativ al basmului popular. La cel mai simplu nivel de interpretare, basmul ar putea fi povestit astfel: Doi frati (Verde-imparat si Craiul) traiau, de multa vreme, la doua capete ale lumii, fara sa se mai vada (situatia initiala). Primul, ajungand la batranete fara a avea descendenti in linie masculina, ii scrie fratelui sau, Craiul, cerandu-i pe unul dintre cei trei feciori ca urmas la tron (evenimentul care perturba echilibrul initial). Cei doi fii mai mari ai Craiului aratandu-se dornici sa plece, tatal se imbraca intr-o piele de urs si ii asteapta, pe fiecare, sub un pod. Speriati de fiara", feciorii se intorc, pe rand, acasa. intr-una din zile, mezinul Craiului se intalneste, in gradina, cu o batrana care cersea (si care era Sfanta Duminica). Milostivita de tanarul craisor, sfanta il sfatuieste sa plece el la Verde-imparat, insa numai dupa ce va cere calul si armele pe care tatal sau le avusese in tinerete.

Dandu-i ascultare, mezinul isi alege calul (supunandu-1 la proba jaratecului) si le reda armelor tatalui sau vechile virtuti (prin indepartarea ruginii). Pe urma, botezat" intru soare si luna (prin cele trei zboruri cosmice ale calului nazdravan), craisorul se pregateste de plecare, sfatuit fiind de tatal sau sa se fereasca de omul ros si mai ales de cel span" (interdictia). Asa pleaca in lume craisorul, ca sa-si caute norocul. Motivul pactului cu diavolul Prima etapa a drumului o constituie padurea-labirint in interiorul careia fiul de crai se intalneste, de trei ori, cu Spanul (care-1 momeste sa si-1 ia ca sluga). La a treia intalnire, oferta fiind acceptata, Spanul il invita pe naivul tanar sa coboare intr-o fantana ciudata, pentru a se racori; imediat insa tranteste capacul si-1 sileste pe captiv sa accepte inversarea rolurilor. Asa devine craisorul sluga Spanului, cu numele de Harap-Alb (in schema narativa comuna, momentul se numeste: Raufacatorul inseala victima"). Asa ajung la Verde-imparat. Motivul probelor depasite Noua travestire functionand, Harap-Alb este supus la trei probe initiatice: sa aduca salatile din Gradina Ursului, apoi pielea (batuta in pietre scumpe) a Cerbului fermecat si, in final, pe chiar fata imparatului Ros. Aducerea salatilor din Gradina Ursului: Trimis de Span sa aduca salatile din Gradina Ursului, Harap Alb pleaca, impreuna cu calul nazdravan, spre a implini porunca. Si acum, calul va zbura lin ca vantul" (si nu repede ca gandul", intrucat eroul nu devenise inca stapanul timpului). Ei ajung, mai intai, in Insula Verde, spatiu al vietii, unde Sfanta Duminica isi avea salasul. Aici pregateste Harap Alb (ajutat de batrana) planul pacalirii ursului (care, in unele mitologii, simbolizeaza clasa razboinicilor); si cum, pentru a-1 invinge, era necesara adormirea constiintei de razboinic, Sfanta toarna in fantana o fiertura din lapte, miere si somnoroasa". Dupa ce ursul (care sosise cu o falca in ceriu si cu una in pamant") adoarme, Harap Alb se invesmanteaza cu pielea de urs (daruita de tatal sau la trecerea podului); gestul-simplu in aparenta-il investeste pe erou cu atributele Luptatorului. Intrand, peste gard, in gradina, tanarul culege o sarcina mare, mare, cat pe ce sa n-o poata ridica in spinare". Surprins insa de urs, ii arunca blana (aceasta insemnand ca ursul va recunoaste in Harap Alb pe razboinicul apartinand castei sale). Dupa ce scapa astfel cu obraz curat", eroul se intoarce la unchiul sau, cu salatile. Prima dintre cele doua probe initiatice este necesara pentru ca Harap Alb sa fie investit cu atributele Razboinicului. Cea de-a doua proba initiatica este aducerea nestematelor cu care era impodobit cerbul nazdravan. Chiar inainte de plecare, fiul craiului afla ca acel cerb era yfiolomonit" si ca ii ucidea pe cei pe care ii privea; se mai vorbea prin lume ca acel cerb este tot batut cu pietre scumpe" si ca "are una infrunte, de straluceste ca un soare". Aceasta piatra aminteste de perla frontala din simbolismul hindus, care le confera purtatorilor privilegiul eternitatii; de altfel, forta ei datatoare de viata se vadeste pe drumul de intoarcere al eroului, cand multimile se pun in miscare, atrase de lumina ei. Ucigand cerbul. Harap Alb ii va lua eternitatea, atribut cu care va fi investit spre a-1 darui oamenilor. De altfel, mergand spre tara cerbului, calul nu mai zboara doar pe deasupra pamantului (ca la primul

drum necesar unei investituri doar de razboinic) ci se ridica "in inaltul cerului", realizand un zbor cosmic (adica intr-un spatiu vesnic). Ajutat, si acum, de Sfanta Duminica, Harap Alb ii ia capul cerbului, ascunzandu-se intr-o groapa, spre a nu fi vazut de privirea care ucide. Desi scena -trimite la mitologie (uciderea Meduzei de catre Perseu), semnificatiile ei ar putea fi mai profunde: ucigand cerbul. Harap Alb omoara o ipostaza a Raului etern, instaurand pacea in lume. Aducerea fetei imparatului Ros Pentru a trece de ultima incercare, Harap-Alb se intovaraseste cu cinci aparitii bizare reprezentand tot atatea intrupari ale fortei cosmice: gerul (Gerila), foamea (Flamanzila), setea (Setila); Ochila este Ciclopul din epopeea homerica, iar Pasari-Lati-Lungila este un Sagetator coborat pe pamant. impreuna vor izbuti sa treaca prin incercarea (proba) focului (scena din casa de arama), a apei {cercati marea cu degetul" gandea imparatul inaintea ospatului fabulos la care ii invita) si a recunoasterii fetei imparatului Ros. Cum frumoasa fata era farmazoana", ea se metamorfozeaza intr-o pasare, aseunzandu-se dupa Luna. Acolo este gasita de Pasari-Lati-Lungila si adusa in camera ei. Motivul intoarcerii la conditia initiala in final, intrucat fata divulga secretul lui Harap-Alb, acesta este ucis de Span, dar renaste (stropit fiind cu apa vie si apa moarta) redevenind ceea ce fusese. in schimb, Spanul este omorat de calul nazdravan. Sfarsitul este al tuturor basmelor: nunta lui Harap-Alb cu fata imparatului Ros. In afara schemei narative, Povestea lui Harap-Alb" mai prezinta si alte asemanari cu prototipul folcloric: confruntarea dintre principiul binelui si cel al raului, victoria celui dintai, existenta unui mezin care i se substituie lui Fat-Frumos, prezenta unor ajutoare ale eroului pozitiv, prezenta fabulosului. In basmul cult, autorul imbogateste schema basmului folcloric, in conformitate cu viziunea sa artistica sau cu propriul sau stil. In Povestea lui Harap-Alb", originalitatea lui Ion Creanga se observa in mai multe trasaturi: Intinderea mare a textului (care este alcatuit dintr-un lant de micro-nuvele") curgand una din cealalta. Fabulosul este tratat in mod realist, povestile lui Creanga fiind caracterizate prin originala alaturare a miraculosului cu cea mai specifica realitate" (G. Calinescu). Bunaoara, Spanul se comporta ca un om viclean, esenta lui demonica fiind dezvaluita numai atunci cand coboara in fantana si-si striga numele: Chima raului pe malul paraului!" Tot asa, cele cinci aparitii bizare (care-1 vor insoti pe Harap-Alb in ultima parte a calatoriei sale), se comporta, vorbesc si se cearta ca niste tarani humulesteni; in plus, fiecare schita de portret cuprinde o trimitere la fiinta umana: o dihanie de om" (Gerila), o namila de om" (Flamanzila), o aratare de om" (Setila), o schimonositura de om" (Ochila), o pocitanie de om" (Pasari-Lati-Lungila). Ca si in Amintiri din copilarie", personajele sunt vazute prin supradimensionare: in plus, trasaturile lor sunt grotesti: avea niste urechi clapauge si niste buzoaie groase si dabala-zate. Si cand sufla cu dansele, cea de deasupra se rasfrangea in sus, peste scafarlia capului, iar cea de dedesupt atarna in jos, de-i acoperea pantecele" (Gerila). Dincolo de substratul autohton, se intrevad in acest basm si o seama de ecouri din mitologie. Astfel, Ursul (care simbolizeaza clasa razboinicilor1) este adormit cu fiertura de somnoroasa" data de Sfanta

Duminica; in acest mod, apa din fantana devine apa Lete a uitarii. Tot asa, Cerbul (a carui privire poate ucide) trimite la capul Meduzei (din mitologia greaca); in plus, nestemata pe care o poarta in frunte, aminteste de perla frontala (din simbolismul hindus) care le confera luptatorilor atributul eternitatii. Prin anihilarea Ursului si prin uciderea Cerbului, Harap-Alb reediteaza mitul Crengii de Aur, preluand de la invinsi atributele razboinicului si privilegiul eternitatii. inca de la inceput, vorbind despre drumurile pe ape si pe uscat, autorul introduce in basm cunoscuta metafora a drumului (care ii strabate toata opera). Calatoria lui Harap-Alb fiind labirintica, ne-am putea intreba daca aceasta nu este o aluzie la mitul Ariadnei. Prezenta unor personaje ..deghizate" incepe dupa primul paragraf, prin cuvintele autorului: Dar ia sa nu ne departam cu vorba si sa incep a depana firul povestii". Cuvintele subliniate amintesc de mitul autohton al ursitoarelor (care ii menesc destinul fiecarui nou-nascut); cele trei zane ale soartei au atributii bine stabilite (una toarce, alta deapana si a treia taie firul vietii), primul personaj" deghizat fiind chiar autorul. Sub pana sa, intamplarile care constituie drumul formarii unui tanar se succed, facand din acest basm un bildungsroman. Tot o ursitoare" este si Sfanta Duminica (deghizata in cersetoare); panza alba in care este invaluita atunci cand se ridica in vazduh, aminteste de panza Penelopei2 (care i-a tesut" destinul lui Ulysse); Sfanta il ajuta pe Harap-Alb in toate marile lui incercari. Dupa unele opinii, Spanul este elementul malefic; dupa altele, este un pedagog deghizat", ajutandu1 pe tanar sa se maturizeze: Pentru ca Harap-Alb sa devina om. Spanul trebuie sa fie rau. El va disparea doar cand rostul i se va fi implinit" (FI. Ionita). Acelasi rol l-ar avea si calul. Chiar fiul craiului se deghizeaza" in sluga, pentru a fi initiat; Harap-Alb tine locul lui Fat-Frumos, dar nu este echivalent cu acesta: nehotarat, lipsit de experienta (boboc in treburi de acestea"), naiv si usor de inselat, milos si supus, el va suferi o moarte" simbolica (in fantana) pentru a se naste ca sluga. Din aceasta postura modesta va deveni Stapan al timpului si erou civilizator (ca Prometeu). Toate aceste deosebiri (si altele) ii confera operei in discutie caracterul de basm cult. Protagonistul basmului cult dobandeste un contur specific sau chiar un nume aparte. Semnificatia numelui lui Harap-Alb In Povestea lui Harap-Alb", numele personajului central ar putea sa aiba mai multe semnificatii: Primul termen - Harap " inseamna sluga, rob si caracterizeaza fata " cunoscuta, vizibila a personajului, care, dupa juramantul din fantana, devine sluga Spanului. . Al doilea termen - Alb" desemneaza fata" ascunsa a eroului si ar putea indica nemurirea (in unele traditii, Insula Alba fiind un salas de nemurire). La aceasta idee conduce si finalul basmului, punct in care Harap-Alb poate fi asimilat cu Fat-Frumos; in ultima fraza, autorul sugereaza ca nunta se prelungeste in etern, iar cei care ajung acolo, se impartasesc din vecie. . Al doilea termen al numelui ar mai putea avea semnificatia de Cel care raspandeste lumina". Prima fiinta care va descoperi aceasta este Batrana Timpurilor (Sfanta Duminica): in gradina craiului, ea i se adreseaza tanarului, in mod repetat, cu apelativul de luminate craisor". Eroul va ajunge la aceasta treapta, dupa al doilea moment al initierii sale, cand, aducand capul cerbului ucis, se parea ca Har ap-Alb soarele cu el il ducea ". Conform opiniei lui Vasile Lovinescu, alaturarea negrului ( Harap") cu albul, ar insemna unirea celor doua principii Yin si Yang; fiu al craiului si nepot (urmas) al lui Verde-imparat, Harap-Alb este ales de soarta sa-i reuneasca pe frati, asa cum doua jumatati ale cercului formeaza intregul.

O alta explicatie a acestui nume (care uneste doua contrarii) ar putea proveni din nasterea" simbolica a eroului: cea care il ajuta mereu este Batrana Timpurilor, (amestec de umilinta si inaltare); de asemenea, atingand soarele cu picioarele" si luna cu mana", el este botezat" intru soare si noapte, ca Luceafarul. Cununa" pe care si-o cauta prin nori ii va aduce un destin imparatesc si unic.

Caracterizarea personajului lui Harap-Alb Ca orice basm, "Povestea lui Harap-Alb" ilustreaz o alt lume dect cea real, personajele fiind mprai i crai, Sfnta Duminic, animale i gze fermecate, eroi cu trsturi fabuloase, alturi de personaje realiste aduse de Ion Creang din Humuletiul natal, ceea ce-i confer acestei creaii originalitate inconfundabil. Basmul cultiv nalte principii morale ca adevrul, dreptatea, cinstea, prietenia, rbdarea, ospitalitatea, generozitatea, curajul, vitejia prin personajele pozitive i comdamn nedreptatea, rutatea, minciuna ntruchipate de zmei, balauri sau spni. Personajele sunt reale i fabuloase, acestea din urm avnd puteri supranaturale i putnduse metamorfoza n animale, plante, insecte sau obiecte ori pot s renvie, prin leacuri miraculoase, pe cei care sunt omori. Harap-Alb, fecior de crai, este un Ft-Frumos din basmele populare, destoinic i curajos, dar rmne n zona umanului, fiind prietenos, cuminte i asculttor, ca un flcu din Humuleti. El este un personaj pozitiv i ntruchipeaz naltele principii morale cultivate de orice basm, ca adevrul, dreptatea, cinstea, prietenia, ospitalitatea, curajul, vitejia, trsturi ce reies indirect din ntmplri, fapte, din propriile vorbe i gnduri i direct din ceea ce alte personaje spun despre el. Cltoria pe care o face pentru a ajunge mprat este o iniiere a flcului n vederea formrii lui pentru a deveni conductorul unei familii, pe care urmeaz s i-o ntemeieze. El parcurge o perioad de a deprinde i alte lucruri dect cele obinuite, de a nva i alte aspecte ale unei lumi necunoscute pn atunci, experien necesar viitorului adult. Semnificaia numelui reiese din scena n care spnul l pclete pe fiul craiului s intre n fntn: "Fiul craiului, boboc n felul su latrebi de aieste, se potrivete Spnului i se bag n fntn, fr s-1 trsneasc prin minte ce i se poate ntmpla". Naiv, lipsit de experien i excesiv de credul, fiul craiului i schimb statutul din nepot al mpratului Verde n acela de slug a Spnului, numele lui poate fi un oximoron, Harap-Alb putnd nsemna "negru alb", deoarece "harap" nseamn "negru, rob". Faptele eroului rmn i ele n limita umanului, probele care depesc sfera realului fiind trecute cu ajutorul celorlalte personaje, nzestrate cu puteri supranaturale. Codrul n care se rtcete simbolizeaz lumea necunoscut flcului, care greete pentru prima oar, neinnd

cont de sfatul tatlui su, de a se feri de omul spn. Dei cuminte i asculttor de felul su, nesocotirea acestei restricii declaneaz asupra flcului un ir nesfrit de ntmplri neplcute i periculoase, care-i pun deseori viaa n primejdie. Lipsit de experien, "boboc n felul su la trebi de aieste,", mezinul craiului devine sluga spnului, i asum i numele de Harap-Alb, dovedind n acelai timp loialitate i credin fa de stpnul su, ntruct jurase pe palo, i respect cuvntul dat, rod al unei solide educaii cptate n copilrie, de a fi integru i demn, capabil s-i asume vinovia, cu toate urmrile ce decurg din faptul c nu urmase sfatul tatlui. Cinstit din fire, Harap-Alb nu-1 trdeaz niciodat pe spn, dei un stpn tiran ca acesta ar fi meritat. De pild, atunci cnd se ntoarce spre mprie cu pielea i capul cerbului fabulos, "piatra cea mare din capul cerbului strlucea" att de tare, nct muli crai i mprai l rugar s-i "deie bnret ct a cere el, altul s-i deie fata i jumtate din mprie, altul s-i deie fata i mpria ntreag", dar Harap-Alb i-a urmat calea fr s clipeasc, ducnd bogia ntreag stpnului. O singur dat a ovit voinicul, atunci cnd, ndrgostindu-se de fata mpratului Ro, "mai nu-i venea s-o duc" spnului. Probele la care l supune spnul sunt menite a-1 deprinde pe flcu cu greutile vieii, cu faptul c omul trebuie s nving toate piedicile ivite n viaa sa, pregtindu-l pentru viitor, cnd va trebui s-i conduc propria gospodrie, propria familie. Ca i n viaa real, flcul este ajutat de cei mai buni prieteni, calul fabulos i de Sfnta Duminic. Harap-Alb este umanizat, el se teme, se plnge de soart, cere numai ajutorul acelora n care avea ncredere, semn c nvase ceva din experiena cu spnul. Depind cu bine toate probele, flcul demonstreaz c e "soi bun" (G.Clinescu) prin valorile morale care compun codul comportamentului rnesc: inteligena, buntatea, perseverena, rbdarea, capacitatea de adaptare la diverse situaii ale vieii. De asemenea, altruismul, sufletul lui bun, dragostea pentru albine i furnici l fac s le ocroteasc i s le ajute atunci cnd le ntlnete n drumul su, chiar dac pentru asta trebuie s treac prin ap ori s zboveasc pentru a le construi un adpost. Sigur c binele pe care Harap-Alb l face se ntoarce atunci cnd el nsui se afl n impas, criasa furnicilor i cea a albinelor salvndu-i, de asemenea, viaa. O experien determinant pentru maturizarea lui o constituie ntlnirea cu omul ro, care este un alt pericol de care ar fi trebuit s se fereasc, aa cum l sftuise tatl. Episodul cltoriei spre curtea mpratului Ro este un necontenit prilej de iniiere a flcului (cltoria este un mijloc de cunoatere), deprinznd acum nvtura c orice om, ct de nensemnat ori de ciudat ar prea, poate fi de folos, tnrul deprinznd experien mai ales n cunoaterea speciei umane. Harap-Alb are capacitatea de a-i face prieteni adevrai, loiali, care s-1 ajute n orice mprejurare dificil a vieii sale, acetia folosindu-i tocmai trsturile dominante, devenite - la nevoie - adevrate talente: "tot omul are un dar i un amar, i unde prisosete darul, nu se mai bag n sam amarul". n aceast perioad a iniierii, Harap-Alb cunoate dragostea aprins pentru o fat de mprat, care vine, aadar, din aceeai lume cu el, pregtindu-1 pentru cstorie, unul dintre reperele finale ale devenirii sale. Probele de la mpria fetei trimit spre ritualurile rneti ale peitului, ntre care nsoirea mirelui de un alai de tineri, trecerea lor prin foc, alegerea motivat a miresei, ospul oferit de gazd sunt tot attea ncercri la care l supune viitorul socru i crora mirele trebuie s le fac fa. Ultima prob la care l supune fata este, de data aceasta, o demonstrare a calitilor viitoarei soii, care va ti s aib grij de brbatul ei, s-i stea aproape la bine i la ru, acest fapt fiind ilustrat atunci cnd ea i salveaz viaa, trezindu1 din mori. Aceast ntmplare simbolizeaz ideea c acum Harap-Alb redevine el nsui, fiul craiului, scpnd de povara jurmntului fcut spnului, acela c i va fi slug "pn cnd va muri i iar va nvia". Ca i Nic, Harap-Alb parcurge o perioad de formare a personalitii, care, dei

nzestrat cu importante caliti, are slbiciuni omeneti, momente de tristee i disperare, de satisfacii ale nvingtorului, toate conducnd la desvrirea lor ca oameni. Caracterizarea personajului lui Harap-Alb Ca orice basm, "Povestea lui Harap-Alb" ilustreaz o alt lume dect cea real, personajele fiind mprai i crai, Sfnta Duminic, animale i gze fermecate, eroi cu trsturi fabuloase, alturi de personaje realiste aduse de Ion Creang din Humuletiul natal, ceea ce-i confer acestei creaii originalitate inconfundabil. Basmul cultiv nalte principii morale ca adevrul, dreptatea, cinstea, prietenia, rbdarea, ospitalitatea, generozitatea, curajul, vitejia prin personajele pozitive i comdamn nedreptatea, rutatea, minciuna ntruchipate de zmei, balauri sau spni. Personajele sunt reale i fabuloase, acestea din urm avnd puteri supranaturale i putnduse metamorfoza n animale, plante, insecte sau obiecte ori pot s renvie, prin leacuri miraculoase, pe cei care sunt omori. Harap-Alb, fecior de crai, este un Ft-Frumos din basmele populare, destoinic i curajos, dar rmne n zona umanului, fiind prietenos, cuminte i asculttor, ca un flcu din Humuleti. El este un personaj pozitiv i ntruchipeaz naltele principii morale cultivate de orice basm, ca adevrul, dreptatea, cinstea, prietenia, ospitalitatea, curajul, vitejia, trsturi ce reies indirect din ntmplri, fapte, din propriile vorbe i gnduri i direct din ceea ce alte personaje spun despre el. Cltoria pe care o face pentru a ajunge mprat este o iniiere a flcului n vederea formrii lui pentru a deveni conductorul unei familii, pe care urmeaz s i-o ntemeieze. El parcurge o perioad de a deprinde i alte lucruri dect cele obinuite, de a nva i alte aspecte ale unei lumi necunoscute pn atunci, experien necesar viitorului adult. Semnificaia numelui reiese din scena n care spnul l pclete pe fiul craiului s intre n fntn: "Fiul craiului, boboc n felul su latrebi de aieste, se potrivete Spnului i se bag n fntn, fr s-1 trsneasc prin minte ce i se poate ntmpla". Naiv, lipsit de experien i excesiv de credul, fiul craiului i schimb statutul din nepot al mpratului Verde n acela de slug a Spnului, numele lui poate fi un oximoron, Harap-Alb putnd nsemna "negru alb", deoarece "harap" nseamn "negru, rob". Faptele eroului rmn i ele n limita umanului, probele care depesc sfera realului fiind trecute cu ajutorul celorlalte personaje, nzestrate cu puteri supranaturale. Codrul n care se rtcete simbolizeaz lumea necunoscut flcului, care greete pentru prima oar, neinnd cont de sfatul tatlui su, de a se feri de omul spn. Dei cuminte i asculttor de felul su, nesocotirea acestei restricii declaneaz asupra flcului un ir nesfrit de ntmplri neplcute i periculoase, care-i pun deseori viaa n primejdie. Lipsit de experien, "boboc n felul su la trebi de aieste,", mezinul craiului devine sluga spnului, i asum i numele de Harap-Alb, dovedind n acelai timp loialitate i credin fa de stpnul su, ntruct jurase pe palo, i respect cuvntul dat, rod al unei solide educaii cptate n copilrie, de a fi integru i demn, capabil s-i asume vinovia, cu toate urmrile ce decurg din faptul c nu urmase sfatul tatlui. Cinstit din fire, Harap-Alb nu-1 trdeaz niciodat pe spn, dei un stpn tiran ca acesta ar fi meritat. De pild, atunci cnd se ntoarce spre mprie cu pielea i capul cerbului fabulos, "piatra cea mare din capul cerbului strlucea" att de tare, nct muli crai i mprai l rugar s-i "deie bnret ct a cere el, altul s-i deie fata i jumtate din mprie, altul s-i deie fata i mpria ntreag", dar Harap-Alb i-a urmat calea fr s clipeasc, ducnd bogia ntreag stpnului. O singur dat a ovit voinicul, atunci cnd, ndrgostindu-se de fata mpratului Ro, "mai nu-i venea s-o duc" spnului. Probele la care l supune spnul sunt menite a-1 deprinde pe flcu cu greutile vieii, cu

faptul c omul trebuie s nving toate piedicile ivite n viaa sa, pregtindu-l pentru viitor, cnd va trebui s-i conduc propria gospodrie, propria familie. Ca i n viaa real, flcul este ajutat de cei mai buni prieteni, calul fabulos i de Sfnta Duminic. Harap-Alb este umanizat, el se teme, se plnge de soart, cere numai ajutorul acelora n care avea ncredere, semn c nvase ceva din experiena cu spnul. Depind cu bine toate probele, flcul demonstreaz c e "soi bun" (G.Clinescu) prin valorile morale care compun codul comportamentului rnesc: inteligena, buntatea, perseverena, rbdarea, capacitatea de adaptare la diverse situaii ale vieii. De asemenea, altruismul, sufletul lui bun, dragostea pentru albine i furnici l fac s le ocroteasc i s le ajute atunci cnd le ntlnete n drumul su, chiar dac pentru asta trebuie s treac prin ap ori s zboveasc pentru a le construi un adpost. Sigur c binele pe care Harap-Alb l face se ntoarce atunci cnd el nsui se afl n impas, criasa furnicilor i cea a albinelor salvndu-i, de asemenea, viaa. O experien determinant pentru maturizarea lui o constituie ntlnirea cu omul ro, care este un alt pericol de care ar fi trebuit s se fereasc, aa cum l sftuise tatl. Episodul cltoriei spre curtea mpratului Ro este un necontenit prilej de iniiere a flcului (cltoria este un mijloc de cunoatere), deprinznd acum nvtura c orice om, ct de nensemnat ori de ciudat ar prea, poate fi de folos, tnrul deprinznd experien mai ales n cunoaterea speciei umane. Harap-Alb are capacitatea de a-i face prieteni adevrai, loiali, care s-1 ajute n orice mprejurare dificil a vieii sale, acetia folosindu-i tocmai trsturile dominante, devenite - la nevoie - adevrate talente: "tot omul are un dar i un amar, i unde prisosete darul, nu se mai bag n sam amarul". n aceast perioad a iniierii, Harap-Alb cunoate dragostea aprins pentru o fat de mprat, care vine, aadar, din aceeai lume cu el, pregtindu-1 pentru cstorie, unul dintre reperele finale ale devenirii sale. Probele de la mpria fetei trimit spre ritualurile rneti ale peitului, ntre care nsoirea mirelui de un alai de tineri, trecerea lor prin foc, alegerea motivat a miresei, ospul oferit de gazd sunt tot attea ncercri la care l supune viitorul socru i crora mirele trebuie s le fac fa. Ultima prob la care l supune fata este, de data aceasta, o demonstrare a calitilor viitoarei soii, care va ti s aib grij de brbatul ei, s-i stea aproape la bine i la ru, acest fapt fiind ilustrat atunci cnd ea i salveaz viaa, trezindu1 din mori. Aceast ntmplare simbolizeaz ideea c acum Harap-Alb redevine el nsui, fiul craiului, scpnd de povara jurmntului fcut spnului, acela c i va fi slug "pn cnd va muri i iar va nvia". Ca i Nic, Harap-Alb parcurge o perioad de formare a personalitii, care, dei nzestrat cu importante caliti, are slbiciuni omeneti, momente de tristee i disperare, de satisfacii ale nvingtorului, toate conducnd la desvrirea lor ca oameni.

Harap-Alb din Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga


Harap-Alb - personaj principal de basm cult - personaj in formare "Povestea lui Harap-Alb", de Ion Creanga - basm cult Specie de intindere medie, basmul este "o naratiune poetica in proza" (C.Loghin) si mai rar

in versuri, in care intamplariie reale se imbina cu cele fantastice, din care reiese principalul mijloc artistic al acestei creatii epice, fabulosui. Personajele basmelor sunt fiinte imaginare, adesea inzestrate cu puteri supranaturalc, ce intruchipeaza binele si raul, din a caror confruntare iese invingator, intotdeauna, binele. Cadrul de desfasurare a actiunii este fantastic, alcatuit, de regula, din lumea reala si "taramul celalalt", spatiul mitologic fiind ilustrat prin cifre simbolice si obiecte cu puteri magice. Basmele populare romanesti cultiva vitejia si curajul, frumusctea fizica si morale concentrate in eroul principal, care intruchipeaza idealul de cinste, dreptate si adevar al romanului dintotdeauna, el constituind imaginea binelui, aflat in lupta continua cu fortele malefice, pe care le invinge in final. Preluand feme si motive populare din acest fascinant folclor literar, scriitorii romani au creat o literatura nationala prin contributia pretioasa la pastrarea unitatii de limba si prin conturarea specificului spiritualitatii romanesti. Creatorul basmului cult in literatura romana este considerat Ion Creanga (1837-1889), iar povestile lui pastreaza caracterul realist al intamplarilor, personajele fiind puternic umanizate si individualizate. Spatiul desfasurarii actiunii este ancorat intr-o realitate sociala si istorica determinata, iar faptele ilustrate izvorasc din legile firii care guverneaza omenirea. "Povestea lui Harap-Alb" este cel mai reprezentativ basm al lui Ion Creanga, fiind publicat la 1 august 1877 in revista "Convorbiri literare", reprodus apoi de Mihai Eminescu in ziarul "Timpul". Harap-Alb, personajul principal si eponim (care da numele operei - n.n.), este un Fat-Frumos din basmele populare, destoinic si curajos, dar ramas in zona umanului pentru ca este prietenos, cuminte si ascultator ca un flacau din Humulesti. El devine un erou exemplar nu prin insusiri miraculoase, ca in basmele populare, ci prin autenticitatea lui umana, fiind adesea cuprins de frica si nesiguranta, de neputinta si disperare, avand, asadar, slabiciuni omenesti. Calatoria pe care o face pentru a ajunge imparat este o inhiere a flacaului tn vederea form&rii lui pentru a deveni conducatorul unei familii, pe care urmeaza sa si-o intemeieze. El parcurge o perioada de initiere cu scopul de a deprinde si alte lucruri decat cele obisnuite, de a invata si alte aspecte ale unei lumi necunoscute pana atunci, experienta necesara viitorului adult. Ideea este sustinuta semnificativ de criticul literar George Munteanu, care afirma ca basmul lui Creanga, "Povestea lui Harap-Alb", este un "veritabil Bildungsroman fantastic al epicii noastre". In basm, protagonistul reprezinta binele, care simbolizeaza adevarul aflat in conflict cu fortele malefice, intruchipate de Span, care semnifica minciuna. In finalul basmului, adevarul iese triumfator, impostura Spanului este demascata de fata imparatului Ros, si raul este invins. Semnificatia numelui reiese din scena in care Spanul il pacaleste pe fiul craiului sa intre in fantana: "Fiul craiului, boboc in felul sau la trebi de aieste, se potriveste Spanului si se baga in fantana, fara sa-l trasneasca prin minte ce i se poate intampla". Din referirea directa a naratorului reiese ca eroul este naiv, lipsit de experienta si excesiv de credul, din care cauza fiul craiului isi schimba statutul din nepot al imparatului Verde in acela de sluga a Spanului: "D-acum inainte sa stii ca te cheama Harap-Alb; aista ti-i numele, si altul nu." Numele personajului este un oximoron, deoarece cuvantul / Harap" inseamna negru, aici avand sensul de "rob". Asadar, numele lui Harap-Alb semnifica statutul de "rob (negru)-alb". Faptele eroului se desfasoara in limita umanului, probele care depasesc sfera realului fiind trecute cu ajutorul celorlalte personaje inzestrate cu puteri supranaturale. Intalnirea cu Spanul este punctui de plecare, cu multiple semnificatii, in devenirea personajului, mezinul fiind nevoit sa refaca experien|a de viata a tatalui, care calatorise in tinerete prin aceleasi locuri. Codrul in care se rataceste simbolizeaza un adevarat labirint, o lume necunoscuta flacaului, care greseste pentru prima oara, incalcand sfatul tatalui sau, acela de a se feri de omul span. Nesocotirea acestei restrictii, ce venea din experienta de viata a tatalui sau, este momentul care declanseaza asupra flacaului un sir nesfarsit de intamplari neplacute si periculoase, care-i pun deseori viata in primejdie:"[...] tata mi-a dat in grija, cand am pornit de acasa, ca sa ma

feresc de omul ros, iara mai ales de cel span, cat oi putea; sa n-am de-a face cu dansii nici in clin, nici in maneca; si daca n-ai fi span, bucuros te-as tocmi." De altfel, probele au sensuri simbolice pentru maturizarea personajului, contribuind in mod esential la formarea lui ca adult. Podul pazit de craiul deghizat in urs sugereaza trecerea eroului intr-o alta etapa a vietii, de la adolescenta spre tinerete, iar fantana fara roata si fara cumpana, semanand cu o grota, simbolizeaza locul renasterii, al schimbarii, deoarece tanarul intra fecior de crai si iese rob. Mezinul craiului, lipsit de experienta, se teme mai ales pentru ca incalcase promisiunea de a se feri de omul span, simtindu-se vinovat, deoarece el fusese deprins sa tina seama de povetele parintesti, atitudine ce reiese din autocaracterizare: "Din copilaria mea sunt deprins a asculta de tata si tocmindu-te pe tine, parca-mi vine nu stiu cum". Cuminte si ascultator, el urmeaza si sfaturile adultilor care-i voiau binele, asa cum respecta intocmai indrumarile pe care i le daduse cersetoarea in alegerea armelor si a calului. Aceste insusiri sunt relevate atat prin caracterizarea directa a naratorului, "Fiul craiului, boboc in felul sau la trebi de aieste [...]", cat si indirect, dinfapta eroului de "a se potrivi spanului" si a intra in fantana, fara sa se gandeasca la pericolul care-1 pandea. Trasaturile morale ale tanarului se disting indirect, din faptele, atitudinea si comportamentul eroului, precum si din relatiile lui cu celelalte personaje. Devenit sluga Spanului, isi asuma si numele de Harap-Alb, dovedind in acelasi timp loialitate si credinta fata de stapanul sau, intrucat jurase pe palos. El devine robul-negru, desi era alb, nedumerind astfel chiar pe unchiul sau, imparatul Verde, precum si pe fetele acestuia, care simt pentru el o simpatie spontana. Cu toate acestea, flacaul nu-si incalca juramantul facut Spanului, isi respecta cuvantul dat, rod al unei solide educatii capatate in copilarie, de a fi integru si demn, capabil sa-si asume vinovatia, cu toate urmarile ce decurg din faptul ca nesocotise sfatul tatalui. Desi mediul ambiant si social este un mijloc de caracterizare indirecta specific personajelor realiste, in acest basm protagonistul este inzestrat cu insusiri omenesti, de aceea comportamentul si educatia alese, nobletea sufleteasca si respectarea cuvantuiui dat sunt rezultatul climatului moral si social ales in mijlocul careia traise mezinul craiului. Relatiile protagonistului cu celelalte personaje scot in evidenta alte trasaturi care definesc latura umana a flacaului. In relatia cu Spanul, Harap-Alb este cinstit, loial si corect, nu-l tradeaza niciodata, desi un stapan tiran ca acesta ar fi meritat. De pilda, atunci cand se intoarce spre imparatie cu pielea si capul cerbului fabulos, "piatra cea mare din capul cerbului stralucea" atat de tare, incat multi crai si imparati il rugara sa-i "deie banaret cat a cere el, altul sa-i deie fata si jumatate din imparatie, altul sa-i deie fata si imparatia intreaga", dar HarapAlb si-a urmat calea fara sa clipeasca, ducand bogatia intreaga stapanului. o singura data a sovait voinicul, atunci cand, indragostindu-se de fata imparatului Ros, "mai nu-i venea s-o duca" Spanului. Probele la care il supune Spanul sunt menite a-l deprinde pe flacau cu greutatile vietii, cu faptul ca omul trebuie sa invinga toate piedicile ivite in viata sa, pregatindu-l pentru viitor, cand va trebui sa-si conduca propria gospodarie, sa-si intemeieze o familie si sa stie sa o apere de dusmani. Episoadele in care Harap-Alb aduce pielea cu nestemate a cerbului si "salati" din gradina ursului "constituie un adevarat elogiu adus omului in lupta cu forte mult mai puternice, dar situate la nivelul inferior al gandirii" (Maria Nastase). Exemplele in acest sens sunt numeroase si presarate pe tot parcursul basmului: imparatul Verde exprima ideea ca datoria omului este aceea de a se lupta cu toate greutatile vietii, oricat de multe ar fi acestea: "Dar cu toate aceste, trebuie sa stii, nepoate, ca unii oameni is mai a dracului decat dracul; nu se astampara nici in ruptul capului, macar ca au patit multe"; Harap-Alb insusi, capatand o experienta de viata tocmai prin depasirea pericolelor, se refera la aceeasi norma etica ilustrata printr-un proverb popular, "Vorba ceea: sa nu dea Dumnezeu omului cat poate el suferi"; calul nazdravan, intruchipand intelepciunea populara ca dupa rau urmeaza totdeauna binele, cu

singura conditie de a nu renunta la lupta, cugeta; "Omul e dator sa se lupte cat a putea cu vaiurile vietii [...]". Harap-Alb este ajutat mereu de cel mai bun prieten al sau, calul fabulos, si de Sfanta Duminica, cea care ii daduse primele sfaturi in evolutia maturizarii sale. In trecerea probelor, Harap-Alb este umanizat, el se teme, se plange de soarta, cere numai ajutorul acelora in care are incredere, semn ca invatase ceva din experienta cu Spanul. Teama si nesiguranta, slabiciuni tipic omenesti ce pun stapanire pe el, se remarca, indirect, din vorbele deznadajduite adresate calului, rostite de protagonist in secventa in care Spanul ii porunceste sa aduca "salati" din gradina ursului: "Ei, calutul meu, cand ai sti tu in ce nacaz am intrat!". Harap-Alb se plange si Sfintei Duminici, atunci cand trebuie sa-i duca Spanului pietrele pretioase incrustate in pielea cerbului: "- Asa este, maicuta, raspunse Harap-Alb, cufundat in ganduri si galban la fata [...]. si de-as muri mai degraba, sa scap o data de zbucium: decat asa viata, mai bine moarte de o mie de ori. [...] dar prea multe s-au ingramadit deodata pe capul meu". Sfanta Duminica observa slabiciunile omenesti ale tanarului si-i reproseaza in mod direct si moralizator evidenta deprimare care-l cuprinsese: "Parca nu te-as fi crezut asa slab de inger, dar dupa cat vad, esti mai fricos decat o femeie. Hai, nu mai sta ca o gaina plouata". O noua experienta fundamentala pentru maturizarea protagonistului o constituie intalnirea cu omul ros, un alt pericol de care ar fi trebuit sa-l evite, dupa cum il sfatuise tatal: "sa te feresti de omul ros, iara mai ales de cel span, cat ii putea; sa n-ai de-a face cu dansii caci sunt foarte sugubeti" (sugubat -fig.: care induce in eroare, amagitor - n.n.). Calatoria spre curtea imparatului Ros este un necontenit prilej de initiere a flacaului, care deprinde acum invatatura ca orice om, cat de neinsemnat sau de ciudat ar parea, poate fi de folos si tanarul capata experienta mai ales in cunoasterea speciei umane. Intre Harap-Alb si cele cinci personaje supranaturale intalnite in drumul sau spre imparatul Ros se naste o relatie de prietenie adevarata, ei ajutandu-l cu abnegatie si loialitate in trecerea probelor. Fiecare dintre aceste personaje, conturate uneori cu elemente grotesti, semnifica omul dominat de o trasatura de caracter, viciile pe care oricine le poate avea si pe care flacaul, ca si Ion Creanga insusi, le priveste cu o intelegere bonoma si cu jovialitate. De aceea, Harap-Alb are capacitatea umana de a-si face prieteni sinceri si devotati, care sa-l sprijine in orice imprejurare dificila a vietii sale, acestia folosindu-si tocmai trasaturile dominante, devenite - la nevoie - adevarate talente: "tot omul are un dar si un amar, si unde prisoseste darul, nu se mai baga in sama amarul" (Ochila). Priceperea lui Harap-Alb de a-si face prieteni buni vine dintr-o filozofie straveche de viata, aceea ca omul nu poate trai de unul singur: "ca tovaras, era partas la toate, si la paguba, si la castig, si prietenos cu fiecare, pentru ca avea nevoie de dinsii in calatoria sa la imparatul Ros". Altruismul, sufletul lui bun se manifesta, indirect, prin dragostea pentru albine si furnici, insusiri ce il determina sa le ocroteasca si sa le ajute atunci cand le intalneste in drumul sau, chiar daca pentru asta trebuie sa treaca prin apa ori sa zaboveasca pentru a le construi un adapost. Pentru ca fusese milos, binele pe care Harap-Alb il fecuse se intoarce, furnicile alegand macul de nisip si craiasa albinelor identificand-o pe adevarata fata a imparatului Ros, micile insecte salvand astfel viata protagonistului. Generozitatea si sentimentul de compasiune se disting indirect din secventa de la inceputul basmului, cand mezinul craiului o miluieste "cu un ban" pe batrana cersetoare intalnita la curtea tataiui sau. O remarca directa a calitatilor sus-menjionate vine din partea aceluiasi personaj, metamorfozat de data aceasta in Sfanta Duminica: "[...] puterea milosteniei si inima ta cea buna te ajuta, Harap-Alb". Pentru a desavarsi perioada initierii, Harap-Alb cunoaste dragostea aprinsa pentru o fata de imparat, care vine, asadar, din aceeasi lume cu el, pregatindu-l pentru casatorie, unul dintre reperele finale ale devenirii sale. Probele de la imparatia fetei trimit spre ritualurile taranesti ale petitului, intre care insotirea mirelui de un alai de tineri, trecerea lor prin foc, alegerea motivata a miresei, ospatul oferit de gazda. Toate acestea sunt tot atatea incercari la care il

supune viitorul socru si carora mirele trebuie sa le faca fata. Ultimaproba la care il supune fata este, de data aceasta, o demonstrare a calitatilor viitoarei sotii, care va sti sa aiba grija de barbatul ei, sa-i stea aproape la bine si la rau, acest fapt fiind ilustrat atunci cand ea ii salveaza viata, trezindu-l din morti cu smicele, apa moarta si apa vie. Aceasta intamplare simbolizeaza ideea ca acum Harap-Alb redevine el insusi, feciorul craiului, viitorul imparat care isi poate asuma raspunderea inchegarii unei familii si conducerii unei gospodarii, intrucat experienta capatata ii confera statutul de adult pregatit pentru viata. Invierea lui Harap-Alb respecta juramantul pe palos facut Spanului atunci cand acesta ii schimbase statutul din fiu de crai in sluga: "si atata vreme sa ai a ma sluti, pana cand ii muri si iar ii invia", cuvinte providentiale ce anticipeaza finalul fericit. Un mijloc de caracterizare ce contribuie la conturarea personajului il constituie dialogul, prin care se stabilesc si relatiile lui Harap-Alb cu celelalte personaje ale basmului. Dragostea filiala si sensibilitatea eroului reies, prin notatiile directe ale naratorului si prin autocaracterizare, din scena care stabileste primele relatii cu Sfanta Duminica. Dupa dezamagirea tatalui ca urmare a esecului celor doi fii mai mari, Harap-Alb "incepe a plunge in inima sa" si ii marturiseste cersetoarei, cu tristete, "ca nu-mi vad lumed inaintea ochilor de ndcaz". Jovialitatea, bunatatea si intelegerea superioara a defectelor omenesti este ilustrata de dialogul pe care Harap-Alb il are cu fiecare dintre cele cinci personaje bizare pe care le intalneste in caiatoria sa: "- Doamne fereste de omul nebun, ca tare-i de jalit, sarmanul! Pe de o parte-ti vine a rade si pe de alta iti vine a-l plange. Dar se vede ca asa l-a lasat Dumnezeu." De altfel, inegalabila arta a naratiunii lui Creanga consta tocmai din imbinarea umorului cu oralitatea, ca principale modalitdti estetice speoifice intregii sale opere. Ca orice personaj de basm, Harap-Alb are si insusiri miraculoase, cum ar fi aceea de a intelege graiul animalelor si al insectelor. El se sfatuieste in permanenta cu prietenul sau cel mai bun, calul, ale carui povete sunt nepretuite si-l scapa de toate necazurile pe care i le nascoceste Spanui: "Hai, incaleca pe mine si tine-te bine, ca acum am sa-mi arat puterile chiar de aici de pe loc, in ciuda Spanuiui, ca sa-i punem venin la inima". Calul poate intruchipa constiinta eronlui, un alter ego cu care voinicul se sfatuieste in permanenta, acea forta interioara a insului care-l ajuta in situatii limita si care-i da energia de a depasi momentele dificile, piedicile pe care viata le asaza in fata omului. Atunci cand ocoleste nunta de furnici, primejduindu-si viata, voinicul intelege vorbele furnicii care-i daruieste o aripa si-i promite ajutor la nevoie: "Harap-Alb, fiindca esti asa de bun de ti-a fost mila de viata noastra cand treceam pe pod si nu ne-ai stricat veselia, vreu sa-ti fac si eu un bine: na-ti aripa asta, si cand ti avea vrodata nevoie de mine, sa dai foc aripii, si atunci eu impreuna cu tot neamul meu avem sa-ti venim in ajutor". De asemenea, pricepe graiul craiesei albinelor, care-l ajuta sa identifice pe fata imparatului Ros: "N-ai grija, Harap-Alb, zise craiasa albinelor. Las'ca te fac eu s-o cunosti si dintr-o mie. [...] care-i vedea-o ca se apara cu naframa, sa stii ca aceea este fata imparatului". Ca si Nica, Harap-Alb parcurge o perioada de initiere, de formare a personalitatii, care, desi inzestrat cu importante calitati, are slabiciuni omenesti, momente de tristete si disperare, de satisfactii ale invingatorului, toate conducand la desavarsirea lor ca oameni. Umanizarea personajului de basm se face si prin arta naratiunii, caracterizata de oralitate si umor. Acest mijloc artistic de caracterizare este reprezentat de registrul stilistic alcatuit din cuvintele si expresiile populare, din numeroasele regionalisme folosite de Harap-Alb: "Se vede ca mi s-a apropiat funia la par" (mi s-a apropiat sfarsitul - n.n.); "Mai! da al dracului onanie (pocitanie, uratenie - n.n.) de om si acesta [...] grozav burdahan (pantece - n.n.) si nesatios gatlej". Registrul stilistic al basmului "Povestea lui Harap-Alb" este reprezentat de limbajul popular, cu zicatori, proverbe si fraze rimate, precum si de regionalisme, personajul vorbind limba moldoveneasca autentica, specifica intregii opere a lui Ion Creanga: "sa-l vad cand mi-

oi vedea ceafa", "Poftim, punga, la masa,/ Daca ti-ai adus de-acasa..."; "Poate ca acesta-i vestitul Ochila, frate cu Orbila, var primare cu Chiorila, nepot de sora lui Pandila, din sat de la Chitila, peste drum de Nimerila, ori din targ de la Sa-l-cati, megies. cu Cautati si de urma nu-i mai dati". Ion Creanga a ilustrat in opera sa propria experienta de viata, pe care a povestit-o "sub forma de memorial; a invaluit-o in mit si a sugrumat-o intr-o experienta fantastica, valabila pentru om in genere; si el a luptat cu spami, cu primejdiile si nevoile, si el s-a facut frate cu dracul, ca sa treaca puntile vietii, iar nemurirea si-a dobandit-o din apa vie si apa moarta a creatiei lui artistice". (Pompiliu Constantinescu)

Relaia dintre incipit i final ntr-un basm: Povestea lui Harap-Alb de Ion Creang Basmul reprezint oglindirea vieii n moduri fabuloase (G. Clinescu) sau ntr-o definiie standard: basmul este naraiunea de mare ntindere, n care binele lupt mpotriva rului cu puteri supranaturale i nvinge ntotdeauna. n lucrarea Morfologia basmului, Vladimir Propp, reprezentant al colii formaliste ruse, evidenia o structur a basmului clasic, identificabil fie n basmul cult, fie n cel popular. Din acesta structur, cele mai importante momente sunt cele care in de evoluia eroului, cum ar fi: cltoria de iniiere a acestuia ctre un spaiu miraculos, peste nou mri i nou tri sau la captul lumii, semnalarea unei interdicii pe care eroul o ncalc, pedeapsa primit i trecerea probelor n urma crora eroul biruie rul i devine nvingtor, dar i relaia dintre incipit i final. n literatura romn o capodoper a genului este Povestea lui Harap-Alb de Ion Creang, oper ce pstreaz elemente ale basmului popular, ntre care i structura nchis, marcat de formule narative iniiale i finale. n incipit, dup utilizarea formulei Amu cic era odat... al crui rol este de a-l introduce pe cititor ntr-un univers fabulos, fr a preciza tipul i spaiul, este semnalat o lips care va fi remediat de catre erou: mparatul Verde nu are urmai i i cere fratelui su s i-l trimit pe cel mai destoinic dintre feciori. Dupa eecul fiilor mai mari, mezinul i ncearc norocul i, sftuit de Sfnta Duminic, i cere tatlui su calul, hainele i hainele de pe vremea cnd era mire, i dup ce trece proba curajului, la care este i el supus, pornete n cltoria de iniiere nu nainte de a se semnala o interdicie din partea tatlui: s nu se mprieteneasc cu omul rou i mai cu seam de cel spn. Pentru c nu reuete s treac de un hais ntunecos i se rtcete, fiul craiului ncalc interdicia i apeleaz la ajutoul Spnului. Pedeapsa este pe masur: pclit de Spn, intr ntr-o fntn de unde nu mai poate iei, pn ce nu jur credin noului stpn. Fiului craiului i pierde identitatea, devine Harap-Alb, slug a Spnului, iar Spnul este acum fiu de crai. La curtea lui Verde mparat, Harap-Alb trece trei probe ajutat de Sfnta Duminic, de calul su nzdravan, de cinci montri simpatici, de regina albinelor i de cea a furnicilor. El aduce salata din grdina ursului, blana btut-n pietre scumpe a cerbului i pe fata mparatului Ro. Depairea probelor l face nvingtor, cci fata mparatului l demascheaz pe Spn iar calul l ucide, Harap-Alb devenind n final mparat. Tot acest traseu iniiatic este parcurs de fiul craiului ntre un incipit i final simbolice. Incipitul, prin formula Amu cic era odat... , situeaz naraiunea n

atemporalitate, ntr-un timp mitologic, fabulos. De asemenea, spaiul este nedefinit, nu se dau relaii cu privire la locul n care se afl craiul i cei trei fii ai si, dar se tie c eroul va pleca la cellalt capt al lumii, la unchiul su. Se desluete astfel o prim categorie estetic: miraculosul. Incipitul conine de asemenea un prim simbol existent n toate basmele, cifra 3, care reprezint desavrirea, perfeciunea (craiul avea 3 feciori, mparatul Verde avea 3 fete), simbol ce va reaprea pe parcursul aciunii. O deosebire ntre basmul popular i cel cult o reprezint faptul c, n cel din urm, eroul va remedia lipsa, nu mai este chiar din incipit un individ maturizat, model de frumusee fizic, moral i spiritual, ci apare ca un personaj la inceput de drum, neiniiat. Traseul parcurs de acesta, probele la care va fi supus vor avea rolul de a-l pregti pentru via. Finalul basmului nseamn n primul rnd remedierea situaiei problematice din incipit, prin pedepsirea i omorrea Spnului, dar i prin recompensarea personajului pozitiv. Prin urmare, i n basmul cult, binele iese nvingtor din lupta cu rul. Dar finalul unui basm cult nseamn i sfritul procesului iniiatic al potagonistului, care va deveni mprat, cstorindu-se cu fata lui Rou mparat. Nu ntmpltor basmul se ncheie cu pedepsirea rufctorului, pentru c prezint mentalitatea omului din popor, conform creia binele triumf ntotdeauna, iar starea fireasc este cea de bundispoziie i de optimism. Formula narativ final anun un osp de dimensiuni simbolice, la care a luat parte i povestitorul. Rolul acesteia este acela de a readuce cititorul n situaia iniial, n lumea real. Aadar, incipitul i finalul unui basm cult sunt elemente de structur cu semnificaii bine determinate, sunt poarta magic prin care cititorul intr ntr-un univers miraculos, al tuturor posibilitilor, cu personaje care strnesc rsul fr a nspimnta prin nfirile lor, i acesta revine n realitatea cotidian nelegnd, probabil, ca totul este de fapt o transfigurare n moduri fabuloase a realitii. Oralitatea ca mod de creatie - ca trasatura specifica pentru opera literara populara, oralitatea se manifesta sub doua aspecte: un mod de transmitere, de comunicare a operei, dar si un mod de creatie, pentru ca povestitorul nu isi compune inainte opera, ci o realizeaza spontan, pornind de la reguli fixate prin traditie: o schema narativa, secvente tip, anumite personaje, formule. Fiecare specie folclorica respecta un set de reguli proprii. Oralitatea ca mod de transmitere - modul de transmitere direct specific culturii populare, comunicarea de la povestitor catre ascultatori se numeste oralitate. Prezenta destinatarului in acelasi timp si spatiu cu emitatorul mesajului permite comunicarea simultana prin mai multe limbaje (sincretismul de limbaje): pe langa limbajul verbal, si prin limbaje non-verbale gestica, mimica, miscare muzica, etc. Modaliti de realizare a oralitii stilului in basmul Harap-Alb: dialogul: "- Parc v-a ieit un sfnt din gur, Luminate mprate, zise atunci Flmnzil. [...]- Ia lsai, mi, zise Ochil, clipocind mereu din gene."; "Atunci spnul zice ngmfat: Ei, moule, ce mai zici? - Ce s zic, nepoate! Ia, cnd a avea eu o slug ca aceasta, nu i-a trece pe dinainte. - D-apoi de ce mi 1-a dat tata de acas? Numai de vrednicia Iui -zise spnul - cci altfel nu-1 mai luam dup mine ca s-mi ncurce zilele."; folosirea dativului etic: "i odat mi i-1 nfac cu dinii de cap, zboar cu dnsul n naltul ceriului i apoi, dndu-i drumul de-acolo, se face spnul pn jos praf i pulbere."; exclamaii, interogaii, interjecii: "i odat mi -o nfac ei, unul de o mn i altul de

cealalt, i hai, hai!... hai, hai! n zori de ziu ajung la palat" "- Mi, Psril, iact-o-i, ia!" "Ei, apoi? Las-te n sama lor, dac vrei s rmi fr cap"; expresii onomatopeice, "i cnd s pun mna pe dnsa. zbrr!...pe vrful unui munte i se ascunde dup o stnc (...) i cnd s pun mna pe dnsa, zbrr!... i de acolo i se duce de se ascunde tocmai dup lun"; "-odat pornesc ei, teleap-teleap-teleap, i cum ajung n dreptul uii, se opresc puin." imprecaii, apostrofe: "Numai de nu i-ar muri muli nainte; s triasc trei zile cu cea de alaltieri."; "Na! aa trebuie s peasc cine calcjurmntul!"; adresare direct: "Ce-mi pas mie? Eu sunt dator s spun povestea i v rog s ascultai"; diminutive: "i dac-i putea scoate la capt trebuoara asta, atunci oi mai vedea eu..."; "M, feioara mpratului ne-a tras butucul (...) s-a prefcut n psric, a zburat ca sgeata pe lng ceilali"; formule specifice oralitii: "toate ca toate","vorba ceea", "de voie de nevoie", "vorba unei babe"; "vorba cntecului"; "Vorba ceea: D-mi, doamne, ce n-am avut,/ S m mier ce m-a gsit"; proverbe i zictori: "Capul de-ar fi sntos, c belele curg grl"; "Cine poate oase roade; cine nu, nici carne moale"; "Nu-i dup cum gndete omul, ci-i dup cum vrea Domnul"; "frica pzete bostnria"; "omul sfinete locul"; "S nu dea Dumnezeu omului, ct poate el suferi". versuri populare sau fraze ritmate: "Poate c acesta-i vestitul Ochil, frate cu Orbil, vr primare cu Chioril, nepot de sor Iui Pndil, din sat de la Chitil, peste drum de Nimeril, ori din trg de la S-1-cai, megie cu Cutai i de urm nu-i mai dai.", "La plcinte,/ nainte/ i la rzboi/ napoi."; "Voinic tnr, cal btrn,/ Greu se-ngduie la drum!". cuvinte i expresii populare, regionalisme: "m-ai bgat n toate grozile morii" (m-ai ngrozit -n.n); "n-ai cui bnui" (n-ai pe cine da vina ~n.n); "o lua n porneal" (se ducea la pscut - n.n); "a mna porcii la jir" (a sfori - n.n); "hatrul" (plcerea - n.n.); "a se chiurchiului" (a se chercheli, a se amei - n.n.); "farmazoan" (vrjitoare, ireat - n.n.); "arzuliu" (fierbinte - n.n.); "teleag" (partea de dinainte a plugului - n.n.);

S-ar putea să vă placă și