MINISTERUL EDUCATIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERISTATE de STAT din MOLDOVA

Facultatea de drept

Drept Penal
Pedeapsa

cu moartea ori detentiunea pe viata opinii si controverse

Stici Denis Gr. 213

Chisinau 2012

Cuprins
1. Introducere......................................................................................................3 2. Pedeapsa detentiunii pe viata si pedeapsa capitala.........................................4 3. Argumente actuale in favoarea pedepsei cu moartea.....................................6
3.1 3.2 3.3 3.4

Statistica judiciara.................................................................................6 Efectul intimidant..................................................................................8 Combaterea unor infractiuni grave.......................................................9 Alte pozitii impotriva abolirii.............................................................11

4. Argumente actuale impotriva pedepsei cu moartea......................................12

4.1 4.2 4.3 4.4 4.5 4.6

Caracterul nejust si inuman.................................................................12 Argumentul religios............................................................................13 Riscul condamnarii persoanelor nevinovate.......................................13 Nu se ating efectele de descurajare dorite...........................................14 Nu se aduce nici un fel de avantaje economice sau sociale................14 Presiunea de pe umerii judecatorilor...................................................15

5. Concluzii privind pedeapsa cu moartea.........................................................15 6. Detentiunea pe viata......................................................................................17 7. Bibliografie....................................................................................................28

1. Introducere

Cercetarile privind fundamental dreputului de a pedepsi au dat insa nastere la diferite conceptii si teorii care de-a lungul timpului s-au impus rand pe rand, cautand sad ea raspuns uneiea dintre cele mai importante problem ale stiintei dreptului penal. In teoria razbunarii nelimitate, dreptul de a pedepsi se bazeaza pe o reactive spontana, dicatata de instinctual de conservare, pe care teama si ura o duc dincolo de limitele apararii immediate. Desi nu exista o reglementare a acestei reactii, nu se poate totusi afirma ca a existat un drept nelimitat de razbunare, fiindca ceea ce este ilimitat nu mai poate fi un rept, ci o putere Conceptiile retributibve atribuiau pedepsei o functie morala prin care ea contribuie la mentinerea ordinii si echilibrului social. In acest scop, pedeapsa este retributia greselii, retributie careia i sau dat diferite justificari, diferentiate doar prin nuanta lor. Retributia divina, sustinuta de Josheph de Maistre in Soirees de Saint-Petersbourg, vedea in infractiune o atingere adusa divinitatii, iar pedeapsa impuse de Dumnezeu o represiune care se exercita prin delegarea divina. Immanuel Kant concepea o retributie morala sprijinita pe idee ca pedeapsa este un imperativ categoric al ratiunii. Daca un popor care locuieste o insula se dede sa o paraseasca, spunea Kant in Metafizica dreptului, ultimul condamnat la moarte trebuie executat, aceasta fiind deopotriva morla si rational. In retributia estetica (Leibnitz), pedeapsa apare ca mijlocul de a restabili armonia ordinii, desi factorului de dezordine trebuie sa i se alature un alt factor pedeapsa care prin natura ei n-are contingente cu starea de armonie. Retributia juridica, sustinuta de Hegel, concepea ca pedeapsa trebuie sa existe nu pentru ca infractiunea a produs un rau, ci pentru ca aceasta s-a violat dreptul ca drept. Duhring a afirmat conceptul retributiei vindicative in care pedeapsa este o necestitate naturala a razbunarii, retributia penala izvorind din instinct si nefiind, in legea talionului, decat o rationalizare

aposteriori a unui mecanism al apararii. In sfarsit, retributia expiatoare (Kohler) identifica fundamentul pedepsei, cu expiratiunea, ceruta ca o reparare a raului cauzat prin infractiune, legitimand astfel aplicarea sanctiunelor penale cele mai crude.

2. Pedeapsa detentiunii pe viata si pedeapsa capitala

Pedeapsa detentiunii pe viata este, conform CP al RM, ceam ia severa pedeapsa din intregul sistem de pedepse aplicabile persoanelor fizice. In 1996 ea a fost introdusa in sitemul pedepselor din CP al RM din 1961 odata cu abolirea pedepsei cu moarte, luandu-i locul si devenind cea mai aspra pedeapsa, astfel fiind pastrata si in codul din 2002. Aceasta pedeapsa conta in privarea de libertate a condamnatului pentru tot restul vietii (alin. (1) al art. 71 din CP al RM). Detentiunea pe viata poate fi stabilita numai pentru comiterea unei infractiuni exceptional de grave. Conducandu-se de principiul umanismului si in scopul respectarii conventiilor internationale, legea penala, exclude femeile si monorii din categoria de parsoane carora le poate fi stabilita aceasta pedeapsa severa.. Din aceleasi considerente, persoana condamnata la detentiune pe viata poate fi liberata in anumite conditii ianinte de termen daca a executat efectiv cel putin 35 ani de inchisoare. Pedeapsa cu moartea este uciderea, prevzut prin lege, a unui om ca pedeaps pentru o crim, pentru care a fost gsit vinovat. De obicei este precedat de un proces judiciar, care se termin cu o sentin cu moartea. Aceasta este pus n aplicare prin execuie. n unele ri, celor gsii vinovai de crim, spionaj sau trdare li se aplic aceast pedeaps. Curile mariale dau cel mai des aceast sentin, fiind comun n dreptul militar. n alte societi pedeapsa cu moartea este folosit i pentru actele de viol, adulter, incest, homosexualitate sau trafic de stupefiante.

n China de exemplu, traficul de carne vie sau cazurile grave de corupie sunt pedepsite cu pedeapsa cu moartea. n Romnia pedeapsa cu moartea a fost abolit prin decretul-lege nr. 6 din 7 ianuarie 1990 i a fost nlocuit cu pedeapsa deteniunii pe via. Ultimele persoane condamnate la moarte i executate au fost soii Ceauescu (25 decembrie 1989). Prin aceast lucrare ne propunem sa aflam daca putem aplica pedeapsa cu moartea n Romnia si daca mai este oportun revenirea la aceasta. Pentru a afla vom trece nti n revist un mic istoric al pedepsei cu moartea. Aici vom vedea i cteva statistici din diverse ri n privina execuiilor. Apoi vom ncerca a trece n revist att argumentele pentru pedeapsa cu moartea, ct i argumentele contra acesteia. La final, argumentele, att cele pro, ct i cele contra, le vom aplica pe cazul Romniei.

3. Argumente actuale in favoare pedepsei cu moartea

3.1 Statistica judiciara S-a afirmat nu odata ca pedeapsa cu moarte constituie o frana a cresterii nuamrului infractiunilor, mai ales infraciutnilor celor mai grave, sanctionate cu aceasta pedeapsa. De aici decurge, dupa cum se spune, necesitatea existentei pedepsei cu moarte nu numai pentru aparare vietii umane, dar si pentru ocrotirea si salvarea unor valori cultural si scociale aflate sub protectia legii. In diferite epoci s-au prezentat in sprijinul afiramtiei cifre si constatari ale statisticii judiciare. In statul Arizona din S.U.A, care n-a aplicat pedeapsa capitala intre 1916-1918, omorul grav reprezenta 20 % din totalul crimelor; procentul s-a ridicat la 23 % in perioada abolirii si a ramas

la 22,5 % in perioada urmatoare a restabilirii pedepsei cu moartea. In suedia, dupa abolirea acestei pedepse in 1921, numarul persoanelor condamnate pentru omor a crescut la 49 la 100.00 locuitori in perioada 1910 1921, la 58 in perioada 1919-1935; in Franta, criminalitatea a crescut in perioada 1906 1909, cand pedepsele capitale au fost in mod sistematic gratiate de presedintele republicii, Fallieres. Tot in Franta, adoptarea legii din 23 noiembrie 1950 prin care, modificandu-se art.381 din codul penal, s-a prevazut pedeapsa cu moartea pentru furtul savarsit de autori inarmati, a fost urmata in mod practic de o diminuare a numarului acestui gen de infractiuni. Aceste argument, deduse din dinamica infractiunilor rflecta in statistica judiciara, n-au fost insa uniersal valabile. Alte cifre au demonstrat ca desfiintarea pedepsi cu moarte nu produce o creste a criminalitatii, dupa cum introducereaei nu contribuie in mod absolut si nici macar relativ micsorarea fenomenului. In Germania, unde in 1948 s-au comis 521 omoruri pedepsite cu moartea, dupa abolirea pedepsei capitale in 1949 s-au savarsit 301 in 1950 si 355 in 1960. In Noua Zeelanda, cand in 1950 ministrul justitiei a prezentat parlamentului legea privind reintroducerea pedepsei cu moartea, care fusese abolita in 1941, a neutralizat ponderea argumentelor statistice declarand ca statisticile privind omorul nu pledeaza nici in favoarea nici impotriva pedepsei cu moartea, in Canada insa, dupa abolirea partiala a pedepsei cu moartea in decembrie 1967, numarul crimelor a crescut la 314, reprezantand o proportie de 1,8 la 100.000 de locuitori. Aceste contestari neconcordate au determinat pe unii autori, ca profesorul polonez A. Podgorecki, sa faca rezerve in ceea ce priveste conculuziile care trebuie trase din datele statisticii judiciare in raport cu existenta sau inexistenta in lege a pedepsei capitale, iar pe altii, cum este profesorul american Th. Sellin, sa aprecieze ca evolutia factorilor criminogeni nu are legatura directa si nici chiar cu moartea (6,383). Statistica deomonstreaza in fapt scrie J. Pinatel ca variatiile in numarul crimelro capitale sunt independete de cele ale condamnarilor si executiilor capitale

Cauzele reale ale cresterii ori micsorarii criminalitatii sunt deci mai complexe si nu pot fi redue la analiza cifreleor statistice privind fenomenul in raport cu practica folosirii pedepsei capitale. Atunci cand cifrele furnizate refecta realitatea fenomenelor sociale, statistica singura nu este in masura sa explice in intregime si nici sa rezolve problemele criminalitatii, deoare concuziile reale nu pot fi numai rezultatul analizei cifreleor ei. In mod justificat criminologul suedez Olof Kinber afira ca statistica trateaza mase si nu se ocupa de comportamentul particular al indivizilor. Relatiile de la cauza la efet nu pot fi astfel despocerite de catre statistica.

3.2 Efectul intimidant Unul din argumentele cele mai serioase ale legitimistilor este furnizat de puternicul efect intimidant al pedepsei cu moartea, prin care societatea ar fi aparata impotriva infractiunilor foarte grave si infractorilor cei mai periculori. In 1950, nministrul justitiei din Noua Zeelanda declara cu aceeasi ocazie mentionata mai sus: Cred ca singura teama de spanzurare va impiedica pe unii oameni sa omoare. Acest efect intimidant, denumit in limba engleza cu termenul special deterrence, este propriu pedepsei capitale in intensitati diferite la edicatrea, pronuntarea si executarea ei. Edictarea pedepsei cu moartea are un efect intimidant relativ deoarece influenta legii care o prevede este, in general, numai virtuala. Aceasta relativitate este impusa de faptul ca intr-o proportie destul de mare inca, fiind in imposibilitaeta de a lua la cunostinta in mod direct de continutul acestora. Cu unele exceptii, acolo unde se constata o practica mai intentsa a pedepsei capitale, exista si un procent mai ridicat al nestiutorilor de carte. Chiar si pentru ceilalti destinatari ai legii, efectul intimidant al edicatrii pedepsei este nesigur, deoarece desi potrivit unui principiu de drept penal nimeni nu poate invoca in apararea sa necunosterea legii cunoasterea ei peste, in realitatea, de multe ori si in multe locuri, o simpla prezumtie.

Pronuntarea pedepsei cu moartea de catre tribunal, in sedinta publica, este insotita de un efect intimidant mai pronuntat. Fara indiala insa, un grad mai inalt al acestuia este realizat cu ocazia executarii publice a pedepsi. S-a spus chiar ca executia insari este elementul pedepsei cu moartea ii da efectul maxim de intimidare. Aprecierile sunt fundamentate totusi pe presupuneri, pentru ca o verificare exacta a efectului intimidant al pedepsei cu moartea n-ar fi posibila . La aceasta concuzile au ajuns si cei care, in scopul propus, imaginasera impartirea societatii in doua jumatati absolute egale, urmand ca intr-una sa se mentina iar in cealalta sa se desfiinteze pedeapsa cu moartea si sa se observe apoi timp de cateva decenii dinamica situatii infractioanle. Exista tari unde, potrivit reglementarilor interne, executarea pedepsei cu moartea se face azi in public. La 27 ianuarie 1969 au fost executate in piata publica din Bagdad, capitala Irakului, 15 persoane judecate si condamnate la moarte fiind acuzate de savarsirea infractiunii de spionaj. Executia este publica, de asemenea, in Iran, Laos, Cambodgia, Chile, Salvador. Negand caracterul intimidant al pedepsei cu moartea, autorii amintiti se intorc intr-o anumita masura la parerea lui Beccaria, care in acelasi scop scria ca pe masura ce supliciile devin mai crude, sufletele oamenilor, care, ca si fluidele, se aseaza intotdeauna la nivelul obiectelor ce le inconjoara, se obisnuiesc La fel ca Beccaria insa, acesti autori ignora in analiza problemei una din consecintele reale ale pedepei cu moarte: de pierderea nici unui alt bun sau valoarea nu se teme omul mai mult decat de pierderea propriei vieti. Acest sentiment este reflexul instinctului firesc de conservare propriu fiecarei fiinte. De aceea efectul intimidant al pedepsei cu moartea nu poate fi negat.

3.3 Combaterea unor infractiuni grave: omorul, tradarea si spionajul Un efect de prevenire generala maxim trebuie obtinuti sustin legitimistii prin forta intimidanta a pedepsei capitale mai ales in combaterea unor infractiuni deosebit de periculoase si ale caror consecinte sunt ireparabile. Astfel de infractiuni sunt cele de omor, precum si tradarea si spionajul in timp de razboi.

Omorul a fost considerat intotdeauna o crima dintre cele mai grave. De acea si pedeapsa aplicata pentru aceasta infractiune a fost in general, cea mai severa. Potrivit unui document scris pe o tableta de argila, pastrat la Muzeul Universitatii din Philadelphia si care dateaza de pe la 1459 i.e.n., cel mai vechi proces penal cunoscut in istoria omaneirii a avut ca obiect o crima de omor ai carei autori au fost condamnati la moarte. Toate sistemele de drept, indiferent de fundamentul juridic, filozofic, moral sau politic pe care s-a intemeiat represiunea penala, au cunoscut pedeapsa cu moartea pentru infraciunea de omor, in unele legislatii fiind sanctionate ca atare formele agravante, iar in altele insasi forma ei simpla sau tipica. Azi omorul savarsit in forme agravante este pedepsit cu moartea in 94 tari din 117 care au format din acest punct de vedere obiectul uuni studiu. In unele tari, toti sau majoritatea celor condamnati la moarte in diferite perioade de timp savarsisera crime de omor: 547 in Sudan intre 1957 1962; 30 in Liban intre 1959 septembrie 1961; 29 in Australia intre 1956 1961. In acest fel, aceste opinii se identifica cu principiile din trecutul ale legii talionului. Conceptiile moderne considera insa ca o astfel de identificare nu mai este admisa in zilele noastre: nimeni nu se gindeste azi sa taie mana vonovata a hotului, sa smulga limba martorului mincinos. In consecinta, idee retributiei in sine nu face nidecum inevitabiula pedeapsa cu maortea. Tradarea si spionajul, savarsite mai ales in timp de razboi, au fost intotdeauna si oriunde pedepsite, de asemena, cu moartea. In principiu, infractiunea de tradare poate fi savarsita de un national, in timp ce infractiunea de spionaj poate fi comisa de un cetatean strain si numai rareori de un national. In general, aceeasi activitata infractionala desfasurata de un natiuonal constituie infractiunea de tradare, iar cand este savarsita de un cetatean strain constituie infractiunea de spionaj.

3.4 Alte pozitii impotriva abolirii

Nu numai politia din unele tari a declarat impotriva abolirii pedepsei cu moartea. Teorecticeini cu autoritate in stiinta dreptului penal au formulat, daca nu argumente impotriva abolirii, cel putin unele rezerve in aceasta privinta, pornind deseori de la premise a caror logica pare de necontestat. Profesorul Jean Giraven de la Universitatea din Geneva credea ca este o eroare sa vrei sa rezolvi problema pedepsei cu moartea ca atare, in sine si in mod absolut, ca si cum ar fi o singura si aceeasi problema in ansamblu, in bloc, prin da sau nu, fara a tine seaman de timpuri, de locuri, de moravuri si traditii, de nevoi si mai ales de idei si convingeri profunde ce se gasesc la baz aconceptiiilor pedepsei supreme si prin car aceasta se poate justifica... El afirma mai departe ca pedeapsa cu moartea se mentine prin excesele asasinatelor cel mai odioase. Graven se raliza acelei pareri care invoca prudenta in adopotareasolutiei abolirii pur si simplu, recomandand mentinerea pedepsei cu moarte prin lege, dar neexecutarea ei in timnp de pace: Ar fi deplorabil sa abolim azi pedeapsa cu moarte, pentru a o restabili maine. Profesorul Robert Vouin era de parerea, de asemenea, ca o abolire legislativa a pedepsei cu moartea ar prezenta inconveniente pe care unele tari le-au si cunoscut. Partizan al ideii ca cei care au avut curajul sa omoare trebuia sa aiba si curajul sa indure moarte, Vouin s-a declarat pentru abrogarea pedepsei capitale insa prin desuetudine: Pedeapsa cu moarte pare ca trebuie sa piara. Sa o lasam sa moara si sa asteptam s-o suprimam in lege cand se va stabili ca curtile cu juri n-o mai pronunta in practica. Aceasta pozitie se inscrie in cadrul general al problemei pe care autorul l-a fixat, cu toate dezavantajele de ordin principal ce par ca decurg, in constatare exprimata fara echivoc potrivit careia acolo unde aceasta pedeapsa exista este cazul Frante trebuie considerat ca ea constituie actualmente unul din elementele, daca nu unul din stalpii, ordinii sociale stabilite.

4. Argumente actuale impotriva pedepsei cu moartea

4.1 Caracterul nejust si inuman In mod constant se afirma ca nimeni nu poate lua altuia ceea ce nu i-ar putea restitui. Viata este acel atrbiut al omului care odata suprimat nu mai poate fi redat. Daca isnari mama care da nastere vietii umane este pedepsita ca pruncucigasa atunci cand ridica viata noului ei nascut, cine alticineva ar putea suprima viata unui om in mod licit si deci nepedepsit? Caracterul nejust si inuman al pedepsei cu moarte este accentuat de faptul ca in justitie nu poate exista convingerea ca a fost si este aplicata totdeauna, infractorilor ei mai periculosi pentru societate. Hugo Adam Bedau, profesor de filosofie la Universitatea din Oregon a constat ca din cincizeci de oameni executati anual in Statele Unite , aproape nici unul nu reprezinta cel inamic public nr.1, pentru care pedeapsa capitala ar fi, se spune , justificata si indispensabila. El adauga ca dealtfel un gangster de faima Al Capone n-a fost condamnat decat la inchisoare pe timp nemarginit, autorul vazand in aceasta stare de lucruri latura inumana a pedepsei capitale in America. Aceasta latura inumana a pedepsei capitale este in uenel cazuri mult accentuata: executarea dupa trecerea unei perioada indelungate de la condamnare, executarea pentru frutul de automobil, prevederea pedepsei cu moartea pentru copilul vinovat incepand cu varsta de 7 ani, trebuia sa duca la caracterizarea pedepsei captiale ca fiind in fiecare caz cruda si neobisnuita, ca si in cazul crucificarii. Privind problema dintr-un alt unghi, Laurence Thibault remarca intr-un studiu din 1977 ca pedeapsa cu moartea este inutila, injusta si favorizeaza violenta si promovand o conceptie viciata in relatiile individ stat prin legitimarea priamtului acestuia din urma. Respectul exagerat acordat insa calitatii umane a criminalului, scrie profesorul Pierre Papadatos de la Universitatea din Atena, poate pune in perioc un mare numar de alte fiinte umane a caror aparare este , de asemenea , scopul suprem al dreptului. Insa dat fiind ca statul modern poseda mai multe mijloace de a preveni crima si a-l face inofensiv pe delincvent, nu este necesar sa utilizeze moartea pentru a se apara.

4.2 Argumentul religios Pare a fi cel mai puternic argument al adversarilor pedepsei capitale. Acetia susin c viaa a fost dat omului de Dumnezeu si doar Dumnezeu poate s ia viaa cuiva. Astfel, n cazul n care un stat ar avea n legislaie pedeapsa capital, acesta ar fi Dumnezeul acelei regiuni de pe Pmnt, att timp ct are drept de via asupra oamenilor care-l locuiesc. De asemenea, se consider c acel om, n nchisoare, poate s se pociasc, existnd destule cazuri n care criminali periculoi au gsit calea credinei n nchisoare. Lucrul acesta este privit ns cu scepticism de susintorii pedepsei capitale, acetia susinnd c Biserica, mai ales cea Catolic, n-ar avea dreptul s se pronune n aceast privin att timp ct ar avea pe contiin atia eretici ai Evului Mediu. 4.3 Riscul condamnarii persoanelor nevinovate Acesta este considerat a fi marele dezavantaj al pedepsei capitale n dauna pedepsei cu nchisoarea pe via. Astfel, n cazul nchisorii, o eventual eroare poate fi reparat, chiar dac acel om a suferit enorm n nchisoare. n sprijinul acestui argument vin i nite date concrete. Astfel, conform Centrului de informare cu privire la pedeapsa cu moartea o asociaie american 123 de persoane au fost eliberate din coridorul morii din 1976 i pn n prezent n Statele Unite dup ce nevinovia lor a fost recunoscut . Totui, n cazul n care o persoan a fost deja executat, cazul se redeschide greu sau aproape deloc, considerndu-se c totul s-a terminat n momentul execuiei vinovatului. 4.4 Nu se ating efectele de descurajare dorite Datele arata ca rata infraciunilor in statele din SUA care recurg la pedeapsa capitala este de doua ori mai mare dect in statele care nu au pedeapsa capitala . Dei aceste cifre nu creeaz automat o legtura cauzala, ele pun cu sigurana problema unei legturi cauzale intre pedeapsa capitala si efectul de descurajare de comitere a infraciunilor. Mai mult, aceste date pot fi explicate prin faptul ca legalizarea pedepsei capitale nu face dect sa diminueze si mai mult

respectul pentru viaa al societatii, prin faptul ca aceasta atitudine este practicata si de stat. Aici de fapt sunt combtute dou argumente pentru pedeapsa capital(argumentele 2 i 5 de mai sus). Asta ar fi o dovad c statul nu preuiete viaa unui om. Astfel, se consider c nimeni, nici chiar statul, nu ar avea dreptul s ia viaa cuiva, aceasta fiind dovada suprem c statul chiar preuiete viaa propriilor ceteni. 4.5 Nu se aduce nici un fel de avantaje economice sau sociale Aici sunt puse la ndoial avantajele economice ale pedepsei cu moartea. Astfel, se spune c mecanismul pedepsei capitale trebuie ntreinut chiar dac acesta nu este efectiv folosit. Apoi, nchisoarea ca instituie oricum exist, acel personal oricum este pltit (pentru ceilali infractori), deci costurile efective de fapt nu ar scdea, ci ar crete. De asemenea, chiar dac era vorba de criminali periculoi, acetia puteau presta anumite munci prin care puteau deveni utili societii (chiar dac ntr-o msur mai mic dect cei cu infraciuni mai minore). Se spune n continuare c problemele sistemului penitenciar de fapt se ascund. Astfel, ele exist i trebuiesc remediate, iar nchisoarea nu poate fi desfiinat cu toate dezavantajele ei. Astfel, nu este un argument c un criminal deosebit de periculos poate evada. Acest lucru se ntmpl pentru c acea nchisoare nu este bine pzit. De fapt, prin aceasta, adversarii pedepsei capitale susin c prin aceasta se ncearc ascunderea unor probleme reale ale unui stat. 4.6 Presiunea de pe umerii judecatorilor Adversarii pedepsei capitale consider c presiunea pe judectori crete enorm, acetia fiind n definitiv oameni. Dei susintorii pedepsei cu moartea susin c oricum este o presiune pe umerii judectorilor, c n definitiv i pedeapsa cu nchisoarea pe via este una dur, acetia sunt contrazii de adversarii pedepsei capitale, care susin c o greeala a unui judector n cazul pedepsei cu nchisoarea pe via este mult mai uor de ndreptat. De asemenea, exist cazuri

mediatizate, de crime oribile, iar aici judectorii simt n plus presiunea opiniei publice i a comunitii pentru o pedeaps ct mai dur, pedeaps care poate nu este totdeauna i cea corect.

5. Concluzii privind pedeapsa cu moartea

Pedeapsa cu moartea este prima pedeaps pe care a cunoscut-o omenirea. Poate din acest motiv este considerat a fi nvechit, barbar i neconform cu vremurile moderne n care trim. De asemenea, se consider c ar contrazice normele democraiei. Din acest motiv, statele democratice au renunat sau sunt pe cale s renune la ea. Singura excepie o reprezint SUA, dar acolo decizia n aceast privin se ia n cadrul fiecrui stat n parte. Din acest motiv, statele care nc mai au pedeapsa capital sunt considerate a fi ori dictaturi, ori ca aparinnd de lumea a doua sau chiar a treia. Iari, SUA apare ca o excepie de la regul. Argumentele pentru pedeapsa capital sunt de natur economic (este mai puin costisitor dect s ii criminalul n nchisoare toat via), de natur psihologic i preventiv (pedeapsa capital descurajeaz potenialii criminali i de asemenea reduce mult i aproape elimin riscul evadrii unor criminali periculoi) i de natur filosofic (pedeapsa cu moartea este o dovad c statul preuiete cu adevrat viaa propriilor ceteni). De asemenea, un argument important este dat instituia nchisorii, care uneori are efecte opuse celor pentru care a fost creat asupra vieii i mentalitii celor nchii. Astfel, dei acetia teoretic sunt acolo pentru a fi reabilitai, ei acolo sunt venic etichetai drept infractori i de asemenea pot nv lucruri negative unii de la alii. Argumentele contra pedepsei capitale sunt de natur religioas (Dumnezeu a dat viaa oamenilor si doar El o poate lua), iar restul nu fac dect s contrazic argumentele susintorilor acestei pedepse. Astfel, din punct de economic,se contrazic argumentele economice ce susineau pedeapsa capital (costurile de fapt ar fi mai mari n cazul pedepsei capitale, pentru c mecanismul pedepsei capitale trebuie venic ntreinut, iar gardienii aceia oricum sunt pltii). De asemenea, psihologic, se pare ca efectul descurajator este minim, mai ales datorit contextului (nu mai este ca pe vremuri, cu execuii n faa unei mulimi), iar cele filosofice sunt total opuse

(dac statul ar pune pre pe viaa oamenilor nseamn c nu ar trebui sa aib dreptul s le-o ia indiferent de circumstane). Apoi, erorile judiciare pot fi reparate mai uor, justiia nu mai poate face nimic ns n cazul execuiei persoanei acuzate pe nedrept. De asemenea, se consider ca de fapt se ncearc de fapt mascarea unor erori din sistemul penitenciarelor, care n loc s fie ndreptate, se prefer mascarea lor.

6. Detentiunea pe viata
7.1 Scurt istoric.

De-a lungul timpului, pedeapsa deteniunii pe via s-a exprimat prin diferite noiuni, expresii, termeni care, n esen, cuprind n coninutul lor privarea de libertate pe toat durata vieii condamnatului. ntlnim astfel: nchisoarea pe via, nchisoarea pe timp nemrginit, deteniunea pe via, nchisoare ori deteniune pe timp nedeterminat, pedeaps perpetu. S-a pus ntrebarea dac ntr-o legislaie trebuie s existe sau nu pedeapsa deteniunii pe via, ntrebare care are i un sens filosofic. Rspunsurile date la aceast ntrebare au fost diferite. Astfel, Beccaria susinea necesitatea existenei pedepselor perpetue care s nlocuiasc pedeapsa cu moartea. Apoi invocndu-se legea progresului s-a cerut desfiinarea pedepsei cu moartea i a pedepsei nchisorii pe via, cunoscute fiind afirmaiile lui Cremieux cnd l-a aprat pe Victor Hugo naintea Curii cu Jurai a Senei: Ni se spune cnd pedeapsa cu moartea va fi desfiinat, ne vei cere desfiinarea pedepselor perpetue. Fr ndoial c da. Aceasta e legea progresului. Punei cina n legile voastre i fii siguri c vom vedea sfrindu-se pedepsele perpetue. Dei Codul penal francez din 1791 nu a prevzut pedeapsa nchisorii pe via, unul dintre argumentele legiuitorului fiind acela c aceast pedeaps l face pe condamnat mai imoral, disperat i fr nicio speran, totui Codul penal francez din 1816 a prevzut pedeapsa nchisorii pe timp nemrginit. Potrivit

unei informaii publicate de cunoscuta organizaie Amnesty Internaional, pe baza datelor obinute n luna iunie 1993, pedeapsa cu moartea a fost complet abolit n 52 de ri din lume, ntre care i Romnia, n 16 ri a fost abolit pentru infraciunile obinuite, dar meninut pentru cele prevzute n legile militare sau svrite n situaii excepionale cum ar fi starea de rzboi (ntre aceste ri figureaz Italia, Spania, Anglia), iar n 19 ri ntre care i Grecia, pedeapsa cu moartea este considerat abolit de facto,avnd n vedere c, dei prevzut, aceast pedeaps na fost aplicat timp de 10 ani saumai mult. n 103 ri din lume pedeapsa cu moartea este meninut i aplicat. ntre acesteafigureaz marile puteri ca SUA, Federaia Rus i China.Pedeapsa perpetu sau perpetua carceris a existat la noi din cele mai vechi timpuri. Codul penal romn din 1864, a prevzut pedeapsa nchisorii pe timp nemrginit, desfiinnd pedeapsa cu moartea. Astfel, raportorul V.Boerescu a artat n faa Adunrii legislative la 11 martie 1864: Pe cnd alte popoare mult mai civilizate se ndoiesc i nu C.Beccaria, cuteaz s suprime aceast pedeaps, sunt mndru a spune c romnii sunt cei dinti care au suprimat-o n fapt i vor fi cei dinti care vor suprima-o i din lege.Abolirea pedepsei cu moartea i prevenirea pedepsei nchisorii pe via constituie unul din elementele care fundamenteaz afirmaia c adoptarea Codului penal romn din 1864 a constituit, fr ndoial, o victorie pe plan legislativ a ideilor beccariene. Codul penal romn din 1936, cunoscut i sub denumirea de Codul penal Carol al II- lea, prevedea pentru comiterea infraciunilor de drept comun, munca silnic pe via, iar pentru comiterea infraciunilor politice, deteniunea grea pe via. Codul penal din 1968 a abrogat pedeapsa deteniunii pe via, introducnd pedeapsa cu moartea, care, prin Decretul-lege nr. 6 din 7 ianuarie 1990, a fost abolit, fiind nlocuit cu pedeapsa deteniunii pe via.

6.2 Definiie

Prin Decretul-lege nr.6 din 7 ianuarie 1990 a fost abolit pedeapsa cu moartea n legislaia noastr i nlocuit cu pedeapsa deteniunii pe via. S-a pus astfel capt unei perioade de peste o jumtate de secol n care pedeapsa cu moartea, nerecunoscut n timp de pace n dreptul penal romn modern, a fost introdus, meninut i aplicat, de cele mai multe ori n interese strine justiiei, de regimurile dictatoriale care s-au succedat ntre anii 1938 i 1989 n preambulul decretului-lege nr.6 din 1990 se motiveaz abolirea pedepsei cu moartea prin interesul de a se sublinia caracterul profund umanist al regimului politic instaurat n Romnia n urma Revoluiei din 1989. Acest act era necesar i n vederea integrrii rii noastre n structurile Europei Occidentale. Interzicerea pedepsei cu moartea n dreptul nostru este i consecina unei obligaii internaionale. Pe de alt parte, Constituia Romniei intrat n vigoare la 8 decembrie 1991, prevede, n art.22(3), n deplin acord cu dispoziia art.1 din Protocolul nr.6 al Conveniei Europene a Drepturilor Omului, c: Pedeapsa cu moartea este abolit. Nimeni nu poate fi condamnat la o asemenea pedeaps i nici executat. Denumirea de deteniune, termen mprumutat din dreptul francez, era atribuit de legiuitorul Codului penal de la 1936 pedepsei privative de libertate prevzute pentru infraciunile politice. Astfel, pentru crimele politice, Codul prevedea, ca pedepse, deteniunea grea pe via, deteniunea grea de la 5 la 25 de ani i deteniunea riguroas de la 3 la 20 de ani, iar pentru delicte politice deteniunea simpl de la 1 lun la 12 ani. Pentru infraciunile de drept comun, pedepsele aveau alte denumiri: munca silnic pe via, munca silnic pe timp mrginit de la 5 la 25 de ani, temni grea de la 3 la 20 de ani i, respectiv, nchisoare corecional de la 1 lun la 12 ani. Deosebirea dintre cele dou categorii de pedepse nu se reducea la denumirea lor. Deteniunea, ca pedeaps politic, atrage automat regimul politic de executare, mult mai blnd dect cel comun. Legiuitorul Codului penal de la 1968 n-a mai prevzut clasificarea infraciunilor i pedepselor n politice i de drept comun astfel nct denumirea de deteniune nu mai poate avea semnificaia ce i se atribuia tradiional. Pe de alt parte, ea se aplic celor mai grave infraciuni, iar regimul su de executare nu se deosebete de acela al nchisorii, singura deosebire dintre cele dou pedepse privative de

libertate referindu-se la durata lor. Susinem punctul de vedere exprimat de ali autori n sensul c n mod corect, ar fi trebuit folosit denumirea de nchisoare pe via, aa cum se face n toate legislaiile n care pedeapsa cu moartea a fost abolit i nlocuit cu pedeapsa nchisorii pentru toat viaa. Potrivit ultimei modificri a Codului penal, deteniunea pe via a fost reglementat strict i amnunit prin intermediul dispoziiilor nscrise n art.53 lit.a; 54, 55(1), 55(2) Cod penal. Potrivit reglementrilor legii penale, deteniunea pe via este o pedeaps principal, constnd n lipsirea de libertate i izolarea condamnatului ntr-un spaiu penitenciar special pentru tot restul vieii sale, fiind cea mai aspr dintre sanciunile penale prevzute n legislaia noastr. Pedeapsa deteniunii pe via face parte din categoria pedepselor privative de libertate, dar nu are caracter temporar, cum se ntmpl n cazul nchisorii, ci are un caracter perpetuu, permanent. n mod excepional, deteniunea pe via este prevzut ca o pedeaps principal unic, pentru infraciunea de genocid, svrit pe timp de rzboi (art.357 alin.2 C.pen.) i pentru infraciunea de tratamente neomenoase svrite n timp de rzboi (art.358 alin.4 C.pen.). n rest este alternativ cu pedeapsa nchisorii de pn la 25 de ani, crendu-se astfel cadrul de evaluare necesar celor mai largi posibiliti de individualizare judiciar i recurgere la pedeapsa deteniunii pe via numai n cazuri extreme. O caracteristic distinctiv a deteniunii pe via, decurgnd din nsi natura ei, este aceea c fiind o pedeaps absolut determinat, nu poate fi adaptabil unor cuantumuri judectoreti difereniate. Spre deosebire de pedeapsa cu moartea, deteniunea pe via prezint avantajul c poate fi schimbat sau retras n caz de eroare judiciar prin exercitarea cilor de atac corespunztoare mpotriva hotrri penale definitive care a aplicat-o.Pedeapsa deteniunii pe via este aplicat n cazul tuturor infraciunilor care prevedeau pedeapsa cu moartea (alternativ cu pedeapsa nchisorii) i anume: -infraciuni contra siguranei statului: trdarea, prevzut de art.155 C.pen.; trdarea prin ajutarea inamicului, prevzut de art.156 C.pen.; trdarea prin transmiterea de secrete, prevzut de art.157 alin 1 C.pen.; aciunile dumnoase contra statului, prevzut de art. 158 C.pen.; spionajul, prevzut de art.159 C.pen.; atentatul care pune n pericol sigurana statului, prevzut de art.160

C.pen.; atentatul contra unei colectiviti, prevzut de art.161 C.pen.; subminarea puterii de stat, prevzut de art.162 C.pen.; actele de diversiune, prevzute de art.163 C.pen.; subminarea economiei naionale prevzut de art.165 alin 2 C.pen.; complotul prevzut de art.167 C.pen. - infraciunea de omor deosebit de grav, prevzut de art.176 C.pen.; - infraciunea de distrugere calificat, prevzut de art.218 alin.1 C.pen.; - tortura, prevzut de art.267/1 alin.3 C.pen.; - infraciunile contra siguranei circulaiei pe cile ferate, prevzute de art.276 alin.3 C.pen.; - infraciunea de nerespectare a regimului materialelor nucleare sau a altor materii radioactive, prevzut de art.297/1 alin.5 C.pen.; - infraciunea de nerespectare a regimului materiilor explosive, prevzut de art.280 alin.5 C.pen.; - traficul de stupefiante, prevzut de art.312 alin.2 C.pen.; - infraciunile contra capacitii de aprare a Romniei: capitularea, prevzut de art.338 C.pen; prsirea cmpului de lupt, prevzut de art.339 C.pen; prsirea navei, prevzut de art.334 alin.2 C.pen; prsirea comenzii, prevzut de art. 342 alin.2 C.pen.; neluarea msurilor necesare n operaiunile navale, prevzut de art.343 C.pen.; coborrea pavilionului, prevzut de art. 344 C. Pen.; coliziunea, prevzut de art.345 alin.3 C.pen.; - infraciuni contra pcii i omenirii: genocidul, prevzut de art.357 alin.1 i 2 C.pen.; tratamente neomenoase, prevzute de art.358 alin.3 i 4 C.pen.; - infraciunea de mpiedicare a exploatrii unei aeronave, prevzut de art.107/2 din Codul aerian;

- infraciunea de mpiedicare a exploatrii navelor, prevzut de art. 123 alin.3 din - orice alte infraciuni pentru care legea prevedea, anterior Decretul-lege nr.6/1990, pedeapsa cu moartea. n cazul tentativei, potrivit art.21 alin.2 C.pen. partea final, n cazul n care pedeapsa prevzut de lege este deteniunea pe via, se aplic pedeapsa nchisorii de la 10 la 20 de ani. n cazul instigrii neurmat de executare, potrivit art.29 alin.1 C.pen. partea final, cnd pedeapsa prevzut de lege este deteniunea pe via se aplic pedeapsa nchisorii de la 2 la 10 ani. Termenul de prescripie a rspunderii penale pentru infraciunile pentru care legea prevede pedeapsa deteniei pe via este de 15 ani, potrivit art.122 alin.1 lit.a C.pen. 6.3. Neaplicarea pedepsei deteniunii pe via Potrivit art.55 din Codul penal, pedeapsa deteniunii pe via nu poate fi aplicat persoanelor care la pronunarea hotrrii de condamnare au mplinit vrsta de 60 de ani. nacest caz art.55 prevede c n locul pedepsei deteniunii pe via se aplic pedeapsa nchisorii pe timp de 25 de ani i pedeapsa interzicerii unor drepturi pe durata maxim. Pedeapsa deteniunii pe via nu poate fi aplicat nici infractorului minor acestuia aplicndu-i-se doar pedeapsa nchisorii de la 5 la 20 de ani. ntruct pentru majoritatea infraciunilor vizate, pedeapsa deteniunii pe via este alternativ cu nchisoarea ntre 15 i 25 de ani, aplicarea pedepsei nchisorii pe 25 de ani, n cazul prevzut de art.55 C.pen., ori a pedepsei nchisorii ntre 5 i 20 de ani, n cazul prevzut de art.109 alin.2 C.pen. pentru minori, se va putea realiza numai dup ce iniial instana de judecat a optat pentru pedeapsa cea mai grav, dar pe care nu o poate aplica, datorit vrstei infractorului. Astfel, s-ar crea nc de la nceput o situaie nefavorabil pentru condamnatul n vrst de peste 60 de ani (art.55 C.pen.) sau condamnatul minor fr a se ine seama de posibilitile aplicrii nchisorii n alte limite, mult mai uoare, dac instana s-ar orienta spre aplicarea pedepsei alternative a nchisorii. 6.4.Practic judiciar n materia deteniunii pe via

Ne propunem s punem n discuie dou hotrri judectoreti n care instanele noastre au pronunat pedeapsa deteniunii pe via. Potrivit art. 174 C.pen. raportat la art. 174-176 lit.a C.pen., inculpatul B.I. nscut la 8 septembrie 1971, fr antecedente penale, a fost condamnat la detenie pe via. n considerentele hotrrii s-a reinut c n seara zilei de 26 mai 1991 inculpatul, ntlnindu-se cu victima T.E. de 60 de ani, a ncercat s aib raporturi sexuale cu aceasta, mpotriva voinei victimei dup care, nereuind, a ucis-o. n fapt, fiind n preajma blocului, inculpatul i-a cerut victimei o igar, iar n momentul n care aceasta i-a oferit-o, i-a aplicat 2-3 lovituri cu palma peste fa apoi a luat-o de mn, trgnd-o ntre blocuri, ntr-o zon plin de gunoaie menajere. Aici a lovit-o din nou trntind-o cu spatele la pmnt i ncercnd s ntrein raporturi sexuale cu aceasta, s-a aplecat asupra femeii, i-a ridicat capotul, i-a lsat pantalonii jos, apoi s-a aezat peste victima aflat la pmnt, cu intenia de a ntreine raport sexual cu ea. Victima s-a mpotrivit vehement, strignd i cernd ajutor, care putea veni din partea locatarilor imobilelor nvecinate. Strigtele disperate ale victimei au fost auzite de dou martore care au declarat n faa instanei c agresiunea i chinuirea de ctre inculpat a victimei a durat mai mult de 2 ore, ns nici unul din locatarii imobilelor nvecinate i nicipersoanele care treceau pe drum nu au intervenit pentru a salva victima. Nereuind s ntrein raportul sexual, inculpatul a devenit extrem de agresiv introducndu-i mna n vaginul victimei, zgriind organele genitale ale acesteia. Apoi a luat un b cu vrful ascuit, de aproximativ 25-30 cm lungime i gros de 3-4 cm, pe care l-a introdus cu putere, n mod repetat, n vaginul victimei. nainte de a abandona victima, inculpatul a introdus bul transversal prin nrile femeii, accentund suferinele i durerile provocate victimei. Leziunile produse au cauzat moartea victimei dup o suferin de aproximativ 2 ore i 30 de minute, aceste leziuni fiind evideniate n raportul medico-legal de autopsie. Din raportul de expertiz psihiatric rezult c inculpatul nu prezint tulburri de natur s- i modifice capacitatea psihic de apreciere critic a coninutului i consecinelor aciunilor sale. Analiznd starea de fapt, putem concluziona c suntem n prezena unui omor comis cu cruzime deoarece criminalul a supus victima la suferine cu totul ieite din

comun, aciunile comise de ctre acesta inspirnd oroare, groaz, depind limitele obinuite ale unor aciuni proprii laturii obiective a infraciunii de omor. Firete, se pune problema aprecierii pedepsei aplicate acestui inculpat. Credem c singura problem de natur s duc la protejarea societii de comportrile atavice ale acestui individ este pedeapsa aplicat de instan, deteniunea pe via. O pedeaps cu nchisoarea nu i-ar fi atins scopul n spea dat, nu ar fi realizat prevenia general i special, iar o revenire a unui asemenea monstru n societate, chiar dup executarea unei pedepse cu nchisoarea cu durat fix, ar constitui un evident pericol social. Inculpatul S.M., nscut la 9 oct. 1952, fr antecedente penale, a fost condamnat la pedeapsa deteniunii pe via. S-a reinut c inculpatul era n curs de divor cu soia datorit comportamentului violent fa de aceasta i fa de copiii si minori. Din probe a rezultat c timp de aproape o lun de zile inculpatul S.M. a practicat n mod repetat raporturi sexuale nefireti cu fiul su, Mirel-Marin, n vrst de 6 ani, ademenindu-l cu diferite promisiuni. n seara zilei de 17 iunie 1993 inculpatul S.M. mpreun cu copilul s-a dus la o or foarte trzie la soacra sa unde sau culcat. Dup miezul nopii, inculpatul a nceput s fac glgie, a spart geamurile de la cas, a lovit-o cu un cuit pe soacra sa, care a fost nevoit s fug. Inculpatul a ncuiat ua de la intrarea n cas, a forat oblonul de acces n podul casei, unde s-a culcat mpreun cu copilul. n pod, pe ntuneric, i-a cerut copilului s practice cu el raporturi sexuale nefireti, ns minorul fiind obosit a adormit. Atunci inculpatul a scos un cuit ce-l avea asupra lui i i-a aplicat copilului, n vrst de 6 ani, 20 de lovituri la ntmplare, dup care l-a aruncat pe gura podului. Ca urmare a rnilor rezultate din loviturile aplicate, minorul a decedat. Inculpatul i-a recunoscut faptele, relatnd chiar amnunte n legtur cu svrirea lor. Raportul de expertiz medico-legal psihiatric la care a fost supus, concluzioneaz c inculpatul prezint tulburri de personalitate de tip instabil avnd ns discernmntul pstrat n raport cu faptele comise. Ne ntrebm dac pedeapsa aplicat este corespunztoare. Nu sub aspectul legalitii acestei hotrri, ci dac judectorii, cnd au luat-o, au avut convingerea c numai o pedeaps cu detenia pe via merit a fi aplicat pentru o asemenea fapt. Ar fi fost, oare, oportun, o pedeaps cu nchisoarea pentru o durat

determinat? Achiesm punctul de vedere exprimat de instan, n sensul c n condiiile i mprejurrile comiterii unor astfel de fapte, cea mai dreapt hotrre este aceea de a-l izola pe fptuitor, privndu-l de libertate pe tot restul vieii. Suntem i aici n prezena unei persoane cu comportri atavice, a unui monstru, a unui inculpat feroce, care exprim prin aciunile sale cruzime, team, oroare i care nu merit s revin n societate. Dac n legislaia penal existent nainte de 1989 omorul deosebit de grav putea fi pedepsit prin condamnarea la moarte, iat c n prezent, pentru comiterea acestei infraciuni instanele pot aplica pedeapsa deteniunii pe via. Opinm c n cazurile n care se comit infraciuni de omor deosebit de grav, care n coninutul laturii obiective prezint elemente ce evideniaz o comportare ieit din comun a infractorilor, instanele ar trebui s se orienteze n aplicarea pedepsei spre deteniunea pe via. Argumentele n favoarea aplicrii acestei pedepse n asemenea cazuri sunt multiple. Pe de o parte este izolat din viaa social o fiin incorigibil i periculoas, asigurndu-se un climat de linite i siguran pentru ceilali membri ai societii. Pe de alt parte, prin aplicarea deteniunii pe via n astfel de cazuri se realizeaz justiia social, se pedepsete rul fcut, se asigur prevenia i special, se repar ordinea moral grav tulburat. Considerm c n asemenea spee, cnd suntem n prezena unor persoane responsabile cu un comportament monstruos sanciunea cea mai oportun este privarea lor de libertate pe tot restul vieii, izolarea total din viaa social a celui condamnat, o pecetluire a existenei acestuia ntr-o stare de puniiune perpetu. Procedurile de condamnare la pedeapsa nchisorii pe via sunt diferite, n funcie de ri. De exemplu, n Germania, Frana, Italia i Japonia, exist un corp distinct de magistrai crora le revine sarcina de a pronuna o condamnare la nchisoare pe via. n Irlanda, Regatul Unit al Marii Britanii, Irlanda de Nord i n Elveia, doar un singur judector poate aplica deteniunea pe via, n Austria nchisoarea pe via nu poate fi aplicat dect de un juriu. De obicei condamnaii la nchisoare pe via au svrit infraciuni cu un grad ridicat de pericol social, n principiu omoruri. Dar nu ntotdeauna numai asasinatul atrage detenia pe via, de exemplu, n jurisdicia unor state, traficul i posedarea de arme, ca i posesia unor cantiti de droguri sunt pasibile de a fi pedepsite cu

nchisoarea pe via. Din totalul condamnailor la aceast pedeaps, n Anglia i n ara Galilor, 80% au fost condamnaii pentru omor, 8% pentru ucidere din culp i 12% pentru comiterea altor infraciuni: viol, furt calificat, atacuri violente, sau atacuri cu caracter sexual asupra unei persoane. n alte ri, procentajul condamnailor la nchisoare pe via pentru omor este adesea mai ridicat. n fosta Republic Federal German, persoanele condamnate pentru omor reprezint 98% din totalul deinuilor condamnai la nchisoare pe via. O statistic a deinuilor condamnai la nchisoarea pe via, ntreprins de ministerul de interne al Regatului Unit al Marii Britanii a stabilit c acetia sunt n special tineri i celibatari, 80% dintre ei avnd antecedente penale. O anchet fcut asupra a 495 deinui condamnai la nchisoare permanent, n Canada, a dat rezultate asemntoare: numai 29% erau cstorii, 83% mai fuseser condamnai, 72% nu aveau comportament violent n timpul ntemnirii i 62% nu aveau dect 7 clase. Cercetrile ntreprinse arat c 905 dintre deinuii condamnai la nchisoare permanent aparin de ceea ce sociologii numesc categorie defavorizat.

Bibliografie

Dr. Iulian Poenaru Pedeapsa cu moartea pro sau contra Bucuresti 1994 Olivian Mastacan Pedeapsa capitala in dreptul romanesc Origini si evolutie Tirgoviste 2008

Drept penal - Parte Generala Stela Botnaru, Alina Savga, Vladimir Grosu, Mariana Grama

Codul Penal al Republicii Moldova

Codul de Procedura Penala al Republicii Moldova

Codul de Executare Revista ProExcelsior Nr. 2