Sunteți pe pagina 1din 123

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

Asist.drd.
LUIZABADIN
Lect.drd. Asist.drd.
MIHAELA CARPU$CA GRIGORE CIUREA
Coordonator: RADU $ERBAN
ALGEBRA LINIARA
CUlEGERE DE 'ROBLEME
EdituraASE
BUCURE$TI
1999
Contributia autorilor:
Asist.drd. LUIZA BADIN: Capitolul1 ~ i 4
Lect.drd. MIHAELA CARPU$CA: Capitolul 3
Asist.drd. GRIGORE CIUREA: Capitolul 2
COORDONATOR: PROF.DR. RADU $ERBAN
ISBN 973 - 9462 - 54 - 5
CUPRINS
Pag.
INTRODUCERE......................................................... 5
Capitolul 1 SPATII VECTORIALE............. ............ ...... 7
1.1. Notiuni teoretice.... ............ ................ 7
1.2. Probleme rezolvate............................ 12
1.3. Probleme propuse............................. 77
Capitolul2 SPATII LlNIARE EUCLIDIENE................... 88
2.1. Notiuni teoretice.............. .................. 88
2.2. Probleme rezolvate............................ 92
2.3. Probleme propuse............................. 103
Capitolul 3 OPERATORI LlNIARI.. ...... ................. ...... 111
3.1. Notiuni teoretice................................ 111
3.2. Probleme rezolvate...................... ...... 120
3.3. Probleme propuse............................. 198
Capitolul 4 PRINCIPIUL CONTRACTIEI........ ........ ...... 226
4.1. Notiuni teoretice................................ 226
4.2. Probleme rezolvate............................ 226
4.3. Probleme propuse............................. 239
Bibliografie ......................................................... 241
3
INTRODUCERE
Prezenta culegere de probleme de algebra liniara
umple un gol in posibilitati/e de instruire a studenti/or de
la facultatile economice.
Culegerea are patru capitole: Spatii vectoriale, Spatii
euclidiene, Opera tori liniari i Principiul contractiei.
in cadrul fiecarui capitol sunt prezentate pe scurf
notiunile teoretice apoi sunt complet rezolvate un numar
semnificativ de probleme. Fiecare capitol se incheie cu
numeroase probleme propuse, insotite de indicat;; i
raspunsuri.
Culegerea se adreseaz8, in primul rand, studenti/or
Facultatii de Cibemetica, Statistica i Informatica
Economica fiind, in acelai timp, uti/a studentilor tuturor
celorlalle facullati cu profiJ economic.
Autorii
5
Spatii vectoriale Capitolul1
SPATII VECTORIALE l
1.1. Notiuni teoretice
Fie V * 0 K un corp. Se definesc doua operatii:
1. operatia interna II + II : V x V V (x, y) x + y
2. opera1ia externa II \I : K x V V (a, x) ax , a E K.
(V, K) se nume$te spatiu vectorial (liniar) peste corpul K daca ve
rifica urmatoarele axiome:
1. (V, +) este grup abelian 'In care elementul neutru este v
ectorul nul Ov.
2.1. (a + . x = ax + (\7') a, P E K, (\7')a E V
2.2. u(x + y) = aX +uy (\7') a E K, (\7') x, Y E V
2.3. a(px) = (a.p)x (\7') Ct , !3 E K, (\7') x E V
2.4. (3) 1 E K astfel'lncat 1 x = x (\7') x E V
Combina1ie liniara
Fie V un spatiu vectorial peste corpul K S cV 0 submul-
time nevida. Vectorul v E V scris sub forma
v = I;u.,vp V i ES, Ct.; EK, i= 1,X se combinatie Iiniara
1",, 1
finita de vectori din S.
Sistem liniar independent
In spatiul vectorial (V, K), S = {VI, V2, ... , Vn} C V
se sistem liniar independent daca numai daca:
7
Spati i vectoriale Capitolul1
n
'LaiVi = Oy :::> a! = a
2
= ... = an = unde aiE K (\7') i = 1,n
i=!
(orice combinatie Iiniara nula de vectori din S se face numai cu
scalarii toti nul i).
o familie de vectori (Vi)iEI c V este liniar independenta In
spatiul vectorial (V, K) daca orice sistem finit de vectori ai famili
ei este liniar independent.
Sistem liniar dependent
Sistemul de vectori {VI. V2, ... , vn}c V
este liniar dependent in spatiul vectorial (V, K) daca (3) 0,1,0,2, ...
an E K, nu toti nUIi, astfelincat sa avem:
n
'LajVi =Oy
i=!
(exista 0 combinatie liniara nula a vectorilor sistemului cu nu toti
scalarii nuli).
o familie (Vi)iel C V de vectori din V este liniar dependenta
daca nu este liniar independenta, adica daca contine un sistem
finit de vectori liniar dependenti.
Sistem de generatori
Un sistem G c V de vectori constituie un sistem de
generatori pentru spatiul vectorial (V, K) daca orice vector din V
este combinatie liniara finita de vectori din G, adica:
(\7') v E V, (3) ai, a2, ... , an E K astfel incat v = t algi unde {g1, g2,

Baza
o multime 8 c V se baza a spatiului vectorial:
(V, K) daca:
1. 8 este sistem liniar independent;
2. 8 este sistem de generatori.
8
Spatii vectoriale Capitolul1
8 baza 8 sistem liniar independent maximal ((V) 8'c V
sistem liniar independent, 8' :::) 8 :::> 8' = 8) 8 sistem de
generatori minimal '\!) 8'c V sistem de generatori, 8'cB:::>8' = 8).
. Dimensiune
Cardinalul unei baze B a spatiului vectorial (V, K) se
dimensiunea spatiului (V, K) se noteaza dim(Vj K) sau,
simplu, dimV. (V,K) este finit dimensional daca dimV este finita.
Teorema bazei pentru spatii vectoriale finit
dimensionale
intr-un spatiu vectorial finit dimensional nenul (V, K), orice
vector se exprima in mod unic ca 0 combinatie liniara a vectorilor
unei baze B = {b
1
, b2, ... , b
n
} a spatiului vectorial.
n
(\7') x E V (3)! 0,1, 0,2, ... , an E K, astfel incat v = 'Lajbj .
i =!
ai, i = 1, n se numesc coordon;:ltele lui v in baza B.
Se noteaza: VB = (ai, 0,2, ... , an)t
Coordonatele unui vector in bazi noui
Fie (V, K) spatiu vectorial cu dimV = n B = {b
1
, b2, ... , b
n
}
baza In V. Fie x E V XB = (ai, 0,2, ... , an)t. Fie noua baza, 8' =
{b'i, b'2, ... , b'n}, b
1B
= (C1i, C2i, .. . , C
n
i)\ b
2b
= (Ci2, C22, ... , Cn2)t, ... ,
b
nB
= (Cin, C2n,, cnn) C = (Cij) 1 :.:::: i, j :.:::: ,n se matrice de
trecere de la baza B la baza B'. Atunci XB' = C-
i
. XB.
Lema substitutiei
Fie (V,K) un spatiu vectorial de dimensiune finita n. Fie E =
{ei,e2, ... , en} 0 baza a lui V. Fie UEV, u = A1e1+"'+ Ai-iei-
1 +Aiei+Ai+1 ei+i + ... +Anen.
Atunci: 1) multimea E* = {e1, ... ,ei-i, u, ei+1, ... , en} formeaza
o baza a lui V daca numai daca Ai * O.
2) Daca XE V are in baza E coordonatele X
E
= (0,1, ... , ai-1.
ai, ai+i, .. . , an) T atunci in baza E*, vectorul x are coordonatele:
9
Spatii vectoriale Capitolul1
X (
. . . ) d a ..
E* = a
1
, , a i-I ,ai' a
i
+
1
, , a n un e: a 1 = -t l?1
I
a .A
i
- A.a. . 1 . .
a
j
= J J I, pentru J = I." I n; J*'
Ai
Izomorfism de spatii vectoriale
Fie (X, K), (Y, K) spatii vectoriale finit dimensionale.
f: X ~ Y se numel?te izomorfism de spatii vectoriale daca:
1) f este morfism: a) f(x + y) = f(x) + fey) (\if) x, y E X (f este
ad it iva)
2) f este bijectiva.
b) f(ax) = af(x) (\if) aE K, (\if) x E X (f este
omogena)
Teorema de izomorfism
Orice doua spatii vectoriale finit dimensionale, peste acelal?i
corp K l?i avand aceeal?i dimensiune, sunt izomorfe.
Observatie: dimV = n => V - Kn.
Subspatii vectoriale
Fie (V, K) un spa\iu vectoriall?i W 0 submul\ime nevida a lui
V. W se numete subspatiu vectorial al lui V daca:
1) x + YEW (\if) x, YEW
2) ax E W (\if) a E K, (\if) x E W.
sau echivalent, ax + py E W (\1') a,p E K, (\if) x, YEW.
Subspatiu generat de 0 submultime
Fie (V, K) spatiu vectoriall?i A c V, A * 0.
Se numel?te subspaliu generat de A sau acoperire liniara a
lui A l?i se noteaza Sp(A) sau L(A) , multimea tuturor combinaliilor
liniare finite de vectori din A.
10
Spatii vectoriale Capitolul1
Sp(A) = L(A) = {v E V ! (3) a1, a2, ... , an E K, (3) V1, V2, . .. ,
n
vn E A astfel Tncat v == Lajvj }
Sp(A) este subspaliu vectorial al lui V.
Daca . W 1 i W
2
sunt subspalii ale spa\iului vectorial V
atune;:
1. W1 + W2 = {V1 + V2 I V1 E W1, V2 E W2 } este subspa\iu
vectorial al lui V
2. W
1
n W
2
este subspa\iu vectorial allui V
3. W
1
U W
2
nu este neaparat subspatiu vectorial, dar
Sp(W1 u W2) = W1 + W2
Teorema dimensiunii sumei de subspatii vectoriale
Fie (V, K) un spa\iu vectorial de dimensiune finita i V
1
, V
2
C V subspatii vectoriale ale lui V. Atunci:
dim(V1 + V
2
) = dimV1 + dimV
2
- dim(V1 n V2)
Suma directa
Fie (V, K) spatiu vectorial de dimensiune finita ~ i W, Wi, W2,
..., Wn C V subspa\ii vectoriale.
W este suma directa a subspa\iilor W1, W
2
, ... , Wn daca (\if)
__ n
WE W (3) Wi E Wi i == l , n, unici astfellncat W = LW
i

11
Se scrie W = W1 EE> W
2
EE> ... EE> Wn = EB Wi
j=l
Daca W = W1 EE> W
2
atunci W
1
l?i W2 se numesc subspatii
suplimentare.
Teorema. Urmatoarele afirma\ii sunt echivalente:
1) W=EBW
le i 1
11
Spatii vectoriale Capitolul1
n n
3) W= Iw; IdimWj
i=l i=l
1.2. Probleme rezolvate
1.2.1. Spatii vectoriale
1. Fie V = : = {XE . Aratati ca V este spatiu
vectorial peste corpul lR\ 'In raport cu legile de compozitie:

0:
Solutie:
x .1 Y = xy (Iegea interna)
a 0 x = x
a
(Iegea externa)
Aratam mai 'Intai ca (V, .1) este grup abelian apoi ca
legea de compozitie 0 : x V V, a 0 x = xa. , verifica axiomele:
1. (a + 0 x = (ao x) 1. x);
2. a 0 (x.1 y) = (ao x) 1. (ao V); (V) E lR\, (V) x, Y E V
3. a 0 x) = x;
12
Spatii vectoriale Capitolul1
4. :3 1 E a.l. (V) x E V, 1 0 x = x.
(V) x, Y E V = lR\:=> x > 0, y> 0 => xy >0 => x.1 y = V,
deci legea ".1" este interna;
(V) x, Y E V (x .1 y) 1. z = xy .1 z = (xy)z = x(yz) = x
.1 (yz) = x .1 (y .1 Z), deci legea ".1" este asociativa;
:3 1 E V I (V) x E V =lR\: 1 .1 x = 1x = x = x1 = x .11, deci
1 este elementul pentru legea ".1";
(V) x E :3! E R*=Vastfel'lncatx.1 !=x.! =1 =
+ I +
X X X
=!.x = !.1 x, deci ! este simetricullui x fata de legea "1.";
x x x
(V) x, Y E V =lR\: x 1. Y = xy = yx = Y .1 x, deci legea este
comutativa.
Rezulta deci ca (V, .1) este grup abelian.
Totodata, (V) x E V =lR\: (V) a E a 0 x = XU E = V
Sa verificam acum axiomele 1 - 4.
1: (V) a, (V) X E V, (a + 0 x = = xo. . = xo. .1 ==
= (ao x) 1. x)
2: (V) a E lR\, ('if) x, y E V, a 0 (x 1. y) == a 0 (xy) = (xyr'" ::: xayu =
= (ao x) 1. (ao y)
3: (V) E (V) X E V, a 0 x) == a 0 (x
P
) = (xPt ==
== x
up

4: :3 1 E (V) X E V, 1 0 x = x
1
== X.
2. Fie V un spatiu vectorial peste corpul K i <p : V V
o bijec1ie a lui V. Sa se arate ca legile:
ffi: V x V V x ffi Y = cp(cp-1 (x) + cp-1 (y
*: KxV V a * x = cp(acp-1 (x
definesc pe V 0 structura de spa1iu vectorial peste corpul K.
13
Spatii vectoriale
Capitolul1
Solutie:
Verificam axiomele grupului pentru (V, ffi).
(\I) x, Y E V q>-1 (x), q>-1 (y) E V => q>-1 (x) + q>-1 (y) E V =>
q>(q>-1 (x) + q>-1 (y E v => x ffi Y EV.
(\I) x, y, Z E V, (x ffi y) ffi z = q>(<p-1 (x) + q>-1 (y ffi z =
= <p[<p-1(<p(<p-1 (x) + <p-1 (y) + <p-1(Z)] = <p(<p-1 (x) + q>-1 (y) +
+ <p-\z = <p[q>-1(X) + <p-1(<p(<p-1 (y) + q>-1(Z)]= <p(<p-1 (x) +
+ <p-1(y EB z = x ffi (y EB z) deci legea EB e asociativa.
j e E V a.i x ffi e = e EB x = x (V) X E V
x EB e = <p(<p-1 (x) + <p-1 (e = q>(<p-1 (e) + <p-1 (x = e Ef) x
x EB e = x<=> <p(<p-1 (x) + <p-1 (e = x<=> <p-1 (x) + <p-1 (e) = <p-1 (x)
<=> <p-1 (e) = Ov <=> e = q>(Ov) E V este elementul neutru.
(V) x E V, j x' EVa. i. x EB x' = x' ffi x = e
x EB x' = q>(<p-1 (x) + <p-1 (x' = <p(<p-1 (x') + <p-1 (x = x' EB x
x EB x' = e <=> <p(<p-1 (x) + <p-1 (x' = e <=> <p-1 (x) + <p-1 (x') =
= <p-1(e). Dar <p-1 (e) = Ov => <p-1 (x') = _<p-1 (x) => x' = -x E V
(din proprietatile spatiului vectorial. Deci x' = -x este
simetricullui x fata de legea f).
(\I) x, Y E V, x ffi Y = <p (<p-1 (x) + <p-1 (y = <p(<p-1 (y) + <p-1 (x =
= y Ef) x adica legea ffi este comutativa.
Rezulta ca \V, EB) este grup abelian.
Avem: (\I) x E V, (\I) a E K, <p-1 (x) E V p bijectie) => a<p-1 (x)
E V V, K) spatiu vectorial) => <p(a<p-1 (x E V.
Verificam cele 4 axiome:
1. (a + * x = (a* x) Ef) * x);
2. a * (x ffi y) = (a* x) ffi (a* y); (\I) E K, (\I) x, Y E V
3. a * x) =
4. j 1 E K a.i. (\I) x E V, 1 *x = x.
Avem:
1: (a + * X = q>a + <p-1(X = <p(a<p-\x) + =
= <p(<p-1(a* x) + x = (a* x) ffi x), (\I) E K,
(\I) x E V
2: a*(x ffi y)= a * <p(<p-1(X) + <p-1(y = <p[a<p-1 (<p(<p-1 (x) + <p-\y)] =
14
Spatii vectoriale Capitolul1
= r[a(q>-1(x) + <p-1(y))] = <p(a<p-1(x) + a<p-\Y = +
<p- (a* y = (a* x) ffi (a* x) (\I) a E K, (\I) X,YE V
3: a * x) = <p(a<p-1W*x = = =
x (\f) E K, (V) X E V
4: j 1E K a.i. (\I) x E V, 1*x = <p(1.<p-1(X = <p(q>-1(X = x
3. Sa se arate ca multimea K[x] a polinoamelor in
nedeterminata X cu coeficienti in corpul K este spatiu vectorial
peste corpul K in raport cu adunarea polinoamelor inmultirea
polinoamelor cu un scalar din K. '
Indicatie: Se considera polinoamele f, g, h E K[x]
f = ao + a1X + ... + anX
n
, an *- 0
9 = b
o
+ b1X + ... + bmX
m
, b
m
*- 0
h = Co + C1 X + ... + cpXP, cp:;t 0
fara a scadea generalitatea se poate presupune m s; n s; p. Se
arata Tntai ca impreuna cu adunarea polinoamelor, K[x] formeaza
grup abelian, apoi se verifica 1 - 4 aplicand proprietatile adunarii
Tnmultirii din K definitia adunarii polinoamelor a Tnmultirii
dintre un scalar din K un polinom. '
4. Fie (V, un spatiu vectorial real fie Cv = V x V.
Definim operatiile: .
+ : Cv x Cv Cv (X1, Y1) + (X2, Y2) = (X1 + X2, Y1 + Y2)
: <C x Cv Cv a(x, y) = (ax - by, by + ay)
unde a E <C, a = a + bj , a, b E
Sa se arate ca (cV, <C) este spatiu vectorial (se
complexificatul spatiului vectorial V).
Solutie:
Arata'm ca (cV, +) este grup abelian.
(\I) (X1, Y1) E CV, (X2, Y2) E Cv => X1, X2, Y1, Y2 E V
=> X1+ X2 ,Y1 + Y2 E V=> (X1 + X2, Y1 + Y2) E Cv
(\I) (X1, Y1), (X2, Y2), (X3, Y3) E Cv
15
Spa1i i vectoriale
Capitolul1
[(X1, Y1) + (X2, Y2)] + (X3, Y3) = (X1, Y1) + [ (X2, Y2) + (X3, Y3)] din
asociativitatea adunarii in V.
3(Ov, Ov) E Cv a. i. ('vi) (x, y) E Cv
(x, y) + (Ov, Ov) = (Ov, Ov) + (x, y) :::: (x, y)
('vi) (x, y) E CV, 3 (-x, -y) E Cv a. i.
(x, y) + (-x, -y) = (-x, -y) + (x, y) :::: (Ov, Ov)
('vi) (X1, Y1) E CV, (X2, Y2) E Cv
(X1, Y1) + (X2, Y2) :::: (X2, Y2) + (X1, Y1) din comutativitatea
adunarii in V.
Evident, (ax - by, by + ay) E cV.
Verificam in continuare axiomele 1 - 4.
1. (a + B)(x, y) = a(x, y) + B(x,y); ('vi) a,B E (, ('vi) (x, y) E Cv
2. a[(x1, Y1) + (X2, Y2)] = a(x1, Y1) + a(x2, Y2), ('vi) a E (, i ('vi)
(X1, Y1), (X2, Y2) E Cv
3. a(B(x, y = (aB)(x, y); ('vi) a,B E (, ('vi) (x, y) E Cv
4. 3 1 E C 1(x, y) :::: (x, y), ('vi) (x, y) E Cv
Fie a:::: a1 + b
1
i, B :::: a2 + b2i a1, a2, b1, b2 E
1: (a + B)(x, y) = [a1 + a2 + (b1 + b2)i](x, y) ::::
= [(a1 + a2)x - (b
1
+ b
2
)y, (b1 + b2)x + (a1 + a2)y] ::::
= [(a1x - b1Y) + (a2x - b2Y), (b1X + a1Y) + (b2X + a2Y)] ::::
:::: (a1x - b
1
y), (b1X + a1Y) + (a2x - bzY), (b2X + azY) ::::
= a(x,y) + B(x,y)
2: a[(x1, Y1) + (X2, Y2)] = a(x1 + X2, Y1 + Y2) :::: (a1(x1 + X2) - b1(Y1 + Y2),
b
1
(X1+ X2) + a1(Y1 + Y2) :::: a1x1 - b1Y1) + (a1x2 - b1yz),
(b1X1 + a1Y1) + (b
1
x2 + a1Y2 = (a1x1 - b1Y1, b1
X
1 + a1Y1) +
+ - b
1
Y2, (b
1
x2 + a1Y2) :::: a(x1, Y1) + a(x2, Y2)
3: a[B(x,Y)1 :::: a(a2x -b2Y, b2x + a2Y) ::::
::::(a1(aZx -b
2
y) - b1(b
2
x + azY), b1(aZx -b2Y) + a1(b2x + a2Y::::
= [(a1a2 - b1b2)X - (a1b2 + b1a2)Y, (a1b2 + b1a2)X + (a1
a
2 -
b
1
b2)Y] = (ax - by, ax + by) :::: (aB).(x, y) unde am notat:
a :::: a1a2 - b1b
2
16
Spati i vectoriale Capitolul1
b:::: a1b2 + b1a2 i am aplicat aB = (a1a2 - b
1
b2) + (a1b2 +
+ b1a2)i
4: 1 = 1 + Oi 1(x, y) = (1 x- Oy, Ox + 1y):::: (x, y)
(cV, C) spatiu vectorial.
5. Fie V = {A E rfb.(C)/A(u, v) :::: (_U
v
U :::: a + bi E C,
v:::: C + di E C, a, b, c, d, E
Definim legea interna:
+: V x V V :1) + ( U..:
-VI u
l
-v
2
i legea externa:
e: R x V V aA(u,v) = A (au, av)
Sa se arate ca multimea V inzestrata cu legile introduse
formeaza spatiu vectorial peste corpul
Solu1ie:
(V, +) formeaza grup abelian.
Intr-adevar, ('vi) A(U1, V1), A(U2, V2) E V cu:
U1 = a1 + b1i
V1 :::: C1 + d
1
i
U2 = a2 + b2i
Vz:::: C2 + d
2
i
rezulta uor A(U1, V1) + A(U2, V2) :::: A(U1 + U2, V1 + V2) E V
Se verifica imediat asociativitatea, existenta elementului
neutru 0 = A(O, 0), se determina simetricul oricarui element A(u,v)
ca fiind A(-u, -v) i se arata comutativitatea. De asemenea, ('vi)
i ('vi) A(u,v) EVavem aA(u,v) = A(au, av) EV.
Sa verificam acum axiomele opera1iei externe:
1. (a + B)A = aA + BA ('vi) a, p E ('vi) A E V;
2. a(A(u1, V1) + A (U2, V2 :::: aA(U1, V1) + a A (U2, V2),
('vi) a E ('vi) A E V;
17
Spatii vectoriale
Capitolul1
3. a(pA) ;:: (V) a, E I}.t , (V) A E V;
4. :3 1 E IR, 1A;:: A (V) A E V;
1: (a + v) ;:: A a + (a + ;:: A (au + av +
;:: A (au, av) + A ;:: a A(u, v) + v)
2: a(A(ul, V1) + A (U2, V2 ;:: etA(Ul + U2, Vl + V2) ;:: A (aul + aU2,
aV1 + aV2) ;:: A (aul, aVl) + A(au2, aV2) ::: etA(Ul, Vl) +
+ etA (uz, vz)
3: a(p A(u, v ::: aA (pu, ::: A ::: (ap) A(u, v)
4: :3 1 E I}.t a.i. 1A(u, v) ::: A(1u, 1v) ::: A(u,v)
6. Fie V ;I; 0 un spatiu vectorial cu un numar finit de vectori
peste un corp K. Sa se arate ca exista un numar prim p > 0, unic
determinat, astfel incat px ;:: 0, pa ::: 0 (V) X E V (V) a E K.
Solutie:
Fie v E V, V;l; O. Definim aplicatie f: K V, f(a) = av
(V) al, a2 E K, f(al) ::: f(a2) => alV = a2V, v * 0 => al = a2
=> f este aplicatie injectiva.
Atunci, din V finit rezulta K - corp finit fie p caracteristica
corpului K (cel mai mic numar intreg pozitiv, astfel incat P1K = 0).
Avem p . a::: 0 (V) a E K (V) x E V:
px;:: x+x+ ... +x ::: 1x + 1x + ... + 1x = (1+ 1+ ... +I)x =


= (p1)x = Ox::: O.
1.2.2. Sistem liniar independent, sistem de
generatori, baza, dimensiune, spatii
vectoriale finit-dimensionale
7. Sa se studieze natura urmatoarelor sisteme de vectori
din (IRZ
n
, IRZ) in caz de liniar dependenta sa se determine 0
combinatie liniara nula a lor cu nu toti scalarii nuli.
18
Spatii vectoriale
a) n ::: 3,
b) n ::: 3,
c) n ::: 4,
d) n ::: 4,
Solutie:
Capitolul1
e1 = (1,1,2)\ e2 = (1, 2,1)\ e3 = (2,1, 1)t
e1 = (1,1,2)\ e2::: (1, 2, 1)t
e1 ::: (1,0, -1 , 2)\ e2::: (1,3, -1, -1)\
e3::: (-1, -2,1, O)t
e1 ::: (1,3, -1, -it e2;:: (-1, -2,1,0)\
e3;:: (1, 0, -1,2) ,e4 ;:: (1, 1, 0, O)t
a) Consideram 0 combinatie liniara nula a celor 3 vectori :
alel + a2e2 + a3e3 ::: 0R3 cu a1, a2, a3 E I}.t
(
IJ (IJ (2J (OJ {al + a
2
+ 2a
3
=
:> at 1 + a2 2 + a3 1 = :> al + 2a
2
+ a
3
=
2 1 1 2a1 + a2 + a3 =
Am obtinut un sistem omogen de trei ecuatii cu trei
necunoscute, totdeauna compatibil (admite solutia banala, 0.1 = <X2
::: a3::: 0).
Fie 6 determinantul sistemului.
1 1 2
/). = 1 2 1 =-4*0
2 1 1
=> Sistemul admite solutie unica, solutie banala, deci:
al el + a2e2 + a3e3 = 0R3 :> al ;:: a2 ;:: a3 = 0).
adica: {el, e2, e3} este sistem de vectori liniar independenti.
Altfel : Se considera matricea A formata cu componentele
vectorilor se calculeaza rangul matricei.
Daca rangA ::: numarul vectorilor, atunci vectorii sunt
liniar independenti, iar daca rang A < numarul
vectorilor atunci vectorii sunt liniar dependenti.
b) Formam matricea cu componentele vectorilor:
19
Spatii vectoriale
Capitolul1
= 1 7: 0 rang A = 2 :.: numfuul vectorilor
{e1, e2} iiniar independent. .
c) Fie A matricea formata cu componentele vectonlor:
1 1 -1
o 3 -2
A == -1 -1 1 , 1 rangA 3
2 -1 0
1112 == 1 1 == 3 -:f. O. Bordand acest minor de ordin 2 nenul
o 3
obtinem determinantii:
. .
1 1 -1 1 1 -1
/l{3 = 0 3 -2 =0
/).23 = 0 3 -2 =0
-1 -1 1 2 -1 0
=> rangA = 2 < 3 = numarul vectorilor => vectorii e1, e2, e3 sunt
liniar dependenti. .
Pentru a determina 0 combinatie liniara nula a lor cu nu totl
scalarii nUli, scriem combinatia liniara:
a,1 e1 + a,2e2 + a,3e3 = 0R4 a,1 E /R{, i = 1,3
1 " r 1 --1
21
= at + a
2
- a
3
== 0
o J 3 3a2 - 2a
3
= 0
<=> a 1 _ 1 + a
2l
' -1 + a
3
<=> - a
1
- a
2
+ a
3
== 0
2 - 1 0 0 2a
1
- a
2
== 0
. Sistemul obtinut este compatibil nedeterminat, deoarece
1 1 1 0 .
rangA = 2, determinantul principal fiind /).2 = 0 3 = 3 * O. eCI a,1,
20
Spatii vectoriale Capitolul1
a,2 vor fi necunoscutele principale primele doua ecuatii, ecuatii
principale:
Solutiile sistemului sunt (ex, 2a" 3a,), a, E /R{. Inlocuind In
combinatia liniara, obtinem pentru a, = 1 relatia:
e1 + 2e2 + 3e3 = OR' care reprezinta dependenta liniara a
vectorilor e1, e2, e3 .
d) Observam ca vectorii e1, e2, e3 sunt vectorii de la punctul
c) In alta ardine, deci avem:
81 + 2e2 + 3e3 = OR. Putem forma deci combinatia liniara
nula:e1+2e2+3e3+0e4 = cu nu toti scalarii nuli, adica vectorii
e1, e2, e3, e4 sunt liniar dependenti.
8. Fie vectorii Vi, V2, V3 liniar independenti In spatiul
vectorial V peste corpul K. Sa se studieze natura urmatoarelor
sisteme de vectori:
a) {Vi + 2V2, V2 + 2V3, V3 + 2V1}
b) {2V1- V2 - V3, 2V2 - V3 - Vi, 2V3 - Vi - V2}
Solutie:
a) Formam 0 combinatie liniara nula a vectorilor cu scalarii
a,1, a,2, a,3 E K:
a,1(V1 + 2V2) + a,2(V2 + 2V3) + a,3(V3 + 2V1) = Ov
Punem apoi membrul stang sub forma unei combinatii
liniare de Vi, V2, V3 despre care ca sunt liniar independenti,
deci avem:
{a,1 + 2a,3)V1 + (a,2 + 2(1)V2 + (a,3 + 2a,2)V3 = Ov
21
Spatii vectoriale Capitolul1
ra1+ 2a3 ==O
<=> i 2a
1
+ a2 = 0
l 2a
2
+ a
3
= 0
Am obtinut un sistem omogen cu determinantul
1 2
t. == 2 1 1 = 4 =f; 0 deci compatibiJ determinat, solutia unica fiind
1 2 I!
solutia banala a1 ::: az ::: a3 ::: O.
Avem deci: U1(V1 + 2V2) + a2(v2 + 2V3) + a3(v3 + 2V1) ::: Ov <=>
a1 ::: a2 ::: a3 ::: 0 adica { V1 + 2V2, V2 + 2V3, V3 + 2V1} este
sistem de vectori liniar independenti.
b) Printr-un procedeu analog celui de la punctul a) obtinem
sistemul:
f 20.) - 0. 2 - <Xl = 0
1
-0.) +20.1-0.) = 0
-<X ) - 0.
2
+20.) = 0
2 -1 -1
al carui determinant este t. == - 1 2 -1::::: 0, adica sistemul este
-1 -1 2
compatibil nedeterminat, deci admite ~ i alte solutii in afara solutiei
banale ~ i rezuita ca vectorii 2V1 - V2 - v3,2v2 -V3-V1, 2V3 - V1 - V2
sunt liniar dependenti.
2 -11 == 3 =f; 0 => putem alege a1, a2 - necunoscute
-1 2
I
principale ~ i primele doua ecuatii - ecuatii principale.
. . { 2a1 - a2 = a3
Obtlnem. _ -I- _ => a
1
== a
3
, a
2
= a
3
a
1
2a
2
- a
3
Solutiile acestui sistem sunt tripletele (a,a,a), cu a E K.
Pentru a ::: 1 obtinem combinatia liniara:
. .
(2V1 - Vz - V3) + (2V2 - V3 - V1) + (2V3 - V1 - V2) ::: Ov.
22
Spatii vectoriale Capitolul1
9. In spatiul vectorial (1F?3, IF?) se considera vectorii V1 ::: (1, a,
-a)\ V2 ::: (a, 1 +a, 0)\ V3 ::: (0, a, 1 )t. Sa se determine a E IR<. pentru
care vectorii V1, V2, V3 sunt liniar dependenti.
Solutie:
Fie a1, a2, U3 E IR<. astfelincat a1Vl + a2V2 + a3V3::: 0 3
R
Vectori; V1, V2, V3 sunt liniar dependenti pentru acele valori
ale lui a pentru care sistemul:
(a +aa =0
~ a ~ ) + (12+ a)a2 + aa) = 0
l-- a.a) + a) == 0
admite ~ i solutii nebanale, deci pentru care determinantul
sistemului este nul.
I a 0
t.= a l+a a :::::1+a-a
3
_a
2
=(1+a)2(1-a)
-a 0 1
t. = 0 <=> (1 + a)2(1- a) = 0 => a E {-I,I}
10. Sa se arate ca urmatoarele sisteme de vectori sunt
liniar independente in spatiul (IR<. , 0.).
a) {I,J2} b) {1,V2,\f4}
Solu\ie:
a) Consideram 0 combinatie liniara nula a vectorilor 1, J2.
a . 1 + P . J2 = 0 cu a, p E 0.
Daca p =f; 0 atunci Ji::: - ; E 0. - fals, deoarece Ji ~ Q.
Oed r ~ ::: 0. => a 1 = 0 => a = O.
Rezulta deci ca 1 l?i J2 sunt liniar independenti Tn (IR? , Q) .
23
Spati i vectoriale
Capitolul1
b) Formam combinatia liniara nula a1 + pVi + yV4 = 0 (1)
cu a
,
f), y E Q. c 3{;; 0 (2)
inmultind cu ?.;2 obtinem: 2y + + av
2
= . ..
Inmultind acum (1) cu f) i (2) cu y i scazand apol ecuatlile
astfel obtinute, rezulta:
- 21) + (p2 -o.y)V2
= a <=> {a
p
- 2y2 = 0 deoarece 1 !}i
p2 -ay = 0
Vi sunt liniar independenti in (se la
punctul a. Din prima ecuatie obtinem o.
2
p2 = 4y . InlocUind P - ay
bt
' 3 - 4y4 Daca y -:f:- a atunci V4 = a E Q, fals. Deci y = O.
o ,mem a y - . y
Rezulta atunci = a i din (1) a = a. Deci 1, ifi, if4 sunt liniar
independenti in Q).
11. Determinati valorile parametrului A E pentru care 'in
spatiul vectorial (V, au loc implicatiile:
, a) {V11 V2} liniar independent => {AV1 + V2. V1+
AV
2} liniar
independent.
b) {V11 V2 . ,. I v
n
} liniar independent => {V1. + V2. V2 + V3, ... .
V
n
-1 + v
n
, Vn + AV1} Iiniar independent.
Solutie: . . , v
a) Formam 0 combinatle hmara nul a a vectonlor AV1 + V2
V1 + AV2, cu scalari din
a1(
AV
1 + V2) + a2(V1 + AV2) = 0.1, a1 E
<=> (a1A + (2)V1 + (0.1 + a2
A
)V2 = Ov
Presupunem {V11 V2} liniar independent. v
Atunci , din egalitatea preeedenta, rezulta slstemul omogen.
{
a
1
A+a
2
= 0
a
1
+ a
2
A = 0 . v A r
Pentru ea veetorii AV1 + V2 V1. + AV2 sa fie la
lini ar independenti trebuie ca aeest slstem omogen sa admlta
24
Spatii vectoriale Capitolul1
numai solutia banala, 0.1 = 0.2 = 0. Acest lucru se realizeaza daca
determinantul sistemului este nenuJ.
Pentru A E \ { 1} are loc implicatia de la punctul a}.
b) Formam 0 eombinatie liniara nula a vectorilor V1 + V2, V2
+ V3, ... , V
n
-1 + v
n
, Vn + AV1 cu sealarii a1, 0.2, ... , an E
a1(V1 + V2) + a2(V2 + V3) + ... + an-1(Vn-1 + Vn) + an(vn + AV1) = Ov
:> (0.1 + Aan)V1 + (a1 + (2)V2 + (a2 + (3)V3 + .. . + (an-1 + an)V" = av.
Daca V1, V2, ... , Vn sunt liniar independenti, atunei relatia
precedenta are loe numai eu scalarii toti nUIi, adica:
0.
1
+ A.a. =0
0.
1
+0.
2
=0
0.
2
+0.
3
=0
<X.: . \ +0.. =0
Am obtinut un sistem omogen care admite solutie unica -
')olutia banala - daca determinantul sistemului este nenul .
1 0 0 ... 0 A.
1 1 0 ... 0 0
o 1 I ... 0 0
L\ = = 1 + ( _1)'+n . A. daca dezvoltam dupa
.. .1 0
o 0 0 .. .1 1
prima linie.
il-:f:-O<=>A-:f:-(-1)",nE
12. Fie (V, spatiul vectorial al functiilor reale i continue.
se arate ca urmatoarele sisteme de functii sunt liniar
hldependente pe orice interval real I c
a) {sin x, cos x}
25
Spatii vectoriale
Capitolul1
b) {1, sin X, cos x}
c) {sin x, sin 2x, ... , sin nx}
d) {1, cos x, sin x, cos 2x, sin 2x, ... , cos nx, sin nx}
{1
' . 2 . n }
e) ,Sin X, Sin X, ... , sin X
Solutie:
a) Consideram 0 combinatie liniara nula a vectorilor sin X ~ i
cos X pe un interval oarecare I c IW..
asin X + \3cox x = Ov (V) X E I
Prin derivare In raport cu x, obtinem:
aCOS X - \3sin X = Ov
{
asinx+(3cOSx=ov
Rezulta sistemul : A 0 In a,\3 E IW.
(lCosx-..,smx= v
smx cosx
J}.= =-sin
2
x-cos
2
x=-I;t;.O
cosx -sinx
Deci sistemul admite solutie unica, solutia banala: a = \3 = 0
,
adica sistemul de vectori {sin x, cos x} este liniar independent.
b) Fie combinatia liniara nulit
a.1 + \3 sin X + Y cos X = Ov (V) X E 1 c IW. ' .
Derivand aceasta relatie de doua ori In raport cu x, obtlnem
Inca doua egalitati similare cu care formam sistemul:
{
a. 1 + flsin x + r cos x = Ov
flcosx - r sin x = Ov
- fl sin x - r cos x = 0 v
1 sinx cosx
. I cosx
/). = 0 cosx -smx = .
-smx
o -sinx -cosx
-SinXI
= -cos
2
x-sin
2
X = -1 '* 0
-cosx
=> solutia unica este a = \3 = y = 0 => Sistemul {1, sin x, cos x} este
liniar independent. . .
. c) Se verifica mai Intai ca sistemul {sin x, sin 2x} este hmar
independent dupa modelul de la subpunctele precedente.
26
Spatii vectoriale Capitolul1
Aplicam inductia matematica: presupunem ca sistemul:
{sin x, sin 2x, ... , sin(n-1)x} este liniar independent ~ i consideram
combinatia liniara nula:
a1sin X + a2sin 2x + ... + an_1sin(n-1) X + ansin nx = OVI
('if) X E I c IW.. Derivam de doua ori relatia precedenta ~ i obtinem:
-a1sin X - 22a2sin 2x - ... - an-1sin (n-1) x + ansin nx = Ov.
o combinatie liniara Intre cele doua relatii ne permite sa
eliminam sin nx, obtinand:
(n
2
_1) a, sin X + (n
2
_22) a2sin 2x + ... +[n
2
_(n_1)2] an-1sin (n-1)x = Ov.
Conform presupunerii facute, sistemul:
{sin x, sin 2x, ... I s i n ( n ~ 1) x} ('if) X E I este liniar independent deci
combinatia Iiniara nula de mai sus nu poate avea loc decat cu
scalarii toti nuli. Rezulta:
(n2 -1)a.1 =0
(n2 -2
2
)<12 = 0
(n
2
-(n -IY )<10_1 = 0
(X'1=a2= ... =an-1=0 => ansin nx = Ov => an =0 (V) X E I
Rezulta deci ca ~ i sistemul {sin x, sin 2x, ... , sin nx} este
liniar independent.
d) Procedam ca la subpunctul precedent.
Sistemul {1, cos x, sin x, cos 2x, sin 2x, '''1 cos (n-1)x, sin
(n-1)x} este liniar independent ~ i consideram combinatia liniara
Ilula: .
aO+a1cos X + \31sin X + a2COS 2x + \32sin 2x + ... + anCOS nx +
Ilnsin nx = Ov ('if) X E I
Derivam de doua ori ~ i obtmem: ,
-a1COS X - !31sin X - 2a2cos 2x - 2P2sin 2x -... -nancos nx-
1\lIsin nx = Ov.
Eliminam sin nx Intre cele doua relatii ~ i obtinem:
27
Spatii vectoriale
Capitolul1
ao+(n-1)(a1cos x + x) + (n-2)(a2coS 2x + 2x) +
... + an_1COS (n-1)x + (n-1)x = Ov .
$i din independenta liniara a sistemului {1, cos X, Sin X, ... ,
cos (n-1)x, sin (n-1)x} rezulta scalarii toti nuli, adica:
0.
0
=0
(n-l)al =(n-l)Pl =0
(n - 2)0.
2
== (n - 2)P2 = 0 <=> 0.
0
= 0, 0.
1
= PI = 0, ... , 0..,1 = P.-l = 0
20.._
2
= 2P._2 = 0
0.._
1
= P.-l = 0
=> ancOS nx + nx = Ov ("if) x E I
Derivand !?i aceasta ultima relatie, obtinem:
-nansin nx = Ov (\I) XE k::> -ansin x= Ov
Deci avem sistemul:
{
an cosnx + Pn sin nx = Oy
- an sin nx + Pn cosnx = Ov
cos nx sin nx 2 2 0
11 = = cos nx + sm nx = 1:F- .
- sin nx cos nx
80lutia unica a sistemului este deci solutia banala. O.
deci, 0.0 = ... = 0, adica sistemul: ..
{1, cos x, sin x, cos 2x, sin 2x, ... , cos nx, sin nx} este IJmar
independent.
e) Consideram combinatia liniara nula:
0.0.
1
+0.1 sin x + a2sin2x"!" ... + ansinnx = Ov (\I) x E I
Derivand,obtinem:
a1cos x cos x+ ... + nansinn-1x cos x = Ov ("if) x E I
. . 0
::> a1+2a2SIn x+ ... + nansln x = v
8e arata imediat ca {1, sin x} este sistem Iiniar independent
!?i, presupunand sistemul {1, sin X, ... , sin
n
-
1
x} liniar independent,
rezulta din ultima relatie:
0.1 = 0.2 = ... =an = 0 l}i rezulta apoi 0.0.
1
= Ov.
deci
0.0 = o ...
Deci l}i sistemul {1, sin x, sin
2
x, ... , Slnn
x
} este IJmar
independent. \
28
patii vectoriale Capitolul1
Observatie:
Pe parcursul solutiei, am utilizat derivabilitatea pentru a
rata ca 0 relatie de independenta a func1iilor f1, f2, ... , f
n
-
1
are
<irept consecin1a independenta functiilor f1, f
2
, ... , fn.
Aceasta revine la plasarea pe spatiul functiilor de clasa c
2
,
subspatiului functiilor continue, tinand cont ca independenta intr-un
ubspatiu necesita independenta In spa1iullnsu!?i.
13. Fie spatiul vectorial (V,K). 8a se arate ca:
a) Orice suprasistem 8' al unui sistem liniar dependent 8 c
V este liniar dependent \1)8' c V, 8 c 8', 8 liniar
dependent => 8' liniar dependent).
b) Orice sUbsistem S' al unui sistem Iiniar independent S c
V este liniar independent.
\1)8' c V, 8' c S, S liniar independent => S' liniar
independent) .
Solutie:
a) 8 fiind liniar dependent, exista 0 combinatie liniara nula a
VI ctorilor sistemului cu nu toti scalarii nuli. Considerand pentru toti
VI ctorii din S' \ 8 scalari nUIi, obtinem 0 combinatie liniara nula cu
1111 toti scalarii nuli, a vectorilor din S'. Rezulta ca 8' este liniar
lit pendent.
b) Presupunem ca S' este liniar dependent. Cum 8' c 8,
II l ulta ca 8 este suprasistem allui S' care este liniar dependent.
(onform punctului a) rezulta ca l}i 8 este liniar dependent.
( ,()lltradictie.
Presupunerea facuta este deci falsa !?i rezulta S' liniar
It Id pendent.
Observatie:
Sistemul de vectori de la problema 6b) este un subsistem al
rnului de la6a), iar sistemul de vectori de la 6d) este un
lilli ' sistem al sistemului de la punctul 6c). De asemenea,
It rnul de la punctul c) al problemei precedente poate fi privit ca
29
Spatii vectoriale
Capitolul1
un subsistem al sistemului de la punctul d), rezultand in alt mod
(indirect) independenta sa liniara.
14. Sa se arate ca: ...
a) Oaca la un sistem de generatori al unUi spat
1u
. vectorial
se adau9
a
un vector, se obtine tot un slstem de
generatori; .. .
b) Oaca dintr-un sistem de generaton al unUi spat
1u
vectorial se exclude un vector liniar dependent de
ceilalti se obtine tot un sistem de generatori.
.' .
Solutie: . II .
Fie spatiul vectorial (V, K) G un de a. UI
V. Atunci orice vector din V se poate sene ca 0 combJnat
le
hmara
fin ita de vectori din G, cu scalari din K.
('vi) v E V, (3) 91, 92, ... , 9n E G (3) a1, a2, ... , an E K
n
astfel incat v = L ajgj .

Fie 9 E V. Avem: v = a191+a292+ adica v este
combinat
ie
liniara de vectorii sistemului G '-! {9}, G v {9} este
sistem de generatori. Procedeul poate declyutem
ca orice suprasistem (in sensul relat1el de Jnclu:,une) al unUi
sistem de generatori este tot un sistem de ..
b) Fie G sistem de generatori al spatiulUi. vectonal (V, K).
Atunci ('vi) v E V, (3) 91, 92, ... , 9n E (3) a1, a2, ... , an E
n
K astfel incat v = L ajgj
j=l
Presupunem ca 9n este liniar dependent de 91, 92,, 9n-1
(3) 131, 132, ... , !3n-1 E K astfel incat 9n = 13191 + 13292 + ... + !3n-19n-1 :;_
v = U191+a292+ ... Un-19n-1+an(!3191 + 13292 + ... + !3n-19n-1) -
(a1+
U
n!31)91+(a2+an!32)92+ ... +(an-1 + un!3n-1)9n-1.
30
Spati i vectoriale Capitolul1
n-l
Oed (3) Yi = Ui + un!3i E K, i = 1, n -1 astfel incat v = L Yjgj
adica G \ {9n} este sistem de generatori.
15. Fie G= {91, 92, 93, 94, 95} un sistem de generatori
pentru spatiul vectorial (V, K) de dimensiune n. Ce valori poate lua
n daca 91 = 292 92 = 93+94+95?
Solutie:
Mai intai, n ::; 5.
91 = 292+0.93+0.94+0.95
Cum 91 este liniar dependent de ceilalti vectori ai sistemului
I zulta (punctul b) problema anterioara) ca, eliminandu-I, obtinem
tot un sistem de generatori. Oeci G' = {92, 93, 94, 95} este sistem
d generatori. Procedam la fel cu vectorul 92 = 93+94+95
btinem sistemul de generatori Gil = {93, 94, 95}, care poate
constitui 0 baza daca 93, 94, 95 sunt liniar independenti. Altfel, se
(.( ntinua procedeul pana cand se obtine un sistem de generatori
hlllar independent.
Concluzia este n ::; 3.
16. Fie G c G = {91=(1,0,a)t. 92=(-1,1,0)\ 93=(0,1+a, 0)\
<14 (0,1 ,ail. Sa se determine valorile lui a pentru care G este
m de generatori al spatiului (R?3, IR?) pentru 0 astfel de
v t\oare a parametrului a sa se extra9a 0 baza din G.
Solutie:
G este sistem de generatori pentru (R?3, IR?) daca ('vi) x E (R?3,
X (X1,X2,X3)t, (3) U1, a2, a3, U4 E IR? astfel incat x = a191 + a292 +
It I- a494, adica sistemul:
{
a
1
-0.2 =x,
a
2
+(1+a)a
3
+a. = X
2
este compatibil ('vi) X1,X2,X3 E (R?
aa
t
+ aa . = X;
31
Spatii vectoriale Capitolul1
Observam ca = . -:1 = 1 *- 0, deci 2 rang A 3.
Pe de alta parte, (3) X1, X2, X3 E R astfel incat rang A = 3
(de exemplu: X1= 0, X2= 0, X3 = 1, adica x = (0, 0, 1)t E R3 ). Deci
pentru ca rangA = rang A (V) x E R3 trebuie ca rangA = 3.
Sa notam minori de ordinul 3 formati cu coloanele i, j, k
ale matricei sistemului (1 i < j < k 4).
1 -1 0 1 -1 0
= 0
1 l+a = -a(l+a); = 0 1 1 = 0;
a 0 0 a 0 a
1 0 0 -1 0 0
= 0 l+a 1 = a(l + a);
=
0 l+a 1 = - a(l+a)
a 0
al
0 0 a
Pentru ca cel putin un *- 0 trebuie ca a E \ {-1, O}.
Deci G e sistem de generatori pentru (R
3
, R) daca a E \ {-1, O}.
Pentru a extrage 0 baza din G, e suficient sa alegem un a E
\ {-1, O} orice 3 vectori gi, gj, gk pentru care O.
17. Sa se arate ca B = {(O, 1, 1)\ (1, 0, 1)\ (1, 1, O)t} est
baza in spatiul sa se determine coordonatele vectorulu
v = (2, 6, 4)t in aceasta baza.
32
, pati i vectoriale
CapitoluJ 1
Solutie:
Tntr-un spatiu de dimensiune n, orice n vectori Iiniar
forn:eaza baza. Cum din = 3 = card(B)
I zulta ca e suficlent sa demonstram ca vectorii multimii B sunt
IIniar independenti. .
Fie A matricea formata cu componentele vectoriJor.
o 1 1 0 1 1
A = 1 0 1 det( A) = 1 0 1 = 2 :;t: 0
1 1 0 1 1 0
. rang(A) = 3 = numarul vectorilor => B sistem de vectori liniar
ndependenti => B baza in
Fie 0,1,0,2,0,3 coordo'natele vectorului v = (2,6, 4)t in baza B
Avem:
an
<:::> {al
2
<:::> =
a , +a
2
= 4 1 lOa 4
3
'---v----'............. '-.-'
A vB Vc:aOOJUC
18.!n spatiul baza B = {V1 = (1,1,1)\ V2
. ( : 1, 1,O)\ws=(O, 1,-1)t.
venflce daca vectorul x = (7, -1, 2) este combinatie liniara a
v v i w i, in caz afirmativ, sa se determine aceasta
I C Illlblnatle.
33
Spati i vectoriale Capitolul1
Solutie:
Aflam coordonatele vectorilor v i win baza canonica:
v +v, +[ {)
w v, - v, [ IJ -( -J [
Cercetam daca v, w i x sunt liniar dependenti.
rang[; _32 = 2 < 3 = numarul vectorilor vecto
3 -1 2
sunt liniar dependenti, deci x este combinatie liniara de v i w.
{
4a+3
P
= 7 {4a+3f3 = 7 {a = 1
av + f3w = x <;::} a - 2f3 = -1 <;::} a _ 2f3 = -1 <;::} f3 = 1
3a - f3 = 2
Deci x = v + w.
19. in spatiul vectorial se considera matricele:
E. E2 =G E3 =G E4
a) Sa se arate ca B = {E1, E
2
, E
3
, E
4
} este baza in
(m
b) Sa se reprezinte A = (-2 3) in baza B.
4 -2
Solutie:
a) Trebuie sa ca Beste sistem de generatori lini
independent pentru spatiul vectorial ( m IR()
,
34
Spatii vectoriale
Capitolul1
Deci:
i) u1E
1
+ u2E
2
+ U3E3 + U4E4 = 0 <;::} U1 = <X2 = <X3 = U4 = 0
unde 0 E m e matricea nula.
ii) (\7') M = (: E rib. , j A1, A2, A3, A4 E astfel
incat A1 E1 + A2E2 + A3E3 + A4
E
4 =M
i) + a,G + a,G :J +
a
l
+a
2
+a
3
+a
4
=0
a
2
+a
3
+a
4
= 0
a
2
+a
3
= 0
a
l
+a
3
= 0
Determinantul sistemului este L1 =
1 1
0 1
0 1
1 0
1 1
1 1
1 0
=1:;t:O
1 0
istemul admite solutia unica U1 = U2 = U3 = U4 = 0
{E 1, E2, E3, E4} liniar independent.
ii) Se obtine sistemul:
+ A2 + + A4 = a
+A4 = b
:;:; ell L1 = 1 :;t: 0
"2 +'''3 = e
=d
Sistemul este compatibil determinat, solutiile
1\
1\', j = 1,4 conform regulii lui Cramer.
Beste i sistem de generatori.
Din i) i ii) rezulta ca Beste baza a spatiului (rib. (R), R).
b) Se rezolva sistemul:
35
Spatii vectoriale
A, + + + A,4 = -2
+A,4 = 3
=4

=-2
Capitolul1
20. Se considera spatiul vectorial (V, C) definit In problema
4. Sa se arate ca daca 8 = {e1, e2, .. . , en} este baza In (V, R),
atunci 8' = {(e1, e1), (e2, e2), ... , (en, en)} este baza In ('V, C).
Solutie:
i) Aratam ca 8' este sistem de generatori pentru (V, C),
adica: (V) (x, Y) E CV = V x V, (3) Uj E C, Uj = aj, + ib
j
, j = 1, n astfel
n
Incat (x, Y) = Laj(ej,ej)
j=1
n n .
(x, Y) = L(ajej - bjej, ajej + bjej) = La
j
- b)ej, (a
j
+ b)e
j=l j=l
(t (aj - b;lej, t (aj + b;lejJ
D
L(aj-b)ej
n
Y = L(a
j
+ b)e
j
j=l
Dar 8 este baza In (V, deci vectorii x, Y E V se scriu In
mod unic In aceasta baza:
36
'Pi til Vt ( lor ale
Capitolul1
II
I
{
Xj+Y
I b=x a= J
I ) _ j J 2
111, ' b., - Y x - y .
J b. = J J
J 2
(\i)j=l,n
' J +Y x-y.
- 2-
J
+ J 2 J.
I I III dl II' neratori.
II) AI t< m. ca !3' Ji sistem de vectori liniar independenti.
I "" II III II I mnblnatle "mara nula: .
( .1 - b.)e=O
I J J V {a. -b = 0
I I J j -
", j=l,n
( I , + b.)e. = 0 aj + bj = 0
J J V
I,
V (Iori liniar independenti.
II, ) I Ii) rezulta 8' baza a spatiului (cV, C), deci:
II 111(' V, I() dim(V, .
I I I I al polinoamelor de grad ::;
II I IIlIinata X cu coeflclentl reali. Sa se arate ca:
37
Spatii vectoriale
Capitolul1
a) 1, X, X
2
, ... , Xn forrneaza baza in deci din
- n+1.
b) 1, X-a, (X-a)2, .. . , (X-a)n formeaza baza in i
sa se determine coordonatele unui vector f E in
aceasta baza, a fiind un numar real fixat.

a) Rezulta imediat ca {1, X, X
2
, ... , Xn} este sistem de
generatori, deoarece (\7') f E f = ao, a1X + a2X2 + ... + anXn cu
ao, a1, .. . I an scalari reali.
Totodata, (lo1 + (l1X + (l2X2 + ... + UnXn = 0Rn[X) (polinomul
nUl) :::> ao = a1 = a2 = ... = an = 0 prin identificarea coeficientilor.
Deci {1, X, X
2
, ... , X"} este baza in spatiul polinoamelor de
grad cel mult n i se numete baza conica, iar din = n+1.
b) Fie B' = {1 , x-a, (x-a)2, ... , (x-a)"}. Conform cu punctul a)
1, X, X
2
, ... , X" formeaza baza in adica sistem de
generatori minimal in raport cu s;;. Deci orice sistem de generatori
de cardinal n+1 constituie 0 baza a spatiului inseamna
ca este suficient sa aratam ca 1, X-a, (X_a)2, "'1 (X-a)" este sistem
de generatori.
(\7') f E f = ao, a1X + a2X
2
+ .,. + anXn
(3) bo, b1, ... , b
n
E astfel incat
f = bo + b
1
(x-a) + b2(x-a)2 + ... + bn(x-a)n.
Avem deci f = ao, a
1
X + a2X2 + ... + anXn = bo + b1(x-a) +
b
2
(x-a)2 + .. , + bn(x-a)".
Derivand relatia precedenta de n ori i dand succesiv lui X
valoarea a obtinem:
_ _ _ ffl(a) _ f(n)(a) I
b
o
- f(a), b
1
- f(a), b2 - --, ... , b
n
- => Beste
2! n!
sistemul de generatori => B' este baza in
38
Spati i vectoriale Capitolul1
Coordonatele polinomului f E in aceasta baza sunt bo,
b
1
, ... I b
n
E deci f se scrie:
f = f(a) + f'ea) (x-a)+ f"(a) (x-a)2+ ... + f(n\a) (x-at
l! 2! n!
22. Fie V
4
spatiul vectorial real al polinoamelor in cos x de
grad cel 3. se scrie matricea de trecere de la baza B = {1,
x, x, cos x} la baza B' = {1, cos x, cos 2x, cos 3x} i
legatunle Intre coordonatele unui vector in cele doua baze.
Solutie:
Matricea de trecere de la B la B' se obtine din relatiile'
1 = 11 + Ocos x + 0cos
2
x + 0cos
3
x ' , .
cos x = 01 + 1cos x + 0cos
2
x + 0cos
3
x
cos 2x = -1 1 + Ocos x + 2 cos
2
x + 0cos
3
x
cos 3x = 01 - 3cos x + 0cos
2
x + 4cos
3
x
d
- -
a Ica A =
o 0 2 0
000 4
Daca ao, U1, a2, U3 i Po, P1, P2, P3 sunt coordonatele unui
vector din V
4
in bazele B, respectiv B', atunci:
ao = Po - P2
a1 = P1 - 3P3
a2 = 2P2
a3 = 4P3
23. Sa se stabileasca formulele de transformare a
coordonatelor unui vector x E V cand se trece de la baza E la
baza E' in spatiul vectorial (V. adica:
a) V = E = {(O, 1,1)\ (1, 0,1)\ (1,1, O)t},
E' = {(1,1,1)\ (0,1,1)\ (O.0,1)t}
39
SpatH vectoriale Capitolul 1

b) V = :: {(1
i
2, -1,O)\ (1,-1,1,1)\ (-1,2,1,1)\
E' = ((2,1,O,1) , (0,1,2,2)\ (-2,1,1,2)\ (1,3,1,2)}
c) V :: {1, 1 +x, 1 +X2}, E' = {1, 1 +X, t_X+X2}
Solutie:
a) Fie A B matricele, formate cu componentele vectorilor
bazei E respectiv E' x :: (0.1, 0.2, 0.3)\ XE' :: (0.'1, 0.'2, 0.'3)\
A ;) :]. B r:
l J I 0 l1 1
Xcanonlc:: AXE::: BXE' XE' = B-
1
AxE
B
'A [0 I J la;j [0 1 1 )[aIJ [a
2
+ a
3
J
I - 1 0 = 1 -1 0 a2 = a l - a2
o 1 - 1 a
3
0 1 - 1 a
3
a2 - a3
Pentru calculul matricei B-
1
A putem aplica metoda Gauss-
Jordan:
B A
r-- s
A
0 0
0 1 1
1 0 1 o 1
1 1 1 1 1 0
100 0 1 1
o 0
1 -1 0
o 1 1 o -1
1 0 0 0 1 1
0 1 0 1 -1 0
0 0 1 0 1 -1
40
Spatii vectoriale Capitolul1
1 1 -1 -1
b) XE' = S-1A ' XE unde A =
2 -1 2 -1
i
-1 1 1 0
0 1 1 1
2 0 -2 1
1 1 1 3
B=
0 2 1 1
1 2 2 2
Aplicam metoda Gauss-Jordan pentru calculul matricei B-
1
A.
2 0 -2 1 1 1 -1 -1
1 G) 1 3 2 -1 2 -1
0 2 1 1 -1 1 1 0
1 2 2 2 0 1 1 1
2 0 -2 1 1 1 -1 -1
1 1 1 3 2 -1 2 -1
-2 o @ -5 -5 3 -3 2
-1 0 0 -4 -4 3 -3 3
6 0 0 11 11 -5 5 -5
-1 1 0 -2 -3 2 -1 1
2 0

5 -3 3 -2
-1 0 o - -4 3 -3 3
S 0 0 0
0
1314 -1314 1314
-214 1 0 0 -1
214 214 -214
% 0 1 0 0%
-314 714
0 0 1 1 -314 %
-314
1 0 0 0 o 1 -1 1
0 1 0 0 -1 1 0 0
0 0 1 0 0 0 0 1
0 0 0 1 1 -1 1 -1
41
Spatll v ctorlal
Capitolul1
I
(11
(1,
,
f't )
B 1/\
(11
(1\
(1,
c) FI P
24. Fie B = {e" e2, e3, e4} 0 baza a spatiului ( ~ 4 , ~ ) ~ i x = e,
+ e
+ eSse determine coordonatele vectorulul x In baza
+ e2 3 4 f - + +
formata cu vectorii : f1 = e2 + 63 + e4, f2 = e1 + e3 + e4, 3 -e1 e2
e4, f4 = e, + e2 + e3 .
Solut
1e
: . ..
Aplicam tema substltu\lel:
BazA
f2 f3 f4 nouA
f1 fz h
f4
X
f1
X
BazA
veche
1
e1
0 1 1 1 1
e1
0 1 1 1
011
1
~
0 1 1 1
f1
1
e2
18)0
0
e3
1 0 1 1 ~ e3
0
1 ' 1 1 0 1
e4
0
1 0 -1
0
e4
42
Spati i vectoriale Capitolul1
~
~
f1 f2 f3 f4
e1 020 1
f1 1 1 0 1
h
o -1 1 0
e4 0 1 00
f1 f2 h f4
f2 0 1 0 0
f1 1 o 0 0
f3 0 o 1 0
f4 0 o 0 1
x
1
1
0
0
X
1/3
1/3
1/3
1/3
e1 0 3 0 0
f1 1 2 0 0
f3 0 -1 1 0
f4 0 -1 0 1
25. Tn spatiul (K
3
, K) unde K = 71.
5
, consideram vectorii:
,.. A.'" l ,... '" ,.. t ,.. A" t. A. ,... A
VI = (2,3,1) ,V2 =(1,2,4) ,V3 =(0,1,1) , ~ I v=(4,2,1)
x
1
1
o
o
Sa se arate ca V1, V2, V3 formeaza 0 baza a lui K3 i sa se
afle coordonatele vectorului v in aceasta baza.
Solutie:
Vom aplica tema substitutiei pentru a demonstra ca V1, V2,
V3 formeaza baza, calculand in acelai timp, coordonatele
vectorului v in aceasta baza.
i
:3 2
f .4
"-
I
"-
I
i 6 .4
6 i 2
6 6 Q)
v
.4
2
"-
I
i
"-
2
2
43
f :3 6
6 (3) i
"- "-
I I
"
1
6 0
"-
I
2
f
.4
"-
I
:3
Spatii vectoriale Capitolul1
O . { V2, V3} este baza a spatiului (K
3
, K) !?i eCI, V1,
v=4v
1
+1v
2
+3v
3
26. Sa se determine dimensiunea !?i 0 baza pentru
urmatoarele spatii vectoriale: a) b) (c, c) (C,C); d)
v
a) (V) x E X = 1.x!?i a.1 = 0 <=> a = 0 => {1} este baza In
!?i din = 1.
b) ('if) x E C, X = a.1 + b.i cu a,b E => ?e
generatori a,p E R, a.1 + P.i = Oc <=> a = p = 0 => {1,1} slstem hmar
independent.
Deci {1,i} baza a spatiului (C, !?i dim (C, IR?) = 2.
c) ('if) z E C, Z = 1. z, 1 = 1.1+ O.i E C => {1} generator allui
(C,C) a.1 = Oc <=> (a+bi).1 = Oc <=> a + bi = Oc <=> a = b, = 0 = 0
=> {1} liniar independent In (C,C) => {1} baza in (C,C) deci dlm(C,
C) = 1.
Se arata ca matricele E
jj
=j
J
000
o 1 o
'.
o o o
i m, 1 j n
formeaza 0 baza in spatiul ( 111nxn(lW.), lW.), deci dim( nt,xn(lW.), lW.) = mn.
27. Fie V !?i V' doua spatii vectoriale de aceea!?i
peste un corp K !?i f: V V' un morfism. Urmatoarele aflrmatll sunt
echivalente: . .
i) f este injectiv; ii) f este surjectiv; iii) f este Izomorflsm.
Solutfe: .
44
SpatH vectoriale
Capitolul1
f: V V' morfism daca:
1) (\I) x, Y E V avem f(x + y) = f(x) + fey)
2) ('if) a E K, (\I) x E V avem f( ax) = af(x)
Daca, In plus, f este bijectiv atunci se nume!?te izomorfism i
=> ii. Daca {e1, e2, ... , en} este 0 baza a lui V atunci a1
e
1+a2
e
2+ ... +
ane
n
= Ov <=> a1 = a2 = '" = an = 0
f(a1
e
1+a2e2+ ... + anen) = f(Ov) = OV' <=> a1 = a2 = ... = an = 0
Deci a1
f
(e1)+ a2 f(e2)+ .. . + anf(e
n
) = Ov<=> a1 = U2 = ... = an =
0, adica {f(e1), f(e2) , ... , f(en)} liniar independent In V' !?i cum dim V
= dimV' = n rezulta {f(e1), f(e2), ... , f(e
n
)} baza In V'.
=> (\I) Y E V', (3) a1 = a2 = '" = an E K a stfe I lncat
y = Ial(e) <=> z = If(aje) <=> y = f Iaje
j
n n ( n )
J=I J=I j=1
n
Deci, (3) x = I ajej E V astfel lncat y = f(x) , adica f este
j=1
surjectiv.
ii => iii Sa aratam ca ('if) X1, X2 E V, f(x) = f(X2) => X1 = X2 f
surjectiv => (\I) Y E V', 3 x E V astfellncat f(x) = y.
n
X E V=>3 a1, ... , an E K astfellncat x = " ae
J J
j=1
n
y E V' => 3 131, ... , 13n E K astfeJ lncat y =
H
y = I(x) > t,Af(e
j
) = r(t,aje
j
) = t,f(aje
j
) = t,al(e,)
{f(e1), f(e2) , .. . , f(en)} baza => aj = 13j ('if) j = 1, n
Deci Y1 = Y2 E V' => (3) X1, X2, E V astfel lncat Y1 = f(X1) =
f(X2) = Y2 => X1 = X2 , adica f injectiv => f izomorfism
iii => j . Evident.
45
Spatii vectoriale Capitolul1
28. Fie V i V' doua spatii vectoriale peste acelai corp K i
f: V V' un morfism. Sa se arate ca f(Ov) = OV', Ov i Ov' fiind
vectorii nuli ai spatiilor V, respectiv V'.
Solutie:
('v') x, y E V f(x+y) = f(x) + fey)
Fie x = v = Ov f(Ov) + f(Ov)
. .
=> I f(Oy) = 2f(Oy) => f(O ) = 0 ,
!f(Oy)EV' J y y
29. Fie X, V, W spatii vectoriale peste acelai corp de
scalari K i f: X V, g: V W doua morfisme astfel incat 9 0 f =
o (morfismul nUl). Sa se arate ca:
a) f surjectiv 9 = 0
b) 9 injectiv f = 0
Solutie:
a) f surjectiv ('v') Y E V (:3) x E X astfel incat y = f(x).
Aplicand 9 rezulta g(y) = g(f(x = (g 0 f)(x) = Ow Deci ('d)
y E V g(y) = Ow, adica 9 = 0
b) ('v') x E X (g 0 f)(x) = g(f(x)) = Ow =g(Ov)
('d)x EX =>f=O
g llljectIv
30. a)Sa se determine 0 baza i dimensiunea pentru spatiul
vectorial (V, R) definit in problema 5.
b) Fie (H, R) spatiul vectorial al cuaternionilor peste corpul
numerelor reale:
H = {a + bi+ ci + dk la, b, c, d E IR{} unde i, j, k satisfac
relatiile: i
2
= ? = k
2
= -1, ij = -ji = k; jk = -kj = i, ki = -ik = j, iar
operatiile sunt adunarea i inmultirea obijnuite.
Sa se arate ca V este izomorf cu H i sa se indice
corespondenta intre bazele celor doua spatii vectoriale.
46
Spati i vectoriale
Capitolul1
Solutie:
a) ('v') A(u,v) E V. daca u = a+bi i v = c+di atunci:
A = ( a + hi. C + di) = ( a + hi C + di) =
" -- C + dl a + hI \ - C + di a - hi
_O;)+tl
Dec; J, cons!itu;e sistem
?e generatori pentru V. Sa aratam ca formeaza i sistem Iiniar
Independent. Deoarece:
aG + + = 0v >
Ca/:: >a = P=r=o=o
=> B = {e, = e, =G eJ e,
este 0 baza a spatiului vectorial (V, IR{). Rezulta dimV = 4
b) V prin f (A(a+bi, c+di = a+bi+cj+dk.
_ 1. f(A(a1+b1I, ?1+d11) + A(a2+b
2
i, c2+d
2
i =
- C1+C2+ (d1+?2)i = a1+a2+(b
1
+b
2
)i, C1+C2+
(d
1
d
2
)K -:- (a
1
+b!l, c1+d1k) + (a2+b21, c2+d
2
k) = f(A(a1+b
1
i, c1+d i +
f(A(a2+b
2
1, c2+d
2
1. 1
2 .. f AC+Adi = f (A(Aa+Abi, AC+Adi =
= A(a:bi:cj+dk) = At (A(a+bi, c+di
DIn 1) 2) rezul!a ca f este mOrfism de spatii vectoriale. in
p'us, arata ca f este bijectiva, deci rezulta ca f este
Izomorflsm.
v Corespondenta intre doua baze ale celor doua spatii este
urmatoarea: .
e1 = A(1 ,0) (1, 0, 0, 0) = 1
47
Spatii vectoriale Capitolul1
e2 = A(i, 0) B
e3 = A(O, j) B
e4 = A(O, k) B
(G, 1, 0, 0) = i
(0, 0, 1, 0) = j
(0, 0, 0, 1) = k
unde {1,i,j,k} baza
in (H,
1.2.3. Subspa,ii vectoriale. Subspatii vectoriale
generate de 0 submul,ime
31. Stabiliti care dintre urmatoarele submultimi ale lui R3
sunt subspatii vectoriale i determinati dimensiunea fiecaruia:
a) V1 = {(X1, X2, X3)t E X1-X2+X3 = O}
b) V2 = {(X1, X2, X3)t E + x; + x; = 25}
c) V3 = {(a, 0, O)t I aE
d) V
4
, = {(a, b, a +b)t I a, b E
e) Vs = {(a, b, 1)t I a, b E
Solutie:
W c V, w *" 0 este subspatiul vectorial allui (V, K) daca:
1. (V) x, YEW => X + YEW
2. (V) X E W, (V) a E K => ax E W
a) Fie
x = (X
p
X2,X3)' EVI}
y = (y l' Y 2' Y 3)' E VI => X + Y = (Xl + Y l' X
2
+ Y 2' X3 + Y 3 ) t
aER
ax. = (ax
p
ax
2
, ax
3
)'
x E VI => XI - X2 + X3 = O}
_ _ => (XI + yJ-(X
2
+ yJ+(X3 + yJ =
YEVj=>YI Y
2
+Y3- 0
=O=>X+YEV
I
a E R => a( XI - X
2
+ Xl ) = 0 => ax\ - aX
2
+ aX
l
= 0 =>
=> ax EV
1
=> V
1
subspatiu vectorial.
48
Spatii vectoriale
Capitolul1
V
l
se mai poate scrie V
1
= {(a, b, b-a)t I a,b ER}
at 1, f3 = obtinem e1 = (1,0, _1)1 iar pentru a = 0, f3
= 1 e2 - (0,1,1). B = {e1, e2} este baza in V
1
deci dim(V1 R) = 2
b) Nu este subspatiu. '
c) este subspatiu al lui (R
3
, R), dim(V3) = 1
d) Fie x,Y E V4 X = (a1, b
2
, a1+bd i a,f3 E R
Y = (a2, 02, a2+b
2
)t
ax + f3y = (aa1, aa1+abd + (f3a2, f3b
2
, f3
a
2+f3b
2
)1 =
= (aa1 +f3
a
2, ab1 +f3b2, aa1+ab1+pa2+Pb2)l E V
4
=>
. => V
4
subspatiu al spatiului vectorial (R
3
R) i
dlmV4 = 2 (0 baza este B = {(1 ,0,1)\ (0,1,1 )t}). '
e) Vs nu este subspatiu vectorial.
32. Stabiliti care dintre urmatoarele multimi de vectori din
spatiul vectorial (Rn, subspatiiale lui i
pentru acestea, determrnatr cate 0 baza i dimensiunea:
a) V1 = {(X1, X2, ... , xn)1 I Xi E R (V) i = 1, n, X1 =x
n
}
b) V2 = {(X1,0,X3,0, ... ,)t I Xi E R (V) i = 1,3, ... }
c) V3 = {( X1, X2, ... , Xn)t I Xi E R (V) i = I,n, X2 =X4= ... }
d) V4 = {(a,p,a,p, ... i I a,p E R}
e) VS ={(1,X2,X3, ... ,X
n
)ll xi E R(V) i=2,n}
f) V6 ={(O, X2, X3, .. , Xn)t I Xi E R (V) i = 2,n}
g) V
7
= {(Xl, X2, ... , Xn)t I Xi E R (V) i = I,n, X1
X
n=0}
h) Va = {(Xl, X2, ... , Xn)t I Xi E R (V) i = 1ll X1 +X2+ +X =O}
Solutie: ' , ... n
a) (V) x, Y E V 1 ,
X = (Xl, X2, ... , Xn)t, Xl = Xn
Y = (Yl, Y2, ... , Yn)! , Yl = Yn
=>X +Y = (X1+Y1, X2+Y2, ... , Xn+Yn), Xt+Yl+ Xn+Yn => X +Y E V
1
(V) a E R, ax = (
aX
l, aX2, ... , aXn)! , aX1 = aXn deci ax E V
=> V1 este subspatiu al spatiului (Rn, R). ' 1,
49
Spatii vectoriale Capitolul1
V1 = {(A, X2, X3, ... , xn-1,A)1 I Xi E R ('\7') i = 2,n-1, A E R}
o baza se obtine astfel:
1
1.=1, X2 = X3 = ... = Xn-1 = => e1 = (1, 0, ... ,0,1)
x2=1, 1.= X3 = ... = Xn-1 = => e2 = (0,1, ... ,0,0)1
x3=1, 1.= X2 = ... = Xn-1 = => e3 = (0,0,1, ... ,0,)1
xn-1=1, 1.= X2 = ... = Xn-2 = => en-1 = (0, 0, ... , 1, O)t
Se poate verifica ca e1, e2, ... , e
n
-1 este sistem liniar
independent ca reprezinta un sistem de generatori pentru V
1
,
deci ca B = {e1, e2, ... , en-1} constituie 0 baza a lui V1 .
=> dimV
1
= n-1.
b) ('\7') X = (X1,O,X3, ... ,)1 EV2 =>
x+y = (X1+Y1,0,X3+Y3,0, ... )I=>X+YEV2
('\7') Y = (Y1,0,Y3, ... ,)1 EV
2
('\7') aEIR{ avem (ax1, 0, aX3, 0, ... )1 EV
2
. Rezulta ca V
2
este
subspatiu allui (IR{n, IR{). .
" Sa determinam 0 baza a acestui subsPrtlu.
x1=1, X3 =X5 ... = => e1 = (1,0,1, ... ,0) EV2
x3=1, X1 =X5 ... = => e2 = (0, 0, 1, ... , 0)1 EV
2
Daca n = 2k atunci ultimul vectoreste ek = (0,0, ... ,1,0)1 EV
2
pentru X2k-1 = 1, X1 = X3 = ... = X2k-3 = 0, iar daca n = 2k+1 atunci
ultimul vector al bazei este ek+1 = (0,0, ... , 0,1)! EV
2
se obtine
pentru X2k+1 = 1, X1 = X3 =.:.= X2k-1 = 0. Se verifica imediat ca
vectorii astfel construiti formeaza 0 baza a spatiului V21n ambele
cazuri.
{
k, pentru n = 2k d' [n + 11
dimV = :> un V
2
= --
2 k + 1, pentru n = 2k + 1 2 _
c) ('\7') x = (x1,a,x3, a ... ,)1 EV
3
, aE IR{
('\7') Y = (Y1,P,Y3, p ... ,)1 EV
3
, PE IR{
x +Y = (X1+Y1, a+p, X3+Y3, a+p, ... ) EV3
AX = (t:.X1, Aa, AX3, Aa, ... ) EV
3
('\7') A E IR{.
50
Spatii vectoriale
Capitolul1
=> V3 subspatiu al spatiului vectorial
Pentru construirea unei baze, dam valoarea 1, pe rand,
compone.ntelor distincte ale vectorului, iar pe restul Ie luam egale
cu 0. Obtlnem astfel vectorii:
e1 = (1,0,0,0, ... , O)! EV
3
e2 = (0, 0, 0,1, ... , O)! EV
3
------------------_ .. _----------
La fel ca la puncttul. precedent, obtinem pentru n = 2k
vectorul ek (q, 0, ... ,1, 0) pentru n = 2k+1 vectorul ek+1 = (1, 0,
0, O,.! .. , 0,1) . plus fata de punctul b) apare vectorul e = (0,1, 0,
1, ... ) EV3 obtlnem pentru X2 =1=)4= ... restul componentelor
egale cu 0. Se verifica faptuJ ca {e1, e2, ... , ek, e} (pentru
n=2k), respectiv {e1, e2, ... , ek, e} (pentru n=2k+1 constituie 0 baza
pentru V
3
.
=>
dimV
3=[n;1]+1, pentrun>l
d) (\1') x = (a1,{31 , ad3
1
... ,)t EV
4
, a1,P1
E
IR{
('\7') Y = (a2,fh, a2,P2 ... ,)t EV
4
, a2,P2 EIR{
=> x+Y = (a1+
a
2, P1 +P2, a1+a2, P1 +P2, ... )1 => x+Y EV
4
AX = (
Aa
1, AJ31, Aa1, AJ31 ... ,)' EV4 => V
4
subspatiu aJ spatiului
vectorial (IR{n,
o baza se obtine pentru a=O, J3=1 a=1, J3=0, daca
8 = {(1,0, 1,0, ... )\ (0,1, O,1, ... )I} dimV
4
= 2 (pentru n> 1).
e) F' x = (l,x2 ,xJ ... ,x )' EV,}
Ie. Y = (l'YPYJ''''Y.): EV, x + Y = (2, x2 + Y2 , .. , xn + yJ' flV,
nu este subspatiu.
f) ('\7') X,Y E Vs
x=(O,xp ... ,x )'}
= (0 ")' => x+ Y = (0,x2 + yp .. , xn + Yn)' EV
6
Y 'Y2""'Yn
(\1') a E R ax = (0, aX2, ... , aXn)t E Vs
Vs este subspatiu al spatiului vectorial (IR{n, /R?).
51
Spatii vectoriale
Capitolul1
o baza este B = {(O, 1,0, ... , O)t, (0,0,1, ... ,0)\ ... ,(0, 0, ... ,1i}
dimVs = n-1.
g) Fie x = (X1, X2, .,., Xn)t E V7 => X1
X
2 =
Y = (Y1, Y2, ... , Yn)t E V, => Y1'/2::
X + Y = (X1+Y1, X2+Y2, ... , Xn+Yn)t
X + Y E V7 <=? (X1+Y1)( X2+Y2) =
Dar (X1+Y1)( X2+Y2) = X1 X2 + X1Y2 + X2Y1 + Y1Y2 = X1Y2+ X2Yi,
care nu este lntotdeauna 0. (x = (1, 0,0, ... , 0)\ Y = (0, 1,0: ... : O)t)
=> V7 nu este subspa,iu.
h) (V) x,Y E Va
x = (X1, X2, ... , Xn)t, X1+X2 + ... +Xn=
Y = (Y1, Y2, .. " Yn)t ,Y1+Y2 + ... +Yn=
=> X + Y = (X1+Y1, X2+Y2, ... , Xn+Yn)t EVa deoarece:
(X1+Y1), (X2+Y2), ... , (xn+Yn) = (X1, X2, .. " xn) + (Y1, Y2, ... , Yn) =
('it) a aX = (ax1, aX2, ... , aXn)t EVa deoarece
aX1+ aX2+ ... ,+ aXn = a(x1+x2+ ... +xn) = 0. => Va este subspatiu al
spa,iului vectorial
Vs = {( X1, X2, ... , Xn)t I Xj E (\1') i = l,n, X1+
X
2 + ... +Xn= O}=
t . -
= {-a2-
a
3- ... -an, a2, a3, ... ,an) I aj E ('it) 1 = 2, n}
'b baza este B = {(-1, 1,0, ... ,0)\ (-1, O,1, ... ,O}\ ... ,
(-1, 0,O, ... ,1)t} dimVs = n -1.
33. Se considera urmatoarele submultimi ale spatiului
vectorial (Rn[x], R) al polihoamelor de grad cel mult n, In
nedeterminata X, cu coeficienti reali:
a) V1 = {P E I P (-x) = P (x)}
b) V2 = {P E P (-x) = -P (x)}
c) V3 = {P E I P (a) = 0, a E
d) V4 = {P E I P (a) = 0, a E
e) V5 = {P E I P (a) = 0, P'(a) ;to, a E
f) V6 {P E I P (a) = P(P)=O, a,l3 E a;tl3}
52
Spatii vectoriale Capitolul1
g) V
7
= {P _E I P (a1) = P(U2) = ... =P{an) =0, cq E
('it) i = 1, n, ks;n, aj ;t aj (V) i;tj, i, j = 1, k}
Sa se precizeze care dintre aceste submultimi constituie
'. .
subspatii ale lui sa se indice 0 baza a fiecarui subspatiu
dimensiunea. . .
Solutie:
a} (\1') P, Q, E V1
{
P(x) = P( -x)
Q(x) = Q( -x) (P + Q)(x) = P(x)+ Q(x)::: P( -x)+ Q( -x) =
= (P + Q)( -x)
}
EV, VI subspatiu
Sa determinam 0 baza pentru V
1
.
Fie P E V
1
P(x) = aO+a1X+a
2
X+ ... +a
n
X
n
P(x)=P(-x) <=? aO+a1X+a2X+ ... +a
n
xn =
= aO-a1x+a2x2+ ... +(-1)nanxn <=? (aD-aD) + (a1+a1)X +
+ (a2-a2)x2+ ... +( an +(-1 )nanxn = 0Rn[X] =>ak + (-1 )kak=O (\1') k = 0, n
=> P(x) =aO+a2x
2
+ ... +a2kx
2k
unde k = J. Se poate arata ca
o baza este B1 = {1, X2, ... , X2k} dimV
1
= k =
b) Se procedeaza ca la punctul a). Rezulta V
2
subspatiu
(\1') P E V
2
, P(x) = a1 +a3
x3
+ ... unde k = [ n ; 1]-
Deci B2 = {x, X3, ... , este baza pentru V
2
dim V
2
=
.
c) ('it) P, Q E V 3
53
Spatii vectoriale Capitolul1
pea) = O} => (P + Q)(a) = pea) + Q(a) = 0 => P + Q EV
3
Q(a) = 0 .
('d) A- E R (A-P)(a) = A-P(a) = 0 => f ,P E V3 => V3 este
subspatiu allu: (Rn[x], R). .
Sa determinam 0 baza a lUi V3 .
(\1) P E V3 => pea) = 0 => P(X) '= O(X) E ..
Polinomul O(X) se exprima In mod UniC ca 0
Iiniara de vectorii 1, X, X
2
, ... , X
n
-
1
care formeaza baza canonlca a
spatiului => O(X) = aO+a1X+ ... +a
n
-1Xn-\X-a),
aO+a1X+ ... +an-1 ERn 1 v
Sa aratam ca 8
3
= {X-a, X(X-a) , ... , X - (X-a)} este baza a
luiV3 . ,
1. Independenta liniara. . .,
Fie 0 combinatie liniara nula a vectorilor multlmll 8
3
A-1 (X-a)+A-2X(X-a)+ ... + A-nX
n
-
1
(X-a)= 0Rn[X]
- A-1a+(A-1- A-2a)X+(A-2 -A-3a)X2+ ... + (A-n-1- A-
n
a)X
n
-
1
+ A-nXn = OR,.[x]
=0
=0
=0
A -aA = 0
n-I n
A =0 t" 'fi Ll
Consideram
n
sistemul omogen format cu ultimele n ecua.1I Ie
determinantul sistemului.
1 -a
1
o
0 ...
-a ...
I
... 0
... 0
... 0 = 1 * 0 => Sistemul
=0
=0
A -aX =0
n-I n
'0' '0' 0... . . .1 . _ An 0 I v
este compatibil determinat, avand drept solutla. bana a
A1=A2 = ... = An = 0 => 8
3
este sistem de vector! hmar Independentl.
54
Spatii vectoriale
Capitolul1
2. Sistem de generatori. Aratam ca (\I) P E V
3
, (3) ao, a1, ... , a
n
-1
astfelrncat: P = ao(x-a) + a1x(x-a) + ... + a
n
_1 Xn-
1
(x-a)
Fie P E V3, P = bo+b1X+ ... +bnXn => P(a) = 0, deci
P(X) = (X -a)Q(X) = (X -a)(ao+ a1X+ ... +a
n
_
1
X
n
-
1
) = ao(X -a)+
a1
X
(X -a)+ ... + an_1X
n
-
1
(X -a) unde ao: a1, ... , a
n
-1 E R.
=> 2o(X -a)+ a1X(X -a)+ ... + an_1Xn-1(X -a) = b
o
+h1X+ ... +bnX
n
. Identificand coeficien1ii puterilor asemenea din ce: doi membrl,
obtine:m urmatorul sistem.
pentru a*O
.......................... .....
a = - bo + bla+ ... +bn_lan-1 = b
n-J n n
a
Deci pentru a * 0, (V) P E V3 , (3) ao, ai, .. . , a
n
-1 E
(deoarece pea) = 0) astfel incat P = ao(X -a)+ a1
X
(X -a)+ ... +
+an_1
Xn
-
1
(X -a) adica 83 este sistem de generatori.
Pentru a = 0, 83 = {X, X
2
, ... , Xn} ('d) P E V
3
, PCO) =
=> b
o
=0, b
1
=ao, b2=a1, ... , bn=a
n
-1, adica 8
3
este sistem de
generatori Tn acest caz.
Din 1 2 rezulta ca 83 este baza in V3 dimV3 = n.
d) V
4
= {(X-a)(X- a ) O(X) I O(X) E !R?n-2[xl, a E
Se verifica ca V4 este subspatiu se arata ca:
8
4
= {(X-a)(X-a), (X-a)(X-a )X, ... , (X-a)(X-a )X
n
-
1
} este baza in
V4 dimV
4
= n-1
e) V6 nu este subspatiu. Luam, de exemplu:
P = (X-a)(X-3a)
a = (X-a)(X +a)
P+Q = (X-a)(X- 3a +X+a) = 2(X-a)2 => (P+Q)(a) =0,
(P+Q)'(a) =0 => P+Q V
6
.
55
Spatii vectoriale
Capitolul1
f) Ca la punctul d) rezulta ca V7 este 0
este B7 = {(X-a)(X-13), (X-a)(X-13)X, ... , (X-a)(X-13)X } dlmV
7
-
= n-1.
g) Va este subspatiu allui l'
Dupg modelul de la punctul c) ,se arata ca n-k
Ba = {(X-a1) .. ' (X-ak)' (X-a1) ... (X-ak)X, ... , (X-
a
1) ... ,X-ak)X }
constituie 0 baza a subspatiului Va. => dimVa = n-k+1
34. Se considera spatiul vectorial al matricelor patratice de
diemnsiune n, (m cu elemente din R urmatoarele
submultimi ale acestuia:
V1 = {A E m I A = At}
b) V
2
= {A E m I A= - At}
c) V3 = {A E m I detA * O}
d) V
4
= {A E m I detA=O}
n
e) V5 = {A E m (IR{) I TrA= Laii = O}
j=!
f) V6 {A E m I AB =BA (\7') B E m (IR{)}
Solutie:
a) (\7') A,B E V
1
("if) a,13 E (aA + 13B)t = (aA)t. +(13B)t =
aAt +13Bt = aA +13B => aA +13B E V1 => V1 subspatiu
Consideram matricile (Eij), ::;; i, j ::;; n, care formeaza baza
canonica a spatiului vectorial (m adica:
56
Spatii vectoriale Capitolul1
0 ...
J
0
0 ... 1
E .. =
1J

... 0
(matricea Eij are un element 1 Tn pozitia
U ... 0

(i, j) in rest z8ro).
Definim Sij = Eij + Eji 1::;; i::=;;j::;; n
= (Eij + Eji)t = E:
j
+ = Eji + Eij = Eij + Eji = Sij => Sij E V
1
(\7') i, j 1::;; i ::;; j ::=;; n
Se arata ca 8
1
= { Sij = Eij + Eji I 1::;; i ::;; j ::;; n} este 0
baza a spatiului V
1
. Rezulta ca dimV
1
= n(n
2
+1) (dimensiunea
este data practic de numarul elementelor aflate pe diagonala
principala deasupra ei).
b) (\7') A, B E V
2
(V) a, 13 E IR{ (aA+138)t = (aA)t + (13B)t =
aA
t
+ 13Bt = -aA -13B = -(aA + 13B) => aA + 13B E V
2
este subspatiu
al spatiului vectorial ( m
Definim Aij = Eij - Eji 1::;; i < j ::;; n
At. = (E .. - E .. )' = Et. - Et. = -E .. + E .. = -(E .. - E .. ) = -A .. =>
IJ ') )1 IJ )1 1))1 1))1 1J
=> Aij E V
2
(V) i,j, 1::;; i <j::;; n
Se arata ca B2 = {Aij = Eij - Eji 11::;; i < j ::;; n} este baza in V2
rezulta dimV
2
= n(n + 1) (numarul elementelor aflate deasupra
2
diagonalei principale).
c) , d) V3 V4 nu sunt subspatii vectoriale
(exista matrici nesingulare a caror suma e 0 matrice
singulara exista matrici singulare a caror suma este 0 matrice
nesingulara).
57
Spatii vectoriale Capitolul1
e) (\I) A, 8 E V5 (\I) a, (3 E R Tr(aA + (38) = Tr(aA) +
Tr(38) = aTr(A) + (3Tr(8) = 0 aA + (38 E V5 este subspatiu
vectorial.
Pentru a determina 0 baza a acestui subspatiu, pornim de
la baza canonic3 a spatiului vectorial (m din care pastram
numai matricele cu nula adica de fapt, matricile Eij cu i ;f;: j.
Obtinem astfel un sistem Iiniar independent 'in V
5
, pe care it
completam pana !a 0 baza In V5 cu matricile:
Tij = E11 - Eii 1 < i :s:; n
Obtinem 8
5
= {Eij I (\I) i,j ) I,n, i;f;: j} U {E
11
- Eii 11 <i i:s:; n}
DimV5 = (n
2
- n) + (n -1) = n
2
-1
f) Nu este subspatiu vectorial, produsul matricilor nefiind
comutativ.
35. Se considera n E N se multimea F a
n
functiilor f: IRI. IRI., f(t) = ao + I(a
k
coskt + b
k
sin kt) ao, a1,
k=1
... an, b1, ... , b
n
E Sa se arate ca F este un subspatiu vectorial
al spatiului aplicatiilor lui IRI. In sa se determine 0 baza a
subspatiului F.
Solutie:
.
f(t)=a
o
+ I(akcoskt+bksinkt)
(\I) f, 9 E F k: l
get) = Co + I(c
k
coskt+d
k
sinkt)
(\7') a, (3 E R avem:
(af + (3g)(t) = (af)(t) + (3g)(t) = af(t) + (3g(t) =
= a[ao+
= aao + (3Co + + !3ck)coskt+ (ab
k
+rxtk)sinkt] EF
k l
af + (3g E F este subspatiu.
58
Spatii vectoriale
Capitolul1
. Am in problema 12 d) ca sistemul {1,sin t, cos t
sin 2t, cos 2t, ... , nt, cos nt} este liniar independent. '
. functn generatorii multimii F, prin definitia lui F,
deci constltule 0 baza a lui F dimF = 2n +1. .
36. ca mliltimea s?lutiilor unui sistem liniar omogen
de m eCllatll cu il necunoscute cu coeficienti reali este subspatiu
al spatiului IRI.) determinati dimensiunea sa. .
Solutie:
Fie sistemul omogen:
0'. a21 x 2 + a22 x 2 + ... +a
2n
X
n
= 0 (\I) i = I m
1
allxI + a12x2++alnXn = 0
...J; a .. ER '
IJ -
..................................... (\I) j = I,n
am1 X
2
+ a
m2
X
2
+ ... +amnx
n
= 0
. Notam cu mrS) = {(X1, X2, ... , Xn) 1 X1, X2, ... Xn verifica
slstemul S} ,
n
m(S)= {(X1, X2, ... , Xn) 1 Iajjx
j
= 0 (\I) i = I,m}
j=l
(\I) X, Y E m(S). x = (X1, X2, ... , x
n
), y = (Y1, Y2, ... , Yn)
n
Lajjxj = (\I) i = I,m
. 1 n
J: _ => Lajj(x
j
+ Yj) = 0 (\I) i = I,m
LaijYj = 0 (\I) i = I,m j=l
j=J
Deci m(S) este subspatiu al spatiului vectorial (IRI.
n
, IRI.).
Observatie:
O
()l:S:;i:s:;m
aca = aij <. x, Y E m,rS)atunci Ax = OR"'
. I-J:s:;m
59
Spati i vectoriale
Capitolul1
Ay = OR" adunand avem A(x+y) = OR" => x+y E 'WI((S)
Sa determinam dimensiunea acestui subspatiu.
Fie A = (aij) I<i<m rang(A) = r min(m, n) fie
lSjsm
allal2 ... alr I
11 = a
21
>1
22
", a
2e
a
rl
a
e7
... are I
Fara a restrange generalitatea, putem presupune 11 :f.; 0,
adica primele r ecuatii sunt ecuatii principale p'rimele r
necunoscute sunt necunoscute principale.
Sistemul devine:
1
allxl + a
12
x
2
+ ... +aleXr= -alr+IXr+I--alnXn

arlx
1
+ a
r2
x
2
+ ... +areXr = -are+IXr+I--arnxo ,
deci sistem compatibil determinat (de tip Cramer) cu solutiile
112 Ilr
X
2
= -, ... , Xr =-
11 11
unde
- a1r+IXr+I--alnXn
- a2r+2
x
r+I--
a
2n
x
n
III = :
+ 1l
1n
x
n
Analog, 112 = 1l2r+1Xr+1 + 1l2r+2Xr+2 + ... + 1l2nxn
60
Spatii vectoriale Capitolul1
Ilr = Ilrr+1Xr+1 + Ilrr+2Xr+1 + ... + Ilrnxn
11 11 11 11
X =_1 +.,.+..-l!!..x
I 11 11 r+1 A r+2 11 n
x = 1l
21r
+
1
X + + ... + 1l2n X
2 11 11 r+1 /). r+2 11 n
=>
Pentru a obtine 0 baza in (m(S), IR{) e suficient sa
consideram pentru (Xr+1, Xr+2, .. " xn) succesiv valorile (1, 0, ... , 0),
(0,1, , .. ,0), ... , (0,0, .. " 1) sa definim:
e
1
= ( Il
ZI
, '"'' Il
ZI
,1,0, ... ,0)
e
2
= ( , , .. " ,0,1, .. , ,0)
e = (Illn , 1l2n , .. " 11m ,0,0, .. ,,1)
o- r 11 11 11
E = {e1, e2, .. " e
n
-
r
} baza in (m(S),
Verificam:
1) E sistem de generatori
('vi) x E m(3), x = (X1, X2, .. " xn) = Xr+1e1 + Xr+2e2 + .. , + Xnen
2) E sistem de vectori liniar independenti
A1e1 + A2e2 + .. ,+ An-ren-r = OR" Ai E R, 1 sis n-r
Identificam ultimele n-r componente ale vectorilor din cei doi
membri obtinem 1..1 = A,2 = ... = An-r = 0 => E baza pentru (m(S), IR{)
dim( mrS), IR{) =
61
Spati i vectoriale Capitolul1
37. Fie me \W.S multimea vectorilor x = (X1. X2, X3, )4, X5) ale
caror componente verifica sistemul:
Xl - 2Xl + X3 + X. - X5 =: 0
2Xl + L"2 - X3 - x. - Xs = 0
Xl + 7Xl - SX
3
- Sx. + Sx; = I)
3x
l
-- X
z
- 2X3 + X. - X5 :.:..: 0
Sr"% se arate ca 1i1este subspatiu allui sa se determine
dimensiunea i 0 baza a acestui subspatiu.
Solu1ie:
,
m este subspatiu al lui !R S conform problemei anterioare
1 -2 1 1 -1 .
FieA=
1
2
2
1
3
1
7
-1
-2
1
-1 -1 1
matrieea sistemului
-5 -55
-2 1 -1
1 1
-1 -1
= 1
7 -5 -5
* 0 deei Xs neeunoscuta secundara
3 -1 -2 1
:::::} rang(A) = r = 4, n = = 5 :::::} dim (m, \W.) = n-r = 1
Notam Xs, = a E R i rezolvam sistemul:
Xl - 2X2 + X) + x. = a.
2x, + Xl - X, - X. =-a.
X, + 7X2 - 5x) - 5x. = -5a.
3x
1
- X
2
- 2x) + X. = a.
Obtinem X1 = X2 = X3 = 0, )4 = Xs = a, deci subspatiul
solutiilor sistemului este m = {(O, 0, 0, a, a) I a E 0 baza se
obtine pentru 0.=1 i este B = {(O, 0, 0,1, 1)}.
62
Spatii vectoriale Capitolul1 .
38. Fie veetorii V1 = (1, 1, 1)\ V2 = (1, -2, 7)\ V3 = (3, 6, 3)t ,
V4 = (2, -1, 2)t din Q3.
a) Sa se arate ca X = {(a1, (12, 0.3, (4)t E 0
4
la1v1 + a2v2 +
a3v3 + Gi.4V4= O} este un subspatiu al lui Q4.
b) Sa se determine dimensiunea i 0 baza a lui X.
c) Sa se rezolve punetul b) luand in loeul eorpului Q,
corpul 71.2.
Solu1ie:
{
a, + 0.
2
+ 3u
3
+ 2u
4
= 0
a) a1V1 + a2V2 + a3V3 + a4V4= ::> 0.
1
- 20.
2
+ 60.
3
- 0.
4
=.0
0.]+70.
2
+30.
3
+20.
4
=0
X este spatiul solutiilor acestui sistem liniar omogen de 3
ecuatii cu 4 necunoscute, deci conform problemei 36 este
subspatiu al lui Q4.
b) Fie A = _12 matrieea sistemului i
1 7 3 2
r = rang(A)
Se constata ea rang(A) = 3 i cum dim(Q4) = 4 rezulta ea
dim(X) = n-r = 4-3 = 1.
Reolvand sistemul, obtinem X = {(-50., 0, 0.,0.) I a E O} i
pentru 0.=1 obtinem 0 baza a lui X, B = {(-5, 0, 1, 1)}.
A {a] + 0.
2
+ 0.
3
= 0
c) In 71.2 sistemul devine:
0.
1
+ 0.
4
= 0
63
Spatii vectoriale
Capitolul1
A == (1 1 1 0, rangA = 2
\J 0 0 1)
Fie a3 = a E 7L2, a = E 7L2. Rezolvand sistemul, ob\inem
X = a, 1 a, E 7L2} . A
Pentru a = 0, = 1 a = 1, = 0 ob\lnem 0 baza In X
anume 8 = {(1,1,0,1), (0,1,1,O)}, deci dimX = 2.
39. Fie (s, R) spa\iul vectorial al de n.umere re.ale,.
definit In problema 9. Demonstra\i ca SJ a,l
R), calcula\i dimensiunea determlna\1 0 baza a acestul
subspa\iu:
a) SJ = {(an)n E N* E SI an = 5an-1 - 6an-2 (\7') n > 2}
b) SJ = {(an)n E N* E SI an = 4an-1 - 4an-2 (\7') n > 2}
Solutie:
a) verifica imediat ca SJ este s,?,a,iului IR?) .
Determinam SJ . an verifica 0 recuren\a hmara d: 2
omogena. Ecuatia caracteristica este -5r + 6 = cu radaclmle r1
= 3, r2 = 2, deci an = Art + Br; = A . 3
n
+8 . 2
n
unde A 8 se
... {al ==3A+2B
determina din condltlll
e
: a
2
== 9A + 4B
A == a2 - 2a1 , B = 3a1 - a
2
an = (a2 -2a1)3n-1+(3a1-a2) . 2
n
-
1
=
3 2
= (3 . 2
n
-
1
_ 2 . 3
n
-
1
)a1 + (3
n
-
1
. .... . .
Orice an E SJ este deflnlt de pnmll dOl termem
SJ = {(an)n E N* E SI an = (3 . 2
n
-
1
- 2 . 3
n
-
1
)a1 + (3
n
-
1
_2
n
-
1
)a2}
Pentru a1 = 1, a2 = ob\inem:
e1 = (1, 0, 3.2
2
- 2.3
2
, ... ,3 2
n
-
1
- 2 3
n
-
1
, ... )
iar pentru a1 = 0, a2 = 1
e2 = (0, 1, 3
2
- 2
2
, 3
3
- 2
3
, ... , 3
n
-
1
- 2
n
-\ ... ) rezulta
ca 8 = {e1, este baza pentru (SJ, IR?) deci dim(SJ, = 2.
64
Spatii vectoriale Capitolul1
b) Se procedeaza analog tinand cont ca r = 2 e radacina
dubla a ecuatiei caracteristice, rezulta an = Ar" + nBrn,
A
- 4a
1
- a
2
B - a
2
- 2a
1
_ 4a
l
- a
2
2n a
2
- 2a
l
2n
- - -' . +n' .
4' 4 n 4 4
<=> an = (2n - n2
n
-
1
)a1 + (n-1).2
n
-
2
a2 .
o baza este 8 = {e1, e2} unde
e - (1 2
3
3,..2 24 4 2
3
2
n
2
n
-
1
) 1 - , , -'L, -. , . .. , -no , ...
e2 = (0, 1,2.2
1
,3.2
2
, ... , (n_1)2
n
-
2
, ... )
dim(SJ, IR?) = 2.
40. Fie V = n ;::: 2 i a, E a ;f: Definim:
Wi = {PE V 1 P(a) = O}
W
2
= {PE V 1 P(a) = = O}
Sa se arate ca Wi i W
2
sunt subspa\iile lui V ca
multimile {x-a, x(x-a), ... , x
n
-
1
(x-a)} i . Xk, 0 ::;; k ::;;n-2}
constituie baze pentru Wi respectiv W2.
Solutie:
Faptul ca Wi i W
2
sunt subspatii ale spatiului IR?)
rezulta imediat.
Vom arata ca B1 = {x-a, x(x-a), ... , x
n
-
1
(x-a)} este baza
pentru Wi . Fie 0 combinatie liniara nula a vectorilor multimii 8
1
:
a1(x-a) + a2x(x-a)+ '" + anX
n
-
1
(x-a) = 0Rn[x]
(x-a)(al+a2x+ ... anxn-l(x-a)==oRn[X]1 ___ _
<=> 2 1 I => a
1
- a
2
-00' - an - 0
1, x, X , .. , X n- liniar independenti )
=> x-a, x(x-a), ... , x
n
-
1
(x-a) liniar independenti.
Fie acum P = b
o
+ b1x + ... +bnx
n
, PE Wi. Rezulta P(a) =
deci P = (x-a)(aO+a1x+ ... +an_1Xn-1) = ao(x-a) + a1x(x-a) + ... +
+an_1Xn-1(x-a) unde ao, ai, ... , a
n
-1 E
Rezulta ao(x-a) + a1x(x-a) + .. . + an_1Xn-\x-a) = b
o
+ b
1
x +
. .. +bnx
n
identificand coeficientii puterilor asemenea din cei doi
membri obtinem:
65
Spatii vectoriale
Capitolu11
b
o
a
o
=--
a
b
o
+ bla
a -- .-
1 - a2
<=> j b
o
+ bja + b:p2
a
2
= - 3
a
..... = b
lan-l = - an n
Deci (\7') PEW 1. (3) ao. a1 .... an-1 E IR? astfel incat
P = ao(x-a) + a1
x
(x-a) + ... + an_1Xn-1(X-a) adica B1 este
sistem de generatori.
Rezulta ca B1 este baza dim(W1. IR?) = n.
Pentru a arata ca B2 = {(x-a)(x-p)x
k
0 s k s n-2} este baza
in W2. se procedeaza analog; deci dim(W2. IR?) = n-1.
41. Fie spatiul vectorial 01. K) W e V subspatiu allui V.
Atunci: 1) dimW s dimV
2) dimW = dimV <=> W = V.
Solutie:
1) B' 0 baza in W => B' este liniar independent in W e
V => B' liniar independent in V.
Fie B 0 baza in V => B sistem de generatori pentru V =>
card(B') s card(B) => dim(W. K) s dim(V. K).
2) "=" Evident.
"=>" Fie dim(W, K) = dim0l, K) = n 8' baza in W => B'
liniar independenta in W e V
card(8') = n = dim(V. R) => B' baza in V.
=> W = Sp(8') :: V.
66
Spatii vectoriale Capitolu11
42. Fie 01. K) un spatiu vectoriai i V
1
V
2
e V subspatii.
Aratati ca V1 + V2 = n w unde V = NV e V I W subspatiu, V1 u V2
WeV
e "V}.
Solutie:
Demonstram egalitatea V1 + V
2
= n w prin dubla incluziune.
WeV
"e" Fie v E V1 + V
2
=> (3) V1 E V
1
, (3) V2 E V2 astfel incat v
= V1 + V2 .
FieW E V
V1 U V2 e W => V1. V2 E W. W subspatiu => incat v = V1 + V2
E W (\7') W E V => V E n w
weV
Fie v E nw. Rezulta ca v E W (\7') WE V. Dar V1 + V
2
weV
este subspatiu allui V. V
1
+ V
2
E V. Deci v E V
1
+ V
2
.
43. Fie V1. V2, V3 E lJ(\4. Sa se determine dimensiunea 0
baza a subspatiului generat de vectori. notat Sp({V1. V2. V3}).
a) v1=(1, O. -1. 1t V2= (3,1. -1. 0)\ V3= (1.1. -1. 2)t
b) v1=(3, 1.2.1). V2= (1.-1. 2. 0)\ V3= (3.5. -2. -2i
Solutie:
a) Fie 8 e {V1. V2. V3} baza => Sp({V1, V2. V3}) = Sp(8).
Calculam rangul matricei formate cu componentele
vectorilor:
1 3 1
A= 0 1 1 rang A = 3
-1 -1 -1
1 0 2
67
Spatii vectoriale
1 3
-1 5 , rang A = 2.
2 -2
o 2
Capitolul1
o baza este 8 = {V1, V2} , dim(Sp({v1, V2} = card B = 2.
44. Sa se determine subspatiu! generat de mu1timea:
{i, ..Ji}, 0 baza dimensiunea acestuia In: a) Q); b)
Solutie:
a) in Sp({1, ..fi}) = {a + bJ2 / a, b E Q}
Fie x, y E Sp({1, ..Ji}) x = a1 + b
1
..Ji, Y = a2 + b2.fi
fie combinatia liniara nula ax + l3y = 0.
<=> a( a1 + b1 .fi) + 13( a2 + b2 J2) =
<=> (aa1 + l3a2)+ (ab1 + I3b2) J2 =
Cum 1, ..Ji sunt liniar independenti In obtinem
{
aa +l3a = 0
sistemul: ] 2
ab] + I3b
2
= 0
a
l
a
2

Fie = = a1b2 - a
2
b
1
. Alegem x,y E Sp({1, -v2})
b
l
b
2
astfel Incat a
1
b
2
- a2b1 *- 0. Rezulta a = 13 = 0, deci x,y liniar
independenti.
Sa aratam ca {x,y} este sistem de generatori; adica:
(\I) v E Sp({i, J2 }), (3) a,13 EQ astfellncat aX + l3y = v
Fie v = a + b J2 = a( a1 + b
1
J2) + 13( a2 + b2 J2) cu a,b E Q
Rezulta (aa1 + l3a2-a)+ (ab1 + I3b2-b)..Ji=0 cum 1, J2
liniar independenti in Q)
=> {aal + l3a2 = a
ab
I
+ I3b
2
= b
68
Spatii vectoriale
Capitolul1
I: ::1 GQ
b /a
l
a21
,hi b,
la
l
al
Ihl h EQ
la
l
a21
hi h2
=> B = {x,y} = {a1 + b1 J2, a2 + b2 ..fi / a
1
b
2
- a2b
1
*- 0, aj,bj E Q,
i=1,2 } = { 1+J2, 1- J2}
Deci dim Sp({1, ..Ji}, Q) = card(B) = 2.
b) Sp{1, .J2} = {a + b.J2 / a, b E C [R{.
Pe de alta parte, (\I) x E R, X = ix + O..fi E Sp{1, ..fi} =>
[R{ c Sp{1, ..fi} => Sp{1, ..Ji} = R => dim (Sp{1, ..fi}, =
dim [R{) = 1
o baza este B = {1}.
45. Fie V1 = Sp ({a1, a2}) V
2
= ({a3, a4}) unde:
a1 = (1, 2,0,1)t, a2 = (1,1,1,0)\ a3 = (1,0,1,0)\ a4 = (1, 3,0,1)t. Sa
se determine dim(V1 () V
2
).
Solutie:
V1 () V2 = {v = aa1 + l3a2 = ya3 + / a, 13, y, 8 E R}
-
aa 1 + l3a2 = ya3 + 8a4 <=> rang 3
13-y =0 0 1 -1 0 =
-0=0 1 0 0-1
=> Spatiul solutiiJor sistemului este de dimensiune 4 - 3 = 1.
69
Spatii vectoriale Capitolul1
Obtinem a = J3 = y = 0 = a E R
V
1
(1 V
2
= {a(a1 + a2) / a E R} = {(2a, 3a, a, a) / a E R} =>
dim(V1 (\ V2) = 1
Observatie.
Problema se mai poate rezolva folosind teorema
dimensiunii sumei de subspatii:
dim(V1 + V
2
) = dimV
1
+ dimV
2
- dim(V1 (1 V
2
)
Avem dimV
1
= dimV
2
= 2 i dim(V1 + V2) = rangA = 3 deci
dim(V1 (1 V
2
) = 4 - 3 = 1.
46. Fie subspatii1e V1 = Sp ({V1, V2}) , V2 = Sp ({V3: V4}) din
~ 4 unde V1 = (1,2,0,1)1, V2 = (0,1,-1,3)1, V3 = (1,3,-1,4)\ V4 = (2,-
1,1,2)t
a) Sa se calculeze dimV
1
, dimV2, dim (V
1
+V
2
)
b) Sa se verifice daca suma subspatiilor este directa.
Solutie:
a) dimV1 = 2, dim V
2
= 2, dim (V1+V
2
) = 3.
b) V1 = Sp ({V1, V2}) = {av1 + J3V2/ a,J3 E R},
V
2
= Sp ({V3, V4}) = {"{V3 + OV4 / y,o E R}
V1 (1 V2 = {v = aV1 + J3V2 = yV3 + OV4 / a,J3,y,oE R}
Observam ca V1 + V2 + V3 = => V1 (1 V2 * {OR4 } => suma nu
este directa.
(Acest lucru rezulta i din punctul a) aplicand teorema
dimensiunii).
47. Sa se determine dimensiunea i cate 0 baza in
subspatiile V, W, V + W i V (1 W, unde V =Sp ({V1, V2, ... , v
m
}) iar
W = Sp ({W1, ~ 2 ' ... , Wnl) , p:ntru: t. _ t_
a) V1 - (1,2,1,0), V2 - (-1,1,1,1), W1 - (2, -1,0,1), W2-
= (1, -1 ,3,7)t.
b) V1 = (1,2,-1,-2)\ V2 = (3,1,1,1)\ V3 = (-1,0,1,-1)t; W1 =
(2,5,-6,-5)\ W2 = (-1,2,-7,-3t
Raspuns:
70
Spatii vectoriale
a) Bv = {V1, V2}, dimV = 2
Bw = {W1, W2}, dimW = 2
Bv+w = {V1, W1, W2}, dim(V + W) = 3
Bv" w = {3W1- W2}, dim(V (1 W) = 1
b) Bv = {V1, V2, V3}, dimV = 3
Bw = {W1, W2}, dimW = 2
Bv+w = {V1, V2, V3}, dim(V + W) = 3
Bv" w = {W1, V3}, dim(V (1 W) = 2
48. Sa se demonstreze egalitatile:
a) V1 n [(V1 n V2) + V
3
] = (V1 (1 V
2
) + (V1 (1 V
3
)
b) (V1 + V2) (1 (V1 (1 V
3
) = V
1
+ [(V
1
+ V
2
) (1 V
3
]
oricare ar fi subspatiile V
1
, V
2
, V3 e V.
Solutie:
Capitolul1
a) "e" Fie x E V1 (1 [(V1 (1 V
2
) + V
3
]. Deci x E V
1
i
X E(V1 (1 V
2
) + V3
=>XEVj } x=y+z
x = y + z, y E VI (1 V
2
~ i Z E V3 => Y E VI (1 V
2
, Z E V3
=> X = y+z eu y E VI (1 V 2 ~ i z E VI n V 3 =>
=> X E (VI n V
2
) + (VI (1 V
3
)
"-;;;t." Fie x E (VI (1 V2) + (VI (1 V
3
). Deci x = y+z eu
y E V J n V 2 ~ i z E V I (1 V 3
y, Z E VI => X = Y + Z E VI }
Y EVI (1 V2}
Z EV
3
=> X = y+ Z E(VI (1 V
2
)+ V3 =>
=>x E V1 + [(V1 + V
2
) (1 V
3
]
b) Se arata prin dubla incluziune, analog cu a).
49. Fie subspatiile vectoriale V i W generate de vectorii
V1 = (1,1,1)\ V2 =(0,3,1 )t, V3 =(2,-1,1)t i respectiv
W1 =(1 ,-2,4)t, W2 = (-2,4,-8)t.
a) Sa se verifice ca V i W sunt subspatii suplimentare.
71
Spatii vectoriale Capitolul1
b) sa se determine descompunerea vectorullii
v = (5,-7, 13)t pe aceste subspatii. .
Solutie:
a) A.atam ca V n W = {OR
3
} V + W =
V n W = {v = a1V1 + a2V2 + a3V3 = P1W1 +P2W2 j ai,pj E
i = 1,3, j = 1,2 }
Obtinem:
{
0.1 + 20. 3 = PI - 2P2 {' 0. 1 + 20. 3 - PI + 2P2 = 0
0.
1
+30.
2
-0.
3
=-2P
I
+4P2 0.
1
+30.
2
-0.
3
+2PI -.4P2 =0
0.
1
+0.
2
+0.
3
=4P
I
-8P
2
0.
1
+0.
2
+0.
3
-4Pl +8P2 =0
Fie
[
1 2 0 -1 2 J rangA = r = 2 }
A = 1. 3 -1 2 - 4 n = numarul necunoscutelor = 5 =>
1 1 1 -4 8
Spatiul solutiilor sistemului este de dimensiune 5 - 2 =' 3 ..
Solutiile sistemului sunt:
at = 7a - 14b-2c
a
2
=-3a+6b+c
a
3
=c
=a
= b
a,b,cE IR
deci spatiul solutiilor sistemului este:
{(7a-14b-2c, -3a+6b+c, c, a, b)t I a,b,c E
=> Vn W = {(7a-14b-2c)V1 + (-3a+6b+c)V2 + CV3 = aW1 + bW2 I

= {(7a-14b, -2a+4b, 4a-Sb)t = (a-2b, -2a+4b, 4a-Sb)t1 a,b E
= {(7a-14b, -2a+4b, 4a-Sb)t 17a-14b = a-2b, 4a-Sb)t I a,b E
= {(7a-14b, -2a+4b, 4a-Sb)t I a=2b, a,b E R} = {(O,O,O)} = 0R3
Sa aratam acum ca V + W = 1R3.
72
Spatii vectoriale
Capitolul1
1)
2)
Fie x E 1R3 Trebuie sa aratam ca (3) v E V (3) W E W
astfel incat x = v+w = v = a1V1 + a2V2 + a3V3 = P1
W
1 +P2
W
2
Aceasta reiatie este echivalenta cu sistemul:
f
al + 2u
3
+ PI - 2P2 = XI
a
l
+30.
2
-0.
3
-2P
1
+4P
2
= X
2
lal +0. 2 +0.
3
+4P
I
-8P2 =X3
care este compatibil nedeterminat. V+W = R3
. VnW=O 3}
Avem decl: => V E9 W = R3
V+W=R
b) Inlocuind x = (X1, X2, X3)t cu (5,+7, 13)t in sistemul de mai
sus,obtinem:
{
al+2a3+PJ-2P2=5
0.
1
+30.
2
- 0.
3
-2PI +4P
2
=-7
0.
1
+0.
2
+0.
3
+4P
1
-8P
2
=13
sistem a carui solutie este (-2a, a, 1+a, 3+2b, b), a,b E R
=> x = [(-2a)v1 + aV2 +(1+a)v3] + [(3+2b)W1 +
bW
2] =
= (2,-1,1)+(3,-6,12).
50. Fie (V, K) un spatiu vectorial, V
1
V
2
doua subspatii ale
lui V astfel incat V1 Ef> V2. Sa se arate ca orice doi vectori
unul din V1 celalalt din V
2
sunt liniar independenti. '
Solutie: .
Fie V1 E V1 V2 E V2 nenuli consideram 0 combinatie
liniara nula a lor: a1V1 + a2V2 = Ov .
V = V1 E9 V2 => V1 n V
2
= {Ov }
Presupunem 0.1 ::;t. O.
R
0.2 .
ezu a V
J
= -;-v
2
= aV
2
EV
2
(V2 subspatlu)
1
73
Spatii vectoriale Capitolul1
51. Sa se arate ca R
n
= Xi $ X2 unde:
Xi ::: {(Xi, ... , Xn) I Xi E R ('if) i =' 1, n, Xi + ... +Xn =O}
X2 = {(Xi, ... , Xn) I Xi E R ('if) i = 1, n, Xi = ... =Xn }
Solutie:
1) Aratam ca X
1
(l X
2
= {Ov}
Fie X E Xi (l X
2
, X = (Xi, ... , Xn)
=> n => nx = 0 => X = 0 = X = ... = X => X = 0
{
X EXI => XI +X2+"'+X = O}
X
---... x - - - 1 I 2 n RII
X E 2 -T ,- Xl - .. - x.
2) Aratam ca Xi + X
2
=
Xi X
2
sunt subspatii ale lui deci Xi + X
2
C
Oemonstram ca C Xi + X
2
, adica ('if) X E , (3) U E Xi
(3) v E X
2
astfellncat X = U+V.
U E Xi ==> U = (U1, U2, ... ,U
n
), Ui E i = 1,n, Ui+U2+ ... +Un =0
V E X
2
==> V:;:: (a,a, ... ,a), a E
U+v=X :>
ul+a=x,
u
2
+a=x
1
<::::>
Un +a = x.
U, +U1+",+U
n
=0
XI +X
2
++X
=>a =
n
Oeci:
=> U
I
+ ti2 + ... +U. + na = XI + X
2
+ ... +x. =>
'----v-----'
=0
74
Spatii vectoriale
Capitolul1
_ _ (n-l)xl -x
2
-",-x
n
u
l
- Xl - a -
n
- Xl - (n -1)x2 - ... -xn
U
2
= x
2
- a =
n
....................................................... .............. .. .................... ..
, - Xl - x
2
-- - (n - l)x
l
u = X -a == n
I . n
n
x:: '-l+v, U E Xi, V E X
2
=> X E Xi + X
2
=> Xi + X
2
Din dubla incluziune, rezulta :;:: Xi + X
2
Din 1) 2) obtinem = Xi $ X
2
52. Sa se demonstreze ca spatiul (IRn[X], IR) este suma
directa a subspatiilor:
Vi = {P E I P(X) = P(-X)} i
V2 = {P E I P(X) = -P(-X)}
Solutie:
1) Verificam intai ca Vi (l V2 = {OR.[XI}
('if)P E Vi (l V
2
=> {P(X) == pC -X) => 2P(X) = {o }
P(X)=-P(-X) Rn[x] =>
=> P(X) = {ORn[X]} => Vi (l V2 = {ORII[XI}
2) Sa aratam acum ca ('if)P E (3) Pi EV
i
i (3)P2E V
2
astfel incat P = Pi + P
2
Fie P E P(X) = ao +aiX+a2X2 + ... +anXn.
Daca n = 2k, atunci = (ao +a2X
2
+ ... +a2kX2k) +
(ai X+a3
X3
+ ... +a2k_
i
X
2
- ) = P
i
(X)+P
2
(X) unde
Pi (X)= ao +a2
X2
+ ... +a2kX2k = - P
2
(-X) E V
2
.
Analog pentru n = 2k+1.
=> V = V
i
+V
2
.
Din 1) i 2) rezulta ca V = V
i
$V2
75
Spa1i i vectoriale Capitolul1
53. Fie V un spatiu vectorial peste corpul K de caracteristica
diferita de 2 !?i f: V V un morfism cu proprietatea f 0 f = 1 v .
Sa se arate ca V
1
== {x + f(x) ! x EV} !?i V
2
= {x - f(x) I x EV}
sunt subspatii vectoriale ale lui V i ca V = V1ffiV2.
Solutie: .
('If) x: Y E V=> x+f(x) E V1, y+f(y) E V1.===
(x+f(x) + (y+f(y}} = (x+y) + (f(x) + f(y f aditiva (x+y) +f(x+y)
Cum x+y E V=> (x+y) +f(x+y) E V
1
('If) x E V, x+f(x) E V
1
!?i ('If) AEK
A(x+f(x = AX +Af(x) f omogena AX +Af(x)
Cum AX E V => AX +Af(x) E V
1
Rezulta deci ca V
1
este subspatiu al spatiului vectorial (V,K)
Analog se arata ca V
2
este subspatiu.
Sa aratam ca V = V
1
tBV
2
.
1) ('If) x E Vavem:
x = + = +(iX-fCi
X
)
2 2 =>XEV+V
EVI} ,
1 1 I 2
-x-fe-x) EV
2 2 1
V S V, + V1. } => V = V + V
V, + V
2
S V(evident) 1 2
2) Fie acum y E V
1
n V
2
. Rezulta y E V
1
!?i Y E V
2
.
Y E V1 => Y = x+f(x), x E V=> fey) == f(x + f(x ==
== f(x) + (f 0 f)(x) == f(x) + x = y
Y E V2 => Y = X - f(x), x E V=> fey) = f(x - f(x =
== f(x) - (f 0 f)(x) = f(x) - x = -y
Deci fey) = y = -y => x = Ov
Din 1)!?i 2) obtinem V = V
1
ffi V
2
.
76
Spati i vectoriale
Capitolul 1 .
1.3. PROBLEME PROPUSE
1. Sa se decida care dintre urmatoarele perechi de operatii
define:sc pe iR{2 0 de spatiu vectorial:
a) +: iR{
2
xiR{2 (X1,Y1) + (X2,Y2) = (X1+X2, Y1,Y2)
.: iR{xiR{2 1R2 a(x,y) = (O,ay), aE
b) +: 1R{2 (X1,Y1) + (X2,Y2) = (X1+
X
2, 0)
.: iR{xiR{2 a(x,y) = (ax,ay), aE
c) +: y2 (X1,Y1) + (X2,Y2) = (X1+X2, Y2)
.: iR{xiR{2 a(x,y) = (ax,ay), aE
Solutie:
Nici una: a) nu e verificata axioma 4 a operatiei externe
1v = v
b) operatia interna nu admite element neutru;
c) operatia interna nu e comutativa.
2. Fie (K[X], K) spatiul vectorial al polinoamelor in
nedeterminata X, cu coeficienti in corpul K, peste corpul K.
Decideti care dintre urmatoarele multimi formeaza spatiu vectorial
peste K in raport cu adunarea polinoamelor !?i cu inmultirea
polinoamelor cu scalari din K.
a) Kn[X] = {PE K[X] I grad P n}
b) V[X] == {PE K[X] I grad P n}
c) W[X] == {PE K[Xll grad P == n}
Solutie:
a) (Kn[Xl ,K) este spatiu vectorial;
b) I c) Nu sunt spatii vectoriale, nefiind stabile in raport cu
adunarea polinoamelor.
3. Sa se arate ca multimea Mmxn(K) a matricelor de tipul
mxn cu elemente din K este spatiu vectorial peste corpul K in
77
Spatii vectoriale Capitolul1
raport cu adunarea matricelor inmultirea dintre un scalar din K l?i
o matrice din Mmxn(K').
4. Fie y multimea tuturor l?irurilor de numere reale. Daca
f = (aO,a1, ... , an, ... ) EY, 9 = (bo,bj , ... , bn .... ) EY l?i
ciefinim: +: f+g = (ao+b
o
, a1+b1, ... , anb
n
,; .. )
.: af = (aaQ,aa1, ... , aa
n
, ... )
Sa se arate ca este spatiu vectorial.
5. Sa se arate ca urmatoarete muttimi sunt
reate in raport cu adunarea functiilor cu inmultlrea dlntre 0
functie un scalar real.
a) {flf: [a,b]
b) {tit: [a,b]
c) {tit: [a,b] !R{,
f continua pe [a,b]}
f admite primitive pe [a,b]}
t integrabila pe [a,b]}
6. Fie K un corp oarecare l?i M 0 multime. Sa s:
arate ca multimea functiilor definite pe M cu valorl In K formeaza
un spatiu V(M,K) peste corpul operatiile adunarea
a doua functii din V(M,K) l?i inmultirea dlntre 0 functle l?1 un scalar
din K.
7. Fie V = = {(X,Y)E x>O, y>O}. Sa se studieze
daca V dotat cu operatiile:
+: VxV x+Y = (X1,Y1, X2Y2) , x = (X1,X2)EV; Y = (Y1,Y2)EV
.: IRxV AX = A EIR
constituie un spatiu vectorial peste corpul numerelor reale.
Solutie:
Oa.
78
Spatii vectoriale
Capitolul1
8. Raspundeti la urmatoarele intrebari:
a) Este posibil ca un spatiu vectorial sa fie format dintr-un
singur vector? Dar din doi vectori distincti?
bi Multimea de vectori obtinuta prin unui vector
v dintr-un spatiu vectorial poate forma un spatiu
vectorial? . .
c) Mu/timea obtinuta prin exc!uderea unei infinitati de
vectori dintr-un spatiu vectorial poate constitui s'patiu
vectorial? .
Solutie:
a) Numai daca este vectorul nul. Nu; ar trebui sa contina l?i
vectori de tipul AX +JlY. .
b) Nu, deoarece multimea obtinuta contine vectori de
suma:
(v;u + v;u =v)
c) Da.
9. Demonstrati ca orice sistem de vectori ce contine
vectorul nul este liniar dependent.
10. Fie spatiul vectorial a/ polinoamelor de grad
cel mult 2 cu coeficienti reali. Aratati ca vectorii P1 = 1 +2X+3x2,
P2 = 2+3X+4X
2
, P2 = 3+5X+7X
2
, sunt liniar dependenti.
11. Fie spatiul vectorial (V, IR), definit in problema 7.
a) ca vectorii X = (X1,X2)EV l?i Y = (Y1,Y2)EV
sa fIe hnlar dependenti.
b) Aratati ca e1 = (1,10) l?i e2 = (10,1) formeaza 0 baza a
!R{) l?i atlati coordonatele vectorului v = (2,3)
In aceasta batao
Solutie:
a) IgX1 lgY2 = IgX2 . IgY1; b) (/g3,lg2)
79
Spati i vectoriale Capitolul1
12. Fie (V, spatiu! vectorial real al functiilor reale i
continue. Sa se arate ca urmatoarele sisteme de functii sunt liniar
independente pe orice interval real,
a) { 1, GOSX, cos2x, ... , cosnx}
1
2 n }
b) { ,cosx, cos X, ... , cos x
c) {ea,X,ea2x, ... ,enX} a1,a2, ... ,a
n
numere reale
distincte.
13. Sa se arate ca urmatoarele sisteme de vectori sunt
liniar independente in (/R{, Q).
a)
b)
Indicatie: Analog cu problema rezolvata 10.
14. Fie a,p,y trei constante reale distincte. Sa se precizeze
daca functiile sin(x+a), sin(x+p) i sin(x+y) sunt liniar dependente
sau independente. Sa se indice, eventual, relatia de dependenta.
Solutie:
sin(y-'p)sin(x+a) + sin(a-y)sin(x+p) + sin(p-a)sin(x+y) =
15. in spatiul vectorial (V, K) se considera vectorii
a1,a2,a3,a4,a5 liniar independenti. Sa se stabileasca natura
sistemului {b1,b
2
,b
3
}.
a) b1 = 3a1+2a2+a3+a4
b2 = 2a1+5a2+3a3+2a4
b
3
= 3a1 +4a2+2a3+3a4
b) b1 = 3a1 +4a2-5a3-2a4+4a5
b2 = 8a1+7a2-2a3+5a4-1 Oa5
b3 = 2a1-a2+8a3-a4+2a5
Solutie:
a) independent; b) liniar dependent.
80
Spatii vectoriale
Capitolul1
16. in spatiul vectorial (V,K) se considera sistemul de
vectori liniar independenti {a1,a2, .. , an}. Sa se stabileasca natura
urmatoarelor sisteme de vectori:
a) b1=al, b2::;. a1+a2, ... , b
n
= a1+a2, ... ,a
n
;
b) b1=a1, b2= a1+2a2, ... , b
n
= a1+2a2+ ... +na
n
;
c) b1=a1+
ti
2, b2= a2+a3, ... , b
n
-
1
= a
n
-1+an, ... ,an, b
n
=a
n
+a1;
d) b1=a1-
a
2, b2= a2-a3, ... , bn-
1
= ... ,an, b
n
=a.,-a1;
Solutie:
a) liniar independent; b) liniar independent; c) liniar
dependent pentru n par i liniar independent pentru n impar;
d) liniar dependent.
17. Tn spatiul vectorial (R
5
,R) se considera vectorii:
a1 = (0,1,0,2,0)\ a2 = (7,4,1,8,3)\ a3 = (0,3,0,4,0)\
a4 = (1,9,5,7,1)\ a5 = (O,1,O,5,0)t.
Exista coeficientii G;j (i,j = 1,5) astfel incat vectorii:
5
b; = I C1Jaj , i = 1,5 sa fie liniar independenti?
Jo l
Solutie:
Nu.
18. Se considera vectorii e1 ,e2, ... , en i x dati prin
coordonatele lor intr-o baza oarecare:
a) e1 = (2,1,-3)\ e2 = (3,2,-5)\ e3 = (1,-1,1)\ x =
b) e1 = (1,2,-1,-2)\ e2 = (2,3,0,-1)\ e3 = (1,2,1,4),
e4 = (1,3, -1, 0)\ x = (7,14,-1,2)t.
Sa se arate ca {e1,e2, ... , en} formeaza 0 baza a spatiului
(/R{n, /R{) i sa se determine coordonatele vectorului x in aceasta
baza.
Solutie:
a) (1,'1 J 1 )t; b) (0,2,1,2)t
81
Spatii vectoriale Capitolul1
19. Sa se arate ca urmatoarele sisteme de vectori sunt
baze in spatiul (Rn,R) sa se determine legaturile intre
coordonatele vector in cele doua baze:
a) 8 = {(1 ,2,1)\ (2,3,3)\ (3,8,2l}
8' = {(3,5,8)\ (5,14,13)\ (1,9,2)t}
b) 8 = {(1, 1,1,1)\ (1,2.1,1)\ (1,.1,2, 1)t, (1,3,2,3)t}
8' = {(1,0,3,3)t, (-2,-3,-5,-4)\ (2,2,5,4)\ (-2,-3,-4,-4)t
Solutie:
a) x = -27x' -71x' -43x' . x = 9x' +20x +9x' .
1 t 2 3' 2 I 2 3'
X = 4x' +12x' + 8x'
3 t 2 3
b) x = 2x' +X' -x' . x = -3x' +X' -2x' + x' .
1 t 3 .' 2 t 2 3 4 '
X = x' -2x' +2x' - x' .
3 I 2 3 I
20. Sa se determine valorile parametrului pentru care
sistemul de vectori este sistem de generatori pentru spatiul
lRS.) pentru 0 astfel de valoare a lui a sa se extraga 0 baza
din G,
a) G = {g1 = (0,1,-1)\ g2 = (1,-1,1)\ g3 = (O,a,-2)\
g4 = (O,O,a)t}
b) G = {g1 = (0,1,-1)\ g2 = (1,-1,1)\ g3 = (0,a,-2)\
g4 = (a,O,O)t}
Solutie:
a) 8={(0,1,-1)\ (1,-1,1)\ (0,0,-2)t}
b) aER\{2}, 8={(O,1,-1)\ (1,-1,1)\ (O,O,-2)t}
21. Fie 8={e1,e2, ... , en} 0 baza a spatiului n impar
x = 2(e1+e2+ ... +e
n
). Sa se determine coordonatele vectorului n
in baza formata cu vectorii f1 = e1+e2, f2 = e2+e3, ... f
n
-
1
= en-1+en, fn
= e
n
+e1
Solutie:
XF = (1,1, ... , 1)t unde F = {f1.f2, ... ,fn}
82
Spati i vectoriale Capitolul1
22. Fie E = {e1,e2,e3,e4,e5} 0 baza a spatiului lRS.)
e' =ae2; e' =A.e3; e' = ye4; e' = cres; e' = Ee1 cu a,B;y,a,B "* 0. Sa se
I 2 tJ 3 4 5
arate ca E' = {e;, ,eJ este baza in sa se
determine legatura intre cocrdonatele unui vector xER
5
in cele
doua baze.
Solutie:
X1 = X1= ax;, X3 = X4 = Xs =
23. Stabiliti daca urmatoarele relatii de trecere de la baza
. .
E ={e1,e2, ... , en} la baza F = {f1,f
2
, ... ,fn} sunt posibile:
a) n = 4 f1 = e1-e2, f2 = e2-e3. f3 = e3-e4, f4 = e4-e1,
b) n = 5 f1 = e1+e2, f2 = e2+e3, f3 = e3+e4, f4 = e4+e5,
fs = eS+e1
c) n = 6 f1 = e1+e2, f2 = e2+e3, f3 = e3+e4, f4 = e4+eS,
fs = eS+e6, f6 = e6+e1
Solu1ie:
a) Nu; b) Da; c) Nu.
24. Cum se modifica matricea de trecere de la 0 baza la
alta in spatiul vectorial daca:
a) se interschimba doi vectori ai primei baze;
b) se interschimba doi vectori ai celei de-a doua baze;
c) se scriu vectorii ambelor baze in ordine inversa.
Solutie:
a) se interschimba doua linii ale matricei de trecere;
b) se interschimba doua coloane ale matricei de trecere;
c) se interschimba elementele simetrice in raport cu centrul
matricei.
25. Care este matricea de trecere de la baza 8 la baza 8' in
spatiul vectorial al polinoamelor de grad eel mult n, in
nedeterminata X, cu coeficienti reali, daca:
83
Spati i vectoriale Capitolul1
a) 8= {1,X,X
2
, ... , Xn}, 8' = {1,X-a,(X-a)2, ... , (X-a)n},
b) 8= {1,X,X
2
, ... , X"}, 8' = {1,X+a,(X+a)2, ... , (X+a)"},
Solulie:
/1 - a a
2
... -, a (
,)n II
O I
- 2a / 1)"-1 n-l
.. . 1.- ua
a) A= . 0 0 0 ... (_l)n-z .n(n-l)an- z ;
lo o ..... .
1 a a
Z
o I 2a
b) A =
o 0 1
... a
n
... na
n
n(n -1)
... a
(fo O::.i
.... 2 ....
26. Sa se arate ca urmatoarele multimi constituie subspatii
vectoriale ale spatiilor (V, specificate sa se determine pentru
fiecare 0 baza dimensiunea:
a) V
1
= {(O,X2,X3,X.d/X2,3,4
V
2
= {(X1, O,X3,X4)t/X1,3,4
V3 = V
1
nV
2
,
V
4
= V
1
+V
2
,
V5 = {(X1,X2,X3,X4)t/ X1+X2-X3+X4=O, X1-X2+X3-X4 =0,
3X1+X2-X3+X4 =0, 3X1-X2+X3-X4 =0, X1,2,3,4
b) W
1
= {PEVI P(2) = O}, V =
W2 = {PeVI P(1) = P(2) = O}, V =
c)
d) Y1 = {(an)nEN* cYI an = 3an-1-2an-2, n > 2}
V = Y = (\7'),
84
Spatii vectoriale Capitolul 1 .
Sofutie:
a) 8
1
= {(O, 1,0,0)\ (0,0,1 ,O)t, (0,0,0.1 )t}. dimV
1
= 3;
82 = {(1.0.0.0)\ (0.0.1,0)\ (0.0,0.1)t}. dimV
2
= 3;
8
3
= {(0.0,1,O)\ (O,O,O,1)t}. dimV
2
= 2;
8
4
= {(1 ,0,0,0)\ (0,1,0,0)\ (0,0,2,0)\ (O,O,O,2)t },
dimV4 = 4 014 =
V5 = {(O,a.,-{3,a..{3)tl 8
5
= {(0,1,1,O)\
(O,-1,O,1)t}, dimV5 = 2
b) 8
1
= {x-2, x(x-2), x2(x-2), x
3
(x-2), x
4
(x-2)}, dim W
1
= 5;
8
2
= {(x-1)(x-2), x(x-1)(x-2), x2(x-1)(x-2)}. dimW
2
= 3
c) 8 = {(O 1 01 (0 1 01 (0 0 II} dimW = 3'
1 0 0)' 0 0 1)' 0 0 0)
d) 8 = {(1,0.-2,-6 ... , _2
n
-
1
+2, ... ), (0,1,3.7 ... 2
n
-
1
_1 ... )},
dimY1 = 2
27. Sa se arate ca multimile:
I A =
c b 0
W = I A = 2a
C

c b a
Sunt subspatii ale spatiului vectorial sa se
determine cate 0 baza.
Solulie:
Se verifica imediat definitia subspatiului pentru amandoua
multimile . .
o baza In V effie m; m,
85
Spati i vectoriale Capitolul1
{(
I 0 OJ (0 0 2J (0 2 OJ}
Jar In W: 0 1 0, 1 0 0, 0 0 2
00 .1010100
28. Fie 0/, un spatiu vectorial de dimensiune nz2. Sa se
arate ca daca V
1
V
2
sunt subspatii distincte ale lui V
= dim0/2, = n-1; atune; dim(V
1
r1V
2
) = n-2.
29. Sa se arate ca spatiul al matricelor patratice
de ordin n cu elemente din este suma directa dintre subspatiul
matricelor simetrice subspatiul matriceJor antisimetrice. Dar
daca In loc de consideram corpul 7l..2?
Solutie:
Se problema 34 de la probleme
Pentru 7l..2 in loc de se observa ca orice matrice simetrica
este antisimetrica, iar multimea matricelor simetrice este strict
inclusa in multimea tuturor matricelor.
30. Sa se determine dimensiunea cate 0 baza pentru
subspatiile:
V
1
=Sp({V1,V2}), V2 =Sp({W1,W
2
P, V
1
+V
2
V1r1V2 unde V1=
(1,1,0,0)\ V2= (1,0,1,1)\ W1= (0,0,1,1) , W2= (0,1, 1,O)t. Ce se poate
spune despre V
1
+V
2
? .
Solu1ie:
{V1,V2}, {W2,W2}, {V1,V2,W1,W2}, dim0/1r1V2) = 0.
31. Sa se determine dimensiunea i 0 baza a subspatiului
Sp( {V1,V2,V3}), daca:
a) V2= (1,-1,2,4)\ V2= (1,-2,-4,7)\ V3= (O,1,6,-3)t
b) V2= (1 ,-1,3,-2)\ V2= (2,-2,6,-4)\ V3= (-3,3,-9,6)t
86
Spatii,vectoriale
Capitolul 1
Solu1ie:
a) dimSp({v1,V2,V3}) = 2, B = {V1,V3}, V2=V1-
V
3.
b) dimSp({v1,V2,V3}) = 1, B = {V1}, v2=2v1 : v3.=-3v1
32. Sa se arate ca V1 = i f(x) = f(-x)
(\I) V2 = I f(x) = -f(-x) (\I) xE[-a,a]} sunt
subspatll suphmentare In spatiul vectorial V al tuturor functiilor
reale definite pe (-a,a]. '
Solutie:
Se arata ca orice functie este suma dintre 0 functie para i
. f() 1 1
una Impara: x = 2' [f(x)+f( -x)] + 2' (f(x)-f( -x)], iar intersectia
subspatiilor este functia nula.
87
Spatii liniare euclidiene Capitolul2
SPATII LINIARE EUCLIDIENE
2.1. No1iuni teoretice
1. Functionale liniare, reprezentarea lntr-o baza
data, dualul algebric al unui spatiu liniar
Fie X un spatiu liniar peste corpul de scalari K.
Oefinitie: 0 aplicatie f: X K se numel?te functionala.
Oefinitie: 0 functionala f: X K se numel?te functionala
Iiniara daca este aditiva l?i omogena:
i) V x, Y E K, f(x+y) = f(x) + fey)
ii) V x E K, VUE K, f(ux) = uf(x)
Fie X un spatiu liniar de dimensiune finita, anume dimX = n.
Daca E = {e1, e2, ... , en} este 0 baz8 a lui X, notand cu aj = f(ei),
i = 1, n , matricea:
A se matricea funC\ionalei liniare f
corespunzatoare fazei E, iar f(x) = A'x unde X = !x1e
l
.
1=1
Oefinitie: Multimea X* = {f: X KIf functionala Iiniara} se
numel?te spatiul dual al lui X.
88
Spatii liniare euclidiene Capitolul2
Propozitie: X*, spatiul dual allui X, este un spatiu liniar de
aceeal?i dimensiune ca l?i X.
2, Functionale biliniare. Matrice asociata. Trecerea
de la 0 baza la alta
Fie X, Y doua spatii liniaic peste acelal?i corp de scalari K.
Oefinitie: 0 aplicatie f: X x Y K se numel?te functionala
biliniara daca este liniara in fiecare argument, adica:
1) V X1, X2 E X, U1, U2 E K, Y E Yare loc:
f( U1 X1 + U2X2, y) = U1 (f(X1, y) + U2f(X2, y)
2) V X1 E X, U1, U2 E K, Y1, Y2 E Yare loc:
f(X1U1Y1 + (l2Y2) = u1f(X1,Y1) + U2f(X1,Y2).
Daca dimX = m, dimY = n l?i E = {e1 ... em} baza din X,
G = {g1... gn} baza din Y, atunci V x E X,
X= Vy EY, y= IdJg
j
, notand cu ajj = f(ej, gj),
I - I J-'
i=l,m, j = l,n putemscrief(x,y)=XtAYunde A=(a .. ).-.
1J 1=I,m
j=\,n
Matricea A = (ajj)j=i,m poarta numele de matricea
j=i,n
functionalei biliniare corespunzatoare bazelor E l?i G.
Daca din spatiulliniar X trecem de la E la F prin intermediul
matricei C, iar din spa\iul Y trecem de la baza G la baza H prin
intermediul matricei 0, atunci matricea functionalei biliniare
corespunzatoare bazelor F l?i H este 8 = CAD T,
3. Produs scalar. Produs scalar complex
Consideram spatiul liniar X peste corpul de scalari K, unde
K este R sau C.
Oefinitie: Se numete produs scalar aplicatia:
89
Spatii liniare euclidiene
Capitolul2
< , >: X x X -) K, care satisface urmatoarele axiome:
i). < x,Y > = < y, x>, V x,y E X
ii). < ax,y > = a< x,y >, V x,y E X, V a E K
iii). < X1 + X2, y> = < X1, y :> + < X2, y >, V X1,X2 E X, V Y EX
iv). < x,y > > 0, V X:j; 0 < x,x > :: 0 X = 0
Oefinitie: Un spatiu liniar X pe care s-a definlt un produs
scalar se spatiu euclidian.
Propozi\ie: Daca X este un spatiu euclidian, atunci:
I I
\<x,Y>\:S;X,X 2y,y 2, Vx,y EX.
4. Notiunea de norma. Notiunea de distanta. Spa\ii
Iiniare normate
Sa consideram un spatiu liniar X peste corpul de scalari K.
Oefinitie: Aplicatia II . II : X -) [0, (0) se norma
daca: i). /Ix/I> 0, V x :j; 0 /Ix/I = 0 x = Ox
ii). /lax/I = Ia.! . /Ix/I, V a E K x E X
iii). /lx+y/l :s; /Ix/I + /ly/l, V x,y E X
Oefinitie: Spatiul liniar pe care s-a definit 0 norma se
spatiu liniar normat.
Oefinitie: Fie X un spatiu liniar peste corpul K. Aplicatia
d: X x X -) [0, (0) se distanta pe X daca:
i). d(x,y) 0, V x,Y E X; d(x,y) = 0 x = Y
ii). d(x,Y) = d(y,x), V x,Y E X
iii). d(x,z) :s; d(x,y) + d(y,z), V x,y,z E X
Propozitie: Daca X este un spatiu euclidian, aplicatia:
/I . /I : X -) [0, (0) astfel ca: /Ix/I = x, x> , V X E X este 0 norma
peX.
90
Spatii liniare euclidiene Capitolul2
5. Baze ortogonale. Pfocedeu de ortogonalizare
Fie X un spatiu euclid ian oarecare.
Definitia: Elementele x, Y E X se numesc ortogonale daca
< x,y > = notam x 1.. y.
Oefinitie: Spunem ca elementul Xo E X este ortogonal pe
mu1timea A scriem Xo 1.. A, daca:
< Xo, a > = 0, V a E A.
Oefinitie: Se compiementul ortogonal al multimii
A, multimea A1- = {XE A; x JA}
Propozitie: A1- este un subspatiu liniar allui X.
Propozitie: Daca elementele X1, X2, ... , Xn ale spatiului
euclid ian X sunt ortogonale doua cate doua atunci ele sunt liniar
independente.
Oefinitie: Se determinant Gram sau al vectorilor
e1, e2, ... , e
p
determinantul:
< cl'e, > < e
L
,e
2
> ... < el'e
p
>
< e
2
,e
l
> < e
2
,e
2
> ... < e
2
,e
p
>
8p= .
< ep,e
l
> < e
p
,e
2
> ... < ep,e
p
>
Propozitie: Elementele vectorilor e1, e2, ... , e
p
sunt liniar
dependente daca numai daca 8
p
= O.
Oefinitie: Fie X un spatiu liniar. 0 multime B c X se
baza ortogonala daca:
i) Beste baza pentru spatiul liniar.
ii) oricare ar fi doua elemente disjuncte din B ele sunt
ortogonale.
Oefinitie: 0 baza ortogonala formata din elemente cu
norma egala cu unitatea se baza ortonormala.
Propozitie: Orice spatiu euclid ian de dimensiune finita
contine 0 baza ortogonala.
91
Spatii Iiniare euclidiene Capitolul 2
6. Proiectia unui vector pe un subspatiu
Propozitie: Fie Xo un subspatiu al spatiului euclidian X
Bo 0 baza a lui 1.
0
. Atunci a 1.. Xo a J. Bo. .
Propozitie: Sa consideram un spatiu euclid ian X fimt
dimfmsional, Xo Ull subspatiu al lui X a E X. Atunc
i
a se
descompune in mod unic sub forma:
a = ao + b, cu ao E Xo, b E:: iar IIbll este distanta de la a
la Xo.
(d(a, Xo) = inf d(a,x.
xeX
o
ao se proiectia lui a pe subspatiu! Xo.
2.2. Probleme rezolvate
1. Tn spatiul numeric se functia f(x) = X1 + X2,
unde x = (X1, X2,' X3t Sa se arate ca f(x) este 0 functionala liniara.
Solutie:
Fie y = (Y1, Y2, yd a E
Atunci f(x+y) = (X1+Y1) + (X2+Y2) = (X1+X2) + (Y1+Y2) = f(x) +
fey); f(ax) = a X1+aX2 = a(x1+x2) = af(x).
2. Tn spatiul liniar al functiilor integrabile pe [a,b] se
functia:
b
f(x) = f x(t)dt
a
Sa se arate ca f(x) este 0 forma liniara.
Solutie:
Fie x: [a,b] y: [a,b] doua functii integrabile definite pe
[a,b]. Atunci aX + f3y este 0 functie integrabila pe [a,b]
92
Spatii liniare euclidiene Capitolul2
b b b
f[ax(t) + f3y(t)]dt = a f x(t)dt + f3 f y(t)dt, deci f este 0 forma
a a a
liniara.
3. Tn liniar al functiilor integrabile pe (a,b] se
functia:
b
f(x) = f x(t)2dt
a
Este f(x) 0 forma liniara?
Solutie:
Fie x,y: [a,b] aplicatii integrabile.
Atunci:
b b b b
f(x+y) = f[x(t) + z(t)ydt = fX
2
(t)dt+ fi(t)dt + 2 fX(t)z(t)dt;c
a II: a a
;f. f(x) + fey) in general (de exemplu x = y == 1 pe [a,b]. Oeci f nu
este 0 forma liniara.
4. Oaca f(x) este 0 forma liniara pe spatiul liniar X, atunci
multimea vectorilor x E X pentru care f(x) = 0 formeaza un
subspatiu liniar. Care este dimensiunea acestui subspatiu?
Solutie:
Sa notam pentru inceput ca subspatiul mentionat se
noteaza cu Kerf se nucleul lui f. Fie acum x, y E X
astfel incat f(x) = fey) = O. Atunci V a, f3 E K avem f(ax+f3y) = af(x)
+ Pf(y) = 0, deci f(ax+py) = 0 ax+py E Kerf, V a,p E K x,y E
Kerf. Prin urmare Kerf este un subspatiu \iniar.
Fie acum e1, e2, ... , en 0 baza in X x E X astfel incat
f(x) = O. Oaca x = a1e1 + a2X2 + ... + ane
n
obtinem a1f(e1) + a2f(e2) +
... + + anf(x
n
} = O. Oaca \;j i = 1, n avem f(ei) = 0 atunci f este
identic nula, iar X = Kerf. Tn caz contrar (3) i = 1, n astfel incat
93
Spatii liniare euclidiene Capitolul2
f(ei) *- O. Fara a restrange generalitatea putem presupune f(en) *- O.
Atunci Kerf este constituit din multimea tuturor vectorilor de forma:
(
1 n-l) . --
al'a2' ... undeaj E K, l=l,n-l.
teen) i=l
Atunci vectorii:
(
1,0,0, ... ,0,- f(el) "j\
f(e
n
)
(
1,0,0, ... ,0,- fce2)
f(e
n
)
(
f(en-I)
1,0,0, ...
f(e
n
)
in numar de (n-1) constituie In mod evident un sistem de
generatori in plus sunt liniar independenti.
Deci dimensiunea cautata este (n-1).
5. Sa se determine 0 forma liniara neidentic nula In 1R3
astfel ca: f(X1) = f(X2) = 0, unde X1 = (0,1,1)\ X2 = (-1,1,1)\
Solutie:
Fie e1, e2, e3 0 baza in Atunci:
f(x) = f(a1e1 + a2e2 + a3e3) :-= a1f(e1) + a2f(e2) + a3f(e3).
Din f(X1) = f(X2) = obtinem:
f(e2) + f(e3) = ; -f(e1) + f(e2) + f(e3) = 0
Atunci f(e1) = iar f(e2) = -f(e3). Alg f(e2) = -f(e3) = -1 obtin
f(x) = -a2 + a3, V x = (a1, a2, a3t
6. Se da functionala f: l3
f(x) = X1 + 2X2 + 3X3 unde x = (X1, X2, X3)t.
Sa se determine coeficientii functionalei In baza:
E = {e1 = (1,1,0)\ e2 = (1,0',1)\ e3'= (0,1,1)t}.
94
Spatii liniare euclidiene Capitolul2
Solutie:
Se eli f(x) = A 'x unde A = (::]. a, = f(e,) , i = 1,3.
Obtinem a1 = 3, a2 = 4, a3 = 5 coeficientii functionali in baza E.
7. Tn spatiul numeric se considera forma biliniara
A(x,Y) = 2X1Y1 + X2Y1 + X2Y2 + 3X3Y3 + X4Y1 + X4Y4.
Sa se regaseasca matricea corespunzatoare formei
biliniare A(x,Y) in baza:
X1 = (1,1,1,1)\ X2 = (0,1,2,1)\ X3 = (0,1,1,0)\ X4 = (1,0,0,2t
Solutie:
Matricea lui A in baza canonica este:
2 0 0
1 1 0 0
M = iar matricea de trecere de la baza
003 0
100 1
canonica la baza mentionata este:
1 0 1
1 1 1 0
c=
210
1 1 0 2
Atunci matricea lui A este CMCt.
8. Fiind data 0 matrice simetrica A = lIai/f, i,j = 1, n avand
all a 2
proprietatile: a11 > 0, 1 > 0, .. . detllaijll>O, sa se arate ca
a
2l
a
22
ann> 0.
95
Spatii Iiniare euclidiene Capitolul2
Solutie:
$tim ca daca A este 0 matrice simetrica care
conditiile mentionate, atunci:
. .
n n
8(X,X) = L L hij v l V j unde bij = an-i+1, n-j+ 1, Vi = Xn-i, Vj =Xn-j
i=1 j=1
din faptul ca este pozitiv definita ::::::> b
11
> 0 ded ann> O.
9. Sa se gaseasca cosinusul ur.ghiului pe care il fac
vectorii: x = (-1, 0,1,1), Y = (2,0,0,-1).
Solutie:
. ,
<xy> (3 .
(x,y) = Ixilyl = -VS unde prln <x,y> am notat produsul
scalar al vectorilor x y, iar prin Ixi am notat norma lui x.
deci:
10. Se dau vectorii V1 = (1,1,0), V2 = (1,0,-1), V3 = (0,1,2).
Sa se construiasca 0 baza ortonormala in [R?3. ,
Solutie:
Luam e, = v, = (1,1,0), y, = ,0) 1::1;
Calculam e2 = Vz - < e
l
, V
2
> e1, <e1,v2> =1 deci
< e"e] >
ez = (.!. -.!. -1) <e2 e2> = i. Obtinem
2' 2' , ' . 2 .
_ e2 (1 1 2 )
Y2- J6'- J6'- J6
Sa calculam pe e3 = V3 - < e
p
V3 > e1 _ < e
l
, V3 > e2;
< epe
l
> < e
2
,e
2
>
<e1,v3> = 1, <e2,v3> = - e3 = <e3,e3> =
96
Spatii liniare euclidiene Capitolul2
_ e3 (1 1 1)
Y3 - /'3,- /'3'-J3
Atunci Y1, Y2, formeaza 0 baza ortonormala in [R?3.
11. Sa se demonstreze inegalitatea lui Cauchy:
! n 2 n n
\t;a;b; t;laJblhil2 .
Solutie:
Fie x = a1e1 + a2e2 + ... + ane
n
Y = b1
e1 + b2
ez + .. . + bne
n
unde {e1, e2, .. " en} este 0 baza ortonormala in en.
n
Atunci (x,Y) = L a
j
b
i
este un produs scalar pe (n.
i=l
Din inegalitatea lui Cauchy pentru produsele scalare
obtinem afirmatia.
12. Sa se demonstreze inegalitatea lui Schwarz:
lff(t)g(t)dt), s Of2 (t)dt) (fg2 (t)dt)
unde f 9 sunt functii continue in intervalul [a,b].
Solutie:
b
Folosind produsul scalar (f(t),g(t = J g(t)f(t)dt
a
inegalitatea Cauchy, obtinem automat afirmatia.
13. Daca {f1, f2, ... , fn} este 0 baza oarecare in X {e1, e2,
... , en} este baza obtinuta prin proeedeul de ortogonalizare,
atunei:
o < led Ifil, V i = 1, n
97
Spatii liniare euclidiene
Capitolul2
Solutie:
Tn adevar ca:
I-I <e f> i-I <e.,fj >
ej = f j - L J' I e J ded f j - ej = L J e j .
< ej,e
J
> < ej,ej >
Notand cu v = fi - ei avem <ei,v> = O. Din teorema lui
Pitagora => le;12 + Ivl2 = lei + vl
2
= Ifil 2 deci 0 < led !fil
14. Fie:
(fl,f\) (fpf2)'" (fl,f
n
)
(f
2
,f
l
) (f
2
,f2)'" (f2,fn)
r= .
(fn,f
l
) (fn,f2)'" (fn,f
n
)
determinantul Gram al unei baze oarecare din X.
Atunci 0 < r (k f1)(f2, f2)'" (fn, fn).
Solutie:
in adevar, cum produsul scalar a doi vectori din X este
independent de baza aleasa, r este 0 functie de vectori f1, ... , fn .
Vom nota pentru simplitate cu:
[r:} f" f, ... f,) matricea determ inantulu; r.
n
Folosind 0 schimbare de baze fi = I cije
j
avem:

98
Spatii liniare euclidiene
(e
p
e
l
) (e
1
, e
2
)... (e
p
en)
r = (detA)2 (e2,e2) .. (e2,en )
(en,e
l
) (e
n
,e
2
) (en,en)1
Capitolul2
Cum in X exista baze ortonormate {e1, e2, ... , en} rezulta:
r = (det A)2 cum det A * 0 => r > o. Tn particular, daca se
va lua baza ortogonala anume baza determinata prin formulele:
1:-'; < e,r >
fi = ej + I J 1 e
j
atunci det A = 1, deoarece A este 0
j=l < e
j
, e
j
>
matrice triunghiulara care are pe diagonala principala toate
elementele egale cu 1 deci:
r = (e1, e1)(e2, e2} ... (e
n
, en) (k f
1
) ... (fn, f
n
) conform cu
exercitiul 13.
15. Sa se demonstreze teorema generala a ortogonalizarii
Fie X1, X2, ... , Xk, ... un de vectori ai unui spatiu euclid ian
(finit sau infinit). Notam prin cfic. = J{X1, X2, ... , Xk) acoperirea liniara
a primilor vectori ai acestui sistem. Atunci exista un de vectori
Y1, Y2, ... , Yk, .. . avand urmatoarele proprietati:
1. Pentru orice k natural acoperirea liniara ofk a vectorilor
Y1, Y2, ... , Yk coincide cu cfic..
2. Pentru orice k natural vectorul Yk+1 este ortogonallui 4...
Solutie:
Punem Y1 = X1. Evident of; = oL1 . Vom demonstra teorema
prin inductie. Presupunem ca vectorii Y1, Y2, ... , Yk sunt deja
construiti satisfac conditiile cerute vom construi pe Yk+1 a stfe I
incat el sa satisfaca de asemenea proprietatile cerute.
Spatiul cfic. fiind finit dimensional, are loc descompunerea:
Xk+1 = gk + hk (1)
unde gk E 4.. iar hk este perpendicular pe 4... lar Yk+1 = hk.
Verificam ca Yk+1 este vectorul cautat.
Subspatiul cfic. contine Y1, Y2, ... , Yk conform ipotezei de
inductie cfic.+1 contine vectori (4.. c cfic.+1)'
99
Spatii liniare euclidiene Capitolul2
Din (1) obtinem ca oLk+1 contine hk = Yk+1 deci oLk+1 contine
Y1, ... , Yk, Yk+1 deci intreaga acoperire liniara .,Ik+1 . Dar invers
.,Ik+1 contine X1, ... , Xk iar din (1) contine Xk+1, deci .,Ik+1 contine
II
<4>.+1
Aadar .4+1 = .,Ik+1 prima parte a teoremei de
ortogonalitate este fndeplinita. indepl!nirea celei de-a doua este
evidenta conform constructiei lui Yk+1 = hk. Inductia este realizata
teorema este demonstrata.
16. Orice sistem de vectori Z1, Z2, .. . , Zk, ... indeplinind
conditiile teoremei precedente coincide pana la factori multiplicativi
cu sistemul Y1, Y2, ... , Yk, ... construit anterior.
Solutie:
Tn adevar Zk+1 trebuie sa apartina lui oLk+1 sa fie
perpendicular pe .4 . Prima din aceste conditii conduce la
existenta unei descompuneri:
Zk+1 = C1Y1 + C2Y2 + ... + CkYk + Ck+1Yk+1 = )\ + Ck+1Yk+1, unde
Yk E oLk , iar Ck+1Yk+1 perpendicular pe oLk .
Atunci (Zk+1, Yk) = 0 deci Yk := 0 de unde Zk+1 = Ck+1Yk+1
afirmatia e demonstrata.
17. Sa se gaseasca distanta punctului (4,5,9) la planul
definit de vectorii V1 = (1,1,0), V2 == (0,-1,1).
Solutie:
Determinam 0 baza ortonormala:
V1 ==e1 =(1,1,0)
e2 == V2 - <e)v2 > VI = (!,=-!,1) deci (2
1
, -2
1
,0)
< el' e
l
> 2 2 ')
,m formeaza 0 baza ortonormala. Punimd:
Vo
100
Spatii liniare euclidiene Capitolul2
Obtinem:
(
1 1 9
a1 = < (4,5,9), .fi'.fi ,0) > .fi
(
1 1 f2I 17
a2 = < (4,5,9), J6' J6'V3) > J6
A
(
46 5 . d' t t d t
vem Vo = -,-,-) IS an,a es e:
3 3 :1
1
[(
46)2 ( 5)2 ( 17)2]2
d= 4-
3
+ 5-
3
+ 9-
3
18. Sa se gaseasca proiectia ortogonala a lui (1,1,1) pe
subspa\iullui 1W.
3
generat de (1,-1,1).
Solu1ie:
d
(
1 1 1) .
Vo == a1e1 un e e1 = - - - -
J3' J3'J3
a1 == <V1 e1> unde v = (1,1,1); a1 = 1.. deci
3
Vo = (! -1.. 1..).
3' 3' 3
19. Sa se determine in subspatiul E" ortogonaJ pe
subspatiul E' dat de ecuatiile:
X1 + X2 + X3 + X4 + X5 = 0; X1 - X2 - X3 - X4 + X5 = o.
Sa se arate ca 1W.
5
= E' E9 E"
Sa se scrie matricea operatorului liniar A care face sa
corespunda lui x E vectorul x" E E", unde x = x' + x" (x' E E', x"
E E"), deci Ax:= x".
Solutie:
Avem X1 + X3 + X5 = 0 X2 + X4 = 0 deci:
101
Spatii liniare euclidiene Capitolul2
E' = {(a,b,c,-b,-a,-c) I a,b,c E 0 baza in E' ar putea fi
formata din vectorii:
e1 = (1,0,0,0,-1); e2 = (0,1,0,-1,0); 63 = (0,0,1,0,-1)
Fie acum x = Y1, Y2, Y3. Y4, Y5) perpendicular pe e1, e2, e3.
Atunci Y1 - Y5 =
Y2 -Y4 = 0
Y
3
-Y5:::: 0
Oed Y1 = Y3 = Y5, Y2 = Y4 ded
E" = {(a,b,a,b,a) I a,b E
Fie acum x = (X1 + X2 + X3 + X4 + X5). Atunci x = x' +. x" unde
x' = -a, -y) cu E
x" = (a,b,a,b,a) intrucat sistemul:
a+a = XI
= X
2
a+y = X3
b - = X
4
a-a-y = Xs
are solutie nula
Xl + X3 + X5 b x
2
+ X
4
2Xl - X3 - Xs
a - - a -
- 3 ,- 2 ,- 3
(.t _ x
2
- X
4
_ 2X3 - XI - X5
p- 2 ,y- 3
rezulta ca = E' EB E".
Avem Ax = x" deci:
Ax = (Xl + X3 + X5 X2 + X4 Xl + X3 + Xs X2 + X4 Xl + X3 + Xs) iar
3 '2' 3' 2' 3 '
matricea lui a este:
102
Spatii liniare euclidiene Capitolul2
113 0 113 0 1/5
0 112 0 112 0
M= 113 0 113 0 115
0 112 0 112 0
\113 0 113 0 115
20. Fie (X,K) un spatiu euclidian. Sa se arate ca:
a) singurul vector perpendicular pe orice vector din X este
vectorul nul.
b) daca < a,x > = < b,x >, V x E X, atunci a = b.
Solutie:
a) Din < a,x > = 0, V X EX=> < x,a > = 0, deci a = 0.
b) < a,x > = < b,x >, V X EX=> < a-b, x> = 0, V X E X, deci
conform cu a) => a-b = sau a = b.
2.3. Probleme propuse
1. In spatiul numeric R3 se functia f(x) = X3 + 3.
Este f(x) 0 forma liniara?
R. Nu.
2. In spatiul liniar al functiilor derivabile pe R. Se
functia f(x) = dx( t) .
dt
Este f(x) 0 forma liniara?
R. Da.
3. Sa se arate ca daca x = a1e1 + a2e2 + ... + ane
n
, unde {e1,
e2, ... , en} este 0 baza in spatiul liniar, atunci f(x) = a1 + a2 + ... +
an, este 0 forma liniara.
103
Spatii liniare euclidiene Capitolul2
4. Tntr-un spatiu liniar cu n dimensiuni exista un vector x,
x:t: 0, astfel ca:
fi(X) ::: 0, Vi::: 1, m
unde fi ' i ::: i, m sunt forme liniare m < n.
I
5. Sa se arate ca f: P2[x] f(P)::: J P(x)dx este 0 functie
o
liniara sa se afle coeficientii ei in baza {1, x-1, (x _ 1)2}
R. (l-!
, 2'3
6. Sa se precizeze daca urmatorul sistem de functionale
liniare este liniar dependent:
a) f1(x) ::: 2X1 - 4X2 + X3
f2(x) ::: X1 - 13x2 + 3X3
f3(X) ::: 3X1 + 5X2 - X3
fi :
3
i ::: 1,3
x ::: (X1, X2, X3)t
R. a) da; b) nu.
b) f1(X) ::: X1 + X2 - X3 + )4
f
2
(x) ::: X1 - X2 - X3 ,+ )4
h(x)::: 5X1 -X2 - X3 +)4
fi : i ::: 1,4
x ::: (X1, X2, X3, )4)t
7. Pentru 0 forma liniara data f(x) nenula In spatiul K
n
(K :::
R sau C) sa se indice 0 baza 91, 92, ... , 9n astlel incat pentru orice
n .
vector: x = I axg
k
sa avem f(x) ::: a1.
K=I
8. Tn spatiul numeric se functia:
n
A(x,y)::: Iajb
j
, unde x::: (a1 ... ani; y::: (b
1
... b
n
t
i=l
Sa se arate ca A(x,Y) este 0 forma biliniara.
104
SpatH Iiniare euclidiene Capitolul2
9. Tn spatiul liniar al functiilor continue in intervalul [a,b] se
functia:
b b
A(x,Y) J J x(t)y(s)dtds
a a
Sa se arate ca A(x,y) este 0 forma biliniara.
10. Daca A(x,Y) este 0 forma biliniara definita pe spatiile X
Y, atunci A(O,Y) ::: 0, V Y E Y A(x,O} ::: 0, V X E X.
11. Fiind data 0 matrice simetrica A ::: lIaijIJ avand
a a
proprietatile a11 > 0, 11 12 > 0, ... det lIai/l > O.
a
21
a
22
sa se arate ca ann> O.
n n
Indica1ie: 8(x,x) ::: I I aijXi X
j
este pozitiv definita.
i=1 j=l
12. Consideram 0 forma biliniara in f(x,Y) ::: xtAy, cu
ran9A ::: 1. Atunci f se poate scrie ca produsul a doua forme
liniare.
Indicatie: 0 matrice de rang1 are liniile proportionale intre
ele.
13. Sa se arate ca f:P3[X]XP
3
[x]
I
f(P,Q)::: Jp(x)Q(x)dx este 0 functionala bilinara, simetrica,
- I
pozitiv definita sa se scrie matricea ei in baza {1,X,X
2
,X
3
}.
105
Spatii liniare euclidiene Capitolul2
2 0 2/3 0
R.
0 2/3 0 2/5
2/3 0 2/5 0
0 2/5 0 2/7
14. Sa se arate ca f: f(x,Y) = a1Y2 - X2Y3 + X3Y1,
unde x = (X1, X2, X3)t, Y = (Y1, Y2, Y3)t este 0 bi!iniara. Sa
se scrie matricea functionalei biliniare In baza comuna i In baza
G = {91,g2,g3}, unde g1 = (1,2,3)\ 92 = (1,2,0)\ g3 = (1 ,o,ot
15. Fie X un spatiu vectorial complex. Atunci:
4 < x, Y >= Ix + YI2 -Ix - YI2 + ilx + iyI
2
- ilx _ iyI
2
1
unde < x,Y > este un produs scalar pe X iar Ixi = < X,X > 2' , V X E X.
16. Sa se arate ca in spatiul polinoamelor de grad n, se
poate introduce produsul scalar prin:
1
< P(t), Q(t) > = fp(t)Q(t)dt.
-1
17. Sa se gaseasca produsul scalar al vectorilor:
x = (1,0,2,3), Y = (2,2,1,4)
R. 16.
18. Sa se gaseasca lungimea vectorului x = (1,5,1,0).
R. 3Jj.
19. Daca A = (aij) , i,j = 1, n este 0 matrice simetrica, pozitiv
definita, atunci:
106
Spatii liniare euclidiene Capitolul2
unde X1 ... Xn, Y1 ... Yn sunt
numere reale.
Indica1ie: In < x,Y > = xtAx, x = (X1 ... Xn)\ Y = (Y1 ... Yn)t
este un produs scalar. Se aplica inegalitatea Cauchy.
20. Daca matricea A = (ajj) satisface conditiile din exercitiul
precedent, atunci aij2 aiiajj, V i,j = 1, n .
Indica1ie: Fie e1 ... e
n
baza comuna din
Atunci < ei, ej > = aij, V i,j = 1, n i aplicam In egalitatea
anterioara.
21. In spatiul liniar al polinoamelor de grad n sa se
2
ortonormeze baza 1,t,t , ... , tn.
Daca se definete produsul scalar prin
1
< P(t), Q(t) > = fp(t)Q(t)dt.
-1
se ajunge la polinoamele lui Legendre:
1 d
k
[(e l)k]
2k K! de
Indicatie: Se considera sistemul de functii:
xo(t) =' 1, X1(t) = t, X2(t) = t2, ... Xk(t) tk, ... i aplicam
teorema de ortogonalizare. Atunci oL{1,t,e, ... t
k
) coincide cu
mu1timea polinoamelor de grad k. Fie Yo(t) , Y1(t), Y2(t) ...
polinoamele obtinute prin ortogonalizare. Din constructie Yk(t)
polinom de grad kin t. Polinoamele Pn(t) = :t: [(e -1)"], n
Indeplinesc conditiile din teorema generala de ortogonalizare.
Atunci tim ca exista C
n
E R a.l.
Pn(t) = CnYn(t), V n 0, iar apoi facem norma egala cu 1.
22. (Inegalitatea Hadmand). Pentru orice determinant cu
elemente din corpul real,
107
Spatii liniare euclidiene
Capitolul2
22. (Inegalitatea Hadmand). Pentru orice determinant cu
elemente din corpul real,
... all1 I
a22 "'23' .. a
zo
'
n n
Se verifica inegalitatea: OS/),,2 s n L (a:)2 .

Solu1ie: Daca /)" = afirmatia e verificata. P
p
. /)" =f. 0, /),,2 > 0.
in R
n
cu produsul scalar luand vectorii fi = (ai1, ai2, ... ,ain)
aplicand exerciliul14 de la probleme prop use oblinem afirmatia.
23. Sa se determine 0 baza ortonormata in spatiul generat
de vectorii:
e1 = (2,3,-4,-6) , e2 = (1,8,-2,-16)
e3 = (12,5,-14,5), e4 = (3,11,4,-7)
in
Indicatie: e1, e2, e3, e4 liniar dependenti, dar e1, e2, e3 sunt
liniar independenti vor forma 0 baza a spatiului considerat.
24. Sa se determine 0 baza in X.L unde:
X = of{(1 ,0,2,1), (2,1,2,3), (O,1,-2,1)} in R4.
25. Sa se determine X.L unde X este subspatiul lui
format din vectorii (X1, X2, X3, ale caror componente verifica
sistemul:
2X1 + X2 + 3X3 =
3X1 + =
3X1 + X2 + 9X3 =
R. X.L = {(a,b,6a, -9b, -b) I a,b E
26. Sa se arate ca daca X
1
, X
2
sunt doua subspatii ale
spatiului euclid ian real n dimensional X, atunci:
108
Spatii liniare euclidiene Capito luI 2'
a) (X1.L).L = X
1
b) (X1 + X
2
).L = X/ n xl.
27. Sa se arate ca f: IW.
n
este 0 functionala liniara. Sa
se determine dimKerf precum coeficientii functionalei in baza E:
a) f{x) = X1 + X2, n = 4, E = ((1,0,0,0), (1,1,0,0), (1,1,1,0),
(1,1,1,1)}
b) f(x) = X1 - X2 - 2X3, n=3, E = {(1, 1,0), (1,0,1), (0,1,1)}.
R. a) 3; (1,2,2,2)
b) 2; (0,-1,-3)
28. Fie {e1, e2, ... ,en} 0 baza ortonormata a spatiului
euclid ian (X, sa se determine expresia produsului scalar a doi
vectori arbitrari x yin functie de coordonatele in baza:
a) a1e1, a2e2, .. . , anen, ai E R, ai =f. 0, i = I,n
b) e1 + e2, e2, e3, ... , en
29. Sa se arate ca functionala f: Pn[x] --? R, f(P) = P(a), a
numar real fixat, este 0 functionala liniara. Sa se determine
coeficientii ei in baza:
2 n}'A b .
E = {1, x, x , ... ,X In aza.
{
(x-ai (x-at}
F = 1, x - a, I ' .. , , I
2. n.
R. 1) ao = 1, a1 = a, a2 = a
2
, ... , an = an
2) b
o
= 1, b
1
= b
2
= ... = b
n
= 0.
30. in spatiul sa se descompuna un vector f in suma a
doi vectori, unul situat in acoperirea liniara a vectorilor bi, iar
celalalt ortogonal acestui subspatiu.
a) f = (5,2,-2,-2), b
1
= (2,1,1,-1), b2 = (1,1,3,0)
b) f = (-3,5,9,3), b1 = (1,1,1,1), b
2
= (2,-1,1,1), b
3
= (2,-7,-1,-1).
109
Spatii liniare euclidiene Capitolul2
31 . Sa sa determine subspatiul ortogonal pe subspatiul lui
~ 4 generat de vectorii x = (1,0,0,1) i Y = (2,2,1,1).
110
Operatori liniari Capitolul3
OPERATORI LINIARI
3.1. Notiuni teoretice
Fie X,Y doua spatii liniare peste corpul de scalari K.
Oefinitie: U: X Y este operator liniar daca satisface
conditiile:
a) U(x+y) = U(x) + U(y), (\7') x,y E X (U este aditiv);
b) U(ax) = aU(x), (\1') x E X, a E K (U este omogen)
sau daca U(ax + f3y) = aU(x) + f3U(y), (\1') x,y E X, (\7') a,f3 E K.
Propozitia 1: U(X) = {y E Y I (3) x E X astfel ca U(x) = y}
este subspatiu liniar al lui Y se imaginea lui X, prin
operatorul U.
Propozitia 2: Mu1timea KerU = E X I U(x) = O} se
nucleul operatorului liniar U este subspatiu liniar al lui X.
Matricea operatorului
Fie X Y finit dimensionali, dimX = m dimY = n fie
E = {e1, e2, ... , em} 0 baza Tn X iar G = {g1, g2, ... , gn} 0
baza In Y, atunei: U(x) = AT XE , unde: A = (a
ij
)lsism se
matrieea operatorului U relativa la bazele E G iar aij =
coeficientul j allui U(ei) in baza G, adiea
III
Operatori liniari
n
U(eJ =: L,aijgj = (aipai2,.,ain)G' i = 1,2, ... n.
j=)
Schimbarea bazei
Capitolul3
Fie F = {f
1
, ... , f
m
} 0 alta baza In X H = {h
1
, ... , h
n
} 0 alta
baza In Y, fie C = (Cij) i=l,m matricea de trecere de la baza E la baza
j=l,m
F, (f
1
, f
2
, ... , fm) = C( e1, e2, ... , em), 0 = (dij)1si,jsn matricea de
trecere de la baza G la baza H, (h
1
, ... , h
n
) = 0(91, 92, ... ,' 9n) fie
B matricea operatorului U relativa la bazele F H, atunci avem:
C-
1
BO = A sau B = CAO-
1
.
Oaca X = Y atunci E = G F = H, deci C = 0 avem:
B = CAC-
1
.
Vectori valori proprii
Fie U: X -)- X un operator liniar.
Oefinitia 2: Vectorii x -:I:- 0 solutii ale ecuatiei U(x) = AX se
numesc vectori proprii ai operatorului U, iar scalarii A E K pentru
care ecuatia are solutii nenule se numesc valori proprii ale
operatorului U.
Propozitia 3. Oaca Ao este 0 valoare proprie a lui U atunci:
XA.o = {x E X I U(x) = AOX} eX
este subspatiu al lui X i se numete subspatiu propriu al
operatorului U asociat valorii proprii AO.
Propozitia 4. Oaca A1, A2, ... , Ar sunt valori proprii ale lui U,
distincte, atunci vectorii X1, X2, ... , Xr ; Xk E XA.k' k = G ; sunt liniar
independenti.
Valorile proprii se determina din ecuatia caracteristica
det(AT- AI) = 0, iar ele sunt invariante la bazei.
112
Operatori liniari
Capitolul3
Vectorii proprii se determina din ecuatia (AT_ AI) x = 0, cu A
valoare proprie.
Propozitia 5. Matricea operatorului liniar U: X -)- X, (dimX =
n), In baza G = {91, 92, ... , 9n} cu 9k E Xk = {x EX I U(x) = Ak' x},
Ak, k = I,n valori proprii distincte ale lui U, este 0 matrice
dia90nala B = (bijhs i,i s n' bij = 0, i -:I:- j, bii = Ai. i = 1, u
Jordanizarea unei matrici
Fie U: -)- !R
n
, U(x) = ATX, A E m(!R) , operator Iiniar i fie
A.1, A2, ... , Ak valorile proprii ale lui U de ordine de multiplicitate m1,
. .. , mk
Pentru fiecare valoare proprie A. de ordin de multiplicitate m
avem un bloc Jordan In forma Jordan asociata lui A,
J
1
0
J=
, Ji = .. , blocuri Jordan, i = 1, k .
o J k
Pentru A, m calculam numarul de celule Jordan 1=
dimKer(U-A.I); 0 celula Jordan de dimensiune s fiind 0 matrice
patrati
C
[: x : Ide lOon: 1] sau [1 A 1 A 0 1
o A 0 1 A
Oeterminam irul de subspatii: 0 c Ker(U-AI) c Ker(U-AI)2
c. .. c Ker(U-AI)P cu dim(Ker(U-AI)P) = m.
Oeterminarea bazei Jordan i a dimensiunilor celulelor se
face astfel: <
113
Operatori liniari Capitolul3
- se compieteaza subspa\iul Ker(U-AI)P-1 la Ker(U-AI)P cu
W
1
din rela\ia W
1
Efl Ker(U-AI)P = Ker(U-AI)P se ia 0
baza in W
1
= {e1, ... , e
r
}, r s m
- se completeaza subspa\iul Ker(U-AI)P-2 la cu
W
2
din relatia W
2
Efl Ker(U-AI)P = Ker(U-AI)P-1 5e ia 0
baza in W
2
={(U-AI)(e1), .,,; (U-AI)(e
r
), e
r
+1, ... , es}, S:$ m
-
baza ca mai sus.
Avem: W
1
: e1, ... , e
r
W
2
: (U-AI)( e1), ... , (U-AI)(e
r
), e
r
+1, ... , e
s
Wp: f1, f2, ... , f,
Dimensiunea fiecarei celule Jordan este inal\imea (pe
coloana) a vectorilor din bazele scrise mai sus.
Oefinitia 3. Fie (X, spa\iu euclid ian de dimensiune n
U: X X un operator liniar, U se operator ortogonal
daca < U(x), U(y) > = < x,Y >, (\7') x,Y E X.
Proprietati. U: X X operator ortogonal, A = matricea lui
U in baza normala E = {e1, ... , en} atunci:
a) ATA=AAT=I;
b) A-
1
= AT;
c) II U(x) II = IIxll. (\7') x E X;
d) d(U(x), U(y = d(x,Y), (\7') x,Y E X;
e) conserva unghiul a doi vectori;
f) A H AT = H, cu :
[
<epe
l
> 0 ... 0 J
H = 0 < e2 , e2 > ... 0 .
,
.... ............ . .. .
o 0 < en,e
n
>
114
Operatori liniari
Capitolul3
g) Daca X este spa\iu euclid ian complex cu dimX = n. atunci
proprietatea a) devine A*A = M* = I, A* = e jih,;j,js;n,
-T
a
ij
= a
ij

D9finitia 4. Fie X un spatiu euclidian, dlrr:X = n, U: X X
operator liniar, U se operator autoadjunct daca < U(x); y
> = < x, U(y) >, (\7') x,Y E X.
Proprietiti U: X X operator autoadjunct. Atunci:
a) < U(x), x > E R, (\7') x E X;
b) Valorile proprii ale lui U sunt reale;
c) Daca A1 '# A2 sunt valori proprii ale lui U atunci
subspatiile proprii X"l X"2 sunt ortogonale;
d) X spa\iu euclidian complex, dimX = n, A matricea intr-o
baza ortonormala E atune; A = A *;
e) X spatiu euclid ian real atunci A* = AT deci A = AT.
Functionale liniare, biliniare, pitratice
Fie (X, K) spa\iu liniar.
Oefinitia 1. f:X X se functionala. Ea este liniara
daca f(ax + py) = o'f(x) + Pf(x) , (\7') x,Y E X, a,p E K.
Matricea (coeficientii) functionalei liniare
Fie dimX = n E = {e1, e2, ... , en} 0 baza in X, atunci
n n
f(x) = Lx;f(e)=Lxjaj , unde x = (X1, ... , xn) E X aj =
;=1 ;=1
f(ej) , i= 1,2, ... ,n. Matricea esteA = (a1, a2, ... , an).
Daca se schimba baza de la E la F = {f1, ... , fn} cu matricea
de trecere C atunci matricea lui fin noua baza este B = CA.
Oefinitia 2. f: X x Y K, (X, K), (Y, K) spatii vectoriale, se
functionala. Daca:
a) f(0'1X1 + 0'2X2, y) = a1f(x1, y) + a2f(x2, y), (\7') a1, a2 E K,
(\7')X1,X2 E X, (\7') Y E Y
115
Operatori liniari Capitolul3
b) f(x. + = + (\7') E K. ('d) x
E X. ('d) Y1,2 E Y
atunci functionala f este biliniara (Iiniara in fiecare argument).
Matricea functionalei biliniare
Fie rlimX = m E = {e1. e2 ..... em} 0 baza in X.
Fie dimY = n G = {g1.g2 ..... gn} 0 baza in Y. fie x E X CU
m n
X
E
= Lx;e
j
Y E Y cu Yo = Lyjg
j
atunci avem: f(x.y) =

x.y.f(e. e.) = x TAy ell A = (a;;) . aU = f(e1. ej). A fiind
1 J I , J "]:S; .:S;
;=] j=] 1 m
]:S; j :S; n
matricea functionalei biliniare f corespunzatoare bazelor E in X
Gin Y.
Oaca se schimba bazele E in F = {f
1
.... f
m
} prin matricea
de trecere C iar G in H = {h
1
. ... . h
n
} prin matricea de trecere O.
iar Beste matricea lui fin bazele noi, F H. atunci avem:
A = C
1
B(OTr1 sau B = CAOT.
Oefinitia 3. Functionala biliniara f: X x X K este simetrica
. .
daca avem satisfacuta relatia f(x.y) = f(y.x). ('d) x.y E X.
Oefini1ia 4. Func1ionala biliniara f: X x X K este pozitiv
definita daca f(x.x) > 0 (\7') x E X \ {O}.
Oefinitia 5. Fie f: X x X 0 functionala biliniara
simetrica. dimX = n. diag X x X = {(x.y) I x E X} diagonala lui X x X
Vex) :: f(x.x). V: X (X. spatiu vectorial. atunci V se
functionala patratica.
Avem Vex) :: X T Ax. A fiind matricea lui fin baza E = {e1 I . ...
en}. Oaca se schimba baza lui X. din E in F = {f
1
..... f
n
} prin
matricea de trecere C. atunci matricea lui V in noua baza este B =
CAC
T
.
Oefinitia 6. Fie V: X 0 functionala patratica. Ea este:
Il6
Operatori liniari Capitolul3
a) pozitiv definita. daca Vex) > O. (\7') x E X \ {OJ;
b) pozitiv semidefinita, daca Vex) O. (\7') x E X \ {O};
c) negativ definita, daca Vex) < 0, (V) X E X \ {OJ;
d) nBgativ semidefinita, daca Vex) O. (\7') x F X \ {OJ;
e) nedefinita, daca pp.ntru x *' 0, X E X, Vex) poate fi cand
pozitiva, cand negativa.
Se pLAne problema aducerii lui V la forma canonica, adica
scrierea lui V, intr-o baza G eX ce trebuie determinata, de forma
n
Vex) = LAJ3; .
;=1
Metoda de aducere la forma canonica
1. Metoda Jacobi
Se poate aplica daca functionala patratica Vex) :: xTAx intr-o
baza E are proprietatea ca toti minorii principali ai matricei A sunt
nenuli.
Notam:
all
a
l k
=
all
a
l 2
=
a
2L
a
2k
= 1, =a
1P
, ... , , ... ,
a
2l
a
22
a
kl
akk
L1n:: detA.
n
Atunci: Vex) = L .
k=)
Oeterminarea bazei pentru forma canonica de mai sus se
face in felul urmator:
- se 0 baza G = {g1, ... , gn}
1
9) = alle
l
. e,
gn = anle) + a
n2
e
2
+ ... +anne
n
117
Operatori liniari Capitolul3
coeficientii a,j
. .
se determina din i = 1, n, j = I,n
conditiile:


f(gk,e
k
) = 0 k -I,n
unde f este functionala biliniara asociata lui V.
2. Metoda Gauss (elementara)
Admltem ca cel putin un coeficient de pe diagonala iui A, aii
(fie acesta a11), este nenul !}i grupam termenii lui V astfel:
n n
V(x) = xTAx = I IaijXiX
j
+ 2a12X1X2 + ... + 2ainX1Xn + a22 X; +
i=l j=l
2 1 2
2a23x2x3 + .. + 2a2nX2Xn + ... + ann Xn = - (a11X1 + a12X2 + ... + a1n xJ +
all
(
a
22
- a
I2
a
21
)x; +2(a
23
- al,2a31)X2X3+ ... +2(a2n - al2anl)X2Xn +
all all all
(
atnanl) 2
+ ... + ann --- Xn
all
Notand:
j
allXl + a12x2++alnXn
X2 +-
.......................
Xn =
obtinem:
V( )
- 1 [.l2 (1)[.l2 (l)n. n. 2 (l)[.l n. (1)[.l2 __ 1 [.l2 V ( )
x - -1-') + a
22
1-'2 + a
23
1-'21-'3+"'+ a
2n
l-'21-'n + ... +annl-'n - 1-') + ) x
all all
cu coeficientii obtinuti dupa transformarea coordonatelor
(X1, ... ,xn) in ... ,
Procedand analog cu V
1
(x) !}.a.m.d. se obtine:
118
Operatori liniari Capitolul3

Oaca toti aii = 0, i = 1, n se face mai intai transformarea:
Xi = - Xj = + = k i= i,j !}i se obtine aji i= O.
TeCirema inertiei pentru functionale patratice
Numarul coeficientilor pozitivi !}i numarul coeficientilor
negativi in forma canonica a unei functionale patratice (deci
numarul coeficientilor diferiti de zero) f(x,x) = V(x) nu depind de
alegerea bazei in care se scrie forma canonica.
Teorema
Pentru ca 0 matrice simetrica A = (ajjh; i,j s n sa determine 0
functionala patratica pozitiv definita f(x,x) = V(x) este necesar !}i
suficient ca toti minorii diagonali :
all
a
1k
all a
l2 a2l..
a
2k
, ... det A sa fie pozitivi.
all'
, ... ,
a
21
a
22
a
kl
akk
Metoda transformarilor ortogonale
Fie X spatiu euclid ian real, dimX = n, V: X X, V(x) = x
T
Ax,
E = {e1, e2, ... , en} !}i fie U: X X, U(x) = ATX = Ax operator
autoadjunct. U are valorile proprii reale iar subspatiile proprii sunt
ortogonale!}i atunci G = {g1, g2, ... , gn}, gi E XI-' i=l,n, este
,
baza ortogonala iar H = {h1, h2, ... , h
n
}, hk = este
Ilgkll
baza ortonormata In care V are forma canonica, V(x) = xTOx =
119
Operatori Iiniari Capitolul3
n
= LAifJ;, dij = 0, i:;t: j, dii = Aj , i = l,n.
i=l
3.2. Probleme rezolvate
1. Sa se stabi!easca daca operatorul U: !R?.3 !R?.3 este sau
nu \iniar, iar in caz de iiniaritate sa se scrie matricea operatorului
in baza canonica.
a) U(x) = (2X2 + X3, 2X1 - X3, X1 - X2 + X3)
b) U(x) = (X1 - 1, X2 + 1, X3)
c) U(x) = (X1, X2, x;)
d) U(x) = (X1 + X2 + X3, X1 - X2 - X3, -X1 + X2 + X3)
e) U(x) =(X1 + X2 + X3, X1X2 + X1X3 + X2X3, X1X2X3)
Rezolvare:
a) Fie x,Y E !R?.3 a, P E Va trebui sa aratam ca U(ax +
py) = aU(x) + PU(y).
Avem x = (X1,X2,X3), y = (Y1,Y2,Y3), ax + =(ax1+PY1,
aX2+PY2, aX3+PY3) iar U(ax + py) = (2(ax2+PY2) + (ax3+PY3),
2(ax1+PY1) - - + = (a(2x2
+ X3) + + Y3), a(2x1 - X3) + P(2Yl-Y3), a(x1-x2+X3) +
Y2+Y3 = (a(2x2 + X3), a(2x1 - X3), a(x1-x2+X3 + (P(2Y2 + Y3),
Y3), P(Y1-Y2+Y3 = a(2x2 + X3, 2X1 - X3, X1-X2+X3) + P(2Y2 + Y3, 2Y1-
Y3, Y1-Y2+Y3) = aU(x) +
Am aratat ca U(ax + =' aU(x) + pentru oricare a,p
E !R?., x,Y E !R?.3 deci operatorul U este liniar.
$tim =tJTXE' E fiind avem:
AT = 2 0 -1 de unde A = 2 0 -1
1 -1 1 1 -1 1
120
Operatori liniari
Capitolul3
b) Fie )t = (X1,X2,X3) E !R?.3 a E !R?. arbitrar Pentru ca U
sa fie liniar ar trebui ca U(ax) = aU(x).
U(ax) = Uax1, aX2. aX3)) = (ax1-1, aX2+1, aX3) :;t: (
ax
l-
a
,
aX2+a, 2ax3) = pentru a :;t: 1 deci U nu este operator \iniar.
c) Fie x E a E !R?. oarecare.
U(ax) = (ax1. aX2, \ax1. aX2. axi) = aU(x) pentru a
:;t: 0; 1.
De unde rezulta ca U nu este operator liniar.
d) U(ax + = + (ax2+PY2) + (
ax
1+PY1)
1 _ - (ax3+PY3), - (axl+PY1) + + =
a(x1+x2+X3. X1-X2-X3. -X1-X2+X3) + P(Y1-Y2+Y3, Y1-Y2-Y3, -Y1-Y2+Y3) =
aU(x) + PU(y), pentru x,Y E R
3
, a,p E R arbitrar Deci U este
operator liniar cu matricea:

-1 1 1 -1 1 1
d) Fie a E R. x E R3. U(ax) = (ax1, aX2, aX3, a2x1x2+a2x1x3
+a
2
x2x3. a3xlx2x3) :;t: (ax1+ax2+ax3. aX1x2+ax1x3+ax2X3,
a
X
1
x
2
x
3) = aU(x) pentru a:;t: 0;1. U nu este operator
liniar.
e)
2. Fie !R?.n[X] spatiul vectorial al polinoamelor de grad eel
mult n peste !R?.. Sa se arate ca urmatoarele aplicatii sunt operatori
liniari sa Ii se calculeze matricea in baza canonica E = {e1 = 1,
e2 = X, ... , e
n
+1 = Xn}:
a) U
1
: !R?.n[X] !R?.n[X], U1(P(X = P(-X);
b) U
2
: !R?.n[X] !R?.n-1[X], U2(P(X = P'(X)'.
121
Operatori liniari
Capitolul3
Rezolvare:
a) Fie E 0., P1, P2 E lItn[X] oarecare, U(aP1 + PP
2
) =
(aP1 + = aP1(-X) + PP
2
(-X) = aU(P
1
) + => U este
operator liniar.
U(e1) = U(1) = 1 = e1, U(X) = -X, U(e3) = U(X2) =
= (_X)2 = X = e3, .. . , U(ek) = U(X -1) = (_X)k-,= (_1)k-{X
k
-
1
= (-1)k-1
ek
,
(1 0 0... 0
l
' 0 - ) 0... 0
k 0, n => A . ( _:)"
b) Fie E 0., P,Q E O.n[X] oarecare, UaP + =
(aP + = aP'(X) + PQ'(X) = aU(P(X)) + => U este
operator liniar.
U(ek) = U(X
k
-
1
) = (X
k
-
1
) =: (k_1)X
k
-
2
=: (k-1)ek_1, k=2,n+l,
U(e1) = U(1) = (1)' = 0 => '
o 0 0... 0 0
1 0 0... 0 0
A = 0 2 0... 0 0
o 0 0 n 0
3. Sa se scrie matricea urmatorilor operatori In baza
canonica In cazulln care sunt liniari.
a) U1: 0.2 0.4, U1(X1, X2) = (X1, X1+X2, X2, X1-X2)
b) U2: 0.4 = (X1+X2, X1+X3,
Rezolvare:
a) Fie E 0., x = (X1, X2), Y = (Y1,Y2) E 0.2 arbitrar
U(ax + Py) = U ax1+PY1, aX2+PY2 = (ax1+PY1,
aX2+(3Y2, aX1+J3Y1-ax2-PY2) = a(x1, X1+X2, X2, X1-
122
Operatori liniari Capitolul3
-X2) + P(Y1, Y1+Y2, Y2, Y1-Y2) = aU(x) + PU(y) => U este operator
liniar => U(X)F = AT XE =>
1 0
1 1 (1 1 0 1) .
A
T
= 0 1 => A= 0 1 1 1
1 1
b) Fie a,J3 x = (X1, X2,X3,X4), Y = (Y1,Y2,Y3,Y4) 03rer:are,
U(ax + py) = Uax1+pY1, aX2+PY2, aX3+(3EY3, <lX4+(3Y4 =
(ax1+PY1+ax2+(3Y2. aX1+pY1+ax3+PY3, = a(x1+x2,
X1+X3, x1+X4) + J3(Y1+Y2, Y1+Y3, Y1+Y4) = aU(x) + PU(y) => U este
operator liniar => U(X)F = AT XE =>
A = => A = , unde E este baza
] 0 0 1) 0 1 0 .
o 0 1
canonica In R4 (domeniul lui U), iar F este baza canonica in R3
(codomeniullui U).
4.Fie X, Y spatii vectoriale peste corpul de scalari K 5
U: X un operator liniar, e1, e2, ... ,e
n
E X. Sa se gaseasca
conditia pentru care este adevarata afirmatia: e1, e2, ,en sunt
vectori liniari independenti daca numai daca U(e1), U(e2), ... ,
U(e
n
) sunt liniar independenti. Analog pentru finiar dependenta.
Rezolvare:
a) u=>" Fie e1, e2, ... ,en liniar independenti fie 0 combinatie
liniara nula de vectorii U(e1), U(e2), ... , U(e
n
): a1U(e1) +
a2U(e2)+ ... +a
n
U(e
n
) = 0 cu a1,a2, ... , an E K. Din liniaritatea lui U
avem U(a1e1 + a2e2 + ... + ane
n
) = 0, de unde, folosind proprietatile
operatorilor liniari, a1e1 + a2e2 + ... + ane
n
= 0 pentru U injectiv. Dar
vectorii e1, e2, ... ,en sunt liniar independenti, deci a1 = a2= .. =a
n
= O.
123
Operatori liniari
Capitolul3
Rezolvare:
a) Fie a,p E P1, P2 E oarecare, U(aP
1
+ PP
2
) =
(aP1 + = aP1(-X) + PP2(-X) = aU(P
1
) + PU(P
2
) => U este
operator !lmar.
U(e1} = U(1) = 1 = e1, U(e
2
, = U(,'I() = -X, U(e3) = U(X2) =
= (_X)2 = X = e3, ... , U(ek) = U(X -1) = (_X)ko,= (_1)k-
1
X
k
-
1
= (-1)k-1
ek
,
(I 0 0... 0
l
' 0 -] 0. .. 0
k 0, n A . ( _:)"
b) Fie a,p E P,Q E oarecare, UaP + PQ)(X =
(aP + = aP'(X) + PQ'(X) = aU(P(X + PU(Q(X => U este
operator !lmar.
U(ek) = U(X
k
-
1
) = (X
k
-
1
) = (k-1)X
k
-
2
= (k-1)ek_1, k=2,o+l,
U(e1) = U(1) = (1)' = 0 => .
o 0 0... 0 0
1 0 0... 0 0
A = 0 2 0... 0 0
o 0 0 0 0
se matricea urmatorilor operatori in baza
canomca In cazul In care acetia sunt liniari.
a) U1: U1(X1, X2) = (X1, X1+X2, X2, X1-
X
2)
b) U2: U2(X1,X2,X3,X4) = (X1+X2, X1+
X
3, X1+X4).
Rezolvare:
a) Fie a,p E = (X1, X2), Y = (Y1,Y2) E arbitrar alei.
U(ax + Py) = U
ax
1+PY1, aX2+PY2 = (ax1+PY1,
aX2+PY2, aX1+pY1-ax2-PY2) = a(x1, X1+X2, X2, X1-
122
Operatori liniari Capitolul3
-X2) + P(Y1, Y1 +Y2, Y2, Y1-Y2) = aU(x) + PU(y) =.> U este operator
liniar => U(X)F = AT XE =>
1 0
1 1 (1 1 0 1).
A
T
= 0 1 => A= 0 1 1 1
1 1
b) Fie a,p :::: X = (X1, X2,X3,X4), Y = (Y1,Y2,Y3,Y4) oarec:are,
U(ax + Py) = Uax1+PY1, aX2+PY2, aX3+peY3, aX4+PY4 =
(ax1+PY1+ax2+PY2. aX1+PY1+ax3+PY3, aX1+pY1+aX4+PY4) = a(x1+x2,
X1+X3, X1+X4) + P(Y1+Y2, Y1+Y3, Y1+Y4) = aU(x) + PU(y) => U este
operator liniar => U(X)F = ATxE =>
[
1 1 0 0] 1 1 1
A = 1 0 1 0 => A = 1 0 0 , unde E este baza
1001 010 .
o 0 1
canonica in R4 (domeniul lui U), iar F este baza canonica in R3
(codomeniullui U).
4.Fie X, Y spatii vectoriale peste corpul de scalari K i S
U: X un operator liniar, e1, e2, ... ,e
n
e X. Sa se gaseasca
condi\ia pentru care este adevarata afirma\ia: e1, e2, ... ,en sunt
vectori liniari independenti daca i numai daca U(e1), U(e2), ... ,
U(e
n
) sunt liniar independenti. Analog pentru liniar dependenta.
Rezolvare:
a) "=>" Fie e1, e2, ... ,e
n
liniar independenti i fie 0 combina\ie
liniara nula de vectorii U(e1), U(e2), ... , U(e
n
): a1U(e1) +
a2U(e2)+ ... +anU(e
n
) = 0 cu a1,a2,"" an E K. Din liniaritatea lui U
avem U(a1e1 + a2e2 + ... + ane
n
) = 0, de unde, folosind proprieta\ile
operatorilor liniari, a1e1 + a2e2 + ... + ane
n
= 0 pentru U injectiv. Dar
vectorii e1, e2, ... ,e
n
sunt liniar independen\i, deci a1= a2= ... =a
n
= o.
123
Operatori liniari Capitolul3
Am aratat astfel ca U(e1), U(e2), ... , U(e
n
) sunt vectori liniari
independenti in spatiul vectorial Y.
u=>" Invers, fie U(e1), U(e2), .. . , U(e
n
) liniar independenti
fie ale1 + a2e2 + ... + anen = 0 cu a1,3z, .. . ,l:ln E K. Aplicand pe U
vectorului nul, avem:
0= U(O) = U(a1e1 + a2e2 + ... + ane
n
) = a
1
U(e1)+ a
2
U(e2)+ ... +
::3
n
U(e
n
) => a1= a2= .. =a
n
= 0 = e1, e2, .. . sunt liniar independenti.
. b) Fie e1, e2, ... ,en vectori liniar dependenti <=> exista 0
combinatie liniara a1e1 + a2e2 + . .. + an en = 0 cu a1,a2, ... ,an nu loti
nuli <=> 0 = U(O) = U(a1e1 + a2e2 + ... + ane
n
) <=> a1U(e1)+
a
Z
U(e2)+ .. . + anU(en) cu a1,a2, ... ,an nu toti nuli ::> U(e1), U(e2)' ... '
U( en) vectori liniar dependenti. Echivalenta este valabila pentru
orice operator liniar U.
5. Fie (X, K) un spatiu vectorial.
a) Fie X
1
, X
2
subspatii vectoriale astfel incat X = X1 ED X
2
,
atunci operatorii Uk: X X
k
, Uk(x) = Xk, k = 1,2, x E X, :x = X1+X2 cu
X1 EX1, X2E X
2
, sunt liniari. Ei se numesc operatorii proiectie pe
subspatiile X
1
respectiv X
2
.
b) Fie X1, X
2
, .. . , Xp subspatii vectoriale astfel Incat X =
X
1
+X2+ ... + Xp, pEN, P 2, x E X se scrie in mod unic x =
X1 +X2+ .. +xp CU X1 E X1, X2 E X
2
, ... , xp E Xp, atunci operatorii Uk: X
. Xk, Uk(x) = Xk !=;unt liniari (proiectia k).
Rezolvare:
a) Fie X,Y EX=> X = X"1+X2, Y = Y1+Y2 CU X1,Y1 E )(1, X2Y2 E
X
2
unici.
Uk(x+y) = UX1+Y1)+(X2+Y2 = Xk+Yk E Xk => Uk(X+Y) = Xk+Yk
= Uk(X) + Uk(Y), k=1,2.
Fie a E X EX=> X = X1+X2, X1EX1, X2E X
2
=> aX = aX1 +
aX2, aX1 EX1, aX2E X2 => Uk(ax) = aXk = a Uk(X), k = 1,2.
Am folosit faptul ca X
k
este subspatiu al lui X atunci daca
Xk, Yk EXk, a E K avem Xk+Yk E Xk aXk EXk.
Am aratat astfel ca Uk este operator liniar, k = 1,2.
124
Operatori liniari Capitolul3
b) Analog ca la punctul a).
6. Fie operatorii liniari U
1
, U
2
, U
3
: U1(X) = (X1+X2,
X2-X3, 2X2+X3), U2(x) = (X3, -X2,X1), U
4
(x) ::: (-X;+X2+X3, 2X1+3x2-X3).
Sa S9 calculeze U
4
= U
1
+U
2
, Us:: U
1
U
2
, U
6
= , u
4
, Us, U
6
:
Rezolvare:
a) U4= (U1+U2)(X) = U
1
(X)+U
2
(x) = (X1+2x2+X3, -X3, X1+X2+X3).
Observam ca /J.-4 = A1+A'L.,
A4 Al A2
1 -1 1 0 -1 1 1 0 0
b) Us(x) = (U1U2)(X) = U
1
(U
2
(X)) = U1(X3, -X2, X1) = (X3 -2X2, -
X2-X1, -2X2+X1).
(
0 -1 IJ
Matricea asociata lui Us este A = - 2 - 1 - 2
100
observam ca A; = Ai . ceea ce era de Inteles din:
Us(x) = (U1U2)(X) = (x) = AT (x) = (Ai =
T
A5 X => As = A2A1 .
c) Pentru ca sa existe U6 = trebuie ca nucleul lui U3 sa
contina doar vectorul nul.
{O} = KerU3 = {x I U
3
(x) = O} = {x I A; x = O} ::>
solutia sistemului omogen A; x = 0 sa fie doar cea banala ::> det
T
A3 "* 0 <=> det A3 "* O.
A, =(:1
=>
-1
este inversabil.
-1
detA3 = 1
1
125
o
-1
1
2
Operatori liniari Capitolul3
Fie U
6
. [R?3 [R?3 , U6 = U
6
(Y1,Y2,Y3) = (X1 ,X2,X3)
necunoscut.
Avem U3 (y = Y (V) Y E [R?3 U
3
(U
6
(Y = Y (V) Y E [R?3
rezo!vam ecuatia in X1,X2,X3: U3(X1,X2,X3)(: 2CJU (Y1,Y2,Y3) E [R?3
=(A;r
1
:::! 2 -1 1
6 2 5 1
{
-Xl +X2 +X3 = Yl
-X
2
+X3 = Y2
2Xl + 3x
2
- X3 = Y 3
7. Fie U: [R?4 [R?4 un operator liniar matricea lui in baza
canonica E = {e1,e2,e3,e4} este AE =
1 -1 1 1
o
-1
-1
1
1
o
-1
o
1
-1
-1
. Sa se
calculeze matricea operatorului U in baza F, AF, F = {f1 = e2, h =
e3, h ::: e4, f4 ::: e1}.
Rezolvare: .
$tim ea AF ::: CA
E
C-
1
unde C este matricea de trecere de la
baza E la baza F (F ::: CE, E ::: (e1,e2,e3,e4)T
Avem:
126
Operatori liniari Capitolul3

1 0 0
deci C-'
0 0 1
0 1 0 0 0 0


0 0 1 1 0 0
0 0 0 \0 0 1 0
-1 0 1 -1
1 -1 1 1
AF=
0 1 -1 1
-1 1 0 -1
8. Fie operatorul liniar U: [R?4 [R?3, U(x) = (X1+X2-X3, X3-)4,
Sa se determine matrieea operatorului U in bazele E = {e1=
(1,1,0,0), e2::: (1,0,0,1), e3 = (1,0,1,0), e4::: (1,1,1,1)} c [R?4l?i F =
{f1 = (1,1,0), f
2
::: (1,0,1), h = (0,1,1,)} C [R?3.
Rezolvare:
1 0 -1
Notam cu B matricea eautata

cu A
:::
1 0 0
-1 1 0
0 -1 1
matricea operatorului in bazele eanoniee.
Metoda 1:
1 1 0 0
1 0 0 1
Oaca C = este matricea de trecere de la baza
1 0 1 0
1 1 1
canonica la baza E din !R?4 iar D = este matricea de
o 1 1
treeere de la baza canonica la baza F din [R?3 atunei B = CAO-
1
.
127
Operatori liniari Capitolul3
1
1 0
0
:
1
-11
B=!
1 o 0 1 1 0
-1
1 = ,..,
1 o 1 0 -1 1
1 )
L-
1 1) ,- 0
-1
1 j , -1
1
1
,
L
[
2 0 - 1 \J' ( 1 1 - 1] ' [
3
I - 3] 1 1 -1 0 1 0 2 - 2
- 1 -1 1
2 0 1 -1 2 2 -2 0
o 0 0 - 1 1 1 1 1 -1
Metoda 2:
CalcuJam vectorii U(e;), i = 1,4,
U(e1) = (2,0,-1); U(e2) = (1,-1,0); U(e3) = (0,1,-1); U(e4) =
(1,0,0).
Calculam coordonatele vectorilor U(e;), i = 1,4 in baza F
adica produsul U(e;)T. (OTr1 ,
_\ =!
1 1 2 2 - 2
-3
- 2
o
1 1 1
:} 9. In spatiul fR() se considera bazele E = {e1,eZ,e3} i
F = {f1.f2.f3} unde e1 = (2,3,5), e2 = (0,1,2), e3 = (1,0,0), f1 = (1,1,1),
f2 = (1,1,-1), h = (2,1,2), Sa se determine operatorulliniar U: !lt
3
astfel incat U(ei) = fi' i = 1,2,3.
Rezolvare:
Matricea operatorului U in bazele E i F va fi A =
' 0 0 1
iar matricea operatorufui in baza canonica va fi B = CAD = CbD =
128
Operatori Iiniari Capitolul3
CD, unde C este matricea de trecere de fa baza E fa bazel
canonica iar 0 matricea de trecere de la baza F la baza canonica.
C = = ( _05 _14J i D = l( -\'J
1 0 0) - 1 3 2 2 1 2
1 1J r 2 1
1 -1 =1-11 -7
1 2 l 6 4
(
0 0 1 J(1
B= 2 -5 -4 1
-1 3 2 2
10. Tn spatiul se considera bazele E = {e1,e2,e3,e4}
i F = {kf
2
,h,f4 } unde e1 = (1, -1,0,0), e2 = (0,1,-1,2), e3 = (0,0,1,-
1), e4 = (0,0,0,1) f1 = (0,0,0,1), fz = (0,0,1,-1), f3 = (0,1,-1,2), f4 =
(1,-1,0,0). Sa se determine operatorul liniar U: astfel
incat U(e1) = f4, U(e2) = h U(e3) = f2 U(e4) = k
Rezolvare:
Sa verificam intai ca E F sunt baze in
1 - 1 0 0
detC-
1
=
0 1 -1 2
= 1 '* 0 E este baza in
0 0 1 - 1
0 0 0 1
0 0 0 1
0 0 -1
= 1 '* 0 F este baza in detD=
0 1 -1 2
1 -1 0 0
129
Operatori Iiniari Capitolul
Matricea operatorului in bazele E F va fi
A iar matricea in bazele canonice va fi B =
10 1 0 I
II 0 0 0)
/1
-1 0
o -I
1 -1 1
-I,
0 1 -1 2 0 1 -1

c= =
0 0 1 -1 0

1
0 0 0 1 0


- 1

0 0
m
0 0
i}
-1 0 1 0
0 1 -1 0 1 0 1 -1
0 0 1 1 0 0 -1 0

-2 2
-441
1 -2
0 1 - 2
0 0 1
in loc de baza F am fi putut lua baza F' == {f
4
.f:d2,f1} i
atunci A' == 14 AD == A'D' == D'
11. Sa se arate ca in spatiul al tuturor operatorilor
liniari de la [R?2 la 1R/.3 operatorii U
1
(x) == (X1,O,0), U2(X) == (0,X1,O),
U
3
(x) == (O,O,Xl), U4(X) == (X2,0,0), U
5
(x) == (O,X2,0), U
6
(x) == (0,0,X2)
formeaza 0 baza.
Rezolvare:
Metoda 1:
130
Operatori liniari Capitolul3
in baza canonica, operatorii liniari U1,U2,U3,U4,U5,U6 au
matricile:
A,=e
0
A2
1
A3
0
A4 =
0

0 0 0 0 ,0
As
0
A6 =
0

1 0
Aceste matrici formeaza baza in sp?tiu! matl",cilor
iar spatiile i M
2x3
([R?) sunt izomorfe deci
U1,U2,U3,U4,U5,U6 formeaza baza in ,J(1R?.2, 1R/.3).
Metoda 2:
Aratam ca operatorii dati sunt liniar independenti.
Fie a1,a2,a3,a4,a5,a6 E a1U1,a2U2,a3U3,a4U4,a5U5,a6U6 ==
6
a =:> 'LakUk(X) = 0 =>(a1x1+a4x2, a2x1+a5x2, a3x1+aSx2) == (0,0,0)
k=1
pentru orice x == (X1,X2) E
Luam x = (1 ,0) rezulta a1 = a2 = a3 = 0, apoi x = (0,1) i
rezulta a4 == a5 == as = => operatorii sunt liniar independenti.
Aratam acum ca operatorii Ul , ... , U6 formeaza sistem de
generatori in spatiul oL{lRs?, Fie U E \re.?) atunci U(x) = ATX
pentru orice x E 1R/.
2
.
(
all a
2I
J(X) (a1lX
1
+ a
21
X
2
]
U(x) = al2 a22 x: = a
12
x
I
+ a
22
x
2
= a11 U1(x) + a12U2(x)
al3 a23 a
I3
x\ + a
23
x
2
+ a13U3(x) + a
21
U4(x) + a22U5(x) + a23US(x) => U = a11U1 + a
12
U
2
+
a
13
U
3
+ a21 U
4
+ a22U5 + a23U6, U arbitrar ales.
12. Fie (X, K) un spatiu vectorial U: X X un operator
liniar cu proprietatea U
2
= E. Sa se arate ca X == Xl ffi X
2
unde X
1
==
{x E X I U(x) = x} X
2
== {x E X I U(x) == -x}.
131
Operatori liniari Capitolul3
Rezolvare:
a E X1 a E X2 => X1 :f. cI> X2 :f. <l>. Se verifica ca X1
X
2
sunt subspa\ii ale lui X utilizand proprietatile de liniaritate ale
operatorului U.
Demonstram ca Xi + X
2
::: X. Fie x E X notam X1 ;:
(x + U(x), X2 ;: (x - U(x). Avem X1 + X2 ::: x, =
+ U
2
(x) = (U(X)+ x) = XI $i U(xJ = }(U(X)- U
2
(x) =
= !(U(X) - x) = -x
2
2
deci X1 E X1 X2 E X2. Am aratat astfel ca X c X1 + X
2
cum X1 +
X
2
eX rezulta ca X = X
1
+ X
2
.
Aratam acum ca X1 + X
2
este suma directa sau ca scrierea
lui x E X ca x = X1+X2, X1EX1, X2EX2 este unica. Fie x E X
1
n X2 =>
U(x) = x U(x) = -x => x = -x => x = a => X
1
n X
2
= {a} => suma X1
+ X
2
este suma directa.
13. Fie (X, K) un spatiu vectorial !}i U: X -7 X un operator
liniar cu proprietatea ca U
2
= U. Sa se arate ca X = X
1
ffi X
2
unde
X1 = {x E X I U(x) = x} X2 = {x E X I U(x) = O} ::: Ker U.
Rezolvare:
E X1 0 E X2 => X1 :f. <1> X2 :f. <1>. Evident X1 X2 sunt
subspatii ale lui X.
Pentru x E X notam X1 ::: U(x) X2 ::: x-U(x); X1+X2 ::: x.
U(X1) ::: U
2
(x) ::: U(x) = X1 => X1 EX
1
U(X2) ::: U(x) - U
2
(x) ::: U(x) - U(x) ::: 0 => X2 EX
2
X1 + X2 ::::) X cum X
1
+ X
2
eX=> X1 + X
2
::: X.
Aratam ca X1 n X2::: {a}. Fie x E X
1
n X
2
=> U(x) ::: X U(x)
::: 0 => x::: 0 => X
1
+ X
2
este suma directa.
14. Fie U: 1R{3 -7 1R{3 operator liniar; sa se determine
nucleul, imaginea dimensiunile lor cand:
132
Operatori liniari
Capitolul3
a) U(x) = (X1, X2+X3, X1+X2+X3)
b) U(x)::: (X3, X1 ,X2)
c) U(x) = (2X1-X2+X3, X1+X2-2x3,O)
cu x::: (X1,X2,X3) G
Rezolvare:
a) Ker U ::: {x E I U(x) = O} ::: { X E I (.(1, X2+
X
3,
X1+X2+X3) ::: (O,O,O)}
X
2
+ X3 = 0 => X
2
= a , a E R =>
(Xl = 0 {Xl = 0
l XI + x
2
+ X3 = 0 X3 = -a
=> Ker U = {(O,a,-a) I ::: {a(O,1,-1) I aEIR{}
Vectorul v = (O,1,-1)T este baza in Ker U deci dimKer U ::: 1.
Imaginea lui U este: = {U(x) I = { (X1, (X2+
X
3) ,
X1+(X2+
X
3) ! = {(a,b,a+b) ! a,bEIR{} = {a(1,0,1) + b(O,1,1) I
a,bEIR{ }.
Vectorii care formeaza 0 baza in sunt V1= (1,0,1)T
V2 ::: (0,1 ,1) T !ii deci dimensiunea imaginii operatorului Iiniar U este 2.
b) Ker U ::: {XE U(x) = O} = {XE 1R{3! (X3,X1,X2) ::: (O,O,O)} :::
{(O,O,O)} = {a} iar dimKer U ::: 0.
Rezulta de aici ca ::: 1R{3 dim = 3.
c) Ker U::: I U(x)::: O} ::: (2X1-X2+X3, X1+X2-2x3, 0) =
=(O,O,O)} .
{
2X - x + x = 0 {x = x = a
I 2 J =:> I 3 lID
2
'
XI + X
2
- X3 = 0 X
2
= 3a
Ker U = {(a,3a,a) I = {a(1,3,1)! Baza este {v:::
(1,3,1)} dim Ker U::: 1.
= {YE I U(x) = Y} = {YE X1+X2-
2x
3,0)=
= (a,b,c)}. Rezolvam sistemul urmator in necunoscutele Y1,Y2,Y3.
133
Operatori liniari Capitolul3
{
2XI -X2 +X3 = a
Xl + X
2
- 2X3 = b =.> sistemul trebuie sa fie compatibil.
o =c
rang -:2) = 2 deoarece I = 3 '" 0 punem condi!ia:
rang
1 aJ 2
- 2 b = 2 = 1
o c 0
-1 a
1 b = 0 3c ::: => C ::: =>
o c
= {(a,b,O) I a,b
= {a(1,0,O) + b(0,1,0) I a,b cu baza {(1,O,O),
(0,1 ,D)} i dim = 2.
Observam ca in toate cazurile se verifica teorema conform
careia dimKer U + dim 1m U = dimX pentru U: X -7 Y i dimX :::
= n < 00.
15. Sa se determine vectorii, valorile proprii ale operatorului
liniar U: X -7 X i dimensiunile subspatiilor proprii:
a) U(x)::: (X1+X2, X1+X3, X3+X2), U: -7
b) U(x) = (2X1+X2, 5x1-2x2), U: -7
c) U(x) = (2X3, X1-X3, X1), U: -7
Rezolvare:
a) Ecuatia caracteristica este:
I-A 1 0
det (A-Ab) = :> 1 - A 1 = (A-1)( A+1)(- A+2) = 0.
o 1 1- A
de unde valorile proprii A1 = 1, A2 = -1, A3 = 2 care sunt reale i
distincte.
134
Operatori liniari
Capitolul3
Pentru a determina vactorii proprii vom rezolva sistemele
care rezulta din relatiile U(X)E = AT XE ::: AjXE, i = 1,2,3.
Pentru A1 ::: 1 obtinem:
(AT_A 1 b)XE = :> (AT-b)XE = :> 1 -1 1 x
E
= :>
[
0 1 OJ
010
{
X2 = 0
Xl - x2 + X3 = 0 => X2 = 0, X1 ::: -X3 = => x = (a,O,-a), aE =>
x
2
= 0
VAl = {a(1,O,-1) I este subspatiul vectorilor proprii asociati
valorii proprii A1 ::: 1. EI are ca baza pe (1,0,-1) i dimensiunea
egala cu 1.
Pentru valoarea proprie A2 = 1 avem:
(A
T
-A.2
1
3)XE = 0 > (A
T
+13)XE = 0 >
{
2X
J + x2 =
Xl + x2 + X3 = 0 => X1 = X3 = a, X2 = -2a, aER* => x ::: (a,-2a, a),
x2 +
2X
3 =

Subspatiul vectorilor proprii asociati valorii proprii A2 = -1
este v
A2
::: {a(1,-2,1) I cu baza (1,-2,1) i dimensiunea egala
cu 1.
Tn sfarit, pentru A3 = 2 ob1inem:
135
Operatori liniari Capitolul3
1
-2
1
{
'- Xl + X
2
= 0
=> Xl - 2X2 + X3 = 0 => X1 = X2 = = a, aE IW.* =>
X
2
- X3 = 0
aER*} cu baza:; (1,1,1) dim V,) = 1.
b) Matricea operatorului liniar este: A =
caracteristica are urmatoarele solutii:
5) iar ecuatia
-2 '
2-A 5 2
det (A - Ab) = 0 = 0 A -9 = 0 => A1 = 3,
1 -2-A
A2 = -3.
Oeci valorile proprii asociate operatorului U sunt 3.
Pentru A1 = 3 determinam vectorii proprii:
(A - A1b)XE = 0 <=> = 0 => =>X1 =
(
-1 1 )(Xl) {-Xl +X2 = 0
S - 5 x
2
SX
I
- 5x
2
= 0
X2 = a => x = (a,a), => VA, = {a(1,1) I aEIW.*}, baza lui v A, este
vectorul (1,1) dimv). = 1.
,
Pentru A2 = -3 avem:
(A - A2b)XE = 0 <=> = 0 => => X2 = -5X1
l)(XI) {SX
I
+ x
2
= 0
1 x
2
5x
I
+ x
2
= 0
=> x = (a,-5a), aEIW.* =>v" = {a(1,-5) I cu baza (1,-5) dim
V = 1.
"
c) Matricea operatorului este A =
1 1)
o O.
-1 0
136
Operatori liniari
-A
Ecuatia caracteristica este IA - Abl = 0 <=> 0
2
Capitolul3
1 1
-A 0 =
-1 -A
-A
3
+ 2A = A(2-A
2
) = 0 => A1 = 0, = Ji, )-3 = -.J2 sunt
pmprii ale lui U.
V = \ [O} I U(x) = A1X} = {XE \ {O} I ATX = A1X} =
'.,
= {XE R3 \ {O} I (AT_ AI3}X = O} =>
[
0 0 2 J[XIJ {2X3 = 0
=> 1 0 -1 x
2
=o=> Xl -X3 =0 =o=> X1 = X3 = 0, X2 = aER
1 0 0 X3 Xl = 0
=> x = (O,a,O), aEIW.* => = {a(O,1,O) I aEIW.*}.
Pentru A2 = -fi avem : (AT -A2b)x = 0 <=> (AT -.J2 b)x = 0 =>
(
- ..fi 0 2 ](X'J {- ..fix I + 2x) = 0
=> 1 - ..fi - 1 Xl = 0 => x, - ..fiX2 = x, = 0 =>
1 0 -..fi x) Xl - ..fix) - 0
{
-l+..fi
x2 = 2 Xl -1 + ..fi 1
=> 1 => X = ( a, 2 a, ..fi a),
x) = ..fi XI
aEIW.*=>v = a 1, ,- I a ER cu Imv = .
{
(
-1 + -J2 1) .} d 1
'., 2 2 "
Pentru A3 = - -J2 obtinem: (AT + -J2 b)x = 0 =>
137
Operatori liniari
Capitolul3
r X
2
= - -fi + 1 XI (.J2 + 1 1) .
=> I X = _ix => Ji. = \. a'--2
a
,- -fi a , a ER ==>
l) .J2 I
=> V" v'2
2
+1
a
.- ER'}
cu dim v = 1.
" ( - 1 + .J2 1 J -
Astfel, In baza F = {f1 = (a,1 ,0), h = 1, 2 '.J2' h-
(
1- .J2 + 1 __ l-J} matricea operatorului U este
, 2 ' .J2
B = J = \.
o 0 1-3 0 0 - .J2j
16. Fie {e1,e2,e3} 0 baza a spatiului vectorial [R<.).
Operatorulliniar U: tw,.3 duce vectorii: :1=(0,0,1) In
h = (0,1,1) in 92 = (0,1,0), h = (1,1,1) In 93 = Sa se
9aseasca matricea acestui operator In baza canomca In baza
{f1,h.f3}.
Rezolvare: T _
Avem sistemul {U(f1) = 91, U(fz) = 92, U(h) = 93 => A f1 - 91,
ATf2 = 92, ATh = 93, CU A matricea lui U in baza canonica.
Avem: f1 = e3, f2 = e2 + e3, f3 = e1 + e2 + e3
91 = 3e1+ 5e2 -2e3, 92 = e2, 93 = -e1 +e3
Tnlocuind In sistem, obtinem:
138
Operatori liniari Capitolul3
{
U(e)=3e
l
+Se2 -2e) {u(eJ =3e
l
+Se
2
-2e
3
U(e
2
+e,)=e
2
=> U(e
2
)+ U(e
3
)=e
2
=>
U(e, +e
2
+eJ=-e
l
+e
3
U(eJ+U(e
2
)+U(e))=-e
l
+e
3
{
u(e
J
=-e1 -e
2
+e
3
(-1 -33\
=> U(e
2
):-3e, -4e
2
+2e)=>A= -1 -4 sJ!
U(e,) - 3e, +Se
2
-2e, 1 2 -2
Tn baza {fd2,f3} vectorii 9 se scriu:
91 = 3e1+5e2 - 2e3 = 3(e1+e2+e3) + 2(e2+e3) - 7e3 = 3h +2f
2
-7f
1
92 = e2 = (e2 +e3) = fz -f1
93 = -e1 + e3 = -(e1+eZ+e3) + (ez +e3) +e3 = -h + fz +k de unde
matricea lui U in baza F = {f1.f2.f3} este:
A f = (-2
7
-/ J .
3 0 -J
17. Fie operatorulliniar U: [R<.4 [R<.4 cu: 0(,
1 2 3 2
-1 0 3 1
AE = 2 1 5 -1 matricea in baza canonica E =
1 1 2 2
{e1,eZ,e3,e4} .
Sa se scrie matricea lui U in bazele:
a) F = {f1 = e1, fz = e3, f2 = e2, f4 = e4}
b) G = {91 = e1, 92 = e1+e2, 93 = e1-eZ+e3, 94 = e1+e2-e3-e4}
Rezolvare:
a) AF = C
1
A
E
C, C = matricea de trecere de la baza E la
baza F.
139
Operatori liniari
Cum C::
1
3
AF = 2
2
1
0
0
0
2
5
1
-1
0
0
1
0
-1
3
0
1
Capitolul3
0 0
1 0
C-
1
:: C obtinem:
0 0
0 1
1
2
1
2
b) AG :: C-
1
A
E
C, C :: matricea de trecere de la baza E la
baza G.
1 1 1 1 0 2 -8 1
0 1 -1 1
=> AG = C-lAEC =
1 2 8 -6
C=
0 0 1 -1 1 1 4 1
0 0 0 -1 -1 -2 -2 2
18. Oefinitie: Spunem ca doua matrici A B sunt
asemenea daca ele reprezinta operator liniar In doua baze
diferite. Avem A - B ::> (3)S nesingulara astfel ca B :: S-1AS.
Sa se arate ca:
a) t,(S:IA,S);
b) S-1(OA
k
)S=O(S-IA
k
S);
c) S-1f(A)S:: f(S-1AS), f:: polinom.
Rezolvare:
a) Nolam B = S'(t,A,)S=> SB = (t,A,)S=> SB =
140
Operatori liniari
Capitolul3
n n n
LCAkS) => B :: S-1 LCAkS) => B :: LS-lCAkS)=> B ::

t, (S -I A,S) => S -( t. A, ) S = t, (S -I A,S). Am ulilizal proprieta!ile
inelului matricilor (1rJ, +, .).
b) B = S-{UA,)S=>SB = (A,A
2
... A,,)S = A,A
2
... A,S
=> B :: S-\A1A2 ... AnS) :: S-1A
1A2
... AnS :: S-1A
1
(SS-1) A
2
(SS-1) ...
(SS-1)AnS:: (S-1A1S) (S-1A2S) ... (S-1A
n
S) :: TI (S-IAkS).
k=1
c) Fie f(x):: anx
n
+ an_1Xn-1 + ... + a1X + ao, n E N*, un
polin om S-1f(x)S :: S-\anA
n
+ a
n
_1A
n
-
1
+ ... + a1A +aol)S a)
S-1(anA
n
)s/ ... + S-1(a1A) S + S-1(aol)S :: a
n
(S-1A
n
S) + a
n
_1(S-1A
n
-
1
S)
+ ... + a1(S- AS) + ao.
Cum (S-1AS/ = S-1A
k
S (se arata prin inductie) rezulta
ca S-1f(A)S = f(S-1AS). .
19. Fie matricile asemenea A B = S-1As. Sa se arate ca:
a) Orice matrice S se obtine Inmultind una din matricile
permutabile cu A printr-o matrice So pentru care avem B = AS
o
(matricea S n.u este unic determinata are forma S = CS
a
);
b) Pollnoamele caracteristice ale matricilor A B sunt
egale.
Rezolvare:
a) B = ASo = ' (C-
1
C)AS
o
; AC = CA (C este
matrice permutabila cu A) => B = C-
1
(CA)So = C-
1
(AC)So =
C-
1
)A(CS
o
) :: S-1AS.
Pe de alta parte avem:
S-1AS = (CS
a
r
1
A(CS
a
) :: C-
1
ACS
o
:: C-
1
CAS
o
::
B.
141
Operatori liniari Capitolul3
b) Deoarece AE = A(S-1S)E = S-1(AE)S putem scrie det (B-
AE) = AS - S-\AE)S)= det (S-1(A -AE)S) = det S-1 . det(A-
AE) . det S.
Dar det S-1 . det S = 1 deci det (B-AE) = det (A-A.E), unde
E este matricea identitate.
20. Fie doua matrici patrate de ordin A i B.
ea una din ele este nesingulara, sa se arate ca matricile AB i BA
sunt asemenea deci au acelai polinom caracteristic.
Rezolvare:
Presupunem matricea A nesingulara avem:
S-\BA)S = S-1A
1
ABAS = (ASr AB(AS) i conform
exercitiului anterior rezulta ca AB i BA sunt asemenea.
Din exemplul anterior, punctul b, rezulta i ca AB i BA au
acelai poiinom caracteristic.
S . 21. Fie 1...1, 1...2, ... , Am valorile proprii ale matricii A, L1, cS, ... ,
&n vectorii proprii corespunzatori i = ...
un polinom de gradul I in Sa se arate ca:
a) matricea An, nEN* admite valorile proprii A';, ... , A':n
avand aceiai vectori proprii L1, cS, ... , ;
b) valorile proprii ale matricii f(A) sunt f(A1), f(A2) , ... ,f(Am).
Rezolvare:
a) Din definitia vectorilor proprii avem: A C = Ai C, C"* 0,
i = 1, m . De aici obtinem:
A2 q-= (AA) C= C; A
3
C= C= C, ... i daca A
este inversabila,
A1 C = C; A-
2
C = A1 C = C; A-
3
C = A
3
C -=
I III
...
A A.
, ,
142
Operatori liniari
Capitolul3
b) Avem: f(A) = ... i det f(A) =
det ... (1)
Po!inomul caracteristic al matricii A este:
F(A) = det (A-AE) = (-1)m(A - Ai)( A-A2) ... ( A-Am) (2j
Din relatiile (1) i (2) obtinem:
Det f(A) = (-1 )ml IJ - A) = f(A1), f(A2),." .f(Am).
j,"hL
j - I ,m
Tn relatia de mai sus punem f - I. in locullui f i obtinem
det(f(A)- AE) -= (f(A1) -A)(f(A2) -A) ... (f(Am) -A) = (-1 )m(A - f(A1 (A _
f(A2'" (A - f(Am de unde rezulta ca valorile proprii ale matricii
f(A) sunt f(A1), f(l"2), ... ,f(Am).
22. Fie operatorul liniar U: 1R{4 care are matricea in
baza canonica:
6 -9 5 4
7 - 13 8 7
A = 8 _ 17 11 8 . Sa se determine valorile proprii i
- 2 1 3
vectorii proprii corespunzatori i apoi subspatiile invariante
nebanale in raport cu A ale lui R4. Sa se decida daca A poate fi
diagonalizata.
Rezolvare:
Ecuatia caracteristica este:
6- A -9 5
7 -13-A 8
det(A - AE) =
8 -17 11- /..,
I 1 -2 1
=> /"'1,2,3 -= 2, /"'4 -= 1.
143
4
7
8 =(A-2YCA-l)=O=>
3 - /..,
Operatori liniari
Capitolul3
Pentru A = 1 avem AC= AC= C, C= (X1,X2,X3,><4) ER4
C= a(3,6,7,1), a ER VA.=1 = {a(3,6,7,1) I cu dim VA.=1 =
1 0 baza B, = { C1= (3,6,7,1)}. .
Subspatiul VA.=1 este invariant deCiarece Ux = x pentru once
x E VA.=1.
Pentru A,2 avem AC=
\ 2 l 4::.:::> 2
{
4X -9x =-5x -4x x "-=u
7x\ -15x
2
= -8x
l
- 7x. Xl = a
,a,b ElRS.
X. = b
VJ...=2 = {a(1,1,1,O) + b(-1,fJ,O,1) I a,b ElRS., a
2
+b
2
:;t: O}.
Cum dim V'A.=2 = 2 :;t: 3 = ordinul de multiplicitate al valorii
proprii A = 2 rezulta ca A nu este diagonalizabila.
23. a) Sa se gaseasca baza ortonormata a spatiului lRS.
3
in
mport : :a[r: prT]
311
b) Sa se gaseasca transformarea ortogonala definita prin
matricea S astfel ca matricea A sa aiba forma diagonala B=S-1AS.
3 2 2 -2
A=
2 3 -2 2
2
-2
-2
2
3
2
2
3
a) Sii se reducii mairicea ortogonalii A = la
forma canonica B.
144
Operatori liniari Capitolul3
d) Matricea A = ls -1 _2:1J este ortogonala.
18 0 -4 J2
Transformand-o pri.,tr-o matrice ortogonala S, sa se obtina forma
sa canonica B.
Rezolvare:
a) Valorile proprii ale matricii A sunt A1 = -2, A2 =3, A3 = 6
reale distincte deci vectorii proprii corespunzatori sunt
ortogonali.
Consideram vectorii proprii L1 = (1,0,-1), L2 = (1,-1,1), G3 =
(1,2,1). Normandu-i la 1, rezulta vectorii ortonormati (produsul
scalar euclidian): .
e1 =
Forma diagonah3 este:
[
-2 0 OJ
B= 0 3 0 =
o 0 6
S-
1
AS cu S matrice =
ortogonala.
Transformarea (operatorul) ortogonala este Uy = Sy = x, x,y
b) det (A - AE) = (A -5)3(A +3) = A1,2,3 = 5, A4 = -3.
Valori proprii reale implica vectori proprii ortogonali.
Pentru A = -3 avem vectorii proprii C= a(1,-1,-1,1), aER*;
din II CII = 1 rezulta 4a
2
= 1 a = ..!.. e4 = (..!.. -..!.. -..!.. ..!..) .
'2 2' 2' 2'2
Pentru A = 5 avem vectorii proprii C = (a+b-c, a,b,c),
a,b,cER, a
2
+b
2
+c
2
:;t: VA = 5 = {a(1,1,0,0) +b(1,0,1,0) +c(-
1,0,0,1) I a,b,c ER, a
2
+b
2
+c
2
:;t: a}.
Luam vectorii proprii L1 = (1,1,1,1) E V'A. = 5
145
Operatori liniari Capitolul3
L2 1.. L1 => [2 = , -1 ,1 , -1) E VA. cu < L1, L2> = 0
& 1.. L1, L2 => &= (1,1,-1,-1) EV>-.. CU < q, G;> = < q, 6> = o.
A. _ (1 lIn _ (II! 1
II normam obtlnem e2 - -,--,-,-:;-), L1 - -2' 2 ' 2 ' -;::;j ,
2 2 2 k '
1]3 = (! ! _!" .
. 2' 2 > 2' 2)
5 0 0 0 1 1
o 5 0 0 . 1 1 -1
B = 0 0 5 0 S = "2 1 1
1 1
1 -1 cu 8 = S-1AS.
-1 -1
o 0 0 -3 1 -1 -1 1
c) Valorile proprii ale lui A sunt A
3
= 1, radacinile cubice ale
unitatii.
=
1 . .J3 n .. n
- + 1- = COS - + 1 sm - eli
2 2 3 3
vector propriu;
A2 = ! - i.J3 = cos 'It _ i sin 'It eli L2 = (1 _.!. + i.J3 -!. - i.J3J
22 3 3 ' 22 ' 22
A3 = 1 cu L3 = (1 ,1 ,1).
in locul vectorilor proprii consideram vectorii
proprii cu valori rea Ie:
e = 1 -2 =(0 _ .J3 .J3)
1 2i ' 2' 2
e = I'>} + 1'>2 = (1-! -!) pe care ii normam:
2 2 ' 2' 2
e
3
= S3 = (1,1,1)
f1 = (0,- , f2 = , f3 = .
146
Operatori liniari
Capitolul3
1
.Jj
0
2 2
B=
.J3 1
0
2 2
0 0 1
,
reos ;
l" n
== Si: i
n
-8m-
3
'It
eos--
3
0
o ,..
o S = (f1If2If3) cu
1
B= S-1
AS
.
b) Ecuatia caracteristica det (A - AE) = 0 are solutiile:
"I - 1 'I - 4+J2 . 8$. "I _ 4+$ .
11-1 - - , 11-2 - + 1 11-3 - - 1 CU
6 6' 6 6 '
vectori proprii:
ci = (2-.J2,-Ji,-I)
c2 = (- 6 + i(6 + 3Ji)J18 - 8Ji,6 + 6Ji + i - 8.J2,-24)
c3 = (- 6 - i(6 + 3.J2 )J18 - 8Ji,6 + 6Ji - i 3""2)18 - S.j2,-24)
Consideram vectorii cu componente reate:
e, = (2 -.Ji,-.Ji,-l),
e2 = 2 c) == (( 6+3J2)J18 - 8J2,3hJ18 - 8J2,0)
e
3
= e
2
;e
3
== (-6,6+ 6J2,-24)
pe care ii normam:
f = e
1
f = e2 f _ e3
1 J9 _ 2Ji' 2 + 72J2' 3 - + 72""2 .
147
Operatori liniari
Capitolul3
-1 0 0
B= 0
4+.J2
- 8-J2'
i B = S-
1
AS cu S = (f1\hlf3).
6 6
0
-s.J2
4+.fi
G 6
24. Sa se determine 0 baza Tn care operatorul U: -)
U(x) = (X1 ,0,X1 ,X4), are matricea diagonala.
Rezolvare:
Oeterminam vectorii proprii i subspatiile lor.
Din ecuatia caracteristica IA- A,14\ = obtinem valorile
proprii.
1 0
A,
0
1- A, 0 1 0
0 0 0 0 0
-A, 0 0
= => A?(1-A,)2=
A= =>
0 0 0 0 0 0
-A, 0
0 0 0 1 0 0 0
1- A,
=> A,1 = A,2 = i A,3 = A,4 = 1.
Pentru A,1,2 = calculam vectorii proprii din sistemul:
rX, = 0
i Xl = 0 =>x = (O,a,b,O),
lX
4
= 0
=> VI.I = {a(0,1,0,0) + b(O,0,1,0) \
=> dim VI. = 2 cu baza {f1 = (0,1,0,0), f2 = (0,0,1,0)}.
1.2
Pentru A, = 1 calculam vectorii proprii din sistemul:
{
-X2 = 0
XI -X3 = 0
=> x = (a,O,a,b), a,b E =>
=> VI. = {a(1 ,0,1,0) + b(O,0,0,1) I a,b =>
3, 4
148
Operatori liniari Capitolul3
=> dim V"-3.4 = 2 cu baza {h = (1,0,1,0), f4 = (0,0,0,1)}.
Tn baza F = {fd2,h,f4} matricea lui U este diagonala:
(A,I 0 0 0l (0 0 0 0l
o A,2 0 0 0 0 0 0
B = l 0 0 A,3 0) = lo 0 1 0 .
o 0 0 A4 0 0 0 1)
25. Fie operatorul liniar U: -) Tn baza E = {e1 =
(1,0,0), e2 = (0,1,0), e3 = (0,0,1)} i matricea lui Tn aceasta baza
A. Sa se nU_
P
2
o
J
ate fi a diagonala, pentru: '
a) A = 0 2 -1 ; b) A = 2 0 0 .
o 0 0 3 4 1
Rezolvare:
a) Calculam Tntai valorile proprii.
-A 3 -2
IA - Abl = <=> 0
o
2 - A - 1 = A, 2(2-A) = => A1,2 = 0, A3 = 2.
o -A
Vectorii proprii pentru A1,2 = sunt:
[
0 0 0J[X1J
T 3x + 2x = 0
(A - Ob)x = => 3 2 0 x
2
= 0 => {_ 1 _ 2 _ =>
2 -lOx 2x) x2 - 0
3
X1 = X2 = => x = (O,O,a), => Vo = {a(0,0,1) I
o baza Tn subspatiul vectorial Vo este formata din vectorul
(0,0,1), de unde rezulta ca dim Vo = 1.
Cum dim Vo = 1 7: 2 = ordinul de multiplicitate al valorii
proprii A = 0 rezulta ca matricea A nu poate fi diagonalizata.
b) Valorile proprii sunt:
149
-"
Operatori liniari Capitolul3
I-A. 0 0
IA - AI31 = <=> 2 -A 0 = -A(1-A)2 = => A1 = 0, A2,3 = 1.
3 4 I-A
Vectoni proprii pentru A;!,3 = 1 sunt:
(AT - 013)X = 0 => !IJ(=:J 0 0 0.; X2 X3 a
o 0 0 X3
=> x = (a,O,O), a => V1 = {a(1,0,0) I cu baza formata din
vectorul (1,0,0) => dim V1 = 1 "* 2 = ordinul de multiplicitate al
valorii proprii corespunzatoare A = 1 => A nu este diagonalizabila.
26. Sa se determine 0 matrice C a stfe I incat matricea B =
CAc-
1
sa fie diagonala, unde:
0 0 0 0 1
0 0 0 1
0 0 0 1 0
0 0 1 0
a) A=
0 0 1 0 0
; b) A=
0 1 0 0 0
0 1 0 0
1 0 0 0 0
1 0 0 0
Rezolvare:
a) Se utilizeaza formula de calcul a matricei unui operator
cand se schimba baza. Datorita izomorfismului dintre spatiile
vectoriale reale fiecarei matrice A E i
se poate asocia in mod unic un operator liniar U: IR?.m IR?.", U(x) =
ATX in baza canonica. La noi A E m,5 => U: U(x) =
ATX.
Vom ajunge la baza in care operatorul liniar U are forma
diagonala.
Calculam intai vectorii proprii ai lui U.
150
Operatori liniari
Capitolul3
-A 0 0
0-
1
1
0 -A 0 1 0
IA - Aisl = O=>
0 0 1- A 0 0
=0 => (1-A)3(A+1)2 =0
0 1 0 -A 0
1 0 0 0 0
valorile proprii 91e lui U sunt A1 ,2,3 = a A4,S = -1.
Pentru A = 1 obtinem:
{
- Xl + X6 = 0
O
=> x = (a,b,c,b,a), a,b,c a
2
+b
2
+c
2
"* a =>
- x
2
+ X
4
=
=>
V1 = {a(1 ,0,0,0, 1) + b(O,1 ,0,1,0) + e(O,0,1 ,0,0) I abc E
2 2 2 . . ' , ,
a +b +c "* o} => dIm V1 = 3 = ordlnul de multiplicitate al valorii
proprii corespunzatoare, A = 1.
p{:::::: a,b E * a
2X3 = 0
V-1 == {a(0,1,0,-1,0) + b(1,0,0,0,-1) I a,b a
2
+b
2
"* O} cu
dim V-1 = 2 = ordinul de multiplicitate at valorii proprii A = -1.
Vectorii e1 = (1,0,0,0,1), e2 = (0,1,0,1,0), e3 = (0,0,1,0,0),
e4= (0,1,0,-1,0) e5 = (1,0,0,0,-1) formeaza 0 baza in care
matricea lui U este:
1 0 0 0 0
o 1 0 0 0
B= 0 0 1 0 0
o 0 0 -1 0
o 0 0 0 -1
Matricea Beste B = CAC-
1
unde C este matricea de trecere
de la baza canonica la baza E,
131
Operatori liniari
Capitolul3
1 0 0 0 1
0 1 0 1 0
c=
0 0 1 0 1
0 1 0 -1 0
1 0 0 0 -1
b) Asociem lui A oper3torul U: U(x) = ATX.
Valorile proprii ale lui U sunt:
= 1, A3,4 = -1 .
-A 0 0
-A
1
1
-A
1
o = (A_1)2(A+1)2 = '0 => A1,2
o
1 0 0 - A
Vectorii proprii pentru A = 1:
(AT_14) X = 0 => 1 => X = (a,b,b,a), a,b EIJ1&., a +b *
{
X := X4 2 2 0
X
2
= X3
=> V
1
= {a(1,O,O,-1) + b(O,1,1,O) I a
2
+b
2
* O} cu baza {e1 =
(1,0,0,1), e2 = (O,1,1,O)} dim V
1
= 2. Vectorii proprii pentru A= -1:
(AT + 1
4
)x = 0 => {XI = -x. :::::> x = (a,b,-b,-a), a,bElRZ => V-1 =
X
z
= -x)
{a(1,O,O,-1) + b(O,1,-1,O) I a
2
+b
2
7:- O} cu baza {e3 = (1,0,0,-
1), e4 = (O,1,-1,O)} dimV_1 =.2.
Tn baza {e1,e2,e3,e4} operatorul U are matricea S = CAC-
1
unde:
r
1 0 0 0
o 1 0 0
B-loo -1 0
o 0 0 -1
C:::
1 0 0
o 1 1
1
o
o 0 0 -1
o 1 -1 0
152
cu det C = - 4 7:- O.
Operatori liniari Capitolul3
27. Sa se calculeze A", neW, unde A = iJ
Rezolvat'e:
Matricei A Ii asociem un operator liniar U: !l!3 !l!3, U(x) =
Gasim valorile proprii ale lui A.
-A 0 1
IA-AI
3
1=0=> 0 I-A 0 =(A-1)2(-A-1)=0=>A1,2=1,
1 0 - A
A3 = -1.
Pentru A1,2 = 1 obtinem vectorii proprii:
(AT - 13)x = 0 0 x, = X3 X =
(a,b,a), a,b E a
2
+ b
2
7:- 0 => V1 = {a(1,O, 1) + b(O, 1,0) I a,b E!l!,
a
2
+ b
2
7:- O} cu dim V
1
= 2 {e1 = (1,0,1), e2 = (O,1,O)} baza In V
1
.
Pentru A = -1 obtinem:
(AT -13)X = 0 => = b =
1 0 1 X3 2
X = (a,O,-a), aEIRI.* => V-1 = {a(1,O,-1) I aelRZ*} cu dim V-1 = 1
baza {e3 = (1,O,-1)}.
Tn baza {e1,e2,e3} operatorul U are matricea S = CAC-1,
B = c = .
o 0 -1 1 0 -1
De aic; rezulta ca Sn = CA
n
C-
1
C-
1
S
n
C = An.
153
Operatori liniari
Capitolul3
Sn = I de unde
o ;j 0 0 (-It j
/0 0
n = par An = lo 1
o 0
o 1 + (-1 t+
1
J (1 0
2 0 ::::> An = 0 1
o 1 + (_1)1l+1 10
pentru n = impar.
pentru
28. Fie U: ----+ cu matricea In baza canonica
1 1 1 0
-1
A=
-1
o
3 0 1
o -1 1
-1 -1 1
sa se aduca matricea A la forma
Jordan sa se determine baza In care A se scrie astfel.
Rezolvare:
Calculam valorile proprii ale matricii A, din ecua1ia
caracteristica:
I-A 1 1 0
-1 3-A 0 1
= (A-1)4 = ::::> A1 =
det(A - AI 4) =
-1 0 -I-A 1
0 -1 -1 I-A
A2 = A3 = A4 = 1.
Calculam dimensiunea subspa1iului propriu asociat valorii
proprii A = 1.
Fie V = U -A1 4 = U - 1 4 care are ca matrice pe S = A -14.
R R
Calculam subspatiile Ker V c Ker V2 c ... c
154
Operatori Iiniari
KerV = V(x) = O} = { XEIR?
4
18x = O}
o 1 1 0
-1 2 0 1
B=
-1 0 -2 l'
o -1 -1 0
Sk = 0, ('1) k 3.
r x
2
+ X3 = 0
B2 =
( -2
I
-'2
..,
.:..
2
2
-2
-2
-2
-2
2
2
Capitolul3
2
-2
Sx = ::::> x = (a,b,-b,a-2b), a,b ::::>
\
- Xl + 2X2 + X
4
= 0
- Xl - 2X3 + X
4
== 0
- X
2
- X3 = 0
KerV = {a(1,0,0,1) + b(0,1,-1,-2) I a,bEIR?} dim KerV = 2
Ker V2 = {XE I V2(X) = O} = {XE 1R?41 S2X = O}
S2X = ::::> x = (a,p,y,a-p+y), a,p,y E !R{
KerV2 == {a(1,O,O,1) + P(O,1,O,-1) + y(O,O,1,1) I a,p,y
S2X = => X E !R{4 => Ker V
3
= !R{4.
Avem de subspatii:
{a(1,0,0,1) + b(O,1,-1,-2) I a,b E !R{} c {a(1,O,O,1) + P(0,1,O,-1) +
y(0,0,1,1) I a,p,y ER} c!R{4 de dimensiuni d
1
= 2 < d2 = 3 < d3 = 4.
Cum k1 == d
3
- d
2
= 1 alegem un vector V1 E \ Ker V2
astfel ca Ker V2 Ef) .J(V1) = altfel spus completam subspatiul
KerV2 pana la spatiul cu subspatiulliniar generat de vectorul V1.
Luam V1 = (1,0,0,0).
V(V1) = (0,-1,-1,0) E KerV2.
V
2
(V1) = (-2,-2,2,2) E Ker V.
k2= d2 - d1 = 1 alegem un vector V2 E Ker V astfel ca
{V
2
(V1), V2} sa fie baza In Ker V => luam V2 = (1,0,0,1).
Avem !R{4 = Ker V
3
:::> Ker V2 :::> Ker V
-1- -1- -1-
155
Operatori liniari Capitolul3
V1 V(V1) V
2
(V1), V2
atunci B = {e1 = V
2
(V1), e2 = V(V1), e3 = V1, e4 = V2}.
Numarul de celule Jordan este 2 = dim Ker V.
Matricea de trecere de la baza cc:monica la baza 8 este:
- 2 0 1 1 rl 1 0 0
- 2 - 1 0 0 _/ 0 1 1 0
C = :-:> J = C AC = forma Jordan.
2
2
-1 0 0
o 0 1
29. Fie matricea A ( -:3
-1 -IJ
-4 -3
7 6
E mx3 Sa se
jordanizeze sa se gaseasca baza Jordan.
Rezolvare:
Valorile proprii ale matricii sunt solutiile ecuatiei
caracteristice:
det (A - "-13) = 0 => - (-"- -1)("- - 2)2 = 0
Pentru "- = -1 avem subspatiul vectorilor proprii
corespunzator V1 = {x E I (A - ,,-b)x = O} = {a(1 ,2,+1) I a E
luam 81 = {e1 = (1,2,1)}.
Pentru' "- = 2 ordinul de multiplicitate este m2 = 2
consideram matricea 8
2
= A - 2b.
B2 = (= = = operatorul liniar corespunzator
474
V(x)=8x.
Ker V = {x I V(x) = O} = {x I 82X = O} = {a(1,0,-1) I a dE
c KerV2 = {x I V2(X) = O} = {x I = O} = {a(1,0,-1) + P(0,1,-2)}
c d
1
= dim KerV = 1 d2 = dim KerV2 = 2.
156
Operatori liniari Capitolul3
Luam V1 E Ker V2 \ Ker V, V1 :.: (-2,1,0) observam ca V(V1)
E KerV2 => 82 = {e2 = V(V1), e3 = V1}.
Baza Jordan 8 = 81 U 8
2
=> C = 2 0 1
[
1 1 -2)
J = C-
1
AC
(
-1 0
J = 0 2
o 0
1 -1 0
rJ Cil douii blocuri Jordan.
Pentru valoarea proprie "- = 2 am avut dim Ker V = 1 deci 0
singura celula Jordan pentru ea, de dimensiune egala cu ordinul
de multiplicitate a lui 2.
30. Sa se Jordanizeze urmatoarele matrici
gaseasca baza in care ele sunt scrise sub forma Jordan:
2 0 0 0
1 3 2 1
a) A=
0 -1 0 - 1 '
-1 0 0 2
Rezolvare:
a) Valorile proprii sunt:
2-"- 0 0
1 3-A- 2
det (A- "-14) =
o -1-A
3 -4 0
4 -5 -2
b) B=
0 0 3
0 0 2
o
3-"-
1
-1 =(2-A-)-1
-1 0 0 2-"-
o
2
4
-2
-1
2
-A-
o
sa se
1
-1 =
2-A
_ . 2 3-A- 2 3
- (2-"-) -1 _"- =0=>-(2-"-) (A-1)=0=::>A1,2,3=2,A4=1.
Pentru A- = 1 avem vectorii proprii (A - I)x = O=>x = (O,a,-a,O)
VA= 1 = {a(O,1,-1,O), a E !R{*} =>:8
4
= {V4 = (0,1,-1,0) }.
157
Operatori liniari
Capitolul3
Pentru ').. = 2 avem vectorii proprii (A - 2 I)x = =>
=> x = (O,a,b,-a-2b), a,b E +b
2
:f:. =>
Ker (A - 2 1)={a(O,1,O,-1) + b(0,O,1,-2) I a
2
+b
2
:;t 0, a,b E
(0 0 0 0
(A - 21)2 =
o 1 2 i .
l
o -1 -2 -1
o 0 0 0
Ker (A - 2 1)2 = {a,b,c,-a-2c) I a,b,c E!R{, a
2
+b
2
+ c
2
:f:. O}
(A - 2 1)3 = (A - 2 1)2 . .
Avem: OcKer (A - 2 I) c Ker (A - 2 1)2; dim Ker (A - 2 I) =
2 => exista doua celule Jordan, una de dimensiune 1, cealalta de
dimensiune 2.
Fie V1 E Ker (A - 2 1)2 \ Ker (A - 2 I.), V1 = (1,0,0,0); V2 = (A-
2 I)V1 = (0,1,0,-1) E Ker (A - 2 I).
Pe V2 iI completez la 0 baza In Ker (A - 2 I) cu V3=(0,0, 1,-2).
Avem: V1 E Ker (A - 2 1)2; V2 = B(V1), V3 E Ker (A - 2 I) =>
prima celuta are dimensiune 2 a doua are dimensiune 1.
2 1 0 0
o 2 0 0
J == 0 0 2 0 cu baza 8 = {V1,V2,V3,V4}
000 1
1 0 0 0
o 1 0 1
Matricea de trecere este S = J = S-1AS.
o 0 1 -1
o -1 -2 0
b) det (8 - AI) = (').._1)2(')..+1)2 = 0 => A1,2 = 1, A3,4= -1.
{
2Xl - 4X2 + 2X4 = 0 {X3 = X4 = a
Pentru ').. = 1 => 4Xl - 6x
2
- :X3 + 4X4 = 0 => XI = -X3 =>
2X3 - 2X4 X
2
= 0
158
Operatori liniari Capitolul3
x = (a,O,-a,-a) => Ker (8 - I) = {(a,O,-a,-a) i aE
dim Ker(B-I) = 1 => 0 singura celula Jordan
2 =! ! =:1
(8 - I) = 4 => Ker (8 - 1)2 = {a(1 1 0) +
o 0 0 0 ' , ,
o 0 0 0)
b(O,1,-8,-5) I a
2
+ b
2
:f:. OJ
').. = -1 => Ker (B+I) = {(b,b,O,O) I bER*} => 0 singura celula
Jordan
Ker (8+1)2 = {a(1 ,0,0,0) + b(0,1 ,0,0) I a,b E R, a
2
+ b
2
:f:. O}
1 1 0 0
o 1 0 0
J=
o 0 -1 1
o 0 0 -1
V3 = (1,0,0,0) E Ker(8+1)2 \ Ker (8+1)
V4 = (8+I)V3 = (2,2,0,0) E Ker (8+1) => B2 = {V3, V4}
8 = {V1,V2,V3,V4}
2 0 0 0 0 0
0 2 1 0 0
0
31. Fie maticea J =
0 0 2 0 0
0 0 0 1 0 0
. Sa se calculeze J2
0 0 0 0 0 1
0 0 0 0 0 0
J
100
, e
Jt
.
Rezolvare:
Matricea J are 3 blocuri Jordan: J1, J
2
, J
3
=>
J=[JJ J
2
OJ.
o J 3 0
Se demonstreaza prin inductie ca:
159
Operatori liniari
[2 0
1 [2'
0

== 0 2 1 == 0 2"
o 0 2 0 0 2"
r
=
4
0
(0

, n 2 => J2 =
0
Tn
J
3
= 0
0
0
0
OiOIO
4 4 0
01
0 4 0
0 0 1 0
0 0 0 0
0 0 0 0 0
2
100
0 0 0 0 oj
0 2
100
100.2
99
0 0
0
fOO ==
0 0 2
100
0 0
0 0 0 1 0 0
0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0
JOt" to
e
Jt
= L-= I+tJ + 'L_fl ==
n! n?;2 n!
1 +2t 0 0 0 0 0
0 1 +2t t 0 0
0
0 0 1+ 2t 0 0
=
0 0 0 1+t 0 0
+
0 0 0 0 1 t
0 0 0 0 0 1
160
Capitolul3
(1 )n
= (1 ),
0
0
0
o '
0
0
Operatori liniari Capitolul3
r 2"t"
:1

0 0 0 0
2" t"
2
0
-
1
to
'L-

,..
1
0
2 o!
0
0 2
n
t" 0 Oi
0
I-
=
01
t"
0 0 0
I-
0 0
o!
0 0 \)
0 0 0
0 0 0 0 0 0
e
2
' 0 0 0 o 0
=
0 e
2
' e
2t
+ t-l o 0
e
2
'
0
0 0 o 0
0 0 0 e' o 0
0 0 0 0 1 t
0 0 0 0 0 J
32. Sa se gaseasca operatorii liniari adjuncti pentru
urmatorii operatori liniari:
a) U: [R{n ---+ [R{n, U(x) = (X1 + X2, X2 + X3,.., X
n
-1 + x
n
, Xn + X1),
x = (X1, ... , xn)
b) U: U(x) = (2X1 - X2, X1 + 3X2), x = (X1, X2)
c) U: en <en, U(x) = ix.
Rezolvare:
a) U*(x) = A*x, A * = AT In spatiul euclidian real.
161
Operatori liniari
Capitolul3
1 0 0
OOll
1 1 0 ... 0 0
1 1 0 0
rezulta AT =
0 1 1... 0 0
CumA=
0 1 1 0
-- _ .. -- -- ._.. - -.. -- --- _. _ .. -
i
0 0 0 ... 1 1
0 0 0
., .1)
1 0 0 ... 0 1
U*(x) = (X1 + x
n
, X1 + X2, ... , Xn-1 + Xn), X = (X1, ... , Xn)
. b) U*(x) = A*x = ATX = (2x, + X2, -X1 + 3X2)
e) U* se determina din relatia < T(x) , y> = < x, T*y>, (V)
x,y EC
n
.
< T(x) , y > = < x, T*(y) > :> < ix, y > = < x, T*(y) > :> < x,
iy> = < x, T*(y) > :> < x, -iy = (x, T*y :> < x, T*(y) + iy > = 0
(V)x E C
n
=> T*(y) + iy = 0 (V)y E C
n
=> T*(y) = -iy (V)y E Cn.
33. Sa se arate ea urmatorii operatori Iiniari sunt ortogonali:
a) U: U(X1,X2,X3) =
(
2 2 1 2 1 2 1 2 2).
= 3
x
, +"3X2 -3X3'3x, -3X2 +"3x3'-3x! +3"X2 +3
X3
,
b) U: U(X1,X2,X3) =
=
Rezolvare: . . T _ T _
ea un operator hmar este ortogonal daea AA - A A - I.
2 2 1
- -
3 3 3
=lP
2
-I]
a) A =
2 1 2
-1
=AT; - -
3 3 3
3 -1
1 2 2
2
3 3 3
AAT = ATA = A2 = I.
162
Operatori liniari Capitolul3

-J2
1
1
J2
34. a) Sa se determine operatorii ortogonali el! proprietatea
U(x)U(y) = xy, (V) x,y E de forma U(X1,X2) = (ax1 + !X2. - !X1
2 2
+ aX2).
b) Sa se gaseasca operatorii ortogonali U: -)
U(X1,X2,X3) = (a(x1+x2+X3), aX1+a22x2+a32x3, a31x1+a32x2+a33x3), eu
proprietatea U(x)U(y) = xv, (V) x,y E
Rezolvare:
a) Punand conditia U(x)U(y) = xy obtinem a
2
+ : = 1=>
J3
a= -.
2
b) Punand eonditia U(x)U(y) = xy (V) x,y E rezulta
sistemul:
3a
2
= 1
a(a
3
! + a
32
+ a
33
) = 0
a
21
+ a
22
+ a
23
= 0
1 2 2
3+ a2! +a
31
=1 .
122
- + a
22
+ a
32
= 1
3
2 2 2 1
a
21
+ a
22
+ a
23
=
2 2 2 1
a
31
+ a
32
+ a
33
=
163
Operatori liniari
Capitolul3
.J3 (2 (2 .
Obtinem a = 3,a21 = a31 = e
1V3
smt, a22 =
cos t' , a:'!2 = e
2
sin t' , t, t' E rO, n]. inlocuind, obtlnem cos
2
t +
2 3 . 2 .2
t
, . t . t' 3
cos t' + cos t cos t' = "4 l?' sin t + Sin + e1e2 Sin Sin ="4'
1
Daca e1 = e2 = 1, pri:1 adunare, rezulta cos (t' - t) = - 2" l?i
deci l' = t + 2n . Mai avem:
3
a23 = - 2;)) = 2;) l?i
a33 = 2;)) 2;).
Deci avem:
+.J3
- 3
A = #cost
(2.
smt
35. Fie U: un operator ortogonal Tn spatiul
euclid ian astfel Tncat Tn raport cu baza ortonormata din n
matricea sa sa fie Sa se arate ca Tn mod necesar
aceasta matrice este diagonala.
Rezolvare:
Fie matricea lui U intr-o baza ortonormata E = {e1,e2, ... , en}
164
Operatori liniari Capitolul3
A =
\an ! a"z'" ... ann
Baza E fiind ortonormata, tnatricea A trebuie sa fie
ortogonala. Rezulta, din AAT = ATA = I, ca a11 = 1 l?i apoi ca a21 =
0, ... , an1 = O. Apoi obtinem a22 = 1 a32 = ... = an2 = 0, l?a.m.d.,
ann = 1.
36. a) Fie < . , . spatiul euclid ian reall?i fie
un operator ortogonal astfel Incat matricea lui U sa fie
diagonalizabila. Sa se arate ca exista 0 baza ortonormata in
spatiul euclid ian n Tn raport cu care matricea lui U este
diagonala.
b) Sa se arate ca exista 0 baza ortonormata in spatiul
euclid ian canonic In raport cu care matricea operatorului

U(X1 X2 X3) = _!x 2 x
" 3 I 3 2 3 3' 3 I 3 2 3 3' 3 I 3 2 3 3
sa fie diagonala.
Rezolvare:
a) Daca A este diagonalizabila rezulta ca valorile proprii ale
lui U sunt reale. Cum acestea sunt de modul 1 rezulta ca ele sunt
+1 sau -1. Daca Ai l?i Aj sunt doua valori proprii distincte l?i Vi este
vector propriu corespunzator lui Ai iar Vj lui Aj avem:
< U(Vi), U(Vj) > = < Vi, Vj > => AiAj < Vi, Vj> = < Vi, Vj >.
Cum AiAj = -1 rezulta < Vi, Vj > = 0 => subspatiile VA. l?i VA.
, J
sunt ortogonale l?i atunci consideram 0 baza ortonormata B1 Tn V1
0 alta B2 Tn V-1 iar baza cautata este B = B1 U 8
2
.
b) Avem valorile proprii A1 = A2 = 1 l?i A3 = -1 pentru
operatorul U.
165
Operatori Iiniari
Capitolul3
Cum Ker (A - 1v1 I) = Ker (A- I) are dimensiunea 2 inseamna
ca sunt doua celule Jordan pentru valoarea proprie Iv = 1 deci:
B = I
J
, este forma diagon:;la In baza Jordan.
lo 0 -1
B = ((2,1,0)" (-1,0,1)" (1,-2,1)').
Ortonormand aceasta baza, prin procedeul Gram
Schmidt, obtinem:
Js,o) b,,( - k, k) b,-<b"b> b"
,a) >b;-<b"b>b;}
37. Fie E = < . ; > spatiul euclid ian cu produsul scalar
1
< P, Q > = Jp(t)Q(t)dt. Sa se arate ca U: este 0
-I
transformare ortogonala, unde U(ao + a1X) = .J3( i -aox) .
Rezolvare:
Este de aratat ca U este operator liniar.
122
Fie P(x) = ao + a
1
X 112 = Hp(t)fdt =
-1 3
II T(P) 112 = -aox) = 2 + 2 . deci II T(P) 112 = IIPII
2
3 3 3
cu P oarecare din R1[x].
166
Operatori Iiniari Capitolul3
38. Fie < .,. spatiu euclid ian cu produsul scalar
< A,8 > = Tr(AB) (urma matricii, adica suma elemente!or de p
diagonala principala) se aplicatia U: m(!R{) ,
. . (ann an-I,n . .. . .. OlIn J
U(A) = Uaij) :,J) = 'lan,n-I a,,_!,n_I'" '" al,n_1 .
ani an_I,I'" ... a! 1
Sa se arate ca U este operator ortogonal simetric.
Rezolvare:
Avem U(A) = A' cu a;j = an-j+1,n-i+1.
n n
II A 112 = Tr(A2) = =L(an-j+1,n-i+l/ =IIA'112 = IIU(A)11
2
:
i,H i,j=1
Deci U este operator ortogonal.
Fie 8 = (b
ij
) i,j E m(!R{), avem:
n n
< U(A), B > = Tr(U(A)8) = "a' .b. = "a . 1 . 1 b
L.J 'J Jl L.J n-J+ ,n-I+ Jl
i,j=1 i,j=1
Schimbam indicii de sumare n-i+1 = i', n-j+1 = j' obtine
n
< U(A), 8> = Lai.j,bn-j'+I,n-i'+1 = < A, T(8) > T = simetrica.
i',j'=1
Tn cazul n = 3 avem matricea lui U:
0 0 0 0 0 1
0 0 0 0 1 0
0 0 1 0 0 0
cu detA = 1. A=
0 0 0 1 0 0
0 1 0 0 0 0
1 0 0 0 0 0
,-.,
39. Fie (C
3
, < ., . spatiul euclid ian canonic fie v1=(1 ,i,-i)
V2 = (i,1 ,i), V3 = (1-i,a,b) E ([3. Sa se determine a,b astfel ca s
xiste un operator liniar autoadjunct U: ([3 ([3 cu U(V1) = 2V1 j
167
Operatori liniari Capitolul3
U(V2) = 2V2, U(V3) = -V3. sa sa gaseasca 0 baza ortonormata in
raport cu care U are matrice diagonala.
Rezolvare:
Din conditjjle puse rezulta ca vectorii V1, V2 sunt vectori
proprii pentru valoarea proprie A1 = A2 = 2 iar V3 pentru A3 = -i.
Deci < V3, V1 > = < V2, V1 > = 0, de unde:
=> a = 1- = 21.
i
( 1 - i - ai + bi = 0 . 1 b .
- (1- i)i + a - bi = 0 '
Se observa ca V1,V2,V3 sunt independenti iar 2v1,2v2,-v3 sunt
ei liniar independenti astfel ca avem U(x) = AT X = Ax,
A == J in baza ortogonala {V1,V2,v3} care devine
o 0 -1
baza ortonormata:

Tn baza canonica matricea lui U este B = SAS-
1
cu:
:
-1 21
Avem < U(Vi), Vj > = < Vi, U(Vj) >, i,j = 1,2,3 deci U este
autoadjunct.
40. Fie spatiul euclid ian On(c), < " . cu < A,B > =
n
Lajjbjj , atunci:
a) Daca U: m(C) m(e) cu U(A) = AoA, Ao E m(e)
fixata sa se gaseasca adjunctul U*;
b) Daca Ao este matrice autoadjuncta atunci U este
autoadjunct.
168
Operatori liniari
Capitolul3
Rezolvare:
a) < A,B > = Tr(A
T
B) = Tr(AB*) => < U(A), B > = Tr (U(A)
B*) = Tr (AoAB*) = Tr(A(B*Ao < A,U*(B) > = Tr
(A(U*(8)*) => (U*(B* = 8*Ao => U*(8) = 8.
b) Ao = autoadjuncta => = Ao => U*(8) = A
o
8 = U(8) =>
U* = U.
41. a) Fie
(1R{.3, < . , spatiul euclidian canonic

operatori liniari simetrici cu matricile in baza
canonica:
A,


A,

. Sii se arate cii U, U,
1 3
0 0
comuta Intre ei (U1 0 U2 = U2 0 U
1
) sa se construiasca 0 baza
ortonormata formata din vectori proprii comuni.
b) lucru pentru U
1
, U
2
cu:
AI = (_8:6 = = A2 ==
-18 -54 71 36 24 75
Rezolvare:
a) Cum A1A2 = A2A1 rezulta ca U
2
0 U
1
= U
1
0 U
2
.
Valorile proprii ale lui U1 sunt A1 = /....2 = 1, /....3 = -1 iar ale lui
U2 sunt J.l1 = J.l2 = 3, J.l3 = -1.
Subspatiile proprii sunt:
VAl = V
A2
== {(a, b,a)}, VAl == {(a,O,-a)}
== == {(a, b,a)}, V
lll
== {(a,O,-a)}
o baza ortonogonala este B = {(1,O,1), (0,1,0), (1,0,-1)}
ortonormatii este S'
169
I.
Operatori liniari
Capitolul3
b) A1 = A2 = 98, A3 = -49,
V" V" {( -3a - b)}, V" ,2,1)}
/11 P2 = 147, /13 = 49,
V =:V =: r(_2 a +2b,a,b')'}',v"
III 3 ,-3 2 3 j
V" r. V" {( - 2a, a, - % a)} cu bazii ortonormaiii
B' = l_ 2)}
7' 7' 7
V (l V = V eu baza ortonormata B" = {(_l_ 2 _ 6)}
A.l 113 . 7' 7' 7
V (l V = V eu B'" = {(2 6 3)}
A.3 A. ] 7 ' 7 ' 7
VA.3 (l V
I13
= {O}.
Baza eautata este B = B' u B" u B'''.
42. Fie {e1, ... , en} 0 baza ortonormata a spatiului euclid ian
E fie f E oL{E, E) astfel ineat f(ej) = mjej, mjE IRL Sa se arate ea <
f(V1), V1 > = < V1, f(V2) > pentru oriee V1V2 E E.
Rezolvare: .
n n
Fie VI = L xjej , V
2
= LYiej atunei avem:
i=! i=l
< f(V1),V2 > = d( xiei), Yiei > =
== tmi < xjepy;e; >= !m;xiYi < epej >
ij=l i.j=1
170
Operatori liniari Capitolul3
<v"f(v
2
=/!x;ei'i tyjej])= !mjx;xj <epej >.
\ 1 ( )=1 ' , )- 1
Se observa ea eele doua sume sunt egale.
43. Fie I un operator pe spatiul euclidian E.
a) Sa se arate ca exista e E E astfelfncat lIell :: 1 < x, Tx>
< e, Te > pentru orice x E E cu Ilxll = 1.
b) Veetorul El gasit anterior este vector propriu pentru T
valoarea proprie eorespunzatoare este < e, Te >.
Rezolvare:
a) Fie multimea S = {xEE II/xII = 1} fie f: S IR{, f(x) =
< x, Tx >. Functia f fiind continua pe multimea inchisa marginita
S, exista eES astfel incat f(e) =s; f(x) pentru toti XES.
b) Fie g: E -+ IR{, g(x) = < x, > = g(x) pentru orice
Ilxll
aEIR{. Rezulta ea g(x) g(e) pentru oriee xEE.
Fie YEE sa eonsideram h: IR{ IR{, h(t) = g(e+ty). Conform
relatiilor anterioare rezulta ea h(o) = g(e) :::; g(e+ty) = h(t), (\I) tEIR{,
deei h(o) este valoare minima atunei h'(o) = o.
0= h'(o) = 2< Te,y > -2< e,Te><e,Y>
<Te,y> = < e,Te> <e,y> pentru orice YEE rezulta ca Te = < e,Te>e
< e,Te> este valoarea proprie pentru vectorul propriu e.
44. Fie T: 1R{2 1R(2 0 transformare ortogonala fie A
matrieea lui T in raport cu baza {(1 ,0), (0,1)}. Sa se arate ea
(
COS t -sin t)
exista tE(-n,n) astfel incat A = . .
sm t cost
Rezolvare:
Matrieea A fiind ortogonala, rezulta ca A . AT = 1
2
.
171
Operatori liniari Capitolul3
Fie A = (a
C
b), atunci (a
2
+ b
2
ac + bdJ = (1 0
1
)
d ac + bd c
2
+ d
2
0
luand a = cos t, b = sin t cu
{
a
2
+ b
2
= C
2
+ d
2
= 1
ac+bd=O
tE(-n,n), atunci luam c = -sin t, d = cos t i acestea verifica
sistemul anterior de ecuatii.
45. Fie H cu spatiu euclid ian unitar de dimensiune 2 ! fie E
spatiu vectorial real al operatorilor autoadjuncti pe H care' au urma
n
nula (TrT = :l:aii = 0).
i.",.t
a) Oaca fEE fie If I = Sa se arate ca (E, I . D este
spatiu euclid an de dimensiune' 3.
b) Fie f,gEE atunci <f,g> = 0 fg + gf = O.
c) Sa se determine 0 baza ortonormala a spatiului E.
Rezolvare:
a) Tn raport cu 0 baza ortonormala a lui H matricea fEE
este de forma M
f
= (a b J, a ER, bEC.
b -a
(
1 0 ) (0 1) (0 - 1)
= + Re(b) +iIm(b) =
o -1 1 0 1 0
+
Re(b)T2 + ilm(b)T3.
Matricile T
1
,T
2
,T
3
sunt independente i deci dimRE = 3.
1
b) Pe E se definete produsul scalar <f,g> = - Tr(f . g)
2
1 1 1 2.u 2
<f,g> = 2" Tr(fg) = '4 Tr(fg + gf) = '4 Tr[(f+g) -I - 9 ].
Cum fare 0 singura valoare proprie i anume Ifl2 atunci
toate patratele operatorilor din E sunt scalari, deci fg + gf este
scalar i atunci Tr(fg+gf) = fg + gf.
172
Operatori liniari
Capitolul3
c) 0 baza {e1,e2,e3}a lui E este ortonormala daca i liumai
d
v2 2 2' 0 t"
aca e
1
= e
2
= e
3
I ejej + ejej = pen ru 1,* J.
Matricile T1,T2,T3 verifica aceste conditii ideci { T
1
,T
2
,T
3
}
este baza In E.
46., Se da functionala f: -+ f(x) = 3X1 + 2X2 +X3, unde x
= (X1,X2,X3) E
a) Sa se arate ca f este 0 funct;onala Iiniara;
b) Sa se determine Ker f i dim Ker f;
c) Sa se determine coeficientii functionalei In baza E = {e1
= (1,1,0), e2 = (1,0,1), e3 = (0,1,1)}.
Rezolvare:
a) Fie x,Y E i a,l3 E i calculam f(ax + l3y).
f(ax + l3y) = 3(ax1 + I3Y1) + 2(ax2 + I3Y2) + (ax3 + = a(3x1
+ 2X2 + X3) + 13(3Y1 + 2Y2 + Y3) = af(x) + I3f(y).
Cum sunt arbitrar alei rezulta ca f este functionala
liniara.
b) Ker f def I f(x) = O} = {x = (X1,X2,X3) 3X1 + 2X2
+ X3 = O}
Notam X1 = a, X2 = b, a,bE i avem X3 = -3a-2b, de unde
Ker f = {(a,b, -3a-2b) I = {a(1,O,-3) + b(0,1,-2) I

Vectorii (1,0,-3) i (0,1,-2) formeaza baza in Ker f i deci
dim Ker f = 2.
c) Metoda 1. Se tie ca f(x) = xEB unde XE este vectorul linie
al coordonatelor lui x In baza E, iar Beste matricea lui f In baza E
i anume:
[
b
l
) [f(el)] (5) (5)
B = b
2
= f(e
2
) = 4 f(x) = (X1,X2,X3) 4 = 5X1 + 4X2 +
b
3
f(e
3
) 3 3
3X3 CU XE = (X1,X2,X3).
173
Operatori liniari Capitolul3
Metoda 2. Se poate utiliza formula de schimbare a matricei
functionalei cand se modifica baza B = CA unde C este matricea
de trecere de la baza veche la baza noua iar A este matricea
functionalei In baza veche .
. in acest caz avem:
B = CA = l i :Jl m
47. Sa se arate ca f: Ire.. este 0 functionala liniara; sa i
se determine dim Ker f sa i se scrie matricea in baza E:
a) f(x) = X3 + X4, n = 4, E :: {(O,O,O, 1), (0,0,1,1), (0,1,1,1),
(1,1,1,1)};
b) f(x) ::: X1 - 2X2 + 3X3 - 4X4, n ::: 3, E ::: {(1,1,1), (4,1,3),
(15,11,1)} .
Rezolvare:
a) Fie E x,y E oarecare.
f(ax + ::: (ax3 + + (ax4 + = a(x3 +X4) + + Y4)
= af(x) +
Ker f::: {XE I f(x) ::: O} = { XE I X3 + X4 = O} = { XE I X3
::: -X4}::: {(a,b,c,-c) I a,b,c E = {a(1,0,0,0)+b(0,1,0,0)+c(0,0,1,-1)
I a,b,c E
o baza In Ker f este {(1,0,0,0), (0,1,0,0), (0,O,1,-1)}
dimkerf::: 3.
Matricea sau coeficentii functionalei in baza E este:
b
l
f(el) 1
b
2
f(e
2
) 2
B= = =
b
3
f(e
3
) 2
2
174
Operatori liniari Capitolul 3
Sau B = C . A = [! unde C este matricea \
de trecere de la baza canonica la E iar A este matricea functionala
in baza canonba.
b) Fie a E x E oarecare, avem:
f(ax) = aX1 - 2ax2 +3ax3 - 4 :j:; aX1 - 2ax2+ 3ax3 - 4a pentru
a :j:; 1 deci f(ax) :j:; af(x) de unde rezulta ca f nu este functionala
liniara.
I
48. Sa se arate ca f: f(P) ::: fp(x)dx este 0
o
functionala liniara sa se afle coeficentii ei In baza {1, x-1, (x-1 )2}
:::E.
Rezolvare:
Din proprietatile integralei definite avem:
I I I
f(aP + = fQ(x)dx=
o 0 0
::: af(P) + Pf(Q) pentru orice P,Q E orice E
=> f este functionala liniara.
Coeficientii ei In baza E sunt:
1
1
2
1
-
3
I I (1 2
f(1) = fldX= = 1; f(x-1) = fCX-l)dx= x; )
o 0
175
Operatori liniari
Capitolul3
fx-1)2) = f(X-IYdX== (X;lY
o
Altfel, P E ::::> P(X) = ax
2
+ bx +c, a,b,c E =>
I . (X3 X
2
J I a b
::::> f(P):::; fcax1 + bx + c)dx = a- + b-+ cx 10 = -+- +- c
3 2 3 2
o
ca (lRb[X], !}i sunt spatH vectoriale izomorfe,
deci lui P i se asociaza (a,b,c) carui9 i se asociaza prin f,
+ b + c. rezu Itand matricea lui fin baza canonica A = (1,1., l) T
3 2 2 3
Matricea de trecere de la baza canonica la baza E fHnd C, rezulta:
1
1 '
2
1
3
49. Fie vectorii e1 = (1,0,0), e2 = (1,1,0), e3 = (1,1,1) E
Sa se arate ca exista 0 singura functionala liniara f: astfel
ca f(e1) = 0, f(e2) = f(e3) = 6 !}i sa determine coeficient
ii
acestei
functionale In baza canonica.
Rezolvare:
Vectorii e1,e2,e3 sunt liniar independenti in \W.3 deoarece:
1
1 1 0=1*0.
1 1 1
Atunci ei formeaza baza in !}i orice x E se scrie ca
conbinatie liniara de e1,e2,e3 , adica exista a1,a2,a3 astfel ca
. '
x = a1e1 + a2e2 + a3e3.
176
Operatori Iiniari Capitolul3
Cum f este liniara rezulta:
f(x) = f(a1e1 + a2e2 + a3e3) = a1f(e1) + a2f(e2) + a3f(e3) = 6a2
+ 6a3 => A = (0,6,6) T. .
Fie F = {f1 = (1,0,0), f2 = (0,1,0), f3 = (0.0,1)} baza canonica
din matricea lui fin baza F este:
B = l'::IJ CA = r: = r
1
= =>
b3 II 1 1 6 1 1 6) \
f(x) = 6X2 pentru x = (X1,X2,X3) E C ;:: matricea de trecere de la
baza E la baza F.
50. Fie {e1 ,e2, ... , en} = E 0 baza a spatiului vectorial (X, K)
!?i aij, 1 j n, coeficientii functionalei liniare fi : X K, 1 i rn,
in baza considerata. Sa se arate ca 0 conditie necesara !}i
suficienta pentru ca functionalele f
1
, ... , fm sa fie liniar
independente este ca rang A = m unde A = (aij) lsi sm .
Rezolvare:
Fie 0 combinatie liniara nula de functionalele fd2, .. . , f
m
:
c1f1 + czh + ... + cmfm = 0, C1,CZ"",Cm E K =>
C1f1(X) + C2f2(X) + ... + cmfm(x) = (\7') x EX=>
C1 (a11X1 + a12X2 + ... + a1nXn) + C2(a11X1 + a22X2 + ... + a2nXn)
+ ... + Cm(am1X1 + am2X2 + ... + amnXn) = =>
X1(C1 a11 + C2aZ1 + ... + Cmam1) + X2(C1a12 + CZa22 + ... + cmamZ) +
... + Xn(C1a1n + C2a2n + .. . + Cmamn) = (\7') x = (X1,X2, .. . ,Xn) EX=>
{
a[[CI + a
21
c
2
+ ... +amIC
m
=
a
l2
c
1
+ a
22
c
2
+ ... +a
m2
C
m
= (*)
.'
fd2, ... , fm liniar independent <=> C1 = C2 = .. , = Cm = <=>
solutia liniar \) !ie doar cea banala <=>
rangul matnclI slstemulUi M = A sa fie egal cu numarul de
necunoscute <=> rangul matricii A sa fie egal cu m.
177
I
Operatori liniari Capitolul3
51. Sa se arate ca daca f este 0 functionala liniara f: X -) K
daca f este nenula atunci f este surjectiva.

Functionala f este nenula, rezulta ca (3) Xo E X astfel ca
. .
f(xo) :: a "* 0, a E K. Notam Yo :: .!. Xo avem ca f(yo) :: .!. f(xo) :: 1.
a a
Fie k E K, atunci kyo E X f(kyo) :: k, deci pentru orice k E K
gasesc x :: kyo E X astfel ca f(x) :: k ceea ce inseamna ca f este
surjectiva.
52. Sa se arate ca nucleul unei functionale liniare pe un
spatiu finit dimensional, f: X -) K, este un subspatiu maximal in
raport cu incluziunea al lui X, adica pentru orice X
1
c X subspatiu
cu Ker f c X
1
rezulta X
1
:: X.
"*
Rezolvare:
Se cunoate relatia: dim X :: dim ker f + dim Imf i cum dim
K :: 1 Imf c K avem dim Imf ::;; 1 de unde rezulta dim Ker f n-1.
Daca X
1
::;; X subspatiu avem dim X
1
::;; dim X :: n i daca Kef
f C X1 avem dim Ker f < dim X
1
.
'#
Rezulta n-1 ::;; dim Ker f < dim X
1
::;; dim X :: n deci dim X
1
:: n de unde X
1
:: X astfel Ker f este subspatiu maximal al lui X
fata de incluziune.
53. Sa se determine 0 functionala liniara neidentic nula Tn
spatiul numeric R3 astfel ca:
a) f(O,1, 1) :: 0, f(-1, 1,1) :: 0;
b) f(1,-1,1):: -1, f(-1,1,1):: 0, f(0,1,1):: 1.
Rezolvare:
178
Operatori liniari
Capitolul3
a) Fie x:: (X1,X2,X3) E f(X1,X2,X3) :: a1X1 + a2X2 + a3X3.
Avem: f(O,1,1):: a2 + a3:: 0
f( -1,1,1) :::.: -a1 + a2+a3 :: 0
ca a1 :: 0 az :: -a3 :: a, a E f(X1,X2,X3) :: aX2 -
aX3, a E R;
b) f(X1,X2,X3) :: a1X1 + a2X2 + a3X3. Rezolvam sistemulliniar'
r [(1,-1,1) = -1 {a -b + c = -1 .
I f( -1,1,1) = => - a + b + c = => a = -b = 1; c == 2 => !
l f(0,1,1)=1 b+c=1
f(X1,X2,X3) :: X1-X2+2x3.
54. Sa se arate ca functionala f: x -) f(x,y) ::
n
LXjYi este biliniara sa i se scrie matricea in baza canonica.
i=!
Rezolvare:
f(x,y) :: f(y,x) pentru orice x,y E => f este simetrica. =>
este suficient sa demonstram liniaritatea intr-un argument.
Fie x, x' E E oarecare:
n n n
f(ax + y):: = LaxiYi + LPX;Yi =
i=1 i; I i =]
n n
= a L XiYi + X;Yi :: af(x,y) + Pf(x',y).
i=1 i=1
Sa gasim acum matricea lui fin baza canonica.
Observam ca f(ek,ek) :: 1 pentru orice k :: I,n ca f(ek,ej) ::
0, k =# j, k,j :: I,n, de unde rezulta:
A l!-!:-<!J = 1
0
.
179
Operatori liniari Capitolul3
4 55. Sa se arate ca f: \R?n x \R?n \R? este 0 functionala
biliniara l?i sa se scrie rnatricea ei In baza canonica l?i In baza G:
a) f: x \R?2 R, f(x,Y) = X1Y1 + 2X1Y2 +3X2Y1 + 4X2Y2, G =
{(1,1), (1,2)}
b) f: lP{3 x iJ{I.3 f(x,Y) = (X1+X2)(Y2-Y3) + (Y2+X3)Y1, G =
{(1,1,1), (1,2,3), (0,1,-1)}.
Re:lo!vsre:
a) Fie x' = (x; , Y' = , a E \R?, calcularn:
f(x + x', y) = (Xi + )Y1 + 2(X1 + )Y2 + 3(X2 + )Y1 + 4(X2
+ )Y2 = (X1Y1 + 2X1Y2 + 3X2Y1 + 4X2Y2) + Y1 + 2 Y2 + 3 Y1 +
4 X'2 Y2) = f(x, y) + f(x', y) .
f(x,Y + V') = + 2X1(Y2+ + + 4X2(Y2+
y'2) = X1Y1 +2X1Y2 + 3X2Y1 + 4X2Y2) + (Xi Y; + 2X1 + 3X2Y; +4X2
= f(x,Y) + f(x,y').
f(ax,y) = (ax1)Y1 + 2(ax1)Y2 + 3(ax2)Y1 + 4(ax2)Y2 = af(x,Y)
f(x,ay) = x1(aY1) + 2x1(aY2) + 3x2(aY1) + 4x2(aY2) = af(x,y) l?i
deci functionala f este biliniara.
Matricea functionala biliniara In baza canonica este
A=(a;jh;;,j5n, unde aij = f(e;,ej), 1 s i,j s 2
a11 = f(e1,e1) = f1,O), (1,0 = 1
a12 = f(e1,e2) = f1,0), (0,1 = 2
a21 = f(e2,e1) = 3
a22 = f(e2,e2) = 4
Deci A = G rnatrice care se rnai poate scrie l?i direct
din relatia f(x,Y) = xEATYE.
Matricea B a functionalei In baza G se poate calcula prin
doua rnetode.
Metoda 1. bij = f(g;, gj), 1 s i,j s 2.
b1i = f(gl, gl) = f1,1), (1,1 = 10
180
Operatori liniari
b12 = f(g1, g2) = f1,1), (1,2 = 16
b21 = f(g2, g1) = f1,2), (1,1 = 17
b22 = f(g2, g2) = f1 ,2), (1,2 = 27
B = (10 16)
17 27
Capitolul3
Metoda 2. Matricea B = CAC T unde C este rnatric6a de
trecere de la baza canonica la baza G, adica:
C = G !)G
b) f(x,y) = X1Y2 + X2Y2 - X1Y3 - X2Y3 + X2Y1 + X3Y1.
Este ul?or de aratat ca f este functionala biJiniara.
Matricea in baza canonica este:
A = = ' matricea de trecere de la baza canonica Ja
1 1 0
baza G este: C =(: 1 ell c" l?i
o 1 -L 1 3 -1
B = CAC
T
= :J .
o -1 2
I
56. Sa se arate ca f: \R?2[X] x \R?, f(P ,Q) =
Jp(x)Q(x)dxeste 0 functionala biliniara l?i sa i se scrie matricea in .
o
bazele E = {1 ,x,x2} l?i F = {1 ,x,x2,X
3
,X
4
}.
Rezolvare:
Liniaritatea lui f se obtine ul?or din liniaritatea integralei
definite, pentru fiecare argument In parte.
181
Operatori Iiniari
Capitolul3
Matricea functionalei este A = (aij) Isis3' aij = f(ei,f
j
).
IsjS5
1 X
i
+
j
-
1
1 .
a
.. = f(X
i
-
1
Xi-i) = JX
i
+
j
-
2
dx = . 11 = 1 i 3, 1 J 5
I) , 0 i+j-10 i+j-l'
1
A=
1
"I
.<.-
1
-
3
1 1 1 1
2 2 4 5
1

3
I
4
1 1 1
4 S 6
I I 1
5 6 7
57. Sa se arate ca f : x -+ f(P;Q) =
1
Jp(x)Q(x)dx este 0 functionala biliniara simetrica pozitiv definita
-1
sa i se scrie matricea Tn baza G = {1 ,x,0 ,x
3
}.
Rezolvare:
Liniaritate lui f Tn ambele argumente este de aratat.
Simetria:
I I
f(P,Q) = Jp(x)Q(x)dx = JQ(x)P(x)dx = f(Q,P) este
- 1 - 1
adevarata.
Pozitiv definirea: f(P,P) > 0 (\1) P ::. O.
1
f(P,P) = Hp(x)f dx > 0 (\1) P::. O.
-1
Matricea B Tn baza G este B = cu bij = f(gj,gj)'
1 i+j-2
b
.. = f(X
i
-
i
xi-i) = JX
i
+j--
2
dx = x 11 unde:
I)' . . 1-1'
-1 1 + J-
182
Operatori liniari Capitolul3
(2
0
2
0 -
I
3
2 2
r
0 0
B=
3 5
2
0
2
0
3 5

0
2
0
5
58. Sa se arate ca functionala biliniara f: x -+
f(x,Y) = XiY1 + X1Y2 + X1Y4 + X2Y1 + 2X2Y2 + 2X2Y4 - X3Y4 + 3X3Y3
+ X4Y1 - X4Y3 + 4X4Y4 + 2X4Y2; x = (Xi,X2,X3,X4), Y1 = (Y1,Y2,Y3,Y4)i este
simetrica pozitiv definita.
Rezolvare:
E de aratat simetria lui f.
f(x,x) = xt + 2X1X2 + 2X1X4+ 2 x; + 4X2X4+ 3 xi -2X3X4+ 4 =
(Xi+X2+X4)2 + x; + 4X2X4 +3 x; -2X3X4 + 3 = (Xi+X2+X4)2 + (X2 +
2X4)2 + 3 x; -2X3X4 - = = (Xi +X2+X4)2 + (X2 + 2X4)2 + (X4 - X3 +
2 x
2
= y2 + y2 + y2 + y2 > 0
3 1 2 3 4
cu Y1 = Xi+X2+X4, Y2 = X2+2X4, Y3 = X3 - X4, Y4 =.J2 X3
59. Sa se demonstreze ca functionala biliniara -+
este degenerata daca numai daca exista x ::. 0 a stfe I Tncat
f(x,Y)= 0 pentru orice vector Y E (f este degenerata daca
matricea ei Tntr-o baza este singulara).
Rezolvare:
Fie A = n matricea lui fin baza E din Xi" i=l,n,
coordonatele lui x Tn E iar Yi, i = I,n, coordonatele lui Y Tn baza E.
n
Avem f(x,Y) = :2>ijx
i
Y
j
.
i.j=l
183
Operatori liniari Capitolul3
n
Daca det A = 0 atunci sistemul omogen l:ajjxj :; 0, 1 j n
i;\
este nedeterminat i fie (X01, X02, .. . , XOn) = Xo 0 solutie nenula a lui.
Avem: f(xo,Y) = taijXOiYj = t( taijXOi)Yj = to. Yj = 0
l , j ; [ j = l 1;[ j ; l
pentru orice y E [R\ n.
Reciproc, sa presupu!1em ca exista vectorul nenul Xo astfel
ca f(xo,Y) = 0 pentru orice y E Avem Tn particular pentru orice
n
ej, 1 j n din E relatia f(xo,Y) = 0 adica "L>'jx
Q
, = (*) pentru toti
i .... l
j= 1,2,. ,. ,n.
Asta implica faptul ca sistemul omogen (*) are i 0 solutie
nenula X01, X02, .. . , XOn i deci det A = O.
Observatie:
1) Afirmatia din enunt ramane adevarata daca schimbam
pe x cu y.
2) Functionalele biliniare pozitiv definite au matricea
nesingulara.
60. Sa se reduca la forma canonica functionala patratica
urmatoare, V:
3
--t determinandu-se !,?i baza Tn care este
scrisa forma canonica.
a)V(x) = + + x; + X1X2+ X2X3 + X1X3, X = (X1,X2,X3) E
b) Vex) = + x;+ 2X1X3 +2X2X3, X = (X1,X2,X3)
Rezolvare:
a) Metoda lui Gauss. Grupam termenii.
Vex) = + X1X2 + X1X3) + x; + x; + X2X3 =
( )
2 ()2
_ 1 1 3
2
3
2
1 1 1
- Xl +-X2 +-X3 +-X2 +-X3 +-X2X3 = Xl +-X2 +-X3 +
22 442 22
184
Operatori liniari
Capitolul3
1 1
Y 1 = Xl +"2 X2 +"2 X3
Y2 = (X2 (*)
-J6
Y3 =3X3
!,?i obtinem forma canonica V(y) = Y; + Y; + Y; unde Y1,Y2,Y3
sunt coordonatele lui x Tn baza G Tn care V are forma canonica.
$tim ca XG = (C
T
r
1
XE y = (C
T
r
1
XE, unde E este baza canonica
iar C este matricea de trecere de la baza canonica la baza G.
Conform relatiilor (*) avem:
1 1 1 Jj -J6
2 2 3 6
(C
T
r1 = 0
Jj -fj
=>C
T
= 0
2Jj
16
=>
2 6 3 6
0 0
-J6
0 0
J6
3 2
1 0 0
C=
Jj 2-fj
0 !,?i baza G este formata din vectorii:
2 3
J6 J6 J6
662
91 = (1,0,0), 92 = (- -fj, 2-fj ,0\ = -fj (-1,2,0); 93 = J6 (-1,-1,3).
3 3 ') 3 6
185
Operatori liniari Capitolul3
Metoda Jacobi.
Calculam minorii principali ai matricei functionalei patratice
(111
! 2 2
A = l ~ 1 ~ .
l l 1
2 2
L10 = 1 (prin definitie)
L11 = 11 1 = 1
1
1 2 3
L12 = 1 =-
1 4
2
L13 = det A = l.
2
Observam ca L1k "* 0, k = 1,3 ~ i astfel putem aplica metoda
Jacobi.
_ ~ .2 L11 .2 ~ 4 . .2 3 . .2
V(y) - -Yl +-Y2 +-Yi =Yt +- Yz +- Y3.
L11 ~ ~ 3 2
Baza in ca V are aceasta forma dia90nala 0 cautam de
forma:
91 = a11 e 1
92 = a21 e 1 + a22e 2
93 = a31e1 + a32e2 + a33e3 , unde constantele aij se
determina din conditiile:
f(9k, ek) = 1, k = 1,3
--
f(9k, ej) = 0, j = 1, k -1, k = 1,3, unde E este baza canonica
iar f este functionala biliniara simetrica asociata lui V ~ i a carei
3
matrice in baza E este A, f(x,y) = 'L>uXiYj.
i ,j =i
186
Operatori liniari Capitolul3
Obtinem sistemul:
f(91 ,e1) = a11al1 = an = 1
1 1
f(93,e1) = a31 a 11 + a32a 12 + ((33a13 == a31 + 2 a32 + 2 <X33 = 0
1 1
f(93,e2) = <X31 a12 + <X32a22 + <X33a33 = - <X31 + <X32 + - <X33 =
2 2
1 1
f(93,e3) = <X31 a13 + a32a 23 + <X33a33 = -<X31 + - a32 + <X33 = 1
2 2
2 4 1 3
de unde <X11 = 1, a21 = -3' <X22 = 3' a31 = <X32 = -2' a33 = 2 iar
baza cautata este:
91 = (1,0,0); 92 = ~ (-1 ,2,0); 93 = 1.. (-1,-1,3).
3 2
Metoda transformarilor orto90nale.
Determinam valorile proprii ale operatorului U care are in
baza canonica matricea A:
Det (A - lob) = =>
1- A.
1
2
1
2
1- A.
2 2
1
2
113 2
= - (-410 + 12A. -910 +
2 4
1- A.
2) = 1.. (2-10)(210 _1)2 = ~ i deci 101 = 2, 1023 = 1.. .
4 ' 2
Determinam acum vectorii proprii asociati fiecarei valori
proprii, din ecuatia (A - A.kb) x = 0, k = 1,2.
Pentru 101 = 2 avem:
187
Operatori liniari
Capitolul3
1 1 1 1
-1 -x +-x +-x =0
2 2
(:;) =
1 2 2 2 3
1 1 1 1
-1 -x -x +-X =0 =>
2 2
2 1 2 2 3
1
1
1 1 1
-1 -x +-x -x =0
2 2
2,1 2 2 3
X 1 = X2 = X3 = a E \ { O} x = a (1,1 , 1 ), a E IW. \ { O} 9 1 = (1,1,1) .
1 1
-;:==== h3 (1,1,1) .
..)1
2
+12 +12 V.j
1
Pentru /..2 = /..3 = - avem:
2
1 1 1 1 1 1
- - Xl + - X
2
+ - X3 = 0
2 2 2

2 2 2
1 1 1 1 1 1
- Xl +-x
2
+-x
3
X3 =
2 2 2 2 2 2
1 1 1 1 1 1
-XI +-X2 +-x
3
= 0
2 2 2 2 2 2
X1 = -a-b, X2 = a, X3 = b, a,b,E \ {O} x = (-a-b,a,b),
a,b x = a(-1,1,O) + b(-1,O,1),
1 1
92 = -(-1,1,0),93 = (-1,0,1) -.
2 2
Functionala patratica are forma canonica V(y) = /..1 +
/..2 y; + /..3 y;.
V(y) = + .!.. y; + .!.. y; in baza G = {91 = (1,1,1),92 =
2 2 v3
1 1
.j2(-1,1,O), 93 = .j2(-1,0,1)}, unde y = (Y1,Y2,Y3) sunt
coordonatele vectorului x in baza G.
b) Metoda lui Gauss. Grupam termenii:
188
Operatori liniari Capitolul3
VeX) = (x: + 2X1X3) + x; + 2X2X3 = (X1 + X3)2 + x; + 2X2X3 -
x; = (X1 + X3)2 + (x; + 2X2X3) - x; = (X1 + X3)2 + (X2 + X3}2 - 2 x; .
Notand:
Y1 = X1 + )(3
Y2 = X2 ..; . X3 (*)
Y3 = ..fi X3
obtinem forma canonica V(y) = + y; + y; unde Y1,Y2,Y3 sunt
coordonatele lui x in baza G in care V are forma canonica. $tim ca
XG = (C
T
r1xE Y = (C
T
r1xE , E fiind baza canonica iar C matricea
de trecere de la E la G.
Conform relatiilor (*) avem:
0
1
-.,fi

1]
(C'Y
0

0
- 1 0 1
1
1
-h
0
1
0 0
1
-Ji
"fi
iar baza G este formata din vectorii 91 = (1,0,0), 92 = (0,1,0), 93 =
1
..fi (-1,-1,1).
Metoda Jacobi. Calculam minorii principali ai matricei
functionalei patratice:
A
1 1 0
= 1 (prin definitie)

= det A = -2 :j:
L\ 1
V(y) = + A y; +y; -2Yi, Y1,Y2,Y3
1 3
coordonatele vectorului x, XE = (X1,X2,X3), in baza G.
189
fiind
Operatori liniari
Baza G 0 cautam de forma:
91 = U11e1
Q2 = U21e1 + U22e2
Capitolul3
93 = U31e1 + U32e2 + U33e3 unde u:j, i,j = 1,3 se determina din
conditiile:
f(Qk,ek) = " k::; 1,3
f(9k,ej) = 0, j = 1, k -I, k = 1,3,
3
f(x,Y) = LajjXiYj = X1Y1 + X2Y2 + X2Y3 + X3Y1 + X3Y2
i,j=l
f(Q1,e1) = fU11,O,O), (1,0,0 = U11 = 1
f(92,e1) = fU21,U22,O), (1,0,0 = U21 = 0
f(Q2,e2) = fU21,U22,O), (0,1,0 = U22 = 1
f(93,e3) = fU31 ,U32,U33) , (0,0,1 = U31 + U32 = 1
f(93,e2) = fU31 ,U32,U33) , (0,1,0 = U32 + U32 = 0
f(93,e1) = fU31,U32,U33), (1,0,0 = U31 + U33 = 0
Din sistemul de mai sus rezulta U11 = 1, U21 = 0, U22 = 1;
1 1 . b t t
U31 = U32 = 2 ' U33 = - 2 ,Iar aza cau a a es e.
1
G = {91 = (1,0,0), 92 = (0,1,0), 93 = 2(1,1,-1).
Metoda transformarilor orto90nale.
Determinam valorile proprii ale operatorului U care are In
baza canonica matricea A:
1- A 0 1
o 1- A 1 = -(A
2
-1 ) (A-2) A1 = 1, A2 = -1, A3 = 2
1 1 -A
apoi calculam vectorii proprii asociati fiecarei valori
proprii.
Pentru A = 1 avem de rezolvat sistemul:
190
Operatori liniari Capitolul3
{
:: : _ => x = (a,-a,O) = a(1 ,-1,0), aE II!. \ {O} =>
XI +X? -X3 - 0
1 1
91 = (1,-1,0) = h (1,-1,0).
"/2
Pentru A = -1 avem sistemul:
{
2XI + X3 = 0
2X2 +X3 = 0 x = (a,a,-2a) = a(1,1,-2),
Xl + X
2
+ X3 = 0
1 1
92= (1,1,-2)= (7(1,1,-2).
12+12+(_2)2 "/6
Pentru A = 2 avem:
{
-XI + X3 = 0
-X
2
+X
3
=O
Xl + X
2
- 2X3 = 0
1 1
93 = .J (1,1,1) = (1,1,1).
12 + e + 12 "/3
in baza G = {Q1,92,Q3} functionala patratica va ave a forma
V(y) = A1 + A2 y; + A3 y; = - y; + 2 y;, unde Y = XG,
Y1,Y2,y3 sunt coordonatele lui x In baza G, XE = (X1,X2,X3).
61. Sa se reduca la forma canonica V: -)
n n
Vex) = LX; +2aLx
i
x
j
, a> 0, x = (X1,X2, ... , xn)
i=l i,j=l
i<j
Rezolvare:
Vom folosi metoda Jacobi. Matricea functionalei este:
191
Operatori liniari Capitolul3
A.
1 a a ... ... a
a 1 a ... ... a
A=
a a 1... ... a
a a a ... .. .1
Calculam determinantul minorul principal de ordin k al lui
1 a .... .. a
(. J
= lCi .. . l..:: . :::a are k linii l?i k coloane, k = 2, n .
a a... . . .1
Adunand toate liniile la prima, obtinem:
1 + (k -l)a 1 + (k -l)a.. . . . .1 + (k -l)a
=
a 1... ... a
a a... . . .1
Scoatem factor comun de pe prima linie:
1 1... . . .1
= (1 + (k -l)a)a 1... . .. a l?i scadem linia 1 Tnmultita cu
a a.. . . .1
a din celelalte.
1
1 1 1 .. .1
o I-a 0 ... 0
= (1 + (k -l)a) = (1 + (k -l)a)(1- a)k-J
a
Pentru a :j: 1 avem:
= 1 (prin definitie)
= 111 = 1
= (1+(k-1)a)(1-a)k-1, k = 2,n l?i:
V( ) = 2 _ 2 1 2 1 + (k -l)a 2
Y tt Yk - Yl + (1+a)(1-a)Y2+"'+ (1+ka)(1-al
k
+
1
+
192
Operatori liniari Capitolul3
1 + (n - 2)a 2 _ _
+ ... + Y
n
unde y - (Y1,Y2, ... , Yn) - XG, G fllnd baza
(1 + (n -l)a)(l- a)
Tn care V are forma canonica de mai sus.
Pentru a = 1 avem:
= 1
= 111 = 1
=0, k = 2, n l?i nu putem aplica metoda Jacobi.
Dar avem V(x) = t,xi + 2if:xix
j
= (t,x.)' = y; cu natalia
i,j=l,n
62. Sa se reduca la forma canonica Vex) = 2 L xix
j

V:
Rezolvare:
i,j=l,n
i<j
Metoda Gauss pare destul de dificil de aplicat aici.
Sa Tncercam metoda Jacobi. Matricea lui V Tn baza
canonica este:
o 1 1... ...1
1 0 1... ...1
A=
. .. ... . .. . . . .... . . .. . .
1 1 1... ...0
= 1 (prin definitie)
= /0/ = O.
cu:
Cum = 0 nu putem aplica metoda Jacobi.
Sa aplicam atunci metoda transformarilor ortogonale.
Valorile proprii ale operatorului U: care are ca
matrice in baza canonica pe A, se obtin din ecuatia caracteristica:
193
Operatori liniari
-A 1 1... . . .1
1
det (A- Aln) = 0
1
\1
- A 1... . . .1
=0.
1 -A ... 1
1 1... -A
Capitolul3
Adunam toate liniile ia prima linie, dam facor comun,
scadem prima linie din celelalte obtinem:
II 1 . 1... . . .1 1 1 1... .. .1
1 -'A 1... . . .1 0 -A-1
(n-1-A)1 1 _'l =(n-1-A)
/\' .. .1 00
0 ... ... 0
=
-A-1 .:.0
...... . . . .....
1 1 1... -A o o 0 ... -A-1
(n-1-A)(-A-1)n-l = (_1}n-1(n_1_A)(1+A)n-l = Al = n-1, A2,3, ... ,n = -1.
Pentru A = -1 avem vectorii proprii x = (Xl ,X2, ... , xn) care
verifica sistemul (A+ln)x = <=> Xl+X2+ ... +Xn= Xn= -Xl-X2-.-Xn-l
= -a1-a2-... -a
n
-1 x = (a1 ,a2, .. , an-l, -al-a2-... -an-1)=al(1 ,0, .. . ,0,-1)
+ a2(0,1,O, .. . 0,-1) + ... + an_1(0,0, ... ,0,1,-1).
Luam sistemul de vectori proprii:
V1 = (1,0, ... ,0,-1)
V2 = (0,1, ... ,0,-1)
V
n
-
1
= (0,0, .. . ,1,-1) obtinem din el un alt sistem de vectori
n
ortogonali pentru produsul scalar euclidan <x,y> = I XiYi '
X=(X1,X2, ... ,X
n
) y = (Yl,Y2, .. ,Yn)
Obtinem vectorii ortogonali doi cate doi:
1
g1 = (1,-1,0,0, ... ,0,0) J2
1
g2 = (1,1,-2,0, ... ,0,0) .J6
1
g3 = (1,1,1,-3, ... ,0,0) r;;:;
-v12
194
Operatori liniari Capitolul3
1
gn-1 = (1,1,1,1, ... ,1 ,-n+1) .J care sunt vectori proprii
n(n -1)
corespunzatori valorii proprii A = -1.
Per.tru A = n-1 avem sistemui: (A- (n-1)ln)x== 0.
r(1-n)x
l
+x2+",+xn =0
Xl + (1- n)x
2
+"'+X
n
= 0
.. ;;';0
= (_1)"nn-l * sistem compatibil simplu nedeterminat,
1
Xn = x = (a,a, ... ,a) = a(1,1, ... ,1), gn = (1,1, ... ,1)
Forma functionalei patratice In baza G este: .
V(y) = - Y;- cu y = (Y1,Y2, ... , Yn) = XG.
63. Conditia necesara suficienta ca 0 functionala
patratica sa fie negativ definita este ca < 0, . < 0, k =
1, n - 1, unde este minorul principal de ordin k al matricii
functionalei Intr-o baza oarecare. /
Rezolvare:
Metoda 1.
Functionala V este negativ definita daca numai daca
functionala W = -Veste pozitiv definita iar W este pozitiv definita
daca numai daca Sk > 0, k = 1, n, unde este minorul principal
de ordin k pentru W.
se obtine din prin Inmultirea fiecarei linii cu -1 deci
= (_1)k .
Cum > (\I) k = l,n rezulta ca < pentru k = impar
pentru k = par, de unde = -Sl < 0, = (_1)2k+1Sk
< 0, k = 1, n-1.
Astfel avem echivalenta:
195
Operatori liniari Capitolul3
Presupunem ca .1.1 < 0, .1.k.1.k+1 <0, k = I,n -I i folosim
metoda Jacobi de reducere la forma canonica:
n-l .1. n-I .1.
V = L _k . = - L _k_ < 0 => V este negativ definita.
k=O .1.k+1 k=O .1.k+1
Invers, sa presupunem ca V este negativ defirlita i sa
aratam ca .1.1 < 0, <0, k = I, n-1.
Fie A matricea ei in baza E = {e1 ,e2, ... , en} i f functional a
n
biliniara simetrica din care provine V, f(x,Y) = LaijxiYj .
i=l
Sa presupunem, prin absurd ca exista k = 1, n astfel ca
adica:
all a
I2
..... a
lk
f(el , e
l
) f(e
p
e
2
) f(el,e
k
)
a
21
a
22
.. ... a
2k
= f(e
2
, e
l
) f(e
2
,e
2
) ... f(e
2
,e
k
) = 0
a
kl
a
k2
..... a
kk
f(ek,e
l
) f(e
k
, e
2
) ... f(ek,e
k
)
=> liniile lui Llk sunt liniar dependente i deci exista ai,
i = 1, k nu toti nuli astfel incat:
a1f(e1,ei) + a2f(e2,ei) + : .. + akf(ek,ei) = 0, i = 2,k.
Tinand cont de liniaritatea lui f in primul argument, ultimele
relatii devin:
f(a1e1 + a2e2 + ... + akek, ei) = 0, i = I,k
Tnmultind relatia numarul i cu ai iadunandu-Ie, ob1inem:
f(a1e1 + a2e2 + ... + akek, a1e1 + a2e2 + ... + akek) = => V(a1e1
+ a2e2 + ... + akek, ei) = ceea ce este absurd pentru ca a1e1 + a2e2
+ ... + akek, ei * i V este negativ definita.
=> * 0 ('if) k = I,n => Llk> 0 sau < 0, k = 1,2, ... ,n.
196
Operatori liniari
Capitolul3
Cum Vex) < => folosind Jacobi ca < 0 ('if) k = 0, n - 1

1 Lli .1.k --
=> -,-, ... , , ... ,-- < 0 =..; AI < 0, .1./{.1.I<+1 < 0 ('if) k = I,n -1.
LlI.1.2 .1.
n
64. Care dintre urmatoarele functionale sunt SHU nu pozitiv
definite?
a) t : x = xTATy,
1 P - 2 1
A = 0 Y - 2f3 P
o 1 _ 1 0' a , P, y E R .
a -2 1 1
b) b[) f; f(x,Y) = xTATy,
A = 1 4 2
-1 2 3
: =c[) f(x,Y) = xTATy,
1 -1 -3
Rezolvare:
a) Ll1 = 1 >
1 P
Ll2 = = y > 0
o Y
1 P -2
Ll3 = 0 Y 2P = -y - 2P > 0 => -2P > Y => P < 0
o 1 -1
At = det A = (1-a)(-y-2P) > => 1-a > => a < 1.
197
\
\
\
\
Operatori Iiniari Capitolul3
Pentru a < 1, P < 0, y > 0 -2P >y functionala este pozitiv
definita.
Negativ definita nu ar putea fi deoarece = 1 ::f; O.
pentru a 1 sau p 0 sau y 0 sau y + 2P 0
functionala nu este nici pozitiv nici negativ definita.
b) = 7> 0
7 11
= = 27 > 0
1 4
= det A = 45 > 0
f este pozitiv definita.
c) = -1 < 0
= 2> 0

f este negativ definita.
Am utilizat rezultatul exercitiului anterior.
3.3. Probleme propuse
1. Sa se stabileasca daca operatorul U este sau nu Iiniar
in caz afirmativ sa i se scrie matricea in baza canonica.
a) U: U(x) = (-2X1 + X2 + X3, X1 -2X2 + X3, X1 + X3)
b) U: U(x) = (X1 + X2 + X3, X4, +X4)
2
c) U: U(x) = (X11 1, X2, 2)
d) U: U(x) = (X1 + X3 -X4, )
e) U: U(x) = (X1 + X4, -X2-X3)
f) U: U(x) = (X11
R: a) b) e) Da; c) d) f) Nu. Matricile:
198
Operatori liniari Capitolul3
2. Sa se arate ca in spatiul al tuturor operatorilor
Iiniari de la in operatorii U
1
(x) = (X110), 'U
2
(x) = (OIX1) , U
3
(x) =
(x
21
0), U
4
(x) = (OIX2), x = (X1,X2) formeaza 0 baza.
R: Se izomorfismul dintre spatiile vectoriale
[R2)
3. Sa se arate ca operatorul U este Iiniar sa i se scrie
matricea in baza canonica E = {1IX, "'1 Xn}, nEN*.
a) U: I P(X) = O} U(P(X = P(X) 1
X
E = {1IX, "'1 xn}, nEN*.
b) U: U(P(X = P(X+1) - P(X)
c) U: U(P(X = XP(X)
o 0 0 ... 0 0 0 0 0 ... 0 0
1 0 0 ... 0 0 1 0 0 ... 0 0
R: a) A = b)A= E
0 1 0 ... 0 0 0 2 0 ... 0 0
......... .............. . .. . . . . . . . . . .
0 0 0 .... 1 0 1 C
1
n
C
2
n
C
n
-
1
.... n 0

0 1 0 ... 0
0 0 1 ... 0
c)A=
0 0 0 ... 0
E
0 0 0 .... 1
199
Operatori liniari Capitolul3
4. Sa se arate ca daca A B sunt matricile asociate unor
operatori liniari definiti pe cu valori Tn astfel Tncat (AB-BA)A
= A(AB-BA) atunci are loc rela;ia:
AmB-BAm .;;: mA
m
-
1
(AB-BA),
R: Demonstratia se face pri., inductie.
5. Fie Uj : i = 1,3, pentru x = (X1,X2,X3)
U
1
(X) = (2X1 + X2, X1-X3, -X2-2x3), U2(x) = (X2, X1, -X3, ' X2),
U
3
(x) = (2X+X2+X3, 2X2+X3, x2+2x3+ 2X1). Sa se calculeze:
U4 = U
1
+ U
2
, Us = U
2
. U1, U
6
= U;' matricile
corespunzatoare.
R: = A1 + Az, As = A
1
A
2
, As = A;l (exista pentru ca Ker
U3 = to}).
6. Se dau operatorii Uj : i = 1,2,3, U
1
(x) = (X1+X2,
X1+X3, X3), U
2
(x) = (-X2, -X3, 0), U
3
(x) = (x1+2xz, 3X3, X1). Sa se
calculeze operatorii U
4
= U1 +U2, Us = U1 U3.
R: = A1 + A2, As = A3A1.
7. Fie (X, un spatiu vectorial spatiul vectorial
al operatorilor liniari U: Sa se arate ca functia <p:
<p(U) = U(1) este un izomorfism Tntre cele doua spatii vectoriale.
8. Se dau operatorii liniari Uj : jR?2 i = 1,4, U
1
(x) = (2X1
+ X2, X1), U2(X) = (-X1, 0), U
3
(X)=(X1+X2, X1-2x2), U4(x) = (4X1+3x2,
3X1 - 2X2) , x = (X1, X2) Sa se stabileasca natura sistemului de
operatori {U
1
,U2,U
3
,U
4
}.
R: Iiniar de dependenti U4 = 2U1+U
2
+U
3
.
9. Pentru urmatorii operatori liniari sa se determine Ker U,
ImU, dim KerU, dim ImU:
200
Operatori liniari Capitolul3
a) U: U(x) = (X1, X1+X2, X1+X2+X3), X E jR?3;
b) U: jR?2, U(x) = (X1,X3), x = (X1,X2,X3) E jR?3;
c) U: jR?4, U(x) = (X4, X2, Ai, 0), X = (X1,X2,X3,X4) E
d) U: U(x) = (X1, X1+X2, X2), X = (X1,X2) E jR?2.
R:a)0;3;b) 1;2;c) 1;3;d)O;2.
10. Fie U:X-)X un operator liniar pe spatiul vectorial (X,K).
Sa se arate ca relatia KerU n ImU = {O} are loc daca numai
daca KerU = KerU
2
..
11. Fie X = spatiul vectorial al polinoamelor cu
coeficienti reali de grad s n, n?:2 a,b doua numere reale distincte
fixate )(1 subspatiul polinoamelor din X avand pe a ca radacina
X
2
subspatiul polinoamelor din X avand pe a b radacini. Sa se
arate ca x-a, x(x-a), ... , x
n
-
1
(x_a) formeaza 0 baza Tn X
1
= {PEjR?n[X]1
pea) = o} (x-a) (x-b ), x(x-a)(x-b), ... , x
n
-
2
(x-a)(x-b) formeaza 0
baza a lui X2 pea) = PCb) = O}. Sa se arate apoi ca
functia U(P(X = XP(a) + PCb) este operator Iiniar sa se
determine KerU.
R: KerU ::: X
2
12. Fie e1,e2,e3 baza canonlca In U: un
operator Iiniar astfel Tncat U(e1) = 2e2 + 3e3, U(e2) = 2e1 -5e2-8e3,
U(e3) = -e1+4e2+6e3 . sa se determine X
1
= Ker(U-I), X
2
=Ker(U
2
+1),
dim X1, dimX2 unde I: I(x) = x.
R: X1 = dimX
1
= 1,
X2 = {a(1,0,-1) + b(O,1,1) la,bEIR?}, dimX
2
= 2.
13. Fie U: IR?n -+lRin un operator liniar X un subspatiu allui
n. Sa se arate cit
201
Operatori liniari Capitolul3
a) dimX - dimKerU s dimU(X) s dimlmU;
b) dimKerU;; dimU-
1
(X) s dimKerU + dimX.
14. Fie (X,K) un spatiu vectoriai n dimensional i U:X X
un operator !iniar. Sa se arate ca exista n natural astfelTncat Un(X)
= U
n
+
1
(X).
R: Se tine cont de relatia: X:::JU(X) :::J U
2
(X) :::J.. . ;oi de
dimensiunea fin ita a spatiului vectorial X.
15. Sa se determine operatorul U-
1
unde: ,
a) U: U(x) = (X1-X2, X2, 0), x= (X1,X2,X3)E
b) U: 1P?3 U(x) = (X1, X2, X1+X2), x = (X1,X2) E1P?3;
c) U: -*1P?3, U(x) = (X1,X2,X1+X2), x= (X1,X2)E
R: a) KerU :;t:{0} nu exista U-
1
;, b) U-
1
: 1P?3 U-\x) =
(X1, -X1+X2, -X2+X3); c) X =
U-\x) = (X1,X2).
16. Sa se arate ca daca U este un operator liniar cu
proprietatea ca exista pEN* astfel ca UP=O atunci (I-Ur1=
=1+U+U
2
+ ... + Up-1.
este:
a) A = b) A=


1
1]
o -1 3 1 ' 0 1 -1 1
1 2 1 3 -) 0 1 -1
Sa se calculeze matricea lui U in baza F={f1=e1, f
2
=e3, f3
=e2, f4 =e4}.
202
Operatori liniari Capitolul3
R: Matricea de trecere de la baza E la baza F este

o 1 0 OJ
o 0 0 1
[
1 J 2
a) B = 0 - ) 3
20:5
1 2 )
:] . b) B = (l
1

1
2 ' -1 1 0
3 -1 0 1
18. Sa se gaseasca matricea operatorului U: cu
proprietatea U(ei) = f
i
, i = 1,2,3 Tn baza canonica, unde e1 =(2,0,3);
e2 = (4,1,5); e3= (3,1,2); f1= (1,2,-1); f2 =(4,5,-2); h = (1,-1,1).
(
- 6 - 12 6 J
11 13 - 5.
5 10 - 5
19. Fie U: U(x) = (X1+X2-X3+2X4, X1-X4, 0). Sa se
determine matricea operatorului U In bazele: E = {e1 =(1,1,0,0),
e2=(4,1,5), e3 = (1,0,0,1), e4 = (1,1,1,1) i F = {f1 = (1,1,0),
f
2
=(1,O,1), f3 = (0,1,1)}.
3 1 - 1
R:B=.!..l - 11
2 3 3 -3
3 3 -3
20. Fie (X, IP?) un spatiu vectorial i e1,e2, ... , en 0 baza a sa.
Sa se demonstreze ca vectorii V1, ... , vp, p s n sunt liniar
203
Operatori liniari Capitolul3
independenti daca numai daca exista un opeiator liniar U: X
astfel incat U(Vk) = ek, k = 1, p .
[
2 1 2]
21. Fie matricea A = 1 0 2J', a Sa se indice
3 a 4
operatorul U:' 1R{3 1re
3
a carui matrice in baza canonica sa fie A.
Sa se determine a astfelincat U sa fie un izomorfism.
R: a:f:.1.
22. Fiind data matricea operatorului U in baza E, sa se
determine matricea in baza F.
1 3 2 1
2 0 5 2
a) A = , E = {e1,e2,e3,e4}, F = {f1 = e1, f2 =
o -1 3 1
1 2 1 4
e, + e2, f3 = e1+e2+e3, f4 = e1+e2+e3+e4}
b) A = _87J, E = { e1,e2,e3}, F = {f1 = 2e1 +
5 8 6
3e2 + e3, f2 = 3e1+4e2+e3, f3 = e1+2e2+2e3}.
c) A = -\J, E = {e1=(O,-6,7), e2= (-16,7,-13),
15 20 22
e3=(9,-3,7)}, F = {f1=(1 ,-2,1), f2=(3,-1 ,2), h = (2,1 ,2)}.
204
Operatori liniari
( -2
R: a) B = \
0

6 4 lo o;J l2
-7 4 7;
1
-4
-8
Capitolul3
3 2J
-1 -3
-2 1
23. Sa se determine matricea operatorului U:Pn[X] Pn[Xj,
U(P(X = P'(X), in baza formata din vectorii:
1 x a (x-a)2 (x-a)3 (x-a)n a
, -, 2' ' 3' , ... , " ,
. . n.
o 0 0 ... 0 0
1 0 0 ... 0 0
R: B=
0 1 0 ... 0 0
... , .. .... . .... .. . -
0 0 0 .... 1 0
24, Sa se calculeze valorile proprii vectorii proprii pentru
are E[ 1
a)A = 1 4 1; b)A = - 3 - 6 - 4 ; c)A = - 3
o 0 2 3 13 8 4
d)A
10
-29
10
(
1 0 1 0
o 000
g)A =lo 0 0 0
000 1
12 J [4
1
-24 ;e)A = -5 -4
13 7 9
R: a) 1,.1,2,3 = 2, (a,2a,b), a
2
+b
2
:f:. 0
205
-4J
;f)A =
4
6
71
.
-7
-7 )'
8
1 0 0 1
0 0 0 0
0 0 0 o '
0 0 0 1
Operatori liniari
Capitolul3
b) 11.1 ,2,3 = 1, (3a,a,a), a
c) "'1 = 3, (a,2a,2a), a * 0; /"2,3 = -1, (a,2a,a), a * 0;
d) "'1,2 = 1, (2a+b,a, -b), a
2
+b
2
* 0, /"3 = -1, (3a,5a,6a),a * 0;
e) "'1 = 1, (a,2a,a), a * 0, "'2,3 = 2 3i, a(3 3i, 53i, 4), a*O;
. 2 2 .
f) "'1,2 = 1, (O,O,O,a), a * 0; "'3,4 = 0, a +b * 0,
g) "'1,2 = 0, (O,a,b,O), a*- 0; "'3,4 = 1, (a,O,a,b), a
2
+b
2
* 0.
25. cerinte ca la problema anterioara pentru
operatorii liniari:
a) U: U(x) = (X2, X2+2x3, -X3) , x =(X1,X2,X3) E
b) U: X X, U(x) =(3X1+2x2 -4X3, -3X1 -3X2 +2X3, 2X1+X2-
3X3);
c) U: X X, U(x) = (-X2, X1).
R: a) "'1 = 0, (a,O,O), a * 0; "'2 = 1, (a,a,O), a * 0; "'3 = -1,(a,-
a,a), a * 0;
b) "'1,2,3 = -1, (2a,-2a,a), a *
c) "'1 = i, (a,ai), a * 0; "'2 = -i, (ai,a), a * O.
26. Fiind data matricea operatorului U: !R{3 In baza
E={e1,e2.e3}, sa se stabileasca daca aceasta matrice poate fi
adusa sau nu Ja forma diagonaJa, iar In caz afirmativ sa se scrie
aceasta matrice baza in care matricea operatorului are aceasta
forma:
[
- 1 - 3 - 3J [ 6 3 2 J
a)A = 3 5 3; b)A = - 5 - 2 - 2 .
-1 -1 1 -3 -2 0
R: a) F = {f1 = e1+e2+e3, f2 = e1-3e3, h = e2+
3e
3},
B
002
206
Operatori Iiniari Capitolul3
b) "'1,2 = 1 dim VA = 1 * 2 = ordinul de multiplicitate al
1.2
valorii proprii '" = 1 nu se poate diagonaliza.
27. FHnd dat ope ratvru I liniar inversabil U, sa se exprime
valo;-ile proprii ale lui U-
1
U
2
in functie de valorile proprii '" ale lui
U . A..
28. Sa se stabileasca daca matricea A a operatoruJui liniar
U in baza E poate fi redusa sau nu la forma diagonala, iar in caz
afirmativ sa se scrie aceasta matrice sa se determine 0 baza F
In care operatorul U are matricea diagonala:
a)A =
c)A =
1 1 1 -1 4 5 6 1
1 1 -1 -1 - 3 - 8 -12 - 3
1 -1 1
1 -1 -1
100 1
o 0 0 0
000 1
o 0 0 0
;b)A =
-] 1 5 8 2
1 2 4 5 2
R: a) f1 = e1+e2, fz = e1+e3, f3 = e1+e4, f4 = e1-e2-e3-e4,
2 0 0 0
o 2 0 0
B= 0 0 2 0
o 0 0 -2
b) nu; c) nu este diagonalizabila pentru ca dim V-A.=o = 2 * 3
= ordinul de multiplicitate a lui 'A = 0.
207
Operatori liniari
29. Sa se determine 0 matrice C astfel
B=CAC-
1
sa fie diagonala, unde A = I
R: c \
1 0 -t)
30. Sa se calculeze An unde:
(
1 0
a)A = ( -2
1
b)A = - 1 2
-1 -1
R:
" (-1)"
a A -
) - 1- (-1)"
0); b)A" = (1_1211
1 1- 2"
CAn=(1 2-
C
-IY').
) 0 (-1)"
o
Capitolul3
incat matricea
31. Sa se Jordanizeze sa se scrie baza Jordan pentru:
! ;
o 0 0 1 17 6 -1 0
208
Operatori liniari Capitolul3

0
o OJ [3
1 0

1 000 2 1
d D- c)C
2
1 0' ) - 0
0 2
1 .
0 2 1 -1 -1 -1 1
e)E=[20: : -i ;].
-1 2 1
R: a) B = {e1 = (B,O,O,O), e2 = (12,4,0,0), e3 ::: (4,3,2,0),
e4=(0,0,0,1)}.
1 1 0 0
o 1 1 0
J = , un singur bloc Jordan;
o 0 1 1
0 0 0 1
b) B = {e1 ::: (2,-4,7,17), e2 = (1,0,0,0), e3 = (1,-2,1,-6), e4 =
(0,1,0,O)}.
1 1 0 0
0 1 1 0
, un bloc Jordan, doua celule; J=
0 0 1 1
0 0 0 1
1 1 0 0
0 1 1 0
c) J =
0 0 1
' un bloc Jordan cu 0 singura
0 0 0 1
celula;
209
Operatori l.iniari Capitolul3
J
1 0 0
2 1 0
d)
0 2 1
' un singur bloc Jordan cu 0 singura
!O
(0 0 0 2
celula;
1 1 0 0
'0 1 1 0
e) J =
0 0 1 1
' un bloc jordan cu doua celule,
0 0 0 1
B= {e1 = (-2,2,1,2), e2 = (0,0,1,1), e3 = (1,2,1,-1),
e4=(1,1,0,0)}.
32. Fie U:!R?2 !R?, U(X1,X2) = (ax1' + PX2, yX1 + crX2), a,p,y,cr
E R. Sa se arate ca U este operator liniar ca U este inversabil
daca numai daca acr *- py.
33. Fie P multimea poliniamelor de orice grad cu coeficienti
reali fie U, V, W:P P, U(P(t = a1+2a2t + nantn-1,
V(P(t = aot + ... W(P(t = tP(t),
2 n+l
pet) = ao + alt + ... + ant
n
EP. Sa se arate cit
a) U,V,W sunt operatori liniari peste (P, !R?);
b) UW-WU =V.
34. Sa se arate ca operatorii liniari urmatori sunt ortogonaJi:
. 3 3 _ -J2 -J2 J2 2J2
a) U. , U(X1,X2,X3) - (-XI --X
3
,-X
1
+--x
2
+
-J2 2 1 2
+-x -x --x +-x )
6 3' 3 I 3 2 3 3
2 2 6 3
210
Operatori Iiniari Capito!ul3
35. Sa se arate ca urmatorii operatori sunt unitari (binari,
ortogonali, det A = 1); U:C
3
C
3
:
a) U(X1,X2,X3) =
- + - +
4 (. 4)
9
X2
- i-9 x3)
b) U(X1,X2,X3) =
(
1 1 iJ2 1 1 iJ2 iJ2 iJ2)
2 XI -2'x2 +T
X
3'-2'X
j
+2'x2 +T
X
3'T
x
l +T
X
2 ;
c) U(X1,X2,X3)=
36. Fie (C
n
, < ., . spatiu vectorial unitar U un operator
unitar (liniar, ortogonal, det A = 1) astfel incat U este
diagonalizabil. Sa se arate ca exista 0 baza ortonormata Tn C
n
in
raport cu care matricea A este diagonala.
R: Vectorii proprii corespunzatori la valori proprii distincte
sunt ortogonali.
211
Operatori liniari Capitolul3
37. Sa se arateca operatorul de la a) este
sa se determine 0 baza ortonormata corespunzatoare.
R: Valori proprii distincte. Baza canonica a lui (?
38. Sa SP. arate ca urmatorii operatori Iiniari sunt Rimetrici
sa se determine baze ortonormate in care matricile lor sa fie
diagonale:
A=AT.
a) U(X1,X2,X3) =: (11x1 -r 2X2 - 8X3, 2X1 +
2X2+10X3, -8X1+10X2+5x3);
b) U: U(X1,X2,X3) = (17x1-8x2+4x3, -8X1+17xz-4x3,
4X1-4xz+11 X3).
R: Se verifica < U(x), V > = < x, U(V) > (\7') x,V sau
a) A1 = 9, A,z = 18, A,3::: -9,
B;
b) A,1 = A,2 ::: 9, A,3 = 27,
B; {(,k /Fs'
39. a) Sa se arate ca urmatorul operator este autoadjunct:
U(X1 ,X2,X3) = (3X1-ix2, iX1 + 3X2, 4X3)' U: ([3 ([3 .
b) Sa se determine 0 baza ortonormata in raport cu care
matricea lui U este diagonala.
R: a) Se verifica < U(x), V> = < x, U(V) >, (\7') x,V E ([3.
b) A,1 ::: A2 ::: 4, A,3 = 2,
B; {( JI,o)}
212
Operatori liniari Capitolul3
40. Fie Ao E Mn(nt) fixata U:Mn(nt) Mn(nt), U(A) =
AoAAo, sa se arate ca U este operator simetric.
R: < U(A), B > = Tr (U(A) B) = Tr AoAAo) B) = Tr(Ao(AAo
B ::: Tr (AoA BAo) = Tr (A(Ao BAo ::: Tr (A . U(B ::: < A, U(B) >.
41. Fie (4-1,11, < ., . spatiu euclidian cu < f,g > =
1
J f(t)g(t)dt U: 4-1,1) 4-1,1], U(f(t = f(-t), sa se arate ca U este
-1
operator simetric.
I 1
R: < U(f), 9 > = J f(t)g(t)dt = t J f(t)g( -t)dt = < f, U(g) >.
- 1 - 1
42. Sa se arate ca f: IRl. n IRl. este 0 functionala liniara; sa
se determine dim Ker f coeficientii functionalei in baza E:
a) f(x) ::: X1+X2, n:::4, E = {(1,0,0,0), (1,1,0,0), (1,1,1,0),
(1,1,1,1)};
b) f(x) = X1+X2+X3+1, n = 3, E::: {(1,1,1), (1,2,4), (1,4,16)};
c) f(x)::: X 1 - Xz - X3, n = 3, E ::: {( 1 ,1 , 0), (1, 0, 1 ), (0, 1 ,1 ) } .
R: a) 3; (1,2,2,2); b) nu este liniara; c) 2; (0,-1,-3).
43. Sa se arate ca functionala f: f(P) ::: pea)
unde a este un numar real fixat, este 0 functionala liniara. Sa se
determine coeficientii acestei functionale in baza E = {1 ,x, ... , xn}
b F-
f
1 (x-a)2 (x-a)D}
I In aza - l , x-a, , ... , .
2t n!
R: AE ::: (1 ,a,a
2
, . .. , an)T; AF ::: (1,0,0, .. . ,O)T.
44. Fie functia f: IRl. [X] unde IRl.[X] este spatiul vectorial
al tuturor polinoamelor cu coeficienti reali sa se arate ca f este
functionala liniara:
213
Operatori liniari
I
a) f(P) = J P(x)dx;
o
1
b) f(P)::: J xP(x)dx;
o
1
c) f(P) = fP(x
2
)dx.
o
Capitolul3
45. Sa se stabileasca natura urmatoareJor sisteme de
functionaJe liniare fi: i= 1,2,3, X=(X1,X2,X3) E
a) f
1
(x) == X1 - X2 + 2X3
f2(x) = X1+X2+4X3
f3(X) = X1-X2+8x3
b) f1(x) = X1- X2 - X3
hex) = X1+X2+2x3
f3(x) = x1-5x2 -7X3
R: a) liniar independente; b) liniar dependente.
46. Sa se precizeze daca urmatorul sistem de functionale
liniare este liniar dependent sau nu:
a) f1(X) = 2X1 - 4X2 + X3
fz(x) == x1-13x2+3x3
hex) == 3X1+5x2-X3
f1.fZ,f3: tw., x== (X1,XZ,X3) E tw.
3
;
b) f1(x) = X1 + X2 - X3+X1
f2(x) == X1-X2-X3+X4
f3(X) == 5X1-XZ-X3+X1
f
1
,f2,f3 : X = (X1,X2,X3,X1) E
R: a) Oa; b) Nu.
214
Operatori liniari
Capitolul3
47. Care dintre urmatoarelefunctionale sunt liniare i care
nu sunt:
a) f: ---) f(X1,X2,X3) == X1 + X2
b) f:
3
---) \R{, f(X1,X2,X3) == X; + 3
c) f: n ---) f(X1 ,X2, ... ,Xn) = X: + X2+. " +xn
d) f: f(X1,X2, ... ,X
n
) = U1X1 + U;ZX2+ ... +UnXn; Uk
k::::l,n
e) f: ---) f(X1,X2,X3,X1) = X1 - X2
f) f: ---) f(X1,X2) == X1 + 1
g) f: IR{, f(X1,X2,X3) = X1 -2X2+3x3.
Pentru functionale care sunt liniare sa se scrie matricea
coeficientilor.
R: a) c) d) e) g) Oa; b) f) Nu.
48. Fie spatiul vectorial real al functiilor continue pe
intervalul [a,b], (4a,b], i sa se arate ca In acest spatiu
b
functionala f: f(h) = fh(t)dt, h E 4a,b1 este liniara.
a
b
Sa se vada daca functionala f
1
: f(h) = fh
2
(t)dt
a
este sau nu liniara.
49. Fie (40,1], spatiu vectorial i f
k
: k = 1,3, cu:
b
a) f1(h) = ffh(t)dt
a
b
b) f2(h)::: fh(t
2
)dt
a
c) f3(h) = h"(1).
215
Operatori liniari Capitolul3
Sa se decida care dintre functionalele de mai sus sunt
liniare care nu sunt liniare.
50. Fie spatiul vectorial (2(IR?), IR?), unde 2(1R?) este multimea
functiilor derivabile pe IR? 2(1R?) = {h: IR? IR? I h derivabila pe IR?},
fie f: 2(IR?) IR?, f(h(t = h'(t). Sa se arate ca f este liniara.
51. Care dintre urmatoarele functii:
a) f(P,Q) = P(1) + Q(1)
b) f(P,Q) = P(1)Q(1)
c) f(P,Q) = P(1) Q'(1)
sunt functionale biliniare in spatiul vectorial al polinoamelor de
orice grad?
R: a) nu; b) Oa; c) Oa.
52. Tn spatiul vectorial (1R?4, IR?), in baza E = {e1 = (1,0,0,0),
e2 = (0,1,0,0), e3 = (0,0,1,0), e4 = (0,0,0,1)}, forma biliniara f(x,y)
are expresia f(x,y) = 2X1Y1 +X2Y1+X2Y2+3x3Y3+X4Y4+X4Y4.
a) Sa se gaseasca matricea corespunuzatoare functionalei
in baza aleasa.
b) Sa se gaseasca matricea corespunzatoare functionalei
biliniare in baza:
F = {f1 = (1,1,1,1), h = (0,1,2,1), f3 = (0,1,1,0), f4 = (1,0,0,2)}
c) Sa se gaseasca v = {xER
4
I f(x,y) = O,Y} sa se arate
ca este subspatiu allui R4.
d) Sa se aduca la forma canonica functionala patratica
asociata.
53. problema ca la 21 a,c,d) pentru functionalele
biliniare:
a) f: 1R?3 x 1R?2 f(x,Y) = 2X1Y1 + X2Y1 -X2Y2 + X3Y2.
216
Operatori liniari
Capitolul3
b) : 1R?3 x 1R?2 f(x,y) = 2X1Y1 + X1Y2 + X2Y1 + 3X2Y2 + 4X3Y3
+ 3X3Y1
(
2 1 0 1
R: a) A = 0 -1 1); V = {xER
3
I f(x,Y) = V Y =
{a(1,-2,-2) I a f'1R?}; nu ex:sta functionala patratica asociata.
b) A = 1 3 ; V = {xER
3
, f(x,y) == v Y E1R{2} ={O};
[
2 ' OJ
304
V(x) = + 2X1X2+3x1X3+3x2X3+4x;;
_12212 _ 3
V(y) - -YI - 2Y2 + - Y3 , X - (X1,X2,X3) E IR? ,
2 4
Y = (Y1,Y2,Y3) E IR?.
54. Se da matricea:
1 2 -1 1
-2 3 0 -3
A=
-1 0 0 1
1 3 1 0
a) Sa se scrie functionaJa patratica corespunzatoare;
b) Sa se aduca la forma canonica atat prin metoda Gauss
cat prin metoda Jacobi functionaJa patratica.
R: a) V(x) = x; +3x; - 2X1X3+2x1X4+2x3X4,
x = (X1,X2,X3,X4)E 1R?4.
b) Metoda Jacobi nu se poate apJica, = 0. Prin metoda
Gauss obtinem V(y) = + -y;, Y = (Y1,Y2,Y3,Y4) E1R?4.
55. Fie functionalele patratice:
a) V: 1R?4 xlR?4 IR?, V(x) = +3x; - - 4X1X2+2x1X2 -
2X1 X3-2X1 x4-6x2X3-2x3X4.
217
Operatori Iiniari Capitolul3
b) V: V(X) = 4X1X2 + X2X3 + X3X1.
Pentru aceste functionale sa se 9aseasca 0 baza in care
ele au forma canonica.
R: a) V(y) = yi - +y;- y!, y = XG;
b) V(y) = = - y; -y;; y = YG.
56. se studieze in ce conditii functionalele patratice
urmatoare sunt pozitiv definite:
a) V(x) = axi + 2PX2X1 + yx;, a,p,y ER, V:
b) V(x) = 5xi - 4X1X2+3x; - 2X2X3 +x;, V:
Discutie.
R: a) > 0 a,y >p2
b) = 1, = 5, = 19, = 8. Toti determinanti pozitivi
implica pozitiv definirea.
57. Fie (X, un spatiu vectorial de dimensiune n fie
fi i = 1, m, functionale lihiare pentru care exista XEX, x -:f:. 0
astfel ca fi (x) = 0 ('if) i = 1, m. Sa se arate ca f1 ,f2, ... , fm sunt
functionale liniar dependente. De aici, sa se arate ca daca
i = I,n, sunt functionale liniare cu proprietatea ca este
\ {O}, astfel ca fi(x) = 0 ('if) i = I,n atunci f
1
,f
2
, ... , fn sunt liniar
dependente.
58. Sa se arate ca f : este 0 functionala biliniara
sa se scrie matricea ei in baza canonica in baza G;
a) n = 3, f(x,y) = X1Y1 + X1Y2 + X1Y3, G = {(1,O,O), (0,1,1),
(0,1,2)}
b) n = 3, f(x,y) = X1Y2 - X2Y3 + X3Y1, G = {91 = (1,2,3), 92 =
(1,2,0), 93 = (1,O,0)}
218
Operatori liniari Capitolul3
R a)
1 r1
"

L-
o 0 B= 0 0
o 0)' \0 0
0
1 0 J
(-1
5

I
b) A= 0 o -1,
B l-24
2
U
o 0 2
1
59. Sa se arate ca f(P,Q) = Jp(X)Q(X)dx
-1
este 0 functionala biliniara simetrica pozitiv definita sa se scrie
matricea ei in baza G = {1,X,X
2
,X
3
,X
4
,X
5
}.
2
0
2
0
2
0 -
3 5
2
2 2
0
0 - 0
7
3 5
2 0
2
0
2
0 - -
R: B =
3
5 7
2
0
2
0
2
0
-
-
9
5 7
2
0
2
0
2
0 -
5 7 9
0
2
0
2
0
2
-
7 9 11
60. Sa se arate ca functionala biliniara f: x f(x,Y)
= 3X1Y1 + 5X2Y2 + 9X3Y3 - X1Y2 - X2Y1 - 3X1Y2 - 3X3Y1 -3X2Y3 - 3X3Y2;
x = (X1,X2,X3), Y = (Y1,Y2,Y3), este simetrica pozitiv definita.
61. Sa se reduca la forma canonica urmatoarele functionale
patratice:
219
Operatori liniari
a) V: !R?3-)!R?.., V(X) =
X = (X1,X2,X3)E !R?..
Capitolul3
b) V:!R?.4 -) !R?., V(X1,X2.X3,X4) = - 2X1X2 +2X1X3
- X1X4+2x2X3 - 4X2X4
c) V: -) V(X1,XZ,X3,X4) = X;+X1X2+X3X4
d) V: V(X1,X2,X3) = 2 x;+x;+X;+3X1XZ+4x1X3
e) V: V(X1,X2,X3) = X;+2X1X3
f) V:!R?.3 -) !R?., V(X1,X2,X3) = 2
27x2X3 .
R: a) V(Y1,Y2,Y3) =
b) V(Y1,YZ,Y3) = Y;-Y;-Y;
c) V(Y1,Y2,Y3,Y4) =
d) V(Y1,Y2,Y3) =
e) V(Y1,Y2,Y3) = y;+y;-y;
f) V(Y1,Y2,Y3) =
62. Sa se reduca la forma canonica urmatoarele functionale
patratice, specificandu-se transformarile care realizeaza
reducerea.
a) V: [R{3 -)[R{, V(X1,X2,X3) = x +5x; -4x + 2X1X2 -4X1 X3
b) V: !R?3-)!R?.., V(X1,X2,X3) = - 4X1X2 +4X1X3- 3X2X3
c) V: !R?4-)!R?.., = X1X2 + X2X3 + X3X4 + X4X1
R: a) V(Y1,Yz,Y3) =
- 6YI-
3
Y2+
S
Y3 3Y2-Y3 Y3
X1 - X = X =-
2 '2 6'3
3
b) V(Y1,yZ,Y3) = Yi+Y;-Y;,
YI + 2Y2
XI = 2 ' X2 = Y2 +Y3, X3 = -Y2+Y3
220
Operatori liniari Capitolul3
c) V(Y1,YZ,Y3,Y4) = X1 = Y1 - Yz - Y3, Xz = Y1+YZ-Y4.
X3 = Y3, X4 = Y4
63. Sa se reduca urmEitoarele functionale patratice la forma
canonica, specificandu-se baZ8 in care este scrisa forma
canonica:
a) V: !R?.3 -) V(X1,XZ,X3) = xi-x;- 2X1XZ+X2X3
b) V: !R?.3 -) V(X1,X2,X3) = +2x; +5x; +2X1A2+"'-X2XJ
c) V: !R?.3 -) !R?., V(X1,X2,X3) = X1X2+X2X3+ X3X1
R: a) V(Y1,Y2,Y3) = yi-y;-y;,
Jj
B={(1,0,0), (1,1,0), - -(1,1,2)},
3
b) V(Y1,YZ,Y3) =
B={(1,0,0), (-1,1,0), (2,-2,1)},
c) V(Y1,Y2,Y3) =
B={(1,1,0), (-1,1,0), (-1,-1,1)}.
64. Sa se determine valorile reale ale parametrului real a
pentru care functionala patratica V: !R?.3 -) [R{ este pozitiv definita.
a) Vex) = 2x;+x;+3x;+2aX1X2 + 2X1X3;
b) Vex) = +x; +5xi +2aX1X2 - 2X1X3 + 4X2X3;
c) Vex) = xi+4x;+x;+2ax1x2 + 10X1X3 + 6X2X3;
d) Vex) = 2xi+2x;+x;+2ax1x2 + 6X1X3 + 2X2X3;
R:a)aE (- '7,'7}b)aE (-*,o);C)aE<l);d)aE<l)
65. Sa se reduca la forma canonica urmatoarele functionale
patratice prin metoda transformarilor ortogonale, V: !R?.3 -) !R?..
a) V(X1,X2,X3) = - 4X1X2;
221
Operatori Jiniari Capitolul3
66. Sa se reduca la forma canonica urmatoarele functionale
patratice prin metoda transformarilor orto90nale i sa se determine
baza
a) V: V(X1,X2,X3) = 6x i +5x; + 7x; -4X1X2+4x1X3,
b) V: V(X1,X2,X3) = +4X1X2 +4X2X3+4x1X3
c) V: V(X1,XZ,X3,'4) = 2X1X2 - 6X1X3 - 6X2'4+2x3X4
d) V: V(X1,X2,X3,X4) = 2X1X2+2x1X3 + 2X1X4 + 2X2X3
+2X2X4 + 2X3X4.
R: a) V(Y1,Y2,Y3) =
111
B = {-(2,2,-1), -(-1,2,2), -(2,-1,2)}
333
b) V(Y1,Yz,Y3) =
1 1 1
B = {-Ii (1,0,-1), J6 (-1,2,-1), Jj (1,1,1)},
C)V(Y1,Y2,Y3,Y4) = -2yi +2y;+4y;-4y;,
1 1 1 1
B= {-(1,1,1,1), -(1,-1,-1,1), -(-1,-1,1,1), -(-1,1,-1,1)}.
222 2
d)V(Y1,Y2,Y3) =
1 1 1 1
8 = {- (1,1,1,1), r;:; (1,0,0,-1), (-1,2,0,-1), r;; (-1,-1,3,-1)}.
2 -v2 -v6 2-v3
67. Sa se aduca la forma canonica folosind metoda Jacobi
i sa se scrie baza corespunzatoare formei canonice pentru
urmatoarele functionale patratice:
a) Vex) = x;+4x;+5x; + 4X1X3 - +
222
Operatori Iiniari Capitolul3
V:
b) Vex) = 2X1X2 + 3X1X3 + XzX3, V:
1 1
R a) V(y) = y
2
+_y
2
+y
2
__ y.2
. I 4 2 3 17 4'
1 1
G = {g1 = e1, 92 = 4 ez, 93 = -2e1 + e3, 94 = 17(-8e1+ez+3e3-
e4)}, unde E = {e1,e2,e3,e4} este baza canonica iar y = XG;
b) Pentru a putea aplica metoda Jacobi se face schimbarea
de variabile:
X1 = X'1 + X'2, X2 = X'1 - X'2, X3 = X'3, Vex) = 2x':-2x'; + 4X'1X'3
121222 G { 1
+ 2X'2
X
'3, V(y) = 2 YI- 2 Y2 -3Y3' cu Y = XG, = 91 = 2 e1,
1 2 e
2
2e
3
92= -2"e
2
, 93 = 3
e1
-3-3'
68. Sa se aduca la forma canonica, prin transformari
orto90nale, urmatoarele functionale patratice:
a) Vex) = 4x1x3+6x;+4x;, V:
b) Vex) = x;-x;+3x;-3x;+8x3X4, V:
R: a) A1 = 2, Az = 5, A3 = 8, V(y) = 2y:+5y; +8y;, pozitiv
definita, transformarea orto90nala are matricea:
C -:J;
2 -2 1
b) A1 = 1, A2 = -1, A3 = 5, A4 = -5, V(y) =
69. Sa se aduca urmatoarele matrici la forma canonica i sa
se scrie matricea transformarii:
223
Operatori liniari Capitolul3
Operatori liniari Capitolul3
e) B = C-
1
AC =
1 0 -1 1 1 2 -5 1 112 0 0
I
2 0 2 -2
0 2 -1 3 2 -2 2 2 0 -115 0 0 -5 3 0
a)A= ; b)A=
=
0 -5 2 2 -5'
I .. .. J
-1 -1 3 0 0 -5 0
j'
0 0 -115 - 2
i
1 3 0 3 1 2 -5 1 0 0 0 1 I 18) 0 0 0 18
2\
d)A l:

2 0 2 -2
[11
-6 1
-41;
0 -5 -3 0
c)A = -26
10 1
2 -3 0 -4
-4 6) 3
-2 0 -4 0
R: a) B = C-
1
AC =
1 0 0 0 1 0 -1 1
0 112 0 0 0 2 -1 3
=
c=
0 0 2/3 0
,
0 0 3/2 5/2
0 0 0 -3 /20 0 0 0 - 201 3
1 0 0 0 1 2 -5 1
b) B = C-
1
AC =
0 -116 0 0 0 -6 12 0
c=
0 0 0 o ' 0 0 1 0
0 0 o 0 0 0 0 1
B C-
1
AC =
0
C'
2
-:2)
c) 6 1
, 3l
0 18 2 -2
d) B = C-'AC =
0
OJ r-
Ji

2
o ,C-
l
= _1 1 - -.fi I 2
0
-2 -f3 1 -.fi12 --f312
225
224
Principiul contractiei Capitolul4
Principiul contractiei
4.1. Notiuni teoretice
Definitie:
Fie (X, d) un spatiu metric. 0 aplicatie' T:X X cu
proprietatea ca exista un numar real 'A E 10,1) astfel Tncat d(Tx, Ty)
'Ad(x,Y), (\I) x,y E X, se numel?te contractie. Numarul real 'A se
numel?te coeficient de contractie.
Teorema de punct fix (Principiul contractiei)
Pentru orice contractie TX X exista un unic punct Xo EX
astfel ca Txo = Xo
Punctul Xo din teorema anterioara se numel?te punct fix al
aplica1iei T.
4.2. Probleme rezolvate
1. Fie f:[a,b] [a,b] monoton crescatoare. Atunci f admite
eel putin un punct fix.
Solutie:
Fie A = {x E[a,b] I x f(x)}. Evident a f(a) deci a EA, A*-<D.
Fie c = sup A. Cum c x (\I) x EA l?i f este crescatoare,
rezulta f(c) f(x) x. (\I) x E A, deci f(c) este un majorant al
mul1imii A.
226
Principiul contractiei
Dar c = sup A deci c fCc), adica c EA.
Sa aratam l?i inegalitatea inversa, c f(c).
Capitolul4
Deoarece f este crescatoare, rezulta f(c) f(f(c, adica f(c)
EA l?i deci f(c) A = c.
Al?adar f(c) = c l?i deci fare cel pu1in un punct fix.
2. Fie G c {f: i f(x) = ax+b, a,b a*-O }.
Presupunem ca:
1) (\I) f,g E G fog c G;
2) (\I) f E G f1 E G;
3) (\I) f E G C:3)Xt E astfel Tncat f(xt) = Xt
Atunci exista Xo E astfel Tncat f(xo) = Xo (\I) fEG.
Solutie:
Fie f Din 2) rezulta f1EG, iar din 1) f 0 f1EG deci 1REG.
(:3) a,b ER, a*-O astfel Tncat f(x) = ax+b,
i) a = 1 b = 0, deci f = 1 R
b
ii) a*-1 Xt = --.
I-a
Fie acum f,g EG \ {' Atunci (:3) a,b,c,d a,c *- 1 astfel
Tncat f(x) = ax+b l?i g(x) = cx+d, deci:
f1 (y) = Y - b , g-\y) = y - d (\I) Y E
a c
Notam h = f1 0 g-10 fog
Avem hex) = (f1 0 g-10 f)(cx +d) = (f1 0 g-1)(a(cx+d)+b) =
= r l (acx + ad + b - d) = (acx + ad + b - d _ b) = x + ad - cd + b - d
c a c ac
Din 2) l?i 3) rezulta ca hEG l?i deoarece coeficientul lui x
1 d
.) b' ad - cd + b - d 0 b d
este , In I 0 tlnem = <=> --= - .
. ac I-a I-c
227
Principiul contractiei
Capitolul 4
f(Xf) = x
f
<=> x
f
= _b_}
Dar 1- a --..... x = x
d -; f g '
g( x ) = x <=> x =-
g g g l-c
Deci g(xo) = Xo (V) gEG unde Xo = xf!?i fEG \ fixata.
Folosind principiul Gontractiei, sa se afle radacinile raale ale
ecuatiilor urmatoare:
. a) x
3
+12)( -1 = 0, cu 0 eroare mai mica decat 10-4
b) x
3
+4x -1 = 0, cu 0 eroare mai mica decat 10-
5
Solutie:
a) Fie g(x) = x
3
+12x -1 => g(O) = -I} =>
g(l)=12
g(0)g(1)<0 => (3) aE(0,1) astfel incat g(a) = O. Cum g'(x) = 3x
2
+12> 0 (V) rezulta ca aE(0,1) este solutie unica a ecuatiei
g(x) = O.
=> 0.
3
+120. -1 = <=> 0.(0.
2
+12) = 1 <=> a = 1
0.
2
+ 12
Fie f:[O,11 [0,1], f(x) = 2 1
x +12
f(a) = a => a punct fix allui f.
Sa aratam ca f este contractie pe [0,11.
(V) xE[O,1] => f este
lipschitziana cu k = E (0, 1), pe [0,11 => f contractie pe [0,1].
Aplicam principiul contractiei: 3! x* = a punct fix astfel incat:
a = lim xn cu Xo = 0 !?i Xn+1 = f(xn).

Eroarea fa pasul n satisface inegalitatea:
k
n
II
x
n - 0.1/ 1 _ k IIxo - xIII
228
Principiuf contractiei Capitolul4
X1 == f(xo) = f(O) = iar k = _1
12 ' 72
:::::>\\x IIXIII =_1_._1 __ <10-
4
:::::> n > 1,5758
. n 72
n
1 72
n
-
1
71.12
1- -
72
=>n=2!?i\\x __ 1 _= 1 =0,1630151.10-4<10-4
n 71.]2 61344
1 144
:::::> a =X2 = f(x1) = 1 J. = 3 == 0,0832851.
- +12 1+12
122
b) Fie g: g(x) = x
3
+ 4x -1.
g(O) = -I} => g(O) . g(1) < 0 => (3) aE(O,1) astfel incat
gel) = 4
g(a) = O.
g'(x) = + 4 > 0 (\I) XE => aE(O,1) este solutie unica
pentru ecuatia g(x) = O.
1
a? + 40. -1 = 0 <=> 0.(0.
2
+4) = 1 <=> 0.= 2
a +4
Fie f:[0,1] [0,1], f(x) = 21
x +4
f(a) = a :::::> a punct fix allui f
\
f'(x)\ = 2x < =! = k (V) xE[0,1]
(X2 +4)2 - 16 8
:::::> f este lipschitziana cu k = .!.. E(0,1) pe [0,1] => f este
8
contractie pe [0,1].
Aplicam principiul contractiei: 3! x* = a punct fix astfel incat
a = lim xn cu Xo fixat i Xn+1 = f(xn).

1
Pentru Xo = 0 avem X1 = f(xo) = f(O) = 4 = 0,25 .
229
Principiul contractiei Capitolul4
II II
k n II II - 1 1 1 1 -s
x -a x -x - _. __ ._= <10
n 1- k 0 I Sn 1 4 so-I. 7.4
lOS
In-
n > 28 + 1 = 4 93409
InS '
1--
8
n = 5 i IIxs 4
1
') =0,87193.10-
5
< 10-
5
8 kS

X1 = 0,25 X2 = f(X1) = 0,246153 => X3 = f(X2) = 0,246269
X4 = f(X3) = 0,246266 X5 = f(X4) = 0,246266.
Se poate afirrna deci, ca singura radacina reala a ecuatiei
X3 + 4x -1 = Oeste 0,246266, cu 0 eraoare < 10-
5
.
4. Sa se afle valoarea lui V2 cu ase zecirnale exacte.
Solutie: 4
Fie a = V2 a? = 2 a = 2 30. = 20. + =>
0.
2
0.
2

3 0.
2
Fie f: [V2,00) [V2,00), f(x) = k[ 2x + :2 ]
f(a) = + :2 ] = a a este punct fix allui f.
f '(x) = 2 _ = 3.(1- 2) 2 == k
3 3x
3
3 x
3
3
f lipschitziana cu k = % E(O, 1) contractie pe [V2, 00).
Aplicand principiul contractiei, rezulta ca 3! x* = a punct fix
astfeli'ncat a = lim xn ' Xo E [V2,00) i Xn+1 = f(xn).
n-+oo
230
Principiul contractiei Capitolul4
Alegand Xo = 1,2 obtinem X1 = f(xo) = ![2 4 =
3 ' 122
,
1,262962. X2 = f(X1) = 1,259928, X3 = 1,259921 = X4.
5. Sa se afle valoarea lui Va, a > 0, p ;::: 2, p E CU 0
eroare rnai mica decat EO.
Solutie:
Fie a = PJa => a
P
= a a = po. = (p -1)0. + _a_
a
P
-
1
a P-
1
a =
p apt
[Va,oo),f(x)= X=-I)'
Deci f(a) = a, adica a este punct fix pentru f.
Sa aratam ca f este contractie pe [PJa, 00) .
, _ p-1 a p-l P-1[ a] p-1
f (x) - P - p. = -p- 1- xp -p- = k
=> f este lipschitziana cu k = P -1 E (0,1) f este
p
contractie pe [PJa, 00) .
Aplicand principiul contractiei, rezulta ca 3! x* = a punct fix
astfeli'ncat a = lim xn ' Xo = a i Xn+1 = f(xn).
o-+co
Punem conditia ca eroarea la pasul n sa fie majorata de EO.
IIX
n
- all IIxo - XI II (p - 1) n . IIa xIII < EO.
1-k p_
p
Din conditia precedenta se determina n, iar a == x
n
, care se
determina prin iteratii tinand cont ca Xo = a i Xn+1 = f(xn).
231
Principiul contractiei Capitolul4
6. Utilizand principiul contractiei, determinati radacina
ecuatiei 2- Ig x - x = 0 cu trei zecimale exacte.

Fie g: (0, oo) g(x) = 2- !g x - x
. g(1) . g(2) < 0 (:3) aE (1,2) a stfe 1 incat
gel) = I }
g(2) = -lg2
g(o,) = o.
g'(x) = __ l_.l_l< 0 (V) x > 0 aE(1,2) este solutie
19lO x
unica pentru ecuatia g'(x) = o.
2 -Ig a - a = 0 <=? a = 2 - Ig a.
Fie f: [1 ,2] [1,2], f(x) = 2 - Ig x
f(a) = a a este punct fix pentru f.
rex) = I-_I-.ll _1_ <! = k f este lipschitziana cu
Inl0 x inlO 2
k = E (0,1) pe [1 ,2] f este contractie pe [1,2].
Aplicand principiul contractiei, rezulta ca 3! x* = a punct fix
allui f astfel incat a = lim xn cu Xo E [1 ,2] Xn+1 = f(xn).

Pentru Xo = 1 obtinem f(xo) = X1 = 2-lg 1 = 2.
X2 = 2 - Ig X1 = 2 - Ig 2 = 1,6990
X3 = 2 - Ig X2 = 1,7698
X4 = 2 -Ig X3 = 1,7520
X5 = 2 - Ig X4 = 1,7565
X6 = 2 -Ig X5 = 1,7554
X7 = 2 - Ig X6 = 1,7556
Astfel, radacina cautata este x == 1,755
7. Sa se determine cu 4 zecimale exacte radacina ecuatiei:
x
3
+ x = 1000 '
232
Principiul contractiei Capitolul4

Fie g: W?, g(x) = x
3
+ X - 1000
g(9) = -262}
_ g(9) . g(10) < 0 (:3) aE(9,1 0) astfei incat
g(10) =:0
g(a) = O.
g'(x) = 3x
2
+1 > 0, (V) X Eli.=> Ecuatia g(x) = 0 admite
solu\ia unica
Avem deci 0.
3
+ a - 1000 = 0, ecuatie care poate fi pusa sub
diverse forme, de exemplu:
0.= 1000 - 0.
3
(1)
sau a = \1'1000 - a (2)
1000 1
sau 0.= ---- (3)
0.
2
a
Cea mai convenabila forma este (2) deoarece putem defini
f: [9,10] [9,10], f(x) = VlOOO-a pentru care:
f '(x) = - < _1_ = k (V) xE[9,1 0]
3
3
990
2
290
f este lipschitziana cu k = _1_ E (0,1) pe [9,10] f este
290
contractie pe [9,10].
Rezulta conform principiului contractiei ca :3! x* = a punct fix
astfel incat a = lim xn cu Xo = 10 !?i Xn+1 = f(xn).

Xo = 10 => X1 = f(xo) = V990 = 9,96655 => X2 = f(X1) =
9,96666 X3 = f(X2) = 9,9666 => a == X3 = 9,9666 cu 4 zecimale
exacte.
8. Sa se arate ca aplicatia T: T(X1,X2) =
-_ (1 + Xl - X2 Xl + X2) t t t . . V. d t .
3 '3 es e 0 con rac,le apol sa I se e ermine
punctul fix.
233
Principiul _____________ C_a-,p-,i_to_lu_I_4
Solutie:
te spatiu metric complet cu distanta dX1,X2), (Y1,Y2 =
x
2
)} I (X
2
-Y2)2
Tete contractie daca :3 k E (0,1) asual incat (V) x = (X1,X2),
'! = I CU X =1= Y sa avem d(Tx, Ty) k d(x,Y).
Av m:
Tx - (1+ Xl -X
2
Xl +X2) Ty = (1+ Yl -Y2, Yl +Y2).
3 ' 3 \ 3 3
d(Tx, Ty)
J(I ,XI ;X2 -1- YI ;Y2)' +(XI -1- YI =
= 1 J[(X
I
-YI)-(X
2
-Y2)Y +[(X
I
-YI)+(X
2
-yJf ==
,
= J
l
J(X
1
-YI)2+(X
2
-Y2)2 ==
k = J2 E (0,1) se obtine d(Tx, Ty) = kd(x,Y) de unde
3
r d(l x, Ty) kd(x,Y) deci Teste contractie. .
Cum Teste contractie rezulta ca T are un punct fix UniC Xo
adic Txo Xo, Xo E jffi2. Determinarea acestui punct se face printr-o
metoda interativa in final Xo = lim Tn(x) E [lt2.
n .... c:o
Txo = Xo cu Xo = (X01, X02)
{
XX 3
I I 01 ...QL == X 01 3 + x2 == 6x2 => x2 == -5 _ (6 3)
1 --.
-, 6 5'5
X
OI
'() - X X == 2x X ==-
3 - 02 I 2 I 5
234
Principiul contractiei Capitolul4
9. a) Sa se arate ca aplicatia T: definita prin
3x 1 t'
T(x) = - + -- este 0 contrac,le.
4 3+X2
b) Sa se gaseasca !)unctul fix al lui T.
Solutie:
Pe R avem distanta d(x,y) = Ix-YI.
3x 1 3y 1 I
d(T(x), T(y = IT(x), T(y)\ = 4+ 3+X2 -4- 3+y2-1=
_ _ _ (x - y)( X + y) = Ix _ I _ x + Y
- 4 (x y) 9 + 3x
2
+ 3y2 + x
2
y2 Y 4 9 + 3x
2
+ 3y2 + x
2
y2
> x+y
Pentru x,y - 0 => 4 (3 + x2 )(3 + y2) - 4
x+y
Fie f(x,y) = - 2 2 ,avem
(3 + x )(3 + y )
+ f(x, y)1 + Max f(x, y)1 = ! + IMax f(x, Y)I, x,y E [It.
Daca 2+ /Max f(x y)1 = k k < 1 atunci f este contractie.
4 '
Determinam extremele lui f, rezolvand sistemul:
j
ar _ _ x
2
+2xy-3 =0
ax(x,y)-O (3+X2)(3+y2)
::Ie 2 2
_Vi (x, y) = 0 y + 2xy - 3 = 0 y + 2xy = 3
Oy (3+X2)(3+y2)

Pentru x = y 3x
2
= 3 x = y = 1.
Pentru x = -y _x
2
= 3 (Imposibil)
2 1 13 1
2/
3 1 5
f( 1 ,1) = - 16 = -"8 => "4 + f( x, y) "4 -"8 ="8 < 1
235
Principiul contractiei Capitolul4
2 1 1
3
1 21 3 11 7
f( -1 ,-1) = 16 = "8 => 4 + f( x, y) 4 + 81 = 8 < 1
La frontiera domeniului lui f, avem:
lim f(x,y) = 0 = lim f(x,Y) .
X--j-+CC
y-+-> y->+co
in CO:1cluzle, maximul global al functiei f(x,y) este valoarea
=> max f(x,y) = i luand deci k = i < 1 rezulta ca d(T(x), T(y
d(x,y), deci Teste contractie atunci are un unic punct fix Xo cu
T(xo)::: Xo.
T( )
3xo 1 3 2
Xo = Xo => - + --2 = Xo => x 0 + 3x -4 = 0 => (xo-1 )(x 0
4 3+xo
+ Xo +4) = 0 => Xo = 1 EIR? (celelalte doua radacini sunt complexe) .
punctul fix al lui Teste Xo = 1.
10. Folosind principiul contractiei, sa se arate ca sistemul
de mai jos are solutie unica:
[
u='!'u-'!'v+'!'w-l
342
1 1 1
l
v = - '2 u + '5 v + '2 W + 2
111
w=-u--v+-w-2
532
Solutie:
Fie aplicatia T, definita ca T: -)0 pentru x =(
(
1 1 1 1 1 1 1 1 1 )
T(x) = -u--v+-w-l--u+-v+-w+2 -u--v+-w-2
3 4 2 '2 5 2 ' 5 3 2
Daca aratam ca Teste contractie atunci T are un punct fix
unic Xo = (uo, Vo, wo) astfel ca T(uo, vo, wo) ::: (uo, Vo, wo) deci
sistemul din enunt are solutia unica (uo, vo, wo).
ft 3 .
In IR? avem dlstanta d(x,y) = d(u, V, w), (U1, V1, W1) =
236
Principiul contractiei
::: +(V-V
1
)2 +(w-w1i.
Sistemul dat este echivalent cu:
Capitolul4
r
1 1 11

-{ H + r sau x::: Ax+b cu


w l! _! .!.j\W l-2
. 5 3 2
IIAII = /L = < 1 => putem aplica metoda
aproximatiilor succesive ajunge la solutie.
11. Sa se determine radacina reala a ecuatiilor cu 0 eroare
s::: 10.
3

a) x
3
+ 15x -2 ::: 0 pe intervalul [0,2] pe intervalul [0,1];
b) x
5
+ 10x -1 = 0 pe intervalul [0,1].
Solutie:
a) Fie f:[O,2] f(x) ::: x
3
+ 15x -2, f'(x) = 3x
2
+ 15 > 0 =>
conform lui Rolle, ecuatia f(x) = 0 are 0 singura radacina
reala. Cum f(0)f(1) = -28 < 0, rezulta ca aceasta radacina a E [0,1]
c [0,2].
x
3
+ 15x -2 = 0 => x = 2 .
x
2
+ 15
Notam T(x)::: 2 2 , T: IR?, ecuatia devenind T(x) ::: x.
x +15
Avem: ""2 = sup IT (x)1 = sup 2 4x 2'
OSxs2 OSxs2 (x + 15)
Notam g(x) = 2 4x 2'
(x + 15)
237
Principiul contractiei Capitolul4
g'(x) = 4(X2 - 2x + 15) > (\7') XE IRS. => g(X) este 0 aplicat,ie
(X2 +15)2
crescatoare => A.2 = ~ .
361
A.1 = sup IT (x)f= 1T'(1)1 = _1 .
( ) S x ~ i 64
Pentru a afla pasul n la care ne oprim in procesul de
aproximatie punem conditia:
d( Xo , XI) '\ n <
II- _ S
I-A.
Luam Xo = 0, X1 = T(xo):: 2 => d(xo X1) = I Xo+X11 =2.
15 ' . 15
A. = A.2 = ~ => 2. _
8
_. ( ~ ) ~ < 10-
3
=> (002216)" .
361 15 361 361 "
0,0073338 => n > In(0,0073338) = 1,29 => a :::: X2 = T2(XO) = T2(0) ::
In( 0,02216) -
2
4 + 15
3
.
0,0073828 => n >
2
4 + 15
3

1 21(ln 3 n
-=> - - -) < 10- => 0015625 <
64 15 64 64 '
In(0,007382) => n > 1 ~ - 2 -
In(0,
0156
4) ,18 => a = X2 - T (0) -
b) Fie f: IRS. ~ IRS., f(x) = x
5
+10x -1. Cum f '(x) = 5(X4 +2) > 0
rezulta ca ecuatia f(x) = 0 are 0 singura radacina reala a. Cum
f(0)f(1) = - 10 < 0 rezulta ca a E(0,1).
x
5
+10x-1 =O::> 2 .
X4 + 10
238
Principiul contractiei Capitolul4
2
Notand T(x) = ecuatia devine T(x) = x, deci a este
X4 +10
punct fix pentru aplicatia T: IRS.-t ~ .
x
3
A. = suplT (x)1 = 4 sup -;--4 --2 .
OSxsl OSxsl ~ x + 10)
X3 x
2
(30 _ x
4
)
Notez g(x} = 4 2 ' g'(x) = 4 2 = => x = VJo
(x 710) (x +10)
=> g'(x) ~ 0 pentru x E [0,1] => 9 este crescatoare pe [0,1] =>
1 4
sup g(x) = g(1) = - => A.:: _.
Osxsl 121 121
Pasul n se afla din conditia d( x
o
, Xl ) An < 10-
3
.
, 1- A.
~ 1 1 121 ( 4 )n 1
Luand Xo = 0, X1 :: T(xo) = - => - . - - < -- =>
10 10 117 121 1000
(0,0330578)n < 0,009669421 => n > 1,36 => n ~ 2 => a == X2 :: T(X1)
= T (_1 ) = 1 == 9 99 x 10-
5
.
10 10010 '
4.3. Probleme propuse
1. Folosind principiul contractiei, sa se determine cate un l}ir
de iterare pentru determinarea radacinilor reale ale ecuatiilor:
a) sin x + cos x - 4x = 0
b) x - sin x = .!..
4
c) x
5
- 3 = 0
d) x
3
-x-1=0
e) sinx=10x-1
239
Principiul contractiei Capitolul4
Indicatie:
a) f(x) = ! (sin x + cos x) este contn3ctie, Xo arbitrar i
4
Xn+1 =f(xn);
b) f(x) = ! + sin x este contractie. Pentru Xo = 1,2 obtinem
X5 = 1,172. cu 3 zecimale exacte;
1 3
c) f(x) = - (4x + -4)' Xo ?v3 , Xn+1 = f(xn);
5 x
d) f(x) = V x
3
+ 1 ;
e) f(x) = (1 + sin x), Xo Xn+1 = f(xn).
10
2. Sa se determine radacinile reale ale ecuatiilor urmatoare:
Utilizand principiul contractiei,
3
a) x -12x-5=0
b) x
3
-2x
2
-4x-7=O
c) 2x - cos x = 0
Raspuns: a) 0,42
b) 3,62
c) 0,450
cu doua zecimale exacte
cu doua zecimale exacte
cu trei zecimale exacte
24.0
1. COLECTIV-CATEDRA
DE MATEMATICA
2. CREANGA, I.,
REI SCHER, C.
3. GALBURA, GH. ,
4. LEFORT, G.
5. MIHALY, M.,
MOSCOVICI, E.,
VARBAN,L.
6. POPESCU, I.,
$TEFANESCU, D.,
BLIDEANU, D.
7. PROSCURIAKOV, IV
8. RADU, C.1.
9. REZA, F.
10. $ERBAN,R.
11. UDRI$TE, C.,
RADU; C.,
DICU,C.,
MALANCIOIU, O.
BIBLIOGRAFIE
Culegere de probleme, BUGurel?ti, Lito ASE,
1986
Algebra liniara, Bucure!}ti, Editura Didactica
Pedagogica, 1970
Introducere In algebra, BUGure!}ti, Editura
Tehnica, 1969
Exercises d'algebre et analyse, Paris, Dunod,
1968
Culegere de probleme de matematica,
Bucurel?ti , Lito ASE, 1981
Probleme de algebra liniara, Editura
T ehnica, 1986
Sbornic zadaci po lineinoi alghebre, Moscova,
Editura Mir, 1970
Algebra liniara, geometrie analitica i
diferentia/a, Bucure!?ti, Editura ALL, 1996
SpatH lin iare , Bucure!}ti, Editura Didactica !}i
Pedagogica, 1973
Algebra liniara, Bucure!}ti, Editura UNEX, 1998
Probleme de algebra, geometrie i ecuatii
diferentiale, Bucure!}ti, Editura Didactica l?i
Pedagogica, 1981
241