Sunteți pe pagina 1din 69
Fie m 2011 Patrimoniu turistic şi infrastructură de cazare în judeţul Neamţ Conducător ştiinţific:
Fie m
2011
Patrimoniu turistic şi
infrastructură de cazare
în judeţul Neamţ
Conducător ştiinţific:
Prep.dr.Tudora Daniel
Student:
Tanase Irina-Elena
Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iaşi
Facultatea de Geografie şi Geologie
Departamentul de Geografie

CUPRINS

Capitolul

I Introducere

 

6

Capitolul II- Potențialul turistic natural al judeţului Neamţ

7

 

II. 1 Poziţia geografică – factor al atractivităţii turistice

7

II.

2 Potențialul turistic al geologiei

9

II.

3 Potențialul turistic al reliefului

9

 

II .4 Potențialul turistic al climei

11

II.

5 Potențialul turistic al hidrografiei

12

II. 6 Potenţialul turistic al vegetaţiei

13

II.

7 Parcuri şi rezervaţii naturale

14

Capitolul III- Potențialul turistic antropic al judeţului Neamţ

15

III. 1 Potenţialul turistic arheologic şi istoric

15

III.

2

Potențialul

turistic

cultural-artistic

16

III.

3. Potențialul turistic monahal

16

III.

4. Potențialul turistic etnofolcloric

17

III.

5. Potenţial de agrement turistic şi sportiv

18

III.

6. Potențialul turistic gastronomic

19

Capitolul IV- Tipurile de turism practicate in judeţul Neamţ

19

IV. 1 Turismul montan şi de drumeţie

19

IV.

2 Turismul cultural-istoric

 

29

IV.

3

Turism

monahal

41

IV.

4 Turism rural şi agroturism

47

IV.

5

Turism

balnear

48

IV.

6

Ecoturism

 

49

IV.

7 Turismul de

49

IV.

8

Turism de tranzit

50

Capitolul V-

Infrastructură

50

V.

1

Infrastructură

generală

50

V.

2

Infrastructură

turistică

54

2

Capitolul VI- Impactul turismului asupra dezvoltarii judeţului Neamţ

63

VI. 1 Strategii de promovare a turismului în judeţul Neamţ

64

VI. 2 Dezvoltarea durabilă a turismului în judeţul Neamţ

65

Capitolul

VII-

Analiza SWOT

66

Concluzii

67

Bibliografie

 

69

3

Lista figurilor

- Regiunea de dezvoltare

Figura

1

8

- Relieful şi reţeaua de drumuri

Figura

2

11

- Figura 3

Popasul „Poliţa cu crini”, masivul Ceahlău

14

- Distribuţia elementelor de patrimoniu

Figura

4

17

Figura

- Masivul Ceahlău

5

20

- Cheile Bicazului

Figura

6

21

- Piatra Altarului

Figura

7

21

- Intrarea în Rezervaţia„Cheile Şugăului-Munticelu”

Figura

8

22

- Stânca Piatra Teiului

Figura

9

23

10

- Stânca

Figura

Şerbeşti

23

- Rezervaţia

Figura

11

Cernegura

24

Figura 12

- Rezervaţia „Pădurea de argint”

25

Figura 13

- Rezervaţia

„Codrii de aramă

25

Figura 14

- Rezervaţia „Pădurea de smarald”

26

- Rezervaţia

Figura

15

de Zimbri “Dragoş Vodă”

26

- Figura

16

Lacul

Izvoru Muntelui-Bicaz

27

- Figura

17

Lacul

Cuiejdel

28

- Cetatea Neamţului

Figura

18

29

- Palatul Cnejilor

Figura

19

30

- Cetatea Bâtca Doamnei

Figura

20

31

- Complexul„ Curtea Domnească”

Figura

21

32

- Hanul Ancuţei

Figura

22

33

- Muzeul de Istorie şi Arheologie-Piatra Neamţ

Figura 23

34

Figura 24

- Muzeul de artă eneolitică Cucuteni

35

- Muzeul de Etnografie

Figura 25

35

- Figura

26

Muzeul“Calistrat Hogaş”

36

4

- Figura 27

Casa memorială Veronica Micle

37

Figura 28

- Casa memorială Ion Creangă

38

Figura 29

- Casa

memorială

Alexandru Vlahuţă

38

- Muzeul de Istorie din Roman

Figura 30

39

- Figura 31

Casa

Ivaşcu –Piatra Neamţ

40

- Figura 32

Casa

Cantacuzino

41

- Figura 33

Mănăstirera Neamţului

41

-

Figura 34

Mănăstirea Bistriţa

 

42

- Figura

35

Mănăstirea Agapia

43

Figura 36

- Mănăstirea Almaş

44

- Figura 37

Mănăstirea Horaiţa

44

- Figura

38

Mănăstirea

Văratec

45

- Figura 39

Mănăstirea

Secu

45

- Figura 40

Mănăstirea

Sihăstria

46

- Figura 41

Mănăstirea

Pângăraţi

46

- Figura 42

Mănăstirea

Durău

47

-

- Figura 44

43

Figura

Harta accesibilităţii în Neamţ

51

Indicele de confort tehnic în judeţul Neamţ

53

- Figura 45

Graficele Capacităţii de cazare în Neamţ

55

Figura 46

- Distribuţia unităţilor de cazare de 1 stea

56

Figura 47

- Distribuţia unităţilor de cazare de 2 stele

56

- Distribuţia unităţilor de cazare de 3 stele Distribuţia unităţilor de cazare de 4 stele Concentrarea pieţei structurilor de cazare în judeţul Neamţ

- Figura 49 -Figura 50

Figura 48

57

58

59

5

Capitolul I Introducere

Unul din cele mai utilizate servicii din sectorul terţiar utilizat astăzi îl reprezintă activităţile turistice, aflate în continuă creştere. Practic, este forma cea mai des solicitată şi practicată de către populaţie pentru recreere şi destindere. Judeţul Neamţ se bucură de un bogat fond cultural, istoric fiind numit şi „Ţinutul lui Ştefan”, religios prin multitudinea de mănăstiri, dar si prin reşedinţa de judeţ, Piatra Neamţ supranumită „Perla Moldovei”. Scopul acestei lucrări este acela de a evidenţia importanţa pe care o are judeţul Neamţ în turism, întru-cât în cadrul acestuia pot fi practicate aproximativ toate formele de turism datorită cadrului natural specific montan, dar şi a celui antropic reprezentat de cetăţi, mănăstiri, muzee, case memoriale. Depăşind aria patrimonială, un alt scop este reprezentat de evidenţierea infrastructurii de transport, de cazare, alimentaţie ce vin în sprijinul practicării eficiente a turismului. Alegerea realizării unui studiu asupra acestui judeţ a avut ca principale motive atât cunoaşterea zonei, cât şi gradul ridicat atât al potenţialului turistic reprezentat de patrimoniul natural şi antropic, dar şi datorită îmbunătăţirii infrastructurii turistice zonale. De asemenea un alt motiv îl reprezintă dorinţa de evidenţiere a obiectivelor turistice ale acestei zone cum ar fi monumentele geologice şi paleontologice, hidrologice, botanice, vestigiile arheologice, principalele monumente religioase, etnografice şi arhitecturale, respectiv, factorii care au contribuit la dezvoltarea turismului, infrastructura, dar şi formele de turism practicate aici. În realizarea lucrării de faţă au fost analizate diferitele aspecte fizico-geografice, pentru a evidenţia potenţialul turistic natural al zonei, deoarece această lucrare presupune colectarea, compactarea şi sintetizarea informaţiilor din mai multe ramuri (din geografia fizică, din geografia umană şi geografia turismului) am apelat la metoda sintezei. De asemenea unele informaţii au fost obţinute din literatura de specialitate, unele monografii, articole ale ediţiilor periodice şi alte materiale. Din punct de vedere etimologic cuvântul ”turism” provine din termenul englezesc „to tour” care înseamnă a călători, colinda, având semnificaţia de excursie. Turismul este o activitate umană, desfăşurată temporar (minim 24 de ore, maxim un an) în afara localităţii de provenienţă având ca scop agrementul , refacerea sănătăţii, diferite misiuni sau reuniuni (congrese, seminarii, pelerinaje, manifestăti sportive), călătorii de afacerii, călătorii

6

şcolare etc. Pe baza acestor necesităţi şi opţiuni ale oamenilor sunt constituite diversele forme de turism.

Capitolul II- Potențialul turistic natural al judeţului Neamţ

Potenţialul turistic este reprezentat de totalitatea elementelor natural care pot atrage turişti si care nu au suferit modificări majore datorate activităţilor umane. Componentele cadrului natural sunt relieful, hidrografia, substratul geologic, vegetaţia, fauna, clima, solurile. Potenţialul turistic natural are atracţie la persoanele iubitoare de natură, dornice să admire frumuseţea peisajului.

De cele mai multe ori cadrul natural este modificat mai mult sau mai puţin prin amenajare, însă cu toate acestea peisajul deţine un rol esenţial atunci când vine vorba de alegerea locului de vacanţă.

II. 1

Poziţia geografică – factor al atractivităţii turistice

Judeţul Neamţ este situat în nord-estul României şi se încadrează, din punct de vedere geografic, între 46° 40' şi 47° 20' latitudine nordică şi 25° 43' şi 27° 15' longitudine estică. Judeţul Neamţ se desfăşoară pe o suprafaţă de 5896 km 2 fiind învecinat cu judeţele Suceava la nord, Harghita la vest, Bacău la sud şi cu judeţele Iaşi şi Vaslui la est, având o poziţionare central-estică în cadrul României.

7

Fig. 1 Regiunea de dezvoltare Suprafaţa judeţului Neamţ este de 5896 km 2 , ceea

Fig. 1 Regiunea de dezvoltare

Suprafaţa judeţului Neamţ este de 5896 km 2 , ceea ce reprezintă 2,5% din teritoriul României, fiind caracterizat de prezenţa majoritară a pădurilor şi a altor terenuri cu vegetaţie forestieră(48,06%) şi a terenurilor cu folosinţă agricolă(48,1%), restul teritoriului fiind ocupat de cursuri de apă şi lacuri, drumuri, construcţii, terenuri nefolosite însă în proporţii mai reduse. Judeţul Neamţ are o dispunere sub forma unui amfiteatru natural cu expunere estică, partea vestică fiind caracterizată de munţi vechi, cristalini şi sedimentari , spre est relieful coborând treptat ţinutul culmilor joase de fliş a dealurilor şi a depresiunilor subcarpatice , a colinelor şi lucilor joase ale Podişului Moldovenesc. Teritoriul extramontan al judeţului este străbătut în partea nord-estică de cursul inferior al râului Bistriţa, marea majoritate a teritoriului aparţinând bazinului hidrografic al Bistriţei. La est pe o distanţă de 35 km este străbătut de râul Siret.

Deşi este situat într-o zonă montană, judeţul Neamţ este străbătut de 8 drumuri naţionale care fac legătura între vestul şi estul judeţului DN15, dar şi între diversele regiuni ale Moldovei.

8

II.

2 Potențialul turistic al geologiei

- rezervaţii geologice: Masivul Munticelul şi Cheile Şugăului, peştera Toşorog, (toate în bazinul Bicazului), Piatra Teiului din valea Bistriţei, zonă cunoscută şi sub denumirea de „Coada Lacului”, Stânca Şerbeşti (unde s-a descoperit o bogată faună sarmatică).

- rezervaţii paleontologice: Cozla, Pietricica şi Cernegura, unde s-au descoperit numeroase specii de peşti fosili, multe din exemplarele descoperite aici găsindu-se la Muzeul de ştiinţe naturale din Piatra Neamţ.

Analizând caracteristicile geologice ale zonei Neamţului putem ajunge la concluzia că acestea au un rol important în ceea ce priveşte dezvoltarea turismului. Resursele de care dispune această zonă pot influenţa atât dezvoltarea turismului de afaceri prin atragerea de investitori în ceea ce priveşte domeniul construcţiilor. Totodată prezenţa stratelor aquifere ce au un grad ridicat de mineralizare si a staţiunilor balneoclinaterice existente la Oglinzi şi la Bălţăteşti pot reprezenta un punct de pornire al unor programe de modernizare şi valorificare a acestor resurse si astfel formarea unui turism balnear.

II. 3 Potențialul turistic al reliefului

Marile unităţi de relief care includ in cuprinsul lor părţi din teritoriul judetului Neamţ sunt: Carpaţii Orientali prin munţii Bistriţei, masivul Ceahlău, munţii Hăghimaş, munţii Tarcău şi munţii Stânişoarei, Subcarpaţii Moldoveneşti şi Podişul Moldovenesc. Cel mai vechi teritoriu muntos s-a format în Paleozoic ca urmare a mişcărilor hercinice care au pus în loc şisturile cristaline reprezenatate de micaşisturi, şişturi de sericit etc. Lăţimea zonei de fliş este de 34-40 km din teritoriul judeţului constituind principala masă muntoasă al acestuia. Masivul Ceahlău domină prin altitudine întreg ţinutul Moldovei, datorită delimitării de către o serie de văi largi precum: la nord valea Bistricioarei , spre nord – est, Valea Bistriţei şi lacul de acumulare Izvorul MunteluiBicaz , valea Bicazului face hotarul spre sud – est, către vest, Valea Bistra şi Valea Pintecului 1 fiind şi principala atracţie turistică a zonei datorită

1 Albotă Mihail Gabriel Munţii Ceahlău, Editura Abeona, Bucureşti, 1992

9

existenţei în cadrul masivului a cascadei Duruitoarea, şi a formaţiunilor geologice Toaca, Dochia, dar şi a diverselor vârfuri dintre care amintim: Ocolaşul Mare, Toaca, Panaghia, Lespezi. La limita dintre judeţul Neamţ şi judeţul Harghita se desfăşoară un relief de chei, mai exact Cheile Bicazului, considerate cele mai spectaculoase chei din România. Tot în această zonă poate fi admirat masivul montan denumit „Piatra Altarului”, având o altitudine de 1120m, impresionant prin verticalitatea sa, al cărui vârf este ţinta alpiniştilor. De asemenea alte atracţii turistice sunt constituite de formaţiunile carstice din cadrul judeţului, şi anume: Peştera Toşorog este situată în nord-estul Munţilor Hăşmaş, pe Valea Bradului, pe teritoriul comunei Bicazu Ardelean, Peştera Groapa cu Var situată pe teritoriul comunei Ceahlău, iar Peştera 3 Fântâni se află în comuna Dămuc. Unitatea subcarpatică, situată la est de aria montană, cuprinde, pe teritoriul judeţului, depresiunile Neamţ, Cracău – Bistriţa şi o parte din depresiunea Tazlău. Lunca râului Ozana (Neamţ) reprezintă un relief de acumulare format din depozite aluvionare (pietriş, bolovăniş, nisip şi argilă) cu o grosime maximă de 6 m, fiind bine dezvoltată. Oraşul Piatra-Neamţ (altitudine 310 m) este situat la extremitatea de nord a depresiunii Cracău - Bistriţa, fiind străjuit de culmile Munţilor Goşmanului şi Stânişoarei. Oraşul Piatra Neamţ este dominat de înălţimile Cozla (650 m alt.), Cârloman (617 m alt.), Cernegura (851 m alt.) şi Pietricica (532 m alt.)

10

Fig.2 Relieful şi reţeaua de drumuri II .4 Poten ț ialul turistic al climei Temperatura

Fig.2 Relieful şi reţeaua de drumuri

II .4 Potențialul turistic al climei

Temperatura se înscrie ca un parametru foarte important al condiţiilor naturale sub

raportul turismului. Astfel temperatura determină favorabil sau nefavorabil fluxul turiştilor în

regiunea respectivă.

Clima în cadrul judeţului este una temperat-continentală, cu diverse influenţe datorate

poziţionării în partea estică a ţării, dar şi de altitudine, de particularităţile circulaţiei atmosferice

impuse de formele şi fragmentarea reliefului, cât şi de suprafeţele întinse de lacuri ale

amenajărilor hidroenergetice ale râului Bistriţa.

Climatul specific acestei zone este unul blând, caracterizat de veri nu foarte

călduroase şi ierni blânde, în statistici fiind înregistrată ca temperatură maximă valoarea de

38,6°C, iar ca valoare minimă -32°C. Temperatura medie anuală creşte progresiv din zona

11

montană spre cea de podiş, aşa cum am mai menţionat climatul blând de care beneficiază judeţul determină temperaturi medii mai puţin extreme astfel media cea mai scăzută a lunii ianuarie a

fost de -3,8°C, în timp ce valoarea maximă medie a lunii iulie a fost de 19,5C. Iernile nu sunt

prea reci, media fiind de 2,4C. Numărul zilelor cu îngheţ este în medie de 115 pe an. Primele zile cu îngheţ apar de obicei în a doua decadă a lunii octombrie, iar ultimele zile de îngheţ apar în a doua decadă a lunii aprilie. Precipitaţiile au valorile medii cele mai mari în regiunea montană, scăzând cu cât ne deplasăm spre est (Ceahlău-Toaca peste 700 mm, Piatra-Neamţ 649 mm, Roman 529 mm). Datorită apropierii de masivul Ceahlău, nebulozitatea are diverse manifestări, astfel: atinge maximum în anotimpul rece şi primăvara, iar în intervalul iulie-octombrie numărul zilelor senine creşte, având maximul în luna octombrie.

II. 5 Potențialul turistic al hidrografiei

Apele au avut mereu un rol esenţial în atragerea turiştilor. Apele constituie un avantaj, având un rol deosebit în creşterea potenţialului turistic al unui loc. Prin forma lor de răspândire şi organizare, apele au generat diferite tipuri de turism: de recreere, îngrijirea sănătăţii (balnear), turism sportiv, pescuit, canotaj, etc. Alături de vegetaţie formează un principal element de decor. Pe teritoriul judeţului Neamţ întâlnim atât ape de suprafaţă cât şi ape subterane. Toate apele de suprafaţă de pe teritoriul judeţului sunt tributare Siretului, cele mai importante fiind Moldova şi Bistriţa. Acestea din urmă sunt alimentate de o serie de râuri de dimensiuni şi debite mai reduse din care amintim: Ozana, Cracău, Tarcău, Cuejdiu. De menţiomat este faptul că aproximativ 90% din reţeaua hidrografică a judeţului îşi are originea în zona montană, foarte puţine izvorând din zonele de podiş. O alimentare din ape subterane cu o mai mare importanţă o au râurile din masivul Ceahlău ( Izvoru Alb, Izvoru Muntelui), Hăghimaş (Bicaz, Bicăjel). O importanţă deosebită o au lacurile de pe teritoriul judeţului care prin amenajări au dus la dezvoltarea turismului in zona Neamţului. Dintre acestea amintim: Lacu Roşu (lac de baraj natural)- parte componentă a Parcului Naţional Cheile Bicazului-Hăşmaş, este renumit datorită trunchiurilor de arbori pietrificaţi, un alt lac dar artificial este Lacul Izvorul Muntelui fiind considerat cel mai mare lac antropic amenajat pe râurile interioare din România, Lacul Cuiejdel (denumit şi Lacul Crucii) este cel mai mare lac de baraj natural din România, situat

12

în Munţii Stânişoarei este asemănător Lacului Roşu având în masa apei trunchiuri de copaci ,

însă este mai greu accesibil şi neamenajat. Izvoarele minerale de pe teritoriul judeţului constituie un alt element de atractivitate turistică. Acestea au o vechime destul de mare dat fiind faptul că abia în anul 1810 familia

Cantacuzinilor ce avea o moşie la Bălţăteşti au început o amenajare a actualei staţiuni Bălţăteşti.

O altă staţiune descoperită de această dată de Petru Poni în 1889 este staţiunea Oglinzi în cadru

căreia se găsesc o serie de izvoare cu ape cloro-sodice şi sulfuroase.

II. 6 Potenţialul turistic al vegetaţiei

Vegetaţia contribuie alături de celelalte componente ale mediului la dezvoltarea turismului. Ea se manifestă în forme deosebit de variate. Stratul vegetal costituie un mediu atrăgător în special pentru turiştii din ariile urbane care caută acest mediu fie în parcurile din interiorul oraşelor, fie în pădurile din afara lor. Dintre formaţiunile vegetale, pădurea are

nenumărate valenţe turistice, deoarece ea stimulează drumeţiile, locurile de popas şi de recreere,

ca şi locurile care oferă anumite produse naturale (ciuperci, fructe de pădure, plante medicinale).

Manifestarea ciclurilor vegetale specifice fiecărui anotimp reprezintă elemente de atracţie turistică. Ciclul de vegetaţie din zonă reprezintă un îndemn pentru mulţi oameni, care au atracţii diferite pentru anumite sezoane. Unii turişti preferă primăvara, când ciclul vegetal abia începe, iar ivirea mugurilor, a primelor frunze şi a florilor stârneşte anumite sentimente. Alţi se simt atraşi mai mult de frumuseţea peisajelor de toamnă din interiorul regiunii în cauză care este cu adevărat fermecătoare, cu multitudinea de culori, a frunzelor care foşnesc pe poteci sub paşii turiştilor. Pe teritoriul judetului Neamţ principala zonă de vegetaţie aparţine etajului forestier (~51%). Pe suprafeţe mici, în masivele Ceahlău, Hăghimaş, Budacu şi pe unele goluri montane din munţii Tarcău şi Stânişoara, este o vegetaţie de tip subalpin, iar în extremitatea estică a judeţului pătrund, sub forma unei enclave, elemente ale silvostepei. Vegetaţia dominantă este reprezentată de molidişuri cu extindere mare în masivele Hăghimaş, Ceahlău, Budacu şi Grinţieş, precum şi în munţii Tarcău. În afara de molid (Picea abies) apar în mod frecvent paltinul de munte (Acer pseudoplatanus), mesteacănul pitic (Betula nana), bradul (Abies), lariţa sau zada ( Larix decidua) acesta putând fi găsit în special în cadrul rezervaţiei „Poliţa cu crini” din masivul Ceahlău, din speciile de ierboase remarcându-se păiuşul

(Festuca).

13

Fig.3 Popasul „Poliţa cu crini”, masivul Ceahlau; Autor Tanase Irina Pădurile de amestec ocupă cea

Fig.3

Popasul „Poliţa cu crini”, masivul Ceahlau; Autor Tanase Irina

Pădurile de amestec ocupă cea mai mare parte a zonei forestiere din cadrul judeţului,

limita lor superioară ajungând până la 1500 m în munţii Tarcău, coborând apoi spre altitudinea

de 500 m în zona subcarpatică. În cadrul acestui tip de pădure regăsim specii de arbori precum:

ulmul de munte (Ulmus glabra), paltinul (Acer pseudoplatanus), frasinul ( Fraxinus),plopul

(Plopulus), alunul (Corylus avellana) etc, dar şi unele specii ierboase, dominante fiind grupările

de graminee.

II. 7 Parcuri şi rezervaţii naturale

Judeţul Neamţ face parte din categoria zonelor cu un bogat cadru natural în interiorul

căruia se găsesc numeroase elemente rare sau unicate ale ţării.

Unul din cele mai mari Parcuri naturale este considerat Masivul Ceahlău, renumit în

Carpaţii Orientali nu numai printr-o morfologie inedită, ci şi printr-o floră şi faună bogată. Dintre

plantele rare care se găsesc în cadrul acestui parc amintim: floarea de colţ (Leontopodium

alpinum), papucul doamnei (Cypripedium calceolus), larice (Larix decidua).

Fauna este reprezentată de specii precum: capra neagră (Rupicapra rupicapra), râs (Lynx

lynx), mistreţ (Sus scrofa), cerb (Cervus elaphus L), urs (Ursus arctos) etc.

În afară de această rezervaţie complexă in cadrul judeţului mai gasim:

- rezervaţii forestiere: pădurea Goşman, situată între 700-1300 m înălţime aici întalnim

un arboret natural format din molid (Picea abies) , brad(Abies) şi fag cu vârste între

14

140-260 ani, alături de exemplare de ulm, alun, paltin şi scoruş; pădurea de stejari de la Vânători Neamţ, „Codrii de aramă” şi Pădurea de „argint” de lângă Văratec etc.

- parcuri dendrologice şi arbori seculari: parcul dendrologic de la Văleni acum rămas cu mult mai puţine exemplare datorită defrişărilor din timpul retrocedărilor, parcul dendrologic de la Roznov.

- Rezervaţia de zimbri de la Vânători Neamţ este situată în partea de nord a judeţului Neamţ şi reprezintă unul din cele mai vizitate obiective turistice ale judeţului. Este catalogată ca fiind una dintre cele mai mari rezervaţii exclusiv zimbrilor din Europa.

Capitolul III- Potențialul turistic antropic al judeţului Neamţ

Elementele antropice au un rol foarte important în cadrul turismului. Acestea reprezintă creaţia omului şi au drept scop dezvoltarea turismului. Pentru realizarea amenajărilor turistice, chiar dacă se întâlnesc elemente ale cadrului natural este necesar un efort uman sustinut. Potenţialul antropic împreună cu cel natural au ca scop principal dezvoltarea turismului prin atragerea unui număr cât mai mare de turişti.

III. 1 Potenţialul turistic arheologic şi istoric

Fiind un ţinut ce dispune de un fond istorico-turistic variat, judeţul Neamţ deţine o serie de monumente mai bine sau mai deficitar protejate şi administrate, dar care constituie fondul istoric al judeţului. De remarcat este existenţa unor fragmente din fosta cetate dacică „Petrodava” , dar şi de o impunătoare cetate „Cetatea Neamţului”. De asemenea în cadrul „Muzeului de Istorie şi Arheologie” situat în Piatra Neamţ se găseşte cea mai importantă colecţie arheologică aparţinând culturii eneolitice Cucuteni (mil. IV-III î.Hr.). Alături de această cultură, în muzeu sunt prezentate, în chip monografic, aspecte mai vechi (paleolitic şi neolitic timpuriu) şi mai noi (civilizaţia traco-geto-dacică din zonă, locuirea medievală, aspecte ale istoriei locale din epocile modernă şi contemporană, activitatea muzeografică din judeţ ş.a.), din trecutul zonei. Alte obiective demne de vizitat sunt ruinele Palatului Cnejilor, Curtea şi biserica Domnească de la Piatra Neamţ.

15

III. 2 Potențialul turistic cultural-arhitectural

Potenţialul cultural reprezintă totalitatea elementelor care rezultă în urma intervenţiei spirituale umane şi care stârnesc întotdeauna curiozitatea. „Din potenţialul turistic arhitectural fac parte edificiile construite de diferite tipuri, care în funcţie de destinaţie pot fi împărţite în mai multe tipuri: monumente locative (castele, conace), construcţii civile (teatre, cinematografe, muzee, bănci), monumente religioase (mănăstiri, biserici de lemn), fortificaţiile defensive.” (Monumente, 1993). Aşadar, în judeţul Neamţ pot fi regăsite numeroase case memoriale precum: Casa Memorială „Ion Creangă” de la Humuleşti, Casa Memorială „Veronica Micle” din Tg.Neamţ, Casa Memorială „Mihail Sadoveanu” din Vânători Neamţ, Casa Memorială „Calistrat Hogaş” din Piatra Neamţ, Casa Memorială „Alexandru Vlahuţă” situată în comuna Agapia. De asemenea, impunătoare sunt si casele boiereşti, care încă mai păstrează frumuseţea de demult a caselor boiereşti: Casa Ivaşcu - Piatra Neamţ, Casa Lalu - Piatra Neamţ, Casa Paharnicului - Piatra Neamţ, Casa Cantacuzino - com. Ştefan cel Mare, Casa Ioachim Roman, Casa Negruzzi Roman, Casa vornicului Done Roman, Hanul Ancuţei- Tupilaţi. Tot în categoria potenţialului cultural putem încadra şi muzeele, galeriile de artă care sunt incluse în circuitele turistice şi care atrag un oarecare număr de turişti. Din cadrul judeţului Neamţ putem enumera o serie de muzee aflate în cadrul municipiului Piatra Neamţ: Muzeul de Istorie şi Arheologie, Muzeul de artă eneolitică Cucuteni, Expoziţia Muzeală Curtea Domnească, Muzeul de Etnografie, Muzeul de Ştiinţe Naturale, alături de care mai amintim Muzeul de Istorie din Roman, Muzeul de Istorie şi Etnografie din Tg. Neamţ.

III. 3. Potențialul turistic monahal

Spiritualitatea este una din caracteristicile mai importante ale poporului român, iar judeţul Neamţ nu duce lipsă de această spiritualitate fiind considerat teritoriul cu cea mai mare densitate de mănăstiri şi aşezăminte monarhale din Europa. Din grupa edificiilor turistice cu funcţie religioasă din cadrul regiunii fac parte: mănăstirile, schiturile și bisericile (lemn şi piatră). În categoria mănăstirilor încadrăm: Mănăstirea Agapia(Agapia Nouă), Mănăstirea Almaş, Mănăstirea Bistriţa, Mănăstirea Pângăraţi, Mănăstirea Horaiţa, Mănăstirea Neamţ, Mănăstirea Secu, Mănăstirea Sihăstria, Mănăstirea Văratec.

16

Dintre schituri şi biserici cele mai reprezentative din punct de vedere istoric si turistic sunt: Schitul "Vovidenia, Schitul "Procov", Schitul 'Icoana", Schitul-Sihla, Sfânta Teodora. Fântâna şi peştera care a adăpostit-o, Schitul Durău, Schitul Doamna.

care a adăpostit -o, Schitul Dură u, Schitul Doamna. Fig.4 Distribuţia elementelor de patrimoniu III. 4

Fig.4 Distribuţia elementelor de patrimoniu

III. 4 Potențialul turistic etnofolcloric

Tradiţiile îmbracă diverse forme, în judeţul Neamţ găsindu-se adevărate centre etno - folclorice . Acestea prezintă o bogată tradiţie în ceea ce priveşte lucrurile confecţionate manual:

sculpturi în lemn şi piatră, broderii, ţesături, împletituri din nuiele, pielărie, costume populare, covoare.

O caracteristică aparte o reprezintă arhitectura tradiţională, casele din lemn, cu învelitori din draniţă şi ornamente din lemn, garduri din lemn cu stâlpi sculptaţi şi porţi ornamentate, etc. Un alt specific al zonei îl reprezintă obiceiurile cu ocazia diverselor evenimente (sărbători, nunţi, botezuri, înmormântări), manifestări cu specific local, târguri ale meşteşugarilor, care constituie adevărate parade ale portului popular tradiţional. Principalele centre etnofolclorice din judeţ sunt: Agapia, mănăstire – centru de ţesături (covoare); Războieni, mănăstire – centru de

17

ţesături (carpete) şi obiecte de cult; Tazlău – arta lemnului (porţi); Timiseşti – centru de măşti, Ion Albu;

De asemenea, pe teritoriul judeţului se mai desfăşoară şi o serie de fesivaluri şi târguri cu diferite ocazii, majoritatea în Piatra-Neamţ şi în Roman: „ Festivalul Internaţional de Folclor Piatra Neamţ „– se desfăşoară în perioada 1-8 august, în fiecare an impar; Festivalul Toamnei şi Festivalul Vinului– se desfăşoară la începutul lunii octombrie; Festivalul de Tradiţii (Sărbătorile de Iarnă) la Piatra Neamţ – se desfăşoară în luna decembrie; Târgul Meşterilor Populari – se desfăşoară în luna iulie; Târgul meşterilor populari- Tg.Neamţ - 7-8 septembrie.

III. 5.Potenţial de agrement turistic şi sportiv

Agrementul este o parte a produsului turistic şi este definit ca fiind „ansamblul mijloacelor, echipamentelor şi formelor oferite de unităţi, staţiuni, capabile să asigure individului sau unei grupări sociale o stare de bună dispoziţie, de plăcere, să dea senzaţia unei satisfacţii, să lase o impresie şi o amintire favorabilă”.

Turismul de agrement este concentrat mai mult în arealul municipiului Piatra-Neamţ, unde s-a investit mult mai intens în ultimii ani, oraşul suferind o vizibilă metamorfozare, fapt ce a dus la creşterea atractivităţii turistice şi ca urmare şi creşterea infrastructurii turistice regionale. Echipamentul turistic de agrement al municipiului este reprezentat de:

1. Telegondola din Piatra Neamţ oferă o imagine panoramică asupra oraşului. Turiştii pot admira muntele Ceahlău, dealul Bâtca Doamnei, lacul Bâtca Doamnei şi Curtea Domnească din Piatra Neamţ, pentru a enumera doar cele mai importante atracţii turistice. Staţia de plecare a telegondolei se află in faţa gării. 2. Pârtia Cozla oferă, în sezonul de iarnă, posibilitatea practicării sporturilor specifice:

schi şi snowboarding. Aici este şi locul unde în fiecare an, în luna februarie, se desfaşoară şi Festivalul Piatra pe Zăpadă”.

3. Ştrandul din Complexul „Peste Valeeste o oază de răcoare şi relaxare pe timpul verii.

Turişti din toată zona Moldovei şi din toată ţara sunt prezenţi în fiecare weekend la Piatra Neamţ, pentru a petrece câteva zile de relaxare, la aer curat, departe de stresul cotidian.

4. Baza Hipică „Virgil Bărbuceanu”, din cadrul Complexului „Peste Vale” organizează

concursuri de călărie de talie mondială şi oferă celor interesaţi posibilitatea de a urma cursuri de

călărie.

18

III. 6 Potențialul turistic gastronomic

Bucătăria moldovenească reprezintă un element important în cadrul potenţialului turistic. Un oarecare număr de turişti este atras de preparatele culinare specifice zonei de Est a României, implicit în judeţul Neamţ. În această regiune sunt renumite alivencile, plăcintele poale-n brâu, pârjoalele şi borşurile. De asemenea, alte specialităţi sunt: tochitură ca la Hanu' Ancuţei (bucăţele de carne de porc prăjite servite cu brânză şi mămăligă), pui călugăresc ca la Mănăstirea Secu (mâncare de pui cu

ciuperci, costiţă şi smântână), papanaşi fierţi, hârzob (păstrăvi afumaţi înveliţi în crengi de brad), guguluf moldovenesc ( plăcinte cu cartofi şi ceapă), papară (mămăligă amestecată cu ouă, brânză

Însă numărul turiştilor ce sosesc în Neamţ pentru

bucatele specifice din această zonă nu este mare. O cauză a acestui fapt ar fi lipsa organizării şi

şi smântână şi prăjită), mere murate,

promovării unor evenimente cu iz gastronomic. Singurele care se bucură de turişti sunt hanurile şi mănăstirile care gătesc astfel de mâncaruri la hram sau la sărbători mari pentru turişti.

Capitolul IV- Tipurile de turism practicate in judeţul Neamţ

IV. 1 Turismul montan şi de drumeţie

Obiectivul turistic central al judeţului Neamţ care înregistrează cel mai intens aflux turistic îl constituie zona Bicaz – Ceahlău, cu munţii Hăghimaş, Bistriţa, Tarcău, Stânişoara, accesul către aceasta fiind uşurat de drumurile care unesc Transilvania cu Moldova prin Cheile Bicazului. Parcul Naţional Ceahlău este situat în vestul judeţului, la 10 km vest de Bicaz şi este delimitat de văile Bistriţei, Bistricioarei, Bistrei, şi Bicazului. Ceahlăul, format în Cretacic, este alcătuit din roci sedimentare de tip fliş (marne, argile, gresii, calcare şi conglomerate), care, "sculptate" de agenţii externi, au dat naştere la numeroase stânci cu forme interesante, fiecare cu legenda ei. De asemenea masivul Ceahlău aparţine zonei flişului din Carpaţii Orientali, deosebindu-se de ceilalţi munţi ai flişului prin altitudinile mari punctele cele mai înalte de pe munte fiind "Vârful Toaca" (1904 m) şi capătul sudic al "Ocolaşului Mare" (1907 m). Relieful din partea centrală a masivului este format pe conglomerate, Ceahlăul dezvoltându-se sub forma unui platou structural mărginit de abrupturi cuestiforme cu diferenţe

19

de nivel de până la 700 m. Al doilea sector

are altitudini mai reduse (1300-1400 m),

fiind reprezentat de o serie de culmi

orientate radiar şi separate de afluenţii

Bistriţei, Bistricioarei şi Bicazului.

Clima Ceahlăului este una mai aspră

decât în restul munţilor flişului datorită

altitudinii mari, astfel în aria înaltă

temperatura medie anuală este de 0.7°C, în

timp ce în ariile marginale temperatura ajunge până la 6°C. Precipitaţiile sunt bogate cantitativ în

aria înaltă variind între 800-1200 mm/an, în timp ce la baza masivului în staţiunea Durău acestea

ajung la valoarea de 900 mm/an, iar la Izvoru Muntelui la 700 mm/an.

Vegetaţia masivului Ceahlău este reprezentată de aria forestieră care are o dispunere

concentrică până la 1100 m dezvoltându-se pădurea mixtă (fag, brad alb, molid, mesteacăn), la

peste 1100 m se dezvoltă coniferele, iar la peste 1750 m se instalează etajul subalpin caracterizat

de prezenţa speciilor de jneapăn, ienupăr, afin, merişor). Jnepenişurile au fost defrişate pentru

obţinerea unor pajişti secundare.

Fauna este reprezentată de exemplare de capră neagră (Rupicapra rupicapra), urs (Ursus

arctos), lup (Canis lupus), cerb (Cervus elafus), mistreţ (Sus scrofa), râs (Linx linx).

Turismul dispune de un potenţial natural extrem de bogat si de diversificat precum Vf.

Toaca, Panaghia, Detunatele, Clăile lui Miron, Furculiţa, Piatra cu Apă, cascada Duruitoarea cu

o înălţime de peste 30 m, rezervaţia cu zadă (singurul conifer cu frunze căzătoare)"Poliţa cu

crini", mănăstirea de pe platou, deasemeni odată cu dezvoltatrea staţiunii Durău, dar şi prin

existenţa altor spaţii de cazare precum „Cabana Fântânele”, „Cabana Dochia”, s-au realizat o

serie de trasee turistice care fac posibil accesul în zonele amintite mai sus.

care fac posibil accesul în zonele amintite mai sus. Fig.5 Masivul Ceahlău Trasee recomandate: 1. Traseul

Fig.5 Masivul Ceahlău

Trasee recomandate:

1.Traseul 1 (versant sud-estic - interzis pe timpul iernii- grad mare de

dificultate): Cabana Izvorul Muntelui (797m) - Poiana Maicilor (1328m) - Cabana Dochia

(1750 m)- este cel mai lung, dar are un caracter turistic deosebit fiind recomandabil vara şi

toamna.

2.Traseul 2 (versant estic practicabil tot timpul anului- - grad mediu de

dificultate): Cabana Izvorul Muntelui (797 m) - Curmătura Lutu Roşu (1020 m) - Cabana Dochia

(1750 m)- Este un traseu foarte utilizat de turişti, practicabil în toate anotimpurile.

20

3.

Traseul 3 (versant estic- grad mediu de dificultate): Cabana Izvorul Muntelui (797 m)

- Stânca Dochiei (1185 m) - Jgheabul cu Hotar - Cabana Dochia (1750 m).

4. Traseul 4 (versant nord-vestic - grad mediu de dificultate- iarna traseul este practicabil

doar până la Cascada Duruitoarea). : Staţiunea Durău (800 m) - Poiana Vesuri (1195 m) -

Cascada Duruitoarea - Cabana Dochia (1750 m).

Parcul Naţional Cheile Bicazului –Hăşmaş este localizat în Munţii Hăghimaş în partea

central-nord-estică a României, ocupă o suprafaţă de 6 575 ha şi este traversat de drumul

naţional DN 12C care face legătura între Gheorgheni şi Bicaz. Datorită dimensiunilor

imporesionante ale acestui monument natural, Cheile

Bicazului au devenit una din cele mai atractive zone din

ţară. Graniţele naturale ale acestei arii protejate sunt

reprezentate de Suhardul Mare la nord-vest şi Suhardul

Mic la sud-est. Aceste formaţiuni s-au format prin

eroziunea exercitată de apele râului Bicaz . Drumul care

trece prin Cheile Bicazului este plin de adrenalină

datorită serpentinelor care solicită atenţia călătorului, dar

Fig.6 Cheile Bicazului

atenţia călătorului, dar Fig.6 Cheile Bicazului ş i surprinde prin locurile de o rară frumuseţe. Fig.7

şi surprinde

prin locurile

de o rară

frumuseţe.

Fig.7 Piatra Altarului
Fig.7 Piatra Altarului

Când drumul urcă pot fi admirate Piatra Altarului ,

Piatra Ucigaşului şi Piatra Arşiţei. Pe piatra

Altarului este amplasat unul dintre cele mai dificile

trasee de alpinism din ţară - aceste rute sunt doar

pentru alpiniştii profesionişti. Vegetaţia din parc este într-o proporţie de 95% formată din păduri

de molid, care se întind pe masivul Hăghimaş. Putem vedea, de asemenea, fagi şi platouri

montane, vârfuri cu vegetaţie sub-alpină etc. Speciile de plante care sunt prezente în acest

domeniu şi care sunt declarate specii protejate sunt: Papucul Doamnei , Floarea de colţ ,Tisa si

ngele-voinicului . Fauna parcului însumează o varietate de specii rare, care sunt importante

pentru menţinerea echilibrului ecosistemelor.

Principalele atracţii turistice din această zonă sunt reprezentate Cheile Bicazului şi la Cheile

Şugăului, Lacul Roşu (Harghita), Peştera Munticelu, Cheile Bicăjelului şi de vârf Hăşmaşu

21

Mare. Pentru cei care iubesc drumeţiile montane, există, de asemenea, 18 trasee turistice pentru a explora zona.

Cheile Şugăului - Munticelu

de 1021 m, spre nord, exista

Aria protejată este situată în partea de vest a judeţului Neamţ, în masivul Hăşmaş, pe teritoriul comunelor Bicaz Chei şi Bicazu Ardelean, la nord de cariera de calcar Bicaz Chei, pârâul Bicaz şi DN 12C. Altitudinea maximă este de 1381 m (în creasta Munticelu)

Rezervaţia naturală Cheile

Fig 8 Intrarea în Rezervaţia Cheile Şugăului-Munticelu” autor: Tanase Irina
Fig 8 Intrarea în Rezervaţia Cheile Şugăului-Munticelu” autor: Tanase Irina

Şugăului – Munticelu cuprinde masivul calcaros al Munticelului, o culme predominantă stâncoasă, orientată nord-sud, cu o lăţime între 100-500 m (pe direcţie vest – est) şi lungă de cca. 3 Km (pe direcţie nord – sud). Deşi iniţial a fost declarată arie protejată „de interes geologic” datorită obiectivelor de ordin petrografic (acumulări de tuf calcaros, travertin, calcare de vârste diferite), paleontologic (fosile mezozoice) şi tectono-structural (fracturi, contacte tectonice, pânze de sariaj), rezervaţia naturală Cheile Şugăului – Munticelu este de tip mixt datorită prezenţei unor elemente peisagistice de referinţă (relief calcaros şi carstic: pereţi verticali şi surplombanţi, turnuri şi ace calcaroase, chei înguste, marmite de eroziune, peşteri, avenuri, izbucuri, doline, şei carstice, lapiezuri etc.), floristice (endemite, pajişti cu caracter subalpin dezvoltate pe calcare, vegetaţie specifică versanţilor şi grohotişurilor calcaroase, păduri de Pinus sylvestris), faunistice (capra neagră, râs, pisică salbatică, lilieci, păsări, reptile, amfibieni, insecte, moluşte) şi ecologice caracterizate prin raritate sau unicitate.

22

Fig.9 Stânca Piatra Teiului Stânca Piatra Teiului S ituată langă viaductul l din comuna Poiana

Fig.9 Stânca Piatra Teiului

Stânca Piatra Teiului Situată langă viaductul ldin comuna Poiana Largului, în apele lacului de acumulare Izvorul Muntelui, la 44 km nord-vest de oraşul Bicaz. Zona este cunoscută drept "Coada Lacului" şi este locul unde se întâlnesc cele patru drumuri care vin dinspre Moldova şi Transilvania. Aflată la o altitudine de 508 m, stânca are o înălţime de 23 m. În cea mai mare parte a anului, ea este înconjurată de apă, cel

mai bine putând fi observată de pe viaductul ce traversează lacul. Adusă probabil de gheţari, este alcatuită din calcare recifale cretacice, care au fost mai puţin erodate decât rocile sedimentare moi din jur, ceea ce a făcut să rămână în relief ca martor de eroziune în compoziţia rocii intrând o bogată faună fosilă sarmatică.

Stânca Şerbeşti (Măgura Şerbeşti)

www.viziteazaneamt.ro Fig.10 Stânca Şerbeşti
www.viziteazaneamt.ro
Fig.10 Stânca Şerbeşti

Stânca Şerbeşti este situată la o distanţă de aproximativ 17 km NE de municipiul Piatra Neamţ, pe teritoriul comunei Ştefan cel Mare, în depresiunea Cracăului. Stânca cu chip de om de la Şerbeşti – Neamţ este rezervaţie naturală geologică şi reprezintă un punct fosilier care conţine resturi de moluşte şi impresiuni de plante. Cu o altitudine de 512 m, stânca domină Depresiunea Cracăului şi constituie un punct

cheie pentru întelegerea fenomenelor geologice din această zonă. Declarată monument al naturii, Stânca Măgura Şerbeşti este constituită din bancuri de gresii dure redresate până aproape de vertical, de vârstă sarmaţiană, la contactul podişului Moldovei cu Subcarpaţii. Forma sa deosebită se datorează atât poziţiei stratelor de roci din care este alcătuită, dar şi durităţii lor, motiv pentru care sunt mai puţin erodate decât rocile înconjuratoare. 1

1 www.viziteazaneamt.ro

23

Rezervaţia paleontologică Cozla-Pietricica-Cernegura Munţii Cozla (679 m), Pietricica (530 m)

şi Cernegura (852 m) străjuiesc oraşul Piatra Neamţ la nord, est şi, respectiv, sud, reprezentând ultima treaptă a Carpaţilor la zona de contact cu Subcarpaţii. Formarea lor este legată de existenţa pe aceste locuri cu 60 milioane de ani în urmă a unei mări. În rocile din care sunt alcătuiţi (marne, gresii, şisturi disodilice) s-au descoperit numeroase fosile de peşti şi scoici, care pot fi văzute la Muzeul de Ştiinţe Naturale din Piatra Neamţ. Pe Muntele Cozla, plecând de la locul numit "Trei coline"(staţia de sus a telegondolei) la o jumătate de ora de mers spre NV pe culme, printr-o pădure de fag, se poate ajunge la monumentul natural numit "Trei căldări" (sau "Căldările uriaşilor" potrivit legendei). Este vorba de trei marmite de eroziune formate într-un monolit de gresie datorită erodării exercitate de vânt sau de apă.

Fig.11 Rezervaţia Cernegura

de vânt sau de apă. Fig.11 Rezervaţia Cernegura Parcul natural Vânători Neamţ Parcul Natural Vânători

Parcul natural Vânători Neamţ

Parcul Natural Vânători Neamţ este o arie protejată începând cu anul 1998 şi obiectivul sau principal este de a proteja populaţia zimbrului. Parcul se întinde pe o suprafaţă de peste 30818 ha. Fauna parcului cuprinde o serie de specii rare sau pe cale de dispariţie, cum ar fi: ursul brun, lupul, râsul, vidra, zimbrul, vulpea, pisica sălbatică, jderul, cerbul carpatin, căprior, mistreţul, iepurele, etc. În ce priveşte zimbrul, simbolul Moldovei (bourul), îl putem întâlni în cadrul Rezervaţiei de zimbri „Dragoş Vodă”.

Flora parcului cuprinde elemente naturale deosebite, peste 50 de rarităţi floristice ocrotite în ţară (Angelica archangelica, Cypripedium calceolus, Taxus baccata), dar şi o serie de endemite, cum ar fi: Centaurea carpatica ssp. Raraurensis, Cirsium decussatum, Dentaria glandulosa, Hepatica transsilvanica, Ranunculus carpaticus, Symphytum cordatum.

În interiorul parcului se găsesc o serie de rezervaţii forestiere: Rezervaţia „Padurea de argint”, Rezervaţia „Codrii de arama”, Rezervaţia „Padurea de smarald” (Rezervaţia de stejari „Dumbrava”) şi Rezervaţia de Zimbri si Faună Carpatina „Dragoş Vodă”.

24

Rezervaţia „Pădurea de argint”

Rezervaţia forestieră “Pădurea de argint” este

aşezată în comuna Agapia, pe terasa

inferioară a pârâului Topoliţei, la o altitudine de 540 m. “Pădurea de argint” este o rezervaţie de tip mixt, forestieră şi peisagistică. Se întinde pe o suprafaţă de aproximativ 2,4 ha şi este alcatuită dintr-un arboret de mesteacăn. Pădurea, în cea mai mare parte a ei, are arbori bătrâni cu vârsta de peste 100 de ani, dar şi arbori mai tineri de 20 până la 50 de ani.

Frumuseţea exceptională a Pădurii de argint este descrisă de cel mai mare poet român în următoarele versuri: “… De treci codrii de aramă, de departe vezi albind Şi-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint… ” (Mihai Eminescu – “Călin file din poveste”).

(Mihai Eminescu – “Că lin – file din poveste”) . Fig.12 Rezervaţia „Pădurea de argint” Rezerva

Fig.12 Rezervaţia „Pădurea de argint”

Rezervaţia „Codrii de aramă”

Rezervaţia forestieră “Codrii de aramă” este aşezată pe dealul Filiorul din comuna Agapia, la o altitudine cuprinsă între 550 650 m. Rezervaţia forestieră “Codrii de aramă” se întinde pe o suprafaţă de 10,2 ha şi cuprinde în cea mai mare parte goruni seculari. Alături de aceştia se mai găsesc aproximativ 300 specii de plante de o rară frumuseţe. Pârâul Filioara străbate poalele dealului cu acelaşi nume alături de pâlcuri de răchitişuri şi mlaştini mici cu izmă şi rugină. Pajistea care înconjoară pădurea este alcatuită din paiuş

roşu şi iarba vântului.

pădurea este alcatuită din paiuş roşu şi iarba vâ ntului. Fig.13 Rezervaţia „Codrii de aramă ”

Fig.13

Rezervaţia „Codrii de aramă

25

Rezervaţia „Pădurea de smarald” (Rezervaţia de stejari „Dumbrava”) Rezervaţia forestieră “Pădurea de smarald” face parte din Parcul Natural Vânători Neamţ şi este asezată între valea pârâului Neamţ şi a pârâului Nemţişor, la o altitudine cuprinsă între 445 şi 470 m.

Nemţişor, la o altitudine cuprinsă între 445 ş i 470 m. Fig.14 Rezervaţia „Pădurea de smarald”

Fig.14 Rezervaţia „Pădurea de smarald”

Pădurea de smarald cunoscută şi sub numele de Rezervaţia de stejar Dumbrava” are o suprafaţă de 56,6 ha şi cuprinde stejari seculari foarte viguroşi cu vârstă între 150-

200 ani. Această rezervaţie naturală este deosebită şi impresionantă prin dimensiunile şi aspectul exemplarelor de stejar, prin particularitaţile subarboretului, bogăţia florei ierboase şi infiltraţiile de conifer. Arboretul din “Pădurea de smarald” este constituit din Quercus robur, Quercus daleschampii în amestec cu Carpinus betulus, Prunus avium, Acer campestre, Fagus sylvatica şi Pyrus pyraster, fiind alcatuită dintr-o singură asociaţie, şi anume Quercorobori-carpinetum Soo et Pocs 1957. Alături de aceşti arbori rezervaţia mai cuprinde 209 specii de plante vasculare aparţinând a 50 de familii.

Rezervaţia de Zimbri şi Faună Carpatină “Dragoş Vodă”

Rezervaţia de Zimbri şi Faună Carpatină “Dragoş Vodă” este una din cele 4 rezervaţii de zimbri existente la noi în ţară şi este catalogată ca fiind una dintre cele mai mari rezervaţii exclusive zimbrilor din Europa. Situată în nordul judeţului Neamţ, pe raza comunei Vânători-Neamţ, în apropierea drumului naţional DN15 şi a Mănăstirii Neamţului, rezervaţia, reprezintă unul dintre cele mai vizitate obiective turistice ale judeţului. Rezervaţia de Zimbri şi Faună

Carpatină “Dragoş-Vodă” a fost înfiinţată în anul 1968, se întinde pe aproximativ 11.500 ha şi

26

Fig.15 Rezervaţia de Zimbri “Dragoş Vodă”
Fig.15 Rezervaţia de Zimbri “Dragoş Vodă”
înfiinţată în anul 1968, se întinde pe aproximativ 11.500 ha ş i 26 Fig.15 Rezervaţia de

este una dintre cele patru arii protejate incluse în Parcul Natural Vânători-Neamţ. În cadrul rezervaţiei, pe lângă zimbri se mai pot întâlni: cerbi carpatini, cerbi lopătari, căpriori, vulpi, bursuci, iepuri, urşi, lupi şi specii de avifaună. Într-un ţarc de cca. 4 ha se găsesc doar 6 exemplare de zimbri, doi masculi şi 4 femele care sunt găzduiţi în scop turistic. Restul de până la 28 de exemplare se află în parcul de aclimatizare ce se întinde pe o suprafaţă împrejmuită de 180 de hectare de teren.

Lacul Izvoru Muntelui-Bicaz

Izvorul Muntelui Lacul este, de asemenea, cunoscut sub numele de Lacul Bicaz şi a luat naştere datorită barajului construit acolo. Lacul este cel mai mare lac artificial organizat pe râurile interioare din România şi este, de asemenea, locul unde în zilele însorite putem vedea reflectarea puternică a Ceahlăului.

Suprafaţa lacului depinde de modul în apele sale sunt exploatate pentru producerea energiei electrice la Centrala Bicaz-Stejaru. Barajul de la Bicaz a fost construit între 1950 şi 1960 între doi munţi numiţi Gicovanu şi Obcină Horştei. Barajul este impresionant prin proporţiile sale, cu o lungime de 435 m, înălţime 127 m şi 119 m lăţime la bază.

Fig.16 Lacul Izvoru Muntelui-Bicaz
Fig.16 Lacul Izvoru Muntelui-Bicaz

Fauna lacului este destul de bogată cuprinzând o gamă variată de specii, şi anume mreană, clean, lostriţă, scobar, moioaga, babuşcă, păstrăv indigen, păstrăv de lac şi păstrăv curcubeu, obleţ, porcuşor, plătică. Pe malul Lacului Izvorul Muntelui este amenajată şi o crescătorie de păstrăv, în localitatea Potoci, unde iubitorii de peşte pot servi un păstrăv proaspăt prins din lac. Tot aici se află şi Staţiunea de Cercetări Biologice Potoci-Bicaz a Universităţii “Al. I. Cuza” Iaşi, singurul loc din Moldova unde se pot face scufundări.

În apropierea barajului există un port amenajat de unde turiştii se pot bucură de agrement pe lacul Izvorul Muntelui: se pot face mini-croaziere cu vaporaşul pe lac sau se pot închiria bărci, şalupe şi hidro-biciclete. De asemenea, cei pasionaţi de pescuit vor găsi aici destule locuri

27

special amenajate. Turiştii au posibilitatea să se cazeze pe malul lacului sau la una din pensiunile din Izvorul Muntelui.

Fig.17 Lacul Cuiejdel
Fig.17
Lacul Cuiejdel
din pensiunile din Izvorul Muntelui. Fig.17 Lacul Cuiejdel Lacul Cuiejdel (Lacul Crucii) Lacul Cuejdel s- a

Lacul Cuiejdel (Lacul Crucii)

Lacul Cuejdel s-a format pe pârâul Cuiejdel şi este cel mai mare lac de baraj natural din România, situat în Munţii Stânişoarei, la o distanţă de 25 km de Piatra Neamţ, pe teritoriul comunei Garcina. Lacul de pe pârâul Cuejdel are la origine o alunecare masivă de teren care s-a produs

pe versantul stâng al văii, în mai multe etape, începând cu anul 1978 şi culminând cu cea din 1991. În ultima etapă s-a format barajul natural care a blocat întreaga vale favorizând acumularea unei mari cantităţi de apa rezultată ca urmare a precipitaţiile abundente din perioadă caldă a anului 1991. Lacul Cuejdel se întinde pe o suprafaţă de 2, 2 ha cu o lungime de 1 km şi o adâncime maximă de 16 m. În aval de lacul Cuejdel s-au format încă 4 mici lacuri care au suprafeţe de câteva sute de m² şi care alături de acesta reprezintă un “martor” în studiul şi evoluţia lanţurilor trofice din primul stadiu de formare a acestor ecosisteme lacustre. Datorită formei sale, Lacul Cuejdel este, de asemenea, cunoscut sub numele de Lacul Crucii.

Cauza acestor alunecări de teren este considerată de specialişti că fiind consecinţă acţiunii omului, care a secţionat deluviul de alunecare din baza versantului stâng, prin construcţia drumului forestier. Acelaşi fenomen s-a întâmplat şi în perioada anilor 2003-2004 că urmare a construirii noului drum forestier.

Frumuseţea deosebită peisagistică, caracteristicile geomorfologice, limnologice şi biodiversitatea specifică a lacului atestă unicitatea şi importantă acestuia. Toate acestea, reprezintă argumentele care au stat în anul 2004, la bază declarării Lacului Cuejdel că rezervaţie naturală, fapt ce permite o protecţie specială a zonei.

28

IV. 2 Turismul cultural- istoric

Turismul cultural este acea formă de turism intern şi internaţional al cărei scop principal constă în descoperirea şi aprecierea monumentelor şi siturilor istorice, punându-se accent pe patrimoniul cultural construit (mobil şi imobil), incluzând peisajele culturale ale destinaţiilor de călătorie şi experimentarea activitaţilor şi locurilor care reprezintă în mod autentic istoria culturală a comunităţilor gazdă. Această formă de turism face referire în mod deosebit la noţiunea de patrimoniu. Creaţia umană poate fi de două feluri: materială şi imaterială. Realizările materiale sunt rezultatul creativităţii umane concretizată în locuri destinate exclusiv culturii. Din această categorie fac parte: muzeele cu obiectele de artă expuse, monumentele, ansamblurile arhitectonice sau oraşele de artă, satele cu tradiţii bine păstrate, situri arheologice şi preistorice, grădinile, edificiile de factură religioasă sau militară. Partea imaterială se referă la sărbătorile şi manifestările culturale, tradiţiile şi aptitudinile creative acumulate în timp. Cetatea Neamţului

Fig.18 Cetatea Neamţului
Fig.18
Cetatea Neamţului
în timp. Cetatea Neamţului Fig.18 Cetatea Neamţului Cetatea Neamţului este o cetate medievală şi este

Cetatea Neamţului este o cetate medievală şi este situată în apropiere de oraşul Târgu Neamţ, la aproximativ 46 km de Piatra Neamţ. Construcţia este aproape de cel mai înalt vârf, Culmea Pleşului şi a fost declarată monument medieval din Patrimoniului Naţional. Datorită poziţiei sale strategice şi evenimentelor desfăşurate

aici, Cetatea Neamţului a fost una dintre cele mai întărite cetăţi din Moldova. Numele de Cetatea Neamţului provine de la hidronimul „Neamţ” pe care îl poartă răul de sub poala muntelui şi de la care şi-au luat numele oraşul şi mănăstirea din apropiere, ulterior judeţul şi oraşul Piatra care abia, după mijlocul secolului al XIX lea, devine Piatra-Neamţ. Pe zidurile de intrare ale obiectivului turistic Cetatea Neamţului, denumire sub care este cunoscută în zonă, aflăm istoria acestei creaţii moldoveneşti, şi anume: Cetatea Neamţului a fost construită în timpul lui Petru Muşat (1375-1391), în perioada consolidării statului medieval Moldova. Prima atestare documentară datează din 1395, anul în care regele Ungariei, Sigismund

29

de Luxemburg, inainte de a fi infrant de ostile lui Stefan I Musat la Hindau, emite un act de cancelarie “Ante Castrum Nempch”. Epoca de glorie a cetăţii medievale de la Neamţ corespunde domniei lui Ştefan cel Mare (1457-1504), organizatorul şi conducătorul militar de excepţie, care înţelegând bine rolul fortificaţiilor pentru creşterea capacităţilor de apărare a ţării, a întărit cetăţile moştenite de la înaintaşii săi şi a construit altele noi, întreaga Moldova fiind străjuită de un puternic sistem defensiv.

Din anul 1718, Cetatea Neamţului, un obiectiv istoric deosebit de important pentru oraşul Târgu Neamţ şi judeţul Neamţ, a rămas în paragină şi a fost distrusă de către vreme sau de către localnici care foloseau piatra de la cetate în construcţii. Se interzice luarea pietrei din cetate, în anul 1834, de către Departamentul pricinilor din lăuntrul Moldovei. În anul 1866 este declarată monument istoric şi abia între anii 1968-1972, sub conducerea arhitectului Ştefan Bals au început lucrările de reconsolidare a zidurilor. Din lipsa unor informaţii precise s-au executat doar unele terase necesare vizitării în bune condiţii a acestui obiectiv istoric, urmărindu-se doar conservarea şi menţinerea monumentului fără reconstrucţia părţilor dispărute.

Restaurarea cetăţii a continuat şi după anul 1992 în cadrul programului UNESCO de restaurare şi de renovare a monumentelor istorice în care s-a continuat restaurarea cetăţii şi a zidurilor. Între anii 2007-2009 Cetatea Neamţului a fost închisă fiind supusă unor lucrări de reabilitare şi restructurare realizate cu fonduri europene. După doi ani de muncă grea, vechea cetate a renăscut din propria cenuşă astfel încât vizitatorii pot admira diferitele săli ale cetăţii, vechiul paraclis, bucătăria, monetăria şi dormitoarele. Avem astfel un obiectiv istoric deosebit, situat în oraşul Târgu Neamţ: cetatea medievală de la Neamţ sau Cetatea Neamţului cum o numesc localnicii.

Palatul Cnejilor

Palatul Domnesc a fost odată un complex frumos arhitectural şi locul unde au avut loc diverse evenimente istorice. Începutul ei, se găseşte în secolul al XIII atunci când pe acest loc a fost construit un schit de Silvestru călugăr care a fost sub

atunci când pe acest loc a fost construit un schit de Silvestru călugăr care a fost

Fig.19 Palatul Cnejilor

30

îndrumarea Mănăstirii Neamţ. În timpul domnitorul Ieremia Movilă schitul va fi numit Mănăstirea Pionul, după care va deveni Schitul Hangu . În anul 1639, fratele lui Vasile Lupu, de numele lui Gheorghe construieşte o biserică de piatră aici. Perioada de glorie a Palatului Domnesc al Cnejilor a fost între 1840 şi 1852 când a fost vizitat de Wilhelm von Kotzebue şi Alexandre Dumas. Datorită cheltuielilor prea mari de menţinerea statulului, familia Cantacuzino pierde toate proprietăţile sale. În anul 1852, Palatul Domnesc este vândut într-o acţiune şi cumpărat de către Smaranda Sturza. În timp clădirile devin ruine şi în aceste zile singurul lucru care a fost lăsat sunt povestea şi unele ziduri.

Cetatea Bâtca Doamnei

Cetatea Bâtca Doamnei de la Piatra Neamţ este situată la aproximativ 4 km sud-vest de oraşul Piatra Neamţ, în partea superioară a pintenului numit Bâtca Doamnei. Complexul arhitectural aparţine epocii eneolitice (Cucucteni A), epoca bronzului (cultura Monteoru), o cetate dacică între secolul I înainte de Hristos şi secolul I după Hristos şi o aşezare feudală în secolul al XII. Cetatea Dacică de pe Bâtca Doamnei a fost descoperită de către fondatorul Muzeului de Istorie din Piatra-Neamţ, Constantin Mătase şi reprezintă cel mai

vechi monument istoric de pe teritoriul municipiului

Piatra Neamţ şi una dintre cele mai interesante şi mai comentate fortificaţii antice din Moldova. Cetatea a ocupat o suprafaţă de 20.000 m² şi este identificată cu cetatea numită Petrodava, cetate menţionată de geograful grec Ptolomeu . O altă presupunere este că cetatea a fost construită că un punct defensiv asupra Văii Bistriţei, împreună cu alte două cetăţi situate pe Muntele Cozla şi la Piatra Şoimului. Cu toate că ruinile cetăţii au fost descoperite în anul 1928, abia în anul 1957 au început săpăturile arheologice mai ample, care au confirmat presupunerile anterioare cu privire la evoluţia aşezărilor de pe Bâtca Doamnei. Săpăturile arheologice dezvăluit obiecte realizate din ceramică, podoabe, arme şi unelte realizate din fier - aceasta fiind o dovadă a prezenţei geto-dacice în cetate. Judecând după scara întregului complex şi modul în care zidurile au fost construite, putem concluziona că cetatea a fost un important centru social şi economic.

putem concluziona că cetatea a fost un important centru social şi economic. Fig.20 Cetatea Bâtca Doamnei

Fig.20 Cetatea Bâtca Doamnei

31

În prezent, pe locul Cetăţii de la Bâtca Doamnei nu s-au mai păstrat decât resturi ale vechilor construcţii de proporţii monumentale care sunt accesibile doar arheologic. Pentru turişti,

o drumeţie până la ruinele de la Bâtca Doamnei, înseamnă o experienţă frumoasă alături de o

privelişte minunată a oraşului şi lacului de acumulare de la Piatră Neamţ, a mănăstirii Bistriţa cât

şi a culmilor muntoase din jur.

Complexul „Curtea Domnească”

Biserica din cadrul Complexului "Curtea Domnească" , cu hramul Sf. Ioan, a fost

construită de Ştefan cel Mare între 1468 şi 1475. Împreună cu turnul cu clopotniţa aceasta face parte dintr-un un complex arhitectural situat în centrul oraşului Piatra Neamţ, în Piaţa Libertăţii. Din ceea ce Complexul "Curtea Domnească" a fost o data, astăzi sunt conservate doar câteva elemente: biserica, turnul-clopotniţă, o parte din pivniţele casei domneşti (locul unde funcţionează Muzeul Curtea Domnească) şi

porţiuni din zidul de incintă.

Pe acelaşi platou, în imediata apropiere a Curţii Domneşti, se păstrează în formă ei aproape iniţială Biserica „Sfantul Ioan Domnesc”, zidită între anii 1497-1498. Monumentală şi elegantă, construcţia bisericii este caracteristică stilului arhitectural moldovenesc din acea perioadă, ridicându-se, prin aspectul ei, la valoarea unei veritabile operă de artă. La exterior, ne încântă privirea contrastul dintre sobrietatea zidurilor de piatră şi vivacitatea coloristică a brâurilor de cărămizi şi discuri smălţuite care se suprapun într-o simetrie deosebită.

smălţuite care se suprapun într - o simetrie deosebită. Fig.21 Complexul„ Curtea Domnească” În prezent,

Fig.21

Complexul„ Curtea Domnească”

În prezent, biserica păstrează o bogată colecţie de patrimoniu cultural, importante valori bisericeşti, cum sunt: candelabrele din cristal de Boemia (1837), icoana Domnului binecuvântând Sfântul Potir, a Sfintei Treimi, a Sfântului Ioan Botezătorul şi icoana hramului, o cruce mică din argint filigranat (1819), un potir de argint (secolul al XIX-lea) şi o serie de cărţi vechi. Cu prilejul săpăturilor arheologice efectuate în jurul bisericii s-au descoperit morminte vechi şi numeroase obiecte de cult şi podoabe care ne confirmă faptul că marele voievod Ştefan cel Mare a acordat o atenţie deosebită acestei biserici şi Curţii Domneşti. Alături de Biserica „Sfantul Ioan” s-a construit, în anul 1499, Turnul - Clopotniţă având o înălţime de 19 m. Construit din piatră brută şi întărit cu patru contraforturi ce-i subliniază profilul

32

zvelt, acesta a funcţionat şi că turn de strajă. Locaţia turnului a fost special aleasă, astfel încât străjerii să poată observă întreagă luncă a Bistriţei, dar şi drumurile care duceau la Cetatea Neamţului şi la târgul Romanului. Fortăreaţa de pază de lângă Turnul-Clopotniţă a fost construită în epoca modernă.

Hanul Ancuţei

Hanul Ancuţei este situat în satul Tupilaţi, la intersecţia drumului care merge la Piatra Neamţ cu cel care te duce la Roman. Construit la o răscruce de drumuri pe moşia boierilor Catargi, în anul 1718, Hanul Ancuţei a fost un loc de popas pentru negustorii ce călătoreau spre Roman, Iaşi sau Suceava. În anul 1819, vornicul Ştefan Catargiu, a obţinut aprobarea consturirii unui nou han care să servească drept staţie de poştă şi

dreptul de a organiza iarmarocul de la Tupilaţi, pe terenul plan de lângă Han şi apa Moldovei. Hanul a fost construit pe o fundaţie de piatră, cu o lungime totală de 36,20 m şi o lăţime de 15,70 m, cu două uşi de intrare mari realizate din lemn de stejar. Clădirea avea o arhitectură relativ simplă, cu piloni puţine şi un arc dublu de la intrare. Casa Rurală a preluat Hanul Ancuţei de la Nicolae Calimachi Catragi în contul unor datorii şi l-a vândut în anul 1920. Hanul, a rămas în formă s-a iniţială până în anul 1943, când proprietarii l-au dărâmat în cea mai mare parte pentru că nu puteau plăti impozitele şi nici nu aveau posibilităţi materiale pentru a-l întreţine. Pentru o perioadă, în locul hanului se găseau doar nişte ziduri în ruină şi pivniţa, care aminteau de vremurile de altădată. În anul 1967, hanul va intra în proprietatea statului şi autorităţile decid să reconstituie întregul complex de după planurile arhitecturale reale. Zidurile rămase au fost demolate şi pe partea de sus a beciurilor vechi a fost construit un han nou, care respectă linia tradiţională caracteristică arhitectural pentru secolul XVIII. Noua clădire are aceeaşi destinaţie şi nume:

Hanul Ancuţei. Şi totuşi este un loc de odihnă pentru cei care călătoresc în zonă respectivă. O nouă etapă în restaurare a fost în 1999, când hanul a primit un plus de artă tradiţională românească în formă de mici expoziţii de costume populare şi obiecte realizate din ceramică şi lemn. Chiar la intrarea în han putem vedea o sculptură de Mihail Sadoveanu, realizat de Florin Zaharescu.

33

Fig.22 Hanul Ancuţei
Fig.22 Hanul Ancuţei

Muzeul de Istorie şi Arheologie din Piatra Neamţ

Muzeul de Istorie din Piatra Neamţ a fost înfiinţat în anul 1934 de către preotul

Constantin Matasă (1878-1971) şi a fost primul muzeu exclusiv arheologic din Moldova. Iniţial, acesta a funcţionat în clădirea Casei Naţionale Regina Maria, apoi în localul Şcolii nr 1 din Piatra Neamţ, iar din anul 1980 ocupă actuala clădire care este declarată monument de arhitectură (1912-1913). Constantin Matasă alături de colaboratori ca Radu şi Ecaterina Vulpe, Vladimir şi Hortensia Dumitrescu, Silvia

Marinescu-Bilcu, Alexandru Vulpe, etc, a

reuşit să creeze la Piatra Neamţ cea mai mare colecţie de artă neo-eneolitică din sud-estul Europei, aducând o contribuţie substanţială la cunoaşterea Culturii Cucuteni, dar şi la cercetarea altor epoci istorice.

Fig.23 Muzeul de Istorie şi Arheologie-Piatra Neamţ
Fig.23 Muzeul de Istorie şi Arheologie-Piatra Neamţ
Fig.23 Muzeul de Istorie şi Arheologie-Piatra Neamţ Expoziţia permanentă din cadrul muzeului de istorie din

Expoziţia permanentă din cadrul muzeului de istorie din Piatra Neamţ formată din bunuri culturale clasate în Tezaurul patrimoniului cultural naţional, prezintă evoluţia comunităţilor umane de pe aceste meleaguri începând cu paleoliticul superior şi până în epocă contemporană.

Printre piesele cu valoare excepţională care pot văzute în Muzeul de Istorie din Piatra Neamţ putem enumera: Soborul Zeiţelor, Horă de la Frumuşica, Gânditorul de la Tarpesti, Vasul cu colonete descoperit la Izvoare la Piatra Neamt, Tezaurul de vase din aur de la Rădeni, Tezaurul de vase de argint de la Muscelul de Sus.

34

Fig.24 Muzeul de artă eneolitică Cucuteni

Fig.24 Muzeul de artă eneolitică Cucuteni Muzeul de artă eneolitică Cucuteni –Piatra Neamţ Muzeul de artă

Muzeul de artă eneolitică Cucuteni –Piatra Neamţ

Muzeul de artă eneolitic Cucuteni a fost inaugurat în vara anului 2005 şi este primul muzeu de arta Cucuteni din România. Acest muzeu funcţionează în secţiunea B din Muzeul de Istorie si Arheologie din Piatra Neamţ şi deţine peste 300 de piese din Cucuteni şi culturilor Pre-Cucuteni - aceste obiecte sunt incluse în categoria de obiect de tezaur” pentru patrimoniul naţional. Cultura Cucuteni este ultima mare cultură cu ceramică pictată din Europa. Element caracteristic al culturii Cucuteni este ceramica pictată tricrom (alb, rosu si negru), - aceasta este dovada de un simţ extraordinar pentru culoare. Muzeul are două camere pentru expoziţie. În prima, care este situată la parter, putem vedea obiecte de artă reprezentată de către navele decorate şi în a doua cameră şi situat la primul etaj, putem vedea obiecte de artă figurativă-plastic, antropomorfe si zoo-morphic în toate fazele de dezvoltare a Culturilor Precucuteni-Cucuteni.

Muzeul de Etnografie - Piatra Neamţ

Fondat în

anul 1980, Muzeul de Etnografie găzduieşte o impresionantă colecţie de

obiecte de etnografie şi artă tradiţională din zona Neamţ, care ilustrează ocupaţiile, obiceiurile şi portul oamenilor din această zonă, dar şi arhitectură tradiţională din lemn.

Fig.25 Muzeul de Etnografie
Fig.25 Muzeul de Etnografie
tradiţională din l emn. Fig.25 Muzeul de Etnografie Prima colecţie etnografică a muzeului este din 1960

Prima colecţie etnografică a muzeului este din 1960 şi este compusă din aproximativ 1.000 de piese. Astăzi, colecţia de bază a muzeului oferă elemente din casa tradiţională a ţăranului român din

Valea Bistriţei, costumul popular din acesta zonă şi, de asemeni, meşteşugurile principale (ţesut, prelucrare de lemn) din regiunea subcarpatică a Moldovei - România.

Datorită reliefului montan, submontan dar şi de câmpie existent în judeţul Neamţ, s-a dezvoltat aici, o adevărată arhitectură populară a lemnului regăsit în sistemul de construcţii folosit pe Valea Bistriţei, zonă Romanului, Humuleşti sau Bârgăuani. În muzeu, putem admiră

35

obiecte din mobilier masiv (patul, masa, laiţa), soba, bogatele ţesături din lâna, lada de zestre, costumul popular românesc la portul femeiesc, dar şi la cel bărbătesc.

Ocupaţiile de bază a oamenilor din acesta zonă au fost creşterea animalelor, agricultura şi prelucrarea lemnului. Până la sfârşitul secolului XIX, principalul mijloc de transport pentru lemn, produse, dar şi pentru oamenii de pe Valea Bistriţei l-a constituit pluraritul. În această zonă, pluraritul înregistrează cea mai mare şi cea mai organizată dezvoltare din întreagă ţara.

Muzeul de Stiinţe Naturale Piatra-Neamţ

Muzeul de Ştiinţe Naturale din Piatra Neamţ a fost fondată în 1960 într-o clădire donată de Iulian Antonescu, în urma unei iniţiative de la doctor Mihai Ciobanu. Muzeul a fost deschis pentru public în 15 noiembrie 1969 şi într-o perioadă scurtă de timp, devine unul dintre cele mai vizitate muzee din România. Expoziţia permanentă a muzeului este organizată sub formă unei prezentări monografice a judeţului Neamţ din punct de vedere geologic şi paleontologic, dar şi din punct de vedere ecologic. Astăzi, expoziţia găzduieşte aproximativ 40.000 de exemplare legate de floră şi faună din judeţul Neamţ. Aici putem vedea, de asemeni, o colecţie unică în lume de peşti fosilizaţi .

Muzeul Memorial “Calistrat Hogaş” Piatra-Neamţ

Muzeul Memorial a fost amenajat în anul 1969 în casa unde scriitorul Calistrat Hogaş (1847-1917) a trăit. Casa are un stil arhitectural foarte interesant, a fost construit în 1885 şi este înscris pe lista monumentelor de arhitectură din Patrimoniul Cultural Naţional. Muzeul a fost restaurat şi reconstrui de două ori,

între 1967-1969 şi 1992-1994, de fiecare dată structura iniţială fiind conservată. Expoziţia permanentă are documente de familie, manuscrise, mobilierul original şi obiecte personale care au aparţinut scriitorului. După moartea lui Calistrat Hogaş, soţia şi fiicele au continuat să trăiască în casa asta. În anul 1939 într-o cameră a casei au deschis un mic muzeu.

în casa asta. În anul 1939 într - o cameră a casei au deschis un mic

Fig.26 Muzeul“Calistrat Hogaş”

36

Numai din 1969 toată casa devine un muzeu, după ce guvernul cumpără întreaga colecţie de familie.

Începând cu anul 1994, după ultima lucrare de restaurare, casa are o anumită atmosferă care seamănă mai mult la perioada de timp în care scriitorul a trăit. Organizarea muzeului a fost făcută de către urmând instrucţiunile de doamna Sidonia, fiica scriitorului.

Casa memorială Veronica Micle Casa memorială Veronica Micle a fost construită în anul 1834 de către călugării de la Mănăstirea

Neamţ şi ulterior cumpărată de mama ei în 1850. Clădirea a fost construită din lemn şi cărămidă, în stil tradiţional românesc şi reprezintă o relicvă preţioasă a secolului trecut. Poeta Veronica Micle primeşte această casă ca un cadou de nuntă, de la mama ei, în 1864, atunci când ea se căsătoreşte cu Ştefan Micle. Veronica Micle în cursul vieţii sale a venit deseori să locuiască în această casă pe care a îndrăgit-o foarte mult. Spre sfârşitul vieţii ei se retrage să trăiască la Mănăstirea Văratec şi donează această viitoare casă memorială în anul 1886 mănăstirii cu condiţia ca pe peretele casei să fie afişată o placă de marmură, pe care să fie scris „Casa Memorială Veronica Micle”. Casa va fi ulterior folosită de către maicile care primeau îngrijire la Spitalul din Târgu Neamţ. După ce a trecut prin mâinile mai multor proprietari, la iniţiativa lui Constantin Mătasă această a fost declarată monument istoric. Din anul 1982 intră în administrarea

Complexului Mzeal Judeţean Neamţ, fiind restaurată după

planul originar şi amenajată ca şi casă memorială a Veronicai Micle. A fost deschisă publicului începând cu anul 1984, iar în 1998 sculptorul Popa Damian-Ioan realizează un bust din bronz al poetei care a fost amplasat în curtea muzeului. Expoziţia permanentă a casei memoriale este consacrată vieţii şi activităţii literare a Veronicai Micle, cu obiecte şi documente care au aparţinut acesteia. Într-unul din interioarele casei memoriale este amenajat locul unde Veronica Micle a scris o parte din poezii, maxime şi epistole. La ieşirea din Casa memorială Veronica Micle, peste drum putem admira "Aleea plopilor fără sot”, prezenţi în versurile de dragoste ale poetului Mihai Eminescu.

fără sot”, prezenţi în versurile de dragoste ale poetului Mihai Eminescu. Fig.27 Casa memorială Veronica Micle

Fig.27 Casa memorială Veronica Micle

37

Casa memorială Ion Creangă

Casa memorială Ion Creangă a fost construită în anul 1830 de către Petre Ciubotariu,

bunicul povestitorului. Până în anul 1951 casa memorială a rămas moştenire din generaţie în

generaţie, după care, Zahei Grigoriu, unul dintre

urmaşii lui Ion Creangă, a cedat-o cu scopul

amenajării muzeului memorial.

Casa memorială a devenit la scurt timp

după, una dintre cele mai vizitate case

memoriale din Neamţ. Ea reprezintă un

monument tipic de arhitectură tradiţională, cu un

pridvor îngust făcut din lut şi alte elemente

tradiţionale. În spatele casei vedem, într-un adăpost făcut din plăci câteva obiecte folosite în jurul

casei sau în agricultură - valoarea etnografică a acestor obiecte este de nepreţuit.

Putem admira tinda, în care era odinioară gura cuptorului, dar şi o odaie joasă şi mare, cu

trei ferestruici pe latura de răsărit şi de miazăzi. Totodată, ne atrag atenţia, cuptorul şi stâlpul

hornului unde găsim sfoară cu motocei la capăt cu care se juca maţele, descrisă de povestitor în

“Amintiri din copilarie” sau prichiciul vetrei cel humuit, de care scriitorul se ţinea când a început

să meargă copăcel.

scriitorul se ţinea când a început să meargă copăcel. Fig.28 Casa memorială Ion Creangă Printre obiectele

Fig.28 Casa memorială Ion Creangă

Printre obiectele expuse în casa memorială mai găsim un bust al lui Ion Creangă,

ceaslovul amintit în memoriile sale, dar şi o expoziţie cu operele acestuia în care sunt prezentate

şi cele 14 lucrări de grafică realizate de plasticianul Eugen Taru, folosite la ilustrarea ediţiei din

1959 a volumului “Amintiri din copilarie”.

Casa memorială Alexandru Vlahuţă

Casa în care scriitorul Alexandru Vlahuţă a

fost născut şi a crescut este situată în satul Agapia

care găzduieşte, de asemenea, Mănăstirea Agapia. Cu

ocazia împlinirii a 100 de ani de la naşterea

scriitorului, în anul 1958, casa a fost amenajată şi

inaugurată ca muzeu memorial.

Fig.29 Casa memorială Alexandru Vlahuţă
Fig.29 Casa memorială Alexandru Vlahuţă
muzeu memorial. Fig.29 Casa memorială Alexandru Vlahuţă Muzeul a fost amenajat în acele câteva camere pe

Muzeul a fost amenajat în acele câteva camere pe care le are casă şi scopul principal a fost acela

epocii în care a trăit scriitorul. Expoziţia este formată din

de a se menţine o atmosferă specifică

38

mobilierul original, cărţi din biblioteca personală a scriitorului, obiecte personale, reviste din timp, scrisori şi manuscrise care au aparţinut scriitorului. Casa a fost construită cu un pridvor mare în care au avut loc întâlniri literare.

Casa memorială Mihail Sadoveanu

Casă memorială Mihail Sadoveanu (ctitorită în 1936), iar în perioada 1951 - 1961, a găzduit pe marele povestitor, familia şi prietenii acestuia, devenind muzeu în 1966. Ridicată în timpul şi la iniţiativa Mitropolitului Visarion Puiu (1899 - 1964), casa memorială cuprinde nouă camere din care doar una etalează exponate ce au aparţinut înaltului clasic. Expoziţia permanentă cuprinde obiecte, cărţi şi tablouri care au aparţinut scriitorului. epocii, un interes deosebit trezesc obiectele de vânătoare şi pescuit, ilustrative atât pentru viaţă cât şi pentru operă scriitorului. Pe lângă mobilierul cu patina epocii, un interes deosebit trezesc obiectele de vânătoare şi pescuit, ilustrative atât pentru viaţă cât şi pentru opera scriitorului. Pe lângă aceasta, muzeul păstrează ambianţa de epocă şi expune obiecte memoriale: portretele părinţilor, portretul şi bustul scriitorului, o icoană din secolul al XVIII-lea, o masă florentină, un şah de fildeş, pianul vienez la care au cântat George Enescu, Dinu Lipatti, Maria Tănase, Richter, Valentin Gheorghiu şi două din fiicele scriitorului: Despina - Lia şi Tincuţa. , sabia de samurai, obiecte de vânătoare şi pescuit; cărţi (Biblioteca roz - 75 volume), ediţii princeps (61); volume de documente istorice de la 1500.

Muzeul de Istorie din Roman

Muzeul de Istorie din Roman a fost inaugurat la 1 septembrie 1957. Directorul de la acel moment a fost Vasile Ursachi - la acel moment instituţia nu a avut nici patrimoniu (nici obiecte pentru a afişa). De atunci, muzeul a funcţionat în mai multe locaţii, dar astăzi pot fi găsite în Palatul Negruzzi. Clădirea care găzduieşte muzeul este un monument de arhitectură barocă din a doua jumătate a secolului al XIX - cea mai

39

monument de arhitectură barocă din a doua jumătate a secolului al XIX - cea mai 39

Fig.30 Muzeul de Istorie din Roman

importantă caracteristică a acestei clădiri este tavanul, care a fost ornat de Ludwig Branner in anul 1884. Prima expoziţie a Muzeului de Istorie a fost deschisă pentru public în anul 1958 şi a avut doar 3 piese. Astăzi,colecţia numără peste 170.000 de obiecte. Expoziţia este permanentă şi este găzduit în 15 camere. Obiectele afişate aici sunt din epoca de piatră cioplită, şi până la Primul Război Mondial. Totodată, expoziţia ilustrează si o porţiune din cursul mijlociu al Siretului, corespunzătoare fostului judeţ Roman. Printre obiectele rare afişate aici putem enumera: tezaurul neolitic Cucuteni A, inventarul necropolei dacice de la Văleni, 480 piese de ornament găsite la Brad şi care sunt de la Cucuteni AB, un colier realizat din caninii cerb 220 de bucăţi (cel mai mare colier din Europa de Sud- Est), obiecte medievale din oraşele medievale romane, monede şi alte obiecte de valoare istorică mare.

Casa Ivaşcu-Piatra Neamţ

de valoare istorică mare. Casa Ivaşcu - Piatra Neamţ Fig. 31 Casa Ivaşcu - Piatra Neamţ

Fig.31

Casa Ivaşcu-Piatra Neamţ

Este situată în centrul oraşului pe strada Alexandru cel Bun şi este una din construcţiile care mai păstrează cât de puţin elemente urbanistice caracteristice epocii trecute: bârne fasonate peste care s-au aplicat ulterior straturi succesive de tencuială, temelia înaltă, din piatră de râu fixată cu mortar, era executată cu multă atenţie devenind astfel cel mai important

element în estetica faţadei şi a clădirii în ansamblu, Corpul asimetric al construcţiei este fragmentat de un pridvor deschis, susţinut de 5 colonete de lemn şi cu acoperământ propriu, acest pridvor constituie şi punctul reprezentativ acestui stil urbanistic aparând ca o dezvoltare sudică a cerdacului cu arcaturi în acoladă, ce se întinde pe toată lungimea faţade. Din păcate, în momentul de faţă stilul arhitectural al clădirii cu greu se mai poate recunoaşte. Dat fiind faptul că nu s-a reuşit demolarea ei (fiind monument), casa a fost refăcută în stil modern pentru a "integra" în peisaj, încât acum abia mai aduce cu construcţia care era odinioară şi pe care unii şi-o mai amintesc.

40

Casa Cantacuzino - com. Ştefan cel Mare

Conacul este o construcție fără etaj cu pereții masivi de piatră și cărămidă , boltită cu arce moldovenești și mici cupole sferice. Locuința boierească cuprinsă întru-un parter ridicat deasupra unor pivnițe se compune dintr-o sală ax care străbate clădirea de la un capăt la altul , acoperită cu un leagăn pe arc dublu , care dădea acces camerelor , așezate de o parte și de alta , destul de mici ca dimensiuni, acoperite cu bolți

mănăstirești sau simpli

zidită și biserica din piatră.Era legată de biserică printr-o alee care te conducea printr-o portiță deschisă în zidul de împrejurare al curții boierești la biserică, unde marele proprietar se ducea la fiecare sărbătoare citind în strană.

se ducea la fiecare sărbătoare citind în strană. Fig.32 Casa Cantacuzino semicilindri. .Lângă casă era

Fig.32 Casa Cantacuzino

semicilindri.

.Lângă casă era

IV. 3 Turism monahal

Turismul religios are un rol importat în dezvoltarea turismului. Această formă de turism a început să fie practicată încă din Antichitate, sub formă de pelerinaje. Aceste pelerinaje generează importante fluxuri turistice deoarece întotdeauna oamenii sunt atraşi de locurile cu o puternică încărcătură spirituală.

Mănăstirea Neamţului

Potrivit istoricilor, Mănăstirea Neamţului a fost construită în secolul al XIV-lea şi este cea mai veche mănăstire ortodoxă din Moldova. Mănăstirea se află în satul Vânători, din judeţul Neamţ, în apropierea Târgu Neamţ, pe valea pârâului Nemţişor. Mănăstirea este, de asemenea, cunoscută ca "Ierusalimul a ortodoxiei româneşti".

41

rea este, de asemenea, cunoscută ca "Ierusalimul a ortodoxiei româneşti". 41 Fig.33 Mănăstirea Neamţului

Fig.33 Mănăstirea Neamţului

Mănăstirea Neamţului are o colecţie incredibilă de obiecte de cult, picturi, manuscrise şi

piese vechi tipografia care au o mare valoare istorică, religioase, culturale şi artistice. De

asemenea, aici există cea mai veche bibliotecă religioasă, cu peste 18.000 de cărţi. În biserica

mănăstirii se află icoana Maicii Domnului, făcătoare de minuni, datând din anul 665, ce se

bucură de o stimă deosebită, fiind totodată o icoană procesională, dar şi o icoană protectoare care

de-a lungul timpului a întreţinut evlavia credincioşilor şi a monahilor.

Istoria mănăstirii începe cu domnia lui Petru Muşat cel care a construit biserica de

piatră de la Mănăstirea Neamţ pentru a o înlocui pe cea veche din lemn. În anul 1471 un

cutremur a distrus biserica aproape în totalitate şi pentru acest motiv, Ştefan cel Mare a construit

o biserică noua în apropierea celei vechi. În anul 1485 Mănăstirea Neamţ primeşte un cadou de

la domnitorul Ştefan cel Mare un clopot. Din toate clădirile vechi care au fost acolo odată, astăzi

putem vedea numai biserica lui Ştefan cel Mare şi partea inferioară a clopotului-turn construit de

domnitorul Alexandru cel Bun.

În faţa turnului-clopotniţă de la intrare în complexul monahal de la Mănăstirea Neamţ se

află o construcţie în formă circulară care atrage atenţia vizitatorilor, atât prin arhitectură ei

deosebită cât şi prin dimensiunile şi frumuseţea ei. Această clădire a fost construită între anii

1836-1847 şi este cunoscută sub numele de Agheazmatar sau baptisteriu. Cu o înălţime de 30 m

această construcţie are o formă unică, iar acoperişul ei este lucrat în formă de mitră arhierească.

De asemenea în cadrul Mănăstirii Neamţului se mai găsesc o serie de schituri: Schitul

Branişte(1582 ),Schitul Cărbuna(2001),Schitul Pocrov( 1714 ),Schitul IcoanaVeche (1821-

1822), Schitul Icoana Nouă(1941).

Mănăstirea Bistriţa

Mănăstirea Bistriţa din judeţul Neamţ este

Fig.34 Mănăstirea Bistriţa
Fig.34
Mănăstirea Bistriţa

aşezată în comuna Alexandru cel Bun, sat Bistriţa,

la o distanţă de 8 kilometri mai spre vest de oraşul

Piatra Neamţ, pe drumul DN 15 Piatră Neamţ-

Bicaz. Mănăstirea, ctitorită de Alexandru cel Bun, a

rezistat timp de peste şase veacuri la adăpostul

pădurilor ce o acoperă, înfruntând greutăţile şi

încercările istoriei. Aşezământul monahal de la

Bistriţa judeţul Neamţ are o mare valoare istorică şi arheologică, numărându-se printre cele mai

42

vechi ctitorii voievodale din Moldova alături de mănăstirea Neamţ, adăpostind oseminte domneşti şi fapte de neuitat din istoria şi viaţa spirituală a poporului român.

Începuturile Mănăstirii Bistriţa din judeţul Neamţ datează de la sfârşitul secolului al XIV-lea, din vremea domniei lui Petru Muşat, când aici s-a ridicat o bisericuţă de lemn prin grija ieromonahului Pafnutie. În anul 1402, pe locul bisericii de lemn, domnitorul Alexandru cel Bun

a construit o biserică din piatră, lungă de 30 m, cu pronaos, gropniţă, naos şi altar. Tot atunci, domnitorul a înzestrat Mănăstirea Bistriţa cu numeroase sate şi moşii. Împreună cu sihăstria Neamţului, Mănăstirea Bistriţa este una dintre cele mai vechi mănăstiri din Judeţul Neamţ. La mănăstirea Bistriţa se păstrează Icoana Sfintei Ana, creaţie bizantină cu mare valoare istorică şi spirituală şi Icoana făcătoare de minuni primită în dar de domintorul Alexandru cel Bun în anul 1407 de la împăratul Manuel I Paleologul.

Mănăstirea Agapia Mănăstirea Agapia este situată la 9 km de oraşul Târgu Neamţ, la 43 km de Piatra Neamţ şi la aproximativ 7 km de DN15C (drumul naţional), la o altitudine de 480 m. Complexul

arhitectural este format din 2 clădiri: Schitul Agapia Veche, care

a fost construit în anul 1585 de Petru Şchiopul şi Mănăstirea

Agapia, ridicat cu bani de Hatman Gavril în anul 1642 - el este fratele domnitorului Vasile Lupu - şi reconstrui de domnitorul Suţu după incendiul din 1821. Pictată de Nicolae Grigorescu, în 1858. Este singura aşezare monahală ortodoxă din România care poartă numele de „dragoste creştină”. fiind ctitorită de către

voievodul Petru Rareş şi Elena Doamna. Datorită terenului instabil pe care s-a construit biserica şi a spaţiului de extindere limitat, în jurul anilor 1600, o parte din călugări s-au mutat în vale unde au construit o mică biserică în jurul căreia s-a dezvoltat Mănăstirea Agapia de astăzi, cunoscută şi sub numele de Agapia Noua, Agapia din Vale sau Agapia Mare care este urmaşă Agapiei Vechi.

şi sub numele de Agapia Noua, Agapia din Vale sau Agapia Mare care este urmaşă Agapiei

Fig.35 M-rea Agapia

43

Mănăstirea Almaş

la

aproximativ 12 km nord-vest de oraşul Piatra Neamţ

şi la o altitudine de 510 m. Ca mai toate mănăstirile

din judeţul Neamţ, în anul 1821, Mănăstirea Almaş

a fost prădată de eterişti, iar călugării au fost

schingiuiţi şi alungaţi. Biserica, care poate fi admirată şi astăzi în cadrul mănăstirii, a fost construită din piatră, începând cu anul 1821 şi este ctitoria familiei logofătului Bals.

Arhitectura bisericii este deosebită. Construită în formă de cruce, biserica are trei turle aşezate pe axa est-vest, iar cea din mijloc este mai înaltă.

valea

Mănăstirea

Almaş

este

situată

pe

pârâului

Almaş

din

comuna

rcina,

este situată pe pârâului Almaş din comuna Gâ rcina, Fig.36 Mănăstirea Almaş Mănăstirea Horaiţa

Fig.36 Mănăstirea Almaş

Mănăstirea Horaiţa Mănăstirea Horaiţa este aşezată la o altitudine de 600 m, lângă versantul răsăritean al munţilor Stânişoarei din Carpaţii Orientali şi între mănăstirile Almaş şi Văratec. Biserica de la mănăstirea Horaiţa este unică din punct de vedere architectural pentru că prezintă elemente din arhitectură romano-bizantină dar şi influenţe ruseşti surprinse în numărul şi configuraţia celor 8 turle. Pictura din interiorul bisericii de la Horaiţa a fost executată în stil neobizantin, pe un fond cărămiziu de către Mihai Chiuaru cu ucenicii săi, între anii 1988-1993.

Catapeteasma de la Mănăstirea Horaiţa care a fost lucrată la Viena este unicat în ţară, probabil şi

în lume, datorită aşezării amvonului deasupra uşilor împărăteşti. Cea mai de preţ podoabă a

acestei mânăstiri o reprezintă Icoana Maicii Domnului "Izbăvitoarea de secetă"-făcătoare de minuni.

reprezintă Icoana Maicii Domnului "Izbăvitoarea de secetă" - făcătoare de minuni. Fig.37 M- rea Horaiţa 44

Fig.37 M-rea Horaiţa

44

Mănăstirea Văratec

Mănăstirea Văratec Fig.38 Mănăstirea Văratec Mănăstirea Văratec este situată în comuna Agapia, la 12 km de

Fig.38 Mănăstirea Văratec

Mănăstirea Văratec este situată în comuna Agapia, la 12 km de Târgu Neamţ şi 40 km de Piatra Neamţ într-o vale mică la poalele munţilor Stânişoarei, la o altitudine de 460 m. Prima maică stareţă la Mănăstirea Văratec a fost mama Nazaria de la Durău. În anul 1808, când

numărul de maici a fost ridicat au început construirea unei biserici din piatră şi zidurile înconjurătoare. Arhitectura bisericii mănăstirii Văratec îmbină elementele tradiţionale ale stilului moldovenesc din secolele XV-XVI cu influenţe străine din secolele XVII-XIX. Biserica are formă de navă, cu două turle rotunde şi foarte înalte cu acoperiş în formă de clopot şi cu bazele poligonale. Faţadele bisericii de la Văratec sunt netede şi simple, înconjurate pe sub stresine de un brâu de ocniţe oarbe. Biserica are un exonartex suprapus vistieriei, pronaosului, naosului şi altarului, iar pe părţile laterale ale exonartexului, se află două pridvorase rotunde, cu acoperişul bulbat.

Mănăstirea Văratec se alătură mănăstirilor celebre din nordul Moldovei şi chiar dacă datează dintr-o perioadă mai recentă decât Bistriţa, Neamţ sau Agapia, Mănăstirea Văratec are rolul ei bine definit în istoria românească.

Mănăstirea Secu Mănăstirea Secu din Judeţul Neamţ se află la 22 km de oraşul Târgu Neamţ şi la o distanţă de 4 km de şoseaua Târgu Neamţ - Pipirig. Aşezată în vecinătatea Pârâului Secu, acest aşezământ monahal dăinuie de peste 500 de ani fiind construită în anul 1602 din şi se înfăţişează sub formă unei cetăţi

medievale, construite cu ziduri groase, turnuri de apărare şi turle ce se înaltă asemenea unor suliţe uriaşe. Mănăstirea Secu se află în vecinătatea Mănăstirii Neamţ, cea mai veche mănăstire din judeţul Neamţ şi a Mănăstirii Sihăstria, cunoscută pelerinilor pentru părintele Ilie Cleopa. Mănăstirea Secu integrează influenţele munteneşti în formă sa moldovenească şi este reprezentativă pentru arhitectura moldovenească de la sfârşitul sec al XVI-lea şi începutul sec al XVII -lea.

moldovenească de la sfârşitul sec al XVI - lea şi începutul sec al XVII -lea. Fig.39

Fig.39 Mănăstirea Secu

45

Mănăstirea Sihăstria Mănăstirea Sihăstria se află în partea de nord a judeţului Neamţ, la 22 km de oraşul Târgu Neamţ, pe şoseaua ce duce spre Pipirig - Vatra Dornei. Drumul spre mănăstire părăseşte şoseaua la 15 km, trece peste Ozana şi pătrunde pe valea pârâului Secu. Ca arhitectură, Mănăstirea Sihăstria, prin cele trei secole de existenţă continuă cu fidelitate stilul clasic moldovenesc. Mănăstirea Sihăstria este strâns legată de viaţa Părintelui Cleopa, care alături de părintele Paisie Olaru şi părintele Iustin Pârvu de la Petru Vodă sunt unii din marii duhovnici din judeţul Neamţ. Tot în cadrul aşezământului monahal de la Sihăstria s-a construit în anul 1998 Catedrala -Sf Teodora”, închinată sfintei de la schitul Sihla. Catedrala este impunătoare şi dispune de un exonartex deschis, icoane aurite pe faţadă şi trei turnuri.

Mănăstirea Pângăraţi Mănăstirea Pângăraţi, un aşezământ de veche tradiţie de pe

Pângăraţi, un aşezământ de veche tradiţie de pe Fig.40 M- rea Sihăstria valea Bistriţei, este amplasată

Fig.40 M-rea Sihăstria

valea Bistriţei, este amplasată pe DN15 Piatra Neamţ - Bicaz, în apropiere hidrocentralei Dimitrie Leonida de la Stejaru şi de Bisericani. Mănăstirea este situată în apropierea mănăstirilor Bistriţa , Bisericani şi în drumul spre mănăstirea Petru Vodă.

În anul 1560, voievodul Alexandu Lăpuşneanu transformă schitul în mănăstire şi zideşte în locul bisericii de lemn o biserică de piatră cu o arhitectură unică care a rezistat până astăzi. Biserica veche de la Mănăstirea Pângăraţi este o construcţie masivă din piatră, care la exterior pare mare şi înaltă, dar în interior este mică şi mai puţin spaţioasă. De fapt, clădirea adăposteşte două biserici suprapuse astfel cea de la subsol care are intrarea prin partea de sud şi a fost închinată iniţial Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel şi cea de sus care are intrarea prin partea de nord, închinată Sfântului Mare Mucenic Dimitrie. Biserica veche de la Pângăraţi are o arhitectură unică între mănăstirile din Moldova şi România. Ferestrele sunt din lemn, mici şi duble, cu grilaj metalic la exterior. Pridvorul este

luminat de o fereastră dreptunghiulară la vest şi alta la nord.

Fig.41 M-rea Pângăraţi
Fig.41 M-rea Pângăraţi
exterior. Pridvorul este luminat de o fereastră dreptunghiulară la vest şi alta la nord. Fig.41 M-rea

46

Mănăstirea Durău Mănăstirea Durău este situată în staţiunea Durău la 88 km nord-vest de oraşul Piatra Neamţ şi la 65 km vest de oraşul Târgu Neamţ. La 5 km de mănăstire se află cascada Duruitoarea, de la care şi-ar fi luat mănăstirea numele. Tot în apropiere, în comuna Ceahlău, se află şi ruinele Palatului Cnejilor, loc de unde panoramă asupra Ceahlăului este impresionantă. Prima atestare documentară despre Mănăstirea Durău este cea din anul 1779 când era stareţă schimonahia Nazaria care după anul 1800 s-a retras în Poiana Văratec unde a întemeiat un alt asezământ monahal.

Mănăstirea Durău a funcţionat din 1959 ca biserică de parohie, apoi ca schit de călugări. În anul 1991, aceasta a redevenit mănăstire de maici. Mănăstirea Durău continuă şi astăzi vechea tradiţie monastică din zona Ceahlăului şi a Moldovei şi oferă pelerinilor un prilej de reculegere duhovnicească şi rugăciune într-un mediu curat.

duhovnicească şi rugăciune într -un mediu curat . Fig.42 Mănăstirea Durău IV. 4 Turism rural şi

Fig.42 Mănăstirea Durău

IV. 4 Turism rural şi agroturism

Turismul rural şi agroturismul se identifică până la un anumit nivel deoarece agrotusimul se diferenţiază de turismul rural prin faptul că ultimul este o formă a turismului rural care se caracterizează prin faptul că masa, cazarea, serviciile sunt asigurate de gazde din producţia proprie. Acest tip de turism este considerat un adevărat remediu împotriva vieţii aglomerate a oraşelor, a zgomotului şi factorilor de stres, satul românesc, oferind numeroase oportunităţi de recreere şi de cunoaştere a tradiţiilor poporului român. La nivel judeţean filiala ANTREC Neamţ - Asociaţia Naţională de Turism Ecologic Rural şi Cultural este un operator important în dezvoltarea acestui tip de turism, oferind programe turistice şi manifestări, servicii de cazare şi masă în pensiuni turistice şi agroturistice clasificate la categoria 2, 3 şi 4 margarete sau stele. Majoritatea pensiunilor se concentrează în Ceahlău - Durău, Filioara - Agapia, Vânători - Neamţ, Viişoara, Vaduri, Farcaşa, Piatra - Neamţ, Almaş, Tg. Neamţ, Tupilaţi, Bicazu Ardelean.

47

IV. 5 Turism balnear

Judeţul Neamţ are un potenţial destul de ridicat pentru tratamente balneare, date fiind resursele subsolului - ape minerale, acest tip de turism fiind asociat cu cel montan sau de agrement. Astfel, în apropierea oraşului Târgu Neamţ, staţiunea balneo-climaterică Bălţăteşti este renumită prin apele clorosodice, sulfatate, bicarbonate, magneziene, feruginoase indicate în tratarea afecţiunilor reumatismale, neurologice şi bolilor asociate - endocrine, respiratorii, dermatologice. Apele minerale clorurate sodice şi bromurate din staţiunea Oglinzi se aseamană prin compoziţia lor cu apele de la Ischil (Austria), Hall (Tirol), Stotterheim (Weimar). Staţiunea Bălţăteşti Staţiunea este aşezată în Depresiunea Neamţ, la 34 km de Piatra Neamţ şi la 11 km de Tg. Neamţ. Este traversată de DN 15C. Are un microclimat specific zonei colinare, cu o circulaţie atmosferică moderată şi fără temperaturi excesive. Aerul este bogat în ioni negativi, este ozonat şi are un efect tonifiant asupra organismului. Băile cu apa cloro-sodică sunt completate cu băi galvanice şi împachetări cu nămol de sediment. Aici se pot trata: surmenajul fizic şi intelectual, diferite stări de convalescenţă, rahitismul, debilitate, afecţiuni pulmonare, tulburări de somn şi creştere, reumatismul. Staţiunea Oglinzi Situată la o altitudine de 480 m şi traversată de DN 15C, aparţine administrativ de oraşul Târgu Neamţ încă din anul 1888. Staţiunea se află într-o microdepresiune din sud-estul Culmii Pleşului cunoscută sub numele de Poiana Dăscăliţei. Zona este uşor înclinată şi deschisă către sud-est, fiind în acelaşi timp flancată de versanţi acoperiţi cu păduri de foioase. Are un microclimat specific zonei colinare, cu o circulaţie atmosferică moderată şi fără temperaturi excesive. Aerul este bogat în ioni negativi, este ozonat şi are un efect tonifiant asupra organismului. Aici se tratează: afecţiuni reumatismale, ginecologice, dermatologice, afecţiuni ale aparatului respirator, sechele post-traumatice, nevroze astenice. Staţiunea Durău Situată la 100 km de Piatra Neamţ şi la 6 km SV de comuna Ceahlău la o altitudine de 780-800 m la poalele faimosului masiv Ceahlau. La Durău se afla o mică biserică pictată de celebrul pictor român Nicolae Tonitza. Pe unul din traseele care urcă muntele Ceahlău, turiştii pot admira cascada Duruitoarea. Climatul subalpin tonic-stimulant, aerul curat, fără praf şi particule alergice, atmosfera ozonată sunt principalii factori naturali de cură. Staţiunea ,deschisă

48

în toate anotimpurile anului, este recomandată pentru odihnă şi tratament al nevrozelor astenice, a stărilor de slăbiciune, a anemiei, pentru refacerea după eforturi psihice sau intelectuale. 1

IV. 6 Ecoturism

Unul dintre avantajele majore ale judeţului Neamţ, în comparaţie cu destinaţiile turistice consacrate, este acela al păstrării mediului natural nealterat de prezenţa şi activităţile omului, fapt concretizat prin numeroasele rezervaţii naturale: Parcul Naţional Ceahlău, Parcul Naţional Vânători Neamţ, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Pădurea Goşman, Poliţa cu Crini, Codrii de Aramă, Codrii de Argint. Toate aceste zone sunt bogate în resurse naturale, specii flora şi fauna declarate endemice sau monumente ale naturii, un fond piscicol bogat în numeroasele râuri şi lacuri.

Turismul ştiinţific prin participări la sesiuni de comunicări ştiinţifice, colocvii, cursuri internaţionale, stimulat şi de existenţa, pe de o parte, a rezervaţiilor naturale şi arheologice: Parcul Naţional Ceahlău – cu numeroase rarităţi floristice, faunistice şi geologice, Parcul Naţional Vânători Neamţ - cu unica rezervaţie de zimbri din ţară, rezervaţiile forestiere Codrii de aramă şi Pădurea de argint din zona Targu Neamţ, Parcul Naţional Cheile Bicazului – Hăşmaş.

IV. 7 Turismul de week-end Turismul de week-end este practicat în Neamţ în special în zona montană şi subcarpatică, datorită reliefului şi accesului rapid către zonele de interes. Sfârşitul de săptămână constituie o bună oportunitate pentru a vizita obiectivele turistice ale judeţului sau pentru a petrece câteva zile în mijlocul naturii, atât de generoasă în judeţul Neamţ. Pădurile, lacurile, salba de mănăstiri, numeroasele monumente istorice, peisajele spectaculoase oferă turiştilor imaginea completă a unor locuri de neuitat. Turismul pentru pescuit sportiv şi de vânătoare este favorizat de bogăţia fondului cinegetic şi piscicol, precum şi de existenţa cabanelor de vânătoare. Sportul ecvestru este prezent prin existenţa unei baze hipice în imediata apropiere a municipiului Piatra Neamţ. Lacul de acumulare Vaduri, Pângăraţi, Bâtca Doamnei facilitează practicarea sporturilor nautice, plimbări cu bărci, hidrobiciclete şi alte ambarcaţiuni. Turismul de tranzit Turismul de tranzit este prezent în primul rând datorită poziţiei geografice a judeţului Neamţ, care este traversat de drumul european E85 şi drumurile naţionale DN 15, DN 15C, DN

1 /www.neamt-turism.ro/

49

15D, DN 12 şi DN 17, asigurând accesul de la şi spre judeţele vecine Bacău, Harghita, Vaslui şi Iaşi. Practicat în interes de serviciu, interes de afaceri sau personal, deseori acest tip de turism este dependent şi favorizat de celelalte tipuri de turism – montan, balneo-climateric, turism rural şi agroturism, ecoturism.

Capitolul V- Infrastructură

Turismul nu se poate dezvolta în mod satisfăcător decât în condiţiile în care se oferă suficiente posibilităţi de cazare, masă, agrement, transport în pas cu cerinţele pieţei. De cele mai multe ori dezvoltarea turismului este împiedicată de o ofertă insuficientă ca volum, structură sau nivel calitativ al serviciilor.

V. 1 Infrastructură generală

Infrastructură de transport

Un rol foarte important în dezvoltarea turismului îl are transportul.

Transportul reprezintă una din componentele de bază ale prestaţiei turistice, asigurând deplasarea turiştilor de la locul de reşedinţă la locul de petrecere a vacanţelor sau a diferitelor trasee turistice.

Transporturile sunt importante pentru turism prin prisma a două componente şi anume

accesibilitatea şi ponderea pe care o ocupă în bugetul turistului. Turismul poate fi catalogat ca fiind modern dacă respectă anumite cerinţe în ceea ce priveşte transportul şi anume:

- mobilitate şi accesibilitate necesară pentru deplasarea în orice spaţiu indifererent de obstacole;

- rapiditate necesară în respectarea timpului de sosire a turiştilor;

- capacitate mare pentru deplasarea unui număr mare de turişti.

Transportul rutier datorită flexibilităţii sale permite o mai bună accesibilitate teritorială, favorizând în special transportul de persoane. Avantajul principal al automobilelor şi autocarelor fiind posibilitatea pătrunderii în zone mai puţin accesibile altor forme de transport. La nivel de judeţ densitatea drumurilor este de 3,3 km / km² (30,8 km / 100 km²). Densitatea este mai mare în partea centrala şi de est a judeţului şi mai redusa în vest, în zona montană.

50

Principala arteră rutieră, drumul european E 85 străbate judeţul de la sud la nord în lungul Culoarului Siret.

Cele mai importante drumuri naţionale sunt:

- DN 15: străbate judeţul de la sud - est la vest pe rută Costişa - Roznov - Piatra Neamţ - Bicaz - Poiana Largului - Grintieş şi asigură legătură cu Ardealul prin Borsec - Topliţa.

- DN 15 B: din E 85 ( Timişeşti), prin Târgu Neamţ, la Poiana Largului (racord la DN15);

- DN 15 C: Piatra Neamţ -Targu Neamţ, spre Fălticeni şi Suceava prin Brusturi-Drăgăneşti;

- DN 15 D: Piatra Neamţ - Roman ( cu racord din Român la E 85 );

în continuare din Roman, prin Poienari, spre Vaslui;

- DN 12 C din Gheorghieni, prin Lacul Roşu - Cheile Bicazului, la Bicaz ( racord la DN15 )

- DN 17B: de la Vatra Dornei prin Borca - Farcaşa la Poiana Teiului ( racord la DN 15). Restul drumurilor sunt drumuri judeţene şi comunale care completează reţeaua rutieră.

sunt drumuri judeţene şi comunale care completează reţeaua rutieră . Fig.43 Har ta accesibilităţii în Neamţ

Fig.43 Harta accesibilităţii în Neamţ

51

Reţeaua de căi ferate

Densitatea de căi ferate în judeţul Neamţ este de 22,7 km/km². Din cei 174 km de cale

ferată 44 km sunt electrificaţi. Principala cale ferată este linia magistrală 500 Bucureşti - Adjud -

Bacău - Român - Suceava. Calea ferată 509 asigură legătura cu magistrala 500 de la Bicaz prin

Piatra Neamţ - Roznov - Buhuşi- Bacău.

Alimentarea cu apă

Alimentarea cu apă prin reţele de distribuţie este prezentă mai ales în mediul urban,

puţine localităţi rurale dispunând de reţea proprie. Localităţile ce beneficiază de aprovizionare cu

apă potabilă prin reţeaua de distribuţie reprezintă 10,1% din numarultotal al localităţilor

Lungimea simplă a reţelei de distribuţie a crescut de la 656,6 km în 2000 la 946,2 km în 2005.

Din acest punct de vedere judeţul Neamţ ocupă locul 24 între judeţele României. Consumul de

apă potabilă raportat la populaţia judeţului este de 27,20 m³/loc .din judeţ.

Canalizare La sfârşitul anului 2005 în judeţul Neamţ lungimea totală simplă a reţelei de

canalizareera de 218,3 km. Raportată la lungimea reţelei de distribuţie a apei potabile reţeaua

decanalizare reprezintă doar 23,1% din lungimea lor. Referitor la lungimea totală aconductelor

de canalizare judeţul Neamţ ocupă poziţia 21 cu o pondere de 1,6%.Un număr de 14 localităţi din

judeţ dispun de reţea de canalizare (3,2% din totalul oraşelor, comunelor şi satelor) însă marea

majoritate a localităţilor rurale nu beneficiazade acest serviciu. Cele 9 comune care dispuneau la

sfârşitul anului 2005 de reţea decanalizare sunt: Alexandru cel Bun, Baltatesti, Bicazu Ardelean,

Ceahlău, Pangarati, Pipirig, Sabaoani, Savinesti şi Taşca .

Mediul rural este slab dotat cu utilităţi, mai puţin de 30% din populaţie având acces la

alimentare cu apă şi canalizare. Multe dintre comunele judeţului Neamţ au accesat însă fonduri

europene (SAPARD), care le permit extinderea sau îmbunătăţirea reţelelor de alimentare cu apă

şi canalizare.

Sisteme de încălzire Încălzirea se asigură centralizat, îndeosebi în oraşe, prin centrale termice de cartier,de

bloc sau individual (centrale termice de apartament sau încălzire la sobe ). Agentul termic utilizat

este îndeosebi gazul natural, combustibilul solid (lemn şi deşeuri din lemn) sau lichid (păcură,

52

CLU). În mediul rural domină sistemele de încălzire pe bază de lemn sau deşeuri din lemn. În oraşe agentul termic cel mai frecvent utilizat este gazul natural. 1

termic cel mai frecvent utilizat este gazul natural. 1 Fig.44 Indicele de confort tehnic în judeţul

Fig.44 Indicele de confort tehnic în judeţul Neamţ

În analiza indicelui de confort tehnico-edilitar vom lua în considerare gradul de alimentare cu apă curentă, alimentarea cu apă caldă, racordarea la electricitate şi la gaz, existenţa canalizării în cadrul aşezărilor rurale, aşadar vom face abstracţie de reşedinţa de judeţ şi de oraşele de dimensiuni mici întru-cât aici nivelul de dotare este net superior spaţiului rural. În judeţul Neamţ gradul de dotare tehnico-edilitară se află la un nivel destul de ridicat. În sudul reşedinţei de judeţ se poate observa un nivel de dotare destul de ridicat acest fapt fiind influenţat de apropierea comunelor de reşedinţă, dar şi de suprapunerea cu zonele industriale (Săvineşti, Dumbrava, Roznov, Piatra Şoimului) fapt ce a favorizat o uşoară reducere a chetuielilor de racordare şi implicit a dus la creşterea numărului de utilizatori. De asemeni o altă zonă cu un nivel de dotare relativ ridicat este reprezentată de zona montană (Pângăraţi, Bicaz, Poiana Teiului) care sunt deasemeni zone industriale în care predomină industria lemnului şi cea a cimentului mari consumatoare de energie electrică. Aşadar,putem concluziona că în aceste zone predomină dotările cu energie electrică, iar prin apropierea de microhidrocentrală de la Stejaru aceste zone pot fi dotate cu apa curentă. Acest grad de dotare scade spre zonă de sud-vest a judeţului şi mai apare izolat în nord în aceste zone numărul de racordări este mai scăzut

1 www.scribd.com/doc/54628155/Cap-2-Infrastructura

53

deoarece unele locuinţe nu beneficiază de toate dotările datorită costurilor pe care le implică,dar şi prin distanţarea de zonele în care pachetul de dotări este complet sau parţial complet. La polul opus de află zonă de est a judeţului care deşi beneficiază de o aşezare mai permisivă din prisma reliefului dotările sunt slabe şi chiar foarte slabe,această zonă se suprapune cu cea în care indicele de locuire este foarte redus la fel că şi nivelul economic,dar şi cel comportamental de stabilire a priorităţilor.

V. 2 Infrastructură turistică

Infrastructură de cazare

Structurile de cazare sunt clasificate în: hoteluri, moteluri, hostel-uri, cabane, vile pentru turişti, campinguri, sate de vacanţă, tabere şcolare, pensiuni urbane, pensiuni rurale, popasuri pentru turişti etc. Capacităţile de cazare în cadrul judeţului Neamţ sunt destul de variate. În graficul de mai jos se poate observa o tendinţă de concentrare a unităţilor de cazare în zona municipiului Piatra Neamţ în care domină structurile hoteliere, dar şi pensiunile turistice situate la periferia oraşului pe căile rutiere ce duc spre Ceahlău, dar şi pe cele ce duc spre Bacău, în timp ce în Bicaz şi în Ceahlău domină pensiunile şi cabanele turistice dat fiind specificul rural-montan al zonei. Pensiunile şi cabanele sunt specifice în special regiunilor cu potenţial turistic ridicat cum ar fi: Ceahlău, Agapia, Tg. Neamţ, locurile de cazare crescând din ce în ce mai mult odată cu creşterea cererilor şi a nivelului infrastructurii rutiere care face posibil accesul mult mai uşor în zonă, dar şi prin uşurarea modalităţilor şi posibilităţilor de accesare a fondurilor europene.

54

Fig.45 Graficele Capacităţii de cazare în Neamţ Răspâdirea unităţilor de cazare în cadrul judeţului în

Fig.45 Graficele Capacităţii de cazare în Neamţ

Răspâdirea unităţilor de cazare în cadrul judeţului în funcţie de numărul de stele-margarete

Unităţile de cazare de o stea corespund în general pensiunilor şi cabanelor, tocmai de aceea acestea se găsesc în zonele rurale. În reprezentatrea de la jos (fig.46) se poate observa o concentrare mai mare a acestora în comuna Bălţăteşti şi în Piatra Neamţ datorită specificului acestora, în cazul Bălţăteştiului vorbim de specificul balnear care necesită un număr mai mare de unităţi de cazare, dar şi în municipiul Piatra Neamţ unde odată cu dezvoltarea turistică s-a dezvoltat şi gradul de construire a unităţilor de cazare sau chiar de transformare a locuinţelor private în unităţi de cazare cu dotări turistice minime ce se situează în vecinătatea municipiului. Gradul mai redus de dezvoltare a unităţilor de o stea este datorat cererii reduse datorită situării în zone fie mai greu accesibile aşa cum este comuna Ceahlău sau în zone cu un grad de urbanizare mai ridicat care nu mai necesită astfel de structuri de primire.

55

Fig.46 Distribuţia u nităţi lor de cazare de 1 stea Fig.47 Distribuţia u nităţi lor

Fig.46 Distribuţia unităţilor de cazare de 1 stea

Fig.46 Distribuţia u nităţi lor de cazare de 1 stea Fig.47 Distribuţia u nităţi lor de

Fig.47 Distribuţia unităţilor de cazare de 2 stele

Pe harta de mai sus (Fig.47) sunt reprezentate unităţile de cazare de 2 stele de acesta dată

acest gen de unităţi de cazare regăsindu-se în număr mare în comuna Bălţăteşti, la fel ca şi în

cazul unităţilor de o stea apariţia lor fiind avantajată de staţiunea Bălţăteşti. Astfel de unităţi de

cazare se mai găsesc şi în Bicaz, apariţia lor fiind deasemeni condiţionată de dezvoltarea

56

activităţilor turistice, aici fiind vorba de amenajarea turistică a lacului Izvorul Muntelui, dar şi în comuna Ceahlău, influenţa principală având-o prezenţa masivului Ceahlău, dar şi existenţa staţiunii Durău. Valori mai reduse în ceea ce priveşte numărul de locuri de cazare se înregistrează în comunele Agapia şi Vânători Neamţ, dar şi în oraşul Târgu -Neamţ şi Piatra- Neamţ. În ceea ce priveşte numărul locurilor de cazare în unităţile de trei stele pe harta de mai jos (Fig.48) se poate observa o creştere simţitoare a acestora în special în zona municipiului Piatra- Neamţ, dar şi în oraşul Târgu-Neamţ. O creştere surprinzătoare şi a numărului de locuri în unităţile de trei stele se înregistrează în comuna Ceahlău unde locurile de cazare le-au egalat pe cele din municipiul Piatra-Neamţ. De asemenea se poate observă ca în apropierea acestor concentrări principale au apărut şi altele însă la un nivel mult mai scăzut ca urmare a activităţilor turistice practicate în zonele din imediata apropiere. Din această categorie menţionăm:

Dumbrava Roşie, Agapia, Viişoara, Vânători Neamţ. Mai mult, se poate observa apariţia unităţilor de cazare de trei stele în zonele învecinate cu oraşul Roman cel mai probabil ca urmare a procesului de dezvoltare a acestuia atât din punct de vedere economic prin industrie, cât şi din punct de vedere turistic.

prin industrie, cât şi din punct de vedere turistic. Fig.48 Distribuţia u nităţi lor de cazare

Fig.48 Distribuţia unităţilor de cazare de 3 stele

57

Fig.49 Distribuţia u nităţi lor de cazare de 4 În ceea ce priveşte unităţile de

Fig.49 Distribuţia unităţilor de cazare de 4

În ceea ce priveşte unităţile de cazare de patru stele numărul lor este destul de redus aşa cum se poate observa pe reprezentarea de mai sus (Fig.49), acestea fiind concetrate în special în zonele apropiate celor urbane cum este cazul comunelor Dobreni, Gârcina în apropiere de Piatra-Neamţ, Agapia în apropiere de Tg.Neamţ, însă aici cele două am putea spune că funcţionează oarecum independent, dar în acelaşi timp sunt condiţionate una de prezenţa celeilalte deoarece abundenţa mănăstirilor din comuna Agapia este completată de existenţa Cetăţii Neamţului din Tg.Neamţ şi invers. În ceea ce priveşte comuna Pângăraţi apropierea acesteia de lacul de acumulare Izvoru Muntelui, dar şi de oraşul Bicaz a influenţat o dezvoltare a unităţilor de cazare de patru stele, o situaţie similară fiind cea a comunei Ceahlău care are acces atât la lac, cât şi la masivul Ceahlău, având în componenţa ei şi staţiunea Durău.

58

Fig. 50 Concentrarea pieţei structurilor de cazare în judeţul Neamţ Î n analiza gradului de

Fig. 50 Concentrarea pieţei structurilor de cazare în judeţul Neamţ

În analiza gradului de concentrare a pieţei structurilor de cazare în judeţul Neamţ am luat în considerare numărul de locuri în funcţie de gradul de confort (număr de stele/ margarete) la nivel local şi regional , numărul de înnoptări pe fiecare grad de înnoptare la fel ca şi în primul caz la nivel local şi la nivel regional din acestea putând mai apoi sa aflăm indicele Herfindahl de concentrare şi specializare. În urma tuturor acestor indici putem afirma că în general în cadrul judeţului Neamţ dominantă este piaţa de monopol ceea ce înseamnă că în regiunile în care este prezentă această piaţă unităţile de cazare cu specializare turistică sunt foarte reduse astfel încât nu au suficientă influenţă pentru a genera concurenţă. De cele mai mult ori acest gen de pieţe sunt unitare şi se

59

concentrează în apropiere de marile concetrări şi supravieţuiesc în urma acestora reprezentând

mai mult o alternativă, aici amintim comunele Dumbrava Roşie, Gârcina, Girov . Există şi

excepţii atunci când pieţele de monopol sunt plasate în apropierea unor arii orografice aşa cum

vestul judeţului Neamţ care nu permite dezvoltarea unei

concurenţialităţi prin dezvoltare diferenţiată, aici menţionăm comuna Bicazu Ardelean. Un alt

caz este acela al unităţilor de cazare situate în lungul unor arii de comunicaţii cum ar fi drumul

european E85 care trece prin estul judeţului favorizând turismul de tranzit, aceeaşi situaţie mai

poate fi întâlnită şi în nordul şi vestul judeţului în comunele Borca şi Pipirig, în centru comunele

Pângăraţi,Tarcău, Taşca, iar în est comunele Tupilaţi şi Urecheni. O concetrare aparentă a

monopolurilor poate fi observată şi în zona învecinată municipiului Roman şi aici vorbim de un

turism de tranzit prin acesta arie trecând diverse ramificaţii ale drumului european E85 ce străbat

comune precum Secuieni, Trifeşti, Dulceşti, Cordun.

În cazul pieţelor cu o competitivate moderată din judeţul Neamţ acestea sunt situate în

general în apropierea celor cu o competitivitate ridicată făcând trecerea de la pieţele de monopol

la cele cu o concurenţialiatate ridicată. De cele mai multe ori asemeni pieţei de monopol şi acest

gen de piaţă se dezvoltă din urma celei cu o competitivitate mare, în cadrul acesteia unităţile de

cazare au deja un profil destul de bine conturat astfel încât să constituie un punct de concurenţă.

Astfel de pieţe moderate întâlnim în comunele Farcaşa, Grintieş, Agapia, ultima beneficiind de

un turism monahal destul de bine conturat fapt ce a dus la o creştere şi diversificare a ofertelor de

cazare fapt ce a dus implicit şi la formarea şi manifestarea concurenţialităţii, dar şi de o serie de

arii protejate (Rezervaţia forestieră „Pădurea de argint”, Rezervaţia „Codrii de aramă”) ce

împiedică conturarea unui grad mai mare de concentrare a structurilor de cazare, şi implicit de

concurenţialitate. În acesta categorie mai pot fi încadrate şi două oraşe aici vorbim de oraşul

Bicaz şi oraşul Tg.Neamţ, unde turismul este destul de bine conturat şi deja beneficiază de un

renume la nivel naţional şi implicit de o infrastructură generală bine pusă la punct.

Asemeni celei cu o competitivitate moderată, piaţa neconcetrată este situată în general în

apropierea celor foarte competitive aşa cum este cazul comunei Viişoara în cadrul căreia

competitivitatea se dezvoltă pe bază celei ridicate din cadrul municipiului, însă diferă de ea prin

calitatea şi orientarea serviciilor fac diferenţă deoarece în acesta zonă se găseşte un amestec de

unităţi de cazare şi de depozite de materiale de construcţie. O altă zonă care corespunde unei

pieţe neconcentrate este cea a comunei Vânători- Neamţ în cadrul căreia asemeni comunei

Agapia se găsesc două rezervaţii una din ele, Rezervaţia de zimbri „Dragoş Vodă” este una din

cele mai mari din Europa, de aici putem deduce gradul de neconcetrare a structurilor de cazare

60

este cazul Ceahlăului în

din cadrul comunei. De asemeni, existenţa unei alte rezervaţii Rezerveţia „Pădurea de smarald” reduc mult din spatiul destinat structurilor de cazare determinând neconcerarea acestora. În municipiul Roman principalul motiv al neconcetrării este acela al suprafeţei reduse şi a gradului mare de industrializare, dar şi preponderenţa activităţilor agricole în această arie, astfel localizarea spaţiilor de cazare este strict condiţionată de spaţiul disponibil. Zonele în care gradul de competitivitate este foarte mare se pliază pe cele unde gradul de dezvoltare a turismului este ridicat şi foarte ridicat, aici menţionăm în primul rând municipiul Piatra Neamţ, urmat de Bălţăteşti şi de comuna Ceahlău. Dacă este să tratăm fiecare arie de concentrare separat putem afirma că în cadrul municipiului Piatra Neamţ concurenţa este data de numărul mare de pensiuni situate la periferia lui, dar şi de hotelurile din interior care polarizează aproximativ aceleaşi zone. În general oferta este condiţionată de cerere, însă aici oferta este mult peste cerere şi din acest motiv de cele mai multe ori nu generează rentabilitate. În comuna Bălţăteşti se află staţiunea de tratament cu acelaşi nume, a cărei existenţă a dus la concentrare mare de spaţii de cazare de diferite grade de confort, mai ales situarea într-o zonă depresionară a permis construirea de spaţii de cazare. Un alt factor benefic dezvoltării spaţiilor de cazare este accesibilitatea asigurată de traversarea comunei de drumul naţional DN 15C. Şi în comuna Ceahlău vorbim de o concentrare mare şi de o competitivitate la fel de mare care este condiţionată tot de situare şi de spaţiul disponibil , dar de această dată spaţiul nu mai este favorabil datorită existenţei unei limitări spaţiale date de masivul Ceahlău care de altfel creează un potenţial turistic ridicat prin situarea la poalele lui a staţiunii Durău care, încet dar sigur începe să renască. Un alt motiv al dezvoltării este acela al dezvoltării agroturismului, care a dus la transformarea locuinţelor individuale în unele specifice acestui tip de turism.

Structuri turistice de alimentaţie pentru turism Alimentaţia publică pentru turism alături de baza de cazare, baza de tratament şi agrement ,diversifică oferta contribuind la creşterea puterii de atracţie a staţiunilor, oraşelor sau altor obiective cu baze turistice, precum şi la conturarea profilului acestora. Dimensionarea bazei de alimentaţie publică este dependenţa de mărimea capacităţii de cazare, iar profilul acesteiade complexitatea şi specificul funcţional al obiectivelor turistice. În general spaţiile de alimentare pentru turişti aparţin marilor hoteluri, dar şi unităţilor independente.

- După specificul lor unităţile de alimetatie se împart în:

- unităţi de tip restaurant, care cuprind restaurante clasice, restaurante cu specific, grădini de vară, crame, braserii, rotiserii etc;

61

- unităţi de tip bar, din care baruri de zi, baruri de noapte, cafenele, ceainării, discoteci;

- unităţi de tip cofetarie- patiserie;

- unităţi de tip” fast-food” ce includ autoserviri şi pizzerii. 1 În judeţul Neamţ astfel de unităţi se găsesc în mod special în Piatra-Neamţ: „Restaurant Ceahlău”, „Restaurant Nefertiti”, „Restaurant Terasa Gospodinelor”, „Restaurant Colibele Haiducilor”, „Casa Pietreană”, „Laguna”, „Restaurant Paharnicul”, „Tequila Bowling„ etc., din Roman: „Restaurant Casa Romanească”, „Restaurant Moldova”, iar din Bicaz: „Moldoturism Restaurantul Pescăruş”etc. Structuri turistice de agrement şi tratament Agrementul turistic ocupă o poziţie importantă în conţinutul activităţilor turistice având un rol important în atragerea clienţilor şi creşterea încasărilor din activitatea turistică. Agrementul turistic trebuie se corespundă atât nevoilor turiştilor (fizice-mişcare şi psihice- destindere, recreere), cât şi agenţilor economici pentru care reprezintă o sursă de creştere a încasărilor şi a competitivităţii staţiunilor turistice. De asemeni agrementul poate fi

grupat în funcţie de baza tehnico-materială de care dispune: cluburi, săli de jocuri, săli polivalente, parcuri, terenuri de sport, centre de călărie, de patinaj, bazine de înot deschise sau închise, la care se adaugă unităţile prestatoare de servicii medicale şi instalaţiile de cură şi tratament balneo-medical. Baza de tratament şi de agrement existentă pe teritoriul judeţului Neamţ se concentrează în staţiunile balneoclimatice Bălţăteşti, Oglinzi şi Durău, iar cea de agrement este caracterizată de zona lacului de acumulare Izvoru Muntelui-„Complexul Turistic Naval Port Bicaz MOLDOTURISM”, în municipiul Piatra Neamţ:

- Complexul Turistic de Agrement -Complexul este situat la poalele muntelui Cernegura,

la 250m în aval de barajul de la Piatra Neamţ, în lunca râului Bistriţa. Complexul, cu o

suprafaţă de 9 ha, cuprinde: bazin olimpic cu adâncime descendentă de la 1,8 m la 4,6 m, bazin pentru copii cu adâncime sub 1 m, teren de fotbal cu gazon artificial, terenuri de

tenis, terenuri de baschet, volei, handbal, instalaţie de nocturnă pentru terenurile de sport, pista pentru role şi skateboard-uri, terase, restaurante, spatii de joacă pentru copii etc.

- Parcul Cozla şi grădina zoologică - Este situat pe str. Ştefan cel Mare şi a fost înfiinţat în 1904 de către primarul Nicu Albu, ca urmare a unor alunecări de teren care au distrus

o parte a muntelui Cozla. La baza parcului se află o mică grădină zoologică. Este

1 www.scribd.com/doc/55625184/17/Structuri-turistice-de-alimentaţie-pentru-turism

62

amenajat în terase succesive pe versantul sudic al muntelui. Astăzi pe cele trei terase principale se află restaurante pitoreşti.

- Stadionul Municipal - Cuprinde şi 2 săli de conferinţe de 50 şi 70 locuri, o sală de socializare de 400 mp şi o sală VIP.

- Telegondola (Gondoperla)- Staţia de bază este în faţa gării, la 323 m altitudine, iar staţia de vârf se află pe Muntele Cozla, la 632 m altitudine. Aşadar, diferenţa de nivel este de 309 m. Lungimea traseului este de 1915 m, viteza de deplasare este de 6 m/s, ceea ce face ca timpul de parcurgere să fie de aproximativ 5 minute. 1

Capitolul VI- Impactul turismului asupra dezvoltarii judeţului Neamţ

Din analizarea turismului că sector economic distinct se poate constată că acesta include

o gamă variată de servicii, începând cu servicii de publicitate, promovare, informare, cazare,

alimentaţie publică, agrement şi divertisment variat. Ofertă turistică cuprinde resursele naturale şi antropice şi echipamentele. Bogăţia de valori naturale, istorice, de civilizaţie şi culturale de care dispune o ţara sau zonă, precum şi gradul de amenajare a acestora şi facilităţile create pentru vizitare, exercită o mare forţă de atracţie asupra fluxurilor turistice, determinând amploarea şi orientarea lor. Progresul tehnic are consecinţe directe asupra creşterii gradului de mobilitate a populaţiei, favorizând deplasarea în interes turistic. El acţionează şi asupra altor fenomene, cum

ar fi urbanizarea, industrializarea, deteriorarea mediului etc , care, la rândul lor, îşi pun amprenta asupra activităţii turistice. Efectul direct al turismului constă în creşterea veniturilor în sectorul turistic (salarii, profituri ale hotelurilor, restaurantelor, agenţiilor tour- operatoare), ca urmare a cheltuielelor diverse efectuate de turişti în decursul unei anumite perioade de timp. Efectul indirect al turismului vizează impactul creşterii cheltuielilor pentru serviciile turistice asupra ramurilor producătoare de bunuri de consum la care firmele turistice apelează în mod inevitabil pentru a-şi

1 www.neamt-turism.ro/diverse.htm

63

susţine ofertă turistică la parametri competitivi. El creează noi locuri de muncă, participând astfel la atragerea excedentului de forţă de muncă din alte sectoare, contribuind astfel la atenuarea şomajului. Studiile arată că un loc de muncă direct din turism poate crea circa 1- 3 locuri de muncă indirecte şi induse. Această se explică prin faptul că, turismul, fiind un mare consumator de servicii şi bunuri, influenţează benefic utilizarea forţei de muncă în ramurile furnizoare ale acestuia (agricultură, industria alimentară, construcţii).

VI. 1 Strategii de promovare a turismului în judeţul Neamţ

În această regiune se resimte nevoia adoptării unor strategii de promovare a turismului. Aceste strategii ar trebui să vizeze în principal valorificarea şi promovarea durabilă a

patrimoniului cultural şi a resurselor naturale cu potenţial turistic. Totodată îmbunătăţirea calităţii infrastructurii turistice de cazare, transport şi de agrement, în vederea creşterii atractivităţii regiunilor, dezvoltării economiilor locale, creării de noi locuri de muncă, constituie o altă soluţie. Alte strategii de promovare a turismului:

- Crearea unor circuite turistice la nivelul judeţului şi/sau rute turistice tematice, care să

permită vizitatorilor să cunoască atât atracţiile urbane şi obiectivele de patrimoniu, cât şi stilul de viaţă rural;

- Dezvoltarea unui sistem de marcare a obiectivelor turistice în întregul judeţ (semnale de

intrare/ieşire în judeţ, panouri, hărţi, indicatoare pe drmurile naţionale şi judeţene, în gări, autogări, etc)

- Perfecţionarea şi actualizarea paginilor web dedicate turismului

- Introducerea zonelor rurale în circuitul touristic - dezvoltarea ecoturismului prin punerea

în valoare a tradiţiilor locale, meşteşugurilor locale, arhitecturii tradiţionale, a florei şi faunei.

- crearea unor branduri turistice pentru atragerea investitorilor străini;

- Dezvoltarea parteneriatului între sectorul public şi cel privat în vederea dezvoltării şi promovării turismului în judeţul Neamţ

64

VI. 2 Dezvoltarea durabilă a turismului în judeţul Neamţ

„Concept care defineşte o formă de creştere economică prin care este asigurat un nivel

corespunzător de bunăstare nu numai pe termen scurt sau mediu, ci şi pe termen lung. Dezvoltarea este durabilă dacă răspunde necesităţilor curente ale societăţii, fără a pune în pericol perspectivele pentru generaţiile viitoare.” 1 Aplicată la nivelul judetului Neamţ dezvoltarea durabilă trebuie să implice:

- Modernizarea infrastructurii turistice în toate localităţile cu profil turistic şi agroturistic;

- Atragerea de fonduri din surse interne şi externe pentru investiţii în turism şi agroturism;

- Trecerea de la promovarea imaginii la promovarea de produs;

- Realizarea unui sistem informatic judeţean/ regional pentru turism şi a unei reţele şi baze de date de accesare pe internet;

- Planificarea necesarului forţei de muncă, a calificării, stimularea şi dezvoltarea pieţei forţei de muncă specifice;

- Adaptarea şi extinderea programelor de pregătire-formare la nivelul şcolilor

europene de turism;

- Dezvoltarea activităţilor alternative în gospodăriile rurale potenţiale pensiuni

agroturistice prin dezvoltarea agriculturii ecologice-turism rural, produse de artizanat tradiţionale şi servicii complementare acestora;

- Studiu de evaluare şi valorificare a patrimoniului rural şi posibilităţi de integrare în sistemul economic judeţean şi naţional;

- Cercetare privind amenajarea turistică/ agroturistică a teritoriului judeţului Neamţ în contextul dezvoltării durabile şi rentabilizării acestei activităţi;

1 /www.bizcafe.ro/dex/d/dezvoltare-durabila.htm

65

Capitolul VII- Analiza SWOT

Puncte tari

Puncte slabe

Relief variat ce coboară în trepte de la

munte la dealurile subcarpatice, care se pierd în valea largă cu caracter de culoar a Siretului; - Cadru natural variat şi generos, care asigură legături facile între zonele montană,

-

Prezenţa unor poli de atracţie urbană: Piatra Neamţ, Roman, Târgu Neamţ;

-

-

Starea tehnică necorespunzătoare a reţelei

rutiere;

Alimentarea cu apă în reţeaua publică este foarte limitată;

-

subcarpatică şi de câmpie.

-

Nu există reţea de canalizare în tot judeţul;

- Prezenţa arhitecturii tradiţionale;

Resurse financiare insuficiente, investiţii autohtone şi străine reduse ;

-

-

Vechi tradiţii în prelucrarea unor resurse

locale (lemn, ceramică); - Potenţial turistic deosebit datorită păstrării patrimoniului cultural tradiţional; - Potenţial turistic peisagistic; -Densitatea mare a mănăstirilor;

Pregătire profesională de slabă calitate în domeniul serviciilor turistice;

-

Oportunităţi

Ameninţări

- Programe ale autorităţilor judeţene şi centrale destinate mediului rural;

-

Orientarea programelor europene şi

guvernamentale spre alte zone considerate

-

Turiştii se pot iniţia în activităţi tradiţionale;

prioritare ;

Programe comunitare ale Uniunii Europene pentru sprijinirea dezvoltării infrastructurii în mediul rural: SAPARD, ISPA; - Extinderea reţelei de ferme şi gospodării autorizate pentru practicarea agroturismului ;

-

- Scăderea interesului investitorilor pentru zonă;

- Fiscalitatea şi birocraţia ;

- Reducerea sau eliminarea unor facilităţi ;

Punerea în valoare a bogatului patrimoniu cultural şi istoric;

-

- Orientarea spre alte zone de interes turistic.

66

Concluzii

În cadrul lucrării „Patrimoniu turistic şi infrastructură de cazare în judeţul Neamţ” am încercat să prezint potenţialul turistic al judeţului din punct de vedere natural şi antropic. Îmbinarea şi mai ales trecerea de la o formă de relief la alta făcându-se treptat permite amenajarea unor aşezări diverse. La modul de dispunere a formelor de relief se adaugă şi un climat blând care permite desfăşurarea diverselor activităţi turistice fără să impună restricţii de ordin climatic, mai mult, chiar stimulează practicarea unor forme de turism de sănătate prin intermediul staţiunilor balneoclimatice. Odată cu trecerea timpului şi dezvoltarea societăţii, o parte din construcţii ce datează din diferite perioade şi îndeplinesc diferite funcţii având o valoare istorică, arhitecturală, morală şi spirituală, ajung să fie protejate prin intermediul unor programe speciale destinate acestui scop. Patrimoniul turistic nemţean este foarte divers abundând atât în resurse naturale, cât şi antropice, din această categorie menţionând mănăstirile şi muzeele. Potenţialul antropic, l-am descris pe baza celui natural, pe parcursul prezentării, reliefând astfel elementele ce constituie obiective turistice demne de vizitat, începând cu siturile arheologice şi continuând cu mănăstirile, muzeele, casele memoriale. Potenţialul antropic include, de asemeni, şi unele elemente în absenţa cărora nu s-ar putea valorifica potenţialul turistic, aceste elemente, fiind materializate de mijloacele de transport şi baza de cazare, reprezentată de hoteluri, pensiuni, vile şi sanatorii, constituie o premisă pentru dezvoltarea tuturor formelor de turism în această zonă, iar dotarea acestora cu diverse echipamente, restaurante, baruri, săli de sport, cabinete medicale conferă amploare fenomenului turistic. În cadrul acestei lucrări, am dorit să punctez atât posibilităţile actuale, reale, naturale şi antropice, cât şi perspectivele de dezvoltare a turismului din judeţul Neamţ care nu beneficiază de o promovare adecvată, toată atenţia fiind fie acaparată de municipiul Piatra Neamţ care s-a dezvoltat foarte mult din punct de vedere turistic în ultima vreme, fie