Sunteți pe pagina 1din 5

Cărnuță Adelin – Mihai Grupa 1820 Calculatoare An I UPG Ploiești

Filozofia mai are loc in lumea noastră?

Primii filozofi ai Antichității au dorit să explice lumea fără a introduce în ecuația ei influența
divină. Ce formează, în mod fundamental, baza existenței? Mai târziu, ei au început să examineze
critic și valorile, și formele de organizare socială. S-au întrebat în ce condiții poate omenirea să se
dezvolte cel mai bine și să fie fericită. Căutarea răspunsurilor a dus la apariția mai multor discipline
filozofice. Această mișcare de disociere față de superstiții și încercarea de a descoperi rațiuni și
explicații au format fundamentul filozofiei.

„Omul de știință este acel om care știe aproape totul despre aproape nimic; filozoful este acel
om care știe aproape nimic despre aproape totul.’’

(Aurel Codoban „Introducere in filosofie’’)

În timpul nostru, al oamenilor moderni, filozofia este uitată. Oare mai știe cineva cine sunt
Platon, Aristotel, Kant fără a se referi la importanța lor istorică. Acum toate ideile sunt importante
dacă ele sunt testabile, „palpabile” să zicem. Însă filozofia mânuiește inteligența cuvintelor ea
jonglează cu concepte.

„Legata fiind de procesul perpetuei schimbări si înlocuiri , de diversificarea si ordonarea


existentei, categoria de timp, cu integra ei problematica , s-a impus in rândul marilor preocupări ce au
frământat gândirea umana in decursul dezvoltării sale istorice si căreia i sa căutat , pe fiecare treapta
a dezvoltării cunoașterii științifice si a practicii sociale , noi înțelesuri si sensuri.

Secolul al –XX-lea, caracterizat prin cele mai profunde transformări si mutații din cate a cunoscut
zbuciumata istorie a omenirii , atât in domeniul cunoașterii științifice cat si al condițiilor de existenta
a oamenilor , avea sa ridice analiza conținutului categoriei de timp pe unul din primele planuri ale
activității teoretice.

Accelerarea ritmului de pătrundere a cunoașterii umane in domenii din ce in ce mai vaste si mai
complexe , accelerarea ritmului vieții cotidiene , pun in fata omului , in noi coordonate si cu noi
valente , probleme legate de sensul si perspectivele existentei sale.

[...]Filosofia marxista contemporana se raportează la întrebări referitoare la natura si esența timpului


fie prin încercarea de fundamentare idealista a interpretării conținutului categoriei de timp , fie
printr-o atitudine ostila fata de factorul timp in general si adoptarea unor poziții pesimiste in
legătura cu însuși sensul existentei umane.[...]

In finalul acestor concluzii s-ar cădea a mai fi subliniat faptul ca pentru om , pentru existenta sa ,
conștiința timpului – conștientizarea desfasurarii structurii sale temporale ca interferenta a timpului
fizic , biologic , psihologic si social – devine o forma a conștiinței sale sociale. „Modul in care îți trăiești
timpul tău e , in cele din urma , o forma care se cristalizează o concepție etica despre viața si rosturile
ei.” Afirma pe buna dreptate D.Ghise. De aceea important in viața unui om este nu atât vârsta atinsa

1
Cărnuță Adelin – Mihai Grupa 1820 Calculatoare An I UPG Ploiești

la un moment dat , cat felul in care a trăit anii pe care-i are , felul in care in mod conștient s-a integrat
pana la identificare in marile evenimente pe care societatea in care traieste le-a cunoscut. Nu trebuie
uitat faptul ca atitudinea fata de timp , nu in acceptanta sa ca ceva exterior ființei noastre , ci ca
modul nostru de a devenii si a fii , pune in lumina gradul nostru de cultura”

In acceptarea mea , mulți înțelegem greșit filosofia , in sensul ca școala ne învață că filosofia a
fost undeva in trecut si a rămas la nivel de Kant. Tot ce facem la școala e intr-o zona care parca nu
prea are legătura cu realitatea. Este o chestiune foarte delicata sa cuplezi o noțiune filosofica de
acum ... ani cu contextul socio-cultural de atunci si sa nu o aduci greșit in vremurile noastre ... dar nu
asta e important acum.

In cercetarea , știința , arta si cultura contemporană consider filosofia foarte importantă si foarte
prezentă. Dar nu filosofia decuplată de realitate... adică una teoretică , făcută la tabla.

Filosofia își face prezența si este utilă atunci când trăiești ceva, sau când întâmpini , să zicem printr-
un experiment , o problemă , o noutate , o tensiune etc.

Filosofia este de multe ori si un spațiu de orientare pentru a realiza un experiment sau pentru o
acțiune . Ca să nu mai zic de filosofia unei științe . De exemplu știința complexității. Mulți au auzit de
instrumentele ei , sa zicem teoria haosului , catastrofe , etc. Dar esența ei este ca impina aceste
instrumente printr-o filosofie care este diferita de cea in vremea lui Newton sa spunem. Deci exista o
filosofie care ghidează un curent științific sau cultural , inclusiv economic sau politic, in funcție de
problemele si dezvoltarea societatii la momentul respectiv.

Fara filosofie nimic nu ar mai fi fost realizat in lume . Pentru cel neștiutor știința este cea care aduce
progresul , dar putini știu ca filosofia forțează in necunoscut trasând drumul ce urmează a fi străbătut
de către cercetătorii științei. Ei validează sau invalidează din urma ideile proiectate de gândirea
filosofica cu mult timp înainte ca experimentul științific sa fie posibil. Omul de știința are o gândire
încorsetata de propriile legi aplicabile pe o arie mica de realitate si deci el nu va putea sa se
aventureze in teorii ce pot devansa cu mii de ani realitatea.

Apoi sunt probleme eterne ale gândirii care nu pot fi analizate decât de filosofie, nici o alta disciplina
nu se poate încumeta sa abordeze teme ca: sensul vieții , ce este ființa? , de ce a apărut ea? , ce este
divinitatea? , de ce murim?, ce se întâmpla dincolo de noi , de univers? , etc.

Giuseppe Prestipino spunea ca : „Știința(sau filosofia) clasica a secolelor de ascensiune


capitalista este punctul de plecare necesar , deci insuficient , al genezei istorice a socialismului
științific’’.

Pe de o parte , filosofia reprezintă însăși viața . Ea ne șlefuiește atât moral cat si comportamental , in
consecința. De ce spun acest lucru? Pentru ca nu numai ca are aplicabilitate in toate domeniile , însa
le cuprinde pe toate. Poți sa filosofezi ore in sir chiar si despre cum poți asambla o piesa de mobilier
din bucata, despre modul in care te va ajuta aceasta piesa , despre cum poți încerca sa folosești un
sistem automat de asamblare , despre cum te va ajuta cunoașterea asamblării ei.. etc.

Desigur , utilitate filosofiei este atât de subtila incot nu îți dai seama ca este , as îndrăznii sa spun ,
chiar vitala. Filosofia te îndeamnă sa cercetezi , sa gândești conexiuni intre concepte aparent
îndepărtate , sa încerci sa gândești cat mai profund si luând in considerare cat mai mulți factori ,

2
Cărnuță Adelin – Mihai Grupa 1820 Calculatoare An I UPG Ploiești

filosofia te face sa te cunoști mai bine atât pe tine însuti cat si pe cei din jurul tău. Desigur , ea poate
produce si multe conflicte interioare , insă rolul acestora nu este de a te face sa abandonezi ; din
contra , rolul lor este de a te face sa cauți in tine , in continuare.

Din punctul meu de vedere , este relevant ca un individ sa poată sa își producă singur un sistem de
filosofii (dând dovada de autonomie a gândirii), sa nu preia concepțiile filosofilor mai mult sau mai
Putin cunoscuți, decât in măsura in care acel sistem gândește ca al sau iar in acest caz trebuie ca
individul sa fi gândit acel lucru înainte de a descoperii conceptul sau ca fiind unul consacrat de către
un filosof , nu de a citii si de a spune ca are dreptate si doar atât ; si chiar si in condițiile in care
descoperă o idee , o trece prin filtrul gândirii sale si o considera potrivita, trebuie sa încerce sa
meargă mai departe , sa se îndoiască , sa facă orice pentru a se convinge de propriul sistem de
gândire.

Cat despre importanta lui Platon , Aristotel , Kant etc.. este una extrem de mare: fiecare dintre ei a
venit cu o inovație a gândirii asupra a numeroase subiecte , inovații fără de care nu am mai fi ajuns sa
fim cine suntem astăzi. Să luăm spre exemplu Platon cu „Alegoria Peșterii” : oamenii nu pot ajunge la
esenţa lucrurilor prin simţul comun, pentru că nu văd decât reflecţii incomplete ale unor lucruri
proiectate în întunericul cunoaşterii lor. Ca într-o peşteră, ei sunt prizonieri, înlănţuiţi de propriile
superstiţii şi de ignoranţa lor. Pentru a se elibera, trebuie să rupă aceste lanţuri şi să iasă, la lumina
soarelui. Fireşte, vor fi la început orbiţi de lumină, dar, pe măsură ce ochii li se obişnuiesc, vor
înţelege destul de repedecare este adevărata realitate şi vorîncepe să îi înţeleagă esenţa. “Omul
trebuie să se elibereze de ignoranță și să părăsească peștera pentru a ajunge la lumina cunoașterii.
Omul din peșteră nu percepe realitatea, ci numai umbrele pe care aceasta le proiectează, ceea ce
face ca simțul comun să fie mult mai puțin eficient.”

Pe de altă parte , lumea noastră contemporană tinde sa piardă valorile filosofiei căci trăiește sub
apăsarea unei atmosfere înnăbușitoare de materialism care întunecă si depreciază toate valorile
ideale ale vieții.

Sunt impresionante , din acest punct de vedere afirmările unui învățat american care ne-a vizitat cu
mult timp in urma si a ținut la noi o serie de conferințe , Charles Upson Clark. Vorbind despre viața
intelectuala din tara sa, care sta astăzi in fruntea civilizației noului continent, Charles afirma : „ In tara
noastră predomina atât de mult materialismul , încât viața intelectuala se afla cu totul pe plan al
doilea. Cele mai valoroase talente se devotează la noii vieți materiale. Sunt putini oamenii care se
consacra profesoratului , literaturii sau bisericii. Tratamentul ce se acorda profesorilor sau preoților
este cu totul insuficient pentru menținerea familiei lor.

Viața materiala domina cu totul peste cea intelectuala. Acesta este adevărul.

Cei mai buni scriitori sunt tentați sa intre in reclama. Numeroși profesori universitari lucrează
pentru firmele de anunțuri , adică cum zicem noi , pentru agențiile de publicitate , redactând
prospecte industriale si comerciale cărora le dau o oarecare tinctura științifica si literara”.

Totodată , putem observa ca știința si filosofia urmărind unul si același scop, ar trebuii sa se
ajute reciproc. Spre exemplu, știința lucrează cu omul , cu simțurile lui . Ea își construiește baza
problemei ce vrea sa o studieze cu datele concrete ale simțurilor. Vine apoi filosofia , ce completează
știința; in momentul stagnării , știința se ciocnește de filosofie, la fel cum filosofia se oprește acolo

3
Cărnuță Adelin – Mihai Grupa 1820 Calculatoare An I UPG Ploiești

unde știința este precisa si clara. După ce studiază temelia acestei probleme , filosofia își îndreaptă
privirea spre finalul ei si constata ca aceasta lipsește, astfel ea duce mai departe explicările
nedesăvârșite ale științei si le întregește prin ipoteze , ce trec peste marginile experienței sensibile.
Descartes a pornit de la premisa că ansamblul cunoașterii trebuie pus la îndoială. Orice idee supusă
îndoielilor trebuia respinsă pentru a descoperi în cele din urmă un fundament pentru adevărata
cunoaștere. Această „îndoială metodică", ce respinge percepția ca fiind îndoielnică, acceptând numai
deducția ca metodă, l-a condus la un principiu de bază: „gândul există și pentru că gândul nu poate fi
separat de entitatea gânditoare, exist și eu.” Afirmația „cuget, deci exist" este conclusivă în sine,
servind la fundamentarea subiectului. Toate celelalte derivative propuse de Descartes se bazau pe
această îndoială universală. El a dezvoltat o teorie dualist (în latină: duo, „doi") ce separa lumea în
funcție de două substanțe. Res cogitans sau „lucrul care gândește" (lumea interioară) acoperă
întreaga paletă de gânduri și percepții, în vreme ce res extensa (lumea exterioară) acoperă întreaga
întindere spațială și toate obiectele conținute de ea. Aceste două entități sunt în întregime
autosuficiente, având drept unic element de legătură intervenția lui Dumnezeu. Raționalismul lui
Descartes i-a inspirat pe Spinoza și Leibniz

Așadar filosofia trebuie sa pornească de la ultimele explicări ale științei si sa caute sa le duca
mai departe in direcția logicii cu ipoteze potrivite pentru ca in final , ea sa ne dea înțelegerea totala a
lumii si sa desăvârșească astfel de problema neterminata a științei.

Lucian Blaga relatează ca : „ Oricâtă importanta am da științei , totuși intr-un loc tragem o
dunga si zicem: aici începe tara necunoscutului. Numai așa putem face de altfel posibila manifestarea
in filosofia întregii personalități”.

In concluzie , consider ca afirmația referitoare la problema filosofiei in lumea contemporana


este pertinenta , deoarece intr-o lume plina de materialism , filosofia încă mai supraviețuiește , este
implementata fiecărui individ in parte , iar filosoful autentic , departe de a ignora lumea materiala ,
va reflecta pornind de la aceasta lume care condiționează toate gândurile noastre; reflecția nu
trebuie sa fie neapărat o evaziune.

Actul filozofic care tinde „sa transforme un eveniment in experiența” după cum afirma
LaCroix, își propune sa extragă din evenimentul respectiv , lecția potrivita , sa apropie evenimentele
unele de altele pentru a le înțelege , pentru a le cuprinde laolaltă cu scopul de a ajunge la o viziune
sistematica a Universului , misiunea filosofului nu poate fi înțeleasa decât prin raportare la o cultura
reala , pentru ca numai ea poate sa justifice cu adevărat filosofia.

Filosoful adevărat este legat in mod necesar de o cultura adevărata . Numai cadrele unei
asemenea culturi se pot esprima si dezvolta liber.

„După unii filosofi , nu ementele intelectuale , ci elementele afective ale vieții sufletești ale
omule determina faptele lui , si sunt , prin urmare factorul esențial al progresului[...]

Cel dintâi zice ,in opera sa intitulata „Lumea ca voința si reprezentare”:

„Voința – prin care Schopenhauer înțelege întreagă parte afectiva a naturii omenești – nu se spune
niciodată inteligentei , in tendința ei originara si in principiul ei fundamental , voința nu poate sa fie
schimbata intru nimic de inteligenta . A crede ca cunoștința determina , in adevăr , voința este ca si

4
Cărnuță Adelin – Mihai Grupa 1820 Calculatoare An I UPG Ploiești

cum ne-am închipui ca felinarul , pe care-l purtam noaptea , ca se ne luminam calea , este cauza
prima a mersului.”

Iar spencer , polemizând cu Auguste Comte , zice , la rândul sau:

„Ideile nu guvernează si nu transforma lumea ; lumea este guvernata si transformata de sentimente ,


cărora ideile le servesc numai de călăuză. Mecanismul social nu se întemeiază in definitiv pe opinii , ci
aproape cu totul pe caractere.”

Bibliografie

1. Comunicare.codoban.if.pdf
2. Gheorge Barsan: „Timpul in știință si filosofie”. Editura Științifică
București 1973, cap; „Importanta si actualitatea problematicii
timpului, pag 7-232
3. Giuseppe Prestipino: „Natura si societate” , Editura politica
București 1980 , pag 22
4. P.P.Negulescu : „Scrieri inedite III” , Editura Academiei Republicii
Socialiste Romania , București 1972 pag 285/287
5. Lucian Blaga : „încercări filozofice” , Editura Facla 1977 cap.
„Concepția despre lume si știință” , pag 57.
6. Marea enciclopedie a cunoașterii – Religie și Filozofie