Sunteți pe pagina 1din 3

Gheorghe Vrabie Balada Populară Română Editura Academiei Republicii Socialiste România Bucureşti, 1966

Diana Curmei L111, Rom-Engl

Voica sau Călătoria fratelui mort

Voica sau Călătoria fratelui mort este o baladă de largă circulaţie şi desigur aceasta este caracteristică în sud-estul Europei. În această baladă este dezvoltat motivul fratelui strigoi. Acest motiv este întilnit numai la greci şi aromâni, la bulgari, sîrbi, albanezi şi români. Cel care a deschis seria discuţiilor despre această baladă a fost Wilhelm Wollner, la sfîrşitul secolului XlX. La români, primii care descoperă şi publică balada, sub numele „Boghiţa”, sunt ardelenii. Pentru analiza elementelor epice, Gheorghe Vrabie a împarţit balada pe părţi, pe motive:
1.

Căsătoria fetei departe de casa părintească.

De obicei cîntăreţii populari manifestă o tendinţă generală de a zice locul şi tema baladei chiar din primele versuri a acesteia, cum se întîmplă şi în această baladă. Mama este contra căsătoriei fiicei, însă fratele mai mic o mărită în al nouălea sat. Mama nu vrea să se despartă de fiică fiindcă, de obicei ea este moştenitoarea gospodăriei părinţilor şi are anumite îndatoriri faţă de părinţi şi străbuni. Tot la începutul baladei, la versiunea bulgară ori sîrbă, este accentuat caracterul patriarhal al familiei şi caracterul unei familii numeroase. Cu toate astea, această imagine are o valoare artistică ci nu doar etnografică, deoarece între mulţimea de membri, mama este o bătrînă neputincioasă, în versiunile bulgare şi române, de aceea ea se opune voinţei fiului mic de a înstrăina pe fată: „Nu dau pe Voica Că ea-n casă-mi face, Focşorel în vatră, Apşoară-n găleată” ( Făgăţel, 4)

Pe lîngă această variantă, întîlnim una mai gravă. Este vorba de grija faţă de cei decedaţi, pe care ea trebuie să o poarte. Aceste obligaţii cereau mult efort, pe care nu-l putea face o femeie bătrînă. Aceste eforturi erau necesare din teama ca nu cumva vreun mort să se facă strigoi, să vină noaptea să le tulbure viaţa. Dorinţa fratelui mic, de a da pe soră departe, se explică, în cîntecele bulgare, prin faptul că măritînd-o, fraţii fiind negustori, vor avea unde să fie găzduiţi. 2. Numele ţării şi a celor doi- frate şi soră. Fiecare variantă vine cu versiunea sa despre locul unde urmează să plece fata şi de unde provine. Aproape fiecare din aceste variante are o înclinare către un anumit nume de ţară. În cea românească este vorba despre „Nadolia”, în străinătate, peste apa Slătioara, în Italia. În cele sîrbești apar: peste mări, la 40 de conace etc. În variantele bulgăreşti: peste nouă sate, Menovo, Zagori, Cosova şi chiar în Valachia. În cele greceşti apare formula: în străinătate ori în Tesalia, Salonic ori România şi de cele mai multe ori în Babilon. În cazul numelor celor doi, cu regularitate apare numele Constantin, iar pentru soră apare : Arete; Irina (în Grecia); Voichiţa sau Vochiţa (în România); Garantina ( în Albania). În spaţiul sîrbesc şi bulgăresc, lucrurile stau altfel. În Macedonia apare sporadic numele de Constantin, pe cînd în nordul Bulgariei sînt frecvente: Lazăr, Dimitri, Pavel, Milan, Goico etc, în Serbia: Milovan, Jean, Tratar şi Costa. Pentru numele fetei : Petcana, Vechea, Alenca, Denca, Iovana, la sîrbi: Jelita, Angje etc. 3. Făgăduinţa fiilor față de mamă. Aceasta constituie intriga, deoarece nerespectarea promisiunilor duce la dezvoltarea altor verigi ale subiectului. În variantele româneşti, Constantin este cel care promite mamei că o aduce pe sora de cinci ori vara şi de noua ori iarna, de aici ne dăm seama că mediul în care a luat naştere balada a fost cel rural, fiindcă vara sunt mai multe zile lucrătoare, iar iarna mai multe sărbători. La greci, promisiunea este făcută de frate în mod solemn, el jură că sora va fi adusă ori de cîte ori vor fi amărăciuni sau bucurii în casă. 4. Ciuma. Promisiunile nu pot fi respectate din cauza morţii fiilor, care vine pe neaşteptate, astfel că mama rămîne singura supravieţuitoare, cu durerea de a nu avea pe fiică lînga ea, de aici ia naştere blestemul. În versiunea greacă şi albaneză motivul calamităţilor este războiul. În versiunile bulgare-sîrbe, flagelul ciumei devine teribil. Cei opt fraţi mor, rămînînd doar Constantin, apoi cînd boala se întoarce, moare şi el în chinuri, rămînînd doar mama. 5. Blestemul.

Un moment hotărîtor îl constituie blestemul, care a fost implicat prin necesitate de către moarte. Incidentul lipsește doar în versiunea sîrbească din cauza structrii ei artistice. La români, mama are grijă de morţi, după datină, îl dispreţuieşte pe cel mic şi îl blestemă. La greci blestemul se reduce doar la un vers, două. 6. Metamorfoza mortului. Din pricina blestemului, fiul se scoală din pămînt. Scos din pămînt afară, mortul ia înfătişarea unui călăreţ nocturn, care zboară prin aer sus. În variantele greceşti, mortul din nor îşi întruchipează cal, din părul lui frîu, iar luna şi-o ia drept tovarăș de drum. În variantele bulgare, sicriul devine cal, pînza de pe obraz- şa, iar din trei şerpi- bici. În variantele sîrbeşti apar alte elemente, darurile făcute celui mort : pămîntul, prăjituri etc. 7. Întîlnirea fratelui cu sora. Aici întîlnim mai multe etape: călătoria fratelui către soră; găsirea ei la horă, acasă etc.; arătarea scopului pentru care a venit; semnele de fiinţă străină, de mort, pe care sora nu le înţelege. Călătoria lipseşte în majoritatea versiunilor, cîntăreţul doar spune că a lăsat văi şi munţi în urmă şi că a găsit-o pe soră la horă sau pieptănîndu-se. Locul de întîlnire variază, ori la horă ori acasă sau nuntă. 8. Călătoria fratelui mort cu sora. În majoritatea variantelor, după convorbire, fratele şi sora pleacă, călătorind peste mari şi munţi. În puţine variante, sora se plictiseşte aşteptînd, astfel decide să plece la cimitir, să-şi întîlnească fratele, însă observă numeroase morminte proaspete, fapt care o face să înţeleagă soarta lui Constantin. 9. Întîlnirea dintre mamă şi fiică. Balada sfîrşeşte printr-un dialog dintre mamă şi fiică. În multe variante, cînd se văd mama şi fiica, acestea se îmbrăţişează, mor ori sînt transformate în stei de piatră. Cu acest fenomen, Călătoria fratelui mort ia sfîrşit.