Sunteți pe pagina 1din 4

II.2.

Abuzul de pozitie dominanta

- titularul pozitiei dominante poate fi atat un agent ec., cat si un grup de agenti ec. Cu alte cuvinte, putem intalni pozitie dominanta individuala sau colectiva.

a) notiunea de "pozitie dominanta" - legea nu defineste pozitia dominanta. In schimb, Regulamentul CC din 13.05.2004 privind aplicarea prevederilor art. 5 si 6 din L 21/ 1996 defineste pozitia dominanta ca situatia in care un agent ec. (Regulamentul nu mentioneaza si grupul de ag.ec., dar cred ca definitia se aplica tale quale si grupului) este capabil, intr-o masura apreciabila, sa se comporte independent fata de concurentii (inclusiv concurentii potentiali) si clientii sai de pe piata relevanta. Cu alte cuvinte, agentul economic in pozitie dominanta are posibilitatea de a determina propriul comportament pe piata relevanta facand abstractie de concurenti si de clientii sai (se observa ca definitia pozitiei dominante nu difera de cea a monopolului).

b) criterii folosite in practica pentru stabilirea existentei pozitiei dominante 1) profiturile - daca un ag.ec. are pt. o perioada suficient de lunga de timp, profituri care exced media profitului in industria (adica, piata relevanta) din care face parte, acesta este un indiciu privind existenta unei pozitii dominante. Argument: un ag.ec. fara pozitie dominanta nu ar putea sa-si mentina pe o perioda de timp aceste profituri in exces, deoarece alti ag.ec. ar intra intre timp pe piata, oferind preturi mai scazute (sau aceleasi preturi, dar calitate superioara care presupune costuri mai mari si deci reducerea marjei de profit) si ar cuceri in acest fel parte sau toata piata primului ag.ec. Reciproca insa nu este adevarata (adica, lipsa profitului nu exclude existenta pozitiei dominante). Bilantul contabil al unui monopolist poate prezenta profituri

normale sau chiar sub medie pentru mai multe motive: (i) monopolistul poate avea, pe langa activitatea monopolizata, si alte activitati care produc pierderi, astfel incat profiturile in exces vor acoperi pierderile, (ii) monopolistul opereaza in mod neeficient, costurile ineficientei sunt platite de consumatori dar monopolistul nu isi poate permite sa includa in pret si o marja mare de profit sau (iii) daca ag.ec. care are pozitia de monopol a fost vandut recent, pretul vanzarii este de regula exagerat de mare, incluzand si valoarea data de posibilitatea exploatarii consumatorilor. In bilantul contabil al cumparatorului, nu vor apare profituri mari deoarece profiturile de monopol

sunt folosite pentru a plati dobanzile si restitui sumele imprumutate pentru cumpararea ag.ec. monopolist. 2) comportamentul monopolistului - acest comportament nu este tipic unui ag.ec. care este supus unei puternice competitii. Acest comportament nu trebuie sa fie ilegal, el poate fi si legal. De ex., in SUA Du Pont de Nemours a marit preturile la unul din produsele sale pentru ca din veniturile obtinute sa isi finanteze construirea unei noi capac. de productie pentru un alt produs (care nu era intersanjabil cu primul). Marirea preturilor a fost considerata legala, dar instanta a decis ca acest fapt dovedeste existenta puterii de monopol deoarece in absenta ei, o altfel de decizie ar fi dus la pierderea clientilor pentru produsul al carui pret a fost majorat. 3) structura pietei cu alte cuvinte, ce procent din piata relevanta trebuie sa fie ocupat de agentul economic pentru ca acesta sa fie considerat in pozitie de monopol? In SUA, jurisprudenta a considerat ca o cota de 30% din piata prezuma lipsa unei pozitii de monopol, 60% din piata creeaza o prezumtie puternica in favoarea existentei unei pozitii de monopol, iar 90% din piata creeaza o prezumtie absoluta de existenta a pozitiei de monopol. De regula, cand un ag.ec. detine sub 50% din piata, prezumtia in sensul lipsei pozitiei dominante este relativa, instantele analizand situatia de fapt pentru a determina daca activitatea paratului dovedeste existenta pozitiei de monopol (in general, daca agentul economic investigat este un "lider al preturilor" -in sensul ca politica sa de preturi este urmata indeaproape de concurentii sai- atunci avem dovada existentei pozitiei dominante chiar daca acel ag.ec. detine intre 20 si 30% din piata. In EU, s-a decis ca Hoffman-La Roche nu detine o pozitie dominanta pe piata anumitor vitamine, deoarece cota sa de piata era de 20-30% iar un alt concurent avea o cota similara. In aceasta speta nu a fost insa identificat nici un lider al preturilor). In speta United Brands (EU) s-a decis ca ag.ec., desi detinea aprox. 45% din piata, avea totusi pozitie dominanta deoarece ceilalti concurenti aveau fiecare mult mai putin (10-15% al doilea).

b) notiunea de "abuz" de pozitie dominanta - L 21/ 1996 nu sanctioneaza pozitia dominanta prin ea insasi, ci numai abuzul ei. Pozitia dominanta nu are nimic ilicit in sine (exceptand cazul in care a fost dobandita in mod illicit).

- nu exista o definitie legala a abuzului de pozitie dominanta. Este o situatie care se apreciaza de la caz la caz. In principiu, exista abuz in cazul in care titularul pozitiei dominante recurge la practici ce au ca obiect sau pot avea ca efect afectarea concurentei pe piata relevanta (ex.: eliminarea concurentei; impiedicarea intrarii unui ag.ec. pe piata relevanta; adoptarea de practici ce i-ar afecta interesele in situatia in care nu s-ar bucura de pozitia dominanta, de ex.vanzarea sub costurile de productie) sau prejudicierea consumatorilor. Dupa cum se observa, prejudicierea

consumatorilor reprezinta (actuala sau potentiala) reprezinta o conditie alternativa pentru atragerea raspunderii monopolistului. - din punct de vedere economic, nu este contestat de nimeni ca practicile monopoliste se rasfrang negativ si asupra consumatorilor. Insa aceasta prejudiciere este numai indirecta si rezulta din atingerile aduse concurentei dintre ag.ec. (afectarea concurentei inseamna ca ag.ec. nu mai sunt capabili sa ofere consumatorilor produse la preturi atractive sau pur si simplu se ingusteaza sfera de alegere a consumatorilor). De aceea, mi se pare anormal sa consideri ca un abuz de pozitie dominanta este sanctionabil daca prejudiciaza consumatorii, desi nu a adus sau nu are potentialul de a aduce atingere concurentei pe piata relevanta (de ex., un agent ec. care are 45% din piata ridica pretul la un produs cu 10%. O parte mica din clientii sai se orienteaza catre ceilalti concurenti, care pastreaza preturile neschimbate, in conditii de calitate similara a produselor, ceea ce duce la pierderea unor procente de piata de catre ag.ec. dominant. Evident, consumatorii care ii raman fideli vor suferi datorita cresterii pretului, dar ceilalti concurenti nu au fost afectati). Referirea la consumatori ar avea oarecare sens in cazul unui monopol natural, cand monopolistul nu a savarsit un act de natura sa aduca atingere concurentei (deoarece concurenta nu exista practice pe piata relevanta) dar totusi a luat o masura care afecteaza consumatorii (reducerea calitatii produsului, inasprirea conditiilor de credit, etc.). Dar in acest caz, de ce trebuie Cons.Conc. sa investigheze acest fapt, cand exista organe si legislatie speciala privind protectia consumatorilor?

Art.6 enumera cateva practici de abuz de pozitie dominanta, concretizari ale conceptelor deja discutate (in practica Consiliului Concurentei, cel mai des se

intalnesc situatiile in care un client sau furnizor al unui agent economic dominant il acuza pe acesta din urma ca ii aplica un tratament discriminatoriu in ce priveste

politica de preturi sau de discount-uri ori ca denunta in mod unilateral contractul cu clientul/ furnizorul, fara motive obiective).

corelatia intre abuzul de pozitie dominanta si intelegerile monopoliste

In principiu, se considera ca daca acelasi fapt poata fi calificat atat ca intelegere monopolista, cat si ca abuz de pozitie dominanta, nu pot fi aplicate simultan ambele categorii de sanctiuni. Totusi, organul de supraveghere poate aplica oricare din ele, in functie de caracterizarea pe care a dat-o practicii respective. Pe de alta parte, in cazul in care un agent economic ajunge la o pozitie dominanta pe baza unor intelegeri monopoliste si ulterior abuzeaza de pozitia dominanta, atunci agentul economic poate fi sanctionat atat pentru abuz de pozitie dominanta, cat si pentru participare la intelegeri monopoliste. De asemenea, in principiu -adica, exceptand categoriile de intelegeri mentionate in art.8(2)- nu este sanctionabila o intelegere intre agenti ec. concurenti care la data incheierii sale si nici ulterior nu afecteaza semnificativ concurenta (desi elementele intelegerii sunt din cele enumerate in art. 5 alin.1) si care duce in timp la dobandirea unei pozitii dominante (de ex., un acord de cooperare in producerea -prin folosirea in comun a capacitatilor de productie- sau desfacerea -prin efectuarea unei publicitati comune- unui anumit produs, asemenea acord continand clauze anticoncurentiale de ex., interzicerea publicitatii separate, schimbul de informatii cu privire la strucutura de cost a produselor). Daca insa dupa dobandirea pozitiei dominante concurenta este afectata semnificativ prin practicile acelor agenti ec. desfasurate pe baza unei noi intelegeri (sau a intelegerii initiale), atunci intelegerea in cauza va deveni ilicita si va sanctionata ca o intelegere monopolista.