Sunteți pe pagina 1din 8

Anomalie geomagnetica

Zona: pe drumul dinpre Brasov spre Buzau, inainte de Siriu, exista un


popas langa care sunt problemele alea cu noroiul care se revarsa cand
ploua. De aici se mai fac 2 sau 3 curbe apoi urmeaza o panta un pic mai
abrupta care se termina cu o curba la dreapta pe un pod. Inainte de podul
asta e zona. Ca referinta, imediat dupa pod urmeaza drumul drept iar
urmatoarea curba este la stanga si fix in curba asta este si intrarea pe
baraj.

***

Experimentele extrasenzoriale efectuate in zona in anii '80 au inclus si


unul mai putin obisnuit. Unul dintre subiectii umani, un medium cu
aptitudini deosebite, s-a oferit sa verifice cu ochii mintii ce se intampla cu
acele „aspirari" in ceata albastra, fiind dus intr-un loc unde aparatele
indicau o turbulenta energetica. El trebuia doar sa intre in stare de transa
si sa comunice, pe cale telepatica, ce se intampla. Spre stupefactia celor
prezenti, subiectul a disparut pur si simplu din fata lor. Fiind un experiment
militar, panica a fost maxima, mai ales pentru faptul ca trebuia sa se
asigure protectia participantilor la experimente. Se temeau ca omul a
disparut complet ,dar el a fost descoperit dupa aproape o ora, cazut la
pamant, incapabil sa vorbeasca, la cateva sute de metri de locul din care
disparuse si unde il mai cautasera cu cateva minute inainte de a fi
gasit.Cand si-a revenit, primele cuvinte au fost: „Am venit de Dincolo".

Ceea ce a povestit pare fantastic. A fost aspirat intr-un tunel


turbionar, gri, la capatul caruia se afla o lumina stralucitoare. „Clasic", s-ar
putea spune. Asa se „vede" si din starea de coma. Insa este pentru prima
data cand cineva explica aceasta lumina stralucitoare. „Este vorba de o
radiatie luminoasa pe care o apreciez avand 300.000 de grade Kelvin". Ar fi
fost suficient atat sa-i tulbure pe participantii la experiment. Insa subiectul
mai avea si alte „amintiri". A descris peisajul de Dincolo asemanator cu cel
pamantean, dar in culori mult mai pure. Si da, a vazut si oameni, o femeie
si o fetita aidoma ei, de parea o clona, un batran si un alt barbat, cu ten
gri, „altfel decat noi". Straniu, in comparatie cu acestia, subiectului i se
parea ciudata rasa umana, fara sa poata preciza de ce. Nu a putut lua
contact cu ei, pareau ca ratacesc fara tel, pierduti in timp si spatiu. Sau el
era cel care se „ratacise" in timpul si spatiul „lor". Subiectul a apreciat
trecerea lui prin lumea de dincolo la o fractiune de secunda si nu i-a venit
sa creada ca disparuse aproape o ora. Mergand pe ipoteza ca acei oameni
poate disparusera candva in „ceata albastra" si nu mai gasisera calea de
intoarcere, au fost chestionati satenii despre disparitii ciudate. „Sunteti
oameni seriosi sau cum?", i-a luat la rost o batrana. „Pai cate ciudatenii
sunt pe aici, cine sa mai stie!".

Tot aici in Muntii Buzaului ,prin 1979 Expeditia Burebista 2050, condusa de
cercetatorul Vasile Rudan a descoperit o zona, numita 'Tara Luanei'.Aici
pamantul este ars pana la adancimea de o jumatate de metru, iar in grotele
din aceasta zona sub inciziile din epoca fierului a fost descoperita o scena
de lupta de domeniul fantasticului.Dinspre stele,Terra este atacata de o
nava spatiala propulsata de un lung set de flacari.In intampinarea ei ,de la
sol,pornesc doua rachete de interceptare...Sondajele atesta faptul ca
asezarea a fost distrusa instantaneu de un foc mistuitor.
Cercetarile atesta faptul ca in aceasta zona a trait o civilizatie mult mai
evoluata decat cea din ziua de azi ,pai altfel de unde stia 'primitivul ' acela
acum aproximativ noua mii de ani sa deseneze pe peretii pesterilor desene
ce reprezinta ( cam atat au aratat testele facute cu C14) rachete de
interceptare, de turbina( s-a descoperit un desen ce reprezenta o turbina)
,un cerc cu o cruce in mijloc iar extremitatile crucii sunt marcate cu cercuri
inegrite...?

Legenda acestei zone vorbeste despre 'Luana' care era o fiinta atotputernica
ce pazea cu strasnicie portile unei cetati cu ziduri imense,deasupra careia
stralucea atat ziua cat si noaptea un soare aidoma astrului zilei...Vrajmasi
puternici au venit inzauati , in care de foc si au doborat soarele
cetatii.Cand soarele s-a prabusit pamantul s-a cutremurat din temelii si
mare prapad a fost in lume.De atunci,pe locul cetatii,nici iarba nu a
crescut,nici picior de fiara nu a calcat ,nici glas de pasare nu s-a auzit.

***

Straniile teleportari din Muntii Buzaului

DISPARITIILE DE LA BOZIORU
Muntii Buzaului sunt cunoscuti in mediile oculte, si in cele foarte "terestre",
mai ales ale armatei, ca regiune unde se manifesta fenomene ciudate:
disparitii de persoane, aparitii de Obiecte Zburatoare Neidentificate, ape
vii, izvoare radioactive, defectari ale aparaturii electrice, voalarea filmelor
fotografice etc. Nu este de mirare ca in Muntii Buzaului stabilise generalul
Ilie Ceausescu o subunitate cu un caracter ocult, pentru a "puncta" si
antrena soldati pentru unitatea de paranormali pe care voia s-o infiinteze.
In aceasta incursiune in necunoscut, suntem insotiti de o echipa de
extrasenzoriali, condusa de cercetatorul Vasile Rudan, care, in anii '80, a
efectuat o serie de teste in regiune, la cererea gen. Ilie Ceausescu. Cu
ajutorul acestor ghizi psihici am descoperit o lume de dincolo de noi, pe
care localnicii o numesc "Tara Luanei", o lume a misterelor, a mesajelor
ocultate si a manifestarilor paranormale.

GEOGRAFIA SACRA
Muntii Buzaului au fost inclusi, din cele mai vechi timpuri, in geografia
sacra a lumii. Este vorba de o geografie ale carei coordonate ezoterice au
fost stabilite in vremurile de dinainte de Marele Potop, cand pe Pamant
domneau zeii, dupa cum ne transmit toate mitologiile lumii, incepand cu
cea sumeriana, considerata cea mai veche. Coordonatele respective
includeau zone unde se manifestau anomalii magnetice, zone cu potential
energetic care se manifesta in plan fizic si spiritual, numite de catre
expertii in parapsihologie "perimetre energo-informationale". In astfel de
perimetre se petrec fenomene ciudate, corpul se dematerializeaza,
calatorind in spatii atemporale sau primeste informatii telepatice de la
entitati necunoscute, iar subsolurile sunt intotdeauna bogate in zacaminte
de mare interes. Oamenii cu perceptii extrasenzoriale se simt foarte
"apasati" de incarcatura energo-informationala existenta in asemenea zone
geografice sacre, de care Romania este plina. Este suficient sa citesti "Dacia
preistorica" a lui Nicolae Densusianu ca sa ai dimensiunile geografiei sacre
ale tarii noastre.

CERUL STRANIU
Zona la care ne referim in acest material este o regiune "sihastrita", ce
cuprinde comuna Bozioru, cu satul Fisici, catunul Nucu, pana dincolo de
Lacul Gotes, zona intinsa peste culmi stravechi, unde poti vedea straturile
geologice ridicate aproape pe verticala, in urma unor contorsiuni ale
scoartei petrecute in vremuri imemoriabile. Satele si catunele cu putini
locuitori urmeaza o linie serpuita peste culmi salbatice, unde ursii sunt la ei
acasa (iar ursii de pe aici sunt renumiti pentru ferocitatea lor). Peste
aceasta zona se intinde un "cer straniu", care uneori capata o intensitate ce
nu poate fi descrisa prin cuvinte, pe care oamenii de stiinta o masoara in
grade Kelvin, avand valoarea de peste 23.000. Pentru comparatie, azurul
cerului deasupra marilor orase abia depaseste 16.000 de grade Kelvin. Avem
norocul sa observam cu ochii nostri acest fenomen. Treptat, cerul senin,
acel albastru curat ca in zilele frumoase, capata nuante atat de profunde,
incat parca devine un vortex. Cu cat te uiti mai mult, cu atat simti ca te
absoarbe infinitul. Este ca o vraja care iti cuprinde toata fiinta si-ti
paralizeaza simturile, nu mai auzi nimic in jur, iar pupilele se dilata.
Suntem scosi din aceasta stare de companionii nostri care ne spun zambind:
"Ati simtit cum se deschid portile energetice ale Universului, cand toata
fiinta devine spirit". Cel mai straniu ni s-a parut noua faptul ca eram foarte
aproape sa ratam momentul, daca nu ni s-ar fi atras atentia fiind
preocupati sa ne uitam pe unde calcam, prin bolovanisurile cararii.

SECRETELE DIN ADANCURI


Ne dam seama cat de usor este sa ratezi un astfel de fenomen, fiind
dezobisnuiti sa privim cerul. Cercetatorul Vasile Rudan ne spune ca testele
extrasenzoriale au rezultate maxime atunci cand cerul capata acea
intensitate de peste 23.000 de grade Kelvin, perceptia fiind acuta. In anii
'80, Vasile Rudan a coordonat un grup de copii carora le testa aptitudinile
extrasenzoriale. Acestia nu constientizau puterile lor deosebite, participand
la teste ca si cand ar fi fost jocuri normale. Erau impartiti pe grupe, asezati
pe anumite culmi si li se spunea sa transmita prin puterea gandului, de la o
grupa la alta, diferite informatii. Aceste transmisii telepatice aveau o mare
acuratete cand cerul ajungea la intensitatea maxima. In plus, ei au indicat
cu precizie, tot prin perceptie extrasenzoriala, locuri unde se afla vestigii
antice, fapt ce i-a uimit pe arheologii care fusesera chemati pentru
experiment. De unde stiau? Percepeau informatii ca si cand pamantul le
dezvaluia tainele sale. Aici ar trebui amintita alta coincidenta stranie cu
denumirile oculte ale civilizatiei sumeriene. "Buzuru" (Bozioru ), avand ca
simbol un triunghi cu baza pe verticala, se referea la un zeu enigmatic "care
rezolva secretele din adancuri", asociat de unii sumerologi cu un zeu al
minelor. Era ca si cand acest enigmatic zeu intrase in "rezonanta" cu micii
cercetatori.

CELALALT TARAM
Cu siguranta, cele mai ciudate fenomene din zona sunt disparitiile de
persoane. Aceste disparitii se manifesta in doua moduri. Unele persoane au
disparut si nu au mai reaparut - eveniment relatat de Monitorul de Iasi, iar
altele au disparut dintr-un loc si au aparut in altul, dupa o perioada de
timp, fara sa-si aduca aminte ce s-a intamplat, dupa cum reiese din
povestirile satenilor, stranse de profesorul de romana din comuna Bozioru,
Ilie Mandricel. Despre "celalalt taram", care, in unele conditii, "absoarbe"
pe nenorocosii care se afla in preajma, exista destule relatari cat sa merite
o cercetare stiintifica a fenomenului. Din punctul de vedere al studiului
fenomenelor paranormale (si ne referim la testele paranormale la care au
participat numai oameni de stiinta, rezultatele acestora fiind publicate in
"Enciclopedia Fenomenelor Paranormale" de Brian Inglis), teleportarea este
"transferul materiei prin materie", pana nu demult un nonsens. Acest
transfer presupune vointa "cuiva" sau anumite conditii electromagnetice,
obiecte sau persoane disparand dintr-un loc si aparand in altul sau pur si
simplu, disparand in "neant". Obiectul sau persoana transportata se numeste
"aport", putand fi incadrata in anumite coordonate fizice, spatiu, timp,
greutate etc.

BRAILENI PIERITI IN NEANT


Tinem sa precizam ca vortexul din Bozioru nu are nici o legatura cu
experimentele militare supervizate de gen. Ilie Ceausescu, nimic in comun
cu "Experimentul Philadelphia" sau "Proiectul Montauk", "ocultii" generalului
doar profitand de particularitatile zonei pentru a-si imbunatati
performantele metapsihice. In aceasta zona par ca se deschid porti
temporale in mod natural, in care oamenii sunt absorbiti si uneori este
posibil sa pateasca ce a patit echipajul de pe USS Eldridge. O prima referire
la astfel de disparitii face Dan Fodor, in Monitorul de Iasi. El relateaza
despre doi braileni (sursa reporterului i-a cerut sa nu le dezvaluie numele),
care, in anul 1980, au plecat spre catunul Nucu, dar, intr-un loc numit "La
Tiharie", unul dintre ei s-a gandit sa faca o urcare pe una dintre stancile cu
forme ciudate din zona. Folosind echipamente de alpinism, tanarul a urcat
pana in varf, de unde a strigat la prietenul sau: "Uite ce am gasit!".S-a
aplecat, a ridicat ceva ce parea a fi un lant metalic si... a disparut. O
vreme, cel ramas jos a asteptat ca prietenul sau sa termine cu glumele,
apoi s-a convins ca s-a intamplat ceva cumplit. L-a anuntat pe fratele
disparutului, care a sosit din Braila cu o echipa de zece insi, cativa dintre ei
lucrand in Ministerul de Interne. Chiar fratele disparutului a urcat pe
stanca. A gasit si el lantul metalic, pe care l-a ridicat si... a disparut si el.
Nimeni n-a mai indraznit sa repete "figura". Cei doi frati, cautati in zadar
prin imprejurimi, n-au mai aparut niciodata.

ENIGMATICA CIVILIZATIE
Chestionat in privinta disparitiei celor doi braileni, Alexandru Mironov, care
fusese de vreo opt ori prin regiune, a tinut sa sublinieze ca zona este intr-
adevar foarte deosebita si fara astfel de disparatii misterioase. Printre
altele, a precizat ca aceasta zona nu este, in primul rand, identificata
arheologic, desi acolo au fost descoperite fragmente de ceramica a unei
civilizatii careia nu i s-a putut preciza epoca, diferita de vestigiile
cunoscute deja din punct de vedere arheologic. A amintit despre anomaliile
magnetice, despre un pisc care atrage toate fulgerele, despre izvoare
radioactive si despre o regiune unde solul este negru, ca si cand, odata,
acolo, a ars "ceva", probabil o constructie imensa. Am vazut si noi stratul
gros de sol ars si o bucata dintr-un zid ciclopic, care probabil inconjura
intreaga asezare. In regiunea amintita de A. Mironov, in anii '80, grupurile
de copii telepati, condusi de cercetatorul Vasile Rudan, au indicat, prin
perceptie extrasenzoriala, locurile unde exista vestigii. In acele locuri au
fost descoperite urme ale acelei asezari necunoscute, dar "experienta"
arheologilor nu a mers mai departe de demonstratiile copiilor, dintr-un
dezinteres imposibil de inteles. Ce civilizatie stranie a inflorit oare pe acest
"vortex" natural si cum a disparut ea?!

***
URIASII DIN SCAIENI

Scaieni este o asezare straveche situata in muntii Buzaului, atestata ca


obste mosnaneasca pe la 1600. Satenii spun ca, in vremuri de demult, pe
cand zmeii se bateau prin fundaturile padurilor, acolo fusese o „asezare
tatarasca“, adica locuita de uriasi. Necropola acelui sat pierdut in negura
timpului este plina de schelete umane ce masoara in jur de 2,40 m.
In Romania, exista nenumarate marturii despre o civilizatie a uriasilor.
Practic, fiecare zona a tarii are povesti despre eroi de staturi formidabile,
novaci, cum li se spune in unele locuri. Dar nu numai legendele noastre
vorbesc despre acestia.

NECROPOLA DE URIASI

Satul Scaieni este cel mai vechi din intreaga zona a Boziorului. Cateva case
rasfirate pe o culme si coborand pe ulite atat de abrupte, incat greu te
pastrezi drept, o imagine dezolanta a ceea ce a fost odata. Echipa de la
Ziarul este insotita de cercetatorul Vasile Rudan, care a semnalat faptul ca
„povestile“ oamenilor din comuna Bozioru despre uriasii care au locuit pe
acele meleaguri au si dovada concreta: o necropola cu schelete de uriasi.
Aceasta a fost descoperita intamplator, in urma cu peste 20 de ani, cand s-a
hotarat ca in Scaieni sa se planteze o livada de meri. Sapand pe o colina,
satenii au descoperit schelete uriase, masurand in jur de 2,40 metri, chiar
mai mult. Dragoi Ilie, unul dintre cei care au lucrat atunci la livada de meri,
ne duce la fata locului. Pana la „culmea“ unde fusesera plantati pomii,
coboram in panta abrupta, pe o ulita inecata de noroi. O data ajunsi, nea
Ilie ne arata intreaga livada, care acum nu mai rodeste: „Peste tot sunt
mormintele uriasilor. Faceam gropi, sa plantam puietii, cand dau de o
capatana de om mare cat un dovleac de prasila. Nici ca mai vazusem asa
ceva. Ne uitam toti cruciti. Sap mai departe si dau si de niste oase de la
picioare, cat aracii de vie. O namila de om fusese raposatu’. Noi stiam ca
aici, demult, fusese un sat tatarasc, batranii vorbeau si de oameni inalti ca
brazii, dar credeam ca e doar o vorba. Uite ca nu a fost doar vorba“.

MERELE CAT PEPENASII

Au gasit multe morminte. Unde sapau, dadeau de ele. Au scos doar cateva,
restul le-au lasat sa se odihneasca in pamant, sapand randurile in asa fel
incat sa le ocoleasca. Erau numai schelete? „Si cioburi“, ne lamureste nea
Ilie. Adica fragmente de olarie. Nu a suscitat interes autoritatilor sau
arheologilor? „Pai, in plan era sa se planteze livada. Am strans scheletele si
cioburile si le-am predat, au fost duse la muzeu, am auzit ca au ajuns la
Bucuresti. Au fost si masurate. Aveau in jur de 2,40 metri“. De atunci,
nimeni n-a mai dat importanta necropolei de uriasi, de parca ar fi fost ceva
obisnuit, la ordinea zilei. Pentru satenii din Scaieni, chiar nu mai reprezinta
o curiozitate. S-au mai mirat ei la prima recolta de mere. „Desi erau un soi
obisnuit, fructele s-au facut mari cat niste pepenasi. Ne-am gandit ca din
cauza uriasilor ingropati aici“. Ilie Dragoi se ofera sa sape, sa ne arate si
noua un schelet, dar trebuie sa urce iar ulita aceea abrupta, sa ia de acasa
o lopata, un harlet. Cand sa plece, se intuneca din senin si incepe un vant
aprig ce ne da fiori. Locul devine parca o imagine din filmele cu strigoi. Mai
teama ne e de drumul desfundat care coboara in Bozioru. Daca incepea
ploaia, aveam sanse sa ramanem pe acolo. Renuntam si, cum ajungem la
drumul principal, vremea se indreapta la fel de brusc. Vantul se opreste si
apare soarele. Ce sa fi fost asta? „Nimic“, ne linisteste nea Ilie. „Asa e pe
aici“.

MOSNENII DIN SCAIENI

Mosnenii constituie o populatie foarte veche, organizata mai intai pe


familii, apoi in obsti, care, in timp, a dat cele mai vechi familii de nobili
autohtoni. De mosnenii stabiliti in partea superioara a raului Buzau
pomenesc si cronicarii antici. Pliniu ii numea mossyni, Strabo le zicea
mossynoeci si-i localiza langa tinutul colchilor ( astazi Colti, in vecinatatea
tinutului vechilor mosneni). Locuintele lor de lemn aveau o particularitate
anume. Erau foarte inalte si aveau forma de turn, denumite astazi „cule“.
Ele erau construite din trunchiuri intregi de copaci, taiati la o margine de
padure. „Talpa“ turnului sau fundatia era formata din primii patru copaci
doborati - carora din taiere li se dadea directia de cadere - sub care se
asezau pietre mari. Si astazi satenii din Scaieni pastreaza acelasi mod de
constructie a temeliei, fara sa se respecte canoanele stravechi, pentru care
era nevoie de o forta deosebita, pe care numai uriasii o aveau. Familiile de
mosneni au dat cei mai buni capitani lui Negru Voda, enigmaticul erou
despre care exista o multime de legende, dar care nu a fost identificat. Se
spune ca acest Negru Voda avea si el o inaltime impresionanta, judecand
dupa „scaunele“ sale sapate in stanci, pe culmile muntilor din zona.
Mosnenii ( sau muntenii cum li se spune astazi) erau pastratorii multor
„tainite“.

STALPII TAINITEI

Fiind o zona des calcata de triburi cotropitoare, mosnenii organizasera un


sistem foarte eficient de aparare, bazat pe puncte de supraveghere asezate
pe cele mai inalte culmi, tuneluri subterane care ieseau in pesteri cu galerii
mari, unde se puteau adaposti satenii cu vite cu tot si palcuri de calareti
care stiau cum sa rasara ca din pamant asupra navalitorilor si sa dispara
apoi ca inghititi de ceata. Reteaua de „tainite“ folosite de mosneni si de
capitanii lui Negru Voda era foarte veche, dupa cum reiese din „Legendele
plaiului“, povestiri din batrani culese de Ilie Mandricel, profesor de romana
in comuna Bozioru. „Doua subterane construite sub niste stanci enorme
dateaza de pe vremea tatarilor“. Vom vedea despre care „tatari“ este
vorba. Pentru vechii locuitori, ascunzatorile ideale erau asezarile rupestre
si padurile seculare, dintre care padurea Tainita, de pe muntele cu acelasi
nume, era cea mai sigura, fiind si astazi foarte greu de strabatut. Aici se
afla Stalpii Tainitei, „stalpi colosali de piatra care se ridica in forma de
coloane in mijlocul padurii inaccesibile“ si care nu au putut fi cercetati,
deoarece nu se poate ajunge pana la ei. Cine a sapat tunelurile prin piatra
dura, cine a ridicat acei stalpi in inima padurii, cine a sculptat pe stanci, la
mari inaltimi, „scaunele“ domnesti? Toti oamenii spun ca tatarii. Dar nu
poporul de navalitori, ci „ceilalti“, care au trait mult inaintea mosnenilor si
de la care acestia au preluat multe obiceiuri. Locurile unde se descopera
vestigii ale acestei civilizatii preistorice sunt numite in popor „salisti
tatarasti“. Cum este si Silistea Scaienilor.

„TATARII“

Herodot amintea de unul dintre cele mai glorioase si nobile triburi ale
vechimii: teutarii, carora le mai spunea si tartari sau tatani. Din aceste
denumiri deriva „tatarii“, cu intelesul de „tatani“, strabuni, neavind nici o
legatura cu tribul nomad care a aparut in istorie multe secole mai tarziu.
Acelor „teutari“ strabuni li se atribuie tumulele (movile tuguiate din
pamant, care indica morminte) si fortificatiile muntilor Carpati, acele ziduri
ciclopice ce se intind pe culmile muntoase, ale caror ruine se vad si astazi
intre Turnu Rosu, Sibiu, Miercurea, Sebes, Orastie, Hateg, Vulcan si-n muntii
Buzaului. Peste tot unde se gasesc aceste fortificatii, impreuna cu cioburi
de vase purtand simboluri stranii, oamenii spun ca acestea au apartinut
uriasilor sau tatarilor stravechi. Homer relateaza ca acestia erau „favoritii
zeilor“ si ca ii intreceau pe toti in inaltime, forta si frumusete“, de aceea
erau daruiti cu o viata mai lunga decat toti ceilalti oameni. Ei au fost cei
dintai care au ridicat altare zeilor, iar aceste mese pentru ofrande erau
enorme. Tot ei au fost cei care au inaltat dolmene si menhire si au
confenctionat cel mai frumos cizelate unelte din piatra. Aristotel le atribuie
cele dintai constructii sub forma de turnuri si fortificatiile ciclopice de
aparare, ridicate pe culmi.