Sunteți pe pagina 1din 28
CERCETARE PRIVIND DIFERENŢA DINTRE IMAGINEA DE SINE A PERSOANELOR DE GEN MASCULIN ŞI IMAGINEA DE

CERCETARE PRIVIND DIFERENŢA DINTRE IMAGINEA DE SINE A PERSOANELOR DE GEN MASCULIN ŞI IMAGINEA DE SINE A PERSOANELOR DE GEN FEMININ

MASCULIN ŞI IMAGINEA DE SINE A PERSOANELOR DE GEN FEMININ Andreca Dana Alina Ivanciu Alexandra Roşu
MASCULIN ŞI IMAGINEA DE SINE A PERSOANELOR DE GEN FEMININ Andreca Dana Alina Ivanciu Alexandra Roşu
MASCULIN ŞI IMAGINEA DE SINE A PERSOANELOR DE GEN FEMININ Andreca Dana Alina Ivanciu Alexandra Roşu
MASCULIN ŞI IMAGINEA DE SINE A PERSOANELOR DE GEN FEMININ Andreca Dana Alina Ivanciu Alexandra Roşu
MASCULIN ŞI IMAGINEA DE SINE A PERSOANELOR DE GEN FEMININ Andreca Dana Alina Ivanciu Alexandra Roşu

Andreca Dana Alina Ivanciu Alexandra Roşu Iuliana Ionela Voicu Maria Andreea

REZUMAT Obiectiv : Cercetarea de faţă îşi propune evidenţierea diferenţei dintre imaginea de sine a

REZUMAT

Obiectiv: Cercetarea de faţă îşi propune evidenţierea diferenţei dintre imaginea de sine a persoanelor de gen masculin şi a celor de gen feminin.

Ipoteză: Există diferenţe semnficative între imaginea de sine a persoanelor de gen masculin şi a celor de gen feminin.

METODĂ

Participanţi: 2 grupuri a câte 30 de studenţi cu vârsta curprinsă între 20-25 ani, 30 studenţi aparţin genului feminin şi 30 aparţin genului masculin. Studenţii aparţin mai multor facultăţi: Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Facultatea de Arhitectură, ASE.

Intrumente : Am folosit Chestionarul Berkeley care se referă la individualitatea fiecărei persoane şi cuprinde

Intrumente: Am folosit Chestionarul Berkeley care se referă la individualitatea fiecărei persoane şi cuprinde câte 35 de atribute grupate pe 4 aspecte ale Eu-lui. Pentru a obţine imagine de sine reală, subiecţii au

trebuit să răspundă la întrebările: Cum vă vedeţi dumneavoastră? şi Cum credeţi că vă văd ceilalţi? Aceste două întrebări sunt considerate a trimite la aspecte diferite ale Eu-lui. Aceste aspecte sunt: imaginea de sine şi aprecierea percepută din partea celorlalţi. Eu-l real este media dintre

imaginea

de sine" şi „aprecierea făcută de ceilalţi asupra propriei

persoane, fiind considerată ca fiind o imagine mai realistă asupra persoanei. Autorii testului Berkeley numesc "imagine de sine reală" media scorurilor

dintre

a) felul în care subiectul se vede pe ei însuşi

b) felul în care el consideră că este văzut de ceilalţi Rezultate: Rezultatele obţinute în urma prelucrării datelor cu ajutorul testului t pentru eşantioane independente relevă faptul că există o diferenţă semnificativ statistică deci ipoteza cercetării este sprijinită de datele obţinute.

Concluzii: Ca urmare obiectivul cercetării este îndeplinit, am reuşit să evidenţiem că există o diferenţă între imaginea de sine a persoanelor de gen masculin şi a celor de gen feminin.

INTRODUCERE Recunoaşterea rolului interacţiunii cu ceilalţi, al anturajului în construirea imaginii de sine a fost

INTRODUCERE

Recunoaşterea rolului interacţiunii cu ceilalţi, al anturajului în construirea imaginii de sine a fost afirmată de timpuriu. Cooley (1902) a marcat în mod clar psihologia socială cu concepţia sa despre sine ca oglindă. Acceptată în sensul global de personalitate psihologică, noţiunea de şine includea, după părerea lui Cooley, că unul dintre aspectele particulare, imaginea exterioară care i se dă şi evaluarea care i se face.

Noţiunea de sine în oglindă inplica 3 elemente în conceptul de sine social:

-imaginea noastră în faţa celorlalţi -conştiinţa judecăţii pe care ei o realizează asupra noastră -sentimentele pozitivă şi negative care rezultă de aici

Imaginea noastră în faţa celorlalţi se dezvgolta în centru a ceea ce numim grupuri primare constituie anturajul nostru apropiat, familial sau amical. Grupurile secundare sunt constituite pe baza unei similitudini de practică (muncă, religie, organiatii politice etc), individul neintegrandu-se aici decât prin participarea la o acţiune comună. Se înţelege că aceste 2 tipuri de grupuri au o incidenţă diferită, în fungtie de vârstă şi angajamentul social din care rezultă diversele funcţii atribuite, aparenţei corporale.

Există în om nevoia de autoevasluare - şi, Festinger postulează că, atunci când nu ne

Există în om nevoia de autoevasluare- şi, Festinger postulează că, atunci când nu ne putem baza pe criterii obiective, materiale sau non-sociale, recurgem la comparaţia cu celălalt. Teoria avansează un număr de propuneri privitoare la apelul la criterii sociale, mai ales faptul că nu se poate face comparaţia decît cu persoane care ne seamănă : cineva prea diferit nu ne poate servi că punct de referinţă în vederea unei estimări stabile. De aceea, oamenii sînt atraşi - pentru a se compară - de cei mai apropiaţi lor. Fenomenul, care a fost pe larg demonstrat, comportă consecinţe asupra constituirii relaţiilor sociale şi asupra dinamicii grupurilor. Oamenii ar avea tendinţa de a ţine cont de părerea celor cu care se compară sau sînt tentaţi să le schimbe opiniile pentru a se apropia de aceştia. în această manieră ar lua naştere „presiuni la uniformitate", care, dacă nu sînt urmate de un efect, pot face loc ostilităţii şi conflictului. Astfel, este posibil să se determine comportamente individuale în cadrul grupurilor, formarea acestora din urmă şi alegerea grupurilor de referinţă. Amintim aici această teorie, deoarece ea se aplică, evident, în evaluarea propriului corp.

În sfîrşit, corpul, supus normelor estetice, normelor bunei - cuviinţe (ştiinţa de a trăi care

În sfîrşit, corpul, supus normelor estetice, normelor bunei-cuviinţe (ştiinţa de a trăi care codifică manifestările corporale şi gestuale, Picard, 1983) sau ale

performanţei (pe planul activităţilor fizice, sociale sau intelectuale), este un obiect privilegiat şi permanent autoevaiuat. Influenţa acestor reguli este atît de mare, încît uneori mijloacele obiective de evaluare - oglinda, metrul sau cintarul - nu sînt de mare folos. Criteriile non-sociale ne permit, poate, să ne vedem siluetă, să ne cunoaştem măsurile sau greutatea, dar numai raportindu-le la un standard, la un canon social vom putea estima unde ne aflăm faţă de medie: „prea mare" sau „prea mic(ă)", „prea" sau „nu destul de gras(ă)", „destul" sau „nu destul de plăcut(ă)" sau „corect(ă)" etc. Chiar la modul simplu al nivelului implicit, judecarea socială este prezentă atunci cînd apreciem criteriile obiective furnizate de diversele instrumente de verificare. Am căutat să aflăm în ce fel ar acţiona judecarea sinelui plecînd de la aparenţă

şi

apropierea de persoane apropiate nouă acţionînd în mod preferenţial ? Vom vedea constituindu-se grupuri de referinţă privilegiate, ştiind că acestea din urmă pot fi întrebuinţate în două moduri (Kelly, 1965):

1) pentru comparaţie, atunci cînd caracteristicile prezentate de membrii grupurilor servesc ca punct de reper pentru evaluările pe care individul le face despre sine şi despre ceilalţi; 2) ca sursă normativă, atunci cînd membrii grupului stau la originea criteriilor de judecare

cum ar interveni celălalt (şi ce tip de celălalt) în această judecare. Vom vedea

a individului de către ceilalţi sau de către sine. în acest caz, individul se evaluează în funcţie de conformitatea sa faţă de standardele fixate de către grup.

Această nevoie de comparaţie şi supunerea la normele grupului vor avea un rol important în

Această nevoie de comparaţie şi supunerea la normele grupului vor avea un rol important în cazul imaginii corporale. Devine interesant de aflat ce grupuri şi persoane sînt alese pentru comparaţie şi de ce; ce grupuri şi persoane sînt alese ca sursă de judecată şi pe ce dimensiuni caracteristice persoanei. Identitatea este un aspect central al structurii persoanei conştiente. Ea apare iniţial sub formă subiectivă şi constă din conştiinţa propriei existenţe, conştiinţa identităţii de sine în momentul confruntării cu lumea, a desfăşurării propriei existenţe în spatele manifestărilor lumeşti. Acest aspect subiectiv include şi conştiinţa propriei originalităţi şi unicităţi în mijlocul lumii.

 Totusi identitatea persoanei are şi un aspect obiectiv ce se relevă în cadrul manifestărilor

Totusi identitatea persoanei are şi un aspect obiectiv ce se relevă în cadrul manifestărilor subiectului în viaţa socio-culturală prin creaţiile sale. Când ne referim la un om, ne punem deseori întrebarea: „Cine este el?"; răspunsul la această întrebare se bazează, în mare măsură, pe surprinderea identităţii sale pornind de la aspectul exterior-obiectiv al acesteia înspre cei interior- subiectiv.

Pentru persoana adultă, propriul corp este atât o legătură cu lumea, dar şi un suport al propriei existenţe conştiente. Este un loc din care izvorăşte propria intenţionalitate de raportare la lume. Odată cu structurarea progresivă a „schemei corporale", cu reprezentarea neuro- fiziologică în cortex a limitelor propriului corp, în infrastructura conştiinţei de sine se diferenţiază un câmp spaţial ai „interiorităţii" ce se polarizează în raport cu un câmp spaţial al „exteriorităţii" lumii.

 Sufletul conştient este învăţământ în propriul corp; Astfel, subiectul se resimte ca un dat

Sufletul conştient este învăţământ în propriul corp; Astfel, subiectul se resimte ca un dat obiectiv, ca o parte componentă a realităţii. El se percepe pe sine ca având o lume personală prin care primeşte influenţa clin realitate; prin corp se manifestă afecţiunea, dispreţul, ura şi dragostea. Privirea şi zâmbetul îndepărtează sau apropie oamenii. Atitudinile corporale - gesturile, modelate de cultură dar şi de un; important coeficient personal, exprimă raporturile subiectului faţă de alţii. Există o atitudine şi o ţinută corporală, după cum există şi unele interpersonale, sociale. Arta, prin pictură şi sculptură, relevă cât de mult poate corpul să vorbească chiar şi atunci când nu se rosteşte nici un cuvânt.

 Psihicul uman conştient, cu toată subiectivitatea sa, se înrădăcinează în corp, se identifică până

Psihicul uman conştient, cu toată subiectivitatea sa, se înrădăcinează în corp, se identifică până la un punct cu aceasta. Nucleul identităţii persoanei - centrul ce mediază între identitatea fîzio-biologică şi cea şocio-culturală, este Eu-1 a cărui schiţă se conturează în autogeneză în jurul vârstei de 3 ani, când copilul pronunţă cu semnificaţie pronumele personal „eu". Până la această vârstă, receptarea şi percepţia de sine se amplifică progresiv, având ca puncte de plecare receptarea şi perceperea propriei corporalităţi. Acestea se realizează atât prin intermediul senzaţiilor interoceptive - care semnalizează foamea, durerea, satisfacţia, cât-şi a senzaţiilor proprioceptive care vor juca un rol tot mai mare,:pe măsură ce se dezvoltă mişcările, praxiile, mersul, vocabularul. Copilul se percepe pe sine şi prin celelalte simţuri, mai ales în contextul unei investigaţii active.

 O perioadă deosebit de importantă şi, în acelaşi timp, critică în autogeneza psihică în

O perioadă deosebit de importantă şi, în acelaşi timp, critică în autogeneza psihică în autogene za psihică se petrece în jur de 3-4 ani. In această perioadă, conform iui S. Freud, subiectul îşi câştigă nucleul bazai al independenţei şi identităţii sale în urma identificării cu „imagourile" parentale, pe care le încorporează şi, în acelaşi timp, prin detaşarea sa de această identificare cu părinţii. Acest joc al identificărilor şi al opoziţiilor s-ar realiza după mai multe „scenarii" şi culminează cu cel al complexului Iui Oedip. Copilul tinde treptat să devină un adult, asimilând universul culturii, Subiectul se deschide spre alte identificări şi asimilări care să-i consolideze conturul Eu-lui, în paralel cu perceperea lumii exterioare, în psihanaliză, similar complexului lui Oedip - pentru băieţi, pentru fetiţe este descris complexul electiv. Conform lui S. Freud, structura iniţială a Eu-lui este invadată de imagourile parentale care asigură acestuia o matrice organizatorică, proces ce se realizează în cadrul unor scenarii care instituie de la început o schiţă primitivă, de conştiinţă morală.

 Structura internă a Eu - lui se organizează nu numai prin încorporarea formatoare a

Structura internă a Eu-lui se organizează nu numai prin încorporarea formatoare a imagourilor părinţilor, a altor imagouri de oameni reali, a eroilor ideali şi arhetipurilor, ci şi prin asimilarea şi practicarea diverselor statute şi roluri sociale, obiceiuri şi modele comportamentale organizate prin câmpuri de normaîitate socială. Toate acestea, copilul le trăieşte şi le asimilează din prima copilărie, când învaţă mersul şi vorbirea, ce e bine şi ce e rău.

Statutul şi rolul social, mai ales cel profesional, asigură un fel ds mască. Aceasta, dacă este bine asimilată, poate da tărie, formă şi stil conturului identităţii personale. Profesiunea, bine însuşită şi practicată, marchează modul de a fi al subiectului, întărind şi specificând particularităţile sale caracteriale, împlinindu- le uneori. Diverse persoane sunt mai bine definite, determinate, mai sigure pe ele, atunci când îşi exercită profesiunea. Statutele profesionale asigură nu doar o formă şi un sistem de relaţii, ci şi un suport pentru desfăşurarea unor drumuri diverse în viaţă. Experienţa pe care subiectul o câştigă astfel, rezultatele pozitive, posibilitatea afirmării de sine, relaţiile sociale şi solidaritatea de grup, respectul comunităţii faţă de statutul profesional respectiv sprijină determinarea identităţii sale.

 Identitatea subiectului este determinată şi de numele pe care îi primeşte la naştere, ca

Identitatea subiectului este determinată şi de numele pe care îi primeşte la naştere, ca o determinare socială ce indică apartenenţa la o familie. Actele de identitate definesc, de asemenea, subiectul. Ele sunt un simbol al biografiei sale, atestate de o instanţă socială. Aceste acte dau şi ele siguranţă subiectului prin faptul că acesta se simte acum protejat de către cei ce le-au emis şi au o importanţă deosebită pentru ei. Fara acte de identitate (buletin, paşaport), subiectul tinde să nu aibă identitate socială, să fie un „oricine".

Eu-1, ca centru al persoanei, rămâne tot timpul înrădăcinat în propriul corp. Se poate spune că subiectul este totuna cu acesta. Dar, în acelaşi timp, acesta este şi o posesiune a sa, iar identitatea persoanei se circumscrie şi prin posesiunile şi extinderile sale în lume. Din perspectivă corporală, mai precis din perspectiva corporal-spaţială, trupul uman nu se termină cu pielea. El se continuă cu îmbrăcămintea, podoabele, se extinde parţial asupra instrumentelor pe care le manipulează, cu care face corp comun. Această extindere a corporalităţii prin unelte şi instrumente este un aspect al dimensionării persoanei în plansocio- cultural şi caracterizează în mare măsură existenţa concretă a omului, identitatea sa.

 Prietenia este alături de alte tipuri de relaţii (iubirea, colegialitatea, vecinătatea) o oportunitate importantă

Prietenia este alături de alte tipuri de relaţii (iubirea, colegialitatea, vecinătatea) o oportunitate importantă în socializarea şi structurarea identităţii de sine

în cadrul unui grup social, subiectul ocupă o anumită poziţie la care aderă. Dar, în măsura în care subiectul este conştient, se simte solidar cu grupul, limitele sale încorporează şi această exterioritate. Dacă el este expulzat din grup, atunci dimensionarea interioară se reduce. Este vorba de ataşamentul real resimţit intens în subiectivitate şi tradus în comportament.

identitatea este un proces ce se constituie în autogeneză, capătă caracter permanent şi se defineşte prin reprezentarea de sine, prin cunoaşterea de sine. Acest demers este mijlocit prin logos. Subiectul este capabil nu doar de precepte şi înţelegere, ci şi de rememorare. Omul îşi poate aminti, reprezenta şi povesti date despre evenimente 1a care a participat, despre persoane pe care le-a cunoscut, despre sine.

 La nivelul subiectului, depistăm o zonă a intimităţii şi a secretului personal, la care

La nivelul subiectului, depistăm o zonă a intimităţii şi a secretului personal, la care nimeni nu are acces. Putem distinge concentric o zonă tot intimă, la care au acces doar cei apropiaţi cărora subiectul ii se destăinuie. în etapa adolescenţei, adesea prietenii păin, . mai adânc în această zonă intima, chiar decât părinţii şi fraţii. Urmează un cerc al familiarităţii, un domeniu al inferiorităţii persoanei ce poate deveni în mod firesc şi uşor accesibil altora, şi în primul rând prietenilor, în cursul vieţii de zi cu zi. Există apoi o zona exterioară, publică, o sferă,.în care subiectul îşi joacă rolul. Zona intimităţii reprezintă unul din polii care menţin coeziunea subiectului conştient. La celălalt pol se află zona.reprezentată de libertatea interioară a conştiinţei morale, libertate ce permite subiectului să decidă ce şi cum să spună, cum să se comporte faţă de diferite persoane şi în diferite situaţii. LIBERTATEA INTERIOARĂ ESTE CHEIA DEFINIRII IDENTITĂŢII SUBIECTULUI. Identitatea îşi găseşte conturul definitiv odată cu formarea conştiinţei morale.

 Din perspectiva structurală la nivelul identităţii şi conştiinţei de sine, se pot identifica mai

Din perspectiva structurală la nivelul identităţii şi conştiinţei de sine, se pot identifica mai multe nivele ce se eşalonează conccntric. în plan bazai se plasează propria corporalitate, înţeleasă atât ca un dat obiectiv (în sens fiziologic, biologic), cât şi ca un element infrastructura! al conştiinţei de sine, odată cu reprezentarea sa în cortex şi în psihism drept schemă şi imagine corporală. Deasupra acestuia putem distinge pianul Eu-iui reflexiv care, implicând corporalitatea, reuneşte sintetic ansamblul funcţiilor şi structurilor psihice, centrând, la rândul său, caracterul.

Relaţia de prietenie participă şi, am putea spune, creează efectiv matricea funcţională pentru constituirea eului reflexiv, ca şi pentru structurarea în mare parte a caracterului. " Spune-mi ce prieteni ai, ca să-ţi spun cine eşti" constituie o sintagmă nu iară acoperire psihologică.

OBIECTIVE  Cercetarea de faţă îşi propune evidenţierea diferenţei dintre imaginea de sine a persoanelor

OBIECTIVE

Cercetarea de faţă îşi propune evidenţierea diferenţei dintre imaginea de sine a persoanelor de gen masculin şi a celor de gen feminin

IPOTEZE  Ipoteza cercetării de la care am pornit este: Există diferenţe semnficative între imaginea

IPOTEZE

Ipoteza cercetării de la care am pornit este:

Există diferenţe semnficative între imaginea de sine a persoanelor de gen masculin şi a celor de gen feminin.

METODA  4.1. PARTICIPANŢI  Pentru realizarea experimentului am folosit 2 grupuri a câte 30

METODA

4.1. PARTICIPANŢI

Pentru realizarea experimentului am folosit 2 grupuri a câte 30 de studenţi cu vârstă curprinsa între 20-25 ani, 30 studenţi aparţinând genului feminin şi 30 aparţinând genului masculin. Studenţii aparţin mai multor facultăţi: Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Facultatea de Arhitectură, ASE.

 4.2.APARATE şi INSTRUMENTE Instrumentul folosit reprezintă un aspect deosebit de important în realizarea

4.2.APARATE şi INSTRUMENTE

Instrumentul folosit reprezintă un aspect deosebit de important în realizarea proiectului şi în obţinerea unor date valide asupra capacităţilor subiecţilor testate. Am folosit Chestionarul Berkeley care se referă la individualitatea fiecărei persoane şi cuprinde câte 35 de atribute grupate pe 4 aspecte ale Eu-lui. Cele 35 de atribute sunt expresiile a 5 factori psihologici. Aceşti factori psihologici, numiţi stiluri, sunt:

- Stilul expresiv

- Stilul interpersonal

- Stilul de muncă

- Stilul emoţional

- Stilul intelectual

Pentru fiecare dintre cele 35 de atribute subiectul a avut de ales o notă între

Pentru fiecare dintre cele 35 de atribute subiectul a avut de ales o notă între l şi 5 pentru următoarele întrebări:

1. Cum vă vedeţi dumneavoastră?

2. Corn credeţi că vă văd ceilalţi? Cele două întrebări sunt considerate a trimite la aspecte diferite ale Eu-lui. Aceste aspecte sunt:

1.Imaginea de sine (numită şi „auto-imaginea"), rezultând din răspunsurile de evaluare a celor 35 de atribute prin prisma întrebării "Cum vă vedeţi dumneavoastră?"

2.Aprecierea percepută din partea celorlalţi (numită şi „hetero-imaginea") rezultând din răspunsurile la întrebarea: "Cum credeţi că vă văd ceilalţi?"

3.Eu-l real, media dintre

asupra propriei persoane, fiind considerată că fiind o imagine mai realistă asupra persoanei. Autorii testului Berkeley numesc "imagine de sine reală" media scorurilor dintre

imaginea

de sine" şi „aprecierea făcută de ceilalţi

a——felul în care subiectul se vede pe ei însuşi

b——felul în care el consideră că este văzut de ceilalţi Ei arată că această medie dă o informaţie mai consistentă decât oricare dintre cele două estimări luate separat.

 4.3. PROCEDURA Subiectului i s - a explicat în ce constă Chestionarul Berkeley şi

4.3. PROCEDURA

Subiectului i s-a explicat în ce constă Chestionarul Berkeley şi apoi, pentru fiecare dintre cele 35 de atribute subiectul a avut de ales o notă între l şi 5 pentru următoarele întrebări:

1. Cum va vedeţi dumneavoastră?

2. Cum credeţi că vă văd ceilalţi? Cele două întrebări sunt considerate a trimite la aspecte diferite ale Eu-lui: imaginea de şine ( auto-imaginea) şi hetero-imaginea. Scorurile pentru „imaginea de sine" şi respectiv, „ hetero-imagine", raportate la fiecare stil în parte (expresiv, interpersonal, de muncă, emoţional şi intelectual) se calculează astfel:

1.- Se adună pentru stilul expresiv punctajul la itemii: 1, 6, 11, 16, 21, 26, 31.

2.- Se adună pentru stilul interpersonal punctajul la itemii: 2, 7, 12, 17, 22, 27, 32.

3.- Se adună pentru stilul de muncă punctajul la itemii: 3, 8, 13, 18, 23, 28, 33.

4.- Se adună pentru stilul emoţional punctajul la itemii: 4, 9, 14, 24, 29, 34.

5.- Se adună pentru stilul intelectual punctajul la itemii: 5, 10, 15, 25, 30, 35. Pentru a calcula „imaginea de sine reala'' se face media aritmetică dintre

„imaginea de sine"

„hetero-imagine"

pentru fiecare stil în parte.

DESIGN EXPERIMENTAL  5.1.Variabile  Variabila dependentă: imaginea de sine ( calculată că media aritmetică

DESIGN EXPERIMENTAL

5.1.Variabile

Variabila dependentă: imaginea de sine ( calculată că media aritmetică dintre auto- imagine şi hetero-imagine)

Variabila independentă: genul (feminin/masculin)

6. REZULTATE  Datele obtinute in urma completarii chestionarelor de catre participant au fost introduse

6. REZULTATE

Datele obtinute in urma completarii chestionarelor de catre participant au fost introduse in programul SPSS si prelucrate cu ajutorul testului t pentru pentru esantioane independete.

Am folosit testul t pentru esantioane independente deoarece in raportul de cercetare am urmarit punerea in evidenta a diferentelor care ar putea exista intre imaginea de a sine a

persoanelor de gen feminin in cazul primului esantion si imaginea de sine a persoanelor de gen masculin pentru cel de-al doilea

esantion.

Mai intai am realizat analiza descriptiva a datelor. Apoi

am aplicat testul parametric t pentru doua esantioane independete.

Ipoteze statistice (H1): Exista diferente semnificativ statistice intre imaginea de sine a persoanelor de gen feminin si cele de gen masculin cu varsta cuprinsa intre 20-25 de ani.

 În urma analizei statistice inferenţiale realizată cu ajutorul testului t pentru eşantioane independente pentru

În urma analizei statistice inferenţiale realizată cu ajutorul testului t pentru eşantioane independente pentru fiecare stil observat şi anume stil expresiv, stil intelectual, stil interpersonal,stil de muncă şi stil emoţional am obţinut:

t pentru sitlul expresiv=-1.14 si p=0.049

t pentru stilul de muncă=0.57 si p=0.35

t pentru stilul intelectual=2.37 si p=0.021

t pentru stilul emoţional=-0.23 si p=0.037

t pentru stilul interpersonal=-0.31 si p=0.025 df=57 ceea ce relevă existenţa unei diferenţe semnificative din punct de vedere statistic deci concluzia cercetării este că se admite ipoteza cercetării şi se respinge ipoteza de nul.

7. DISCUTII  Rezultatele obţinute în urma prelucrării statistice a datelor ne arată că există

7.

DISCUTII

Rezultatele obţinute în urma prelucrării statistice a datelor ne arată că există o diferenţă semnificativă din punct de vedere statistic la aplicarea testului t pentru eşantioane independente. Acest lucru reiese din rezultatele obţinute la aplicarea testului t. Astfel putem spune că datele susţin ipoteza cercetării.

8. CONCLUZII SI PROPUNERI  Studiul de faţă a fost realizat din dorinţa de a

8. CONCLUZII SI PROPUNERI

Studiul de faţă a fost realizat din dorinţa de a verifica dacă imaginea de sine a persoanelor de gen feminin diferă de cea a persoanelor de gen masculin în perioada adolescenţei târzii. Astfel am pornit de la studii şi cercetări anterioare în domeniul imaginii de sine dar şi de la prezentările imaginii de sine în diferite cărţi.

BIBLIOGRAFIE  Mitrofan, L.(2004), Elemente de psihologie sociala , Bucuresti: Editura S.P.E.R.  Moscovici,

BIBLIOGRAFIE

Mitrofan, L.(2004), Elemente de psihologie sociala, Bucuresti: Editura S.P.E.R.

Moscovici, S.(1998), Psihologia sociala a relaţiilor cu celălalt, Iasi: Polirom