Sunteți pe pagina 1din 5

Universitatea Dunrea de Jos, Galai Facultatea de Istorie , Filozofie i Teologie Specializarea: Sociologie

ETNOMETODOLOGIE HAROLD GARFINKEL


Referat la disciplina: Teorii sociologice contemporane

Profesor: Raria Mihail Studenta: Dnil Elena Anul I

Harold Garfinkel (n. 1917), fondatorul etnometodologiei, i-a nceput studiile universitare n 1946 la Harvard, sub ndrumarea lui Talcott Parsons care organizase n aceast universitate Departamentul de tiine Sociale, ce regrupa sociologia, psihologia social i etnologia. n acelai timp, Garfinkel se iniia n fenomenologie, citindu-l pe Alfred Schtz, astfel nct se consider uneori c cele dou surse, Parsons i Schtz, se afl la originea etnometodologiei. Dup obinerea doctoratului la Harvard, n 1952, Garfinkel va preda sociologie la Universitatea din Ohio pn n martie 1954, dat la care gsete un post la universitatea californian din Los Angeles (UCLA), slujb pe care n-a mai prsit-o pn la vrsta retragerii, n septembrie 1988. Ca ultim curent important al secolului al XX-lea, etnometodologia a fost ilustrata de Harold Garfinkel si de lucrarile de sociologie dramaturgica ale lui Erving Goffman. Explicnd originile termenului, Garfinkel (1968) sugera ca "particula etno pare sa trimita, ntr-un fel sau altul, la faptul ca cunoasterea de tipul simtului comun a societatii este disponibila oricarui membru al acesteia ca o cunoastere a orice"1. De fapt, Grafinkel urmareste analiza detaliata a metodelor folosite n viata cotidiana prin care oamenii si explica activitatile, att pentru ei nsisi ct si pentru ceilalti. Scopul sau declarat este de "cunoastere a modului cum activitatile obisnuite cuprind metode de a face analizabile rational actiunile practice, cunoasterea comuna a structurilor sociale si gndirea sociologica practica" ETNOMETODOLOGE: Orientare sociologic iniiat de H. Garfinkel i A. Cicourel (denumit i neopraxiologie sau sociologie cognitiv), care-i propune studiul metodelor, al strategiilor pe baza crora membrii societii acioneaz i interacioneaz n activitatea i relaiile lor cotidiene. "Etno" parea sa se refere intr-un fel sau altul si la disponibilitatea cunoasterii comune a societatii in calitatea sa de cunoastere comuna despre "orice".

1 Gordon Marshall Dictionar de sociologie Oxford, Ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2003, p. 222

H. Garfinkel, printele ei, i d acesteia, printre altele, definiia: Eu folosesc termenul etnometodologie" pentru a m referi la investigarea proprietilor raionale ale expresiilor indexicale i ale altor aciuni practice ca realizri contingente i n continu devenire sau practici competent (abil) organizate ale vieii de zi cu zi" 2 Garfinkel va propune termenul de etnometodologie pentru tiina care studiaz procedeele pe care membrii unei societi le utilizeaz pentru a produce i recunoate lumea lor social ca lume familiar i ordonat. Etno sugereaz c un membru dispune de cultura comun a societii sale, iar metodologia vizeaz punerea n practic a metodelor obinuite de ctre acest membru. Astfel, etnometodologia este tiina etnometodelor (a raionamentelor sociologice practice) i nu o nou metod de anchet sociologic, aa cum ar putea da de neles aceast denumire (Lallement, 1998, 229). Ideile centrale ale etnometodologiei sunt indexalitatea si reflexivitatea. Cea dinti se refera la absenta, n rationalitatea comuna, a unei definitii clare a unui concept. Experimentele consacrate de evidentiere a acestei lipse sunt ntrebarile repetate, referitoare la orice enunt, de evidentiere a sensului enuntului respectiv : "ce ntelegi prin aceasta?" sau "ce vrei sa spui cu asta?", repetate indiferent de raspunsul primit au ca rezultat descumpanirea sau chiar ostilitatea oamenilor ale caror reguli de stabilire a sensurilor sunt astfel puse la ndoiala; aceste interogari submineaza simtul realitati sociale, punndu-i sa l reconstruiasca individual. se refera la "natura contextuala a obiectelor si fenomenelor. Ceea ce inseamna ca in afara unui context suplimentar, obiectele si fenomenele au intelesuri multiple si echivoce. Contextul consta din asemenea elemente particulare ca: cine este cel care vorbeste (biografia lui); scopurile si intentiile curente; relatiile actuale si potentiale dintre vorbitori si cel caruia el i se adreseaza. Reflexivitatea se refera la crearea simtului de ordine n timpul proceselor conversationale; a descrie o situatie nseamna, pentru etnometodologi, a o si crea. Prin aceasta raportare metodologica (de reducere la absurd a conceptelor, inclusiv a celor teoretice), etnometodologia se asaza mpotriva "sociologiei conventionale", care considera
2 Harold Garfinkel Studies in Ethnolomethodology, 1967

sensurile lucrurilor ca de-la-sine-ntelese, substantiale si neproblematice. Dimpotriva, ea sustine ca sociologia nu trebuie sa faca altceva dect sa clasifice regulile de interpretare prin intermediul carora se instutie un anumit simt al ordinii. Un exemplu de astfel de procedura interpretativa care se cere studiata sociologic este, n opinia etnometodologilor, evitarea problemei aflate n discutie ori regula tacita ca, n general, ntr-un grup, numai o singura persoana vorbeste. Ca principale metode utilizate de catre etnometodologi, in cercetare, amintim: observatia participativa, interviul focalizat, chestionarul cu alegeri precodificate, metoda demografica (repartizarile statistice ale populatiei pe anumite categorii relevante sociologic)156 , analiza de continut, documentarea istorico-biografica, experimentul sociologic, toate insa din punctul de vedere al ipotezei etnometodologiei.

BIBLIOGRAFIE:

Raria Mihail, Teorii socologice contemporane, Ed. Galai University Press , Galai , 2009 Harold Garfinkel, Studies in Ethnolomethodology, 1967 Gordon Marshall, Dictionar de sociologie Oxford, Ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2003
http://www.scribd.com