Cap 3

IRD Cap.
3 Reciclarea deseurilor urbane
Cap. 3 Reciclarea deseurilor urbane

Generalitati
Planificarea si organizarea actiunilor de evacuare si neutralizare a deseurilor urbane au la baza masuratori referitoare la cantitatea si calitatea (compozitia) acestora. Acesti factori se modifica atat in functie de anotimpuri, cat si de la an la an, odata cu dezvoltarea economico-sociala. Parametrii modificarilor sunt: marimea si caracterul localitatilor, conditiile climaterice, sistemul de incalzire utilizat, modul de viata al locuitorilor (ponderea prepararii hranei acasa, utilizarea mancarilor gata preparate sau servirea mesei la restaurant sau cantine), nivelul de trai, stadiul de dezvoltare a tehnicilor de ambalare. Caracteristici cantitative ale deseurilor urbane 1. Cantitatea anuala de deseuri urbane generate. Conform datelor
statistice in Romania, cantitatea anuala de deseuri urbane a evoluat de la 6,84 milioane tone in 1995 la 8,15 milioane tone in 2000 prevazandu-se circa 9,7 milioane in 2005. 2. Norma de deseuri urbane reprezinta cantitatea medie anuala sau
zilnica a deseurilor ce revin pentru un locuitor. Aceasta caracteristica difera de la tara la tara datorita parametrilor enuntati anterior. In Romania in perioada 1995-2000 norma a fost de 293 kg/locuitor/an, respectiv 0,80 kg/locuitor/zi, aceste valori fiind comparabile cu cele din tarile U.E. In tabelul 3.1 se prezinta cateva valori medii ale normelor de deseuri urbane in unele tari si orase ale lumii [3].
32
IRD Cap. 3 Reciclarea deseurilor urbane
Tabelul 3.1 Norme de deseuri urbane in lume
Nr. crt. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9.
Tara Elvetia Rusia Ungaria Brazilia Germania Suedia Olanda Marea Britanie Franta
Orasul Berna Geneva Moscova Budapesta Rio de Janeiro Stuttgart Hamburg Stockholm Haga Media pe orase Paris Lille Calais Calcutta Bombay Los Angels Media oraselor California Bucuresti Timisoara
10. India 11. S.U.A. 12. Romania
Norma medie Kg/loc./an Kg/loc./zi 164 0,45 215 0,59 190 0,52 220 0,60 235 0,64 200 0,51 210 0,58 242 0,64 275 0,75 280 0,76 290 0,80 320 0,82 260 0,71 385 1,06 250 0,68 405 1,11 din 340 0,93 315 235 0,98 0,72
Studii efectuate in diverse tari au evidentiat in mod clar oscilatia cantitatii de gunoaie in functie de anotimpuri. Astfel, in sezonul cald, minimele sunt in general in lunile iulie-august determinate in principal datorita plecarilor in concediu. In localitatile fara termoficare, in lunile de iarna cantitatea de gunoaie zilnica depaseste media anuala zilnica cu 10-30% datorita in primul rand cenusilor si zgurilor provenite din utilizarea combustibililor solizi (lemn si carbune). S-a constatat ca luarea sistematica a mesei in zilele de lucru in cantine restaurant uzinale, scolare etc. reduce cantitatea de deseuri menajere aproximativ la jumatate fata de cazul pregatirii si servirii mesei acasa.
33
La elaborarea planurilor sistemelor de depozitare a gunoaielor menajere in afara modificarilor periodice a cantitatii se iau in considerare si oscilatiile ce apar zilnic. Astfel, cea mai mica preluare de gunoi menajer se inregistreaza la mijlocul saptamanii, maximele aparand la inceput. Valoarea coeficientului de neuniformitate este apreciata la 1,3 (cantitatea maxima zilnica / cantitatea medie zinica). 3. Masa volumica a deseurilor [kg/m3]. Reprezinta o caracteristica importanta care sta la baza determinarii numarului de recipiente de colectare, a numarului de autovehicule de preluare si transport cat si a marimii locurilor de depozitare. Masa volumica a deseurilor urbane oscileaza foarte mult in functie de diversele faze ale evacuarii, dar se modifica de asemenea si in functie de anotimpuri, caracterul zonelor de colectare si in functie de modul de viata. Masa volumica de referinta in cazul deseurilor menajere are in general o tendinta de scadere datorita cresterii continue a procentului deseurilor cu greutate specifica mica (hartie, cartoane, ambalaje diverse, plastice, etc) si scaderea procentului de materiale inerte (zgura, cenusa, pamant, moloz, etc). Media masei specifice in Europa variaza intre 100 si 350 kg/m3 (cu o oarecare tendinta de crestere ca urmare a colectarii diferentiate a hartiei si cartoanelor). In Romania masa volumica a deseurilor menajere are valori relativ mari in special datorita procentului ridicat de materiale fermentabile (vegetale si animale) cat si a umiditatii ridicate a acestora. Aceasta variaza intre 300 si 350 kg/m3. In tabelul 3.2 sunt prezentate masele specifice medii ale deseurilor menajere in stare normala (necompactate) in unele tari de pe glob. Caracteristici calitative ale deseurilor urbane Ca si caracteristicile cantitative, cele calitative difera pe tari si in cadrul acestora de la o localitate la alta in functie de parametrii amintiti anterior.
34
Analizele calitative facute pe plan mondial sunt dificil de comparat datorita faptului ca metodele utilizate sunt variate si difera de la o tara la alta.
Tabelul 3.2 - Masa specifica medie a deseurilor menajere in unele tari
Nr.crt. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
Tara Canada Cehia Germania Danemarca Marea Britanie Finlanda Franta Elvetia Israel Suedia Polonia Norvegia S.U.A Rusia Romania
Masa specifica [kg/m3] 120 250 300 210 230 150 250 150 250 100 150 120 180 120 200 250 140 200 250 300 100 220 200 300 350 450 300 350
Caracteristici calitative ale deseurilor urbane Ca si caracteristicile cantitative, cele calitative difera pe tari si in cadrul acestora de la o localitate la alta in functie de parametrii amintiti anterior. Analizele calitative facute pe plan mondial sunt dificil de comparat datorita faptului ca metodele utilizate sunt variate si difera de la o tara la alta. Granulatia. Se determina prin cernere. In functie de granulatie, materialele se impart in: fine, mijlocii si grosiere. Materialele fine sunt cu o granulatie sub 8 mm, fiind constituite din cenusa, nisip si unele componente organice. Cantitatea de fractiuni fine este determinata in principal de sistemul de inaclzire, in compozitia acestei fractiuni componenta organica fiind mica. Fractiunea mijlocie este constituita din materiale cu granulatie de 840mm.
35
Fractiunea grosiera are granulatia mai mare de 40 mm. 2. Compozitia. Se deosebesc urmatoarele grupe de materii: a) materiale compostabile: resturi organice de bucatarie, resturi vegetale, hartie, paie. Din aceasta grupa fac parte in general fractiunile mijlocii din punct de vedere al granulatiei. Grupa poarta denumirea generica de compost. In cadrul acestei grupe o importanta deosebita are determinarea raportului Carbon/Azot [C/N] care caracterizeaza gradul de fermentare a deseurilor si transformarea lui in compost. Raportul C/N se determina in laborator pe probe luate din diferite puncte ale deseului menajer. Raportul C/N se situeaza intre urmatoarele limite: deseu menajer proaspat C/N = 20 35; compost C/N = 10 20; un bun sol de cultura C/N = 10. b) materiale combustibile: lemn, ambalaje de carton, cauciuc, textile. Aceste materiale se incadreaza in general in fractiunea grosiera. c) materiale neutre, necombustibile si necompostabile: sticla, portelan, ceramica, pietre, caramizi, metale. O importanta deosebita o are continutul de metale care sunt deosebit de poluante in special in cenusi si in composturi. Ponderea cea mai mare din totalul de metale o au : Zn (~36 %), Pb (~22%), Cu (~20%). Se constata ca datorita extinderii, in special in orase, a incalzirii prin termoficare sau alte sisteme centrale, resturile de hartie nu mai sunt arse in gospodarii, ponderea lor in deseurile menajere crescand pana la 30-40% din masa lor, in unele localitati ajungand la 50%. Acest lucru este favorizat si de utilizarea pe scara larga a produselor preambalate in hartie sau cutii de carton.
36
Pe langa faptul ca hartia arde bine, ea constituie si o materie buna pentru compostare, marind continutul de substante organice in deseurile menajere precum si capacitatea higroscopica. Pe de alta parte, prezenta hartiei constituie una din cauzele scaderii masei volumice a deseurilor urbane, lucru ce impune folosirea unor recipiente cu volum mai mare si a unor autovehicule de transport capabile sa asigure o compactare mai buna. Cresterea utilizarii diferitelor produse din materiale plastice (materiale de ambalaj, folii, vase, recipiente, conducte, jucarii, articole de uz casnic) se resimte si in compozitia deseurilor menajere. Ponderea masica a materialelor plastice este de 57%, marea majoritate provenind din ambalaje (75%). Prezenta crescanda a materialelor plastice in componenta deseurilor menajere are efecte similare cu aceea a hartiei si cartonului. Continutul de sticla pe plan european reprezinta ~8% din masa totala, fiind mai mare in tarile unde se folosesc butelii de sticla (ex. pentru bere) de unica folosinta. In tabelul 3.3 se prezinta evolutia caracteristicilor deseurilor menajere din Romania din punctual de vedere al componentei.
Tabelul 3.3 Evolutia componentei deseurilor menajere in Romania
Compusi Hartie, carton Sticla Plastic Metale Textile Lemn Deseuri alimentare Altele (organice si anorgance)
U.M. % % % % % % % %
1996 13,5 5,2 5 5,3 5 1 46 20
2000 16 6 11 5 6 1 39 16
3. Umiditatea. Aceasta caracteristica are un rol decisiv in alegerea procedeelor de neutralizare, ea influentand masa specifica, puterea calorica si intensitatea proceselor de fermentare.
37
Ca valoare, umiditatea totala a deseurilor menajere variaza intre 25 si 60%. In Romania umiditatea este 50-60%, fata de 25-40% in restul Europei. Continutul de substante organice. Se determina prin masurarea pierderii in greutate la calcinarea unei mostre de deseuri la o temperatura de 600700C. Este important deoarece prin descompunerea lor biologica, reziduurile pot deveni materii prime utile pentru agricultura (compost). Puterea calorica. Reprezinta cantitatea de caldura degajata prin arderea unitatii de masa a deseurilor si se exprima in kJ/kg. Importanta este puterea calorica inferioara (Hi), Hi variaza foarte mult in functie de compozitie si umiditate. Valoarea medie a puterii calorice inferioare a deseurilor din Romania este de 25003000 kJ/kg.
3.2 Metode de neutralizare si valorificare a reziduurilor menajere 3.2.1 Aspecte generale

Ca metode de administrare a deseurilor menajere se utilizeaza combinatii de tehnici de tratare care variaza de la tara la tara. Aceste tehnici au un impact diferit asupra mediului. Se poate spune ca principala cale de reducere a impactului negativ asupra mediului o reprezinta reducerea cantitatii de deseuri. Principalele obiective ale tehnicilor de tratare sunt: - reducerea volumului si greutatii acestora; - reducerea emisiilor poluante; - recuperarea si refolosirea resurselor. Realizarea acestor obiective este hotarator influentata de educatie si legislatie. Principalele metode de gestionare-administrare a deseurilor menajere sunt:
38
A. B. C. D. E. F.
Depozitarea simpla; Depozitarea controlata; Compostarea; Incinerarea; Piroliza; Descompunerea anaeroba.
Descrierea sumara a acestor metode: A. Depozitarea simpla. Este prima metoda folosita, ea constand din descarcarea reziduurilor menajere in diverse gropi, foste cariere sau pe terenuri virane fara a se lua alte masuri speciale. Mult timp aceasta era sistemul cel mai des folosit in multe tari, fiind mai ieftin si comod, dar neigienic, inestetic, raspandind mirosuri neplacute, in general periculoase pentru sanatatea publica. Pe masura ce locurile propice depozitarii libere s-au epuizat, orasele s-au extins, cantitatile de deseuri au crescut pronuntat, s-a constat cat de ingrijoratoare este metoda si ce implicatii are asupra mediului. B. Depozitarea controlata. Reprezinta in prezent principala filiera de tratare folosita pe plan mondial. Metoda consta in depozitarea reziduurilor in straturi succesive alternand cu straturi de pamant sau nisip, fiecare fiind nivelat si compactat. In acest mod depozitul de reziduuri nu mai emite mirosuri neplacute, larvele de muste incep sa dispara, sobolanii nu se mai pot dezvolta datorita lipsei de aer si temperaturii de fermentare de circa 60-70C. C. Compostarea. Se utilizeaza in cazul deseurilor cu un continut ridicat de materiale organice de origine vegetala rapid fermentabile (~50%). Metoda asigura tranformarea partilor fermentabile din deseuri, in urma unor prelucrari speciale, intr-un amendament humo-calcic al solului numit compost, ce contine elemente fertilizante ca azot, acid fosforic, potasiu, utile in tratarea terenurilor agricole.
39
Compostarea se bazeaza
pe accelerarea activitatilor naturale a
microorganismelor existente in deseuri sau a unor microorganisme specializate inoculate in deseuri, ce transforma substanta organica continuta in acestea in substanta minerala. D. Incinerarea. Este utilizata in cazul deseurilor cu continut ridicat de materiale combustibile (plastic, hartie, carton). Este o metoda de distrugere termica a deseurilor care, in afara posibilitatilor de valorificare a caldurii obtinute, ofera avantajul transformarii deseurilor intr-un reziduu mai putin poluant, mai putin voluminos si redus ca pondere masica in raport cu materia prima initiala. Pe masura cresterii puterii calorice a deseurilor ca urmare a cresterii ponderii materialelor combustibile, sistemele de ardere au fost completate cu recuperatoare de caldura, generatoare de aburi, electrofiltre de epurare a gazelor de ardere, statiile de incinerare devenind adevarate centrale termice. Piroliza. Este un procedeu termochimic de transformare a unei substante solide in substanta gazoasa ce condenseaza ulterior la diferite temperaturi separand fractiuni lichide combustibile. Valoarea energetica a produselor obtinute si gradul de extractie depind de conditiile de presiune si temperatura create in reactor cat si de calitatea materiei prime utilizate. Daca primele conditii pot fi controlate, cele de calitate si mai ales constanta acestora, in cazul deseurilor menajere sunt extrem de greu, daca nu imposibil de pastrat. Din acest motiv, in cazul pirolizei deseurilor apar o serie de subproduse ce ridica probleme deosebit de mari de neutralizare, utilizare, poluare. Se pot cita in acest sens: apele fenolice, gudroanele, zgura si semicocsul, ce constituie reziduurile reziduurilor primare prelucrate si a caror tratare este uneori cu mult mai grea decat a deseurilor folosite ca materie prima (gunoi). In acest fel, avantajul obtinerii din deseuri a combustibililor lichizi
40
valorosi este umbrit de problemele mari tehnologice si ecologice ridicate de subprodusele pirolizei. Pentru evitarea acestor inconveniente, produsele gazoase ale pirolizei se ard imediat dupa iesirea din reactor, iar caldura obtinuta se utilizeaza la producerea aburului si pe aceasta cale a energiei electrice. In acest caz, piroliza devine de fapt o gazeificare a deseurilor si daca se tine seama de consumul propriu de energie al reactorului si de pierderile mari de carbon in semicocsul si zgura produsa, randamentul energetic este in unele cazuri mai redus decat in cazul incinerarii. Cercetarile, in sensul dezvoltarii sistemului de pirolizare a deseurilor continua, motivul principal constituindu-l faptul ca piroliza reprezinta singura metoda de valorificare a deseurilor din material plastic, incinerarea lor separata ridicand serioase probleme tehnice si de poluare. F. Fermentarea anaeroba. Fermentarea anaeroba reprezinta una din tehnicile de reciclare a deseurilor care comporta un inalt grad de valorificare a acestora. Se aplica deseurilor cu un continut organic ridicat (exemplu: deseuri din zootehnie, industria alimentara, namoluri obtinute la statiile de epurare orasenesti, deseuri menajere cu faza organica preponderenta) si are ca rezultat obtinerea unui combustibil gazos (biogaz) cu largi utilizari: incalzire, prepararea hranei, generare de energie electrica si termica, reziduurile ramase constituind un material nepoluant care se poate utiliza cu rezultate foarte bune in agricultura ca ingrasamant. In tabelul 3.4 sunt prezentate sisteme de neutralizare-valorificare a deseurilor menajere folosite in unele tari si poanderea acestora. In ce priveste tara noastra, in momentul de fata sistemul depozitarii controlate constituie principala metoda de tratare a deseurilor menajere. S-a optat, ca o metoda de viitor, pentru incinerare ea reprezentand avantajul reducerii volumului deseurilor de circa 10 ori ceea ce duce la o
41
micsorare importanta a spatiilor de depozitare. Apreciem deasemenea ca se vor extinde tehnicile de reciclare cu grad de valorificare ridicat a deseurilor organice: gazeificarea resturilor vegetale, fermentarea anaeroba.
Tabelul 3.4 Sisteme de tratare si eliminare a deseurilor menajere [%]
Tara Australia Canda Danemarca Finlanda Franta Germania Italia Jponia Olanda Polonia Africa de Sud Suedia Elvetia Marea Britanie S.U.A.
Depozitare controlata 64 95 31 95 47,9 74 83,2 29,6 51 99,9 69,2 35 20 88 83
Incinerare 20 4 50 2 41,9 24 13,9 27,6 34 20,6 60 80 11 6
Reciclare 1 18 3 0,6 0,6 15 3,1 5 1 11
Compostare Netratare 16 1 9,6 2 2,3 2 0,1 3,6 3,5 -
3.2.2 Depozitarea controlata

Depozitarea controlata constituie in prezent principala filiera de tratare pe plan mondial. Primele principii ale depozitarii controlate au fost emise in Anglia dupa primul razboi mondial. In Romania au fost aplicate tehnologii de depozitare controlata dupa anul 1948. La realizarea unei bune depozitari controlate a reziduurilor, trebuie avuta in vedere urmatoarea tehnologie:
42
reziduurile descarcate
din autogunoiere se depoziteaza in straturi avand o
grosime medie de 1,5 2 m; straturile noi de reziduuri vor fi depuse dupa ce temperatura stratului precedent, rezultata din fermentarea aeroba, a scazut pana la valoare temperaturii solului natural; reziduurile vor trebui sa fie suficient de compacte pentru a evita golurile mari de aer care favorizeaza autoaprinderea si deci riscul pentru incendierea rampelor pentru depozitare; compactarea trebuie facuta astfel incat sa permita totusi aerarea reziduurilor in vederea asigurarii fermentarii aerobe; este preferabil ca straturile de reziduuri sa fie acoperit zilnic cu un strat de 10-30 cm pamant, nisip sau alte materiale inerte. Prin luarea acestor masuri, depozitul de reziduuri nu mai emite mirosuri neplacute, larvele de muste incep sa dispara, sobolanii nu se mai pot dezvolta, datorita lipsei de aer si temperaturii de fermentare de circa 60-70C. Alegerea terenului pentru depozitarea controlata Terenul necesar pentru depozitarea reziduurilor menajere trebuie stabilit de comun acord cu organele locale agricole, sanitare si de protectie a mediului, avand la dispozitie studii hidrogeologice si topografice care sa permita stabilirea masurilor pentru a evita riscurile unei poluari a apelor subterane sau de suprafata prin infiltratii sau scurgeri de suprafata. Amplasarea terenurilor de depozitare controlata trebuie sa fie studiata si din punct de vedere a distantei fata de aglomerarile umane, al directiei vanturilor dominante, al pozititei fata de sursele de apa si de alte obiective fata de care trebuie pastrata o zona de protectie sanitara. In Romania conform Codului European pus la punct de Organizatia Mondiala a Sanatatii, distanta de protectie este limitata la 1000m.
43
Pozitia rampei de depozitare se alege astfel ca directia vanturilor dominante sa fie dinspre obiectivele importante catre rampa de depozitare. Rampele de depozitare controlata trebuie sa fie amplasate in aval de obiectivele de alimentare cu apa din subteran, deoarece chiar in conditiile luarii de masuri de protejare a apelor subterane, pot apare exfiltratii de ape poluate din depozit catre apele freatice. Printre masurile de impiedicare a patrunderii apelor poluate din reziduuri in apele subterane, se numara impermeabilizarea stratului de baza al rampei de depozitare controlata. Impermeabilizarea se face cu argila bine compactata sau cu alte materiale sintetice cum ar fi cauciucul butilic. In ultimul timp s-a recurs la betonarea fundului rampei. Aceste procedee implica realizarea unor sisteme de drenaj a apelor din depozitul de reziduuri care vor fi captate in aval si evacuate, dupa o prealabila tratare, in apele de suprafata sau prin infiltrare in sol. Impermeabilizarea terenului rampei de depozitare controlata este foarte costisitoare, reprezentand aproximativ 50% din cheltuielile de investitii ale unei rampe. Pentru a mentine costurile relativ mici si pentru a se crea posibilitati de urmarire mai buna asupra poluarii mediului, exista tendinta de realizare a unor rampe mari, in dauna criteriilor economice privind costul transportului care indica construirea mai multor rampe de capacitate mai mica situate la distante optime de zonele de colectare. Se recomanda existenta unei rampe la 100 000 300 000 locuitori. Terenurile folosite pentru depozitarea controlata a reziduurilor sunt de obicei urmatoarele: vechi cariere de materiale de constructie; zonele joase din albiile majore ale raurilor care trec prin apropierea localitatilor; albiile unor foste rauri care au secat sau au fost deviate.
44
La alegerea terenurilor trebuie sa se tina seama de o serie de conditii geologice si hidrologice printre care: depozitele realizate pe calcare fisurate nu se pot folosi decat in cazul in care in aval nu exista nici o captare de apa potabila; in cazul realizarii depozitelor pe nisipuri nealuvionare, grosimea stratului de nisip trebuie sa fie suficient de mare pentru a se asigura epurarea apelor care strabat depozitul de reziduuri. Aceste depozite au avantajul ca nu exista riscul acumularii apelor toxice la baza depozitului care sa impiedice fermentarea aeroba a reziduurilor; depozitele realizate pe marne si argile au avantajul impermeabilitatii, nepermitand patrunderea apelor toxice din depozit catre panza freatica, dar in acelasi timp permit acumularea apelor toxice la baza depozitului determinand fermentarea anaeroba a reziduurilor in aceasta zona si necesita cheltuieli suplimentare pentru realizarea de drenaje si pentru tratarea apelor provenite din depozit; realizarea depozitelor pe aluviuni uscate este permisa numai in situatia cand din studiul hidrologic elaborat nu rezulta pericolul poluarii apelor subterane sau de suprafata prin inundare; in lipsa unor depresiuni naturale este posibil ca depozitarea controlata sa fie realizata pe terenuri plate, neproductive sau putin productive. Se creaza astfel coline de reziduuri avand inaltimi care sa asigure stabilitatea acestora. Sistemul are avantajul unui control mai usor al comportarii in timp a depozitului. Dimensionarea rampelor de depozitare controlata Rampele de depozitare controlata trebuie sa
asigure
primirea
reziduurilor pe o perioada de mai multi ani. Pentru calcularea suprafetei si a volumului disponibil pentru depozitare se recurge la planuri topografice si la unele profile transversale care dau o imagine exacta asupra terenului destinat viitoarei rampe.
45
Dupa determinarea cantitatii anuale medii de reziduuri colectate din zona deservita se calculeaza capacitatea depozitului astfel: Vteor = Q0 + ( 1 + k ) Q0 + ( 1 + k ) Q0 + ( 1 + k ) Q0 + ... + ( 1 + k )
2 3 n 1
Q0 =
(1 + k ) n 1 = Q0 (1 + k ) 1
Vteor ; m n Q0 ( 1 + k ) 1 Vd = m k Vd = in care:
[m3]
Vd este volumul rampei de depozitare necesar pentru n ani, in m3; Q0 cantitatea medie anuala de reziduuri, m3/an; k0 coeficientul anual de crestere a cantitatii reziduurilor; Se poate considera o crestere de 5 % pe an, k0 = 0,05. n numarul de ani care intentioneaza sa se prevada depozitarea, n = 10 25 ani. m coeficient care tine seama de compactare in depozit, m = 2 4 in functie de masa specifica a reziduurilor.
Tehnica realizarii rampelor de depozitare controlata In functie de tehnologia aplicata rampele de depozitare pot fi realizate in mai multe moduri: a) rampe de depozitare controlata obisnuite (fara prelucrari speciale ale reziduurilor). Realizarea acestora se face luand in consideratie urmatoarele prescriptii cu caracter general: - inainte de inceperea depozitarii se vor lua toate masurile indicate in studiul hidrologic privind protectia apelor subterane si de suprafata: indiguiri, drenari, impermeabilizarea fundului, santuri de gard pentru protectia depozitului fata de scurgerea apelor de ploaie; - suprafata destinata formarii depozitului va fi separata in parcele de 1000 10000 m2 in functie de cantitatea zilnica ce urmeaza a fi depozitata;
46
- reziduurile vor fi depozitate in straturi de 1,5 2 m inaltime dupa ce in prealabil s-a decopertat stratul vegetal care va fi folosit fie la acoperirea finala a unui depozit mai vechi, fie la acoperirea finala a depozitului ce se realizeaza pe acelasi teren; - descarcarea reziduurilor din autogunoiere se face cat mai aproape de locul de depozitare, de unde vor fi imprastiate si compactate cu ajutorul buldozerului. Compactarea se face in straturi cat mai subtiri pentru a sfarama obiectele voluminoase si a micsora golurile mari de aer; - straturile astfel realizate vor fi acoperite zilnic sau cel mai tarziu la 48 ore (in caz de conditii favorabile, temperaturi scazute, aer uscat etc.) cu un strat de 10 30 cm de material inert uscat; - in cazul in care se prevede realizarea rampei din mai multe straturi de 1,5 2 m inaltime fiecare, urmatorul strat se va realiza numai dupa ce temperatura din stratul anterior a scazut la temperatura solului natural; - dupa depozitarea ultimului strat de reziduuri se va face o acoperire cu un strat de pamant vegetal - nisipuri neargiloase de 0,6 1,5 m grosime, imprastiat si compactat cu aceleasi mijloace folosite pentru reziduuri; - rampele de depozitare trebuie sa fie imprejmuite cu garduri demontabile care trebuie sa inchida suprafetele pe care se depoziteaza reziduurile pe o perioada de 1 2 ani. b) rampe de depozitare controlata compactate Se realizeaza o compactare mai mare decat in rampele obisnuite. Aceasta compactare se face cu compresoare de mare capacitate. Rampele de acest tip se realizeaza de regula in straturi de 0,8 m grosime. Avantajele acestui sistem rezida in utilizarea mai buna a volumului depozitului, reducerea riscurilor aparitiei inciendiilor, sunt diminuate tasarile ulterioare si au un aspect general mai placut. c) rampe de depozitare controlata cu prelucrare prealabila a reziduurilor Sistemul este de data mai recenta - inceputul anilor 70.
47
Inaintea de depozitare reziduurile sunt macinate. Compactarea trebuie sa fie usoara pentru a permite aerarea materialului in vederea fermentarii aerobe. Dimensiunile elementelor obtinute dupa macinare sa fie aproximativ 50 mm. Depozitarea se face in straturi foarte subtiri de 30 40 cm, dupa care se face o compactare usoara. Sistemul nu necesita acoperiri intermediare cu pamant sau materiale inerte. Ca avantaje ale acestei metode mentionam: cresterea capacitatii rampei de circa 2 ori; creeaza posibilitatea trecerii de la o depozitare controlata la o compostare cu fermentare naturala; aspect satisfacator din punct de vedere sanitar. Aceste avantaje trebuie puse in balanta cu cheltuieli suplimentare care le solicita in special pentru realizarea statiei de macinare si sortare. In general rampelor de depozitare controlata se pot da utilizarii dupa inchiderea acestora si terminarea procesului de fermentare aeroba. Experienta a aratat ca rampele pot fi redate in circuitul economic dupa 1 2 ani de la asezarea ultimului strat de acoperire, astfel: transformarea in depozite de compost care se poate obtine prin cernerea reziduurilor fermnentate; realizarea unor constructii usoare ca: terenuri de sport, parcuri etc.; redarea in circuitul agricol. In Romania sunt multe realizari de acest fel, unele constituind excelente zone de agreement. Exemplu actualul parc de langa Circul Bucuresti realizat pe fosta rampa Tonola sau parcul din cartierul Giulesti. In figura 3.1 se prezinta detalii ale unei solutii de acoperire finala a unui depozit de deseuri [3].
48
Fig.3.1 Solutie de acoperire finala
In figura 3.2 este prezentata schema unei solutii de etansare a bazei depozitului de deseuri pentru prevenirea contaminarii apelor subterane cu produse rezultate in depozit in urma fermentarii.
Fig. 3.2 Solutie de etansare a bazei depozitului 49
In cazul in care terenul de amenajare a depozitului este plan iar panza de apa subterana este la o adancime suficienta ( 100 m) se poate adopta solutia din figura 3.3.
Fig.3.3 Amenajarea depozitului pe teren plan
In cazul terenurilor denivelate se poate recurge la varianta de amenajare din figura 3.4.
Fig.3.4 Amenajarea depozitului pe teren denivelat 50
In figurile 3.3 si 3.4 semnificatia notatiilor este: a deseuri; b strat de pamant; c strat final de acoperire; d etansare; e strat drenant din piatra sparta sau pietris; f rigola de colectare a apelor pluviale.
3.2.3 Principii de baza ale elaborarii tehnologiilor compostarii industriale

Spre deosebire de marea majoritate a proceselor industriale, compostarea nu poate fi solutionata cu o tehnologie unitara si bine precizata. La elaborarea acesteia trebuie avute n vedere: Sortimentele de materiale ce urmeaza a fi compostate; Cantitatea, calitatea i ritmul de producere a deseurilor; Tipul compostului ce se doreste a se produce; Posibilitatile economice si tehnice. Astfel, se stabilesc anumite elemente care trebuie luate in calcul. La amplasarea si proiectarea uzinei de compostare, trebuie luate masuri pentru impiedicarea inmultiri mustelor si rozatoarelor, degajari prafului si mirosurilor neplacute, poluari solului, a panzei freatice si a apelor de suprafata. Intre amplasamentul uzinei de compostare si localitatea cea mai apropiata se va asigura o distanta corespunzatoare in functie de tehnologia aplicata (200 m tratare inchisa, 1000 m - tratare deschisa). Pentru evitarea degajari de mirosuri si a inmultirii mustelor ca urmare a descompuneri spontane a reziduurilor crude transportate si stocate in uzina, capacitatea acesteia trebuie astfel dimensionata incat reziduurile aduse sa poata fi prelucrate continuu (imediat). Se va avea in vedere prevenirea infestari muncitorilor prin verificarea conditiilor igenico-sanitare corespunzatoare. Produsul finit al uzinei (compostul) trebuie sa fie inofensiv (neutru) pentru ca in timpul transportului si al utilizari sa nu infesteze mediul si sa nu contamineze vegetatia.
51
Din punct de vedere economic, compostarea, pe langa rolul de a produce ingrasamant, constituie si un procedeu de neutralizare a gunoaielor care este justificat a fi aplicat chiar daca compostul se vinde sub pretul de productie sau se da spre utilizare gratuit. Aplicarea procedeului de neutralizare prin compostare nu depinde exclusiv de nevoile agriculturi, el fiind in primul rand un serviciu de interes sanitar, in unele cazuri costurile fiind acoperite prin bugetul de stat sau comunal. Tehnologii si instalatii utilizate in uzinele de obtinere a compostului Succesiunea si numarul operatiilor care au loc pentru obtinerea compostului se pot modifica in functie de tipul procesului, insa se disting trei grupe principale: pregatirea materiei prime; maturizarea sau producerea compostului crud; compostarea propriu-zisa. Procesele mecanice si biologice care au loc in timpul prelucrarii nu pot fi despartite intre ele, acestea intercalandu-se, fiind chiar in mod voit unite pentru limitarea cheltuielilor la minim posibil. Tendinta generala in uzinele de compost este accelerarea proceselor de descompunere iar aceasta se obtine prin pregatirea corespunzatoare a reziduurilor crude si prin adaos de aer in cantitati necesare pentru descompunerea substantelor organice. Pentru executarea unor operatii specifice sunt utilizate diverse instalatii, mijloace si masini, mare parte dintre acestea fiind folosite si in alte ramuri industriale, in special cele folosite la pregatirea materiei prime, pentru manipularea, transportul si dozarea materialelor. Cerintele de baza pentru instalatiile si masinile utilizate in uzinele de compost sunt urmatoarele: constructie simpla; fiabilitate ridicata; sa nu constituie elemente de strangulare a capacitatii de lucru in cadrul fluxului;
52
sa aiba rezistenta mare la uzuri mecanice si la actiunile corozive. In schema urmatoare se prezinta fazele de lucru la o uzina de compostare care prelucreaz in comun reziduuri menajere solide si namoluri de epurare a apelor reziduale orasenesti.
a a a a
CANTARIRE
STOCARE
CERNERE
Separare metale feroase Sortare dupa dimensiuni
d
b d
Deshidratare Uscare Namoluri
Stocare fractii fine

d
Sfaramare
d
Ardere
d AMESTECARE
g
SEPARARE MATERIALE DURE
i MATURIZARE
II
In care: I Pregatirea materiei prime; II Maturizare (producerea compost crud). a - gunoaie proaspete solide; b - maluri si ape fecalo-menajere; c - bucati metalice feroase; d - fractiune fina; e - gunoaie cu granulatie medie; f - fractiune grosiera; g - maluri deshidratate; h - cenusa; i - compost crud. 53
Pregatirea materiei prime Rcomandari privind alegerea si utilizarea materiilor pentru realizarea compostului. a) Structura compostului sa cuprinda cat mai multe straturi de materiale deoarece in procesul de compostare acestea se completeaza reciproc fizic, chimic si biologic, asigurand cresterea valorii de utilizare a produsului finit. Este de preferat prelucrarea comuna a materialelor solide si lichide, procedeu foarte avantajos din punct de vedere sanitar, completarea reciproca fiind foarte buna (continut de umiditate foarte bun, raport carbon/azot [C/N] imbunatatit etc.). b) Materialele daunatoare sau de strangulare a descompunerii (cele care se descompun greu) sa fie sortate si inlaturate, eventual compostate separat. c) Imbunatatirea calitatii compostului prin adaos de materiale complementare, marindu-se valoarea de utilizare. Astfel, la materialele de baza la care continutul pamantos si mineral este redus, se recomanda adaugarea de argila sau bentonita, fortandu-se formarea in procesul de descompunere a unor complexe argilo-humice utile. Procesul de compostare este ajutat prin adaugarea de ingrasaminte chimice (1 2%). In cazul materiilor sarace in calcar se recomanda adaugarea de materiale cu continut calcaros, care impiedica si procesul de acidulare. Aplicarea directa a adjuvantilor se face dupa faza de pregatire, la maturizare. Principalele operatii de pregatire a materiilor prime sunt: 1. Cantarirea Are drept scop introducerea controlata in flux a unei cantitati corespunzatoare capacitatii de lucru nominale a uzinei. Se utilizeaza cantare tip bascula. 2. Stocarea Se face pe perioade limitate in buncare tampon care sa asigure alimentarea continua a utilajelor de pregatire. Buncarele de stocare vor fi echipate cu usi cu
54
inchidere/deschidere mecanizata (eventual automatizate) iar in zona se vor monta instalatii de aspirare a prafului si aerului viciat. La uzinele mici si mijlocii buncarele sunt deservite de instalatii de transport montate la partea inferioara. Se utilizeaza transportoare cu banda de latime 12 m, cu viteza de deplasare reglabila pentru modificarea capacitatii de transport in functie de necesitate. Cele mai adecvate sunt benzile de cauciuc cu insertie textila sau din material plastic in cazul transportorului gunoaielor crude. Benzile simple au dezavantajul ca functioneaza la unghiuri de inclinare < 20. Pentru distante scurte si diferente de nivel mari se folosesc benzi transportoare prevazute cu nervuri sau transportoare cu raclete ce functioneaza in jgheaburi formate din placi laterale, putandu-se asigura transportul pana la unghiuri de 75. Pentru transportul pe verticala sunt utilizate elevatoare cu cupe. In cazul distantelor de transport scurte in uzinele de compost sunt utilizate transportoare vibratoare sau elicoidale. Transportoarele vibratoare (la care transportul se produce prin alunecarea materialului in jgheaburi ce au miscare oscilatorie) au o rezistenta mare la actiuni mecanice iar in timpul transportului asigura o afanare si omogenizare a materialului. Transportoarele elicoidale nu sunt recomandate pentru gunoaie grosiere cu un continut mare de textile, acestea putandu-se infasura pe arborele melcului si bloca miscarea. La uzinele mari pe langa buncarele prevazute cu transportoare cu benzi, raclete, oscilante sau elicoidale se construiesc buncare de depozitare adanci care sunt deservite de macarale cu greifer in vederea golirii. 3. Cernerea (ciuruirea) Cernerea reprezinta o operatie de baza a procesului de pregatire si are drept scop sortarea dupa dimensiuni (granulatie) a materialelor. Se utilizeaza:
55
- ciururi rotative cu tambur cilindric, care au o constructie de inaltime relativ mare, datorata montarii in cascada a mai multe sectii in functie de numarul de fractiuni ce se realizeaza; - ciururi plane, formate din site oscilante plane care prezinta pericol mare de infundare (obturare a orificiilor). Pericolul de infundare apare datorita materialelor textile, resturilor vegetale si a unor materiale plastice ca si resturilor de sticla si ceramica. In prima faza se face separarea fractiilor fine care se adauga ulterior la materialele de compost. Separarea fractiilor fine usureaza efectuarea urmatoarelor operatii de pregatire: sortarea manuala, separarea magnetica, sfaramarea. 4. Separarea materialelor feroase Se utilizeaza diverse tipuri de separatoare magnetice. Solutia cea mai utilizata este aceea in care, pe tamburul de actionare a benzii de transport se gsesc montate elemente magnetice (magneti permanenti) (fig. 3.5).
Fig.3.5 Separator magnetic
Se mai folosesc pentru extragerea bucatilor de materiale feroase si benzi magnetice de lungime mica montate deasupra benzii principale de transport a reziduurilor. In partea din mijloc a benzii sunt montati electromagneti puternici
56
ficsi, care atrag fierul din gunoi, urmand ca in procesul de transport in zona nemagnetica acesta sa fie separat pe un alt traseu prin cadere libera. Benzile magnetice pot fi longitudinale (fig. 3.6) sau transversale (fig. 3.7) in raport cu banda principla. In figurile 3.5, 3.6, 3.7 a reprezinta traseul corpurilor metalice feroase iar b traseul materialelor neferoase.
Fig.3.6 Banda magnetica longitudinala
Fig.3.7 Banda magnetica transversala 57
Cu aportul separatoarelor mentionate nu pot fi extrase toate reziduurile feroase. Unele, cum ar fi cele de dimensiuni mici (lame, ace etc.) fiind inglobate in masa celorlalte componente nu sunt prinse de banda. Pentru acestea se prevede o noua etapa de separare cu electromagneti rotativi dupa afanarea gunoaielor cand acestea sunt transportate cu transportoare vibratoare. 5. Separarea altor tipuri de materiale Materialele dure (pietre, sticla, ceramica, metale neferoase) chiar si in forma sfaramata inrautatesc calitatea compostului. Prin ciuruire se pot elimina numai cele cu dimensiuni relativ mari, astfel ca a fost necesara realizarea unor instalatii cu ajutorul carora sa poata fi extrase si fractiunile mai marunte ale acestor materiale dure. Se utilizeaza: buncare de separare, separator aruncator si separator cu banda inclinata; functionand pe principiul diferentelor intre proprietatile fizice ale materialelor separate fata de cele ale restului materialelor. Buncarul de separare (fig. 3.8) este alimentat de transportorul cu banda 1 care aduce materialele sfaramate in cosul de alimentare 2, de unde rotorul aruncator cu palete 3 le arunca cu viteza periferica relativ mare. Datorita densitatii, formei si coeficientului de rezistenta a aerului diferite, particulele sunt aruncate la distante diferite ajungand in compartimente diferite ale buncarului: a - materiale organice (fractie usoara); b - fractie grea. In cazul separatorului aruncator (fig. 3.9), materialul este aruncat de banda cu viteza mare pe suprafata unei placi fixe montata inclinat fata de verticala. Datorita coeficientului de restituire la ciocnire diferit, materialele dure vor ricosa pe placa in compartimentul b) al buncarului. Materialele usoare, cu coeficient de restituire mic, vor cadea prin alunecare pe placa pe suprafata unui cilindru care le antreneaza in compartimentul a).
58
Fig. 3.8 Buncar de separare
Fig.3.9 Separator aruncator
Separatorul cu banda inclinata (fig. 3.10) este format din transportorul de separare 2 montat inclinat sub transportorul cu banda 1 care aduce materialul in stare afanata aproximativ in zona centrala a separatorului 2. Unghiul se alege
59
intre valorile unghiurilor de frecare ale materialelor dure (grele) si materialelor organice (usoare). In acest fel, materialele grele, cu coeficient de frecare mai mic, se deplaseaza in jos prin alunecare sau rostogolire, iar materialele usoare cu coeficient de frecare mai mare se deplaseaza odata cu banda in sens ascendent si sunt deversate in compartimentul a).
Fig. 3.10 Separator cu banda inclinata
Viteza de deplasare a benzii de separare si unghiul pot fi reglate in functie de natura materialelor ce trebuiesc separate. Pentru extragerea din gunoaie a materialelor foarte usoare (hartie, plastic, folii) sunt utilizate instalatii de separare pneumatica prin aspiratie sau refulare. Maturizarea materiei prime pregatite Reprezinta cea mai importanta operatie a procesului de compostare, ea constand din descompunerea substantelor organice pe cale biochimica. Acest proces se desfasoara pe mai multe faze si este influentat decisiv de compozitia, omogenitatea si umiditatea substantelor organice folosite, cat si de cantitatea de aer utilizata in procesul de descompunere.
60
Faza de inceput a maturitatii o reprezinta producerea compostului proaspat (crud), scopul operatiei fiind pe de o parte aerisirea, iar pe de alta parte amestecarea materiilor prime aflate in diferite stadii de descompunere. Cele mai bune dispozitive de intoarcere-amestecare sunt cele care asigura si o destramaresfaramare a materialelor. Pierderile de umiditate aparute ca urmare a evaporarii in timpul dezagregarii pot ingreuna procesul de descompunere. Aceste pierderi sunt cel mai bine compensate prin stropirea uniforma in timpul operatiei de intoarcere-destramare. Daca materiile supuse compostarii sunt prea uscate trebuie asigurata si o stropire in timpul procesului de descompunere. Procese de compostare. Tipuri de uzine de compostare Procedeele simple de compostare sunt cunoscute de foarte mult timp. Dupa al II-lea razboi mondial in tarile Europei de Vest au fost intreprinse multe cercetarii in domeniu. Au fost astfel elaborate multe procedee de compostare aplicate in diverse tipuri de uzine in scopul satisfaceri cerintelor locale, foarte variabile cu privire la neutralizarea deseurilor menajere (in scopul protejarii sanatatii oamenilor si protectiei mediului) si cu privire la obtinerea unor materiale utile pentru agricultura. Uzinele de compostare pot fi grupate in trei categorii principale: Sistem de compostare deschis intregul proces de compostare are loc pe teren deschis, in aer liber; Sistem de compostare inchis intregul proces si toate operatiile componente au loc in spatii inchise; Sistem de compostare partial inchis o parte din proces (ex. prematurizarea) cu o durata de timp limitata, are loc in spatii inchise, in continuare compostarea facandu-se pe teren deschis, in aer liber. Sistemele de compostare deschise se pot clasifica in doua grupe: cu sau fara tratarea prealabila a deseurilor. In cazul sistemelor inchise, in timpul maturizarii materialele pot fi in miscare continua, in micare periodica sau nu sunt miscate.
61
A1.
Sistem deschis fara tratarea prealabila a materiei Procedeul Van Maanen
Gunoaiele transportate la uzina pe calea ferata sau cu autocamioane, sunt descarcate si stivuite pe terenul de compostare in halde prismatice de 6 m inaltime. Operatiile de descarcare si stivuire sunt realizate cu ajutorul unor macarale greifer rotative. Maturizarea in halde dureaza 6-8 luni, reziduurile de dimensiuni mari (cutii metalice, de carton, lazi de lemn etc.) ramase in halda permitand formarea de goluri in care se acumuleaza aerul necesar descompunerii (halda nu se compacteaza). Materia maturizata este ciuruita fara sfaramare, se separa materialele feroase cu separatoare magnetice si corpurile dure cu separatoare balistice. Materialele ramase dupa ciuruire sunt depozitate si utilizate la umplerea unor gropi (fractii de dimensiuni mari, pietre, ceramica). Materia organica maturizata se foloseste direct pe terenurile agricole. Procedeul permite compostarea unei cantitatati mari de reziduuri menajere cu mijloace tehnice reduse si investitii minime. Timpul de maturizare este insa foarte lung, cantitatea de material rezidual este mare iar calitatea compostului final lasa de dorit. Suprafata necesara este mare si apar probleme de poluare a atmosferei, fiind necesar ca amplasarea sa se faca la distanta mare fata de localitati. A2. Sistem deschis cu pregtirea materiei Sistemul Baden-Baden (fig.3.11) Gunoaiele colectate sunt descarcate din mijloacele de transport in bazine de stocare construite din beton. De aici sunt incarcate cu o macara greifer pe o banda rulanta si transportate intr-o cladire inchisa unde sunt ciuruite. Fractiunea fina (< 40 mm) este transportata partial la terenul de compostare realizat in aer liber, unde sunt folosite la acoperirea haldelor prismatice realizate din materialul prelucrat in cotinuare (fractiunea medie si grosiera). Cealalta parte din fractiunea
62
fina se amesteca cu fractiunile obtinute dupa indepartarea materialelor mari necompostabile si obiectelor metalice feroase. Din fractiunea > 40 mm se sorteaza manual reziduurile de dimensiuni mari (textile, peturi, plastic, cutii etc.) iar fierul este extras cu electromagneti si presat in baloturi. Materialele compostabile ramase sunt amestecate cu namoluri fecalomenajere fermentate si uscate si cu fractiunea fina. Amestecul este transportat cu vehicule pe terenul de compostare si depozitat in halde prismatice inalte de 3,5 m si late de 8 m. Maturizarea dureaza 8 luni fara intoarcerea materialului, temperatura in halde ajungand la 65 75C. In partea inferioara a haldelor, pe directie longitudinala, sunt montate o serie de conducte din beton, perforate, in scopul aerisirii. Prin aceste conducte sunt preluate gazele toxice rezultate in procesul de descompunere cu ajutorul unor ventilatoare si evacuate intr-un cos de fum de 25 m inaltime. Dupa maturizare materialele din terenul de compostare sunt macinte cu un concasor cu ciocane si cernute. Ca urmare a timpului mare necesar desfasurarii procesului de compostare, procedeul necesita o supafata mare de teren. Distanta minima fata de localitati este de 1000 m. Prima uzina de acest fel a fost realizata in Germania. In figura 3.11 se prezinta schema tehnologica a procedeului Baden-Baden, unde s-au notat: a) maluri de ape fecalo-menajere; b) gunoi proaspat; c) materiale rezultate la sortarea manuala (mari); d) fier; e) materii reziduuale (nefaramitate); f) compost maturizat;
1 buncar gunoaie; 2 - melc de alimentare; 3 - ciur; 4 - sortare manuala; 5 - separare fier; 6 - presa balotat fier; 7 - amestecator; 8 - rezervor maluri fecalo-menajere; 9 - uscator; 10 compostare pe teren liber in halde prismatice aerisite; 11 - instalatie de sfaramare-concasare (mori cu ciocane); 12 - ciuruire posterioara.
63
b a
c d
e f
Fig. 3.11 Schema tehnologica a procedeului Baden - Baden
Procedeul BRNO Se aplica intr-o uzina de compostare mare, care functioneaza pe teren deschis cu maturizarea in halde prismatice inalte de 4-6 m si late de 8-10 m, prelucrand mai multe tipuri de reziduuri (gunoaie menajere, maluri de ape fecalo-menajere, maluri provenite din fabricile de zahar si alcool). Gunoaiele sunt supuse in primul rand la sfaramare si ciuruire. Malul lichid de ape fecalo-menajere este transportat in uzina prin pompare de la o statie de tratare aflata la o distanta de circa 1,5 km. Amestecarea malurilor cu gunoiul se face prin imprastiere cu ajutorul unei instalaii speciale iar materialul rezultat este amestecat cu macarale greifer. Datorita faptului ca aerisirea pe parcursul maturizarii este necorespunzatoare, procesele de descompunere sunt in majoritate anaerobe ceea ce conduce la degajare de
64
mirosuri neplacute, lucru care impune amplasarea acestor tipuri de uzine la distante mari de zonele locuite. O asemenea uzina a fost construita la 1,5 km de Brno, iar o alta similara la 15 km de Praga unde sunt aduse de la instalatiile de ardere din Praga numai gunoaiele cu granulatie fina separate anterior arderii fractiilor grosiere. In acest caz nu mai este necesara sfaramarea. Capacitatea de productie a uzinei este de 40.000 tone/an compost. Procedeul DORR-OLIVER Esenta procedeului este reprezentata de ciurul special de sfaramare construit de Dorr (Olanda), cu ajutorul caruia, inainte de maturizare, materia prima este ciuruita si sfaramata. In cadrul uzinei gunoaiele sunt transportate cu doua benzi transportoare paralele si sunt sfaramate in doua ciururi. Cantitatea de reziduuri ramase pentru ciuruire (dupa separarea fractiilor de dimensiuni foarte mari si a fierului) este mare, ca si suprafata de teren necesara. Tehnologia este simpla dar implica multe operatii manuale. Costurile cu investitiile si exploatarea sunt reduse. Ciururile speciale de sfaramare, datorita calitatilor dovedite in procesul de lucru sunt folosite si in alte tipuri de uzine ca instalatii de sfaramare. In figura 3.12 este reprezentata schema procedeului Dorr-Oliver, schema in care s-au notat: gunoaiele proaspete; materii sortate (eventual utilizabile); fier; rest de ciur; materii dure; compost crud; compost maturat; si cu: 1 - buncare primire;
2 - banda sortare manuala; 3 - separator magnetic; 4 - ciur de sfaramare; 5 - buncar separare materiale dure; 6 - instalatie sfaramare cilindrica; 7 - banda transportoare cu miscare de rotatie; 8 - halde prismatice de compost. 65
Fig. 3.12 Procedeul Dorr - Oliver
Pe parcursul maturizarii, ca urmare a procesului de aerisire insuficient realizat se poate produce descompunerea anaeroba, caz in care se intervine si se intoarce materialul in halde sau se realizeaza orificii de aerisire prin strapungere. B. Sistem de compostare inchisa Procesul TECNITALIA Fiecare operatie (pregatirea materie prime, compostarea, arderea materiilor reziduuale etc.) este efectuata in hale inchise. Toate operatiile de manipulare a reziduurilor sunt realizate cu o macara greifer cu cupa de 1 m3. Macaraua este montata pe o constructie metalica, deasupra liniei tehnologice si comandata de un singur operator dintr-o cabina inchisa ermetic cu aer conditionat.
66
Reziduurile aduse cu vehicule de transport sunt descarcate intr-un siloz de stocare din beton armat, inchis cu o usa de intrare actionata automat. Din silozul de stocare reziduurile sunt incarcate cu macaraua greifer in instalatia de sfaramare. Urmeaza operatia de sortare in trei fractii: fina; mijlocie; grosiera; cu ajutorul unui ciur cu tambur cilindric. Fractiunea fina este depozitata pe pardoseala unei hale inchise, pe o inaltime de cativa metri si supusa maturizarii timp de 7 zile, dupa care este valorificata drept compost proaspat sub denumirea comerciala de NUTRISOL. Fractiunea mijlocie este depozitata de asemenea in gramezii si supusa maturizarii timp de 30-40 zile dupa care este readusa la instalatia de sfaramare, procesul repetandu-se de mai multe ori. Fractiune grosiera este sfaramata in doua instalatii de sfaramare si uscata intr-un tambur rotativ, dupa care este arsa in cuptoare de ardere. Pentru uscare sunt folosite gazele de ardere. Dupa ardere, fierul este extras cu electromagneti din zgura si cenusa si presat in baloturi de cate 30 kg. Avantajul procedeului consta in faptul ca toate operatiile se desfasoara in spatii inchise, iar in procesul de maturizare materiile sunt recirculate. Se asigura o amestecare si o aerisire foarte buna, intensitatea descompunerii crescand. Tot procesul este realizat mecanizat, cea mai mare parte din operatii fiind automatizate, numarul personalului de exploatare fiind foarte mic. Uzina poate fi amplasata intr-un spatiu relativ restrans, situat in apropierea localitatilor. Cea mai mare uzina de acest tip din Italia este construita langa orasul Lucca si prelucreaza gunoaiele produse de 100.000 locuitori. Intregul proces este realizat cu 4 muncitori.
67
In figura 3.13 este prezentata schema tehnologica a procedeului TECNITALIA:
Fig. 3.13 Procedeul Tecnitalia
In figura 3.13 s-au notat: 1 - buncar stocare; 2 - macara deplasabila; 3 greifer; 4 - cabina comanda; 5 - instalatie sfaramare (amestecator); 6 - ciur rotativ; 7 - fractie mijlocie recirculata; 8 - materii fine (Nutrisol); 9 - instalatie sfaramare; 10 - cazane de ardere; 11 comanda; 12 - instalatie sortare zgura; 13 - separator magnetic; 14 - instalatie sfaramare; 15 - presarea fierului; 16 - cenusa fina.
3.2.4 Arderea deseurilor menajere

Consideratii generale Cel mai corespunzator procedeu pentru arderea gunoaielor este arderea fara adaos de combustibil auxiliar. Procedeele la care arderea se realizeaza prin amestecare cu alte forme de combustibil se utilizeaza numai in cazuri extreme.
68
Astfel, daca se utilizeaza arderea gunoaielor in centrale de termoficare, este preferabil ca arderea carbunelui sau a altor combustibili sa se faca in cazane separate de cele care utilizeaza gunoiul, iar energia termica rezultata prin cele doua metode sa se foloseasca in comun. Alegerea incinerarii ca metoda de distrugere a gunoaielor asigura o neutralizare rapida si completa a acestora. Un avantaj indiscutabil este faptul ca statiile in care are loc incinerarea au nevoie de suprafata relativ mica si pot fi amplasate in apropierea localitatilor ceea ce duce la reducerea cheltuielilor de transport. Poluarea mediului poate fi redusa la minim prin utilizarea unor filtre corespunzatoare. Astfel, cenusa rezultata poate fi retinuta din gazele de ardere cu ajutorul unor instalatii adecvate astfel incat volumul materiilor poluante eliminate in atmosfera prin cosuri de fum de inaltimi corespunzatoare sa fie mic. Dazavantajul procedelui consta in principal in costurile mari de investitii si de exploatare, derivate din urmatoarele cerinte: instalatiile necesita personal bine pregatit si de innalta calificare; apar fenomene de coroziune, ceea ce necesita construirea unor instalatii de rezerva; trebuie avute in vedere variatiile ce pot apare in compozitia materiei destinata arderii; este necesar sa se imbunatateasca calitatile calorice ale materialului ars, in special datorita variatiilor provocate de modificarea compozitiei gunoaielor pe anotimpuri. Incinerarea este influentata de doua aspecte esentiale: calitatea materiei prime; tehnologia de ardere. In definirea calitatii materiei prime sunt de stabilit urmatoarele caracteristici de ardere ale deseurilor: umiditatea totala;
69
puterea calorica inferioara; continutul de cenusa. Daca la un combustibil solid clasic aceste caracteristici se stabilesc precis fara a apare probleme, in cazul deseurilor menajere urbane situatia este cu totul alta. Deseurile sunt un amestec eterogen de reziduuri de tot felul a caror pondere in totalul masei de amestec variaza de la oras la oras si de la tara la tara, functie de o multitudine de factori. In marile orase ale lumii au fost facute determinari ale componentei medii a deseurilor menajere pe grupe de componente: hartie, carpe, cartoane, cauciuc, plastic, metale, deseuri organice rapid fermentabile, sticla, materiale inerte. Se constata ca, in majoritatea cazurilor peste 6070% din totalul masei de amestec il constituie mateialele din grupele: hartie, textile, cartoane, cauciuc, plastic, deseuri organice fermentabile. Se poate considera ca, indiferent de fluctuatiile de la un an la altul, caracteristicile de ardere medii anuale determinate pentru o perioada de 10-15 ani sunt urmatoarele: putere calorica inferioara 69007300 kJ/kg; umiditate 3640%; cenusa totala 2530%. Conditiile necesare pentru arderea gunoaielor fara adaos de combustibil secundar sunt: continut de cenusa, maxim 60%; umiditate maxima 50%; continut de materii combustibile minim 25%; putere calorica inferioara minim 4200 kJ/kg. Clasificarea instalatiilor de ardere a gunoaielor dupa marime in functie de numarul de locuitori deserviti, de capacitatea de ardere si de debitul termic, este urmatoarea: instalatie mica < 1000 locuitori deserviti, < 0,5 t/h, 1,5 Gcal/h; instalatie mijlocie 10000150000 locuitori, 0,53 t/h, 7,5 Gcal/h;
70
instalatii mari > 150000 locuitori, > 3t/h, > 10 Gcal/h. Procesul de lucru efectuat in statiile de mare capacitate Instalatiile statiilor urbane de ardere a gunoaielor pot fi impartite in patru grupe: instalatii de pretratare (pregatire); instalatii de ardere propriu-zisa; instalatii de postardere; instalatii de valorificare a energiei termice obtinute. Instalatii de pretratare Din aceasta grupa fac parte instalatiile de cantarire a vehiculelor si buncare de depozitare. Instlatiile de cantarire a vehiculelor se amplaseaza in apropierea intrarii in statia de ardere. Sunt prevazute cu sisteme automate de inregistrare a numarului de vehicule de transport sosite, data, ora si cantitatea de gunoaie descarcate. Dupa cantarire, vehiculele sunt descarcate in buncare dimensionate astfel incat sa asigure o functionare continua, fara intreruperi a statiei de ardere. Buncarele trebuie sa asigure atat echilibrarea abaterilor de cantitati intre fazele de transport si ardere cat si amestecarea si omogenizarea gunoaielor. Deasuprea buncarului este amplasata o macara greifer care se poate deplasa longitudinal si transversal si care transporta gunoiul asigurand alimentarea cazanelor. Pentru a asigura separarea gunoaielor proaspat descarcate si neamestecate de gunoaiele amestecate si pregatite in spatiul de stocare, buncarele sunt despartite in doua compartimente printr-un perete intermediar. De importanta deosebita in functionarea buncarelor este asigurarea unei ventilatii corespunzatoare, deoarece aici au loc degajari de praf la descarcare si de vapori de apa in procesul de uscare si descompunere.
71
Buncarele sunt dimensionate functie de numarul si capacitatea orara a instalatiilor de ardere, de timpul de functionare, de cantitatea gunoaielor transportate si masa lor volumica. Se va tine seama si de capacitatea de ardere ce va fi atinsa in perspectiva si de faptul ca trebuie asigurat un stoc pentru o functionare de minim 3 zile. Perioada este justificata de faptul ca gunoaiele ard mai bine dupa o depozitare de 3-4 zile cand incep sa se degaje gaze combustibile (metan). Exemplu de calcul a capacitatii buncarelor pentru o statie cu n = 4 instalatii de ardere avand o capacitate de ardere de q = 10 t/h. Cantitatea de gunoaie arsa timp de o saptamana (t=7 zile x 24 h/zi=168 h) va fi: M = nqt = 4 10 168 = 6720 t / sapt Cantitatea medie descarcata zilnic, necesara pentru acoperirea necesarului instalatiilor va fi: m0 = M 6720 = = 1344 t/zi 5 5
S-a considerat ca se face colectarea numai 5 zile pe saptamana. Cantitatea de gunoaie necesar a fi stocata este: M stoc = nqt stoc = 4 10 3 24 = 2880 t Volumul buncarelor de stocare, considerand o masa volumica a gunoaielor de 0.3 0.45 t / m 3 , va fi: Vstoc = M stoc 2880 = = 7200 m 3 0 ,4
In graficul urmator este reprezentat procesul transportului gunoaielor, al arderii si al depozitarii de la o statie cu functionare continua analizata.
72
Cantitatea de gunoaie primite (1344 tone/zi); Cantitatea de gunoaie arse (960 tone/zi); Cantitatea de gunoaie stocate.
Transportul se efectueaza zilnic de la ora 900 la 1600 de luni pana vineri inclusiv. Pe baza acestor caracteristici se poate calcula numarul de vehicule de transport necesar. Lungimea buncarelor este determinata de numarul punctelor de descarcare, amplasate unul langa altul, pentru asigurarea unei descarcari continui, fara perturbatii. Pentru exemplul anterior, considerand capacitatea de transport a unui vehicul mv = 5 t, numarul de curse zilnice efectuate z = 3 (functie de distanta medie de locul de colectare pana la statia de incinerare si de timpul necesar incarcarii vehiculului), td = 5 minute - timpul necesar descarcarii unui vehicul T = 45 min timpul de asteptare maxim al unui vehicul pentru a ajunge la punctul de descarcare, determinat prin analiza de optimizare a transportului, vom avea: Numarul de autovehicule necesar pentru transportul masei zilnice de deseuri m0: m0 1344 nv = = = 90 vehicule ; mv z 5 3
73
Numarul de vehicule deservit de un punct de descarcare: T 45 nv1 = = = 9 vehicule ; t0 5 Numarul punctelor de descarcare: n m0 t0 N= v = = 10 puncte de descarcare . nv1 mv z T Daca se considera ca un punt de descarcare deserveste o lungime de 4 metri de buncar, lungimea buncaruluiva fi de 40 de metri. Latimea buncarului ca fi determinata de volumul gunoaielor stocate cat si de dimensiunile macaralelor greifer si de innaltimea necesara a gramezii de gunoi care depinde de unghiul de taluz natural si de inaltimea punctelor de alimentare ale instalatiei de ardere. Dimensionarea corecta a buncarelor este o problema importanta deoarece cheltuielile de investitii pentru acestea reprezinta 2030% din cheltuielile intregii statii. Instalatii de ardere a gunoaielor Caracteristicile de ardere medii situiaza materia prima destinata arderii (gunoaiele) in randul combustibililor solizi saraci, cu umiditate mare si putere calorica scazuta. Arderea gunoaielor reprezinta o oxidare exotermica. In proces umiditatea din gunoaie se transforma in vapori de apa, substantele organice in substante volatile, gaze de ardere, zgura si cenusa. Cantitatea de zgura si cenusa, raportata la cantitatea de gunoaie, reprezinta 1015% din volum si 2050% din masa. Procesele de ardere se desfasoara cu parcurgerea urmatoarelor etape caracteristice: Perioada de uscare - sub actiunea caldurii radiate in focar, a aerului introdus, in marea majoritate a cazurilor preancalzit, cat si a gazelor de ardere fierbinti recirculate, partea cea mai mare a umiditatii se transforma in vapori de apa care se elimina in amestec cu gazele de ardere.
74
Perioada de transformare - prin aplicarea uniforma a caldurii, din gunoaie se elimina diferite substante volatile si gaze de semicocs care sunt in cantitate relativ mare. Caracteristica acestor gaze este ca se aprind la temperaturi relativ joase (~250 C). Arderea gunoaielor va incepe imediat dupa aprinderea gazelor degajate. Perioada de ardere - in cazul realizarii conditiilor corespunzatoare, gunoaiele vor arde continuu, fara ados de combustibil auxiliar. Viteza de ardere a gazelor degajate depinde de conductibilitatea termica, capacitatea de incarcare a gratarului de ardere, cantitatea de aer introdusa in focar. Viteza de ardere, poate fi marita prin micsorarea cantitatii de materiale aflata pe gratarul de ardere si prin preincalzirea aerului introdus. Perioada de post-ardere - reprezinta ultima parte a procesului de ardere in care particulele de materie cazuta de pe gratarul de ardere isi continua arderea pe un gratar suplimentar (gratar de post ardere) montat in prelungirea celui principal sau este introdusa intr-un put vertical montat la capatul inferior al gratarului de ardere si prin stratul de material se introduce de jos in sus un curent de aer, eventual cu adaos de aburi, sau se utilizeaza solutia in care zgura (materia supusa post-arderii) este introdusa intr-un tambur rotativ de post ardere cu viteza de rotatie foarte mica (48 rot/h). Cea mai importanta parte a instalatiei de ardere o constituie focarul, al carui rol este de a asigura o ardere continua bine reglata si cat mai completa. Conditia de baza o constituie asigurarea unei cantitati de aer, introdusa sub gratarul de ardere si reglarea ei corespunzatoare. Temperatura de ardere trebuie mentinuta la 8001000 C. Focarele trebue sa fie voluminoase si innalte ceea ce asigura o turbulenta buna a aerului, conditie de baza pentru arderea corespunzatoare. Pentru aprinderea la pornire este necesara in toate cazurile utilizarea flacarii suport.
75
Tipuri de instalatii de ardere Din punct de vedere constructiv, instalatiile de ardere pot fi clasificate in doua grupe mari: A. instalatii de ardere cu gratare; instalatii de ardere fara gratare. In cadrul primei grupe se intalnesc sisteme de gratare de ardere fixe sau mobile fara rascolirea materiei si sisteme de gratare mobile cu rascolirea materiei care se deplaseaza continuu impreuna cu gratarele asigurandu-se o buna amestecare a acesteia. Din cea de-a doua grupa cele mai cunoscute instalatii sunt: cuptorul cu tambur rotativ; cuptorul cu ciclon; cuptorul cu pat fluidizant. La instalatiile de mare capacitate, destinate arderii gunoaielor menajere sunt utilizate in special instalatii cu gratare mobile care asigura deplasarea si amestecarea continua a materiei. Instalatii de ardere cu gratare A1 Sisteme fara autorascolire; A1a Sisteme cu gratare fixe; A1b Sisteme cu gratare mobile; A2 Sisteme cu autorascolire. In figura 3.14 se exemplifica schema unei instalatii din categoria A1b, cu gratare mobile fara autorascolire.
76
Fig.3.14 Sistem cu gratare mobile
Este o instalatie utilizata in SUA si contine mai multe trepte cu gratare rulante. Coresopunzator fazelor de ardere, materia se deplaseaza pe gratare dispuse unul sub altul in cascada. Caderea de pe un gratar pe altul asigura si amestecarea corespunzatoare a materiei. Viteza fiecarui gratar se poate regla independent, corespunzator cerintelor procesului. Prima treapta de gratar este montata inclinat. In figura s-au notat: a) dozarea materiilor; b) evacuarea gazelor de ardere; 1-palnie de alimentare; 2 - gratar; 3 - evacuare cenusa fina; 4 - evacuare zgura. Din categoria sistemelor cu rascolire A2 se prezinta in figura 3.15 schema unei instalatii de ardere cu gratar cilindric Dusseldorf.
77
Fig.3.15 Sistem cu autorascolire
Instalatia din figura 3.15 reprezinta una una din instalatiile de mare capacitate cu rezultate bune in arderea gunoaielor menajere si in ea s-au notat: a) alimentare cu gunoaie; b) evacuare gaze arse; 1 dozator de gunoaie; 2 cilindru rotativ; 3 gura de control; 4 colector zgura; 5 evacuator zgura; 6 introducere de aer; 7 arzator de gaze naturale sau pacura. Gratarul propriu-zis este realizat din cilindri rotativi dispusi in cascada. Cilindrul consta dintr-un tambur montat pe lagare pe suprafata caruia sunt montati segmenti de gratar. Numarul cilindrilor este de 68 montati in panta de ~30%. Viteza de rotatie poate fi reglata independent la fiecare tambur (n = 0,56 rot/h). Deasemenea poate fi reglat si sensul de rotatie. La fiecare cilindru exista un circuit separat de aer. Acest sistem, cu gratar cilindric prezinta urmatoarele avantaje: viteza unghiulara diferita a tamburilor asigura o amestecare foarte buna; efectul de rascolire poate fi marit prin schimbarea sensului de rotatie al cilindrilor; introducerea aerului de jos in sus poate fi reglata foarte bine.
78
Datorita solutiei tehnice destul de complicate si pretentioase, costurile de investitie si de exploatare sunt ridicate, insa pentru arderea gunoaielor cu proprietati si compozitie eterogene este un tip de instalatie adecvat. Sisteme de ardere cu gratare cu impingere superioara Steinmuller Reprezinta o constructie orizontala sau inclinata inspre aval, dispozitivul de ardere fiind format din mai multe gratare realizate fiecare din baze fixe care alterneaza cu baze mobile, avnd o miscare de translatie oscilatorie. Din miscarea relativa intre elementele fixe si mobile se obtine atat o impingere a materialului cat si o rasturnare a acestuia. Introducerea deseurilor se face cu ajutorul unui impingator aflat in partea superioara a buncarului de alimentare, actionarea acestuia fiind simultana cu a barelor mobile si realizandu-se printr-un sistem de parghii. Incineratoarele de acest tip au capacitati de lucru de 36 t/h. In figura 3.16 este prezentata schema incineratorului Steinmuller, in care s-au notat: 1 alimentator; 2 gratare mobile; 3 gratare fixe; 4 arzator amorsare.
Fig.3.16 Incineratorul Steinmuller
Sistem de ardere cu gratare cu impingere rasturnata (Martin)

79
Un astfel de sistem de ardere este constituit in totalitate din elemente mobile actionate mecanic avand miscare oscilatorie astfel incat treptele vecine se misca in sensuri opuse. In figura 3.17 este prezentat un astfel de sistem de ardere in care s-au notat 1, 2 elemente actionate; 3, 4 dispozitive (mecanisme) de actionare. Ca urmare a miscarii in sens opus a barelor de gratar, avem de-a face atat cu un transport ascendent al stratului de material aprins cat si cu o alimentare spre aval, in special a materialului aflat in straturile superioare care nu este aprins. Datorita acestui proces cea mai mare parte a materiei arse revine la partea superioara unde asigura uscarea si aprinderea gunoaielor proaspete. Amestecarea si miscarea sunt deosebit de intense asigurand un randament de ardere foarte bun. Aerul de ardere primar suflat pe la partea superioara se poate regla pe zone.
Fig.3.17 Sistem de ardere cu gratare cu impingere rasturnata
Sisteme de ardere cu gratare cu sectoare basculante Din aceasta categorie fac parte:
80
Incineratorul ESSLINGEN (fig.3.18). Acest tip de incinerator are dispozitivul de ardere format dintr-un numar variabil de trepte, formate din sectoare circulare basculante. Alimentarea se face cu un transportor cu banda metalica.
Fig.3.18 Incineratorul Eisslingen
In figura 3.18 s-au notat: a alimentare deseuri; b evacuare gaze de ardere; c aer ardere; d evacuare cenusa; 1 transportor banda; 2 sectoare basculante. Incineratorul FLYNN-EMRICH (fig. 3.19) La acest tip de incinerator se deosebesc trei gratare inclinate constituite fiecare dintr-o serie de sectoare basculante actionate independent. Debitele sunt relativ mici(< 3 t/h).
81
Fig.3.18 Incineratorul Flynn Emrich
In figura 3.18 s-au notat: 1 - gratar de alimentare si uscare; 2- gratar combustie; 3- gratar post combustie. Instalatii de ardere fara gratare B1. Incineratoare rotative Incineratorul COMMENTRY(fig. 3.19) Avansarea materialului si combustia se realizeaza prin rotatia cilindrului inclinat. Alimentarea se face cu un transportor elicoidal. Procedeul foloseste si un arzator de combustibil lichid pentru arderea in paralel si a deseurilor combustibile industriale lichide (deseuri de la fabricarea metioninei si a acidului acrilic, deseuri de pe platforme petrochimice, deseuri de la fabricarea solventilor clorurati) acestea din urma avand o putere calorica mult mai mare decat a deseurilor menajere. Debitele de incinerare sunt mici: 12,5 t/h iar aceste incineratoare se fac deobicei mobile.
82
Fig.3.19 Incineratorul Commentry
In figura 3.19 s-au notat: a - alimentare deseuri menajere; b - gaze arse; c aer; d - cenusa; e - deseuri combustibile lichide ; 1 - transportor melc; 2 cilindru rotativ; 3 - cuva apa. Incineratorul LILLERS (licenta Rousseau-Franta) (fig. 3.20) Acest tip de incinerator are focarul construit dintr-un cuptor de forma tronconica cu miscare de rotatie, alimentat cu aer printr-un sistem de distributie aflat in manta. In figura 3.20 au fost notate: a - deseuri; b - gaze arse; c - aer combustie; d - cenusa; e - combustibil suport; 1 - alimentator; 2 - canal distributie aer; 3 arzator demarare si sustinere ardere; 4 - extractor cenusa. In ultimii 20 de ani tipurile constructive de focare prezentate au evoluat dimensional pentru a face fata debitelor sporite de deseuri colectate in marile orase si au fost completate cu sisteme de recuperare a caldurii. In multe cazuri, acolo unde materia prima este selectionata iar puterea calorica a crescut simtitor, aceste focare servesc la producerea aburului
83
energetic. In acest mod, uzinele de incinerare au devenit adevarate centrale termoelectrice.
Fig.3.20 Incineratorul Lillers
Instalatii de tratare posterioara Evacuarea gazelor de ardere Cantitatea de gaze de ardere care ies din focar la temperatura de 800 1000C rezultata din arderea unei tone de deseuri se apreciaza in medie la 4000 5000 m 3 . Gazele de ardere antreneaza cu ele cantitati insemnate de praf si cenusa (~ 20 g/m 3 ). Ca urmare, montarea de instalatii de retinere a prafului si a cenusei este justificata in toate cazurile din punct de vedere al protectiei mediului. Inainte de introducerea in instalatiile de filtrare, gazele de ardere trebuie sa fie racite, deoarece aceste instalatii impun din punct de vedere functional temperaturi sub 300 C.
84
Gazele de ardere, in special cele provenite de la instalatii de mare capacitate, contin cantitati insemnate de caldura. Exemplu la un incinerator de 3t/h rezulta o cantitate de caldura de peste 6 Gcal/h. Recupararea caldurii este avantajoasa si datorita faptului ca in acest proces gazele se racesc la temperatura admisa de functionare a instalatiilor de filtrare. Recuperarea caldurii din gazele de ardere Caldura din gazele de ardere poate fi utilizata atat pentru preancalzirea aerului utilizat in instalatiile de ardere cat si pentru producerea de apa calda de consum, apa fierbinte si abur de termoficare. La amplasarea cazanului recuparator si stabilirea traseului gazelor de ardere trebuie sa se tina seama de faptul ca, in general, utilizatorul agentului termic produs (apa sau abur) este independent de instalatia tehnologica de ardere, aparand posibilitatea ca, in anumite perioade sa nu fie consum de agent termic si cazanul recuperator sa nu fie nevoit sa functioneze. In aceste cazuri este nevoie sa se prevada o conducta de ocolire care sa ofere posibilitatea trecerii gazelor de ardere direct la cos fara sa strabata cazanul. In general, se prevede o instalatie de automatizare carea are ca element masurat (de comanda) temperatura apei la iesirea din cazan sau presiunea aburului si care comanda modificarea pozitiei unei clapete care dirijeaza gazele de ardere fie prin cazanul recuparator fie direct la cos in cazul depasirii valorii superioare a parametrului masurat. Cazane de apa ignitubulare (fig. 3.21.a, fig. 3.21.b si fig. 3.22) Elementul constructiv principal al acestui tip de cazane il constituie un fascicul de tevi prin interiorul carora circula gazele de ardere. Tevile sunt prinse la capete in placi tubulare prin mandrinare. O manta exterioara numita tambur inchide in interiorul ei fasciculul de tevi si apa care circula in exteriorul acestora.
85
Fig.3.21 Cazan de apa ignitubular
In functie de conditiile termice impuse, in special de diferenta intre temperatura gazelor la intrare si iesire, cazanul se executa cu unul sau doua drumuri de gaze. La cazanele orizontale este important sa se asigure o sicanare a drumului apei in exteriorul tevilor astfel ca viteza de circulare a apei sa fie de cel putin 0,1 m/s pentru a se evita eventuale stagnari cu produceri locale de abur, manifestate in exploatare prin pocnituri puternice datorate condensarii bruste, aleatoare a maselor de abur formate. In figurile 3.21 si 3.22 s-au notat: a acces apa rece; b evacuare apa calda; c gaze arse aflate la 800 1000C. La solutiile verticale de cazane, avand in vedere curentii de circulatie naturala ce se produc, pericolul stagnarilor este mai redus. Avantajele acestei clase de cazane, caracterizate prin volum mare de apa si circulatie prin tevi a gazelor de ardere sunt urmatoarele:
86
posibilitate mare de acumulare a caldurii si deci variatii relativ mici ale temperaturii apei la iesire, functie de fluctuatiile de debit si temperatura a gazelor de ardere;
Fig. 3.22 Cazan de apa ignitubular
posibilitate mare de acumulare a caldurii si deci variatii relativ mici ale temperaturii apei la iesire, functie de fluctuatiile de debit si temperatura a gazelor de ardere; solutie constructiva compacta, usor de montat in instalatiile tehnologice; gazele de ardere circula in interiorul tevilor, spatiu ce poate fi usor de curatat in cazul depunerilor. Principalele dezavantaje ale acestei clase de cazane ignitubulare sunt legate de un consum specific de metal [kg/kJ] mai mare, proportional cu debitul de gaze vehiculat, ceea ce limiteaza din punct de vedere economic debitul maxim de gaze de ardere. Tamburul cazanului trebuie sa cuprinda in interior toate suprafetele de schimb de caldura, astfel ca la debite mari ale gazelor trebuie sa aiba un
87
diametru mare, iar cresterea diametrului tamburului impune cresterea grosimii tablei acestuia: p Dt +C 2 ad unde: p este presiunea apei; D t - diametrul tamburului; =
ad - tensiunea normala admisibila; - coeficient de slabire;
C - adaos de coroziune. In aceste conditii apare un consum mare de metal care nu participa la schimbul de caldura. Numarul necesar de tevi pentru curgerea debitului normal de gaze DgN [Nm 3 /s] la temperatura medie de tgm C cu viteza wg va fi: DgT = DgN de unde: n= Tgm d i2 = n wg , T0 4 = 4 DgN d i2 wg t gm + 273 273 t gi + t ge
4 DgN Tgm T0 Wg d i2
unde di este diametrul interior al tevilor si t gm =
. 2 Valorile economice pentru viteza gazelor de ardere wg = 8 18 m / s . Diametrele tevilor utilizate sunt (D x g): 38 x 3; 45 x 3; 51 x 3; 60 x
3; 70 x 3,5; 76 x 3,5, unde D este diametrul exterior iar g grosimea peretilor. di = D 2g Suprafata de schimb de caldura a cazanului va fi: S = di n L unde L este lungimea tevilor. Cazane de apa acvatubulare La aceasta categorie de cazane, gazele de ardere circula printr-un canal de zidarie sau de tabla in interiorul caruia se amplaseaza fascicule de tevi prin care circula apa.
88
Variantele constructive difera dupa modul de asezare si legare a tevilor. Astefel, apar cel mai frecvent utilizate solutiile: Cazane cu fascicule din serpentine simple; Cazane cu fascicule din serpentine duble; Cazane cu tevi formand panouri convective. Cazane cu fascicule din serpentine simple La aceste cazane, doua colectoare, unul de intrare si unul de iesire, asigura prinderea unui sir de serpentine care sunt plasate in canalul de ardere. Colectoarele se plaseaza intotdeauna in afara canalului de gaze iar asezarea tevilor este efectuata sub forma de fascicule in linie. In figura 3.23 se prezinta schema de principiu a unui cazan cu serpentine simple care poate fi: a) cu tevi paralele; b) cu tevi convergente.
Fig.3.23 Cazan cu serpentine simple
Deoarece din punct de vedere tehnologic raza de indoire trebuie sa fie de minim 2,5de (R 2,5de) rezulta un pas longitudinal al tevilor s 5de daca tevile pleaca paralel dupa indoire (de - diametrul exterior al tevilor). Solutia se aplica la serpentine de lungime mica.
89
O solutie care reduce spatiul longitudinal ocupat este aceea in care tevile nu pleaca paralel dupa indoire ci sunt convergente. Daca in capatul opus tevile sunt tangente atunci pasul minim smin va fi: 5d e + d e = 3d e 2 Numarul de serpentine este in mare masura determinat de conditia de smin = curgere a gazelor de ardere. In general lungimea unei bucle este de 12m. Limita inferioara este impusa de imposibilitatea de a face multe coturi (indoiri) si de a lungi mult canalul de gaze, iar limita superioara este impusa de posibilitatea de sustinere a serpentinelor cu ramuri foarte lungi. Cazane cu fascicule din serpentine duble La aceste cazane (fig.3.24) in cele doua colectoare sunt racordate doua siruri de serpentine plecand din colectoare, pe generatoare decalate cu 30 45. Aceasta configuratie este avantajoasa atat din punct de vedere al schimbului de caldura ca si din acela al volumului ocupat.
Fig.3.24 Cazan cu fascicule cu serpentine duble
C. Cazane cu tevi formand panouri convective

90
La cazanele recuperatoare mari, necesitand suprafete mari de schimb de caldura, sistemele cu serpentine nu pot asigura densitati economice de tevi in fascicul. Una din solutiile moderne de cazan cu tevi in colectoare, care asigura indici economici ridicati este cazanul din panouri convective (fig 3.25).
Fig. 3.25 Cazan cu panouri convective
Doi din peretii cazanului recuperator sunt realizati sub forma de pereti membrana avand tevi colectoare verticale. Din colectoare pornesc tevi care realizeaza panourile convective. Pentru a se asigura densitate mare de fascicule, panourile pornesc alternant din colectoarele ce se gasesc pe peretii opusi, fiind decalate cu jumatate de pas. Dimensiunile uzuale pentru tevile din panouri sunt: 25x3; 28x3; 32x3 iar pentu tevile colectoare 45x3; 50x3; 60x3. Colectoarele verticale se unesc in colectoare transversale (orizontale) principale cu dimensiuni mai mari la crcuitul pompelor. Purificarea gazelor de ardere Pentru evitarea poluarii mediului inconjurator la arderea deseurilor menajere trebuie acordata o atentie deosebita continutului de praf si substante chimice deversate in atmosfera.
91
Cantitatea de praf si cenusa in gazele care parasesc schimbatorul de caldura la temperatura de 250-300C este in general de 125 g/m3 iar in gazele brute care ies din instalatia de ardere poate ajunge si la 40g/m3. Nu trebuie neglijat nici faptul ca de particulele de praf pot sa se lipeasca si materii organice cancerigene precum si cloruri de metale. In afara prafului, gazele de ardere contin in cantitati variabile si alte substante poluante ca: SO2 5001000 mg/m3; oxizi de azot 1501000mg/m3; HCl 1501500mg/m3; HF 15 mg/m3. Sursa principala a emisiei de HCl si HF o constituie prezenta in deseurile menajere a clorurii de vinil (PVC) respectiv a politetrafluoretilenei si a altor materiale plastice fluorurate. Pentru reducerea continutului de praf si cenusa din gazele de ardere sunt folosite in aceeasi masura atat procedee de curatire uscata, cat si umede. Alegerea procedeului depinde de capacitatea instalatiei de ardere, de cantitatea de praf continuta, de distributia dimensiunilor particulelor de praf, viteza si temperatura gazelor. La instalatiile de ardere de capacitate mica sunt utilizate separatoare mecanice uscate (cicloane) si spalarea umeda. La instalatia de capacitate mare se folosesc echipamente de curatare electrica uscata (electrofiltre). Materialele poluante din gazele de ardere pot fi retinute foarte bine prin diferite procedee umede (spalator Venturi, pulverizatoare apa, flotare prin apa). La utilizarea acestor procedee trebuie luat in consideratie si faptul ca prin spalare se obtine o apa poluata care la randul ei trebuie tratata, ceea ce necesita alte instalaii. Cosuri de fum Gazele de ardere ajung in straturile superioare ale atmosferei prin cosuri de fum cu inaltimea de 100150m, care depinde de directia si viteza vanturilor
92
dominante, de gradul de poluare a gazelor evacuate, de valoarea admisibila sau impusa a emisiei poluante. In caz de necesitate tirajul este marit cu ajutorul unor ventilatoare. Tratarea si valorificarea zgurii cenusii Zgura si cenusa evacuata din instalatiile de ardere sunt eliminate in general prin procedee umede. Esenta acestor procedee consta in faptul ca zgura, cu ajutorul unui lant de transport, ajunge intr-un bazin cu apa, unde se raceste. Avantajul procedeului consta in aceea ca se poate preveni arderea in continuare, nesupravegheata a zgurii cat si degajarea prafului. Dezavantajul consta in consumul mare de apa necesara pentru racire, cimentare si solidificare. Zgura se transporta in locul de depozitare definitiva sau se valorifica pentru diferite scopuri. Modul cel mai rational de utilizare a zgurii este valorificarea ei la constructia de drumuri sau ca material de constructii. Statiile de incinerare a deseurilor menajere trebuie sa cuprinda si urmatoarele instalatii si utilitati auxiliare: - retele de apa si canalizare; - retele de drumuri; - instalatii sanitare si grup social; - statii de epurare.
93

Cap 3

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cap 3

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

IRD Cap.

3 Reciclarea deseurilor urbane

Cap. 3 Reciclarea deseurilor urbane

IRD Cap. 3 Reciclarea deseurilor urbane

Tabelul 3.1 Norme de deseuri urbane in lume

10. India 11. S.U.A. 12. Romania

IRD Cap. 3 Reciclarea deseurilor urbane

IRD Cap. 3 Reciclarea deseurilor urbane

IRD Cap. 3 Reciclarea deseurilor urbane

IRD Cap. 3 Reciclarea deseurilor urbane

1996 13,5 5,2 5 5,3 5 1 46 20

IRD Cap. 3 Reciclarea deseurilor urbane

3.2 Metode de neutralizare si valorificare a reziduurilor menajere 3.2.1 Aspecte generale

IRD Cap. 3 Reciclarea deseurilor urbane

Depozitarea simpla; Depozitarea controlata; Compostarea; Incinerarea; Piroliza; Descompunerea anaeroba.

IRD Cap. 3 Reciclarea deseurilor urbane

pe accelerarea activitatilor naturale a

IRD Cap. 3 Reciclarea deseurilor urbane

IRD Cap. 3 Reciclarea deseurilor urbane

Depozitare controlata 64 95 31 95 47,9 74 83,2 29,6 51 99,9 69,2 35 20 88 83

Incinerare 20 4 50 2 41,9 24 13,9 27,6 34 20,6 60 80 11 6

Reciclare 1 18 3 0,6 0,6 15 3,1 5 1 11

Compostare Netratare 16 1 9,6 2 2,3 2 0,1 3,6 3,5 -

3.2.2 Depozitarea controlata

IRD Cap. 3 Reciclarea deseurilor urbane

din autogunoiere se depoziteaza in straturi avand o

IRD Cap. 3 Reciclarea deseurilor urbane

IRD Cap. 3 Reciclarea deseurilor urbane

IRD Cap. 3 Reciclarea deseurilor urbane

IRD Cap. 3 Reciclarea deseurilor urbane

IRD Cap. 3 Reciclarea deseurilor urbane

IRD Cap. 3 Reciclarea deseurilor urbane

Fig.3.1 Solutie de acoperire finala

Fig. 3.2 Solutie de etansare a bazei depozitului 49

IRD Cap. 3 Reciclarea deseurilor urbane

Fig.3.3 Amenajarea depozitului pe teren plan

Fig.3.4 Amenajarea depozitului pe teren denivelat 50

IRD Cap. 3 Reciclarea deseurilor urbane

3.2.3 Principii de baza ale elaborarii tehnologiilor compostarii industriale

IRD Cap. 3 Reciclarea deseurilor urbane

IRD Cap. 3 Reciclarea deseurilor urbane

Separare metale feroase Sortare dupa dimensiuni

Deshidratare Uscare Namoluri

Stocare fractii fine

SEPARARE MATERIALE DURE

IRD Cap. 3 Reciclarea deseurilor urbane

IRD Cap. 3 Reciclarea deseurilor urbane

IRD Cap. 3 Reciclarea deseurilor urbane

Fig.3.5 Separator magnetic

IRD Cap. 3 Reciclarea deseurilor urbane

Fig.3.6 Banda magnetica longitudinala

Fig.3.7 Banda magnetica transversala 57

IRD Cap. 3 Reciclarea deseurilor urbane

IRD Cap. 3 Reciclarea deseurilor urbane

Fig. 3.8 Buncar de separare

Fig.3.9 Separator aruncator

IRD Cap. 3 Reciclarea deseurilor urbane

Fig. 3.10 Separator cu banda inclinata

IRD Cap. 3 Reciclarea deseurilor urbane

IRD Cap. 3 Reciclarea deseurilor urbane

Sistem deschis fara tratarea prealabila a materiei Procedeul Van Maanen

IRD Cap. 3 Reciclarea deseurilor urbane

IRD Cap. 3 Reciclarea deseurilor urbane

Fig. 3.11 Schema tehnologica a procedeului Baden - Baden