Sunteți pe pagina 1din 5

PREZENTARE

IAS 18 – VENITURI DIN ACTIVITĂŢI CURENTE

Începem prin a face o precizare referitoare la terminologia folosită.

Cadrul general specifică faptul că termenul de venituri include atât venituri din activităţile
curente, cât şi câştiguri. Veniturile din activităţile curente pot fi realizate din vânzări, onorarii,
dobânzi, dividende, redevenţe şi chirii. Pe de altă parte, un câştig poate apare, de exemplu, în
urma vânzării unui activ imobilizat. Standardele Internaţionale nu fac vreo deosebire între
veniturile din activităţile curente şi câştigurile de acest gen: se consideră că toate au aceeaşi
natură, respectiv sunt considerate venituri. Tot un venit este realizat şi în cazul în care anumite
bunuri sunt date în locul rambursării unui împrumut (înregistrarea fiind Db Împrumut = Cr
Venituri din vânzare).

Definiţii

Venitul din activităţile curente este fluxul brut de beneficii economice primite de o societate în
cursul activităţilor obişnuite ale acesteia, atunci când acest flux se materializează prin creşteri ale
capitalurilor proprii, altele decât creşterile datorate contribuţiilor din partea participanţilor la
aceste capitaluri proprii.

IAS 18 se referă la veniturile realizate din următoarele surse:

(a) vânzarea de bunuri;


(b) prestarea de servicii; şi
(c) utilizarea de către alte persoane a activelor întreprinderii, ceea ce duce la obţinerea de
dobânzi, redevenţe şi dividende.

Nu este întotdeauna clară diferenţa dintre venituri din activitatea curentă şi câştiguri. Câştigurile
apar în urma unor tranzacţii care sunt colaterale activităţilor de exploatare şi care pot fi, uneori,
semnificative. De exemplu, sediul în care o societate îşi desfăşoară activitatea poate fi vândut mai
târziu pentru a realiza un profit din vânzare.

O societate de investiţii imobiliare poate deţine proprietăţi imobiliare pentru că acestea pot genera
venituri. Atunci când proprietăţile sunt vândute, câştigul rezultat va fi inclus în cifra de afaceri. O
astfel de societate va include proprietăţile imobiliare deţinute în categoria activelor curente. În
mod normal, alte întreprinderi înregistrează proprietăţile deţinute în categoria activelor
imobilizate şi orice câştig din vânzarea lor va fi reflectat într-un cont care nu face parte din cifra
de afaceri.

În Scoţia, costumele tradiţionale se închiriază, de exemplu, cu ocazia unei nunţi. Unele firme vor
include aceste costume la imobilizări, altele la stocuri. Costumele vor fi vândute după 4 ani la un
preţ reprezentând 50% din costul său. În cazurile în care există incertitudini cu privire la
clasificarea activelor, este foarte important ca politica adoptată să fie prezentată clar şi aplicată în
mod consecvent.

Valoarea justă este suma pentru care un activ poate fi tranzacţionat, sau o
datorie poate fi decontată, de bunăvoie, între părţi aflate în cunoştinţă de
cauză, în condiţii normale de concurenţă.

1
Evaluarea veniturilor din activităţile curente

Par. 9 din IAS 18 spune: “Veniturile din activităţile curente trebuie evaluate la
valoarea justă a mijlocului de plată primit sau de primit.” Această evaluare
este în mod normal uşor de făcut. Există totuşi şi cazuri mai puţin clare. De
exemplu, o întreprindere poate decide să acorde unui client al său o perioadă
mai mare de creditare decât cea practicată în mod normal (care de exemplu
în Marea Britanie este de 30 de zile). În acest caz întreprinderea va trebui să
actualizeze valoarea fluxurilor de numerar viitoare. Problema este să se
decidă ce rată a dobânzii se foloseşte în această actualizare. În IAS sunt
prevăzute două metode. Societatea trebuie să o aleagă pe cea care este mai
uşor de determinat.

Înregistrările contabile sunt:

Db Cr
lei lei
Banca valoarea justă +
dobânda
Venituri din valoarea justă
vânzări
Dobânda suma primită mai puţin valoarea
justă

Par. 12 din IAS 18 prevede:

“Atunci când bunurile sau serviciile sunt schimbate cu bunuri sau servicii similare ca natură şi
valoare, schimbul nu este privit ca fiind o tranzacţie ce generează venit din activităţile curente. De
obicei, acesta este cazul mărfurilor ca uleiul sau laptele, unde furnizorii schimbă stocurile între
diverse zone pentru a satisface cererea de moment dintr-o zonă anume. În momentul în care
bunurile sunt vândute sau se prestează servicii în schimbul unor bunuri, sau servicii ce nu sunt
similare, schimbul este privit ca fiind o tranzacţie ce generează venit. Venitul este evaluat la
valoarea justă a bunurilor sau serviciilor primite, ajustat cu orice sume transferate în numerar sau
echivalente de numerar. Când valoarea justă a bunurilor sau serviciilor primite nu poate fi
evaluată în mod rezonabil, venitul din activitatea curentă este evaluat la valoarea justă a bunurilor
sau serviciilor cedate, ajustat cu orice sume transferate în numerar sau echivalente de numerar.”

Prezentăm mai jos un exemplu de tranzacţie barter (Grâul S.A., o societate românească, face
schimb de mărfuri (cereale în schimbul unei cantităţi de petrol) cu societatea rusească Ivan.
Mărfurile schimbate au o valoare egală, stabilită prin contract. Să presupunem că valoarea
respectivă este de 1.000 milioane lei.

În evidenţele societăţii Grâul, înregistrările contabile vor fi:

Dr Cr
1 Clienţi – Ivan Co 1.000
Venituri din vânzări 1.000
reprezentând vânzările către societatea rusească
2 Stocuri 1.000
Furnizori – Ivan Co 1.000

2
reprezentând bunurile cumpărate de la
societatea rusească
Valoarea bunurilor stabilită prin contract poate să fie diferită de valoarea lor justă, chiar dacă
părţile au stabilit că bunurile schimbate au valori egale. Sunt cazuri în care societăţile stabilesc de
comun acord să subevalueze bunurile. Societatea însă are obligaţia de a ajusta valorile stabilite
pentru a reflecta valoarea justă a bunurilor schimbate.

Momentul recunoaşterii
Unul dintre aspectele importante ale recunoaşterii veniturilor este modul de alocare a veniturilor
rezultate din tranzacţii care se desfăşoară pe mai multe exerciţii financiare, pentru a evita
tratamentul simplist de recunoaştere în perioada în care banii au fost încasaţi. În acest sens se face
uz de două dintre principiile fundamentale: principiul contabilităţii de angajamente care cere
corelarea cheltuielilor cu veniturile corespunzătoare, şi principiul prudenţei în care profiturile nu
sunt reflectate cu anticipaţie, în timp ce provizioanele pentru pierderi sunt înregistrate imediat ce
pierderile sunt prevăzute.

Cel mai des utilizat moment de recunoaştere a veniturilor este momentul vânzării, fiind considerat
momentul care poate fi identificat cel mai exact pe parcursul procedurii de vânzare. De fapt,
trebuie stabilit momentul la care s-au transferat riscurile şi beneficiile semnificative şi s-au
eliminat majoritatea elementelor de nesiguranţă legate de realizarea tranzacţiei.

În unele cazuri bunurile sunt vândute păstrându-se însă titlul de proprietate asupra lor până ce s-a
realizat colectarea sumei datorate de cumpărător. În astfel de condiţii, dacă se face dovada că
vânzătorul a transferat cea mai mare parte a riscurilor şi avantajelor, atunci tranzacţia poate fi
tratată ca o vânzare şi, prin urmare, venitul aferent poate fi recunoscut.

Să presupunem că o firmă organizează o recepţie pentru care trebuie să cumpere o anumită


cantitate de vin fără a şti însă exact cât se va consuma. Firma va cumpăra vinul printr-un contract
prin care poate să returneze vinul neconsumat. Când va înregistra vânzătorul de vinuri aceste
venituri?

Recunoaşterea veniturilor trebuie făcută la momentul livrării mărfii numai dacă valoarea acestora
poate fi estimată în mod rezonabil. Dacă această estimare nu poate fi făcută, atunci veniturile
trebuie recunoscute la momentul încasării contravalorii bunurilor.

Un alt exemplu este acela al unei firme care vinde produse prin comandă poştală, unde clientul
are dreptul să returneze bunul în 14 zile. Dacă veniturile viitoare pot fi estimate în mod credibil,
atunci recunoaşterea va avea loc atunci când bunurile sunt livrate. Din totalul veniturilor
recunoscute se va scade un procent. Această procedură este similară cu recunoaşterea
provizioanelor pentru clienţii rău platnici, unde o societate poate estima o valoarea pentru aceşti
clienţi pe baza experienţei din anii trecuţi. În mod similar, societatea luată în discuţie poate să
estimeze procentul bunurilor ce se aşteaptă să fie returnate.

Cu toate acestea sunt anumiţi factori care fac dificilă estimarea veniturilor viitoare: existenţa unor
perioade lungi în care bunurile pot fi returnate, absenţa unei experienţe trecute pe care să-ţi bazezi
estimările şi modul în care produsul comercializat este afectat de factori externi cum ar fi
învechirea tehnologică. Dreptul de returnare în sine prezintă un element de nesiguranţă suficient
să îndreptăţească oprirea recunoaşterii unui venit.

Contracte de prestare de servicii care se desfăşoară pe o perioadă de timp

3
De exemplu, o firmă se ocupă cu actualizarea programelor computerizate. În cazul în care
onorariile sunt plătite pentru servicii prestate de-a lungul unei perioade de timp, aceste venituri
trebuie alocate în mod corespunzător. Firma luată în discuţie ar trebui să recunoască veniturile în
mod proporţional, în acord cu prevederile înţelegerii ce stă la bază. Veniturile din prestarea de
servicii trebuie recunoscute pe măsură ce serviciile sunt prestate sau în mod liniar pe parcursul
perioadei, dacă nu se poate identifica un alt mod logic de alocare în funcţie de ritmul în care sunt
prestate serviciile.

Prezentăm mai jos un exemplu de politică adecvată pentru recunoaşterea veniturilor în cazul
specific al firmei de mai sus:

“Pentru programele de calculator care au fost vândute împreună cu un contract de întreţinere,


veniturile sunt creditate în contul de profit şi pierdere pe parcursul perioadei la care se referă
contractul. Cheltuielile asociate acestor contracte sunt reflectate pe măsură ce sunt efectuate.”

PREZENTAREA INFORMAŢIILOR

Prezentăm mai jos extrase din informaţiile prezentate în notele raportului anual al unor
societăţi luate ca model.

Cifra de afaceri

Cifra de afaceri, din care s-a eliminat valoarea TVA, reprezintă valoarea facturată la terţi, cu
excepţia contractelor cu termen lung de derulare pentru care cifra de afaceri reprezintă preţul de
vânzare al lucrărilor executate pe parcursul exerciţiului, inclusiv estimările privind sumele
nefacturate. Cifra de afaceri pentru contractele cu termen lung de derulare este calculată prin
înmulţirea valorii totale a unui contract cu raportul între cheltuielile realizate până la acea dată şi
cheltuielile totale estimate pentru finalizarea contractului respectiv.

Cifra de afaceri este, în principal, obţinută din activitatea de fabricare şi instalare a


echipamentelor de prevenire a incendiilor.

Recunoaşterea veniturilor

Veniturile din vânzări sunt recunoscute la momentul la care produsele au fost livrate, totodată
obţinându-se acceptul clienţilor, dacă e cazul, sau la momentul prestării unui serviciu; cifra
vânzărilor nu include taxele aferente vânzărilor, valoarea reducerilor comerciale acordate, şi nici
vânzările din cadrul Grupului. Vânzările provenite din contractele pe termen lung sunt
recunoscute pe baza metodei procentului de finalizare a lucrării; procentul de finalizare este
măsurat pe baza orelor lucrate pentru construcţie până la data curentă, raportate la totalul orelor
de lucru estimate a fi necesare pentru finalizarea contractului.

Celelalte venituri obţinute de Grup sunt recunoscute pe următoarele baze:

Venituri din redevenţe – pe principiul contabilităţii de angajamente, în conformitate cu conţinutul


economic al contractului aferent.
Venituri din dobânzi – pe măsura dobândirii lor (ţinând cont de rata efectivă a dobânzii), cu
excepţia cazului în care posibilitatea de colectare a acestor venituri este pusă la îndoială.
Venituri din dividende – atunci când dreptul acţionarilor de a primi dividendele este stabilit.

4
Tranzacţiile în valută

Tranzacţiile în valută sunt înregistrate la cursul de schimb valabil la data tranzacţiei.


Activele şi datoriile monetare exprimate în valută sunt reexprimate la cursul de schimb valabil la
data bilanţului.

Toate diferenţele de schimb se reflectă în contul de profit şi pierdere.

British Gas plc - Raportul anual 1998

Contractele pe termen lung pentru vânzare de gaze

Se constituie provizioane pentru valoarea actualizată netă a oricăror pierderi estimate a se


înregistra în urma contractelor pe termen lung de vânzare de gaze. Provizionul se bazează pe
diferenţa dintre preţul de vânzare contractat şi media ponderată estimată a costului gazului.

Tranzacţii în valută

Activele şi datoriile exprimate în valută sunt reexprimate în lire sterline la cursul de schimb de
închidere. Rezultatele înregistrate de filialele, de asociaţiile în participaţie şi întreprinderile
asociate din străinătate sunt reexprimate în lire sterline la cursul de schimb mediu. Diferenţele
rezultate din reexprimarea soldului de deschidere al activelor nete şi a rezultatelor exerciţiului
sunt înregistrate în rezerve. Diferenţele de curs aferente activelor şi datoriilor monetare sunt
înregistrate în contul de profit şi pierdere, cu excepţia diferenţelor de schimb aferente
împrumuturilor în valută care au fost utilizate în finanţarea unor investiţii în acea valută, aceste
diferenţe fiind reflectate în rezerve. Toate celelalte diferenţe de curs sunt înregistrate în contul de
profit şi pierdere.

Impozitul pe veniturile din petrol

Se efectuează un provizion pe baza unei unităţi de producţie pentru impozitul pe veniturile din
petrol aşteptate într-un viitor previzibil.