Sunteți pe pagina 1din 6

STANDARDUL INTERNAŢIONAL DE CONTABILITATE 21

EFECTELE VARIAŢIEI CURSURILOR DE SCHIMB

Inflaţia

În România, moneda naţională se devalorizează într-un ritm forte rapid. Când se contabilizează
mişcările monedelor străine, este posibil să se raporteze mari diferenţe datorate variaţiei cursurilor de
schimb. Cea mai mare parte a devalorizării leului va fi contabilizată conform IAS 29, Raportarea
financiară în economiile hiperinflaţioniste, iar diferenţele datorate mişcărilor monedelor străine vor fi
mult mai mici. Totuşi, având în vedere că principiile de conversie a monedelor străine sunt aceleaşi,
chiar dacă se aplică IAS 29 sau nu, în scopul acestei prezentări, efectele IAS 29 vor fi ignorate.

Acoperirea împotriva riscului

IAS 21 nu se ocupă de acoperirea împotriva riscului de schimb valutar. Acest domeniu va fi acoperit
în prezentarea referitoare la IAS 39, Instrumente financiare: recunoaştere şi evaluare.

Elemente esenţiale

Există trei cazuri de conversie a monedelor străine:

(a) Conversia tranzacţiilor în valută


(b) Conversia elementelor din bilanţ exprimate în valută
(c) Conversia operaţiunilor din străinătate

(d)
Tranzacţiile trebuie transformate din valută în lei la data la care este recunoscută tranzacţia, la cursul
de schimb dat de BNR pentru ziua respectivă. Valoarea rezultată în lei este utilizată pentru a înregistra
tranzacţia contabilă. Elementul esenţial este momentul în care este recunoscută tranzacţia.

Regulile referitoare la recunoaştere se găsesc în Volumul 2 al noilor reglementări contabile. Pe scurt, o


tranzacţie este recunoscută în momentul în care există probabilitatea ca aceasta să genereze beneficii
economice viitoare către sau dinspre întreprindere. Acest punct este dezvoltat în exemplele care
urmează.

(e)
Elementele din bilanţ exprimate în valută trebuie transformate la data bilanţului (31 decembrie), la
cursul de schimb cotat de BNR pentru ziua respectivă. În aproape toate situaţiile, diferenţele sunt
înregistrate în contul de profit şi pierdere ca venituri sau cheltuieli. Exemple de asemenea active sunt
instrumentele financiare exprimate în valută şi soldurile în valută ale numerarului. Mai jos sunt date
câteva exemple ale situaţiilor excepţionale în care diferenţele nu sunt înregistrate în contul de profit şi
pierdere ca venituri sau cheltuieli.

(f) operaţiunilor din străinătate


Există două tipuri de operaţiuni externe:

• Operaţiuni din străinătate care sunt integrate operaţiunilor societăţii


• Entităţi externe.

Un exemplu de operaţiune din străinătate care este integrată operaţiunilor societăţii este un birou de
vânzări dintr-o societate situată în străinătate care vinde un bun produs în România şi care trimite
toate câştigurile societăţii din România. Toate tranzacţiile în care intră această entitate externă sunt
tratate, din punctul de vedere al conversiei valutare, ca şi când acea societate ar fi intrat singură în
tranzacţia respectivă. În aproape toate situaţiile, diferenţele de schimb rezultate sunt înregistrate în
contul de profit şi pierdere ca venituri sau cheltuieli.

Un exemplu de entitate externă este o filială care îşi adună toate fondurile în respectiva ţară străină,
produce şi vinde produsele tot în ţara străină şi trimite câştigurile în România. Investiţia societăţii în
1
acea entitate va fi un activ nemonetar înregistrat în lei. Diferenţele de schimb ce rezultă sunt
clasificate ca fiind capitaluri proprii şi nu se înregistrează în contul de profit şi pierdere ca venituri sau
cheltuieli. Acest aspect se detaliază mai jos

În realitate, statutul unei operaţiuni din străinătate nu este chiar atât de clar. Trebuie folosit
raţionamentul profesional pentru a se decide dacă o operaţiune din străinătate este integrată
operaţiunilor societăţii-mamă sau este o entitate externă de sine stătătoare. Odată decis acest statut de
către management, tratamentul trebuie aplicat cu consecvenţă, cu excepţia cazului în care schimbări
structurale şi operaţionale solicită acest lucru.

Multe paragrafe din IAS 21 acoperă tratamentul diferenţelor de curs valutar apărute la consolidarea
unei entităţi externe, în situaţiile financiare consolidate ale unei societăţi. Această secţiune specifică
va fi acoperită de prezentările referitoare la consolidare.

Rezumatul elementelor esenţiale

1. Recunoaşterea unei tranzacţii.


2. Tratamentul elementelor bilanţiere exprimate în valută la sfârşitul exerciţiului financiar
3. Cazurile excepţionale în care diferenţele apărute din cursul de schimb valutar nu sunt înregistrate
în contul de profit şi pierdere ca venituri sau cheltuieli.
4. Contabilitatea unei entităţi externe

Cerinţele de prezentare

IAS 21

42. O întreprindere trebuie să prezinte:

(a) valoarea diferenţelor de curs valutar incluse în profitul net sau pierderea netă a
perioadei;

(b) diferenţele nete de curs valutar clasificate drept capitaluri proprii, ca o componentă separată
a capitalurilor proprii şi o reconciliere a valorii diferenţelor de curs de acest tip la începutul
şi la sfârşitul perioadei; şi

(c) valoarea diferenţelor de curs survenite în timpul perioadei, inclusă în valoarea contabilă a
unui activ, în concordanţă cu tratamentul contabil alternativ din paragraful 21.

Toate cele de mai sus pot fi prezentate pe total (o singură valoare pentru (a), (b) şi (c)). Pentru
prezentarea informaţiilor de la punctul (a) utilizarea unui cont va permite calcularea mai uşoară a
valorii. Pentru prezentările de la (b) şi (c) va fi necesară identificarea fiecărei tranzacţii pentru a
permite calcularea unei valori pe total. Totuşi, vor fi foarte puţine, sau chiar de loc, astfel de tranzacţii
în orice an.

43. Când moneda de raportare este diferită de moneda ţării de domiciliu a întreprinderii, trebuie
prezentat motivul pentru care se utilizează o monedă diferită. De asemenea, trebuie prezentat
motivul oricărei schimbări a monedei de raportare.

Articolul 1.1 din Reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE şi cu IAS interzice
utilizarea altor monede. Această cerinţă de prezentare nu este aplicabilă.

44. Când are loc o modificare a clasificării unei operaţiuni importante din străinătate, întreprinderea
trebuie să prezinte:

(a) natura modificării clasificării;

(b) motivul modificării;

(c) impactul schimbării de clasificare asupra capitalului acţionarilor; şi


2
(d) impactul asupra profitului net sau pierderii nete a fiecărei perioade anterioare prezentate
dacă modificarea clasificării ar fi intervenit la începutul celei mai vechi perioade prezentate.

45. Întreprinderea trebuie să prezinte metoda selectată în concordanţă cu paragraful 33 pentru


conversia diferenţei pozitive din achiziţie şi a ajustărilor în funcţie de valoarea justă survenită cu
ocazia achiziţiei unei entităţi externe.

Cerinţa de prezentare prevăzută la paragraful 44 este extrem de rară şi nu va fi analizată aici. Articolul
45 se referă la consolidarea unei entităţi externe în situaţiile financiare ale unui grup. Acest lucru va fi
acoperit de materialele prezentate pe marginea consolidării.

Reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE şi cu IAS

1.1 Contabilitatea se ţine în limba română şi în moneda naţională. Contabilitatea operaţiunilor


efectuate în valută se ţine atât în moneda naţională, cât şi în valută. Pentru necesităţile proprii
de informare, întreprinderile pot opta pentru întocmirea situaţiilor financiare şi într-o monedă
stabilă (EURO, USD etc.).

Recunoaşterea unei tranzacţii

Paragraful 82 din Cadrul General stabileşte că un element care corespunde definiţiei unui element din
cadrul situaţiilor financiare trebuie să fie recunoscut dacă există probabilitatea că orice beneficiu
economic viitor aferent elementului va fi generat de sau către întreprindere.

Documente justificative şi momentul recunoaşterii tranzacţiilor în România.


Societăţile din România contabilizează tranzacţiile doar atunci când există un document justificativ al
unei terţe părţi care susţine tranzacţia. În cazul în care se achiziţionează un activ dintr-o ţară străină,
documentul justificativ care este adesea utilizat este documentul de transport ştampilat de autorităţile
vamale.

După cum s-a menţionat mai sus, data recunoaşterii unei tranzacţii trebuie să fie data la care sunt
transferate riscurile şi avantajele aferente dreptului de proprietate.

Exemplu
(a)
avantajele
(b)
avantajele
În realitate, însă, contractele nu sunt chiar atât de explicite. Din nou se apelează la raţionamentul
profesional pentru a se decide momentul în care trebuie transferate riscurile şi avantajele aferente
dreptului de proprietate. Aspectele care trebuie luate în considerare atunci când se stabileşte care parte
deţine riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate sunt:
• Care parte înregistrează o pierdere de pe urma distrugerii activului? Care parte suportă
asigurarea activului?
• Care parte ar câştiga de pe urma creşterilor de preţ înregistrate pentru active similare /
creşterilor preţurilor de piaţă pentru aceleaşi mărfuri?
tranzacţiilor exprimate în monedă străină
În situaţii rare, plata va fi efectuată în acelaşi timp cu recunoaşterea tranzacţiei, caz în care elementul
este înregistrat în situaţiile financiare ale societăţii în lei, la cursul de schimb utilizat pentru a face
plata. Totuşi, mai des, există o diferenţă temporală între data tranzacţiei şi data efectuării plăţii, ceea
ce duce la apariţia unei diferenţe de curs valutar.

Exemplu
(a) O societate hotărăşte să achiziţioneze bunuri din SUA în valoare de 100.000$ pe data de 15
ianuarie 1999. La acea dată cursul de schimb era de 11.000 lei / 1$. Contractul a fost semnat pe data
de 15 februarie 1999, când cursul de schimb era de 12.000 lei / 1$. Bunurile au fost recepţionate pe

3
data de 15 martie 1999, moment în care cursul de schimb era de 13.000 lei / 1 $. Plata a fost efectuată
pe data de 15 aprilie 1999, în dolari americani, la cursul de 14.000 lei / 1 $.

Pe baza acestui exemplu, trebuie testat dacă vreun beneficiu economic viitor aferent elementului va fi
generat de sau către întreprindere. Acest test este determinat luându-se în considerare momentul în
care riscurile şi beneficiile economice aferente dreptului de proprietate sunt transferate societăţii.
Momentul transferării riscurilor şi avantajelor este determinat de condiţiile şi termenii contractului de
cumpărare.

Este puţin probabil ca tranzacţia să fie recunoscută pe 15 ianuarie, deoarece vor exista dubii cu privire
la executarea tranzacţiei, neexistând nici un contract oficial. Termenii contractuali se vor stabili la data
la care sunt transferate riscurile şi avantajele.

Pentru exemplul de mai sus presupunem că riscurile şi avantajele au fost transferate pe 15 februarie.
Aceasta este data la care trebuie recunoscută tranzacţia.

În practică, înregistrările contabile nu vor avea loc până pe data de 15 martie, când vor fi făcute
următoarele înregistrări (valorile fiind bazate pe cursurile de schimb existente la momentul transferării
către societate a riscurilor şi avantajelor)**

DB 301 Stocuri 1.200.000.000 lei


CR 401 Furnizori 1.200.000.000 lei

Pentru decontarea facturii pe data de 15 aprilie, se vor plăti băncii 1.400.000.000 pentru cumpărarea a
100.000 $. Înregistrările vor fi:

DB 401 Furnizori 1.200.000.000 lei


DB 665 Cheltuieli din diferenţe de curs valutar 200.000.000 lei
CR 5121 Conturi la bănci în lei 1.400.000.000 lei
**- Dacă data de recunoaştere a fost înainte de închiderea exerciţiului, iar data de înregistrare a fost
după încheierea exerciţiului, trebuie acordată atenţie pentru a se garanta că situaţiile financiare anuale
au fost ajustate cu scopul de a evidenţia bunurile aflate încă în tranzit, precum şi datoria către furnizor.

Unele societăţi ar putea cumpăra 100.000 $ odată cu apariţia obligaţiei de plată, fie cumpărând direct
dolarii americani şi depozitându-i în bancă, fie făcând un contract la termen (forward). Dacă
presupunem că societatea cumpără dolarii americani şi îi depozitează la bancă, atunci înregistrările
contabile vor fi următoarele:
Pe data de 15 februarie valuta va fi cumpărată

DB 541 Acreditive 1.200.000.000 lei


CR 5121 Conturi la bănci în lei 1.200.000.000 lei

Pe data de 15 martie bunurile se vor contabiliza şi vor fi făcute următoarele înregistrări (valorile fiind
bazate pe cursurile de schimb existente la momentul transferării către societate a riscurilor şi
avantajelor):
DB 301 Stocuri 1.200.000.000 lei
CR 401 Furnizori 1.200.000.000 lei

pe 15 aprilie se vor face următoarele înregistrări contabile:


Conversia soldului în valută la cursul de schimb de la 15 aprilie:
DB 5121 Conturi la bănci în lei 1.400.000.000 lei
CR 541 Acreditive 1.200.000.000 lei
CR 765 Câştig din diferenţele de curs 200.000.000 lei

Plata furnizorului la cursul de schimb din 15 aprilie:

DB 401 Furnizori 1.200.000.000 lei


DB 665 Pierdere din diferenţele de curs 200.000.000 lei
CR 5121 Conturi la bănci în lei 1.200.000.000 lei
4
După cum se vede, înregistrările sunt echilibrate:
DB 401 Furnizori 1.200.000.000 lei
DB 665 Pierdere din diferenţele de curs 200.000.000 lei
CR 541 Acreditive 1.200.000.000
CR 765 Câştig din diferenţele de curs 200.000.000

Dacă o astfel de tranzacţie ar apărea la sfârşitul exerciţiului, suma în dolari din contul de Acreditive şi
Furnizori ar trebui convertită la cursul de închidere pentru a putea fi inclusă în bilanţ. Diferenţele de
curs valutar rezultate se echilibrează în contul de profit şi pierdere. În ceea ce priveşte regulile de
acoperire împotriva riscului, este necesar să consultăm paragrafele 142 şi 153 din IAS 39.

Tratamentul elementelor de bilanţ exprimate în monedă străină la sfârşitul anului.

Cu excepţia tranzacţiilor la care se va face referire mai târziu, toate activele şi datoriileexprimate în
monedă străină vor fi ajustate, astfel că valorile lor în lei din bilanţ reflectă cursul de schimb de la data
bilanţului şi diferenţa transferată în contul de profit şi pierdere.

Exemple de active şi datoriicare vor fi exprimate în monedă străină

Active Împrumuturi de încasat în valută


Instrumente financiare (cum ar fi acţiuni cotate la o bursa de valori
din altă ţară)
Numerar în valută la bănci şi în casă
Clienţi în valută

Datorii Împrumuturi de rambursat în valută


Furnizori în valută

Toate soldurile vor fi convertite în lei la cursul de schimb stabilit de BNR la data bilanţului, iar
diferenţele dintre vechea valoare în lei şi valoarea nou calculată va fi transferată în contul de profit şi
pierdere. Conturile analitice individuale reprezentând fiecare element de activ sau de pasiv vor fi
ajustate cu diferenţa de curs valutar.

Exemplu

O societate are în contul bancar nr. 1, 100.000 $ care au fost evaluaţi la 1.400.000.000 lei. În contul
nr. 2, aceeaşi societate are 50.000 $ care au fost evaluaţi la 500.000.000 lei. Societatea are de încasat
împrumuturi în lire turceşti în valoare de 1.000.000.000 de lire, evaluate la 500.000.000 lei. La 31
decembrie 1999, la sfârşitul anului, cursurile de schimb erau următoarele:

20.000 lei / 1 $
10 LT / 1 leu

Cont bancar nr. 1 Cont bancar nr.2 Împrumuturi în


lire turceşti

Noua valoare în lei 2.000.000.000 DB 1.000.000.000.DB 100.000.000.DB


Vechea valoare în lei 1.400.000.000 DB 500.000.000 DB 500.000.000 DB
Diferenţe ce se vor transfera 600.000.000 CR 500.000.000 CR 400.000.000 DB
în contul de profit şi pierdere

Rezultatul evidenţiat în contul de profit şi pierdere pentru sfârşitul acestui exerciţiu va fi de


700.000.000 pe credit, rezultând din 1.100.000.000 înregistrată în cont 765 şi 400.000.000 înregistrat
în cont 665.

5
Cazuri excepţionale în care diferenţele apărute din conversia în monedă străină nu sunt
înregistrate în contul de profit şi pierdere ca venit sau cheltuială

1. Diferenţe de curs valutar generate de împrumuturi acordate filialelor, etc.

Paragraful 17 din IAS 21 se aplică acelor valori de primit de la sau de plătit către o entitate externă în
care societatea deţine o investiţie. Dacă, în fond, astfel de valori fac parte din investiţia netă într-o
entitate externă, diferenţele de curs rezultate din conversia acestora la cursul de închidere trebuie
înregistrate în capitaluri proprii şi nu în contul de profit şi pierdere.

Acest tratament se poate aplica acolo unde există dificultăţi legale sau tehnice cu privire la creşterea
sau descreşterea valorii investiţiei în acţiunile entităţii externe, sau acolo unde, efectiv, este mai
simplu să se majoreze investiţia prin finanţarea împrumutului. Această metodă se poate aplica
creanţelor sau împrumuturilor pe termen lung, dar nu creanţelor şi plăţilor comerciale.

În cazul în care investiţia este, în final, cedată, câştigurile şi pierderile cumulate din diferenţe de curs
valutar vor fi recunoscute ca venituri, respectiv cheltuieli.

2. Capitalizarea diferenţelor de curs valutar în costul unui activ

Paragraful 21 din IAS 21 prevede:


21. Diferenţele de curs valutar pot rezulta dintr-o devalorizare sau depreciere monetară accentuată,
împotriva căreia nu se pot lua nici un fel de măsuri de acoperire a riscului şi care afectează
datoriile ce nu pot fi decontate şi ce apar din achiziţia recentă a unui activ facturat în valută.
Asemenea diferenţe de curs trebuie incluse în valoarea contabilă a activului respectiv, cu condiţia
ca valoarea contabilă ajustată să nu depăşească minimul dintre costul de înlocuire şi suma
recuperabilă prin vânzarea sau utilizarea activului.

Paragraful 23 din IAS 29 nu permite ca acest tratament contabil să fie urmat în cazul raportării de
către întreprinderi în moneda unei economii hiperinflaţioniste.

În cazul contabilizării cursurilor de schimb valutar, un instrument de acoperire a riscului este un


instrument financiar care va compensa devalorizarea unei monede faţă de o altă monedă. În practică,
acest instrument îmbracă forma unui contract de cumpărare în viitor a unei valute în schimbul
monedei naţionale (lei), la cursul de schimb curent (este vorba de un contract forward) sau se
materializează în deţinerea de valută cu scopul de a onora viitoarele obligaţii în valută.

În România este puţin probabil că nu vor exista mijloace practice de acoperire împotriva riscurilor, fie
prin cumpărarea unui contrat forward, fie cu ajutorul altei valute, astfel încât paragraful 21 nu se
aplică aproape niciodată societăţilor din România.

Concluzie

Pentru tranzacţii normale, excluzând paragrafele referitoare la contabilitatea grupurilor, IAS 21 este
clar şi uşor de implementat în România. Principalul aspect dificil este identificarea datei tranzacţiei.
Ca în cazul celor mai multe aspecte dificile din IAS, acesta cere ca managementul să utilizeze
raţionamentul profesional pentru a elabora un tratament care, în opinia lor, să conducă la prezentarea
unei imagini fidele.

În cele mai multe cazuri, tratamentul contabil curent nu va aduce modificări între vechile şi noile
reglementări contabile. Principalele diferenţe sunt:

1. Cerinţele de prezentare a informaţiilor conform noilor reglementări


2. Terminarea folosirii practicii utilizării unui singur eveniment pentru determinarea momentului în
care a avut loc o tranzacţie, analizând mai degrabă substanţa economică a unui contract şi
utilizând raţionamentul profesional
3. Cu foarte puţine (şi foarte rare) excepţii (excluzând paragrafele privind contabilitatea grupurilor),
toate diferenţele de curs valutar ce apar sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere şi nu se
capitalizează.
6