Sunteți pe pagina 1din 5

EDUCATIA NOUA

Ideea unei educatii care sa puna in centru lpreocuparilor sale copilul cu trebuintele sale specific varstei a stat la baza unui current pedagogic influentat de progresele psihologiei si cunoscut sub numele de Educatie nouaai carui reprezentati de frunte au fost ,JOHN DEWEY(1859-1952),MARIA MONTESSORI(1870-1952),,EDOUARD DECROLY(1871-1932). Tezele fundamentale educatiei noi,se refereau la considerarea activitatii practice ca fiind cea mai importanta sursa a cunoasterii pentru copil,la orientarea cu prioritate a procesului educative spre satisfacerea intereselor si a trebuintelor de cunoastere ale copilului,la necesitatea organizarii ,de catre educatori unui mediu care sa stimuleze activitatea si interesele spontane de cunoastere ale copilului. Ideile de democraie i reforma social sunt n continu discutate n scrierile lui Dewey n domeniul educaiei. Dewey face un caz puternic pentru importana educaiei nu numai ca un loc de a dobndi cunotine de coninut, dar i ca un loc pentru a nva cum s triasc. n ochii lui, n scopul de educaie nu ar trebui s graviteaz n jurul achiziionarea unui pre-determinat set de aptitudini, ci mai degrab realizarea de potentialul pe deplin i posibilitatea de a utiliza aceste abiliti pentru o mai mare bun. El observ c "s-l pregteasc pentru viitoarea via nseamn s-i dea comanda de el nsui; inseamna ca acest lucru s-l tren c el va avea i gata de utilizare complet a tuturor capacitilor sale". n plus fa de ai ajuta pe elevi valorifice pe deplin potenialul, Dewey merge mai departe s recunoasc faptul c educaia i colarizare sunt instrumentale n crearea schimbarea social i de reform. El observ c "educaia este o reglementare a procesului de vin pentru a partaja n contiina social, i c ajustarea a activitii individuale, pe CLAPAREDE(1873-1940),OVIDE

baza acestei contiine sociale este singura metod sigur de reconstrucie sociala. Profesorul nu este n coal pentru a impune anumite idei sau de a forma anumite obiceiuri la copil, dar este acolo ca un membru al comunitii pentru a selecta influenele care va afecta copilul i s l asiste n mod corespunztor a rspunde la aceste influene. Astfel, profesorul devine un partener n procesul de nvare, orientarea pe elevi s descopere sensul independent n domeniu. Aceast filozofie a devenit o idee din ce n ce mai populare n cadrul programelor profesor de astzi pregtitoare. Ideea influentarii cursului dezvoltarii copilului prin crearea unui mediu educative care sa raspda trebuintelor interioare,innascute care se manifesta spontan doar la anumite varste ale copilariei a fost sustinuta de E.CLAPAREDE(Educatia functionala 1931)precum si Ovide Decroly.Primul are meritul de a fi pus in discutie problema motivatiei invatarii si de a fi formulat printre primii idea cultivarii motivatiei intriseci(elevul sa invete din dorinta de a cunoaste,pentru a si satiface curiozitatea )care sa inlocuiasca,treptat motivatia extrinseca dominate in practica prescolara, Maria Montessori (1870-1952), cunoscut pedagog italian, reflectnd i experimentnd, a ajuns la concluzia c, pentru a fi activ, copilului trebuie s i se creeze un mediu care s-i stimuleze procesul de autoeducaie, rolul educatorului fiind de a pregti mediul prielnic care s stimuleze autoeducaia. M. Montessori a fost adept a teoriei educaiei libere, sistemul pedagogic propus de ea diminund rolul conductor al educatorului n procesul de nvmnt. "Noile educatii" sunt adaptabile la nivelul fiecarei dimensiuni a educatiei, in functie de particularitatile acestora dar si de "ciclurile vietii" si de conditiile sociale specifice fiecarui sistem educational. De exemplu, educatia ecologica sau educatia relativa la mediu, caic poate fi integrata la nivelul educatiei

morale (in invatamantul general), educatiei intelectuale (in invatamantul liceal), educatiei tehnologice (in invatamantul profesional), ridica probleme specifice in anumite zone sau tari ale lumii, respectiv in cadrul diferitelor sisteme sociale si educationale. Metodologia valorificarii "noilor educatii" vizeaza toate dimensiunile

(intelectuala, morala, tehnologica, estetica, fizica) si formele (formala, nonformala, informa-la) educatiei. Procesul declansat stimuleaza trecerea de la demersurile specifice la abordarile globale, interdisciplinare, care permit aprofundarea unor probleme sociale care cer solutii concrete: pacea, democratia, justitia sociala, dezvoltarea, mediul, alimenta tia, sanatatea, protejarea copiilor si a tinerilor, promovarea invatamantului si a cercetarii stiintifice "Noile educatii" evolueaza in functie de procesarea realizata la nivelul obiectivelor propuse care dau si "denumirea" fiecarei structuri de continut, care poate fi proiectat ca modul sau disciplina de studiu conceput strategic in plan disciplinar, dar mai a-les in plan interdisciplinar si transdisciplinar. Educatia ecologica sau educatia relativa la mediu vizeaza formarea si cultivarea capacitatilor de rezolvare a problemelor declansate odata cu aplicarea tehnologiilor industriale si postindustriale la scara sociala, care au inregistrat numeroase efecte negative la nivelul naturii si al existentei umane. Educatia pentru schimbare si dezvoltare vizeaza formarea si cultivarea capacitatilor de adaptare rapida si responsabila a personalitatii umane la conditiile inovatiilor si ale reformelor sociale inregistrate in ultimele decenii ale secolului XX, in perspectiva secolului XX. Educatia pentru tehnologie si progres vizeaza formarea si cultivarea aptitudinilor generale si speciale si a atitudinilor afective, motivationale si caracteriale, deschise in directia aplicarii sociale a cuceririlor stiintifice in conditii economice, politice si culturale specifice modelului societatii postindustriale de tip informational.Educatia fata de mass-media vizeaza

formarea si cultivarea capacitatii de valorificare culturala a informatiei furnizata de presa, radio, televiziune etc, in conditii de diversificare si de individualizare care solicita o evaluare pedagogica responsabila la scara valorilor sociale.Educatia demografica sau educatia in materie de populatie vizeaza cultivarea responsabilitatii civice a personalitatii si a comunitatilor umane in raport cu problemele specifice populatiei, exprimate la nivelul unor fenomene: crestere, scadere; densitate, migratie; structura profesionala, pe varste, sex; conditii de dezvoltare naturale, sociale (economice, politice, culturale, religioase etc.) - situate in context global, regional, national, teritorial, zonal, local. Educatia pentru pace si cooperare vizeaza formarea si cultivarea aptitudinilor si a atitudinilor civice de abordare a problemelor sociale prin dialog si participare efectiva la rezolvarea pedagogica a contradictiilor obiective si subiective care apar in conditii de (micro)grup sau in contextul comunitatii sociale (profesionale, economice, politice, culturale, religioase etc), la nivel national, teritorial, zonal, local.Educatia pentru democratie vizeaza formarea si cultivarea capacitatilor de intelegere si de aplicare a democratiei la nivelul principiilor sale valorice de conducere sociala eficienta Areprezentarea, separarea puterilor, legitimitatea) si a institutiilor sale recunoscute la scara universala, care promoveaza drepturile omului, incluse si in programele scolare si universitare in cadrul unor module sau discipline de invatamant. De exemplu, "educatia ecologica" este abordata ca "modul" in cadrul biologiei, in invatamantul liceal, cu obiective specifice dimensiunii educatiei intelectuale.Acest tip de demers ridica problema corelatiei existente intre diferitele "module" introduse in cadrul unor discipline de invatamant. De asemenea, ridica problema riscului unilateralizarii obiectivelor specifice in cadrul aceleiasi dimensiuni a educatiei. Educatia sanitara moderna vizeaza formarea si cultivarea capacitatilor specifice de proiectare si de organizare rationala a vietii in conditiile rezolvarii

unor probleme specifice educatiei pentru petrecerea timpului liber, educatiei casnice moderne, educatiei nutritionale, educatiei sexuale... Micare pedagogic care a reunit mai multe curente (colile noi, educaia liber , coala activ, coala muncii, coala n aer liber, centrele de interes, comunit ile colare, metoda complexelor, scoutismul etc.) unite prin cteva idei principale privind posibilitile copilului:de a-i manifesta liber trebuinele de cunoatere, aciune i comuniune social; de a se elibera de constrngeri; de a se integra n grup; de a se racorda la viaa real; punerea copilului n contact cu natura; experiena practic devine surs de cunoatere . Evolutia "noilor educatii" marcheaza si procesul de valorificare metodologica a a-cestora la nivelul celor cinci dimensiuni ale activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii. Putem vorbi astfel de un demers intelectual al "noilor educatii"; un demers moral al "noilor educatii"; un demers tehnologic al "noilor educatii"; un demers estetic al noilor educatii; un demers fizic - sanitar si sportiv - al "noilor educatii". "Noile pedagogii" sintetizeaza contributia "educatiei noi", definind, in esenta, acele "teorii si practici pedagogice care in loc sa se impuna din exteriorul copilului se dezvolta plecand de la nevoile acestuia, de la dorintele si posibilitatile sale de exprimare". Ele vizeaza: respectarea copilului ca "subiect epistemic": tratarea sa nu ca "un mic adult", ci ca "o parte mica" din evolutia omului; valorificarea ritmului sau de dezvoltare, "lent si manifest", propriu copilariei si fiecarui copil in parte, "articuland cele doua niveluri"; reorganizarea discursului educatiei/instruirii printr-o "deplasare institutionala" (cresterea rolului educatiei nonformale si informale); reonentarea obiectivelor educatiei de la "reproducerea culturii" la "producerea" acesteia in sensul unor exigente socio-profesionale viitoare .