Sunteți pe pagina 1din 11

Psihologia educatiei 1. Adler A. Psihologia scolarului greu educabil ed.IRI Buc. 2. Adler A. Sensul vietii Ed.IRI Buc 3.

c 3. Adler A. Cunoasterea omului Ed stiintifica Buc. 4. Allport G.W. Structura si dezvolatrea personalitatii Ed P. Buc. 5. Andre si Legron Cum sa ne eliberam de frica de ceilalti? Tracul, timiditatea, inhibitiile, fobia sociala. Ed. Trei Buc. 6. Berger G. Tratat practic de cunoasterea omului. Ed. IRI 7. Biddnlph S Secretul copiilor fericiti Ed. Cosmos Buc. 8. Brinster Ph. Terapia cognitiva pentru schimbarea gandurilor negative care ne perturba comportamentul - Ed Teora Buc.97 9. Campbell R. Ed. prin iubire 2001 - Ed. Curtea Veche Buc. 10. Campbell R. & Chapman G. Cele 5 limbaje ale de iubire ale copiilor - Ed. Curtea Veche Buc. 11. Chapman G. Cele 5 limbaje de iubire ale copiilor Ed. Curtea Veche 12. Cioloini R. 2004 Psihologia persuasiunii Ed. B.I.E. 13. Claparde Ed. Psihologia copilului si pedagogia experimentala - Ed. did. si ped. Buc. 14. Cohen A. Viata ca o teapa. Mic tratat antitratare Ed. Nemira Buc.2005 15. Collett P. Cartea gesturilor-cum putem citi gandurile oamenilor, din actiunile lor - Ed. trei 16. Cosiner J. Introducere in psihologia emotiilor si a sentimentelor 17. Damasio A. Eroarea lui Descartes, emotiile, ratiunea si creierul uman - Ed. Humanitas Buc. 18. Debesse M. Etapele educatiei Ed. D.P.B. 19. De Bono Ed. Gandirea liberala Ed. curtea veche 20. De Lassus R. Eneagrama Ed. Teora Buc. 21. De Lassus R. Analiza Tranzactionala Ed Teora Buc. 22. De Lassus R. Programarea neurolingvistica si Arta Comunicarii Ed. Teora 2005 23. Dewey J. Democratie si educatie 24. Doleson J. Pregatirea pentru adolescenta 25. Dolto Fr. Despre educatie in copilarie 26. Dolto Fr. Psihanaliza si copilul 27. Dolto Fr. Un psihanalist va raspunde Ed. Humanitas (2007;2000) 28. Dolto Fr. Ce sa spunem copiilor cand sunt foarte mici, cand sunt tristi, cand sunt bolnavi, cand se bucura Ed. Trei Buc.2005 29. Doubtfire D. Timiditatea. Cum sa dobandim liniste sufleteasca si incredere in noi insine Ed. Polimark 30. Dryden W. Cum poate fi depasit sentimentul de copilarie Ed. Polimark99 31. Dyer W. Zone letale eronate Esti ceea ce alegi sa fi 32. Eibl Eibesfieldt J. Privire si ura Ed. trei 33. Eibl Eibesfieldt J. Despre agresivitatea umana 34. Elias J. Si colaboratorii Inteligenta emotionala in ed. copiilor 35. Elias J. Si colaboratorii Stimularea inteligentei emotionale a adolescentilor 36. Sorin Ene - Cum sa invingem teama Ed. Polirom 2005 37. Freud S. Introducere in psihanaliza 38. Freud S. Prelungiri de psihanaliza 39. Freud S. Psihopatologia vietii cotidiene 40. Fromm E. Arta de a iubi Ed. Anima Buc, 41. Fromm E. Frica de libertate

42. Gardner H. Munca disciplinata, educatia pe care o merita orice copil, dincolo de informatii si de teste standardizate - Sigma 2004 43. Gardner H. Tratat de razgandire. Arta si stiinta modificarii mentalului 2006 44. Gardner H. Inteligente multiple. Noi orizonturi 45. Glasser W. cum sa alegem fericirea 46. Giblin L. Arta dezvoltarii relatiilor interumane 47. Glickman R. Gandirea optima. Dincolo de gandirea pozitiva Ed. Humanitas 48. Goleman D. Inteligenta emotionala 2001 49. Grant W. Rezolvarea conflictelor - Ed Teora `98 50. Hamlely K. Cum poate fi controlata increderea in sine 51. Hanck P Cum sa iubesti pt a fi iubit 52. Horney K. Conflictele noastre interioare 53. Horney K. Personalitatea nevrotica a epocii noastre 54. Junes J.P. Caracterologia 55. Jung C.G. Puterea sufletului Ed. Anima 56. Jung C.G. Timpuri psihologice 57. Key K Secolul copilului 58. Klein St. 2005 Formula fericirii. Minunate descoperiri ale neuropsihologiei de astazi 59. Landan E. Psihologia creativitatii 60. Le Bon G. Opiniile si credintele 61. Lelord & Anclr Cum sa te iubesti pe tine pt. a te intelege mai bine cu ceilalti 62. Lelord & Anclr Cum sa ne purtam cu personalitatile dificile 63. Lindenfield G. Siguranta emotionala. Secretul dobandirii echilibrului emotional 64. Maltz M. Psiho-cibernetica 65. Mucchielli A. Arta de a comunica metode, forme si psihologia situatiilor de a comunica 66. Ortega y Gasset y Idei si credinte Ed stiintifica 67. Peiffer V. gandirea pozitiva 68. Peiffer V. Indeparteaza frica! 69. Piaget Y. Judecata morala comuna 70. Piaget Y. Nasterea inteligentei la copii 71. Piaget Y. Constituirea realului la copii 72. Picardat J.Fr. Ghidul timidului 73. Renshaw B Succesul e o stare de spirit. Ghid de dezvoltare personala 74. Rosenberg M. Adevarata educatie pt. viata (personala) 75. Sarton J. Home videns. Imbecilizarea prin televiziune 76. Sawater Fr. Curajul de a vedea 77. Scheler M. Aomul presentimentului 78. Scott Peck M. 79. Seligman M. Optimismul se invata 80. Smalley G. Cand 1+1 fac NOI 81. Wallon H. Evolutia psihologica a copilului 82. Ziglar Z. Putem creste copii buni intr-o lume negativa

Cap1: Modalitati de abordare a universului psihic 1. Introspectionismul 2. Psihanaliza 3. Behaviorismul

4. Psihologia umanista (fenomenologica) 1. Introspectionismul Aceasta scoala psihologica a aparut in Germania la mijlocul sec. XIX prilej cu care psihologia s-a desprins din corpul filosofiei. Intemeietorul acestui curent este W. Wundt. Reprezentantii considera psihicul ca un cerc de fenomene care isi are sursa in ele insele fara nici o relatie cauzala det. cu lumea exterioara. Psihicul este considerat ca o lume in sine, formata doar din trairi subiective. Fiind rupt de lumea exterioara, psihicul apare ca o lume pura, originara, constituind o lume inchisa in ea insasi, un bun personal al fiecarui individ. Psihicul este considerat ca o lume suficienta siesi; o lume sui generis. Pentru a studia aceasta lume subiectiva, introspectionistii propun utilizarea metodei introspectiei. Conditia fundamentala a acestei metode este aceea in care psihologul se dedubleaza in subiect si obiect al cercetarii. El constituie pentru sine insusi propriul obiect de cercetare . Pentru a patrunde in viata psihica, dincolo de orizonturile proprii sufletesti, introspectionistii propun utilizarea metodei empatiei. Empatia inseamna capacitatea de a se transpune in starile mentale si afective ale celui cu care interactioneaza. Empatia este o relatie intentionala. Cel care empatizeaza isi propune acest lucru. In schimb simpatia si antipatia sunt stari spontane cand individul nu are o constiinta foarte clara a motivelor, factorilor care au declansat starea de simpatie/antipatie. Intre empatie pe de-o parte si simaptie/antipatie pe de alta parte, exista urmatoarea relatie (raport): avem mai degraba tendinta de a empatiza cu persoanele simpatice (simpatia este o conditie favorabila empatiei); Dimpotriva, exista slabe premise sa empatizam cu altcineva atunci cand il antipatizam. Introspectionismul a pus in centrul cercetarii sale, studierea proceselor constiente. De aici deriva si numele de psihologia constiintei. Acest curent psihologia s-a extins din Germania in spatiul European si Nord American cu toate contributiile sale si provocarile sale. Introspectinismului i s-au adus si unele critici; i s-au formulat limitele: a) faptul observat se altereaza prin insusi actul observatiei b) starile afective intense sunt mai putin accesibile introspectiei observatiei interne c) prin introspectie nu se pot sesiza decat fenomene fizice constiente 2. Psihanaliza Ca si psihologia introspectionista, conceptia si metoda psihanalitica se ocupa de viata psihica interioara. Spre deosebire de prima, psihanaliza nu se concentreaza pe natura si functiile constiintei ci propune o noua abordare a vietii psihice, abordare intemeiata pe notiunea de inconstient. De aici si numele de psihanaliza, de psihologia inconstientului sau psihologie abisala. Tratand pacienti cu tulburari psihiatrice, Freud s-a convins ca aceste tulburari nu puteau fi explicate doar dintr-un punct de vedere strict fiziologic. Activitatea sa terapeutica il va conduce la colaborarea unei teori cuprinzatoare asupra personalitatii si a devoltarii copilului, teorie care se centreaza pe aspectele emotionale ale functionarii psihicului uman.

Freud introduce in psihologie conceptul de aparat psihic si considera ca el este alcatuit din urmatoarele distante, structuri suprapuse: inconstientul, preconstientul si constientul (sau constiinta). Inconstientul are rolul fundamental. El determina functionarea/ dinamica aparatului psihic. Sub raport functional, inconstientul contine elemente dinamice, pe cand constiinta observa si permite sau nu satisfacerea acestor functii. In acest context constiinta are mai degraba o functie negativa (de cenzor) si nu atat una de socializare a individului si de adaptare pemranenta la conditiile schimbatoare ale mediului extern. Ea nu face altceva decat sa suplina, sa refuleze sau sa cenzureze acele pulsiuni care nu concorda cu normele si valorile sociale. Preconstientul este total nesemnificativ dpdv psihologic, nefiind decat o statie de tranzit prin care trec tendintele inconstientului si constientului pt a trece in structuri opuse. Inconstientul: -sediul instinctelor sexuale, inscrise in structura biologica a organismului -singura lor ratiune de a exista este aceea de a se satisface, de a se manifesta , consumarea lor adecvata duce la reducerea tensiuni si la obtinerea placerii. -cum aceasta descarcare nu se poate face oricat si oricum ci in conformitate cu anumite reguli si norme sociale de convietuire, este amanata, sau chiar repugnata de constiinta. -functioneaza conform principiului placerii, principiu fundamental al vietii, iar constientul functioneaza conform principiului realitatii(care presupune gandirea). A gandi inseamna reflexivitate, a analiza, discernamant, inseamna organizarea actiunii, anticiparea si asumarea actelor noastre. Atat timp cat intre cele trei instante exista un echilibru, viata psihica a individului este o viata normala, echilibrata. Cand intervin insa dezechilibrele intre ele, viata psihica insasi, se dezechilibreaza. Potrivit lui S. Freud, atunci cand instinctele sexuale nu sunt satisfacute in mod conditionat, ele sunt trimise din nou in subconstient. Ele nu dispar, nu se potolesc, ci actioneaza cu si mai multa forta asupra individului cel mai acut sa fie satisfacute. Cu cat conflictul dintre libido (=forta, energia instinctelor sexuale) si constiinta este mai puternic, cu atat instinctele refulate cauta cai proprii de a se satisface. Ele se satisfac sub forma unor acte curioase, uneori absurde numite de catre Freud acte ratate (lapsusurile, uitari de nume proprii, greseli de scris si de citit, anumite stangacii). De asemenea se manifesta sub forma viselor cand cenzra constienta este slaba si inconstientul ne poate transmite mesajul si sub forma unor acte nevrotice sau nevroza. In viziunea creatorului psihanalizei, actele ratate, visele, nevrozele au o cauzalitate de natura sexuala. S. Freud nu a fost interesat numai de analiza si descrierea aparatului psihic ci el a fost interesat intr-o egala masura si de utilizarea unor metode prin care sa reduca echilibrul psihic afectat. Pentru aceasta el va utiliza aceea ce va purta numele de metoda psihanalitica. Metoda psihanalitica presupune readucerea in constiinta pacientului a elementelor psihologice patigene in vederea inlaturarii raului. In timpul tratamentului individual pacientul este stimulat si incurajat sa retraiasca evenimentele psihice, traumatice si starile emotionale/sentimenteleaferente acestora din timpul copilariei; sa le exprime intr-un context securizat si sa le readuca in inconstient lipsite de data aceasta de anxietatea originara, constientizand o serie de limite ale conceptiei si analizei sale, manifestand un autentic spirit de autodepasire, fara a renunta la ineile sale fundamentale. Freud isi revizuieste dupa 1920 unele idei, accente si concluzii; considera ca aparatul psihic este alcatuit din: sinele (id-ul) eul(ego-ul) si supraeul(supraego-ul). Sinele este echivalent cu inconstientul din vechea clasificare. Este sediul instinctelor, sursa primara a energiei psihice care trebuie consumata, este fundamentul pe care se construieste

personalitatea individului, el traieste intens, fierbe, clocoteste fara stirea noastra. Se adreseaza eului si cere ca necesitatile sale sa fie satisfanute imediat. Eul, la origini, este o portiune a sinelui care sufera o transformare subliniind influenta lumii exterioare a mediului inconjurator; el este partea cea mai constienta a personalitatii noastre, nu inseamna insa ca este in totalitate constienta. Eul constituie partea care nu este cea mai familiara si in numele caruia se spune EU. Eul este organul nostru de contact cu mediul exterior si cu imperativele sociale pe care le ia in seama in functie de principalele realitati. Rolul esential al eului este acela de a pastra coordonarea sau cel putin coabitarea intre impulsurile sinelui (pe care trebuie sa le perceapa sa el cunoasca si sa le inteleaga) si dispozitiile categorice ale supraeului. Este permanent necesara gasirea celui mai bun compromis intre exigentele celor 2 instante (sinele-supraeul) pe de o parte si constrangerile mediului in care evolueaza persoana pe de alta parte. Eul indeplineste urmatoarele funtii: a) In raport cu realitatea inconjuratoare: percepe realitatea, memoreaza, invata transforma lumea externa, conform avantajului propriu. b) In raport cu sinele: controleaza instinctele, decide asupra satisfacerii amanarii sau suprimarii lor, avide spre obtinerea placerii in conformitate cu principiul realitatii. Mai mult, eul tinde sa exploreze zinele adica sa elibereze individul de sub constrangerile instinctului c) In raport cu supraeul=> eul tine seama de cadrul moral pe care acesta il impune, de valorile si idealurile societatii transimse prin parinte. Dupa autonomia mai mare sau mai mica a eului, mai precis dupa capacitatea eului de a gestiona o multime de conflicte si de contradictii interioare, se poate vorbi despre forta eului. Mai multe tipuri de eu : a) slab- eul care capituleaza in fata presiunii sinelui b) puternic capabil sa armonizeze exigentele sinelui si ale supraeului cu posibilitatile mediului dupa dorintele sale. Eul puternic alege fie sa-si stapaneasca impulsurile, fie sa modifice mediul pentru a si le satisface. Supraeul are o componenta inconstienta si una constienta. Prin parinti se formeaza supraeul (in mod deosebit partea inconstienta a supraeului). Pentru Freud supraeul nu are nimic natural, este o achizitie pe parcursul copilariei si permite indivizilor sa traiasca in comun. Supraeul este instanta juridica a psihicului nostru. El pastreaza normele primite din copilarie atat timp cat nu sunt reactualizate de catre eu. El contine multe interdictii si norme obligatorii venite din copilarie, contine modele adoptate de catre individ, mai mult sau mai putin liber. Supraeul cauta fara incetare sa-s respecte normele si valorile facand presiuni asupra eului. El isi actualizeaza normele cu mai mult sau mai putina usurinta sub presiunea eului. Mai multe tipuri de supraeu: d) supraeul rigid este acel supraeu care isi pastreaza si respecta valorile si normele primite din copilarie pe intreg parcursul vietii sale. e) Supraeul permisiv este acel tip de supraeu care isi schimba frecvent si contextul conjunctural normele si valorile primite din copilarie. Practic este vorva despre persoana versatila, pescoana de cauciuc. f) Supraeul echilibrat este acel tip de supraeu care preia din copilarie anumite norme si valori, iar pe parcursul vietii adopta norme si valori in funtie de cerintele contextelor care nu compromit identitatea, personalitatea gandirii.

Dupa moartea lui Freud, opera sa a fost continuata si dexvoltata de catre Neofreudiem/Postfreudiem. A.Freud, M. Klein, A. Adler, C.G. Jung, K. Horney, E. Fromm, H. Mercuse, Fr. Dolto. 3. Behaviorismul Chiar daca a avut o larga audienta in comunitatea stiintifica, psihologia introspectionista a provocat totusi si reactii adverse, de respingere. Cea mai puternica relatie a venit din partea zoopsihologului american John Watson. Ca zoopsiholog, Watson era profund nemultumit de lipsa de obiectivitate a psihologiei din timpul sau, de asemenea el era nemultumit de lipsa de aplicatie practica a psihologiei traditionale. Potrivit lui Watson, constiinta nu este altcev decat o ipoteza necontrolabila neverificata stiintific. De aceea daca pihologia vrea sa devina intradevar stiintifica, o stiinta practica, utila, accesibila tuturos atunci ea ar trebui sa indeplineasca urmatoarele deziderate: a) sa isi schimbe obiectul de studiu (psihologia ar trebui sa studieze comportamentul observabil, iar nu constiinta); de aici si psihologia comportamentului. In viziunea lui, psihologii nu ar trebui sa foloseasca termeni precum constiinta, stari mentale, verificarea introspectiva etc. b) Ar trebui sa schimbe metoda de cercetare; sa renunte la metoda introspectiei si sa recurga la metode obiective, capabile sa satisfaca, exigenta unei stiinte mature. c) Sa isi schimbe finalitatea: scopul eu ultim sa fie acela de a descrie, intelege, prezice si controla comportamentul. Are o funtie explicativa(=cauze, legi) -predicativa Behaviorismul considera ca noul obiect de studiu al psih. (daca psih. dorea sa devina intradevar stiintifica) comportametul observabil. Comportamentul era conceput drept ansamblul de raspunsuri date la stimulii care il declanseaza. In acest caz, psihologia se va ocupa cu studiul raportului ditre stimuli si raspuns, scopul fiind acela de a prevedea raspunsul, cunoscand stimulul, sau de a prevedea stimulul cunoscand raspunsul. Numai intre stimul si raspuns exista o relatie obiectiva, numai aceasta poate fi studiata prin metode stiintifice, obiective. Watson credea ca in felul acesta, psihologia poate scapa de cosmarul subiectivismului si transformata intr-o stiinta autentica asemeni celorlalte stiinte ale naturii. Tendinta lui watson a fost aceea de arestrange aria de studiu a psihologiei doar la aspectele ext. Ale universului uman. El credea ca observarea si descrierea comportamentului sunt suficiente petru predictia si controlul lui. Aspectul pozitiv al behaviorismului este acela ca leaga dezvoltarea vietii psihice de interventia stimulilor exteriori si de faptul ca de calitatea stimulilor exteriori depinde in mare masura calitatea vietii noastre psihice. De aici decurge faptul ca un mediu social bogat, elevat, superior, echilibrat, creeaza conditiile unei vieti psihice echilibrate, elevate, superioare, bogate, dupa cum un medi social sarac, contradictoriu, conflictual, superficial, creeaza premisele formarii unei vieti psihice sarace, contradictorii, conflictuale, rudimentare. Exista si exceptii, in sensul ca pot exista indivizi cu o viata psihica bogata, elevata, echilibrata chiar daca au provenit din medii sarace, superficiale, conflictuale,dar si invers, pot fi indivizi care provin din medii superioare, cultivate, bogate dar care au o viata psihica saraca, conflictuala, rudimentara.

=> ca educatori/parinti depinde de noi sa asiguram pentru copii un mediu bogat, flexibil care sa contribuie la imbogatirea si echilibrul vietii sale psihice. Behaviorismul leaga omul de lumea obiectelor si de lumea oamenilor de care este inconjurat si cu care interactioneaza. Nu intamplator Watson sustinea ca suntem ceea ce facem si facem ceea ce mediul ne cere sa facem. Suntem niste trestii ganditoare Pascal Omul este fapta sa. Marimea faptei sale confera marime personalitatii sale. Fapte mici, marunte, egoiste, fapte mari, generoase, altruiste. Din afirmatia sa reiese ca Watson scapa din vedere o dimensiune importanta a omului: Libertatea. Nu este mai putin adevarat ca Watson are si un punct slab, deloc de neglijat intr-o evaluare lucida: el simplifica nepermis de mult omul si viata lui. Astfel sub rol psihic omul este saracit, sunt trecute cu vederea procese psihice importante precum constiinta, sentimentele, motivatiile sufletului. Behaviorismul face din om o masina. 4. Psihologia umanista (fenomenologica) Vreme de aproape o jumatate de veac, psihologia a fost dominata de doua mari scoli existente si practicate in occident: behaviorismul si psihanaliza. Scoala psihanalitica pune accentul pe componenta irationala instinctiva a fiintei omenesti. Scoala behaviorista ii considera in esenta pe oameni niste fiinte mecanice controlate din exterior, dependente de mediul inconjurator. In a 2a jumatate a secolului XX, psihologia se orienteaza spre aspecte fundamentale ale omului. Aceasta noua orientare se va autointitula psihologia umanista. Considerat de catre unul dintre ei, Abraham Maslow, a III-a forta in psihologie inca de la inceput, psihologia umanista reprezinta o reactie impotriva celorlalte doua mari orientari practicate in occident si taxate drept incapabile de a studia, dar mai ales de a solutiona problematica reala, concreta a omului contemporan aflat in fata multor dileme si contradictii. Psihologii umanisti considera ca obieactul de studiu al psihologiei ar trebui sa fie experienta subiectiva, constienta individuala a fiecarui om. Ei considera persoana umana ca fiind o fiinta libera si generoasa, cu potential pentru crestere si dezvoltare. Ei pun accentul pe unicitatea fiintei omenesti, pe libertatea ei de a-si alege destinul si considera folosirea metodelor cantitative, statistice ca inadecvate pentru studiul fiintei omenesti. Ne nastem intr-o realitate unde avem de alege intre mai multe posibilitati. In fond, psihologia ar trebui in primul rand sa incerce sa-i ajute pe oameni, sa-si maximizeze potentialul de crestere psihologica. Psihologia umana tinteste la a sustine maturizarea oamenilor psihica si sociala. Maturitate = biologica, psihica si sociala Psihologia umanista vine cu o perspectiva optimista asupra fiintei umane. Ea considera ca oamenii lupta sa-si atinga propriul potential in cadrul propriilor sale limite. Asadar in centrul psihologiei umaniste este omul cu viata sa personala si relationala presarata cu nimicurile cotidiene si cu marile ei drame, cu ipostazele devenirii si a autoconstructiei omului, cu atitudinea lui activa fata de propria sa existenta. Si toate acestea nu doar cu scopul de a intelege si de a cunoaste mai bine omul, ci pentru a-i oferi mijloace specifice, pentru a depasi dificultatile cu care se confrunta.

Criticand atat behaviorismul care postula o conceptie mecanicista despre om, considerandu-l o masina usor manipulabila din exterior, cat si psihanaliza care produce omul la instanta sa irationala, instinctuala. Carl Rogers sustinea : omul nu are pur si simplu caracteristicile unei masini, el nu este pur si simplu o fiinta sub controlul instinctelor, ci o persoana care creeaza sensul vietii. Vreme indelungata omul nu s-a simtit pe sine decat ca o papusa vie determinata de forte economice, de fortele inconstientului sau de fortele mediului inconjurator. El a fost subjugat de persoane, institutii, de teoriile stiintei psihice, dar el propune cu fermitate o noua declaratie de independenta. El denunta alibiurile lipsei sale de libertate. El se alege pe sine angajandu-se intr-o lume extrem de dificila si adesea tragica sa devina el insusi, nu o papusa, nu un sclav, nu o masina, ci sinele sau unic si individual. Tocmai acest sine unic si individual constituie pentru Rogers adevaratul obiect de studiu al psihologiei . In conceptia psihologiei umaniste, se desprinde ideea caracterului unic al fiintei omenesti, fiinta val. in ea insasi, capabila sa dirijeze in mod responsabil propria devenire, fiinta libera care isi alege propriile cai de formare si de evolutie, care isi alege modalitatile de valorificare a propriului potential. Totodata se desprinde conceptia caracterului deschis si autoregrabil al fiintei omenesti, fiinta capabila sa se detaseze usor de sine si de a avea o perspectiva lucida si critica fata de propriile sale intentii si acte. Abordarea umanista a raspuns si raspunde unei nevoi extrem de importante de a forta psihologii sa tina seama de experienta subiectiva a individului si de informatia pe care o are autoaprecierea in functionarea psihica. In plan practic, psihologii umanisti au contribuit si contribuie la elaborarea unor metde de evaluarea conceptului de sine si de dezvoltare a tehnicilor terapeutice care promoveaza respectul de sine si autonomia individuala. Cap2: Principalii reprezentanti ai psihologiei umaniste si principalele lor idei. 1. Carl Rogers -isi incepe cariera ca psihanalist -pe parcursul experientei sale a observat ca multe dintre probleme psihologice se nasc din dilema a trebui-a dori cu care individul se confrunta in viata. Aceasta se refera la conflictul dintre ceea ce omenii cred ca ar trebui sa faca si ceea ce simt ca este bine pentru ei sa faca. Disconfortul provocat genereaza anxietatea. Teoria lui Rogers pleaca de la premisa ca oamenii sunt in mod fundamental buni. Fiecare individ este unic si are o nevoie fundamentala de o imagine pozitiva despre sine. Fiecare individ are nevoie in mod fundamental de respectul si de admiratia celorlalti. In conceptia lui Rogers, toti oamenii se nasc cu tendinta realizarii de sine, motiv pentru care ne face sa crestem si sa ne dezvoltam ca fiinte sanatoase si mature dpdv psihic si social. Conceptul central al teoriei sale este conceptul de sine. El sutine ca fiecare persoana are un mod de a se vedea pe sine insasi imag. care repr. perspectiva asupra propriei persoane, pespectiva dobandita in cursul experientei sale de viata prin intermediul tuturor perceptiilor valorilor si atitudinilor si in numele careia spunem eu. Altfel spus Rogers arata ca exista o diferenta intre ceea ce suntem si ceea ce credem ca suntem. Oamenii in general identifica ceea ce cred despre ei ca sunt cu ceea ce sunt in realitate. Pentru Rogers fiecare om are un sine perceput care influenteaza felul in care individul percepe lumea si propriul comportament si un sine ideal care reprezinta perceptia, modul in care individul ar dori sa fie sau ar trebui sa fie. Se poate vorbi de sanatate psihica atunci cand intre sinele perceput si sinele ideal exista o relatie de compatibilitate.

Problemele psihice apar atunci cand intre cele doua dist. ale sinelui apar si diferente semnificative. Rogers considera ca metoda psihanalitica produce dependenta. Ii face pe oameni sa creada ca ei se pot descurca in viata fara ajutorul psihanalistului, de aceea el va utiliza o noua metoda pe care o va denumi metoda centrata pe client. Terapia centrata pe client accentueaza importanta si rolul clientului intr-o intrevedere nondirectiva. Clientul are puterea si motivatia de a se ajuta singur, facilitatorul (si nu terapeutul) incearca sa creeze o atmosfera placuta, calda pozitiva de acceptare, in care clientul isi doreste sa-si rezolve singur problemele. Spre deosebire de alte tipuri de terapie, facilitatorul nu este un expert, o figura autoritara care isi impune propriile solutii. Scopul lui este acela de a-i ajuta pe clienti sa-si clarifice si sa-si ordoneze gandurile despre rpoblemele pe care le are si sa dobandeasca o mai mare intelegere a acestora. Prin urmare clientul devine mai constient de sine, isi poate recunoaste propriile forte dar si propriile limite, ceea ce duce la un grad mai mare de acceptare de sine. In acelasi timp o buna intelegere a problemelor poate duce si la o mai buna intelegere a raportului dintre constrangerile exterioare si constrangerile interioare, in sensul ca individul descopera ca multe din constrangerile care si le impune, fie de autoconstrangeri, prin urmare el se poate elibera de multe autoconstrangeri si se poate concentra asupra procesului de autoimplinire. Factorul cheie in aceasta terapie este cel conform caruia clientul isi poate gasi singur solutii satisfacatoare la problemele sale. Facilitatorul nu apreciaza cat de adecvate sunt solutiile care le-a gasit clientul sau. Pentru el este important sa-si ajute, incurajeze clientul spre a-si gasi solutia. In cadrul unei intrevederi nondirective, demersul principal este empatia. Ea este acea ascultare extrem de atenta pe care o practica cel care intervieveaza tinzand sa ignore pt un anumit interval de timp propriile valori pentru a intelege pe cele ale interlocutorului sau. Facilitatorul se afla in acea situatie care ii permite sa inteleaga motivele ce-l determina pe client sa gandeasca si sa se exprime si sa actioneze intocmai cum o face. Empatia este acel demers voluntar de intelegere cat mai completa si cat mai profunda a celuilalt. Psihologii umanisti au apelat si apeleaza si la metode de terapie de grup, unde fiecare membru al grupului il acepta pe fiecare alt membru al grupului asa cum esre; grupul ii permite individului sa-si exprime deschis problemele, iar reactiile lor il ajuta sa-si dea seama de modul cum este perceput. Autorul [...] a ajuns la concluzia ca ideile sale pot fi aplicate si in educatie astfel el va lansa conceptul educatiei centrata pe elev, in care educatorii se vor preocupa constant sa asigure elevului o atmosfera calda, pozitiva de acceptare, de asemenea educatorul este vazut si va actiona ca un facilitator al procesului de invatare, dezvoltare a elevilor lui. Scopul lui final de a pregati elevul sa-si rezolve singur propriile probleme si dileme sa depinda cat mai putin de celelalte, sa aiba incredere in el. In acelasi timp empatia ramane un modelator psihologic important in relatia prof-elev. 2. A.Maslow lucreaza initial intr-un laborator behaviorist. Pe parcursul activitatii sale isi da seama ca psihologii behavioristi au devenit atat de preocupati de obiectivitate si de studiul comportamentelor manifestate incat au ajuns sa ignore aspecte importante ale existentei si fiintei omenesti. Totodata el s-a convins ca abordarea freudiana, asupra psihicului ale limite intru cat se bazeaza pe studierea comportamentului nevrotic. In aceasta situatie Maslow incepe sa observe si sa studieze comportamentul oamenilor bine adaptati; el ajunge la concluzia ca pe parcursul dezvoltarii lor copii sanatosi mental cauta experientele de viata care le aduc satisfactii. Ca si Rogers, Abraham Maslow considera ca ingredientele necesare unei stari de bine psihologic sunt constiinta de sine si capacitatea de a ajunge la o intelegere cu sinele propriu. De asemenea si el accepta faptul ca fiintele umane lupta pentru realizarea propriilor lor potentialitati pentru a ajunge la maximul cresterii sale personale in cadrul punctelor limite. Insa in vreme ce Rogers si-a intemeiat teoria pe conceptul de sine, Maslow se va ocupa toata viata de problematica motivatiei umane, de ceea ce-i indeamna pe oameni sa faca ceea ce face . el a

ajuns la concluzia ca exista o structura motivationala valabila tuturor fiintelor omenesti, ca motivele umane nu se vor desfasura la intamplare; el este autorul celebrei teorii a gratificarii trebuintelor (piramida trebuintelor) El considera ca oamenii au mai multe categorii de trebuinte. Animalitate 1 t.fiziologice(bazale) |2 t.de siguranta/securitate |3 t.sociale(de apartenenta la grup si de iubire) |4 t.eului(de stima de sine) |5 t.cognitive(de cunoastere) |6 t.estetice 7 t.de autorealizare(realizare de sine) Umanitate 1,2,3,4=trebuinte inferioare(de deficienta) 5,6,7=trebuinte superioare(de dezvoltare) Ed Prof Elev

Motivatia prof-Motivatia elev Incompatibilitate motive - mot. Prof. Sup motiv. Elev inf. -mot. Prof. Inf. mot. Elev.sup Compatibilitate motive mot prof inf mot. Elev inf. -mot.prof.sup-mot elev sup In ceea ce priveste satisfacerea nevoilor, este important faptul ca motivele realizarii de sine sau nevoia individului de a-si gasi implinirea de sine reprezinta apogeul teoriei lui Maslow. Maslow a formulat 43 de postulate prin care el isi exprima punctul de vedere. I. fiecare individ se naste cu o anumita natura interioara II. natura interioara este formata si influentata de esperiente de ganduri si trairi incostiente III. indivizii isi controleaza singuri cea mai mare parte a comportamentului IV. copii trebuie sa ia cat mai multe decizii in ceea ce priveste propria dezvoltare V. parintii si educatorii joaca un rol important in a le oferi copiilor posibilitatea de a face alegeri VI. prima cerinta este aceea de a le satisface copiilor trebuintele de siguranta, de confort, de stima personala, lasandu-i sa creasca si nu controlandu-i strict. 3. COMBS -dezamagit de abordarea behaviorista si psihanalitica -adept al psihologiei umaniste Combs sustine ca scopul unui om este de a deveni o persoana autoimplinita: persoane indragite, dorite,acceptate si capabile. Sunt in stare sa se accepte asa cum sunt, au senzatia ca impartasesc multe cu ceilalti, cantitate mare de informatie si cunostinte inmagazinate. Este esential ca educatorul sa inteleaga si sa permita orice situatie de invatare/dezvoltare din unghiul elevului; este important ca formatorul sa inteleaga modul in care elevul se percepe pe sine in situatia de invatare/dezvoltare. Combs acorda o importanta foarte mare peceptiei personale a celui care invata.

Combs crede ca modul incare o persoana se percepe pe sine are o importanta vitala, iar scopul ed. Este acela de a-l ajuta pe elev sa-si dezvolte o imaginatie poztiva despre sine. Comportamentul unui om este o reactie la modul cum se vede pe sine si cum vede situatia in care se afla. Cu prilejul unei conferinte tinuta in anii 60 cu titlul profesorii superiori psihologul american formuleaza trasaturile unui bun profesor. O prima trasatura: -sa fie bine informat in domeniul sau. -sa stie cat mai multe din domeniile cu care are legatura disciplina sa. -sa se adapteze usor la noile cunostinte -sa inteleaga procesul de devenire -sa recunoasca diferentele individuale -sa fie un bun interlocutor, un bun comunicativ -sa dezvolte minti curioase, problematice, iscoditoare -sa fie disponibil -sa se angajeze, sa se implice, sa-si asume responsabilitatile -safie entuziast -sa aiba simtul umorului -sa fie modest -sa-si pastreze propria individualitate -sa fie el insufi -sa fie convingator -sa fie sincer -sa fie om integru, de caracter -sa fie grijuliu -sa fe simta in siguranta -sa fie creativ -sa fie flexibil, mobil,suplu(mintal) -sa fie dornic sa incerce, sa testeze -sa creada in Dumnezeu -sa fie sensibil la sentimentul elevilor si al colegilor - sa creada ca elevii lui sunt capabili sa invete, sa creada in ei. -sa aiba o imagine de sine pozitiva, sa vrea sa-i ajute pe elevi ca ei sa obtina cele mai multe rezultate. Combs sustine ca aceasta lista este incompleta si ca mai putem adauga si alte trasaturi ale unui profesor bun.