Sunteți pe pagina 1din 264

ODISEU

ColecŃie coordonată de Ion Bogdan Lefter

Editor: Călin Vlasie

Redactor: Mugur Butuza Tehnoredactor: Adriana Vlădescu Coperta colecŃiei: IonuŃ Broştianu Prepress: Marius Badea

Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României IONESCU, ION TOMA Dosarul „Albaştrii” : fenomenul Piteşti 1971 / Ion Toma Ionescu. - Piteşti : Paralela 45, 2011 ISBN 978-973-47-1034-8

821.135.1-94

Copyright © Editura Paralela 45, 2011, pentru prezenta ediŃie

Ion Toma Ionescu

Dosarul Albaştrii

Fenomenul Piteşti 1971

Ion Toma Ionescu Dosarul „ Albaştrii ” Fenomenul Piteşti 1971

Privesc pe fereastră. Pot să fiu sigur de cadrul care se întinde în faŃa mea şi să-l descriu cu puterile meşteşugului nestăpânit de- plin, dar cu rigoarea celui dornic să restabilească un adevăr valabil. Dacă aş fi pictor aş începe probabil din stânga mea, unde printre frunzele unei plante ornamentale, se strecoară în balcon cărămi- ziul, întrerupt de verdele pomilor din parc ce obturează întru câtva înălŃimea blocului cu nouă etaje. Coroana unui stejar cu nuanŃe găl- bui-ruginii, încarcă dominant centrul imaginii, iar în cealaltă latură,

o porŃiune verde-închis decupată dintr-un brad, se înalŃă mult peste

terasa etajului patru, ultimul, unde mă aflu acum, desluşind aceste incomplete aserŃiuni. Rămâne deasupra cerul, mărginit de acoperişul balconului, ca o ramă de ochelari fumurii, prin care un albastru estompat de o umbră de nori, abia de mă îngăduie să pătrund în memoria tulbure, rezis- tând oarecum efortului de a-mi impune să uit, să şterg de pe scoarŃă scenariul trăit şi să-l rescriu ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Numai că, la fel cum ai ridica o casă din cărămizile scoase de sub

dărâmături, după ce a izbit-o valul unui tsunami, ea nu se mai înalŃă

la fel de spectaculos. Cu cărămizile sparte, imaginarul nu mai e atât

de sigur şi-Ńi bălteşte deja în minte valul următor. Recunosc, efortul personal de a şterge din memorie acele vremi m-a afectat, mode- lându-mă întru câtva defensiv. Am devenit circumspect chiar şi cu mine însumi. Deseori am trecut, în drumul către locuinŃa lui Ică, pe lângă zidurile puşcăriei de la Piteşti, faimoasa puşcărie. Ne întrerupeam instinctiv conversaŃia, grăbind pasul, până ce depăşeam zona aceea rămasă ca o cangrenă lângă blocurile noi ale Cartierului Nord. Ni se inoculase ideea (familia, zvonurile) că acolo sunt deŃinuŃi crimi- nali periculoşi, în maximă siguranŃă. Nici măcar santinelele înar- mate din posturile de pază nu mă puteau asigura că înălŃimea de trei metri a zidurilor era suficientă. Îmi era teamă de ce poate fi dincolo. Dacă s-ar fi deschis porŃile şi m-ar fi tras cineva înăuntru?, gândeam instinctiv.

6

DOSARUL ALBAŞTRII

Târziu aveam să aflu despre „fenomenul Piteşti”. Prin anii cincizeci acea închisoare era rezervată tineretului, mai precis stu- denŃilor. Erau printre ei şi legionari, dar mulŃi din alte partide. Generalul Nikolski, comandantul SecurităŃii în acei ani crunŃi, a pus la punct un plan pentru lichidarea rezistenŃei morale a tinerilor deŃi- nuŃi politici, slujindu-se de ideile „pedagogice” ale „geniului rău”, Makarenko, fiind ajutat, pentru punere în operă, de un nucleu restrâns, recrutat tot din rândul deŃinuŃilor. Patimile pe care torŃionarii-studenŃi (gen łurcanu) le-au in- ventat şi administrat (punând bazele „experimentului Piteşti”) foştilor colegi de facultate sau de celulă, în speranŃa diminuării pedepselor sau obŃinerii unor privilegii mărunte, oferite mărinimos de gardienii şi securiştii anchetatori, le-am descoperit după 1990 în cărŃile lui Paul Goma şi Virgil Ierunca. Între noiembrie 1949 şi august 1952, în la- boratoarele groazei şi trădării aduse la rang de artă, în numele aşa-zisei reeducări, prin bătaie, schingiuiri şi torturi inimaginabile, mulŃi stu- denŃi anticomunişti deŃinuŃi care n-au punctat în planul de spălare a creierelor, au căzut la „seminariile” procomuniste, organizate meto- dic de colegii de celulă în frunte cu acel łurcanu. Înscriindu-şi numele pe lista celor morŃi, mulŃi n-au mai avut dreptul la reexaminare. ViolenŃa, sadismul şi prăbuşirea sufletească îi aduceau, par- curgând etape bine delimitate, până în stadiul „autodemascării”. Declarând în scris ce nu făptuiseră, erau aduşi în stare, împinşi de agresori, să inventeze orgii sexuale adeseori incestuoase: „AduceŃi-o pe mama, f… în c… de curvă, să o jupoi eu cu mâna mea. Adu- ceŃi-l pe imbecilul de tata, pe curva de soru-mea pe care o regulam de la 14 ani. ToŃi erau nişte făŃarnici. MulŃumesc reeducării că mi-a dat posibilitatea să mă trezesc şi să văd realitatea. Am fost crescut în promiscuitatea familiei burgheze şi am fost imbecilizat de edu- caŃia naŃional-creştin-legionară, vreau să lupt şi să ajut şi pe alŃi bandiŃi să se trezească la realitate”. Sunt cuvintele lui Popovici, unul din cei care din victimă a ajuns agresor, împlinind corolarul experimentului. „Suntem un grup de tineri (ăştia suntem noi), care în loc să ne vedem de treabă, am început să jucăm un joc periculos. Privind în urmă acum, după ce am fost treziŃi din această stare de dezo- rientare, îmi pare rău, regret şi cred că fiecare dintre noi regretă faptele săvârşite. Nouă ni s-a dat şansa de a ne reabilita ([Vezi

ION TOMA IONESCU

7

prelungirea Fenomenului Piteşti în 1971! – aceleaşi premise ca în 1949, dar muiate bine], zice editorul… El poate zice orice, are drepturile…) şi pregătindu-ne pentru a deveni oameni întregi, din punct de vedere profesional şi moral, putem folosi din plin această şansă.” Şi în ’50, şi în ’71 aceeaşi trezire bruscă la realitate, ca o reve- laŃie… desigur alta, „maturizată politic” la o vârstă fragedă, în cazul nostru. Eram beneficiarii „profundelor transformări petrecute în anii de după eliberare, ai victoriei revoluŃiei socialiste şi uriaşei acti- vităŃi politico-ideologice desfăşurate de partid”. Aveam şansa, că Tezele din iulie ale acelui an, îi luminase măcar pe securişti, înar- mându-le braŃul, braŃul cu care ne-au ameninŃat, bătut şi împins mai apoi pe o scenă, unde trebuia să jucăm un spectacol de pantomimă. Improvizam, mai de voie, mai de nevoie, fără să comunicăm, pe rând, experimentul acesta, nou pentru noi, însuşit, mai mult sau mai puŃin, de fiecare în parte, cu ajutorul nemijlocit al ofiŃerilor anchetatori. (Unu la unu – fiecare cu ofiŃerul lui.) N-a existat coerenŃă în viziu- nea regizorală, scenele nu prea s-au legat, n-am ieşit mulŃumiŃi de noi înşine din această experienŃă. Mi s-a părut un pic forŃată sugestia editorului meu de a alătura în titlul cărŃii sintagma Fenomenul Piteşti, lângă Dosarul „Albaştrii”. În fond, dacă stai să judeci, ce-am pătimit noi e nesemnificativ şi irelevant, nu pot fi termeni de comparaŃie (n-avem cum să fim eroii unei cărŃi importante). Atunci în 1971, anul începutului con- solidării dictaturii şi cultului personalităŃii lui Ceauşescu, se concepea altfel „reeducarea”. Securiştii evoluaseră, erau mai mult scenarişti de ocazie, altele erau metodele represiunii, iar noi, „aleşi” fiind, chiar „privilegiaŃi” în rolurile noastre, prin interesul pe care l-il stârni- serăm, când ne-au apropiat de poarta închisorii, speriaŃi de pers- pectiva sumbră ce ni se pregătea, n-am înŃeles deplin în ce jucam, n-am fost la înălŃimea auspiciilor, decepŃionându-ne partenerii. Ne-am prezentat în continuare la reexaminările vieŃii lipsiŃi de certitudini, eliminând imaginile terifiante cu pistoalele aŃintite spre noi, în recycle bin, ca pe-un folder cu viruşi. Ce simplu ar fi fost, numai că pe-atunci recycle bin nu se inventase, nu puteai da delete şi să-Ńi ştergi din memorie spaimele.

8

DOSARUL ALBAŞTRII

Şi nici reconstituirea mea de-acum nu are cum reproduce exact faptele, despre trăiri nu poate fi vorba şi amintirile după patruzeci de ani au pierdut prospeŃimea de carne vie din momentul produ- cerii acelei răni. Sunt perfect conştient că povestiŃi acum, oricât talent aş avea, „Albaştrii” de care vorbesc nu vor mai arde la in- tensitate deplină.

*

F. 1 / Dosar de urmărire informativă (DUI), Nr. 1594 / 4 octombrie 1971 / „Albaştrii” / Cotă CNSAS: I 204366 / „La 04.10.1971 s-a deschis dosar de urmărire informativă asupra grupului „Albaştrii”, ai căror membrii se întâlneau sub masca aşa ziselor „ceaiuri”, comentau duşmănos, audiau postul de radio „Europa Liberă”, scriau o proză sau o poezie pesimistă, absurdă, elogiau modul de viaŃă occidental, aveau un întreg ritual de primire în grup. (Extras din Acordul DirecŃiei I a SecurităŃii pentru închiderea do- sarului de urmărire informativă „Albaştrii”, urmare a adresei Inspectoratului JudeŃean Argeş Securitate nr. 002229 din 26.01.1974) / Semnează: Şef DirecŃie General Maior Borşan Dumitru / Şef Serviciu Lt. Col. Wagner Ioan”.

*

Ninge. Fulgi mari, aşezaŃi, acoperă deja caldarâmul bulevar- dului ce duce spre gară. Parcă ieşiŃi din ritm, paşii mei suspendaŃi încurcă oarecum scurgerea fluentă a umbrelelor. Probabil sunt sin- gurul pieton fără Ńintă. În stradă, maşinile mici şi autobuzele se zbat scrâşnind inutil în mâzga ce fierbe sub pneuri. De la un timp evit plimbările de după-amiază prin centrul oraşului. Imediat după proces, cu Claudia şi Gicu pe Strada Mare, am surprins într-un grup de liceeni, o elevă, privind îngrozită spre noi identificându-ne:

— Ăştia sunt „Albaştrii”!, de parcă am fi fost vopsiŃi de-ade- văratelea în albastru. Lentilele ochelarilor acoperite de fulgii de nea îmi dau liberta- tea să micşorez câmpul vederii. Pot trece liniştit pe lângă prieteni, sau cunoştinŃe.

ION TOMA IONESCU

9

Dialogul cu gândurile(?)… Am renunŃat demult, parcă s-a pus o negură. Zac într-o stare letargică şi doar din când în când, mă mai sâcâie flash-ul vreunei întrebări fără răspuns. În faŃa gării mă opresc, preŃ de câteva clipe. Clădire ştearsă, veche, poarta de intrare (sau de ieşire, după unghiul din care priveşti) a oraşului, gara mă nedu- mereşte de fiecare dată când o zăresc. Oare de ce Piteştiul nu poate avea o gară mai acătării? Urc fără noimă treptele largi coborâte până în trotuar şi tra- versez sala destul de înaltă a caselor de bilete. Forfota peronului la intrarea trenului pentru Curtea de Argeş mă dezmeticeşte întru câtva şi caut să găsesc o figură cunoscută. N-ar putea fi decât cineva care face naveta. O practicasem şi eu o bucată de vreme, până să obŃin locuinŃa din Cartierul Trivale. Precipitarea spre scările vagoanelor şi perspectiva nepotrivită, din spatele celor ce se îngrămădeau să găsească un loc în compar- timentele de clasa a II-a, nu-mi sunt de ajutor. Rămân însă cele două-trei minute dinaintea plecării. O iau la pas spre locomotivă, perdeaua ninsorii e tot mai deasă şi renunŃ, întorcându-mă către ceasul mare, rotund, ce indică fără tăgadă plecarea trenului. Descopăr nedumerit, ochii de un albastru spălăcit, fixaŃi asupra mea de o bună bucată de vreme. Ard intens, sub o căciulă îndesată pe frunte… Instantaneu, primul gând e să încerc să-i rătăcesc în mulŃime. Tot timpul zilei, în faŃa bufetului gării, navetiştii se-nghesuie direct pe peron, de-ncălzire, la „una mică”. Ştiu asta şi mă îndrept într-acolo brusc, dar ochii perseverenŃi rămân lipiŃi în ceafa mea. Intru în panică. Să fie nebun?… Pe nebuni îi adunase cu grijă „tovarăşul”, şi nu doar pe ei… O iau la fugă, fuge şi el… După bufet e o ieşire în bulevard. Imediat, staŃia de autobuz. Am noroc, tocmai pleacă un 2B plin, venit de la Petrochimie. Alerg şi prind scara. Mă uit în spate. Mă liniştesc, trebuie să mă liniştesc. Nu mai sunt ochii. A doua staŃie cobor. Am ajuns. Unde am ajuns?… Tot mai ninge.

ION TOMA IONESCU

11

I. Rădăcinile răului

F. 165 / 21 septembrie 1971. Sus, lateral stânga, cu pastă roşie,

o rezoluŃie scrisă de mână. (Scris îngrijit): „Tov. col. Mincu, problema prezintă multă importanŃă. Şi eu consider că în afară de măsurile ce le veŃi dispune, unul dintre cei doi ofiŃeri să o recruteze pe această tânără Pletosu.” (Care Pletosu? Poate mă dumiresc mai târziu…)

/ Notă Raport, din 21 sept. 1971, către Inspectorul Şef al IMJ Argeş,

tov. colonel Gavrilă Gheorghe / Raportează Lt. maj. Bîlă Eugen, inspector principal din cadrul IMJ Argeş. În urmă cu opt zile, numitul Pletosu Anghel, muncitor la o întreprindere de foraj petrol, a reclamat la organul de miliŃie muni- cipal dispariŃia fiicei sale, Pletosu Viorica, născută la 24 sept. 1954, în municipiul Piteşti, cu domiciliul în Piteşti, Str. Bănănăi, nr. 99, elevă în anul II, Liceul Economic. Această dispariŃie s-a datorat faptului că sus-numita nu a reuşit la examenul de corijenŃă. Fiind găsită şi invitată la sediul IMJ Argeş, brigada judiciară, pentru a da relaŃii în legătură cu activitatea ei în perioada dispari- Ńiei, cea în cauză ne-a relatat, printre altele, următoarele:

În municipiul Piteşti există un grup de tineri, aproximativ 9-10 elevi, studenŃi sau muncitori, care frecventează cenaclul literar de la Şcoala Populară de Artă. (Aici ofiŃerul sau sursa se înşală, cenaclul

fiinŃa la Casa Tineretului, lângă Şcoala Populară de Artă.) Se întâlnesc şi în locuinŃele lor, unde, sub pretextul unor zile onomastice sau di- verse ceaiuri, cu scop de confruntări pe domeniul literaturii, poartă discuŃii cu caracter duşmănos la adresa orânduirii sociale şi de stat

şi audiază frecvent postul de radio „Europa Liberă”.

12

DOSARUL ALBAŞTRII

Eleva ne-a relatat că tinerii fac afirmaŃii cu caracter duşmă- nos, cu referinŃă în special la recentele documente adoptate de

partid, privind intensificarea măsurilor de educare a tineretului.

A mai relatat că grupul poartă denumirea de „Albaştrii”, au

un statut, au depus jurământ şi fiecare membru plăteşte cotizaŃie o anumită sumă de bani, după posibilităŃi.

O parte din tineri corespondează cu postul de radio „Europa

Liberă”, folosind mijloace abile pentru plasarea corespondenŃei, res- pectiv tinerii redactează textul, îl semnează cu o iniŃială, iar apoi plicul îl dau unui cetăŃean străin pentru a fi pus la poştă, dincolo de graniŃă. După cele relatate de elevă, din grup fac parte Ionescu Toma Ion, Iordache Vasile, student la IATC, originar din Piteşti, Badea Gheorghe, muncitor la UAP, Ică… (Ică?… îl ştiam Ică, doar pe Iordache,

celălalt nume e indescifrabil.), tehnician la Consiliul popular judeŃean, o elevă, Voicu Aglaia, de la Liceul nr. 2 Piteşti, Duminică Claudia, absolventă de liceu şi un tânăr, Radu Nicolae, vecin cu cea în cauză. La discuŃiile purtate au participat subsemnatul şi Lt. Bucurel Ilie din cadrul Inspectoratului de Securitate Argeş, ce lucrează cu probleme de tineret.

I s-a atras atenŃia elevei pentru a păstra secretul discuŃiei

purtate, referitoare la existenŃa grupului de tineri. FaŃă de cele raportate rog dispuneŃi. Lt. major Bîlă Eugen /

(În dosar nu se dă nici o relaŃie, „în legătură cu activitatea elevei în perioada dispariŃiei”; plecau multe fete de-acasă, unele se-ntorceau cu burta la gură, altele nu se mai întorceau deloc. Silitoare într-ale vieŃii, după ce apucau să guste din plăcerile ei, se măritau sau în cel mai rău caz, când le sosea sorocul, intrau pe porŃile unei mari întreprinderi industriale socialiste. O pâine de mâncat pentru vaşnicii miliŃieni, anchetatorii, ce se-nmuiau cumsecade dacă nurii fetelor promiteau plăcute compensaŃii, dar cazul în speŃă căpătând anvergură, Bîlă miliŃianul îl invitase şi pe Bucurel, responsabilul cu problemele tineretului de la Securitate. Şi mai trebuie făcută o precizare. Este vorba de numele celor care vor apărea iminent în carte. Nu am reuşit să stau de vorbă cu toŃi „albaştrii”, ca să le cer acordul publicării numelui lor întreg şi am recurs la prescurtări. În sfârşit, am ajuns unde şi-au dorit securiştii. Vom avem nume conspirative.

ION TOMA IONESCU

13

Cât despre cele ale securiştilor, nu văd de ce mi-aş face probleme, ei aşa apar în dosar şi apoi, când ne-au urcat pe scenă în mascarada publică şi ne-au făcut trădători de Ńară şi duşmani ai poporului, ne-au protejat cumva numele? Erau sosiile noastre cei arătaŃi cu degetul, supuşi oprobriului public, cei excluşi dintr-o viaŃă normală? Cu referire la ei, la securişti, voi descrie doar cât de vaşnici apărători ai libertăŃii erau în exerciŃiul funcŃiunii. Ce e rău în asta? Îşi făceau datoria!… Promit că n-am să ies din cadrul dosarului.)

*

F. 170 / ISJ Argeş / Sursa: Penescu Veronica / Notă / Pri- meşte Lt. Bucurel Ilie / 24 septembrie 1971. (Autorul găseşte cu cale a-şi cere scuze pentru repetiŃia aspectelor ce se vor relata mai jos, în declaraŃia celei care urma să devină informatoarea principală în dosar. Trecuseră trei zile de la raportul ofiŃerului, o creştinaseră-recrutaseră, primind sfânta taină a bote- zului, deja nu mai era Pletosu… Sunt nevoit să repet, doar pentru autenticitate, nicidecum nu doresc subminarea relevanŃei raportului locotenentului major Bîlă. Să trecem la Penescu…) Sursa vă informează următoarele:

În oraşul Piteşti, există un grup de tineri cărora le place litera- tura, care, sub masca unor „ceaiuri” sau „onomastici”, organizează diferite întruniri la care participă unii elevi din oraşul Piteşti, stu- denŃi originali (Sic) din oraşul Piteşti, cu care ocazie recită şi expun lucrări proprii, audiază în comun posturi de radio capitaliste, fac comentarii duşmănoase referitoare la noile măsuri privind educaŃia ideologică a tineretului, vorbesc tendenŃios la adresa conducerii de partid şi de stat, propovăduiesc modul de viaŃă din Occident, poartă corespondenŃă cu postul de radio „Europa Liberă” şi în special cu comentatorul emisiunii „Metronom”, Cornel Chiriac. Sursa cunoaşte că acest grup a luat fiinŃă în anul 1968, iniŃia- torii constituirii grupului fiind Iordache Vasile, în prezent student la Facultatea de Teatru şi Regie din Bucureşti, şi Duminică Claudia, absolventă de liceu. Din grupul respectiv, sursa cunoaşte că la iniŃiere mai făceau parte următorii: Ionescu Toma Ion, în vârstă de 23 de ani, Badea Nicolae, lucrează la UAP, Jugănaru Gheorghe, elev la seral la Bălcescu. (Foarte multe inadvertenŃe, Geo terminase liceul şi l-a scăpat din vedere pe Nae, tocmai pe el!)

14

DOSARUL ALBAŞTRII

Sursa cunoaşte că aceştia frecventau şi şedinŃele cenaclului literar „Liviu Rebreanu”. Sursa menŃionează că grupul respectiv căuta să atragă noi membri, invitându-i să participe la „ceaiuri”, cu care ocazie ofereau noilor „veniŃi” lucrări personale (poezii, schiŃe, nuvele), apoi le explicau caracterul şedinŃelor şi intenŃiile lor şi, ca criterii, le impuneau pentru viitoarele şedinŃe să compună o poezie sau o lucrare personală, care să aibă un caracter sceptic, pesimist şi în care să trateze „probleme” referitoare la viaŃa tinerilor din socie- tatea socialistă, sau capitalistă şi în care „să condamne ideile comu- niste” ale tinerilor din Ńara noastră, şi referitor la tinerii din Occident, să proslăvească prin ideile lor concepŃiile „hippy-lor” din străinătate. Sursa cunoaşte că grupul respectiv şi-a dat denumirea de „albaştrii”. Încă de la constituire fiecare membru depunea un jură- mânt, au creat un statut al grupului, au hotărât să contribuie cu

cotizaŃii. În cursul anului 1970, sursa a fost invitată de Badea Gheorghe să participe la şedinŃe. La una dintre acestea, sursa a fost obligată să depună şi ea „jurământul” prin care se obligă:

„Jur să fiu alături de voi, să răspândesc ideile voastre, să sufăr alături de voi, la bine şi la rău.” Sursa a fost pusă în genunchi în mijlocul participanŃilor la şedinŃă, a fost supusă la întrebări-test din partea fiecărui membru al grupului, după care a fost sărutată pe frunte de toŃi membrii gru- pului (un ritual al grupului). Sursei i s-a impus, după depunerea jurământului, să participe în orice moment la şedinŃele grupului, chiar dacă era angrenată în alte activităŃi. Programul unei şedinŃe consta în: lecturarea ultimelor lucrări personale, comentarii asupra evenimentelor interne şi internaŃio- nale, audierea postului de radio „Europa Liberă”, apoi se trecea la redactarea scrisorilor către Cornel Chiriac. (Se pare că ofiŃerul sau sursa, cu siguranŃă unul dintre ei, era sub puternica impresie a lecturii cine ştie cărui roman poliŃist de duzină, pentru că secvenŃele respective nu au nimic de-a face cu realitatea.) Sursa menŃionează că la una dintre şedinŃele la care a participat, membrii grupului erau îndemnaŃi de Cornel Chiriac, într-o scrisoare primită, să plece din Ńară, relatându-le un exemplu cum alŃi doi tineri

ION TOMA IONESCU

15

români au reuşit să plece. Îndemnându-i în acelaşi timp să ajute material, cât sunt în Ńară, pe membrii familiilor celor plecaŃi. Sursa cunoaşte că grupul folosea pentru expedierea scrisorilor către Cornel Chiriac intermediul unui specialist vest-german (pe care sursa îl cunoaşte fizic !?… şi ştie că lucrează la Platforma chi- mică). Acesta depunea scrisorile în cutia poştală, după ce trecea graniŃa într-o Ńară străină. În conŃinutul scrisorilor, grupul respectiv expunea aspecte din viaŃa tinerilor, arătând că o duc greu, nu le convine sistemul în care trăiesc, sunt privaŃi de libertăŃi şi drepturi şi ar dori să trăiască precum cei din Occident. Membrii grupului semnau scrisoarea cu iniŃiale, după care cel care (îmi cer scuze pentru exprimare, dar nu pot interveni pe document!) se cunoştea cu specialistul binevoitor, urma s-o predea acestuia. Legăturile erau Iordache Vasile şi Duminică Claudia. Sursa, participând la una din şedinŃele grupului ce a avut loc în cursul acestei veri, a auzit comentându-se noile măsuri privind educaŃia ideologică a tineretului din Ńara noastră, grupul nefiind de acord cu aceste măsuri, chiar făcând comentarii duşmănoase la adresa conducătorului statului care a elaborat aceste Teze. „Ei menŃionau că se vor conduce după propriile lor idei şi convingeri, chiar dacă ar fi pedepsiŃi pentru asta, motivând că şi în închisoare vor fi împreună şi foarte uniŃi.” (Este evidentă contribuŃia în text a ofiŃerului, nemaifiind atât de clar la un moment dat cine relatează!) Sursa cunoaşte că din grupul respectiv fac parte următorii:

Iordache Vasile (Ică), Duminică Claudia (ClauD), Pia Alexandra (Sanda), elevă la Liceul Economic Piteşti, fugită la Bucureşti, care în prezent locuiesc la Bucureşti, Str. Berzei, nr. 12, Badea Gheorghe (?!…cine o fi, Nicolae sau Gheorghe), Radu Nicolae (Nae) (elev la cursul ff, domiciliat în Prundu), Voicu Aglaia (Anca) (fostă elevă la Liceul nr. 2), Jugănaru Gheorghe (Geo), Ştefan Mariana (MarianaS) (elevă la Liceul nr. 2), Bădescu Georgeta (GessB sau simplu, Gess), elevă la Liceul chimic, Cătălin (sursa îl cunoaşte ca persoană, dar nu ştie unde lucrează) (nici eu nu-mi aduc aminte de vreun Cătălin, cred că totuşi e vorba de Călin, nu Cătălin, Călin Vlasie ne frecventa uneori) şi încă alŃii, cărora sursa nu le cunoaşte numele. (Primele două cititoare ale manus- crisului meu, Ana şi Fleur, cărora le mulŃumesc cu acest prilej pentru exerciŃiul de

16

DOSARUL ALBAŞTRII

supliciu asumat, m-au avertizat asupra necesităŃii de a da personajelor mele nume conspirative, să evit neplăcerile… nu pot să fiu prea ascultător, documentul nu mă lasă!) Sursa mai cunoaşte că grupul respectiv intenŃionează să Ńină o nouă şedinŃă (grupul de la Bucureşti cu cel de la Piteşti), după care intenŃionează să meargă la Arad pentru a lua legătura cu un grup „prieten”, cu care grupul din Piteşti este demult în relaŃii, prin corespondenŃă. (Interesantă tentativa de a extinde aria geografică şi de a da amploare acestui tip de activitate „subversivă”!) Sursa mai cunoaşte că grupul respectiv intenŃiona să-şi facă rost de o cameră pe care s-o mobileze foarte sumar şi unde membrii grupului urmează să se întâlnească în continuare, după „regulile stabilite cu ocazia şedinŃelor anterioare.”(Tot mai greoaie limba română şi plină de „care”!…) Sursa menŃionează că şedinŃele au loc „în întuneric”, tinerii respectivi stau de-a valma, astfel audiază muzică clasică şi postul de radio „Europa Liberă”. Sursa, discutând la începutul acestui nou an şcolar cu una din membrele grupului, Pia Alexandra, a aflat despre „asta” că în pre- zent este gravidă şi intenŃionează să nu se mai întoarcă acasă, la fel ca şi Duminică Claudia, şi ea fugită, bizuindu-se pe ajutorul material al grupului. ss. Penescu Veronica. [După opinia mea (a editorului Călin Vlasie), aici trebuie să nuanŃezi mult mai explicit! – pentru că declaraŃia sursei devine sursa „răului” care va urma, iar ceea ce „declară” iniŃial, este mistificat de către securişti, mărit de o mie de ori. Astfel se fabrică pretextul şi legitimitatea viitoarelor acŃiuni ale securiştilor, marea mistificare… punerea în scena de tip represiv-comunist, dar într-un alt timp, cu alte mijloace, cu alte scopuri etc. Totul e falsificat! ] Să reŃinem: cele două documente, Raportul şi Nota infor- mativă, stau la baza mistificării şi punerii ulterioare în scenă. Ele sunt seminŃele cultivate şi udate din belşug, din care rădăcini ale răului şi-au tras sevă mincinoasă, fabricând pretextul.

*

ION TOMA IONESCU

17

Se zice că şcoala pune structura de rezistenŃă în devenirea personalităŃii fiecăruia dintre noi. Trebuie să recunosc, şcolile vieŃii mele nu aveau cum să edifice o construcŃie, nici prea solidă şi nici spectaculoasă. După ce tata s-a stins, a trebuit să plecăm din Merişani, orbe- căind doi ani la lumina lămpii aprinse în casa bunicii din Malu Vânăt, unde mama, la douăzeci şi şapte de ani, cu un copil de opt, se sim- Ńea ocrotită, cu toate că trebuia să parcurgă zilnic pe jos trei-patru kilometri, din viul nopŃii, singură pe Dealul Dobrii, ca să ajungă la servici. Depăşind aşezarea rudarilor, izolată de vatra satului, un pâlc de case şi bordeie ce se întindeau pe o porŃiune destul de scurtă, drumul continua în câmp deschis, până sus pe fostul islaz unde se înşirau câteva sonde, unele în funcŃiune, altele părăsite, ce scoteau zgomote nefireşti din adâncul pământului, sau stârnite de viscol, la suprafaŃă. Şi faptul că pădurea se lăsa într-o zonă până-n marginea drumului, toate însumate, sunt sigur că nu ofereau periplului zilnic niciun confort. Dar mama era un om puternic, copilărise acolo, o cunoşteau rudarii, nu de ei se temea. („De lupul cu două picioare să te fereşti! zicea mama-mare Păuna.”) Când o zăreau venind pe drumul ce şerpuia în coasta dealului, urcând sau coborând, rudarii se-apropiau de gardurile lor împletite din nuiele, totdeauna gata să se dărâme în Vâlcea şi o salutau cu respect. Nu numai gardurile, ci şi casele părăginite sau bordeiele, stăteau agăŃate într-o rână, provizorii ca nişte cuiburi de ciori. Am zis ciori, nu cu intenŃia peiorativă a apelativului, şi oricum trebuie făcută distincŃia între Ńigani şi rudari. Am avut ocazia să constat că această diferenŃă există. N-am trecut pe-acolo de 50 de ani, dar am văzut de curând la Biblioteca JudeŃeană o expoziŃie de fotografii sub patronajul UNESCO. Fotografiile şi comentariile realizate de copiii rudarilor, în cadrul unui proiect de dotare a satului cu un laborator foto şi iniŃierea copiilor în tainele artei fotografice, mi-au stârnit amintiri. Fotografiile nu-şi au rostul aici în cartea mea, poate nici comenta- riile, dar eu voi reda câteva. Prin limbajul simplu, proaspăt al acelor copii, sunt sigur că se vor întrezări şi imaginile.

18

DOSARUL ALBAŞTRII

*

„În Malu Vânăt, cum treci dealul Dobrii trăiesc rudari.” (Frust textul ce te întâmpină la intrarea în expoziŃie.) Fotografiile extrase parcă din bezna istoriei, descoperite în lumina obiectivului şi expuse pe pereŃi înrămate, aveau dedesubtul imaginilor, ca un strigăt al dez- nădejdii, scrisul de mână nesigur, dar îngrijit al copiilor de rudari. „Este cumnata mea, FrăguŃa, curăŃă urzici, am vrut să arăt că noi, rudarii, consumăm urzici frecvent primăvara. Ne place şi pari- zerul şi salamul…” Sorina, 16 ani. „În această fotografie e un puŃ din Malu Vânăt cu gunoaie şi reziduuri petroliere. Am vrut să arăt lipsa de apă potabilă. Mesajul meu către autorităŃi şi către comunitate este să curăŃăm puŃul.” GuŃă, 17 ani. „Un copil din Malu Vânăt. Este fratele meu, Alin, peste două luni face doi ani. Eu am grijă de el când mama are treabă. Plânge. Mesajul meu pentru toată lumea este să nu mai lăsăm copiii să plângă.” Floarea, 13 ani. Lucrurile sunt neschimbate. Imaginile încremenite sunt cele cunoscute mie şi totuşi, pe vremea aceea n-am întâlnit la şcoala primară niciun copil de rudar.

*

Mama era telefonistă la oficiul poştal din Merişani. Slujba i-o găsise tata, înainte să plece brusc din viaŃa noastră desfăşurată fără griji importante până atunci, după mintea mea de copil. Ba dim- potrivă, lucrurile păreau să se aşeze în matcă. Doctorul Galibin, la căsătoria mamei, când să-i elibereze certificatul medical, a preve- nit-o limpede, sfătuind-o să nu facă pasul acesta. Tata purta la piept, prin interior, o mulŃime de decoraŃii ale războiului sub formă de schije. Şi-a asumat riscul. Se iubeau dinainte şi s-au căsătorit. În acel an tata dărâmase cele două odăi micuŃe de sub pătulul în care locuisem până atunci şi, după operaŃie, urma să-şi ridice casă

ION TOMA IONESCU

19

adevărată, lângă cea bătrânească a lui tata-mare. Ne mutasem tem- porar la „ŃaŃa”, sora lui mai mare, stăteam într-o odaie şi visam palatul ce avea să fie ridicat până la toamnă. Spre sfârşitul acelei ierni, tata s-a hotărât să plece la Bucureşti să-şi rezolve problema înainte să se apuce de treabă. Mai avea patru schije, ultimele, ce trebuiau extrase din plămânii lui ciuruiŃi. Abia aşteptam să-l văd pe tata fără bandaj. De câte ori îi schimba mama pansamentul mă dădeau afară din cameră, dar tot i-am văzut o dată craterul rozaliu, adânc, sub ghemotocul de vată din care curgea puroiul sub braŃ. Veştile erau bune, prima operaŃie reuşise şi rămâneau de scos ultimele două schije. Mi-a scris numai mie o carte poştală, între operaŃii, la începutul lui mai, cu două zile înainte să moară, eram în clasa a doua, deh!, şi-mi zicea să mă străduiesc să învăŃ bine şi să am grijă de mama. Asta cu grija, sincer, mi-am tradus-o mai greu, dar am gândit că probabil nu trebuie s-o supăr pe mama până vine el. Am păstrat ca pe un trofeu, mult timp cartea poştală cu scri- sul acela caligrafic, înclinat spre stânga. łaŃa mi-a zis că scrisul pe stânga s-ar fi datorat schijelor ce-l deranjau când stătea aplecat pe coala de hârtie. Mai târziu am avut ocazia să-i citesc şi câteva poezii, dar manuscrisele s-au pierdut, le ştiam în podul casei lui tata-mare, el însă n-a mai apucat să mi le încredinŃeze. łin minte într-o vacanŃă, eram la liceu, tata-mare cu ziarul România Liberă în mână, să fi avut 80 de ani, m-a chemat în odaia lui şi m-a plimbat prin istorie, chestionându-mă despre Brătieni, Marghilomani, cuzişti. Am fost se pare o mare decepŃie! I-am înşelat aşteptările. M-a dat afară cu ciudă, înjurând de cristoşi, printre dinŃi, sistemul cu învăŃământul lui cu tot. Pe tata-mare l-au îngropat când eram militar, nu mi-au dat voie la înmormântare. Întors din armată, dărâmaseră şi casa bătrâ- nească şi n-am mai dat de urmele „terfeloagelor lui tac-tu”, cum zicea Veroana, cea mai mică dintre cei şapte copii ai bunicului.

*

Pornisem în excursul acesta lung, de la şcoli. Clasa a treia şi a patra le-am făcut la Brăteasca, cel mai apropiat sat de Malu Vânăt

20

DOSARUL ALBAŞTRII

cu şcoală primară. Într-o singură clasă, în bănci, cinsprezece-şaispre- zece elevi. Cum am spus, pe-atunci copiii rudarilor nu veneau să înveŃe carte, am fi fost mai mulŃi. Eram, de la a-ntâia până la a patra, grupaŃi pe rânduri. ÎnvăŃătorul, un om minunat, reuşea să parcurgă materia specifică fiecărui an de studiu, în linişte şi cu multă price- pere. Aveam şi ore comune când lucram cu toŃii aceeaşi materie:

muzică, desen, lucru manual. Nu înŃeleg cum i-am putut uita numele! În schimb, mi-am adus aminte de una dintre problemele care mi-au marcat copilăria, provocându-mi multe bătăi de cap. Dom- nul învăŃător ne-a scris pe tablă enunŃul cu creta, după care s-a uitat lung la noi, măsurându-ne cu privirea lui împovărată de vreme.

— Dragii mei, ŃineŃi minte că sunt multe momente care se

petrec o singură dată în viaŃă. PuteŃi afla unul dintre acestea, găsind

soluŃia corectă a problemei pentru acasă. După ani, când fiica mea cea mică avea deja la rândul ei nouă

primăveri şi aceeaşi dilemă şcolară, s-a apropiat de mine plângând:

— Tată, cum aflu când împlineşti tu dublul vârstei mele?…

Nu i s-ar fi întâmplat niciodată asta cu siguranŃă Cristinei, fiica cea mare, geniul matematic al familiei. Am răspuns mecanic, amintin-

du-mi privirea pierdută a învăŃătorului:

— Scade din anii mei, vârsta ta şi înmulŃeşte-o cu doi.

— Nu-nŃeleg! Vârsta nu scade, se-adaugă întotdeauna!

Nici eu nu prea înŃelesesem la timpul meu.

— Atunci, adună anii unul câte unul în două şiruri ca de măr-

gele şi măsoară din când în când cele două fire. Săptămâna trecută, Ramona a rezolvat de-adevăratelea pro- blema mărgelelor, înscriind pe tortul ei aniversar jumătatea vârstei

mele. Se întâmplă în viaŃă o singură dată. Fiul ei, Toma, numără pe degetele de la o mână, deocamdată doar până la 4, dar ne-a spus foarte ferm aseară, că duminică de ziua lui, pe tort, ar vrea lumâ- nări multe-multe, pentru degetele de la ambele mâini şi se gândeşte c-ar putea lua în calcul chiar şi degetele de la picioare. La 4 ani, te grăbeşti să treacă timpul, la 62 vrei să dai timpul înapoi!

*

ION TOMA IONESCU

21

(Raportului Lt. major Bîlă Eugen şi nota informativă a acelei Penescu, sau Pletosu cum o fi chemând-o, mai sus redate, li s-au adăugat nota informa- torului Giony din 14 septembrie 1971, şi încă o notă din 24 septembrie 1971, primită de la aceeaşi sursă Penescu Veronica. Acestea sunt singurele elemente care generează o acŃiune amplă a SecurităŃii, de urmărire şi demas- care ce se întinde pe parcursul a patru ani, cunoscută sub titulatura de „Dosarul Albaştrii”. Figurile duşmănoase au fost păstrate în arhivele SecurităŃii prin bună-voinŃa unui aparat de fotografiat marca Vilia, funcŃional şi azi, şi prin grija riguroasă a organelor de a produce şi conserva dovezi, care (m-am con- taminat de care…) să ateste vigilenŃă şi determinare în apărarea cauzei. Poza tipărită pe copertă stă mărturie. Mai există însă, inexplicabil, o notă-extras dată de sursa Bulgaru în 28.05.1971 căpitanului Balea Gheorghe, rezultată dintr-o discuŃie a acestuia cu Pia Alexandra (Sanda), în care se vorbeşte în prin- cipal despre Gess, numai că cea mai mare parte din text lipseşte din dosar şi încă o notă dată de Bădescu Georgeta (Gess) din 03 iunie 1971, despre activitatea cenaclului „Ion Minulescu”, cu mult înainte cred de a se naşte ideea punerii noastre sub urmărire. Vom ajunge şi la acelea, la timpul lor. Ca o concluzie de început, necunoscutele s-ar numi: Sanda şi Gess, pe care le ştim, şi Badea Gheorghe, neştiut de nimeni care tot apare în notele informatoarei. Să reproducem acum câteva fragmente din nota lui Giony.)

*

Ff. 168-169 / Sursa: Giony / Primeşte Lt. Mincu Emil / Notă / Întâlnirea din 14 septembrie 1971. Sursa informează următoarele: în ziua de 10 septembrie 1971, în discuŃiile purtate cu numitul Costea Aurel, student la Politehnică, anul I, acesta a afirmat: „Într-un bloc din preajma complexului Papuceşti am participat la un ceai la care a fost şi Duminică Claudia, absolventă a liceului „Zinca Golescu”… (În continuare textul e şters probabil de cercetătorii CNSAS.) La întrebările sursei privind preocupările şi discuŃiile purtate în cadrul întâlnirilor, sus-numitul confirmă că se abordează subiecte de filozofie, artă, literatură etc. Întrebat fiind dacă se pricep la filo- zofie, respectivul a răspuns că: „Dacă e îmbinată cu puŃină politică, ne descurcăm noi.” A mai afirmat că ar fi făcut rost de o revistă de

22

DOSARUL ALBAŞTRII

filozofie, veche, folosind-o ca mijloc de orientare în discuŃiile lor.

A mai rezultat că îl cunoaşte pe un individ, Ionescu Toma Ion, ce

locuieşte într-un apartament cu două camere, într-un bloc lângă

complex. De reŃinut faptul că acest Costea Aurel intenŃionează a intra

în legătură cu Ionescu Toma Ion pentru locuinŃă, în perioada când

sus-numitul va fi detaşat în Moldova.

(„Detaşat?”… Au avut loc ceva discuŃii într-adevăr pe vară cu prietenii,

în preajma examenului de admitere pentru facultate, despre o eventuală cedare

a apartamentului în cazul reuşitei, ca să fac rost de bani pentru a rezista în

Bucureşti. Nu aveam cum pretinde mamei să mă întreŃină, îşi avea greutăŃile ei. Chiar şi la eşec, se ivise posibilitatea mutării în Moldova, unde era o lipsă acută de cadre, ca suplinitor în învăŃământ. Voiam să plec cu tot dinadinsul din oraş, simŃind că mă pândeşte animalul de pradă, blazarea. Nu ştiam eu

ce mă pândea, cu adevărat!)

Când cartea era deja finalizată, în iulie 2011, am făcut o ultimă vizită la CNSAS să frunzăresc dosarul, în speranŃa că mai descopăr ceva ce era posibil să-mi fi scăpat în perierile anterioare. Am avut surpriza să mai găsesc o notă din perioada de început. Ea se adaugă activităŃii laborioase de documentare a SecurităŃii şi cu siguranŃă a fost lipită la dosar, din alt fond, probabil bogat, pe care încă nu l-am descoperit, ce avea în vizor activitatea cenaclului „Liviu Rebreanu”. Am să o transcriu integral. F. 52 / Primeşte Cpt. Barbu Nicolae/ Informator Avram Ion/ Notă. „În legătură cu activitatea cenaclului literar «Liviu Rebreanu» Piteşti, vă informez că în ultima perioadă, ca aspecte mai deosebite,

a fost prezentarea unei bucăŃi de proză de către Claudia Duminică şi discuŃiile ce au fost purtate pe marginea acestui material. Iată despre

ce este vorba:

În conŃinutul lucrării de proză se făceau afirmaŃii la general, care aveau în conŃinutul lor unele idei de critică socială, de deni- grare a unor oameni din conducerea societăŃii, pe care îi aprecia ca insuficient dotaŃi pentru exercitarea actului respectiv. Nu putem

ION TOMA IONESCU

23

preciza din ce sursă s-a inspirat tânăra Claudia Duminică, însă cu ocazia discuŃiilor pe marginea acestei proze, au fost şi păreri care au susŃinut-o, şi păreri care au combătut-o cu vehemenŃă. De exemplu, Maiorul Vulpoiu de la Şcoala de ofiŃeri Piteşti a criticat aspru concepŃia unei tinere care poate să scrie asemenea inepŃii. „Astfel de interpretări bolnave, n-au ce căuta în literatura noastră!” A fost susŃinut de profesorul Jean Voiculescu, de Ghilencea şi alte persoane. S-au ridicat însă şi păreri care au elogiat lucrarea, arătând că cei care au combătut-o sunt inculŃi, fără puterea de interpretare a noului, că tânăra e curajoasă şi dacă vor să se convingă unde este dreptatea, le-a indicat celor care au vorbit împotriva Claudiei Duminică, să citească din ultimele producŃii apărute în literatura franceză. Sunt aprecierile numitului Ciobotea, care în prezent este pictor-scenograf la teatrul «Al. Davila», Piteşti. InfluenŃaŃi de el, au luat cuvântul, vorbind pozitiv, şi alŃi tineri pe care nu-i reŃinem (ăştia eram noi, dar nu numai). După această discuŃie, cazul a fost adus la cunoştinŃa orga- nelor de partid. (Tot el l-o fi adus?) Ulterior Claudia Duminică a prezentat materialul revistei Argeş, care a încurajat-o, apreciindu-l ca fiind bun, redactorul-şef, Tomozei Gheorghe, asumându-şi tipărirea lui în numărul următor. Întâm- plător, la revistă, unde s-a prezentat Claudia Duminică, se afla şi Floru Mihăiescu, fost legionar şi membru al biroului cenaclului literar, care în faŃa celor de la redacŃie a felicitat-o pentru lucrarea prezen- tată în cenaclu, sărutând-o pe frunte cu satisfacŃie. La această scenă au asistat: Tomozei Gheorghe, Cezar Ivănescu, Dan Rotaru şi alŃii. Semnătură/ I. Avram

Notă: Materialul se verifică prin nota furnizată de colabora- torul Vladimir al organului C.I. Se anexează nota în copie/ Cpt. Barbu N.

II. Povestea noastră şi alte câteva istorii

Piteştiul anilor ’70-’80, nu era aşa un sătuc cultural. VieŃuiau oameni, creatori, mulŃi fără operă, Floru Mihăiescu, Octav Pârvulescu, Jean Voiculescu… Avea o revistă, Argeş, unde câŃiva corifei, Florin Mugur, Gheorghe Tomozei, Cezar Ivănescu, Al. Cerna-Rădulescu, reuşiseră să impună un anumit standard de calitate, fie şi cu preŃul asumat al nepublicării decât sporadic a bar- zilor locului… Avea pictori: Gh. VrăneamŃu, Lucian Cioată, fraŃii Pantelie, Mariana Şenilă, proaspăt aşezată în urbe… Avea… nu ştiu ce mai avea, nu am pretenŃia, nu e rolul meu să recreez efer- vescenŃa unui oraş provincial, pitit sub dealuri, nu departe de… (Se mai ştersese câte ceva din faima proastă pe care oraşul şi-o dobândise, atunci când autorităŃile comuniste au hotărât să trans- forme închisoarea de pe malul drept al Argeşului într-un teritoriu al reeducării şi spălării creierelor prin violenŃă, presiuni psiholo- gice, distrugere a sentimentelor de loialitate şi ataşament faŃă de semeni. Chiar dacă lucrurile acestea erau bine protejate, nu erau puŃini cei care ştiau ce s-a petrecut dincolo de zidurile puşcăriei. Din fericire experimentul a fost oprit şi, în procesul din 1954–1955, 16 din cei 22 de deŃinuŃi condamnaŃi, printre care şi łurcanu, au primit pedeapsa capitală.) Şi era ziua de joi, joi după-amiaza, orele 18, zi de cenaclu la „Liviu Rebreanu”, în incinta Palatului de Cultură. (Numele cena- clului, nu era ales întâmplător: Liviu Rebreanu avea o casă la Ştefaneşti-Valea Mare – Vila Florica –, era deci legat de zonă, trăise aici cândva, scrisese romanele sale esenŃiale aici. Tot de zonă sunt

ION TOMA IONESCU

25

legaŃi Ion Minulescu, Ion Barbu, Ion Pillat, Şerban Cioculescu, Vladimir Streinu… cândva, înainte de comunişti.) Cenaclul era o insulă unde puneam pe masă frământările, an- goasele noastre cărora le ziceam versuri sau proze, ori epigrame (Nic. Petrescu), aşteptând cu înfrigurare verdictul fiarelor ce se repezeau înfometate, devorându-le ca pe nişte hălci de carne proaspăt răsturnate direct din măcelării. Primele versuri comise de mine la „Liviu Rebreanu”, mi-au fost rupte în faŃă, în plină dezbatere „mustind de spirit”, de o domnişoară bătrână, uşor schizofrenică, după înfierarea conster- nată că poeziile mele sunt prea „albe”, n-au nici măcar titlu, de parcă fără identitate ai putea pătrunde undeva, fie ea literatură, sau societate etc. Câtă dreptate avea, pentru mine titlurile poeziilor au rămas până azi o mare problemă, poate de aceea în toată viaŃa n-am reuşit să scriu mai mult de două cărŃi…, iar de intrat în societate, ce să mai vorbim! Frumoase erau acele seri, cu toate conflictele ce se năşteau, cu suspiciunile de parteneriat cu Securitatea al multora dintre membrii (nu dau nume pentru că bănuielile nu sunt certificate de docu- mente CNSAS), dar peste toate, acolo a prins contur legătura de suflet cu literatura. Acolo i-am cunoscut în perioade diferite: pe Aurel Sibiceanu, Virgil Diaconu, Călin Vlasie, Ion Lică Vulpeşti, Elisaveta NiŃă Novac, Marin IoniŃă, Miron Cordun, Otilia Nicolescu, Ion Popa Argeşanu, Sergiu I. Nicolaescu, Floru Mihăiescu, Octav Pârvulescu şi pe mulŃi alŃii. Pentru noi, cei mai tineri, ieşirile organizate de cenaclu în cluburile întreprinderilor sau căminele culturale, alături de nume mari ale literaturii, Nichita Stănescu, Marin Preda, Dinu Săraru (nu bănuiam atunci cât de perisabile sunt valorile), pentru noi cei mai tineri, care ne citeam reciproc „opera”, nereuşind să publicăm decât foarte rar, acele ieşiri însemnau cumva, dialogul cu publicul (ne hră- neam cu iluzii). Totodată, începusem să dorim mai mult. Eram nemulŃumiŃi. Nu neapărat din spirit de frondă, ori din conştientizarea pro- priei valori, mai degrabă doar din nerăbdarea de a ne găsi un drum nou, s-a născut ideea părăsirii Cenaclului „Liviu Rebreanu”.

26

DOSARUL ALBAŞTRII

Ne înscriam, firesc şi comod, în datul lăsat de Dumnezeu al conflictului între generaŃii. N-aveam de unde să ştim, dar am aflat-o cu prisosinŃă mai târziu, că „datul lăsat de Dumnezeu” îi mânia pe comunişti. Aruncam cu candoare peste bord sacii de balast ce păreau să ne îngreuneze corabia. Ne săturasem aşadar, de ticurile şi tipicurile venerabilului profesor Jean Voiculescu (altminteri un solid spirit critic, tributar însă conservatorismului), de asperităŃile de limbaj ale basarabencei Ludmila GhiŃescu (suflet mare), de exhibiŃionis- mul lui Ecovoiu, de anostităŃile prozei maiorului Gheorghe Vulpoiu (sigur gradul i-a mers mai departe decât opera), de aservirile unora, de umorile altora şi de multe alte păcate. „Liviu Rebreanu” a fost pentru noi o şcoală, dar realizasem că din lungul şir de nume perindate prin cenaclu şi-au găsit consa- crarea doar cei care au avut puterea să-şi ia zborul. După plecarea din palatul de cultură a rebelilor tineri: Nicolae Radu, cu veleităŃi de dramaturg şi prozator, Vasile Iordache, critic, Claudia Duminică, prozator şi poet, subsemnatul, Ion Toma Ionescu, poet, şi încă mulŃi alŃii, neimplicaŃi major în evenimente, ne-am găsit un nou sediu la Casa Tineretului, condusă în acea vreme de Dorel Ştefănescu (o mai trăi Chiflă?) şi am înfiinŃat Cenaclul „Ion Minulescu”. łinteam editarea unei reviste proprii, îi găsisem şi numele (nume de cod – „Albastru”) şi am purces cu zel la strângerea materialelor pentru primele cinci numere. Revista Argeş ne adoptase ca pe un grup promiŃător şi prin purtătorul ei de cuvânt, Dan Rotaru, ne-a dat girul de la primele şedinŃe, oferindu-ne chiar spaŃiu editorial. Au fost publicate atunci, ca semnal al existenŃei noului cenaclu, câteva poezii şi o proză a Claudiei, intitulată, se pare prea sugestiv, „IntoxicaŃie cu muncă”. („Şi sunt proşti, proşti, nici nu-Ńi închipui cât sunt de proşti”!… Despre cine zicea?…). Notorietatea revistei Argeş pe atunci era mare, iar comen- tariile elogioase ale Monicăi Lovinescu într-o emisiune culturală a „Europei Libere” cu privire la proza Claudiei, au turnat gaz peste focul mocnit. DistanŃa dintre, să zicem, „trăim în miezul unui ev aprins” şi „intoxicaŃie cu muncă” a fost măsurată, am aflat mai târziu, de

ION TOMA IONESCU

27

Securitate, de mai multe ori, pe bandă magnetică (audio), în faŃa primului secretar al judeŃului, „prealuminatul” Gheorghe Năstase. Astfel s-a hotărât ca banda de derbedei să fie eliminată, iar rana, cauterizată, pentru a nu fi întinate idealurile socialiste ale tinerei generaŃii.

*

E foarte important contextul, care a dat o relevanŃă sporită „măruntelor” noastre întâmplări. Cadrul îl stabilesc acum, la distanŃă de 40 de ani, beneficiind de studiile aprofundate ale unor istorici şi analişti ce s-au aplecat asupra perioadei, punând în lumină anul 1971, ca un an al unei crispări ideologice şi al unor acŃiuni politice ce au instaurat revenirea la dogmatism. Nicolae Ceauşescu a simŃit nevoia să se implice direct în domeniul culturii. În special în cazul literaturii, beneficiind după 1965 de o largă deschidere, fusese sesi- zat riscul de a fi scăpată de sub control. Cu mare abilitate, organi- zează pe parcursul întregului an „multiple întâlniri cu scriitorii, forme democratice de dialog, consfătuiri şi dezbateri de idei”, cum le pre- zenta propaganda de partid. Îmi pot închipui, că în mintea lui de luptător şiret, copil plecat de la Ńară să se descurce în hăŃişurile oraşu- lui, provoacă la trântă, undeva pe izlaz, pe fiul moşierului trimis la şcoli, o trântă românească, o încleştare fără reguli, sau cu reguli numai de el ştiute, cu piedici şi şmecherii pe care n-o putea pierde. „Auzim uneori că poezia patriotică ar fi demodată, că ea ar fi corespuns epocii lui Vasile Alecsandri, a lui Bolintineanu sau – hai să zic – perioadei de după 23 August, când, printre alŃii, scriau Frunză, Beniuc, Deşliu. Oare aşa să fie, tovarăşi? Oare sunt demo- daŃi scriitorii şi artiştii patrioŃi, care prin arta lor au militat pentru dezvoltarea naŃiunii noastre?” (În acea vreme, eram în tabăra celor care îi considerau demodaŃi, recunosc.) La consfătuirea de lucru cu oamenii de artă şi cultură din 10 februarie 1971, Ceauşescu strecoară deja ideile care vor deveni curând direcŃii: „Sursa principală de creaŃie trebuie să fie viaŃa şi munca eroică a poporului nostru, sarcina artei este de a face educaŃia patriotică”. (În afară de Nicolae Radu, nimeni dintre noi nu se omora cu latura patriotardă.). Avertismentele, nemascate, erau tot mai clare:

28

DOSARUL ALBAŞTRII

„Desigur au apărut noi generaŃii de artişti şi scriitori, dar tineretul trebuie să înŃeleagă că tot ceea ce îi oferă astăzi societatea noastră nu a căzut din cer. Suntem pentru o largă libertate de creaŃie (şi noi eram!), dorim să avem o literatură şi o artă diversificate din punct de vedere al formei, al stilului (şi noi de asemeni!), ne pronunŃăm hotărât împotriva uniformizării şi şablonismului, a rigidităŃii şi dogmatis- mului. (Cât de bine gândea tovarăşul!…) A le accepta, înseamnă a sărăci viaŃa spirituală a poporului nostru. În acelaşi timp, trebuie să spun răspicat că suntem adversarii neîmpăcaŃi ai concepŃiilor reacŃionare, retrograde, mistice, ai concepŃiilor perimate…” (Ce să zic, aici combătea parcă special pentru noi!? Vers alb, poezie pesimistă… Sau mai degrabă pentru securişti, să înŃeleagă bine!?…) „Lovitura de partid ideologică” (expresia îi aparŃine lui Mircea Iorgulescu) s-a desăvârşit la Plenara din 07-09 iulie 1971, după întoarcerea din vizita oficială din Coreea de Nord şi China. Discursul rostit cu acest prilej propune în 17 puncte, un program de restali- nizare a României, un „manifest declarat împotriva liberalizării, a competenŃei profesionale, a intelectualilor”. Este adevărat că în întâl- nirile ulterioare din 4 august 1971 de la vila Uniunii Scriitorilor de la Neptun, sau cea din septembrie 1971, precum şi la Plenara din 3-5 noiembrie, tonul se mai îmblânzeşte, fluxurile şi refluxurile se mai temperează, apele învolburate se mai aşază în matcă, taberele for- mate deja, murmură, dar nu şi-au scos armele din teacă. Se potrivise reglajul fin, pentru ca tonul ConferinŃei Uniunii Scriitorilor planifi- cate în mai 1972 să nu fie prea aspru. Ceauşescu obŃinuse deja, dacă nu acordul, măcar acceptarea tacită a cenzurii. Trecând în revistă calendarul (bine structurat în paginile de analiză Ceauşescu, critic literar ale lui Liviu MaliŃa şi alte materiale ale vremii, din care m-am documentat), acum, după 40 de ani, am rămas, recunosc, surprins să constat decalajul nesemnificativ între datele parcurse la vârf, în bătălia politico-ideologică şi, în registru minor, ecourile ajunse la nivel local, trânta jalnică a organelor cu noi, nişte puşti, la maxim două săptămâni după ce se primea de la centru imboldul.

În prima fază, JudeŃeana de partid ne-a blagoslovit cu un in- structor, o biată profesoară cu catedră la fără frecvenŃă, al cărei nume îmi scapă (Iancu Agafia, am descoperit în dosar), ce trebuia să super-

ION TOMA IONESCU

29

vizeze activitatea cenaclului şi să o dirijeze cu osârdie spre zonele realismului socialist, cum era indicaŃia. A urmat şedinŃa de alegeri a conducerii Cenaclului „Ion Minulescu”, pentru că fiinŃasem câteva săptămâni, de necrezut, fără o structură ierarhică, haotic. Dan Rotaru m-a propus pe mine pentru funcŃia de preşedinte, fiind remarcat probabil ca singurul purtător de lentile groase şi deci, fără îndoială, un clarvăzător… Concomitent cu instaurarea cenzurii ideologice (cuvinte mari!), după câteva şedinŃe, revista Argeş, orgolioasă, a considerat prin vocea Rotarului Dan, că dacă nu e suficient girul ei, prezenŃa acolo devenea inoportună şi a bătut în retragere. Prima reuniune de după alegeri a fost una cu cântec, aş spune chiar un cântec de lebădă… În acea seară, pe panoul de afişaj al celor programaŃi să citească am întâlnit un nume de poet pe care nimeni dintre noi, „proaspăta conducere”, nu-l recomandase. Obi- ceiul era ca lucrările să fie prezentate dinainte şi să fie acceptate dacă aveau valoare. Am considerat (inflamaŃi), că e decizia proba- bil unilaterală a instructoarei. În sala în care de obicei ne desfăşuram dezbaterile, am fost surprinşi să întâlnim multe figuri noi (să fi fost „organele”?), în timp ce obişnuiŃii îi număram pe degete. Surpriza a continuat, poetul prezentându-ne de fapt o proză de calitate îndoielnică, cu un subiect tabu, despre colectivizarea forŃată a agriculturii. Mult mai târziu ne-am dumirit (ni s-a confirmat!) că am fost martorii şi actorii unei puneri în scenă cu largul concurs al „orga- nelor”. Era o provocare, cine o fi montat-o?… Cu acel „prozator” aveam să mă reintersectez, nu după mult timp, la câteva săptămâni de fapt, în noaptea când am făcut cunoş- tinŃă cu beciurile SecurităŃii. (Exagerez, noi n-am ajuns în beciuri.) Bătut şi legat de mâini, profesorul suplinitor dintr-un sat argeşean a trecut ca o umbră prin faŃa ochilor noştri înspăimântaŃi. Era anche- tat pentru un manifest lipit pe un stâlp de telegraf, în mijlocul unui lan de porumb… Ce scria pe acel bilet?…Cine-l găsise?…

(Beciurile SecurităŃii!… Nici măcar în noaptea aceea nu le-am zărit cu adevărat. Când am trecut târşindu-mi picioarele pe coridor,

30

DOSARUL ALBAŞTRII

cu cătuşe la mâini, m-a izbit în imaginarul de spaime, printre gra- tiile cu zăbrele din fier forjat, un iz de umezeală şi frig, lăsând în urmă,

la început ca un fum ce-mi intra în ochi, un întuneric tot mai dens,

consistent, în care înotam fără să zăresc malul, mă răsuceam pe spate un timp şi pluteam ca într-o apă bolnavă ce nu se grăbea să mă acopere.)

Idealuri „albastre”

După acea şedinŃă am hotărât să ne retragem, desfiinŃând

practic Cenaclul „Ion Minulescu”. La „Union”, barul din faŃa tea- trului, unde serile sorbeam cinzano sau votcă cu mult tutun, conti- nuam visul propriei reviste, încropind chiar un program al grupului

şi un statut. „Statutul” cuprindea de fapt câteva reguli pe care le con-

venisem, cu privire la ziua, ora şi locurile de întâlnire săptămânale. Convenisem şi asupra unei sume infime de bani cu care să cotizăm. Nu era o sumă fixă, fiecare contribuind, după posibilităŃi, pentru asigurarea cafelei şi eventualei licori rusofile, adjuvant benefic ascuŃirii

spiritelor. Alteori ne întâlneam acasă la mine. Am locuit o vreme, singur, într-un apartament confort trei undeva în Cartierul Trivale (aşa cum precizase la un moment dat, o sursă). Ar fi interesantă descrierea tehnică, să zic aşa, a confortului într-un bloc-tip, fără balcoane şi fără uşi în interior. Doar baia (căreia îi lipsea cada) beneficiind dis- creŃionar de respectiva facilitate. Apartamentele acestea probabil erau gândite de către regim pentru nefamilişti. În realitate, în majo- ritatea apartamentelor locuiau familii sărace cu mulŃi copii. Eu, fiind

o fericită excepŃie, n-aveam decât prieteni. AudienŃele nenumărate la JudeŃeana de partid reclamând lipsa uşilor au generat la un moment dat o adevărată manifestare spon- tană şi originală a locatarilor, mândri şi mulŃumiŃi că omul era, s-a dovedit atunci, o constantă în centrul preocupărilor regimului. Pentru încă o victorie a socialismului, m-am înscris şi eu în rândurile fericiŃilor locatari ai blocului 42 şi am traversat la un moment dat întreg cartierul, mărşăluind cu uşile în spate, din marginea pădurii Trivale, acolo unde câteva maşini descărcaseră trofeele şi până în

ION TOMA IONESCU

31

piaŃă, în spatele complexului alimentar, unde restul membrilor fa- miliilor, nevestele şi copiii sărbătoreau la mustăria din colŃ sosirea maratoniştilor, storşi de vlagă, dar atinşi de fericire. Să continui; aveam vârsta tuturor posibilităŃilor. DiscuŃiile despre literatură, teatru, film, chiar şi puŃină filosofie, ne ocupau tot timpul. Niciodată nu-mi aduc aminte să fi abordat (frustrant) realităŃile poli- tice. Ne-am fi putut împăuna după ’89 cu astfel de fapte. Securitatea ne-a suflat în ceafă o vreme, dar adevărul este că n-am fost vizionari. Eram un grup de prieteni, neturbulenŃi, cu aplecare exclusivă către preocupări literare şi artistice. Când aveam bani de-o votcă, era deja chef. Citeam şi comentam Secolul XX şi alte reviste literare se tradusese Sartre, Camus, pleiada scriitorilor americani, literatura rusă de mare valoare, Eugen Ionescu se întorsese acasă şi ocupase locul pe scenele teatrelor şi în librării, noul roman francez era con- temporan cu noi şi în sfârşit puteam citi în traduceri, autori de referinŃă din gândirea filosofică (Kant, Hegel, Platon, Aristotel, Leibniz, Croce), aproape că era de necrezut deschiderea spre cultură după o perioadă lungă de oprelişti. Făceam poze artistice, cu cadre îndelung căutate. Printre noi, Geo Jugănaru, mai aplicat (singurul devenit profesionist, fotograf cu firmă), ne iniŃia în tainele meseriei. Absolvisem majoritatea un curs de regie cu Mihai Radoslavescu (şi parcă Nae Cosmescu) la Şcoala Populară de Artă. Visam să facem teatru şi film. La un moment dat, pictorul Lucian Cioată şi-a adus uneltele, vrând să picteze pereŃii faimosului meu apartament.

*

F. 62 / Serviciul 1 / Extras din nota de informare a lui Păvălache Victor / 11 decembrie 1971. „În vara acestui an, Ionescu Toma Ion prezintă unele ciudăŃenii, prin faptul că, spre exemplu, căută în jurul uzinei sârmă ghimpată, pe care cu ajutorul unei prietene şi a unui pictor s-o folosească la amenajarea unei camere ce urma să fie decorată în tempera de cul- oare albastră, cu draperii din catifea albastră, în scopul de a-i da denumirea de « camera albastră ».”

32

DOSARUL ALBAŞTRII

*

Liceul l-am făcut la Vedea. Pe-atunci Vedea era reşedinŃă de raion, în vechea organizare administrativă a Argeşului. Ce căutam acolo? Mama se mutase cu serviciul, de fapt fusese mutată. Se pare că o femeie văduvă, dacă e tânără şi frumoasă trebuie să suporte astfel de consecinŃe, când nu rezonează pe măsura aşteptărilor. Am toată consideraŃia pentru mama mea. Când am împlinit 18 ani, mi-a cerut îngăduinŃa să-şi refacă viaŃa. Aşa s-a inclus ală- turi de noi, nu între noi, fratele meu Dan, drag mie, care într-un fel, mai târziu, dar foarte devreme spre deosebire de mine, a reuşit să-şi împlinească aspiraŃiile. Din păcate Virgil (ofiŃer de miliŃie), noul partener al mamei a rămas, între noi, impetuos în orgolii. Era ceva mai tânăr decât mama. Nu valoram nici două parale în ochii lui. Pur şi simplu mă ignora. Stăteam la un moment dat toŃi patru cu chirie într-o casă mică, la etaj, într-o singură cameră, chiar la răspântia principală, pe stânga unde opreau autobuzele IRTA ce veneau dinspre Piteşti şi conti- nuau drumul spre Drăgăşani. Constat că oarecum mi-am pierdut coe- renŃa. Aceşti „toŃi patru”, trebuie să precizez, eram în conjunctura de-atunci, când încă Dan nu se născuse; Virgil, mama, eu şi sora mai mică a lui Virgil, colegă cu mine de liceu şi an de studiu, pe care fratele ei o Ńinea la şcoală. Noaptea dormeam în acelaşi pat cu Silvia, la capete diferite, şi nu ştiam să aleg în gândirea mea bulversată, dacă îmi este mătuşă, sau mai repede colegă de liceu. Erau nopŃi lungi, stăteam nemişcat să nu creez suspiciuni în patul alăturat. SimŃeam tremurul corpului şi dogoarea tinereŃii ei cuminŃi. Ne atingeam uneori, ca şi cum ar fi fost întâmplări ale visului. Ziua vorbeam puŃin, ne închideam ca într-o carapace. Nici la şcoală nu ne cunoşteam. Am rămas în cara- pace până când drumurile ne-au rezolvat incertitudinile. Şi pe ea o respect, pentru că am suferit împreună. În liceu aveam câŃiva prieteni, mi-i păstrasem din şcoala ele- mentară. Mama mă transferase aici încă din clasa a şasea. Nicu Tomescu şi fraŃii Gherghescu (Mitu şi Gheorghe), copiii primului secretar al raionului, locuiau în „colonie”. Colonia era o alcătuire

ION TOMA IONESCU

33

de case-tip, de fapt nişte vile în care se instalaseră activiştii raionului de partid cu familiile lor. Miron Tomescu, cel de-al patrulea amic, stătea şi el cu casă, o casă mare, lângă vile, în faŃa oficiului poştal unde lucra mama tot ca telefonistă, dar la o centrală mare cu multe chei şi fişete (peste sută), de mă minunam cum de Ńinea minte atâtea posturi telefonice, fără să le-ncurce când făcea legăturile. Până spre seară băteam mingea pe terenurile amenajate din colonie. Nicu Tomescu avea un defect la piciorul drept din cauza unei operaŃii, nu-l putea arcui. Îl trăgea după el, dar avea un şut cu piciorul stâng de dărâma poarta. Fiind cel mai matur, pierduse un an sau doi când a avut accidentul, el alegea:

— Azi jucăm fotbal!… volei, tenis de masă sau tenis de câmp… Domnul Lupu era omul cu materialele sportive. Intendent, activist, nu ştiu ce rol avea în colonie. Ne-a adus la fiecare de la VaŃa,

un sat vecin unde funcŃiona un atelier de tâmplărie, nişte cărpătoare

ce copiau forma rachetelor de tenis, din lemn, cu striaŃii. Adevărate erau doar paletele, fileul şi masa de ping-pong, la „clubul” ame-

najat în beciul casei lui. Ne-a fost instructor pentru tenisul de masă

şi

cel de câmp. ÎnvăŃam dimineaŃa. Mai răsăriŃi printre colegii noştri veniŃi de

la

Ńară, nu se prea simŃea că eram cu lecŃiile insuficient pregătite. În

primul an de liceu s-a lipit de grup DănuŃ, fiul profesorului de istorie.

Al cincilea. Se pare că de-atunci aveam deja slăbiciune la „gru-

puri”!… A venit din Albeşti (spre Drăgăşani), când tatălui său i s-a oferit catedră. L-am avut diriginte pe domnul Tudor, un om cum-

secade cu care la BAC am traversat o emoŃie puternică. Locuiau

într-un apartament de bloc. Se construiseră câteva în centru, nu departe de liceu. De fapt, liceul era mai nou. Blocurile se ridicaseră odată cu sediul raionului de partid. În interiorul sărăcăcios mobilat, DănuŃ avea camera lui, ceea ce mie, lipsit mai tot timpul de spaŃiu,

mi se părea formidabil. Domnul Tudor, un om sever, lăsase ca

viaŃa să-i sape chipul, cu urme adânci. Nici fiul nu-i oferea cine ştie ce satisfacŃii, nu strălucea, nu-i semăna tatălui. Lipsa cadrelor didactice în liceul nou înfiinŃat, la care noi eram

a doua sau a treia serie, l-a obligat pe profesorul de istorie să ne predea şi latina. De-acolo mi s-a tras. În toŃi cei patru ani de liceu, n-am fost ascultat niciodată la limba latină. În fiecare trimestru

34

DOSARUL ALBAŞTRII

catalogul consemna invariabil media şapte. Din ce se trăgea nota? Probabil dirigintele meu evaluase bine, îmi citise latinitatea pe faŃă şi mă aprecia ca atare. În schimb pe DănuŃ îl freca ca pe o ridiche şi nimic nu trecea dincolo prin răzătoare. Publicând la Luceafărul o poezie, începusem să cred sincer în talentul meu literar şi am optat pentru secŃia umanistă când am trecut într-a X-a. Ce-o fi fost în capul meu? Eram bun la mate- matică, fizică, chimie. Pe cealaltă parte, rusa nu-mi plăcea, la franceză nu prea am avut profesori, la ce să dai BAC-ul? Nu m-am gândit!… La BAC soluŃia a venit de la domnul diriginte, nu putea să ne lase-n mizerie, ne-a asigurat că este în comisia de limbă latină. Am optat pentru Cicero, eu şi DănuŃ, latiniştii de forŃă. La proba scrisă, şaptele meu garantat în decursul celor patru ani de liceu, s-a aşezat cuminte într-un scaun şubred, unde-i era de fapt locul conform ştiinŃei. Lovitura a fost desăvârşită oral, când s-au făcut câteva redistribuiri în comisii şi domnul Tudor a intrat doar la specialitatea de bază, istoria. Trebuia obligatoriu să-mpuşc un opt, dar cum? Zburase puiul cu aŃa!… Degeaba obŃinusem numai note de nouă şi zece la celelalte materii. În bancă, după ce-am tras biletul, m-am uitat pierit la prie- tenul meu. Copia de zor dintr-un caiet Ńinut sub bancă. A terminat şi mi l-a dat şi mie. Erau toate traducerile. Preşedintele comisiei, un conferenŃiar universitar de la Craiova, Eugen Dreşcă, stătea de vorbă cu domnul Tudor, intrat în sală „întâmplător” în acel moment din postura de diriginte, să-l întrebe, se cunoscuseră, cum i se comportă elevii. Era momentul să trag tare, şi-am depus tot zelul. Mi-a revenit inima, scăpasem şi de caiet! (…) Am mers în prima bancă pentru a susŃine examenul şi am început să traduc. A fost prea mult zel! L-am văzut pe domnul Tudor schimbându-se la faŃă. Nu înŃe- legeam, încerca să-mi facă semne. Am continuat să traduc. M-a oprit Dreşcă:

— Tinere, nu te mai opreşti? Era doar un fragment pe bilet. Eu tradusesem, cât mi-a dat caietul… adică, textul întreg. A căzut tavanul. Tot dirigintele m-a scos de sub moloz:

ION TOMA IONESCU

35

— Am bătut multă monedă la clasă pe textul lui Cicero, am exersat scandarea… probabil… l-a memorat în întregime, e un elev bun.

— Ştiu, l-am ascultat cu plăcere şi la română, şi la istorie, dar nu pot să-i dau mai mult de opt. Opt?… Nici „Magna cum laudae” nu valora cât optul acela!

Sanda

Tarabele din piaŃă aliniate ca nişte bărci de pescari se trag spre liman. Doar câŃiva cumpărători se mai vântură întârziind căderea serii. La mustăria din colŃ, obişnuiŃii beŃivi strâng mesele în spe- ranŃa că şefa le va oferi cana victorioasă cu vin, ultima, cea sortită a le da curajul înfruntării vicleniilor nopŃii. De altfel şi curajul meu e în bună stare, dacă mă gândesc la sacoşa de plastic, în care lângă sticla de votcă şi şuncă (şuncă ce nu-mi făcuse degeaba cu ochiul din galantar), odihnea ultima pâine din raft pe care reuşisem s-o cumpăr înainte de închidere. O zi norocoasă. Mă despărŃisem de Ică la teatru în staŃie, el luând 2-ul (auto- buzul) spre nord, iar eu, 8-ul urcând spre Papuceşti. În coastă, realizasem că mă încearcă foamea şi ştiam că nu era nimic în casă dinspre partea mâncării şi având ceva bani, am intrat în complex. Pe scara blocului, semiobscuritate. Natural, iar s-au ars becurile. Bastilia noastră confort trei nu prea făcea risipă de lumină. Până la etajul doi e deja beznă, nimeresc totuşi broasca uşii cu cheia. Înăuntru, nu sunt probleme cu uşile, dacă nu le ai, nu mai scârŃâie, nu se mai strică nici clanŃele. „A gândit bine constructorul!” Traversez sufrageria şi aprind lumina în dormitor, de acolo ea se propagă misterios în toată casa. Nu mă deranjează nici măcar lipsa uşii de la bucătărie, oricum nu gătesc, nu intră mirosul! Şi dacă e să vorbim serios, cum s-ar deschide uşa în bucătăria de doar un metru pe unu şi jumătate, cât arată dimensiunile. MăsuŃa, două taburele şi un reşou pe gaze cu două ochiuri, pentru prepararea cafelei. Inti- mitate, nu glumă! Sufrageria e destul de mare. Aici constructorul nu are nicio vină, e doar contribuŃia mea. Am renunŃat la mobilă pentru spaŃiu.

36

DOSARUL ALBAŞTRII

Voiam să mă simt cât mai liber. Doar pereŃii sufrageriei trebuiau să suporte oarece constrângeri în imaginaŃia mea. O numisem cu prietenii „camera albastră”. O şi vedeam pictată în tempera cu mult albastru în diferite nuanŃe; găsisem şi pictorul, de fapt Claudia cu relaŃiile ei artistice. Lucian Cioată tocmai depăşise perioada de griuri. Am fost cu Claudia la expoziŃia lui la muzeu; încerca să-mi explice sensuri, lumină, linii, nu pricepeam nimic, nici măcar de ce tablourile lui se vindeau „pe sub mână” la preŃ bun în Germania. Artistul şi-a adus vopseluri şi nenumărate pensule, a pipăit tencuiala nemulŃumit, a trasat cu un fel de cărbune conturul unei caracatiŃe uriaşe pe tavan şi pereŃi, a mai băut o votcă, şi încă una, după care a cerut o cheie şi dus a fost. Două săptămâni mai târziu îşi retrăgea inexplicabil ambasada, vopselele şi toate sculele lui atinse de geniu. După mai multă vreme am aflat că-i şoptise un amic, securist, să-şi vadă de alte treburi. Ne-am reunit în conclav, Ică, Nae, Claudia, Gess şi cu mine, doar nu se lasă la greu prietenii, şi am decis să umplem conturul caracatiŃei cu un colaj imens, din articole decupate din ziar, poze, suprarealism, contraste, Auschwitz şi sârmă ghimpată. Libertate totală cu petice de catifea albastră şi tot tacâmul. N-am găsit sârmă. Ne-au prins evenimentele, voi povesti mai târziu. Dormeza mea uriaşă, acoperită cu o husă înflorată, roşie, cusută de mama cu volănaşe încreŃite, abia de lăsa loc în dormitor măsuŃei joase şi raftului cu cărŃi. O zi norocoasă gândeam, desfăcând dopul sticlei şi tăind felii groase de şuncă. O bătaie discretă în uşă mă opri din îndeletnicire, ca să-mi pună cireaşa pe tort. Ce-Ńi poŃi dori, tânăr fiind, mai mult, într-o seară cu votcă şi slană pe masă, decât o fată tânără să-Ńi de- săvârşească visele!?… Era Sanda. Niciodată nu-mi călcase singură pragul. Mi s-a părut cam palidă, dar presupuneam că din cauza luminii difuze. Nu se nu- măra printre fetele care să-mi dea vreodată a înŃelege că doar o scânteie ne-ar putea aprinde. Firea ei pisicoasă şi sensibilitatea afişată, privirea languroasă ce se despletea larg în prezenŃa unor masculi, uita- rea teatrală de sine când Ică îşi apropia degetele răsfirate, într-un gest de fachir, urmărindu-i profilul feŃei şi continuându-şi lunecarea în jos peste sâni şi coapse fără ca atingerea să se producă în realitate,

ION TOMA IONESCU

37

topirea ei umedă şi instantanee, dizgraŃioasă… toate aceste lucruri dispăruseră undeva departe. Era destinul! S-a oprit în dormitor direct la şuncă, cu mâinile uşor tremurânde, şi numai după câteva înghiŃituri bune şi o sorbitură de votcă se linişti dintr-odată şi-mi spuse:

— În noaptea asta am să dorm la tine. Ca un boxer cu garda jos am încasat upercutul, însoŃit de un pahar din licoarea tradiŃională rusească, pe nerăsuflate ca să-mi ofer o şansă. Mi-a cerut în vorbe puŃine o pijama sau un tricou, venea de pe drum din Bucureşti şi voia să se schimbe. I-am dat o cămaşă nouă, nefolosită. Ar fi voit să facă un duş, dar n-aveam apă caldă la acea oră. S-a dezbrăcat fără jenă, descoperindu-şi sânii rotunzi un pic mari, după aprecierea mea, dacă eu vedeam atunci bine. La mine clipele deveniseră lungi ca degetele ei încremenite pe nasturii cămăşii ce parcă nu doreau să se încheie. Şi-a pus capul pe pernă şi mi-a şoptit că e bătrână şi obosită. Am privit-o atent cum adoarme în câteva clipe şi parcă tindeam să-i dau dreptate. A apucat să-mi promită că-mi va povesti. S-a cufundat în somn ca într-o apă adâncă, neştiind să înoate. Am luat-o cu grijă în braŃe şi am împins-o către perete. N-am rezistat tentaŃiei şi i-am descheiat doi nasturi de la piept. Am privit în voie lumina cum se strecoară tot mai adânc şi am prins în căuşul palmei unul dintre sâni. Am aşteptat vreo reacŃie preŃ de câteva minute după care m-am retras. Căldura trupului ei degaja o mireasmă uşor neplăcută pe care până atunci n-o remarcasem. Bunul meu simŃ înregistra încă o victorie dureroasă. Aveam să aflu după un timp că fuga ei de-acasă şi nopŃile la Bucureşti o procopsiseră cu o boală… Sanda este până la urmă cea pe care eu am considerat-o a fi la originea întâlnirilor nedorite ale grupului nostru cu Securitatea. Labi- litatea psihică, fugile repetate de acasă, tentativele de suicid şi impli- citele chemări la MiliŃie, m-au făcut să mă îndoiesc de probitatea ei morală, să-i intuiesc slăbiciunile şi s-o cred capabilă de unele decla- raŃii în consecinŃă. Poate că am greşit. Sigur, nu în totalitate!

*

38

DOSARUL ALBAŞTRII

(Dar mai e un fapt, în dosar nu există nicăieri olograf scrisul Sandei, nici într-o notă, nici într-o declaraŃie oarecare, numele ei este amintit doar în câteva referiri ale noastre sau ale ciripitorilor. Mai mult, cu toate că apare

în faza de pregătire a întâlnirii de la Nae, „flagrantul”, ea nu ajunge acolo.

Şi atunci de ce ajunge totuşi cu noi pe scenă, la „procesul de demascare publică?!”

E prea devreme, încurc cititorul…)

III. 9 octombrie 1971

Ff. 151-152 / Consiliul SecurităŃii Statului. Strict secret/ Inspectoratul JudeŃean de Securitate Argeş / Se aprobă / Inspector- Şef Lt. Colonel Mincu Gheorghe / 9 octombrie 1971 / ss indesci- frabil / Plan de operaŃii / în acŃiunea „Albatroşii”. (De fapt, „Albaştrii”, e o greşeală de dactilografiere.) Cu acordul tovarăşului Prim-Secretar al Comitetului JudeŃean Argeş al PCR şi conform aprobării date de conducerea DirecŃiei I-a din CSS în seara zilei de 9 octombrie 1971, se va trece la finalizarea cazului „Albatroşii” prin realizarea prinderii în flagrant. / SituaŃia operativă. Se deŃin date pe trei linii informative din care rezultă că în oraşul Piteşti, mai mulŃi tineri, în majoritate cunoscuŃi ca elemente descompuse moral şi care duc o viaŃă parazitară, s-au constituit într-o grupare cu caracter duşmănos, pe care au intitulat-o „Albaştrii”. (Acum e corect! dar „descompuse moral”…) Gruparea respectivă şi-a sta- bilit un program de activităŃi pe baza unui „statut”, care este ostil regimului socialist din Ńara noastră. La intrarea în grupare, fiecare nou recrutat depune un jură- mânt de credinŃă după un anumit ritual stabilit de conducătorul grupării. (În după-amiezile plicticoase probabil organul citea literatură de specialitate…) În cadrul adunărilor, membri grupării sus-menŃionate audiază emisiunile transmise în limba română de postul de radio „Europa Liberă”, pe care le comentează şi le interpretează conform poziŃiei lor ostile; fac comentarii duşmănoase privind politica internă şi externă a statului nostru, recită şi citesc creaŃii literare proprii cu conŃinut decadent.

40

DOSARUL ALBAŞTRII

Din datele pe care le deŃinem, rezultă că această grupare a intrat în relaŃii cu un cetăŃean străin, prin intermediul căruia au trimis unele materiale, al căror conŃinut nu se cunoaşte, postului de radio „Europa Liberă”. Informativ şi prin TO, s-a stabilit că în seara zilei de 9 octom- brie 1971, elementele din gruparea respectivă se vor întâlni în locuinŃa numitului Radu Nicolae din Piteşti, Şoseaua Giurgiului nr. 122, unde ar urma să vină şi alte persoane din Bucureşti şi Arad, membri ai altor grupări similare din aceste localităŃi. Din datele prezentate mai sus rezultă clar pericolul pe care îl prezintă activitatea desfăşurată de membrii acestei grupări, capabili chiar de acŃiuni violente, fapt pentru care, la realizarea prinderii în flagrant, trebuie acŃionat cu curaj şi rapiditate, folosindu-se elemen- tul surpriză şi forŃa fizică. (Rugămintea autorului este să mai priviŃi o dată fotografia de pe copertă, fotografia originală a „Albaştrilor” pentru a descoperi câtă forŃă, violenŃă şi ameninŃare degajă chipurile celor din imagine. Măsurile extreme preconizate, aveau desigur o deplină justificare…) Pentru realizarea misiunii, se constituie două grupe operative după cum urmează:

I. Lt. Col. Dima Vasile; Cpt. Balea Gheorghe; Cpt. Dumitrache Ion; Lt. maj. Bîlă Eugen; Lt. Berechet Nicolae; Lt. maj. Mincu Emil şi Lt. Bucurel Ilie. Această grupare va realiza încercuirea casei şi va avea misiu- nea să reŃină pe cei care ar încerca să fugă din casă, iar la nevoie să sprijine pe cei care realizează pătrunderea. II. Lt. Col. Ploscaru Emil; Lt. Col. Micutelu Constantin; Maior Stancu Ion; Cpt. Stoica Ion; Maior Cotenescu Ion şi Plt. adj. Păvălache Victor. Această grupă va realiza pătrunderea în obiectiv, reŃinerea persoanelor găsite, întocmirea documentelor legale de prindere în flagrant şi percheziŃie, aducerea la unitate în vederea anchetării. Ancheta cu cei în cauză se va face sub conducerea Lt. Col. Ştefan Traian şi Maior Lazăr Marin. Deplasarea la obiectiv se va realiza cu maşinile unităŃii. / Adjunct Inspector Şef / Lt. Col. Ştefan Traian. (Planul de operaŃii a fost pus în aplicare cu multă rigoare. „Pătrunderea în obiectiv” cu pistoalele în mâini s-a executat cu „forŃă fizică”, prin smulgerea

ION TOMA IONESCU

41

uşii din balamale. Nu pricep nici acum de ce au smuls uşa când puteau s-o deschidă pur şi simplu. IniŃial am crezut că a fost ivărul tras, dar Nae, gazda, susŃine că nu. După uluiala indusă, a urmat tentativa de a regiza cadrul des- făşurării în interior a unui joc de poker, pe mulŃi bani, scoşi cu grijă dintr-o servietă oficială, aruncaŃi apoi pe jos lângă inofensivele noastre beŃe de chibrit. Noi chiar jucam poker. „BeŃele de chibrit”, corpul delict, arsenalul forte, nu s-au gândit, putea fi miza adevărată cu care noi „albaştrii” ne antrenam să dăm foc sistemului… Ceva le-a înmuiat braŃul, înarmat la propriu când, după percheziŃie, au descoperit în toate buzunarele „duşmanilor poporului”, inestimabila sumă de 5 lei

şi 35 de bani, în monezi de metal, sumă menŃionată surprinzător cu maximă

acurateŃe de procesul verbal. Ulterior, cineva care cunoştea sistemul din interior, mi-a spus că aceia care au întocmit procesul verbal erau miliŃieni nu securişti, mult mai fricoşi, mai riguroşi, mai legişti în consecinŃă… Un reproş am de făcut aici CNSAS-ului, sau un imbold spre cercetare mai amănunŃită. Au fost realizate atunci multe fotografii, blitzul aparatului profesional dându-ne oarece frisoane, noi neştiind bine cum sună percutoarele unor pistoale adevărate. (…) Nu apar în dosar acele poze, ele ar fi scos în evi- denŃă forŃa disproporŃionată dintre un grup de copii, care sigur nu se jucau de-

a hoŃii şi vardiştii, dar „scriau literatură cu caracter decadent”, şi nişte securişti maturi… ce s-au jucat de-adevăratelea cu puşcoacele şi destinele noastre.)

N-aş vrea să plictisesc, dar înaintea acestui „Ordin de front” deja parcurs, a mai existat un Plan de măsuri aprobat în 4 octom- brie 1971. Cititorului căruia nu-i plac repetiŃiile îi recomand să treacă peste descrierea motivaŃiei (cadrul general) şi să lectureze doar măsu- rile concrete. Dar ca la şcoală, sfatul meu este: nu ocoliŃi lecturile suplimentare. Promit pe mai departe că n-o să abuzez de îngăduinŃă.

Ff. 153-157 / Plan de măsuri în dosarul de urmărire informa- tivă „Albaştrii” Informatorul Giony, pe data de 14 septembrie 1971, ne sem- nalează că a participat la un ceai organizat de numitul Jugănaru Ghe. zis Geo într-un apartament cu două camere pus la dispoziŃia acestuia în cartierul Trivale de către tatăl său care este director al Întreprinderii de ConstrucŃii Montaj Piteşti (Eroare: apartamentul era al meu, iar Geo locuia acolo pentru că îi oferisem temporar această posibilitate,

42

DOSARUL ALBAŞTRII

iar tatăl său, mecanic, decedase de mult.) Informatorul Giony ne mai sem- nalează că din discuŃiile purtate cu numitul Geo Jugănaru, acesta i-a confirmat că în conversaŃiile anterioare care aveau loc în astfel de întâlniri s-au abordat subiecte de filozofie, artă şi literatură. Trecându-se la verificarea acestei informaŃii, a fost recrutată infor- matoarea Penescu Veronica care încă în procesul recrutării, la data de 24 septembrie 1971, ne-a furnizat o notă informativă din care rezultă că în oraşul Piteşti există constituit încă din anul 1968, un grup de tineri cu înclinaŃii spre literatură, care sub masca unor ceaiuri sau onomastici, organizează diferite întâlniri în care se recită versuri sau se citesc lucrări literare, creaŃii proprii, audiază în colectiv emi- siunile transmise în limba română de postul de radio „Europa Liberă”, fac comentarii duşmănoase referitoare la măsurile privind educaŃia ideologică a tineretului, elogiază modul de viaŃă occiden- tal, fac discuŃii tendenŃioase la adresa conducerii de partid şi de stat şi caută să intre în contact cu specialişti străini de pe raza munici- piului Piteşti, pentru ca prin intermediul acestora să expedieze în mod clandestin fugarului Cornel Chiriac, comentator al postului de radio „Europa Liberă”, originar din oraşul Piteşti, scrisori. Informatoarea ne relatează că acest grup a luat fiinŃă la iniŃia- tiva numitului Iordache Vasile zis Teo (greşit) cu domiciliul stabil în Piteşti, strada Negru Vodă, bl. E7, sc. B, ap. 2, parter, în prezent student în anul I la IATC, secŃia regie film, şi din acest grup mai fac parte Radu Nicolae, funcŃionar la I.T.A. Piteşti, domiciliul Piteşti, strada Şoseaua Giurgiului, nr. 220, Voicu Aglaia, fostă elevă la Liceul nr. 2 Piteşti, Duminică Claudia, fostă elevă la liceu, cu domiciliul stabil în Piteşti, strada 9 Mai, nr. 17, în prezent fugită de acasă în Bucureşti, strada Berzei, nr. 12, Pletosu Viorica, elevă la Liceul eco- nomic Piteşti anul II cu domiciliul stabil în Piteşti strada Bănănăi nr. 99 (sic!), Jugănaru Gheorghe, tânăr cu vârsta 20-22, fără ocupaŃie, domiciliul Piteşti. Informatoarea ne mai precizează că toate aceste elemente au frecventat, o scurtă durată de timp, şedinŃele cenaclului „Liviu Rebreanu”, de unde căutau să atragă noi membri prin invitaŃii făcute acestora la diverse ceaiuri unde li se prezentau lucrări literare per- sonale şi urmăreau să-i influenŃeze, să creeze la rândul lor lucrări în versuri sau proză care să aibă caracter pesimist, să abordeze pro-

ION TOMA IONESCU

43

bleme legate de modul de viaŃă al tinerilor, printr-o tratare în paralel a tineretului din societatea socialistă şi cea capitalistă, să condamne ideile comuniste ale tinerilor din Ńara noastră, promovând conco- mitent ideile decadente ale societăŃii capitaliste de genul hippy. Aceeaşi sursă ne informează că grupul respectiv şi-a luat denu- mirea de „Albaştrii” sau „Zgomotoşii” şi că în cursul anului 1970, fiind invitată să participe la o astfel de şedinŃă i s-a pretins să depună jurământ. Aceeaşi informatoare, la data de 7 octombrie (se pune întrebarea logică atunci, cum de acest plan a fost aprobat în data de 04 octombrie!?…) ne furnizează o notă din care rezultă că în seara de 4 octombrie a fost invitată de către numitul Badea Gheorghe să participe la o întâlnire a grupului ce a avut loc la locuinŃa numitului Radu Nicolae din Şoseaua Giurgiului, unde au mai fost în afară de cei doi, Voicu Aglaia şi HerŃoiu Doru, student la Facultatea de Drept din Bucureşti. La această întâlnire s-a audiat muzică, s-a jucat poker, s-a ascultat emisiunea în limba română a postului de radio „Europa Liberă” şi au fixat o nouă întâlnire pentru seara zilei de 9 octombrie, când sunt aşteptaŃi să sosească „prietenii din Bucureşti” şi cu încă doi tineri dintr-o grupare care există în oraşul Arad. De asemenea, s-a stabilit ca membrii grupului din Piteşti să-l caute prin baruri pe un specialist vest-german pe care să-l invite la această întâlnire. S-a mai stabilit cu prilejul viitoarei întâlniri să se schimbe denumirea grupului şi o parte din membrii lui să aducă pentru sâmbătă alimente şi băutură. (Cine o fi sabotat, mă gândesc acum, organizarea evenimentului, astfel că la flagrant n-a mai ajuns nici neamŃul, nici bucureştenii şi nici cei din Arad? Ce să zic despre mâncare şi băutură, nu s-or fi aprobat fondurile, ba dacă stau şi analizez, fonduri erau în geanta adusă de securişti, dar poate n-au avut timp, sau n-a venit informatoarea, era treaba ei să cumpere… Cititorul, trebuie să

înŃeleagă că în paranteze sunt gândurile mele, restul îl va înŃelege mai târziu.) FaŃă de situaŃia operativă existentă şi în scopul verificării infor- maŃiilor furnizate de informatoarea Penescu Veronica, se impun a fi luate următoarele măsuri:

1. Identificarea şi verificarea tuturor membrilor grupului.

Termen 09.10.71 ora 12 Răspunde: Lt. col. Dima Vasile

Lt. maj. Mincu Emil

44

DOSARUL ALBAŞTRII

2. Studierea posibilităŃilor de încadrare informativă a tuturor

membrilor grupului, după împrejurări, la domiciliu sau la locul de

muncă, folosindu-se şi reŃeaua SecŃiei a XII-a. Termen 09.10.71 ora 13 Răspunde: Lt. col. Dima Vasile Lt. col. Ploscaru Emil

3. Efectuarea unei întâlniri pentru instruirea informatoarei

Penescu Veronica în vederea participării acesteia la întâlnirea din seara zilei de sâmbătă 09.10.71. Termen 09.10.71 ora 12. Răspunde: Lt. col. Ştefan Traian

Lt. Bucurel Ilie

4. Punerea în filaj a informatoarei Penescu Veronica în ziua

de 9 octombrie din momentul în care a terminat întâlnirea, până la

ora la care se va stabili în mod cert că informatoarea s-a culcat. Termen 09.10.71. Răspunde: Lt. col. Ştefan Traian Cpt. Barbu Nicolae

5. Studierea posibilităŃii de verificare prin mijloace speciale a

informatoarei Penescu Veronica. Termen 09.10.71.

Răspunde: Lt. col. Ştefan Traian Mai. Kaitar Iosif

6. Identificarea şi verificarea imobilelor din adresele Şoseaua

Giurgiului nr. 220 şi apartamentul din Cartierul Trivale în vederea studierii pătrunderii cu mijloace speciale. Termen 09.10.71. ora 10

Răspunde: Lt. col. Ploscaru Emil Lt. maj. Mincu Emil

7. Punerea în filaj pe termen de două sau trei zile, după îm-

prejurări (dacă întâlnirea are sau nu loc sâmbătă), a numitului Radu

Nicolae. Termen 08.10.71. Răspunde: Lt. col. Dima Vasile Lt. Bucurel Ilie

ION TOMA IONESCU

45

8. Identificarea specialistului vest-german care apare ca legă-

tură a grupului urmărit şi punerea lui în filaj. Termen 09.10.71. ora 13 Răspunde: Lt. col. Ştefan Traian OfiŃerii serviciului III.

9. Cenzura corespondenŃei tuturor elementelor componente

ale grupului. Termen 08.10.71. ora 16 Răspunde: Cpt. Barbu Nicolae În funcŃie de rezultatele obŃinute se vor stabili măsuri. Şef Birou / Lt. Col. Ploscaru Emil / De acord / Şef Serviciu / Maior Stancu Ion.

Gess Band (GessB)

F.160 / Colaborator: Georgescu Viorel / Notă / Primeşte Cpt. Barbu Nicolae / 9 octombrie 1971. „Sursa vă informează că în oraşul Piteşti a cunoscut un grup de tineri care mergeau de multe ori la cenaclul literar de la Casa Tineretului. Despre Iordache Vasile vă informez că se ocupă cu poezii participând activ la cenaclul sus amintit. Din câte reŃin am înŃeles că poezia lui şi a celorlalŃi este o poezie tristă, sinistră, pesimistă. I-am văzut de câteva ori, pe el şi pe Bădescu Georgeta (o cunosc perso- nal), Duminică Claudia (nu bănuia atunci „colaboratorul” că îi va deveni soŃie şi nici ea nu-l bănuise că ar fi fost „colaborator”), un tânăr care arăta a fi muncitor (sigur eu! nu mă ştia după nume; terminase institutul de teatru ca şef de promoŃie, avea notorietate, nu doar talent. A fost o mare surpriză când l-am descoperit în dosar, e drept cu o singură notă sub proprie semnătură, dar vai, semnătura era precedată de cuvântul colaborator), Băjenaru Lucian, ce s-a mutat de pe str. Vasile Lupu în Ştefăneşti, şi un oarecare Voicu Şerbănescu ce lucra la Consiliul Popular Piteşti. I-am văzut pe toŃi stând la masă în barul „Union” şi citindu-şi în grup poeziile. Îmi amintesc când Voicu citea o poezie în care se vorbea de morŃi, morminte etc. După citirea poeziilor făceau discuŃii în grupul lor. (Ideea de grup şi repetarea cu obstinaŃie a cuvântului i-a fost

46

DOSARUL ALBAŞTRII

indusă probabil de cel ce conducea discuŃia, cât despre Voicu Lucian, el ni l-a prezentat, îl ştia translator la Petrochimie, se pare că venise din puşcărie unde împărŃise, după vorbele lui, o celulă cu Ivasiuc. Avea o voce corodată de umezeala celulei şi de fumul Ńigărilor în exces. Personal nu mi-a convenit, nu mi-a plăcut tipul, mi s-a părut că minte mult şi n-am căutat să-l descifrez. După un an a dispărut dintre noi, fără explicaŃii, brusc, cum a şi apărut, poate că iarăşi l-au pitit tovarăşii). În general, toŃi aderenŃii acestui grup, sunt nişte tineri foarte slabi, galbeni la faŃă, unii dintre ei poartă părul mare, care le cade mereu pe frunte, lăsând impresia unor oameni nebuni. De exemplu Iordache Vasile, atunci când vorbeşte, îi curg balele din gură, ştiu că el

a fost la o şcoală tehnică de arhitectură în Bucureşti, iar anul acesta

a reuşit la IATC. Sursa vă informează că ar putea intra în relaŃii atât cu Iordache Vasile, Bădescu Georgeta, cât şi cu ceilalŃi tineri din grup. 09.10.1971 / Georgescu Viorel / Notă: Colaboratorul o cunoaşte pe Bădescu Georgeta pe care

a invitat-o la el acasă, dar n-a avut relaŃii cu ea (nota bene!) / Cpt.

Barbu Nicolae” (Cu Viorel m-am întâlnit când cartea era finalizată. Era într-un turneu la Piteşti cu Mălăele, în spectacolul Dineu cu proşti. Când a zărit nota, a rămas perplex, n-avea cu ea, susŃine, nici o relaŃie. Cu nota.)

*

„N-a avut relaŃii cu ea.” Era şi greu, GessB era o copilă. Elevă de liceu, nici scundă, nici înaltă, picioare fine, subŃiri, dar puternice, două mere micuŃe în loc de sâni, nu purta sutien sub helăncile mulate pe corp, o zvârlugă brunetă care, ar fi dansat toată ziua, aruncân- du-şi braŃele pe umerii oricui ar fi acceptat să o sprijine, sfidând imponderabilitatea în acordurile oricărui tip de muzică. În dans se abandona sieşi, nu s-ar fi abandonat nicicum partenerului, pe care-l îndepărta uşor, dar ferm, dacă acesta ar fi călcat consemnele. Cocheta cu teatrul, vocea ei graseiată, de fumător înrăit (înrăit e mult spus, de unde bani de Ńigări?), uşor răguşită, încălzindu-se la prima sorbitură de votcă, se tensiona căpătând inflexiuni expresive când recita Minulescu. Nu ştiu să fi scris vreodată un rând (cu excepŃia

ION TOMA IONESCU

47

rândurilor de la Securitate, în două împrejurări!?…), dar prezenŃa ei în mij- locul nostru, literaŃi aspiranŃi, nu comitea sacrilegii, dimpotrivă, era de-a noastră. (Recitind pasajul mi-am dat seama că am alocat cumva în pro- prietate, personajului Gess vicii pe care nu le merită. Acele mici sorbituri din paharele noastre, nu-şi lua niciodată propriul pahar, aveau darul să-i înflorească zâmbetul, iar fumul de Ńigară tras adânc în piept, mărturisea structura ei pasională, altfel bine strunită.) Am avut ocazia să percep şi alte faŃete ale caracterului ei; dură cu părinŃii (de fapt cu mama, pe tată chiar nu l-am întâlnit niciodată), pro- babil că aceştia aveau păcatele lor. Erau în divorŃ la acea vreme. Pe mamă o lăsa deseori fără replică, în rarele lor înfruntări de faŃă cu noi, printr-o înjurătură strecurată printre dinŃi, greu de acceptat într-un alt mediu. Biata femeie părăsea spăşită confruntarea. Se sim- Ńeau în relaŃia lor reproşuri vechi de comportament pe care Gess nu ni le-a dezvăluit niciodată şi asupra cărora nu m-am aplecat să le găsesc înŃelesul. Am văzut-o şi salutându-se, sau aruncându-şi vorbe deocheate peste umăr, în barul „Union”, cu fel de fel de vagabonzi din fauna locului, dintr-o altfel de viaŃă probabil de care noi nu aveam ştire. (Aici notasem în faza de început a construcŃiei cărŃii, să citez şi din caracte- rizarea dirigintei lui Gess existentă la dosar, pe 10 pagini, dar e anostă, plictisitoare şi irelevantă pentru subiect. GessB apare în descrierea dirigintei cu potenŃial mare, dar crasă lipsă de interes pentru preocupările şcolare. Faptul că a intrat în vizorul poliŃiei deja, îi confirma nişte dubii, poate aşteptări, dirigintei Cosma E.) Şi am mai văzut-o, surprinzător, tutuindu-se cu Bucurel, tână- rul locotenent de Securitate, în noaptea anchetei, singurul care ni s-a părut atunci înŃelegător şi uman. De fapt, el ştia de ce suntem acolo şi încerca să ne liniştească. Mai târziu, am descoperit că Bucurel par- ticipase activ la toate mistificările din dosarul fabricat de Securitate la ordinul comandantului Mincu, ahtiat să se remarce şi să vâneze eventuale distincŃii şi favoruri. A murit Bucurel mi se pare, dar nu sunt sigur. Pe Viilor, unde locuia într-o căsuŃă mică şi galbenă din mahalaua Ńiganilor, Gess avea o cămăruŃă modestă numai a ei, cu multe poze înrămate atârnând pe pereŃi, cu macaturi Ńesute în casă aşezate peste

48

DOSARUL ALBAŞTRII

podeaua din blăni lungi prost îmbinate, scârŃâind la fiecare pas. Domnea în cameră o curăŃenie desăvârşită, fapt ce nu se putea atribui restului locuinŃei. Cum a intrat, aşa a ieşit din viaŃa mea, ca o cometă. Nu am mai văzut-o din după-amiaza procesului nostru public când, purtată pe braŃe în leşin (printre cei care au dus-o la maşină, parcă l-am zărit şi pe Bucurel, ofiŃerul de Securitate), a părăsit scena misterioasă. Ce-o fi cu Gess?…

*

Ff. 168-169 / Notă / 3 iunie 1971. „Vă informez următoarele în legătură cu funcŃionarea Cenaclului literar (fost) «Ion Minulescu»:

Membrii acestui cenaclu erau:

Iordache Vasile, proiectant, absolvent al Şc. Tehnice de Arhi- tectură Bucureşti, necăsătorit, domiciliază în Piteşti. Pasiunea predo- minantă fiind versurile şi regia. Pia Alexandra, elevă Lic. Economic Piteşti, clasa X-a – versuri. S-a retras în ultima vreme deoarece tatăl său a menŃionat că cercul literar are un caracter antisocial. A rămas repetentă un an, domici- liază pe Calea Bucureşti, la bloc. Sus-numita a relatat că de anul nou la onomastica lui Iordache Vasile i-a fost rău. MenŃionează că are un caracter deosebit faŃă de ceilalŃi, fiind extrem de sensibilă, plângând uneori fără motiv aparent. Duminică Claudia, absolventă de liceu, domiciliază pe Str. 9 Mai, nr. 17. Pasiunile ei fiind pictura, poezia şi teatrul. Ionescu Toma Ion, controlor tehnic de calitate la IAP, scrie mai mult versuri, domiciliază în Piteşti, cartierul Papuceşti. Radu Nicolae, elev la fără frecvenŃă, cl. XI, Liceul N. Bălcescu. Scrie proză şi teatru, domiciliază în Piteşti. Bădescu Georgeta, elevă la Lic. Ind. Chimic, anul 4. Se ocupă de partea interpretativă. Ştefan Mariana, elevă la Şc. Tehnică de Arhitectură Bucureşti, frecventează cenaclul numai în vacanŃă. Domiciliază în Piteşti, str. Calea Bucureşti, la bloc, în perioada vacanŃelor, fiind mai mult un critic.

ION TOMA IONESCU

49

De obicei şedinŃele cenaclului erau anunŃate punându-se afişe atât la „Casa Elevilor şi StudenŃilor”, cât şi prin oraş în diverse locuri. ŞedinŃele cenaclului erau organizate marŃea şi uneori chiar zilnic. (Unii dintre membrii cenaclului ne întâlneam aproape zilnic la repetiŃii, pentru că aveam în pregătire spectacole cu public în cadrul organizat al Casei Tineretului.) ss Bădescu Georgeta, 03 iun. 1971.

(Se cuvine ca autorul să completeze cu încă măcar câteva nume lista incompletă oferită SecurităŃii, chiar dacă nu toŃi aceştia au fost implicaŃi în evenimente: Lucia Turcea, sora lui Daniel Turcea poetul, Dumnezeu să-l odihnească, Lucian Băjenaru, Mirela Cioabă actriŃa, surorile Mazilu – Viorica şi Mihaela – şi mulŃi alŃi tineri piteşteni de care acum nu-mi mai aduc aminte. Nedumerire cu N mare, asupra ocaziei şi datei când a fost făcută această declaraŃie, cu luni bune înaintea evenimentului. N-o ştiu pe Gess să fi fugit de-acasă, sau să fi avut vreo încercare de suicid, precum Sanda… şi-atunci cum a ajuns la MiliŃie să dea notă?… Nu apare scris acolo nici numele ofiŃerului… Cui a dat nota? Îl cunoştea deja pe Bucurel?…)

(Am aflat, în perioada de documentare a cărŃii, că şi Gess a luat cel puŃin o dată pastile. Nu ştiu nici acum motivul, neînŃelegerile cu părinŃii, sau vreo complicaŃie sentimentală?… Au dus-o la spital Lucian Băjenaru şi mama Vioricăi Mazilu, nu am amănunte. Mi-a confirmat Lucian, Fouchê cum îi ziceam noi, pentru că le ştia şi atunci ca şi acum pe toate: „Era deja prietenă cu Bucurel.” Într-o altă discuŃie, de data asta cu Ică şi Nae, ultimul şi-a amintit încă un amănunt important.)

*

LocuinŃa Mihaelei Mazilu era foarte aproape de Casa Tineretului, unde ne făceam veacul. Camerele mari şi înalte, primeau fără opre- lişti lumina, mângâind pianul când storurile nu erau lăsate şi draperiile grele de catifea verde nu erau trase. Numai că speŃa boierească fusese vizibil ciuntită în anii democraŃiei. Păliseră, pe figurile încer- cate ale părinŃilor, zâmbetul deschis şi etalarea mândră a originii. Rar pătrundeau înăuntrul casei razele soarelui. Cu atât mai mare

50

DOSARUL ALBAŞTRII

mirarea când surorile Mazilu, Viorica şi Miki ne-au lansat invitaŃia pentru revelion. Aşa că iată-ne prezenŃi cu toŃii în curtea din faŃă, întâmpinaŃi într-o Ńinută impecabilă de doamna Mazilu. — Vă rog intraŃi. SunteŃi bineveniŃi. Cu tine, Gess, vreau să stau de vorbă o clipă. Şi Gess n-a mai intrat în seara aceea. S-a plimbat, exclusă în noapte, plătind pentru gestul acela necugetat. PierduŃi în animaŃia declanşată cu prezentările, noi am observat prea târziu. — Scorpia, putea să mă prevină! Eu unde mă duc acum!? gân- dea rătăcind Gess. Răspunsul a venit mai repede decât ar fi crezut. Văzând-o singură pe străzi, o patrulă binevoitoare de la MiliŃie, a ridicat-o, smulgând-o gândurilor ei negre. Poate că atunci…

*

F. 170 / Sursa: Bulgaru / Notă extras / Primeşte Cpt. Badea Gheorghe / 28 mai 1971. „În timpul vacanŃei de primăvară am cunoscut pe numita Pia Alexandra, fiica administratorului Şcolii Profesionale din Colibaşi, elevă anul II, Liceul Economic Piteşti. Cu această ocazie mi-a povestit că a făcut parte dintr-un club literar împreună cu următorii: Radu Nicolae, salariat la Argeşana, Cârstea Gheorghe (Gicu), elev, Şc. prof. Colibaşi, Ionescu Toma Ion, nu ştiu unde lucrează, Voicu Aglaia, elevă, Şc. medie nr. 2, prietenă cu Bădescu Georgeta, despre care am arătat mai sus (la dosar e doar un extras, ar fi interesant ce „a arătat mai sus” acel Bulgaru. Textul exclus cuprinde justificarea probabil, mă rog, explică circumstanŃele declaraŃiei făcută de GessB care m-a nedumerit câteva rânduri mai sus. Sunt cinci zile între datările celor două documente, cu siguranŃă îmi scapă un fir.), Ştefan Mariana, elevă STACO Bucureşti şi Voicu (sau Voica) Vasile (iarăşi Voicu, nu mi-l amintesc, cine eşti Voicul(escule)?!), tehnician „Casa Albă” (Consiliul Popular). Cei menŃionaŃi făceau ceaiuri împreună cu Bădescu Georgeta, unde se recitau poezii în întuneric. La întâlniri veneau cu cărŃi din care citeau sau recitau poezii: Eminescu, Minulescu etc. şi versuri proprii, denumite versuri albe.”

ION TOMA IONESCU

51

Notă (în josul paginii): „Bădescu Georgeta la Şc. tehnică Petrol Chimie. Tatăl lucrează la cinema Melodia, iar mama muncitoare la Textila. În aprilie a vorbit cu o chelneriŃă de la Muntenia care i-a prezentat un cetăŃean străin, înalt, 40 ani. Este elevă anul 2, Petrol Chimie. / Cpt. Balea Gheorghe”

Ică

De Sfântul Vasile, cu oboseala în noi după noaptea revelio- nului petrecută în apartamentul meu din Papuceşti (reuşită petre- cere cu poezie, chitară, dans şi aperitive muiate din belşug în alcooluri), coborâm pe Trivale. Aerul reconfortant, sub arcadele baroce ale pădurii de brazi încărcate cu zăpadă, ne limpezea privi- rile uşor buimace, iar paşii ne purtau tot mai vioi, cu cât ne apro- piam de gura Trivăii. Am ajuns în Nord, cartierul de lângă faimoasa puşcărie, după ce am încins o straşnică bătaie cu zăpadă, tocmai către seară. Numai buni să luăm distracŃia de la capăt. Mama lui Ică ne-a întâm- pinat în uşa apartamentului de la parter, cu un zâmbet cald, părin- tesc. A schimbat câteva vorbe cu fetele, MarianaS, Anca şi GessB; le cunoscuse cu alte ocazii, după care, discret, împreună cu domnul Iordache tatăl, au plecat în vizită la nişte rude. Doi bătrânei cum- secade, ce oferiseră întotdeauna totul fiului lor. Scurt timp, fetele apărură din bucătăria sărbătoritului cu pla- touri încărcate de bunătăŃi. Noi, băieŃii, degustasem deja oarece licori din ofertă. Eram obişnuiŃii: adică Nae, Anca, Gicu, Gess, MarianaS, (Claudia nu-şi aminteşte c-ar fi fost şi ea înclin să-i dau dreptate), Lucian Băjenaru şi, prospăturile, TitiT cu viitoarea soŃie, Ńinută continuu de mână de parcă s-ar fi temut să n-o scape. N-a scăpat-o tânărul, fiind uns în scurt timp şef de şantier de către tatăl LuminiŃei, mare mahăr în construcŃii. Avea s-o ducă la altar, inginereşte, curând. În plus, şi-a amintit Iordache, era cu noi şi Doru HerŃoiu care, la sfârşit, civilizat, a spălat vasele. Ică ne-a surprins prezentându-ne protocolar din casă, o verişoară uşor stingherită de glumiŃele noastre. N-o s-o punem la

52

DOSARUL ALBAŞTRII

socoteală. Nae lansă trăsnita idee că doamna Iordache ar pregăti-o să-i fie noră, că altfel sigur i-ar rămâne feciorul neînsurat. Biata fată nu s-a simŃit deloc în largul ei şi curând a plecat, fără să ne distragă atenŃia. Tentativei lui Ică, sărbătoritul Vasile, de a provoca o discuŃie cât de cât culturală i s-a opus Gicu, cel mai necopt dintre noi. Meşte- rind un magnetofon, aruncă în ambientul cu lumânări aprinse o muzică de ritual de împerechere, fapt ce ne ridică în picioare care de pe unde ne aflam, de parcă dansul era singura vrajă unanim admisă. În afara lui TitiT şi a viitoarei consoarte, ceilalŃi ne susŃineam unii pe alŃii fără alegeri prestabilite. Ne simŃeam bine împreună. Sentimentele răscolite de fiorul iubirii printre noi ni s-ar fi părut o eşuare în van pe un teren lunecos… (Nu-l punem la soco- teală pe Nae, el oricum nu şi-ar fi putut Ńine-n frâu pornirile.) Şi Ică, mai matur, îşi plimba uneori pofticios privirile. Fetele fiind toate sensibile şi deosebit de frumoase, explicabilă ne-ar fi fost rătăcirea, dar erau şi inteligente, ceea ce mai tăia din elan. Conveni- sem fiecare în sinea lui că astfel de legături ar putea ştirbi unitatea de grup, murdărind oarecum puritatea relaŃiilor şi încrederea. În singurătate, noaptea, uneori nu puteam reprima visele… Constat până la urmă, unilateral, că eram poate singurul care-şi făcea astfel de probleme. Soneria de la intrare ne despleti oarecum şi, în îmbulzeala creată, intră Sanda, eliberându-se în hol de paltonul cu guler îm- blănit şi eşarfa lungă. Se aruncă în braŃele lui Ică, îl sărută prelung, schiŃă în dansul reluat câteva mişcări lascive, după care izbucni într-un hohot de plâns isteric tremurând din tot corpul. (S-a dus dracului toată disertaŃia mea cu lipsa sentimentelor dintre noi, de mai-nainte!) Reapărură din dormitor, ei doi, liniştiŃi, după aproximativ treizeci de minute lungi. Dar seara îşi pierduse din farmec. Nimeni nu a cerut explicaŃii. S-au întors şi părinŃii, iar noi, obosiŃi, resim- Ńind noaptea revelionului ne-am retras devreme.

*

Ff. 172-173 / SecŃia XII / Nr. 41764 / Notă investigaŃii / Strict secret / 9 octombrie 1971.

ION TOMA IONESCU

53

„Din verificările întreprinse asupra numitului Iordache Vasile, fiul lui Ştefan şi Maria, născut la 2.09.1945, în Piteşti, cu domiciliul stabil în strada Negru Vodă, bloc E7, scara B, ap. 2, parter, au reieşit următoarele:

După absolvirea liceului, obiectivul s-a înscris la Facultatea de Chimie din cadrul Institutului Politehnic unde a urmat numai un trimestru, fiind exmatriculat după afirmaŃiile mamei sale „pentru absenŃe nemotivate pe care le făcea în mod intenŃionat, deoarece nu-i plăcea această facultate”. În anul următor, la insistenŃele părin- Ńilor s-a înscris la Facultatea de Metalurgie, dar şi pe aceasta a abandonat-o după scurt timp sub acelaşi motiv. Caracterizându-i firea, ca visătoare şi modul de a privi viaŃa, ca superficial, constat că în toată această perioadă a speculat mo- destele posibilităŃi materiale ale părinŃilor, de care a beneficiat din plin, creându-şi o viaŃă după bunul său plac în anturajul tinerilor cu preocupări asemănătoare. Scrie versuri, s-a organizat într-un cenaclu literar şi, după cum afirmă mama sa, a apărut în câteva publicaŃii. A susŃinut examen de admitere la Facultatea de Filologie şi respectiv ziaristică, în trei sesiuni succesive, dar numai pentru câteva sutimi a avut insucces. Paralel cu aşa-zisa activitate literară şi-a descoperit şi vocaŃia pentru teatru, scop în care a urmat o perioadă la secŃia teatru din cadrul Şcolii Populare de Artă. În anul 1970 a absolvit cursurile şcolii de specializare postliceală de arhitectură şi sistematizare (STACO) Bucureşti, cu durata de doi ani, pe diploma de absolvire fiind înscrisă nota 9. A fost repartizat să lucreze la Şantierul Palatului Adminis- trativ din localitate avându-l ca şef pe un anume… (aici numele e şters de cercetătorii CNSAS), despre care se spune că era foarte mul- Ńumit de felul cum obiectivul a înŃeles să-şi îndeplinească sarcinile de servici. Cu câteva zile înainte de începerea examenului de admi- tere la facultăŃi din vara anului curent şi-a luat concediu de odihnă spunând părinŃilor că merge la Bucureşti să vadă cum stau lucru- rile şi ce posibilităŃi sunt de a intra la facultate. A revenit după terminarea sesiunii foarte bucuros de reuşita admiterii la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică – secŃia regie. În prezent ur- mează cursurile acestei facultăŃi fiind cazat la cămin.

54

DOSARUL ALBAŞTRII

În concluzie, obiectivul a dispus de un potenŃial intelectual rămas nefructificat ani în şir, din cauza modului parazitar de viaŃă pe care şi l-a ales în compania altor tineri şi a uşurinŃei cu care a privit perspectiva viitorului. Tatăl său, de profesie croitor, având o pensie modestă, este nevoit să lucreze particular la domiciliu, croitorie. Mama sa este casnică şi împuternicită a blocului în care lo- cuieşte. Din anul 1961 sprijină organele de Securitate, fiind cola- boratoare. (Intra în fişa postului, toŃi împuterniciŃii dădeau relaŃii) La întâlnirea recent avută, colaboratoarea a fost găsită îm- pletind un pulovăr pentru fiul ei. Urma să fie dus sâmbăta viitoare de către tatăl său la Bucureşti, aşa cum stabilise cu fiul prin corespondenŃă. Nu era nici vorbă ca acesta să vină astăzi în Piteşti.” („Astăzi” e chiar ziua de 9 octombrie 1971, ziua planificatului flagrant, pentru care se pare lucrau intens organele…)

IV. ClauD

Nu pot vorbi despre ClauD, ca despre GessB, Sanda ori MarianaS. Ea era oarecum liantul; în rang doar Ică ar fi putut s-o concureze. Aici e treaba Claudiei să contribuie cu text. Doar am convenit să scriem cartea împreună. Şi totuşi trebuie să povestesc un moment. Doamna Duminică, mama, îngrijorată de timpul pierdut pe străzi în discuŃii sterile cu noi, se temea să nu-i aiurim odraslei sale gândurile, ea fiind deja prea independentă şi uşor irascibilă, dinainte de a ne acorda atenŃie. Prin cunoştinŃe, i-a găsit servici la Banca NaŃională. A doua zi, undeva în spatele ghişeelor i s-a pus în faŃă un metru cub de bani. Să-i numere! Descumpănită s-a uitat în jur. Un fâşâit şi un prelung şoptit de buze se pornise dinspre cele zece- douăsprezece fete care, cu dexteritate, începuseră numărătoarea ca nişte devoratoare de bancnote. Şi dintr-odată, cu vocea ei cristalină, rar, apăsat ca un metronom, se porni Claudia: „Unu, doi, trei…” clar, să se-audă din fundul sălii, cum învăŃase ea pe scenă. Ca la comandă fetele s-au oprit întorcându-şi privirile nedumerite şi urmărind sincron mingea de ping-pong: „Şapte, opt…” după care se surpă zăgazul unui şuvoi de râs gâlgâit din toate baierele ini- milor lor nevinovate ce uitaseră pentru o clipă de griji. Aşa a sfârşit ClauD, după prima zi, cariera bancară. Şi încă un moment. La o lansare de carte a Ludmilei GhiŃescu, cu poetul Ion BănuŃă invitat special. BănuŃă ocupa atunci cred o funcŃie la Uniunea Scriitorilor fiind şi director al Editurii pentru Literatură. Evenimentul se întâmpla la librăria Eminescu, în centru.

56

DOSARUL ALBAŞTRII

Ploaie, vânt, frig. Săracul BănuŃă adăstase şi el, mai mult de nevoie, la restaurantul Argeş, „locaş cultural” de neocolit în acele vremuri. ClauD a apărut complet cheală, se tunsese zero pretextând o problemă de sănătate. Ar fi putut folosi meşă, broboadă, ceva… Era îmbrăcată într-o fustă înflorată, lungă şi cu brizbrizuri. Şi alte elemente ale Ńinutei frizau normalul. Ce apariŃie! Bietul BănuŃă, cu părul lui vâlvoi, alb, răvăşit, pierduse prim-planul. Ştefan Afrimescu, ziaristul de la Atac la persoană şi poetul de mai târziu, ne sufoca de o vreme încercând să ne intre în voie, să se lipească de grup. Venise şi el cu o gagică s-o impresioneze, pe noi n-avea cum. Interesant: punctul stabilit pentru prima lor întâl- nire, ştiu sigur, a fost staŃia de autobuz din faŃa WC-ului din gră- dina publică. Se simŃea obligat să repare cumva şi, la a doua, a ales librăria şi lansarea de carte. Ne-a prezentat-o. Biata fată venea de la Ńară şi, copleşită, ajungând în faŃa Claudiei ce-şi trăsese un aer sever de regină, i-a pupat mâna. BănuŃă, afumat, deschise cartea Ludmilei la întâmplare şi citi grav: „Râde fluierul pe deal”, părul lui flutura zmucit… „râde casa, râd copacii”… — Râde lumea, tovarăşi!… Eram normali pot să zic şi râdeam de-a dreptul!

Search

Piteşti, 14 septembrie 2009. Bună ClauD, mă bucur că Ńi-am găsit pe net nişte urme, olandeze bag seamă. Asta pentru că Ńi-ai păstrat desculŃ (cum alergai în ploaia verii pe asfaltul încins…), după căsătorie, şi numele tău de duminică – Claudia Keuterman Duminică. (N-am înŃeles de ce la un moment dat semnai în reviste, Ńi-aduci aminte, cu pseudonimul Constantin Doru Fâlfani, asta nu are legătură cu Keuterman…) După mulŃi ani, ai reapărut în prim- planul memoriei mele îmburuienate. Băsescu-i de vină!… şi CNSAS-ul. Am recuperat dosarul nostru de Securitate. El există şi e genial. Se numeşte Dosarul „Albaştrii”. Am un blog pe care vei găsi câte ceva despre asta. Adresa este: http://pasareacetii.blogspot.com.

ION TOMA IONESCU

57

*

Zwolle, 14 septembrie 2009. Bună Ioane. Noi ne-am aciuat în Zwolle, olandezi… între bariere. Casa în care locuim este într-ade- văr între bariere, într-o porŃiune interzisă traficului, fiindcă suntem vecini cu o fundaŃie pentru handicapaŃi mintal. În general linişte, Linişte cu L mare! Doar din când în când, într-un balcon mic apare un tânăr care cântă la un microfon un cântec doar de el înŃeles, dar, dacă sunt în grădină, îmi permit să-l aplaud cu toate că mereu mă ignoră… Nu mă ignoră supraveghetorul ce se chiombeşte la mine fumând… M-am transformat într-o „piftoritză” de… duminică. Zwollens- Nolens. La început, pentru că am avut nevoie de bani câştigaŃi fără cuvinte… adică fără a şti limba olandeză. Apoi, nu mi-au mai plă- cut banii marcaŃi prin compromisul de a „pifta” la cerere şi mi s-a urcat la cap că pot „pifta” serios… mă rog. Mă rog, n-am „piftat” nimic de câteva luni… nu m-a lăsat vara cu căldurile ei, dar am stat la umbră şi m-am delectat citind, încercând să înŃeleg literatura din jurul meu…

*

Piteşti, 16 septembrie 2009. Dragă Claudia, nu ştiu cum e în olandeză, dar eu trebuie să-Ńi spun că am păstrat sentimentele acelor zile când căutam cu emoŃie, pe strada 9 Mai, casa cu două chepenguri la poartă şi scrutam peste gard să nu apară domnul Duminică – tatăl. Acum, între două bariere stă domnul Keuterman – soŃul. Şi totuşi îmi fac puŃin curaj pentru că mi-ai scris că ai aproape un spital de nebuni. De ce nu aş ocupa acolo şi eu o fereastră? Nu trag nădejde la oarece aplauze, pentru că le-ai cheltuit, înŃeleg, mult mai bine la tine-n grădină. (Auzi, grădină… toată viaŃa mi-am dorit un măr, un prun şi-un nuc, dar n-a fost să fie!) De „piftură”, cum îi spui tu, nu mă mir, te-a atras întotdeauna prospeŃimea culorilor, adâncimea şi conturul neclar al liniilor unui Lucian Cioată spre exemplu, în perioada noastră albastră (el era atunci, deja în gri), pe care mărturisesc mă străduiam să le descifrez.

58

DOSARUL ALBAŞTRII

M-am gândit, îŃi spun direct, ce-ar fi să scoatem amândoi o carte din acest dosar albastru…?

*

„Am întâlnit în discuŃiile lor cuvântul – albastru – care nu ştiu ce înseamnă. Nu i-am întrebat niciodată să nu-i fac cumva să creadă că nu înŃeleg. M-aş fi simŃit probabil jenat dacă ei mi-ar fi răspuns că sunt incult”(…) ! – extras din declaraŃia lui Gicu Cârstea la Securitate. (Prietenul Gicu, genial, recunoşti!…)

*

„MenŃionez că în vara acestui an (1971, o tempora!), Ionescu Toma Ion prezenta unele ciudăŃenii prin faptul că (respect acurateŃea scriiturii), căuta în jurul Uzinei (de automobile) sârmă ghimpată, pe care cu ajutorul unei prietene decoratoare (te recunoşti?), s-o folo- sească la unele aranjamente în cameră, pe care vroia s-o decoreze în tempera de culoare albastră, cu catifea albastră, cu scopul de a-i da denumirea de camera albastră.” – Tot extras, dintr-un raport al unuia, Victor Păvălache, cine o fi fiind?

*

Dragă ClauD. Hai să vorbim. E tare grea meseria de scriitor şi recunosc, nu prea mă prinde. Cum văd eu? Întreg demersul cărŃii îl văd ca pe o înşiruire de secvenŃe alcă- tuite din scene trăite atunci; unele povestite retrospectiv, altele descoperite în paginile dosarului, iar altele cât se poate de vii, în care să ne transpunem la acea vârstă ca şi cum ni s-ar întâmpla… Scriind la două mâini (sau patru, cum o fi corect, folosind tastatura?…), nu mai e nevoie de unitate stilistică, bla, bla. ÎŃi tri- mit câteva pagini ca să-Ńi faci o idee. Mie deocamdată nu-mi ies scenele trăite cu percepŃia vârstei acelea. Aici te invit pe tine, pose- soare a unei tehnici mult mai experimentate decât a mea. Nu e nevoie să cauŃi momente deosebite. Axează-te pe un personaj

ION TOMA IONESCU

59

(important e să fie „albastru”) şi fă-i un studiu ca la „piftură”, aşa cum îl percepeai atunci, sau cu privirea de-acum… cum îŃi convine. Cum legăm secvenŃele? Asta e mult mai simplu. Cinemato- grafic. Numai să avem ce lega… Nu trebuie să iasă un roman, nici un demers jurnalistic, nici o carte-document. Ce am trăit e important pentru noi, nu-i de mare interes public. E nespectaculos să ne axăm pe documentaŃia strictă, cred că nu ar da bine. Ar trebui să fie câte ceva din toate.

(Sunt 191 de pagini în dosar; pe copertă cineva, desigur organ de decizie, scrisese realist – „de mică importanŃă”, iar o altă mână, suprarealist – „se microfilmează”… probabil că există şi un microfilm…)

*

À propos, ai vreo bănuială cine e această Pletosu Viorica (Penescu Veronica), informatoarea de bază din dosar, către care eu nu găsesc nici o străluminare? Se înŃelege din dosar că te cunoaşte bine şi e de ştiut dacă nu cumva a ajuns ulterior să scrie romane proaste, pentru poliŃiştii cărora le fabula de atunci scenarii. Azi am fost la revista Cafeneaua Literară a lui Virgil Diaconu să iau ultimul număr în care publică şi fratele meu o proză. (E o fractură de timp, recunosc. Ar trebui să-l ştii, el Ńi-a adus la prima carte Pasărea ceŃii manuscrisul meu, pentru Tomozei – un gând bun lui Tom, acolo unde o fi fiind! Fratele meu e acum istoric, pro- fesor universitar şi decan la ŞtiinŃe Politice – Universitatea din Bucureşti. A făcut ceva studii prin FranŃa, a scris câteva cărŃi de istorie, dar are şi mână de prozator…) Ce voiam să-Ńi zic e că Virgil Diaconu vrea ceva de la tine, proză, poezie, un portret, orice, să-şi albăstrească puŃin revista. Caută pe Google „Centrul Cultural Piteşti” şi ai acolo ambele reviste argeşene. În ultimul număr din Argeş am şi eu câteva poezele. Mă întrerup, s-a sfârşit coniacul, mi-e şi puŃin foame… A murit Nicu Constantin actorul, s-a anunŃat acum la radio!… Când mai auzim şi de bine?

60

DOSARUL ALBAŞTRII

ConversaŃie pe Mess

6 noiembrie 2009 Claudia Keuterman Duminică: Ce faci Ioane? Ion Toma Ionescu: Nu vreau să ies din casă. Persist în a-mi consuma tinereŃea… închis. CKD: Au mai fost tentative de acest gen, ale altora asupra ta, păstrezi sechelele? Au vrut şi alŃii să te închidă… ITI: Păi şi închişi albaştrii rămâneau liberi, aşa că… Rămân albastru! (Constat cât de uşor se pot debita inepŃiile pe net.) CKD: Ştii cum s-a oprit dosarul Albaştrilor? ITI: Nuuu !!! …Ştiu doar că tu azi trebuia să mergi la o mani- festare culturală. CKD: Da, voi merge la o Galerie de artă, pentru a desena în grup, galeria Art of Life. Mai târziu. ITI: Hai că m-ai făcut curios, cum s-a oprit dosarul? (Aveam şi eu ceva bănuieli că dosarul nostru s-a oprit cumva nefiresc…) CKD: Nichita Stănescu, Gheorghe Tomozei şi alŃi scriitori au avut întâlnire cu Ceauşescu. Cei doi au protestat împotriva arestării Albaştrilor şi Ceauşescu personal a oprit totul, ca fiind un exemplu prost pentru tineret, ar fi putut şi alŃii să aibă cine ştie ce idei. ITI: Tu cum ai aflat? CKD: De la Nichita şi Tom. (Ştiam că se învârtise mult timp în cercul lor de prieteni, poate o lămuresc să dezvăluie şi în carte ceva picanterii din anturaj. La un moment dat pe Mess, scăpase ceva despre Mona Muscă şi relaŃia ei. Se pare că Mona a avut legături „sentimentale” nu doar cu Securitatea, ci şi cu marea literatură. De ce sunt rău, i-am citit dosarul, zona ei de umbră nu-i prea întunecată, cât despre femeie, nu şi-a pierdut niciodată distincŃia, putea fi muză pentru marele blond.) CKD: Tu nu ai deschis atunci, după procesul public uşa ziaris- tului de la Scânteia Tineretului, dar eu da şi acum suntem buni prieteni, de la el ştiu multe. (Cum să deschid, prin ce trecusem, vedeam pericole oriunde!) Bebe Ravescu e numele lui. Trăieşte. ITI: Dar ei nu mai sunt… nici Tom, nici Nichita… CKD: A fost şi Cezar Ivănescu atunci la întâlnire la Bucureşti şi mi-a confirmat şi el că Nichita şi Tom au pus această problemă tovarăşului Ceauşescu.

ION TOMA IONESCU

61

ITI: Şi Cezar s-a dus!… Eram fără servici în acea perioadă. Mă speriasem rău, de-aia nu am dat drumul ziaristului în casă. (Degetele alergau pe tastatură mai sprinŃar ca oricând, iar ochii, urmărind tastele, abia de reuşeau să prindă scriitura Claudiei de pe monitor.) Ai reuşit să citeşti „Pro memoria”?… e pe blog. În Cafeneaua Literară, sub acest titlu am încercat, la insistenŃa lui Virgil Diaconu, să descriu evenimentele. M-am suspectat întotdeauna că nu sunt în stare să redau ce am trăit… (Deja, alergam tastatura nu numai pe culoare diferite, ci şi în sensuri diferite. Parcă nu era dialog. Fiecare pe poteca lui. Sesizând că deveneau mai interesante cuvintele Claudiei, m-am oprit din scris ca să le prind înŃelesul, instantaneu cu insinuarea lor pe ecranul calculatorului.) CKD: Bebe Ravescu mi-a povestit că maiorul Mincu, coman- dantul SecurităŃii Argeş a organizat un briefing (nu ştiu dacă aşa se numea şi atunci, nu pătrunseseră toate englezismele…). Au fost mai mulŃi ziarişti, printre care şi unul negru dintr-o Ńară din Africa pe care o vizitase de curând tovarăşul şi acel ziarist l-a întrebat pe Mincu, ce arme au avut contrarevoluŃionarii albaştrii (contrarevoluŃie… aşa înŃelesese el). Mincu a răspuns, după o pauză mai lungă: „CuŃite!…” (Trebuie să intervin în deplină cunoştinŃă de cauză în privinŃa cuŃitelor, susŃinând că aceasta este o mare minciună, pentru că mi-am adus aminte, GessB a cerut atunci când am fost la Nae un cuŃit să cureŃe gutuia, el i-a dat o custură anemică, singura din casă şi GessB s-a lăsat păgubaşă, n-a mai curăŃat-o)… Ziaristul i-a replicat că nu e serios, că nu se poate face o contrarevoluŃie cu cuŃite, drept care ceilalŃi ziarişti au râs şi Mincu, furios, a anulat întâlnirea. ITI: Îmi dai nişte amănunte care mă tulbură şi la care nu am avut acces. CKD: Pentru că nu ai deschis uşa lui Ravescu. ITI: Casa mea atunci, păstra urmele vizibile ale trecerii SecurităŃii. Lipseau cărŃi, manuscrise etc. (Parcă văd hârtiile şi fotografiile aruncate pe jos şi cărŃile împrăştiate, cele neinteresante, luaseră câteva – când în sfârşit am ajuns acasă, după noaptea petrecută în compania organelor, în draga mea cameră albastră ce din păcate niciodată nu a ajuns să fie cu adevărat albastră.) CKD: Dacă Ceuşescu nu ar fi oprit totul, nici materialul pe care îl pregătise Bebe Ravescu nu s-ar mai fi publicat, am fi fost cu toŃii în puşcărie, nu ne-am fi putut dovedi nevinovăŃia. ITI: Am bănuit că a fost ceva care a oprit totul în acel stadiu, dar mă temeam că poate continua în altă instanŃă. Nu puteam uita

62

DOSARUL ALBAŞTRII

pistoalele ameninŃându-ne. Gestul ar fi trebuit să aibă acoperire. Eram sigur că vor încerca să fabrice argumente. CKD: Mie mi-au luat într-un sac tot ce scrisesem până atunci, şi desenele pentru icoane, sub pretextul că răspândeam religia în socialism şi de asemenea fotografiile cu „albaştrii”. ITI: Unde or fi acele fotografii că nu sunt în dosar? CKD: Erau fotografii cu sărbătoarea Sfintelor Paşti, garnisite cu lumânări şi ouă roşii. De fapt se bănuiau a fi roşii, fiind alb-negru, nu distingeai culoarea. Fotografiile au constituit de fapt probele împotriva noastră. ITI: Claudia, vreau să te întreb, noi am fost a doua zi, după „demascarea publică”, eu şi cu tine, la prim-secretarul în audienŃă, sau am visat? (Întrebarea poate deveni suspicioasă, dar chiar nu mai Ńin minte, mi-este teamă deja să nu fabulez, să n-o iau razna. Târziu după eve- nimente, am fost sub tratament la LSM – Laboratorul de Sănătate Mintală –, căpătasem o agitaŃie, mi se părea tot timpul că sunt urmărit, nu mai puteam dormi, doream să uit, uneori am reuşit, alteori nu…) CKD: Gheorghe Năstase? ITI: Da. CKD: Nu l-am găsit atunci, sau poate n-a vrut să ne primească. Ştiu că m-am plimbat pe Trivale cu el, l-am întâlnit în ziua urmă- toare. Încercam să-i vorbesc despre noi, ocolea subiectul relatân- du-mi despre ce păŃise el. Era bineînŃeles informat, nu se făcea nimic fără să ştie prim-secretarul. Îmi amintesc că m-a sfătuit să nu bag în seamă Europa Liberă, fiindcă ăştia au râs şi de el că se plimbă pe Trivale în tenişi. Nu-i ia nimeni în seamă. Era frig, era singur, neputincios. N-avea tenişi… M-am lăsat păgubaşă. Ce nu ştii tu, pentru că nu am semnat declaraŃia la Securitate aşa cum au vrut ei, deşi m-au ameninŃat cu bătaia, am fost aşteptată într-o seară pe stradă, atrasă în Hotelul Partidului şi bătută între viaŃă şi moarte. ITI: Vreau să te mai întreb ceva. În dosar se spunea la un moment dat că tu şi cu Ică aveaŃi legături cu un cetăŃean vest german, prin care trimiteam scrisori. CKD: Nu este adevărat. ITI: Mai vorbeau de un alt grup la Bucureşti şi altul la Arad… Au vrut să extindă…

ION TOMA IONESCU

63

CKD: Într-adevăr cei de la Europa Liberă au comentat proza mea, dar asta nu mi se datora mie. Revista Argeş circula atunci. Ştiu că tata a fost foarte speriat după ce a auzit de la alŃii despre comentariile Monicăi Lovinescu în emisiunea „Orizont cultural” şi mi-a sugerat să susŃin că nu ştiu nimic. Dar eu chiar nu ştiam nimic, pentru că în acel timp nu eram fan „Europa Liberă”. ITI: Eu am prins acel comentariu întâmplător în direct, vocea Monicăi Lovinescu răzbătea… CKD: Noi nu aveam un radio… capabil. Abia mai târziu, la Bucureşti am început să ascult. ITI: La mine în apartament, era un radio. Nu-Ńi aduci aminte că îl manevra Gicu, el neparticipând în general la discuŃii, ne cam deranja. Pe vremea aia, politicul pentru noi nu era important. CKD: Ioane, am primit telefon, e pe drum o doamnă care vine să mă ia cu maşina să mă ducă la galerie. Proprietarul insistă să desenez acolo şi să deschid şi o expoziŃie personală, dar eu nu sunt decisă. ÎŃi doresc numai bine! Mai vorbim. Pa. ITI: Mai eşti?… La Securitate în noaptea anchetei aveau o bandă de magnetofon înregistrată la mine în casă, când într-adevăr Ică sau eu, nu se-nŃelegea bine, vocile fiind contorsionate, am zis că Ceauşescu nu-şi scrie singur cuvântările… CKD: ???!! Dar ce preşedinte din lume, sau monarh îşi face singur cuvântările?… ITI: Hai, mai vorbim !… să nu întârzii, pa. CKD: Şi culmea, cuvântările lui Ceauşescu erau făcute la Piteşti, în unitatea militară, sus lângă cimitir, sub pământ, iar unul dintre istoricii care participau era Doru, vărul meu, azi secretar de stat în Ministerul Culturii, Ńi-l aduci aminte? Când Ceauşescu nu avea întâl- niri importante sau alte evenimente ce necesitau fabricarea cuvân- tărilor pe bandă rulantă, ei se plictiseau. Stăteau închişi acolo, puneau un coş la mijlocul încăperii şi aruncau toată ziua cu cocoloaşele de hârtii… Baschet de nebuni… Pa!

V. Flagrantul

Episodul următor se petrece într-o zi obişnuită de octombrie. În băierile acelei zile, echipa de tenis a României alcătuită din łiriac şi Năstase susŃinea pe pământ american, pentru a doua oară, finala Cupei Davis. Nu ştiam că pentru noi, 9 octombrie va căpăta o altfel

de referinŃă. Întâlnirile grupului se răriseră. Anul şcolar începuse şi studenŃii reveneau din Bucureşti doar sâmbăta. Coborâsem din tren şi înainte să mă îndrept spre casă am făcut o tură pe centru, cum era obi- ceiul. La un moment, dat Sanda, una din figurile pasagere ale gru- pului, mi-a sărit de gât în plină stradă şi mi-a propus exuberantă să mergem la Nae, pentru un chef de casă nouă. Se căsătorise de curând cu Anca şi se mutase cu chirie, undeva la bariera spre Prundu. În autobuz am mai întâlnit doi prieteni şi pe Gess. Tot Sanda îi informase asupra respectivei oportunităŃi. Ea a coborât din auto- buz la gară, zicând că ajunge mai târziu. N-a mai ajuns.

*

F. 161 / Notă / Penescu Veronica / „Sursa informează ur- mătoarele: „În seara zilei de 4 octombrie 1971 am fost invitată să particip la întrunirea grupului «Albaştrii», invitaŃie făcută de Badea Gheorghe (întotdeauna sursa îl introduce în notele sale pe acest Badea Gheorghe, transcris – botezat – Nicolae şi în procesul verbal şi pe care niciunul dintre noi nu-l ştim), unul din membrii grupului. Această întrunire a avut loc la domiciliul lui Radu Nicolae din Şoseaua Giurgiului, nr. 220. La şedinŃă, sursa a întâlnit pe următorii membri din grup: Radu

ION TOMA IONESCU

65

Nicolae, Badea Gheorghe, Radu Aglaia, Pia Alexandra, Cornel… (nume indescifrabil) şi HerŃoiu Doru (student la Facultatea de Drept din Bucureşti). (Ce fel de „şedinŃă” o fi avut în vedere această fabuloasă sursă? De spiritism? Conspirativă? ÎnŃeleg că ea a făcut procesul verbal, adică „Nota”, dar nu ne spune cine era la prezidiu, să vedem mai jos…) S-a audiat muzică, s-a jucat poker şi s-a ascultat postul de radio „Europa Liberă”. Sursa discutând cu cei prezenŃi a aflat că în seara de 9, sâmbătă, va avea loc o nouă întâlnire la care sunt aş- teptaŃi musafiri importanŃi de la Bucureşti şi Arad.” (Aici nota se întrerupe, intervenind tehnica specifică de înregistrare… Până s-au făcut mane- vrele, a fost suficient timp pentru o Ńigară, cred.)

*

Ff. 162-164 / SecŃia VIII / Strict secret / Redactat de Lt. major. Stoian Gheorghe (Transcris după bandă magnetică.) Lt. Col. Ştefan:

— În afară de cei care sunt din oraş aŃi cunoscut pe vreunul din Bucureşti sau din Arad? Informatoarea:

— Eu n-am cunoscut, dar am corespondat cu ei. Sunt din

Piteşti, dar stau acolo.

— Pe cei din Arad îi cunoşti?

— Nu, nu.

— Nici nu aŃi purtat corespondenŃă cu ei?

— Ba da, am purtat corespondenŃă cu ei, dar nu m-am întâl-

nit niciodată. Acum vrem să ne întâlnim tot grupul, că sunt mai mulŃi acolo, nu e numai unul…

— ŞtiŃi numele unora dintre ei? (Aici probabil fata îşi pierduse memoria

sau tehnica operativă abilităŃile, pentru că nici un nume nu e transcris.)

— CorespondenŃa asta cine a purtat-o cu ei?

— Mai mult iniŃiatorii… Badea Gheorghe, Radu Nicolae. Cam

ăştia poartă corespondenŃa… Cei de la Bucureşti sunt: Iordache Vasile, Pia Alexandra, Duminică Claudia şi mai e o fată din Botoşani cu care stau împreună la adresa Strada Berzei, nr. 12. (Se pare că i-a revenit memoria, dacă ştie şi adresa …)

66

DOSARUL ALBAŞTRII

(Suntem în plină conspiraŃie, probabil ăla din strada Berzei era un „cuib”… Întâmplător am fost acolo o dată cu ClauD, când amândoi ne încercam şansele la examen, eu la teatrologie-filmologie, iar ea la actorie. Era atelierul Getei Caragiu, artist plastic, sora lui Toma Caragiu, căsătorită cu GheorghiŃă, sculptor, ce stătea mai tot timpul în atelier, mi-a specificat ulterior Claudia, cea care-i cunoştea nu ştiu prin ce împrejurări. N-am văzut paturi suprapuse, arme pentru instrucŃie sau vreo bucătărie de campanie. Poate, neiniŃiatul de mine ce nu mai călcase în atelierul vreunui artist, n-a ştiut cum să privească lucrurile… În general buşteni, piatră şi statui cioplite, finisate sau nu, împrăştiate în toate părŃile. Arme?… doar ceva toporişti de diferite „calibre”. Nu mi-a rămas în minte numele sculptorului, soŃul Getei; stăpânul acelui atelier de sculptură, Alexandru, l-am găsit pe net, doar figura cu barbă şi vigoarea strân- gerii mâinii lui aspre, de Ńăran sadea, adus la oraş. De curând, citind descrierea mea, ClauD mi-a zis că nu i-am prins bine crochiul, era un om deosebit de fin, bucureştean get-beget, mă opresc la prima impresie de romantic. Ică îi dă dreptate, cum altfel, ei. Rămâne totuşi nelămurirea, de unde ştia „scenarista” acea adresă, poate mă lămuresc parcurgând dosarul…)

— Claudia Duminică asta a voastră, e plecată şi ea din Piteşti?

— Da.

— Tot studentă?

— Nu cred că a luat examenul, doar Iordache Vasile a intrat

la regie teatru. Mai e un băiat pe care nu ştiu cum îl cheamă. De la Bucureşti vin cei care sunt piteşteni. Se întâlnesc acolo cu cei din Botoşani şi vin împreună.

(Ce poate fi cu Botoşanii ăştia? Ne-am deplasat o dată la Botoşani pentru un concurs de recitatori când eram la Casa Tineretului cu grupul, aveam un montaj literar bine făcut, nu mai ştiu precis dacă am ajuns toŃi acolo, parcă să zic îmi aduc aminte de GessB, Gicu, Geo, eu şi Claudia desigur, Ńin minte că m-am minunat ce cunoscută era Claudia, nu numai printre concurenŃi, dar şi de cei din juriu. Să fi fost şi scenarista cu noi? Nu ştiu, dar precis a fost Mihaela, una dintre surorile Mazilu. La o repetiŃie la Casa Tineretului, furios pe Ică, nu-mi plăcea cum recita Mihaela, am slobozit întrebarea, frontal: „Cine dracului a mai adus-o şi pe proasta asta?”, el era responsabil cu fetele, el le aducea. Şi

ION TOMA IONESCU

67

din culise apare leoaica, nu ştiam că e acolo, Mihaela. Eu ca o floare reparând:

„Scuză-mă, Mihaela! Nu ştiam că eşti aici!”)

— Când aŃi stat de vorbă ultima oară cu Radu Nicolae la

Prundu?

— Alaltăieri.

— Ce v-a spus?

— Mi-a spus că sâmbătă seara trebuie să vin şi eu neapărat la

şedinŃă şi trebuie să pregătim ceva deosebit pentru cei din Arad şi Bucureşti. Urmează să aduc ceapă, usturoi, cartofi, carne şi să vin înainte de ora 19, ca să putem face pregătirile. (Ce vremuri! Pe-atunci usturoiul nu era „drog de categoria treia”, aud că acum se va putea vinde doar

cu reŃetă în farmacii, dar nu reŃin să-l fi avut vreodată în meniul obişnuit… Ştiu eu ce-o fi vrut să facă cu el!?…)

— La gară se duce careva să-i aştepte?

— Probabil Badea Gheorghe (tot el), cel de la uzină, dar pot veni şi singuri că „bucureştenii” au mai fost pe aici.

— VorbeaŃi de nişte poze, ce poze aveŃi cu ei?

— Da, într-o cameră, la şedinŃă, cu nişte lumânări aprinse.

(Proştii de noi, la Învierea aia de pomină când am făcut poze artistice, nu

ştiam că vom rămâne cu pozele alea în istorie, ne-am fi străduit mai mult!…) Facem poze şi în sâmbăta asta, vine Geo Jugănaru cu aparatul lui cu blitz. (N-a venit Geo în seara flagrantului… El spune că a fost cu ceva probleme la Timişoara. Şi Aradul e lângă Timişoara…el o fi fost să vină de la Arad?)

— Ce intenŃionaŃi să le duceŃi diseară?

— Am zis că le duc usturoi şi carne, atât a cumpărat tata şi

mi-a dat. (E ceva cu usturoiul acesta, o fi bun la spiritism, contra vam-

pirilor, mă gândesc…)

— Tatăl dumitale ştie că mergi la un ceai?

— I-am spus că merg la nişte prieteni în Prundu. Radu Nicolae

şi Radu Aglaia locuiesc într-o cameră, sunt căsătoriŃi de curând legitim, au un reşeu pe care se găteşte mâncare, o bibliotecă unde îşi Ńin cărŃile, scrisorile, lucrurile lor… Au şi nişte picturi, iar pe jos preşuri şi o bucată de PFL. (Important PFL-ul ăla, pe el se făceau jocu- rile…)

— Cam până la ce oră durează?

68

DOSARUL ALBAŞTRII

— O, poate să Ńină şi două zile, dorm toŃi acolo.

— Ultima oară când v-aŃi întâlnit?

— Alaltăieri, v-am spus.

— Cine a mai fost?

— N-am fost prea mulŃi; eu, unul Cornel care zicea că e critic

muzicolog, nu-l cunoşteam (mai repede cred că e vorba de pictură, Cornel Ratcu mai venea cu Gess, mi-a confirmat şi Nae mai târziu), solid, înalt, gras, cu faŃa mare, rotundă, şaten, se îmbracă cu un costum gri, are vreo 24 de ani.

— Vine şi ăsta acolo diseară?

— Da, şi Sandu Ion. Pe ăsta nu l-am mai prins că plecase cu

vreo două minute înainte de a veni eu, nu ştiu de ce, trebuia să se întâlnească cu alŃii ca să vină noaptea acolo. (Cornel, Sandu Ion, fauna asta nu o cunosc… pe 9 octombrie în ce mă priveşte intram prima şi ultima oară în acea casă.) Au un aparat de radio. Televizor nu. Se pune muzică, se ascultă „Europa Liberă” şi când primesc scrisori de la

Cornel Chiriac, le citesc şi le comentează. (Nae susŃine că nu exista radio.)

— Cine poartă corespondenŃa cu Cornel Chiriac?

— Mai mult Iordache Vasile şi Duminică Claudia.

— Îşi scriu prin poştă?

— Nu, prin intermediul unui neamŃ, l-am văzut prin Piteşti

acum două luni. Avea maşina oprită la Muntenia. Nu ştiu ce

număr are la maşină. (…) L-am văzut şi trecând spre rafinărie, poate lucrează acolo.

— NeamŃul nu a venit niciodată la chestiile astea ale voastre?…

— Nu, când aveam cenaclul la Şcoala Populară de Artă venea

pe acolo, era în sală când recitam. Ştia foarte puŃin româneşte, dar

ne înŃelegeam. Duminică Claudia şi Iordache Vasile vorbeau ger-

mana. (I-am întrebat pe amândoi, acum, eram nelămurit: nemŃeşte nici o boabă! Or fi uitat-o, vârsta…)

— Alaltăieri, practic, ce aŃi făcut acolo? AŃi fost doar tu, Radu Nicolae…

— Radu Aglaia, Pia Alexandra, care venise din Bucureşti înainte,

să ne spună când să-i aşteptăm pe ceilalŃi, Badea Gheorghe, Cornel ce urma să revină mai târziu cu alŃii, dar eu am plecat… (parcă Sandu,

nu Cornel urma să vină…)

ION TOMA IONESCU

69

— Astă-seară vin toŃi?

— Vin foarte mulŃi, la nouăsprezece treizeci opreşte trenul şi pe la douăzeci ajung…

— Totuşi, alaltăieri ce aŃi făcut?

— Am ascultat muzică şi am vorbit ca astă-seară să ne întâl-

nim la 19. Camera e cam de trei-patru metri pătraŃi. Unii stau pe pat şi dacă n-au loc, stau pe jos. Au un singur taburet, n-au scaune. Astă-seară vor să schimbe numele grupului.

— AŃi vorbit şi de un statut?

— A, da.

— L-aŃi văzut?…

— Nu l-am văzut…

— Cine v-a vorbit de statut?

— Acolo toŃi… (Un nume indescifrabil care începe cu V… de la

Voicu?, o fi Anca.) Mai mult cu ea am vorbit în orele libere că eram

colege de clasă, discutam şi despre asta. Au statut, dar nu ştiu la cine este. Ori la Radu Nicolae, sau mai degrabă la Claudia, acolo la Bucureşti, că ei sunt iniŃiatorii şi s-au preocupat.

— Spune cum ai depus jurământul!…

— Când?… Eu eram la un cerc de muzică, la canto, ei m-au

cunoscut şi le-a plăcut de mine într-un fel, aşa… Jurământul mi l-am luat acum un an şi jumătate. M-am dus la Radu Nicolae, nu aici în Prundu, stătea în Ceair pe scară cu părinŃii, la patru (părinŃii erau la parter). În camera lui… nimic pe jos. Era camera liberă fiindcă lor nu le plăcea camera aglomerată…

(E locul unei paranteze mai lungi, lui Ică i-a căzut fisa. Temporal, nu se potriveşte de loc. Nae a stat într-o vreme la etajul patru în Ceair, dar mult mai târziu. Dacă luăm de bune ce zice scenarista, ar însemna că aşa-zisul jurământ l-a făcut prin ’69. Dar Nae s-a mutat pe scară cu părinŃii, după ceva vreme… prin ’73; se căsătorise deja, iar Anca născuse ba cred că atunci când stătea acolo şi divorŃase, vânduse apartamentul cumpărat în Papuceşti. Ce să înŃeleg din asta? Primul gând ar fi acela că acest document a fost fabricat mult după evenimente, la distanŃă de ani. Constataseră şi organele irelevanŃa faptelor şi au vrut să dea greutate unui dosar ale cărui file aveau consistenŃa pufului de păpădie ce s-ar fi putut spulbera la cea mai slabă adiere

70

DOSARUL ALBAŞTRII

de vânt. Le-a scăpat din vedere amănuntul timpului, în procesul de mistificare, cum probabil şi scenaristei, s-o lăsăm să plutească în continuare pe aripile fanteziei ei bolnave.)

— De fapt erau vreo cinşpe-şaişpe inşi, când am depus eu

jurământul. Mi-l amintesc, dar nu-l ştiu complet. Am stat în genun- chi şi unul a spus un cuvânt, altul alt cuvânt, apoi cu toŃi în cor.

— Nu-l ştia unul pe de rost?

— Îl ştiau, dar aşa se obişnuia. Cum recitau şi „Luceafărul”,

unul o strofă, altul o strofă… Până mi-au spus conŃinutul, am stat în picioare în mijlocul lor şi ei în cerc. Au stins lumina aprinzând lumânări. ToŃi aveam câte o lumânare în mână. Am respectat jură- mântul. Pia Alexandra, colega mea, a fost cu mine, dar acum e gravidă şi a plecat la Bucureşti. Acte imorale nu s-au întâmplat până acum. Am uitat să vă spun de Bădescu Georgeta, este elevă în anul cinci, şi ea vine în seara asta. A mai fost şi Ştefan Mariana şi Bădescu Marian. De anul nou am făcut revelionul la … (indescifrabil) şi am luat noi făină, ouă şi le-am dus Marianei pentru cozonaci, atunci am văzut-o pe maică-sa. Eram eu, Radu Nicolae, Jugănaru Gheorghe, Bădescu Marian. Nu ştiu dacă Bădescu Marian e invitat diseară. (Aici m-am încurcat şi eu, am crezut că era vorba, la prima lectură a dosarului, de revelionul făcut la mine, dar mi-a amintit Iordache că era cel întâmplat la

„prietena” mea Miky Mazilu, cu un an înainte, ea era indescifrabilul… Ar fi loc şi de o escapadă a craiului, Paşadia al nostru, n-o mai zic, bag seama de-aia a Ńinut minte.)

— El a mai participat? (E vorba de Marian Bădescu, parantezele

astea lungi… „verişorul” MarianeiS, să fiu atent ce spun, a terminat dreptul, să nu mă cheme-n instanŃă…)

— A mai participat cum să nu, la Bădescu Georgeta… nu venea mereu.

— Elevi de liceu din oraş nu au fost?

— Nu. Fete au fost, băieŃi nu.

— Magnetofoane nu au apărut până acum?

— A fost odată unul, al lui Cârstea Gheorghe, nu ştiu de pe unde l-a luat.

— Dacă Ńi-am da noi o poşetă cu un magnetofon, te caută ăştia în poşetă?

ION TOMA IONESCU

71

— Cum să nu, mă întreabă, vai de mine…

— Mi-au zis să aduc Ńigări Mărăşeşti, fumează şi fetele.

— În camera din faŃă nu stă nimeni, precis. De câte ori am

fost acolo, uşa era încu-iată. (Probabil schiŃa cu creionul, pe hârtie cum se ajunge la Nae…). Aici stau ei. Scara din pantă duce direct la camera lor. Camerele nu comunică, între ele nu e nici o uşă. Aici stau două fete, una e la şcoală şi una lucrează la Argeşana.

— Vin şi „fete”… la zaiafetul ăsta? (Cuvântul căpăta nuanŃe,

prin inflexiunile vocii cred, fete adică „fetiŃe”…)

— Eu nu ştiu… aici e o grădină, aici e dealul care urcă şi aici

e calea ferată.

— Proprietarul casei cine e?

— E o femeie de 58 de ani. Stă la Bascov. Maică-mea o cunoaşte. / Semnătura.”

*

Nae era acasă cu soŃia şi vreo doi cunoscuŃi, dar nu aveau nimic pregătit. (Nici carnea, nici usturoiul nu ajunsese şi nici sce- narista…) I-am luat prin surprindere. Ne-am bucurat de revedere şi atât. ToŃi banii adunaŃi de prin buzunare nu ne-au ajuns să cum- părăm clasica noastră vodcă rusească. Au mai venit încă doi prieteni. Ce puteam face!… GessB (nu mai ştiu nimic despre ea) a găsit o gutuie şi, către mine:

— O mănânc şi plecăm.

A cerut un cuŃit.

— Hai să facem un poker sau n-ai nici beŃe de chibrit?

Zis şi făcut!… Făcut doar pe jumătate, căci după un timp foarte scurt, dintr-o dată, uşa casei (de ce încuiată?) se smulge din toc izbită cu zgomot. Apare în prim-plan o figură congestionată şi

o mână tremurândă prelungind un pistol. Filmul se derulează prost, cadrul se strânge, iar camera mică se umple cu zece, poate doisprezece securişti şi miliŃieni, nu se mai isprăveau intrând. MuŃi, ne ridicaserăm în picioare, căutând, în spaima privirii întinsă ca o culme de rufe (de fapt noi, cred, atârnam de priviri ca nişte rufe), Ńevile de oŃel ale pistoalelor. Coborâseră Ńinta.

72

DOSARUL ALBAŞTRII

Se fereau ascunzându-le sub haine în îmbulzeala creată. Singurul pistol, ameninŃător încă, rămăsese suspendat între privirea mea înŃe- penită şi gura tunătoare, spumegând şi duhnind a alcool, a coman- dantului.

— Nu vă mişcaŃi! RămâneŃi pe locurile în care-aŃi fost! Mama

voastră de derbedei! Şi cu tocul pistolului l-a plesnit peste frunte pe Nae, ca să-l ajute să se reaşeze.

— Să vină cu aparatul!

Un aparat foto cu blitz. Nici ochiul lui magic nu reuşea să

cuprindă cadrul devălmăşit…

— AduceŃi un scaun!… de unde? Au continuat înjurăturile.

— Nemernicii dracului!… „Europa liberă”, jocuri de noroc,

ai!?…

— Banii, unde sunt banii?… şi cineva, un ofiŃer, aruncând pe

bucata de PFL întinsă pe podea – printre cărŃile de joc şi chibrituri – un muşuroi de bacnote, scos dintr-o servietă, să mărească potul.

— Pozează Vasile!

— Stai, mă, nu poza! strig eu cu disperare depăşind absurdul

situaŃiei şi strângând banii din fişicuri, la piept cu prezenŃă de spirit, nici nu realizasem acel „mă”, nefiresc… Socotisem, adunând de pe jos, ne-ar fi ajuns tot anul pentru votcă…

— Vă împuşc pe toŃi, mă, vă împuşc!… zise comandantul intro-

ducându-şi tacticos arma în tocul de piele. FaceŃi procesul-verbal!

— Domnule comandant, ne-ar trebui doi martori!…

Au adus după un timp, două babe din vecini. Comandantul ieşise să se răcorească. Ne mai liniştisem şi noi, dictând pe rând celui care scria, datele personale. Când au intrat babele, Anca plân-

gea. Între timp apăruse şi Vlasie cu un prieten, i-au luat de la poartă şi i-au împins în casă nedumeriŃi. Dracu’ i-a pus să nu-şi continue drumul în sus pe uliŃă.

— Maică, Doamne păzeşte!…

Făcându-şi cruci mari amândouă…

— Ce furară copii ăştia?…

— Poporul, maică, pe dumneata, Ńara, socialismul. S-au vândut

capitaliştilor!

ION TOMA IONESCU

73

AmuŃiră, dar continuau să se închine.

— Gata procesul-verbal!…

— Semnează maică!… şi dumneata!

— Nu ştiu să scriu.

— Pune degetul!…

— Hai la maşini!

— Voi, în dubă, mă, albăstroşilor!

*

F. 138 / Proces-verbal / Întocmit: Cpt. Stoica Ion, Lt. maj. Bîlă Eugen şi Lt. Berechet Nicolae. (Acum general la pensie, fost înalt demnitar al statului după ’89. Câte întâmplări de genul celor povestite o fi trăit în cariera lui? Şi totuşi, pentru noi, s-a dovedit, n-a fost rău că el a scris procesul-verbal) / Piteşti, 9 octombrie 1971. „Astăzi, data de mai sus, fiind sesizaŃi din oficiu că în Şoseaua Giurgiului, nr. 122 în imobilul numitei Lazăr Tudora se practică jocuri de noroc, ne-am deplasat la adresa mai sus menŃionată unde, în prezenŃa martorilor asistenŃi: 1. Jaravete Rada, fiica lui Marin şi Ştefana, născută la 20 iulie 1924 în municipiul Piteşti, cu domiciliul în Şoseaua Giurgiului, nr. 120; 2. Ştefana Floarea, fiica lui Marin şi Ana, născută la 18 august 1901, în com. Albota, cu domiciliul în Piteşti, Şoseaua Giurgiului, nr. 120, am constatat următoarele:

În acest imobil, în a doua cameră (privit dinspre stradă în curte) am deschis uşa şi am găsit un grup de tineri care aveau cărŃi în mână, iar jos bani în bancnote de metal (sic!), de asemenea, în cameră mai se afla un aparat pick-up la care se audia muzică de jazz.

(Simt nevoia să păstrez pe cât posibil exprimarea şi ortografia originală, de fapt locotenentul Berechet era un tip citit, dar vreau să aduc unele comple- tări pentru înŃelegerea exactă a poveştii. Spre exemplu sintagma: „am deschis uşa” se traduce adevărat după cum v-am mai spus am smuls uşa din bala- male, iar cu privire la: „în cameră mai se afla un pick-up” fac menŃiunea că acel pick-up a îngheŃat şi acordurile Rapsodiei albastre s-au frânt, sub ameninŃarea pistoalelor, după pătrunderea în interior a organelor, în scopul unei mai bune comunicări cu noi, a veşnicilor apărători ai democraŃiei socialiste.)

74

DOSARUL ALBAŞTRII

Trecând la identificarea tinerilor, am stabilit că aceştia se numesc:

Bădescu Georgeta, fiica lui Gheorghe şi Maria, născută la 9 noiembrie 1952 în municipiul Piteşti, str. Viilor nr. 14. (19 ani) Radu Aglaia, fiica lui Ilie şi Aglaia născută la 27 septembrie 1953 în com. Zvoriştea, judeŃul Suceava, cu domiciliul în Piteşti, Şoseaua Giurgiului, nr. 122. (18 ani) Radu Nicolae, fiul lui Constantin şi Virginia, născut la 3 sep- tembrie 1951, în municipiul GalaŃi, cu domiciliul în municipiul Piteşti, Şoseaua Giurgiului, nr. 122. (20 ani) Badea Nicolae, fiul lui Petre şi Elena, născut la 3 martie 1952, în comuna Băiculeşti, jud. Argeş, cu domiciliul în Bulevardul Nicolae Bălcescu, nr. 20. (19 ani) Costea Aurel, fiul lui Teodor şi al Anei, născut la 10 iunie 1950, în comuna Tulca, jud. Bihor, domiciliat în Bucureşti la căminul Complex Regie, Bloc E, camera 022. (21 ani) Ionescu Toma Ion, fiul lui Toma şi al Aureliei, născut la 2 noiembrie 1948, în comuna Merişani, domiciliat în municipiul Piteşti, cartier Trivale, bloc 42, scara C, apartament 14. (23 ani) Cârstea Gheorghe, fiul lui Gheorghe şi al Filofteiei, născut la 7 mai 1952 în comuna BoŃeşti, judeŃul Argeş, cu domiciliul în comuna Colibaşi. (19 ani) ToŃi cei de mai sus în momentul când am intrat, adică la orele 20:15, stăteau pe duşumea, cu excepŃia celor două fete, având cărŃile în mână, iar banii se aflau tot pe duşumea în mijlocul lor. (Eu nu aveam cărŃi în mână, nu jucam în acel moment, dar nu e important!) La intrarea în cameră, după ce ne-am declinat competenŃa, s-au executat fotografii. După circa 20 de minute, în imobilul mai înainte citat, au mai venit 2 tineri, care fiind întrebaŃi asupra identităŃii lor, am stabilit că se numesc:

Bărbulescu Constantin, fiul lui Nicolae şi Constantina, născut la 28 noiembrie 1953 în municipiul Braşov, cu domiciliul în muni- cipiul Piteşti, Calea Bucureşti, bl. 27, scara B, ap. 1. (18 ani) Vlasie Călin, fiul lui Hristache şi Profira, născut la 2 mai 1953, în municipiul Buzău, jud. Buzău cu domiciliul în Piteşti str. Hamangiu, nr. 6. (18 ani)

ION TOMA IONESCU

75

Din camera unde au fost găsiŃi toŃi cei mai sus menŃionaŃi, s-au ridicat fotografii, mai multe acte şi înscrisuri. Pentru care am încheiat prezentul proces-verbal în 2 exem- plare. Semnături: Organ de cercetare. Martori. Făptuitori. În continuarea procesului-verbal, menŃionăm că la jocul de cărŃi a mai participat şi Stancu Constantin, fiul lui Constantin şi Aurelia, născut 15 ianuarie 1951, în comuna Schitu Goleşti, cu domi- ciliul în municipiul Piteşti, str. 1 Mai, nr. 42. (20 ani) S-au ridicat cărŃile de joc şi suma de 5 lei, în bacnote de metal. Pentru care am încheiat prezentul proces-verbal în 2 exemplare. Organ de cercetare. Martori. Făptuitori. Semnături”.

*

Mai târziu, simt că voi reveni în text, să reaşez taberele, poate chiar se impun şi nişte consideraŃii asupra eficacităŃii punerii în scenă.

*

(Ar trebui să fiu cârcotaş să nu recunosc faptul că procesul-verbal e realist, dintr-un punct de vedere. La percheziŃia corporală s-au găsit asupra noastră în total suma de 5 lei şi 35 de bani, consemnată de altfel surprinzător de corect, renunŃându-se la aranjamentele regizorale cu teancul de bani din dotare, miliŃienii, cei care au scris procesul-verbal, fiind se pare corecŃi. ReacŃia celor două babe, martorii flagrantului, speriate şi ele de amploarea descinderii, a fost pe măsura evenimentului. „…Cine veniră maică la copiii ăştia, americanii? Apără-ne doamne de duşmani!… sau furară ceva?” … „Au furat, ŃaŃă Floareo, încrederea partidului, pe noi toŃi ne furară, ei sunt duşmanii poporului,” „…Copii ăştia?… vezi, RădiŃo, Ńi-am spus eu să închizi bine seara găinile în coteŃ…”)

ArestaŃi de Securitate

În clădirea rece a SecurităŃii ne-au repartizat în birouri diferite, dându-ne în primire câte unui ofiŃer. Eu am avut un locotenent

76

DOSARUL ALBAŞTRII

cumsecade. Mi-a povestit ce se întâmplă. Când a venit maiorul aflasem deja câte ceva.

— A recunoscut, tovarăşe locotenent? Dumnezeii mă-tii!

Trădător de Ńară, albaştrii ai?… Vă satur eu de albaştrii! Mi-a luat ochelarii de la ochi şi mi-a tras o palmă, cu sete, cu ură. Ce i-oi fi făcut? A mai înjurat o dată şi a plecat. În timp, m-am liniştit. Obosisem. Era trecut de miezul nopŃii. Nici nu mi-am dat seama. Scriam de câteva ore, cu bună credinŃă, declaraŃia, încercând să explic de unde putea să devină confuzia. Către orele unu din noapte i-au adus din Bucureşti pe ClauD şi pe Ică. (Greşesc, au adus-o doar pe Claudia. Lui Ică i-au luat declaraŃia la Bucureşti. M-a corectat el mai târziu în discuŃiile de clarificare. La nebunia de-a- tunci…) Ei erau greii, se pare. Pe la trei-patru, ne-au reunit într-o cameră. Un locotenent din cei tineri, Bucurel, se cunoştea cu Gess,

a adus câteva pâini calde şi Ńigări; era o brutărie prin apropiere în trei schimburi. Devenisem prieteni, după o noapte, ce noapte!, ne simpati- zam. Claudia ne-a zis să nu vorbim că sunt microfoane.

Şi ce dacă sunt microfoane, sunt peste tot, să nu mai vor-

bim?…

Tovarăşe locotenent, cât e scorul în Cupa Davis?

Ne-au bătut, dă-i dracu’ dă americani.

Spre dimineaŃă, mergând la toaletă l-am zărit pe cel cu colecti- vizarea legat la mâini. Se pare că filmul lor a avut o regie proastă, nu trebuia să-l vedem (sau poate că aşa trebuia – să fie văzut). S-o

fi trezit comandantul?…

Duminică pe la doisprezece, ne-au urcat într-o maşină, un Gaz prăpădit, lăsându-ne pe fiecare la casa lui. Dar nu se terminase. Am găsit casa răvăşită. Lipseau cărŃi şi manuscrise.

Am aflat mai târziu că în acea noapte s-a mai chinuit cineva pentru noi: Augustin Z.N. Pop, criticul, el a citit toate manuscrisele noastre şi a dat verdictul la telefon dimineaŃa:

— Cel mult ăştia pot să strice limba, aici e tot pericolul! (…)

Finalul trebuia să fie apoteotic. Era nevoie de un exemplu. Tezele din iulie îl cereau. [Cred că trebuie să dai fragmente din cele-

brele Teze – pentru că totul e legat de aceste Teze, în sensul că Secu

ION TOMA IONESCU

77

se arăta vigilentă, dar de fapt pentru ca tovarăşii comandanŃi să ia nişte grade pe seama noastră folosindu-se de aceste Teze… nota editorului.

*

„O atenŃie deosebită va trebui acordată activităŃilor cultural- educative şi distractive în rândurile tineretului şi în special ale elevi- lor şi studenŃilor, combătând manifestările de cosmopolitism, dife- ritele mode artistice împrumutate din lumea capitalistă […]. Va fi lărgită şi intensificată propaganda ateistă, organizarea acŃiunilor de masă pentru combaterea misticismului, a concepŃiilor retrograde, pentru educarea întregului tineret în spiritul filozofiei noastre mate- rialist-dialectice.”

*

Claudia m-a sunat a doua zi, luni, să mergem împreună la JudeŃeana de partid să reclamăm, naivi ce eram!… Nu ne-au pri- mit. Cu prim-secretarul a vorbit singură mai târziu. O cunoştea, reprezentase judeŃul la „Cântarea României” de mai multe ori, câş- tigase o grămadă de premii, era şi frumoasă, doar cu „IntoxicaŃia cu muncă” o cam zbârcise. La Securitate am fost sfătuiŃi să stăm liniştiŃi:

— Se repară totul! Şi să nu vorbim cu presa. Nu era nevoie de sfat, pistoalele ne înspăimântaseră. (…) Ce să se repare, cum să se repare şi cum să uiŃi? Dar comandantul?… Uită el că a scos pistolul beat în faŃa unor copii? El, săracu’, oare cum se justifică? Nu vom fi oare eliminaŃi, şterşi din evidenŃa populaŃiei?… — AtenŃie la maşini şi ieşiŃi puŃin pe stradă! sunau avertis- mentele în creierele noastre devălmăşite.

*

78

DOSARUL ALBAŞTRII

Ff. 92-93 / (scris deosebit de caligrafic) / DeclaraŃie / „Subsemnatul Iordache Vasile, născut în anul 1945, luna septembrie, ziua 2, în oraşul Piteşti, judeŃul Argeş, fiul lui Ştefan şi al Mariei, student în anul întâi al FacultăŃii de regie teatru, cu domiciliul stabil în oraşul Piteşti, Str. Negru Vodă, Bl. E7, Sc. B, Ap. 2, parter, iar domiciliul flotant în Bucureşti, cămin studenŃesc nr. 3, Calea GriviŃei, nr. 130, sector 8, declar următoarele:

(DeclaraŃia i-a fost luată după ce, chemat la poarta căminului de pe GriviŃei, unde locuia, a fost dus peste stradă într-o cameră mică la facultatea de la Polizu. L-au intimidat vorbindu-i despre ascultarea „Europei Libere” şi despre bancurile politice spuse de noi. Ziceau că au înregistrări. I-au citit fragmente din declaraŃiile pe care le dăduserăm în noaptea de pomină de la Piteşti, unii dintre noi.) Fiind elev la STACO, în perioada anilor 1968 până în vara anului 1970, am participat pe timpul vacanŃelor de iarnă şi primă- vară la cenaclul literar „Ion Minulescu” ce funcŃiona în oraşul Piteşti, pe lângă Casa Tineretului (actualmente Casa Elevilor şi StudenŃilor). Cu această ocazie am cunoscut şi m-am împrietenit cu: Ion Toma Ionescu, Radu Nicolae, Băjenaru Lucian (ultimii doi cunoscuŃi cu câŃiva ani în urmă ca piteşteni şi colegi de cenaclu la „Liviu Rebreanu”, de pe lângă Palatul Culturii) Claudia Duminică, Pia Alexandra, Mariana Ştefan, Bădescu Georgeta, Jugănaru Gheorghe, Demetriade Răzvan. ŞedinŃele Cenaclului „Ion Minulescu”, au continuat la inter- vale mai rare până în toamna anului 1970, când practic cenaclul res- pectiv şi-a încetat activitatea, mai precis la începutul lunii decembrie. Motivul principal, după aprecierea mea, fiind refuzul de a mai participa al subsemnatului, Iordache Vasile, Claudiei Duminică şi al lui Radu Nicolae care ne-am considerat jigniŃi în cadrul Casei Tineretului, contribuind la aceasta, în mare măsură, şi neputinŃa noastră de a pregăti la timp punerea în scenă a spectacolului la care ne anga- jasem. La iniŃiativa mea, am hotărât să ne continuăm întâlnirile la Ionescu Toma Ion, unde ne mai reunisem şi cu alte prilejuri. Veneam frecvent: Iordache Vasile, Radu Nicolae, Cârstea Gheorghe, Duminică Claudia, Ionescu Toma Ion şi Vlasie Călin. În vara anului 1971, în

ION TOMA IONESCU

79

mod deosebit ne-am întâlnit cu diverse ocazii şi în alte case (precum la mine, Duminică Claudia, Bădescu Georgeta sau Radu Nicolae, şi înainte, şi după căsătoria acestuia cu Voicu Aglaia). Ulterior au mai venit în cadrul grupului alte persoane: Ştefan Mariana, Bădescu Georgeta, Jugănaru Gheorghe, Pia Alexandra şi Voicu Aglaia. Desigur, pasager au mai trecut şi alŃii. Cu ocazia acestor întâlniri în locuinŃa numitului Ionescu Toma Ion din cartierul Papuceşti, la iniŃiativa mea şi a lui Ionescu Toma Ion, am hotărât ca grupul nostru să poarte denumirea de „Albastru”. De asemenea, am hotărât să redactăm o revistă cu aceeaşi denu- mire în care voiam să publicăm creaŃiile noastre literare precum şi unele traduceri din diverşi scriitori şi poeŃi străini. (Ca să fim riguroşi, numele de „Albastru” a fost dat doar revistei, securiştii l-au transferat grupului!) Am mai hotărât să creştem numeric prin primirea de noi membri şi totodată să fim sinceri şi legaŃi frăŃeşte, să ne ajutăm între noi atunci când cineva din grup are nevoie de ajutor, într-un fel sau altul. Pentru a avea un „capital” necesar cheltuielilor mărunte, am hotărât să contribuim fiecare, lunar, după posibilităŃi, cu anumite sume de bani ce se ridicau până la maxim 20 lei. Cu ocazia întâlnirilor pe care le-am organizat, mai întâi mem- brii grupului expuneau lucrări proprii, se citeau versuri ale autorilor români (printre alŃii Ion Gheorghe, Marin Sorescu), după care se făceau comentarii pe marginea lucrărilor citite. Uneori, atunci când era şi ora potrivită, se asculta postul de radio „Europa Liberă”, emisiunea în limba română, iar la termi- nare se făceau comentarii pe marginea emisiunii transmise. În afară de cele declarate mai sus, arăt că am făcut comentarii pe marginea documentelor de partid privind îmbunătăŃirea muncii politico-ideologice şi de educare în spirit marxist-leninist a poporu- lui, comentarii conform cărora am apreciat că unii factori au sărit peste cal în interpretarea acestor documente. ([Se vede că i s-a dictat lui Ică, iar referirea la Teze apare din nou, dar nu explicit – trebuia ca „efortul” lor să fie apreciat de superiori!… ] asta nu e paranteza mea e tot a editorului.)

80

DOSARUL ALBAŞTRII

Discutam de asemenea despre filmele văzute, despre cele ce ne plăceau şi despre cele ce nu ne plăceau. Discutam uneori şi despre curentul „hippy”, fără a împărtăşi intenŃiile acestora. Personal, eu am încercat să explic esenŃa curen- tului, referindu-mă la faptul că acesta este un produs de dezorien- tare şi nu poate fi propriu decât americanilor. Referitor la emisiunile postului „Europa Liberă”, am spus că aceştia transmit în general ştiri care nu pot fi controlate. Am susŃinut de asemenea că pletele (şi minijupa la fete) fac un ins condamnabil sau nu, dar nu i-am susŃinut niciodată pe cei cu plete, mai ales pe aceia care voiau să imite, numai ca să-şi dea importanŃă.”

(Nu ştiu ce comentarii s-ar putea face în afară că atunci când a dat declaraŃia, a treia oară, pentru că primele două i-au fost rupte în faŃă, Ică purta plete. Din construcŃia declaraŃiei, se disting uşor pasajele unde organul a folosit presiunea şi dictarea, ca modalitate de lucru, mai ales spre partea finală. Ică mi-a povestit că atunci când a fost procesul, l-au ridicat direct, tot din camera de cămin, într-un trening de casă ponosit, fără a-i da posibilitatea să-şi schimbe măcar Ńinuta. Pe unul dintre ofiŃeri îl cunoştea din liceu, fiindu-i coleg, aşa s-a nimerit. Acesta l-a sfătuit în maşină, în drum spre Piteşti, să recunoască tot ce vor anchetatorii, dacă vrea să mai vadă căminul. Securiştii erau relaxaŃi şi mulŃumiŃi, văzuseră şi meciul la stadion. Bătuse naŃionala cu Dobrin în formaŃie, marcase şi el; 2-1 cu Cehoslovacia. Nu putea să se-ntâmple nimic rău, doar să aibă grijă la ce şi cum spune.)

*

Spre deosebire de declaraŃia lui Ică – IATC-ul fiind special, el avea ceva mai mult de pierdut –, cea a Claudiei, adusă în noaptea „flagrantului” din Bucureşti de altă echipă, este mult mai abruptă.

VI. DeclaraŃii

Ff. 118-127 / DeclaraŃie Claudia Duminică / „De la început precizez că nu este vorba despre niciun grup, nu se poate numi «grup» prietenia fugară dintre subsemnata şi Radu Anca, Ştefan Mariana, Bădescu Georgeta, Radu Nicolae, Ionescu Toma Ion, Iordache Vasile, Cârstea Gheorghe. Nefiind vorba de niciun grup, nu există o denumire generală a acestei prietenii. Avem o prietenie normală (inconştientă) (ăsta e cuvântul folosit în paranteză, nu comentez) aşa cum orice cetăŃean se întâlneşte cu alŃii şi beau o cafea împreună, petrec nişte clipe împreună, există o nevoie de societate, de prietenie, nimeni nu poate trăi izolat. În prezenŃa mea, prietenii mei n-au greşit, n-au vorbit ten- denŃios la adresa patriei, din contră, erau nişte tineri convinşi şi însufleŃiŃi de realizările socialismului. Dacă se creeau şi poezii pesimiste, ele se refereau la sufletul omului, la nefericirile din dragoste care nu vor fi vindecate niciodată. Nu i-am mai văzut din aprilie 1971, adică, vreau să zic, nu am stat mult împreună. De vizitat, l-am vizitat ultima oară acum o lună pe Ionescu Toma Ion, eram cu vărul meu Doru şi cu Costea Aurel. Ne-am întâlnit pe stradă. Nu s-a discutat despre îngrădirea scriitorilor sau despre impunerea de teme în literatură. Din contră, creaŃia este un act liber consimŃit. Nu s-a ascultat «Europa Liberă», nu s-a ascultat programul lui Cornel Chiriac, nu s-au făcut referiri tendenŃioase la adresa tova- răşului Nicolae Ceauşescu, a partidului şi guvernului, la vreo hotărâre luată de statul nostru, sau la viaŃa tineretului român. Nu s-a vorbit

82

DOSARUL ALBAŞTRII

despre modul de viaŃă capitalist…” (În declaraŃie urmează o meandră sentimentală de care, se pare, Securitatea avea cunoştinŃă, un incident cu Ilie Purcaru la revista Argeş, o fumigenă care nu are relevanŃă pentru subiect, dar a cărei rană securiştii au Ńinut s-o scorocească cu vătraiul. Este de latitudinea Claudiei dacă face public momentul.)

*

Ff. 97-103 / DeclaraŃie / „Subsemnatul Ionescu Toma Ion (De fapt, eu am la dosar două declaraŃii, una înainte şi cealaltă după palma oferită cu multă generozitate şi deferenŃă de maiorul despre care am mai pomenit. Stă mărturie pentru deferenŃă gestul de a-mi fi luat mai întâi ochelarii de la ochi.) În ziua de 9 octombrie 1971, sosit din Bucureşti, aflasem de la Cârstea Gheorghe că la Radu Nicolae se va organiza dans cu ocazia mutării cu chirie în casă nouă. Am luat-o de acasă pe Bădescu Georgeta şi am plecat spre domiciliul lui Radu Nicolae. În oraş l-am întâlnit şi pe Costea Aurel, acesta a mers cu noi până la ultima sta- Ńie de autobuz de la depou, unde a întâlnit o cunoştinŃă cu numele Nicoleta şi a rămas să vorbească cu ea. (Poate că nu interesează toate aceste amănunte, numai că eu caut să înŃeleg faptele descrise atunci, proaspăt, poate mă vor ajuta să mă luminez asupra celor care ne-au pus pe tavă, pentru micul dejun sau cina uşoară, securiştilor. Observ că pe Gess am luat-o de acasă, nu ne-am întâlnit pe stradă cum am scris undeva. În încercările mele, de mai târziu, de a reconstitui faptele, Sanda era cea care mă invitase prima la Nae, nu Gicu. Poate că m-am întâlnit cu amândoi… Costea a ajuns mai târziu, l-a oprit Nicoleta. Cine e Nicoleta?… Cu ea mai era o fată, în Capcanele te pot face să greşeşti.) Ajunşi la Radu Nicolae, acesta juca poker pe beŃe de chibrit (jos, pe un placaj, nu aveau scaune) cu Cârstea Gheorghe, Stancu Doru şi un prieten al acestuia, student la subingineri, Bărbulescu. (Voi afla mai târziu ce e şi cu băieŃii ăştia, dar sigur Bărbulescu a venit mai târziu cu Vlasie) M-am dezbrăcat de haină şi am muşcat dintr-o gutuie. Radu Aglaia şi Bădescu Georgeta flecăreau şi în acel moment (rapid) au apărut organele de MiliŃie. Precizez că pokerul se juca pe beŃe de chibrit şi menŃionez că am mai jucat poker şi cu alte prilejuri, pe mărunŃiş sau beŃe, pentru distracŃie, iar la sfârşit, dacă erau bani, cumpăram ceva de băut sau îi păstram pentru cafeaua următoare.

ION TOMA IONESCU

83

(După enumerarea persoanelor care se perindaseră prin apartamentul meu cu diferite ocazii, să împrumute vreo carte, să citească vreo poezie sau să poarte vreo discuŃie, prima mea declaraŃie se întrerupe brusc. Este momentul palmei încasate şi invitaŃiei de a-mi băga minŃile în cap şi a intra în „cuprinsul de substanŃă al faptelor”. Şi pentru că tânărul meu anchetator, cumva complice, după plecarea maiorului, îmi sugerase să povestesc despre desfiinŃarea Cenaclului „Ion Minulescu”, de bună-credinŃă am încercat să aştern ce „ne-a mânat în luptă” şi să-mi explic cum s-ar fi putut crea o falsă impresie.)

La Cenaclul «Ion Minulescu», noi, adică Radu Nicolae, Claudia Duminică, Iordache Vasile, eu şi ceilalŃi am vrut să edităm o revistă ce urma să fiinŃeze pe lângă Casa Tineretului. Ne gândeam ca fondu- rile necesare să le obŃinem prin montarea unor spectacole, cenaclul nostru literar extinzându-şi activitatea şi în domeniul artistico-dra- matic. Aveam modelul trupei lui Mitică Lupu, viitorul compozitor de muzică uşoară, care organizase deja concerte şi seri de dans cu intrare, ce rotunjeau frumuşel bugetul casei. (Casei Tineretului) Cezar Ivănescu tocmai realizase un experiment, BAAD, muzi- cal-poetic, de asemenea de succes, colaborând cu trupa lui Mitică. Speram să o facem şi noi, eram prieteni cu el, ne-ar fi sprijinit sub oblăduirea directorului Dorel Ştefănescu, dar acesta nu a marşat încercând să ne lămurească asupra fantezismului (?!) financiar al demersului şi cât de greu se obŃineau aprobările. De aici au început disensiunile cu conducerea. Faptul că directorul Casei Tineretului nu a dorit să se implice ne-a lăsat un gust amar. Radu Nicolae împreună cu, metodistul pe atunci, Mircea Marandici au tatonat Bucureştiul, venind cu vestea că, dacă se fac primele cinci numere din revistă, Uniunea Scriitorilor ne-ar putea acorda aprobarea. (De fapt, ne-a precizat acum Nae, după 40 de ani, că nu la Uniunea Scriitorilor au fost să vorbească, ci la Casa Presei) Am pornit să lucrăm la proiect. S-a început cu numele revistei. S-au propus mai multe: Juventus şi altele, printre care şi Albastru. Cel care a propus numele am fost eu. M-am gândit la puritatea culorii, la adâncimea şi claritatea simbolului. De altfel, pe prima pagină în

84

DOSARUL ALBAŞTRII

primul număr, după un motto din Rilke, hotărâsem să publicăm o poezie de-a mea… «noaptea, olarii cei mari jefuiesc cerului lut, apoi bulgărele pe roată se alungeşte în palme, ca un lujer albastru…» (Este declaraŃia mea, aşa scrie acolo cu bună-credinŃă, nu modific nimic…) Adunând materialele, am constatat că sunt insuficiente şi scepticismul, ezitările, ne-au cuprins. Claudia Duminică, precizez, nu ne-a dat concursul în acea perioadă. (După desfiinŃarea cenaclului, ce va fi fost bine argumentată în declaraŃia Claudiei, întâlnirile noastre în apartamentul meu îşi pierduseră din consistenŃă, devenind doar un prilej de bârfă, în cel mai fericit caz, asupra unui film sau unei cărŃi, când nu jucam pur şi simplu makao, mimă sau alte jocuri de societate) Uneori, căutând muzică la aparat, nimeream şi «Europa Liberă», dar pentru muzică, nu baliverne. Am omis să spun, în legătură cu revista, la un moment dat, într-o seară la «Union» Iordache Vasile a provocat un sondaj cu întrebări pregătite de-acasă, la care noi am răspuns fără prea mult timp de gândire. Răspunsurile sunt stenografiate undeva, ar trebui să existe. (Nu le-am găsit când am citit dosarul. La dosar am găsit un test, penibil, pe care nu-l recunosc, dintre cele care circulau în liceu, despre formaŃii rock, probabil al informatoarei Penescu, sau poate al Ancăi…) Disensiunile dintre noi s-au acutizat poate şi din cauza acestor întrebări, căci ne situam pe poziŃii diferite. Pe când Iordache Vasile nu concepea o revistă literară fără nişte articole bune de estetică, sociologie şi critică, eu şi alŃii eram mai simplişti şi cred mai realişti, cunoscând resursele, susŃineam că o revistă poate să trăiască şi numai cu producŃii exclusiv literare. Eram de acord cu el că sociologia este puŃin abordată, relaŃiile spectator-act de cultură, cititor-poet nefiind clarificate îndeajuns, dar ştiam că nu aveam între noi per- sonalităŃi să susŃină documentat asemenea disertaŃii. În ultimul an, toŃi, acasă la mine, ne-am întâlnit mai rar. O dată la Revelion, cu un an înainte îl făcusem la Mihaela, de Sfântul Ion, altă dată de Paşti, când am făcut şi multe poze, şi cam atât. În vară, după ce am revenit de la examenul de admitere la Facultatea de Teatru, am găsit casa răvăşită, în mare dezordine. Se mai potri- veau chei pe uşa mea şi, supărat oarecum, i-am rugat pe prieteni să-şi rărească vizitele, ceea ce s-a şi întâmplat. Radu Nicolae şi Radu Anca, după căsătorie, au mai trecut doar o dată, împreună, să-şi recupereze

ION TOMA IONESCU

85

nişte lucruri. Iordache Vasile, după reuşita lui la facultate, m-a vizi- tat de două sau de trei ori, pentru vreo carte sau pur şi simplu din curtoazie. Precizez că în anii trecuŃi discuŃiile cu Radu Nicolae, Iordache Vasile şi uneori Duminică Claudia se prelungeau mult dincolo de miezul nopŃii. Practic, în această toamnă relaŃiile se destrămaseră de la sine. (Cu atât mai mare nedumerirea!… Trebuie să recunosc, Securitatea a depus ceva eforturi ca să reunească, parte din grup, în acea după-amiază la Nae.) S-ar putea să fi trecut peste unele amănunte, pe care eu le-am considerat fără însemnătate, dar nu cu intenŃia de a ascunde ceva. (Aici, ofiŃerul care citea peste umărul meu mi-a precizat că pe banda de magne- tofon înregistrată, pe care dânşii o posedă, sunt câteva referiri la tovarăşul Nicolae Ceauşescu, şi n-ar strica…) Nu ştiu precis cine a rostit acea frază şi cu ce prilej. Poate chiar eu, dar sigur am fost de acord cu afirmaŃia că «preşedintele Ńării nu-şi scrie singur cuvântările» şi că trebuie să fie o comisie care să structureze un material atât de vast. Despre Iordache Vasile, ajuns la un anumit grad ridicat de cultură, el fiind conştient de acest lucru, consider că n-a găsit un făgaş care să-l poată pună în valoare. De aici, ca o rezultantă, nevoia permanentă de a-şi impune punctul de vedere. De aici, imaginea pe care şi-o construieşte şi o cultivă, de om superior. De altfel, când eu am venit în cenaclu, în joacă, Radu Nicolae îi zicea Dumnezeu sau Napoleon. Pare veşnic nemulŃumit de ceva, impresia mea spusă fără răutate; cred că el e nemulŃumit de sine. După o întrunire organizată la Palatul Culturii, prezidată de Gheorghe Tomozei, având ca subiect «socialul în literatură», am abor- dat şi noi, eu, Iordache Vasile şi Radu Nicolae, subiectul, taxându-l pe Radu Nicolae, care în scrierile lui mai aluneca pe panta absur- dului gratuit, argumentându-i că o proză sau o piesă de teatru fără un subiect solid, ancorat în acŃiune, nu este viabilă.” (Nu Ńin minte dacă afirmaŃia am făcut-o din convingere sau concesiv securistului care-şi pier- duse noaptea cu mine.)

*

86

DOSARUL ALBAŞTRII

Ff. 118-127 / DeclaraŃie / Claudia Duminică /(Revin la declaraŃia Claudiei. CNSAS-ul poate da, conform legii, dintr-un dosar doar copii la filele unde-Ńi apare numele sau se vorbeşte despre tine. De aceea nu am avut de la început toată declaraŃia ei. A trebuit să ajung de mai multe ori la sala de lectură, ca să transcriu şi celelalte pagini care mă interesau fără a atrage atenŃia.) „Nu ne-a legat niciun jurământ de credinŃă. De fapt, cunoş- tinŃa noastră la Cenaclul tineretului «Ion Minulescu» a fost întâm- plătoare. Era locul unde ne prezentam creaŃiile (personal, eu am citit în două seri poezie şi o dată proză) şi schimbam opinii colegiale despre calitatea textelor. La început cenaclul număra mulŃi membri, cred că aproape şaizeci, majoritatea elevi şi studenŃi. Cu timpul, mulŃi dintre ei au renunŃat, rămânând de bază doar persoanele mai sus menŃionate. Metodista din partea Casei Tineretului care răspundea de cenaclu era tovarăşa Iancu. Dânsa a organizat chiar nişte schimburi de ex- perienŃă interesante la Costeşti şi Curtea de Argeş cu cenaclurile oraşelor respective. Brusc şi oarecum inexplicabil, atmosfera la Casa Tineretului s-a schimbat pe motivul că devenisem puŃin mai gălăgioşi. Astfel au început să se reverse cuvinte injurioase la adresa noastră. Într-o seară am hotărât să plecăm. Am mers în biroul directo- rului Casei Tineretului, Dorel Ştefănescu, unde se afla şi tovarăşa Iancu, precum şi Dan Rotaru, responsabilul din partea revistei Argeş ce ne gira oarecum şi i-am informat că nu mai putem accepta să fim înjosiŃi. Trebuia să o facem, cu părere de rău, pentru demni- tatea noastră. Un timp, am revenit la «Liviu Rebreanu», celălalt cenaclu de la Palatul Culturii, dar acolo atmosfera era ostilă tinerilor. Doar Ludmila GhiŃescu şi Floru Mihăiescu depuneau eforturi ca şedinŃele să se desfăşoare în deplină înŃelegere. La una din şedinŃele la care am citit, au fost întrebuinŃate epitete gen «cretină», «zăpăcită» şi altele ce nu pot fi reproduse. Nu a lipsit mult să fiu pălmuită de către un bătrân care s-a repezit să-mi smulgă din mână manuscrisele. Nu ştiu a cui a fost ideea de a renunŃa şi la Rebreanu, să ne întâlnim pe la casele noastre. Aveam nevoie de sfaturi şi oameni competenŃi ne lipsiseră de ele.

ION TOMA IONESCU

87

S-a vorbit şi de «grup», dar la maniera de a ne face cunoscuŃi Casei CreaŃiei, ca să putem fi folosiŃi ca potenŃiali recitatori, pre- zentatori, echipă de teatru şi implicit creatori. Ne afirmasem pe mai multe planuri şi eram deja cunoscuŃi. Ideea i-a aparŃinut lui Radu Nicolae, dar Iordache Vasile a avut obiecŃii, dovadă caietul lui Radu de însemnări pe care Iordache subliniase obligaŃiile ce ar sta în faŃa unui grup şi imposibilitatea creării lui. Nu ne puteam angaja la lucruri pe care să nu le putem duce la capăt, mulŃi dintre noi urmând a da examene de admitere în facultăŃi, plecând din lo- calitate. (Nu se află la dosar acel caiet al lui Nae şi nici manuscrisele care ne-au fost luate.) Radu Nicolae nu a renunŃat nici la ideea revistei, dar până la urmă şi-a consumat singur entuziasmul. Voia să facă un fel de cu- legere din creaŃiile noastre, cu desene de mână pe pagina tipărită şi urma să o numească Albastru, datorită curentului din literatura română în care abundau culorile, obsesia pură a albastrului. CeilalŃi au râs de Radu Nicolae ce refuza să vadă greutăŃile de paginaŃie, şi apoi timpul ar fi fost mai bine chivernisit dacă ne concentram pe creaŃie. Ne întâlneam să dansăm, să cântăm, să recităm, normal, şi din versurile noastre. Şi Eminescu recita prietenilor, trecătorilor din versurile sale, şi poeŃii actuali spun oricui din propriile creaŃii, în casele care intră poate pentru prima dată. Nu ne întâlneam organizat sau cu un scop anume decât pentru a sărbătorii zile de naştere, sau la petreceri ad-hoc, cu geamurile deschise şi mult zgomot. Ieşeam împreună în oraş sau stam în casă să jucăm diferite jocuri. Radu Nicolae a adus din URSS un excepŃional joc de hochei şi un altul de volei, jucam table, alte jocuri de copii gen «Grăbeşte-te», «Nu te supăra, frate», ascultam muzică simfonică, de toate genurile. Ne strângeam mai mulŃi. Dacă la mine se afla Radu Nicolae şi Anca, îi invitam şi pe ceilalŃi la telefon. PărinŃii mei au început să fie de- ranjaŃi de vizite. Pe Ionescu nu-l certa nimeni când mergeam la el. Când ne întâlneam, nu se compuneau poezii, activitatea de creaŃie fiind un act serios, necesitând muncă, niciunul dintre prie- tenii mei şi nici eu n-am creat poezii sau alte lucrări care să contravină legilor.”

88

DOSARUL ALBAŞTRII

*

F. 159 / ISL Argeş – Serv. II / Sursa: Păduraru Ion / Notă

informativă / Primeşte Lt. Col. Micutelu Constantin / 19 octombrie

1971.

„Sursa vă informează următoarele: conform indicaŃiei, sursa a luat legătura cu numitul Jugănaru Gheorghe ce lucrează la lotul Prundu, ca pictor-vopsitor, şi din discuŃie a reieşit că până la înce- putul acestui an, sau poate chiar până în primăvară, a activat în timpul liber la Casa de Cultură a Tineretului, unde funcŃiona şi un cenaclu literar… În cadrul acestui cenaclu a participat cu recitări şi în mai multe rânduri a primit premii la diferite concursuri şi a fost evi- denŃiat în presa locală. La un anumit moment, a venit la CT (Casa Tineretului) o îndru- mătoare culturală cu care unii participanŃi au avut discuŃii contra- dictorii pe teme literare, pentru care s-a ajuns cu reclamaŃia până la nivelul Comitetului JudeŃean de Partid. Nu am înŃeles bine pentru ce motiv, dar a reieşit că în urma acestor discuŃii s-a desfiinŃat cenaclul literar din cadrul Casei Tineretului. În virtutea obişnuinŃei, o parte din membri au continuat aproape cu regularitate, săptămânal, să se întâlnească la locuinŃa unuia dintre ei, în Papuceşti (Ionescu Toma Ion). (ÎmpărŃeam locuinŃa în acea vreme cu Geo Jugănaru. El transformase „imensa” baie în atelier foto, de fapt acolo developa filmele, restul instrumentelor fiind împrăştiate prin toată casa.) Aici recitau poezii, discutau asupra unei cărŃi citite, dansau sau jucau rummy şi cărŃi. Am reŃinut că la un anumit moment se hotărâse ca acest «cenaclu literar» să scoată o revistă căreia plănuiseră să-i dea titlul Albastru şi urma ca în această revistă să fie publicate încercările de creaŃii lite- rare (proză şi poezie) ale participanŃilor. Revista nu a mai apărut şi proiectul a fost abandonat din lipsă de fonduri. IniŃial, se preconizase ca membrii cenaclului să participe cu cotizaŃii pentru crearea de fonduri, dar nu s-a reuşit punerea în aplicare a acestui proiect. A mai rezultat că numitul Jugănaru nu a mai participat de mai multă vreme la întâlnirile săptămânale ale cenaclului, dar avea cunoş- tinŃă că o parte din foştii lui prieteni au fost reŃinuŃi şi cercetaŃi de către organele statului.

ION TOMA IONESCU

89

După felul cum a purtat sursa discuŃiile şi din răspunsurile date, a rezultat că numitul Jugănaru Gheorghe nu a avut impresia că ceea ce făceau în cadrul cenaclului literar ar fi putut avea caracter antisocial şi chiar a făcut afirmaŃia că, atunci când se întâlneau în Papuceşti, niciodată nu încuiau uşa, deoarece considerau posibilă vizita unor organe de MiliŃie. Petrecerile lor erau destul de zgomo- toase şi au întrevăzut că s-ar putea ca cineva din locatarii deranjaŃi să anunŃe MiliŃia şi au gândit ei că, la un eventual control al MiliŃiei, dacă uşa ar fi încuiată, puteau fi bănuiŃi de alte lucruri, decât de o petrecere zgomotoasă. 19.10.1971 / SS Păduraru Ion” Notă: „Cele relatate de informatorul «Păduraru» corespund adevărului. În cadrul acestui cenaclu s-au purtat şi discuŃii ostile la adresa regimului socialist din Ńara noastră. Faptele fiind confirmate, cei în cauză urmează să fie prelucraŃi în cadrul unei adunări de influenŃare obştească. Am indicat informatorului ca prin discuŃii să stabilească intenŃiile celor din grupul denumit «Albaştrii» şi să-şi noteze comentariile negative pe care le făceau. (cu privire la ce!?…) Nota în copie la Serv. I pt. exploatare, originalul la dosarul infor- matorului. / Lt. Colonel Micutelu Constantin”

(Acea „adunare de influenŃare obştească” a avut loc în data de 15 noiembrie 1971, după o lună de la „prinderea asupra faptului”, dar cu siguranŃă că dosarul era subŃire, pentru demersul şi amploarea acŃiunilor întreprinse de securişti, sau poate ClauD are dreptate susŃinând intervenŃia personală a lui Ceauşescu în oprirea lui. Se mai căutau încă fapte justificative, existau probabil temeri. Se făceau lipituri, se fabricau argumente. Noi înşine eram cuprinşi de panică gândindu-ne că securiştii pot fi traşi la răspundere, dar până va veni clipa când vor fi între- baŃi de ce au ameninŃat cu pistoalele nişte copii vinovaŃi sau nu, până atunci nouă ne era teamă să nu fim şterşi din evidenŃa civilă. Străzile nepopulate deveni- seră periculoase, maşinile păreau bolizi fioroşi gata să escaladeze trotuarul, în mintea noastră orice era posibil. Ieşeam rar din casă, dar şi acasă ce siguranŃă puteam avea, cotrobăiseră în voie printre manuscrise şi cărŃi în noaptea reŃinerii noastre. La câteva zile mi-au bătut în uşă doi indivizi, prezentându-se ca fiind ziarişti la Scânteia Tineretului, i-am zărit prin vizor, nu le-am deschis, ce le puteam spune. Filmul

90

DOSARUL ALBAŞTRII

nostru era interzis, majorilor de data asta, nu celor minori (…). Putea fi un test; în semiobscuritatea scării, culoarea ochilor putea fi înşelătoare, dacă erau albaştri. Avertismentul de a nu lua legătura cu presa, de a sta liniştiŃi a funcŃionat în ce mă priveşte. Nu le-am deschis.)

*

Ff. 89-90 / Consiliul SecurităŃii Statului / DirecŃia I-a / Strict secret / Exemplar nr. 1 / Nr. 00134848 / 150 / NM / 11 octombrie 1971. În dreapta, sus, sub DirecŃia I-a, avizul: De acord / Semnă- tura olografă / I. Stănescu / Nota-raport / (Stănescu pare să fi fost ministrul, ia să dau un search pe Google!… Sâmbătă, 5 iunie 2010, a încetat din viaŃă Ion Stănescu, fost ministru de interne, lovit de tren în localitatea Periş, Ilfov. Va fi înmormântat mâine, 8 iunie, la Cimitirul Ghencea Militar.”) „În cursul lunii septembrie a.c. ISJ Argeş a intrat în posesia unei informaŃii din care rezultă că mai mulŃi tineri, printre care elevi, studenŃi şi fără ocupaŃie, se adunau într-un apartament din cartierul Trivale. La aceste adunări, în afară de formele distractive, abordau şi probleme cu caracter duşmănos; despre artă, literatură şi filozofie. InformaŃia a fost pusă în lucru prin dosar de urmărire, la data de 4 octombrie 1971, până în prezent rezultând că într-adevăr au loc adunări ale unui grup ce s-a intitulat «Albaştrii», şi-au stabilit jurământ, conducător, comentând unele probleme politice în mod tendenŃios şi duşmănos, jucau poker, audiind totodată şi postul de radio «Europa Liberă». Din grup făceau parte un număr de nouă tineri. Stabilindu-se că cei de mai sus urmau să se întrunească în seara zilei de 9 octombrie 1971, sub acoperirea organelor de MiliŃie, s-a organizat prinderea în flagrant, ocazie cu care au fost găsite 10 persoane la domiciliul numitului Radu Nicolae. Din cele relatate de cel în cauză şi soŃia sa Radu Aglaia, Bădescu Georgeta, Ionescu Toma Ion şi alŃii, rezultă că, la iniŃiativa lui Iordache Vasile, s-au constituit într-un grup pe care l-au denumit «Albaştrii». ParticipanŃii plăteau o cotizaŃie lunară (până la 20 lei), cu scopul de a acoperi cheltuielile ocazionate de întâlniri.

ION TOMA IONESCU

91

În cadrul întâlnirilor ce au avut loc la locuinŃa lui Ionescu Toma Ion şi a lui Radu Nicolae, tinerii amintiŃi au purtat discuŃii sporadice cu privire la concepŃiile despre literatură şi artă, au audiat postul de radio «Europa Liberă», comentau ştirile şi jucau poker. În cursul lunii iulie a.c., în discuŃii au făcut aprecieri negative asupra măsu- rilor luate de conducerea partidului pentru îmbunătăŃirea activităŃii ideologice şi cultural-educative. Unii dintre ei au făcut şi aprecieri în sensul că libertăŃile tine- retului vor fi îngrădite, că în viitor se va scrie numai «literatură de partid» care nu exprimă ideile şi convingerile celor care le scriu. De asemenea, membrii grupului au avut intenŃia să redacteze

o revistă a grupului, în care să-şi publice propriile poezii, fapt ce nu l-au realizat. Având în vedere cele de mai sus, în scopul destrămării acestui grup şi a prevenirii şi a altora similare, suntem de acord cu propu- nerea ISJ Argeş de a se aproba punerea în discuŃie publică a celor care au făcut parte din grup. Prin reŃeaua informativă, se va urmări poziŃia tinerilor respectivi

şi efectele măsurii luate. / Şeful DirecŃiei I-a, General-maior Borşan

Dumitru” / 2 exempl. NM / BO

(De menŃionat lipsa greşelilor gramaticale, stilul şi stelele generalului de Securitate sclipind reci printre rândurile desenate cu grijă, cu atâta grijă concen- trată, încât pierdeau pe drum simŃul realităŃii. Împotriva cui îşi antrena statul instrumentul lui represiv?… Search Dumitru Borşan „Decedat. Dumitru Borşan – în 1973 era gen.-mr., Şeful DirecŃiei I. La 8 septembrie 1973 semnează o notă-raport cu informaŃii despre relaŃiile lui Paul Goma cu Dumitru łepeneag şi Virgil Tănase.”)

VII. Flash-uri

Au venit din nou, era în 15 noiembrie, ne-au urcat în maşini. De data asta am ajuns într-un loc cunoscut, public. Casa Tineretului. Lume multă, forfotă, spectacol mare. Ne-au urcat pe scenă. Gess a leşinat înainte de a intra în sală. Erau din şcoli, facultăŃi, întreprinderi. De la Argeşeana, Combinatul de cauciuc, Petrochimie. Au fost aduşi cu autobuzele. Se uitau la noi ca la pensionarii unei grădini zoologice.

*

Ff. 76-80 / Consiliul SecurităŃii Statului / Inspectoratul de Securitate jud. Argeş / Strict secret / Către Consiliul SecurităŃii Statului / „Conform aprobării dumneavoastră, în ziua de 15 noiembrie 1971 a fost pus în discuŃia publică grupul de tineri denumit «Albaştrii» din oraşul Piteşti – Iordache Vasile, Radu Nicolae, Voicu Aglaia, Ionescu Toma Ion, Cârstea Gheorghe, Duminică Claudia, Bădescu Georgeta, Pia Alexandra.”

Câteva precizări:

I. Există şi o ciornă ataşată în dosar, la F. 134, o listă cu 7 persoane în care se regăsesc şi cei trei nou-veniŃi. Ce spune lista:

1. Iordache Vasile – student la Regie, anul I, domiciliul în Piteşti

2. Claudia Duminică – în prezent plecată la Bucureşti (fugită de acasă)

ION TOMA IONESCU

93

4. Virgil Diaconu – domiciliază în Piteşti, se pregăteşte pentru Filozofie,

nu se cunoaşte adresa

5. Sanda Pia – în prezent fugită de acasă la Bucureşti

6. Tache Constantin – student la ConstrucŃii, anul III, Bucureşti

7. HerŃoiu Doru – student la Facultatea de Drept, Bucureşti.

NegăsiŃi probabil în acea noapte, Virgil Diaconu (poetul), Titi Tache, HerŃoiu Doru şi Mariana Ştefan se pot considera norocoşi de-a dreptul. II. Cealaltă precizare. La dosar, sunt de fapt două rapoarte identice făcute de Colonelul Mincu. Din cel de-al doilea, este scoasă doar sintagma „cei de mai sus au fost lucraŃi în dosar de urmărire informativă”, după care se continuă în amândouă, „iar în seara zilei de 9 octombrie 1971, sub acoperirea organelor

de MiliŃie au fost surprinşi în flagrant la domiciliul numitului Radu Nicolae…” De ce s-au ruşinat organele să amintească „urmărirea informativă”?… Să nu se facă de râs? Au primit dispoziŃie, dată fiind subŃirimea argumenta- Ńiei?… Ce le-a diminuat avântul?… Oare desfăşurarea de forŃe din „Planul de operaŃiuni” militare, etalate la flagrant, nu era justificată?…)

Să continuăm să parcurgem raportul Ff. 76-80. „Din materialele obŃinute cu ocazia cercetării, s-a stabilit că cei în cauză organizau şedinŃe clandestine, expuneau lucrări de cameră (?!) în care denigrau politica partidului, statului şi literatura română, audiau emisiunile transmise la postul de radio «Europa Liberă», redactau unele înscrisuri în vederea trimiterii lor sub formă de scrisori trădătorului de patrie Cornel Chiriac. Cei în cauză au adus calomnii la adresa partidului şi statului şi au comentat negativ măsurile luate pentru îmbunătăŃirea activităŃii ideologice şi cultural-educative a tineretului.”

*

„Huooo!”, auzeam strigându-se. În sală circulau poze, regi- zate desigur artistic: „Aceşti tineri în loc să-şi vadă de carte, în loc să-şi vadă de viaŃă când noi muncim ca să le fie lor bine, aceşti tineri…”

*

94

DOSARUL ALBAŞTRII

Ff. 76-80/ „Cu această ocazie a fost pus în discuŃie publică şi numitul Geantă Ion, în vârstă de 27 de ani, profesor de limba română, în prezent fără ocupaŃie – refuzând să se prezinte la postul ce i-a fost repartizat – autorul unei fiŃuici anonime, cu un conŃinut profund duşmănos intitulată «FraŃi Ńărani», care cuprinde calomnii şi afirmaŃii duşmănoase la adresa regimului socialist din Ńara noastră

şi a comuniştilor, precum şi îndemnul ca Ńăranii să treacă la acŃiuni

violente, în vederea schimbării orânduirii sociale şi de stat, asigu- rându-i că în lupta lor nu vor fi singuri, fiŃuică difuzată în anul 1967 în comuna Ştefăneşti. (1967!?… Eram în 1971, Dumnezeule, patru ani de investigaŃii pentru un bileŃel lipit pe un stâlp, adică „difuzat” în mijlocul

unui lan cu porumb. Cât l-or fi bătut, unde l-au ascuns şi cine l-a iertat de păcate până acum.) În scopul punerii lui în discuŃie publică s-a obŃinut în prealabil aprobarea tovarăşului preşedinte al Consiliului SecurităŃii Statului. Organizarea adunării a fost făcută de către Comitetul JudeŃean Argeş al PCR şi UTC la Casa Elevilor şi StudenŃilor din oraşul Piteşti, unde au participat un număr mare de elevi, studenŃi, tineri mun- citori şi profesori. După expunerea faptelor s-au înscris la cuvânt un număr de 20 de persoane, dintre care au vorbit 13. ToŃi vorbitorii au luat o atitudine hotărâtă, de dezaprobare şi au criticat aspru persoanele puse în dezbatere, înfierând faptele lor.”

*

Ff. 76-80/ „Aş vrea să-mi exprim dezaprobarea pe care o am

faŃă de faptele reprobabile de care s-au făcut vinovaŃi aceşti tineri.

E adevărat că noi, azi, nu ştim prea multe despre trecut, decât din

auzite, din cărŃi şi din filme. Nu este posibil să desconsiderăm reali- tatea contemporană nouă, această viaŃă unde tineretul are un câmp atât de larg de afirmare. Cu ce aŃi rămas în minte din istoria patriei? Cu odioasa perioadă a Gărzii de Fier, a fascismului? A trădării de patrie? V-aŃi transfor- mat în nişte fiinŃe mârşave, gata să vindeŃi totul pentru nimic, aŃi afirmat sus şi tare superioritatea culturii străine faŃă de propria noastră

ION TOMA IONESCU

95

cultură, dar trecând peste toate acestea aŃi demonstrat un lucru cert: că nu cunoaşteŃi profund nici pe una, nici pe cealaltă. V-aŃi întrebat vreodată dacă faptele voastre murdare, lipsite de cea mai măruntă dovadă de demnitate umană, pe care le-aŃi făcut, vă descalifică pe voi înşivă? ConştiinŃa voastră este mai departe adormită şi nici măcar nu v-aŃi pus problema existenŃei ei. AŃi decăzut în ochii oamenilor şi ar trebui ca voi să vă priviŃi ca atare. Cum suportaŃi acest rechizitoriu public?… AveŃi însă posibilitatea pe care v-o oferă societatea noastră socialistă, să vă regăsiŃi de pe drumul pe care aŃi apucat greşit, pentru a vă integra în efortul general al celor care produc bunuri materiale şi spirituale, cei care asigură zi de zi, prin munca lor, o viaŃă tot mai plină de satisfacŃii.” (Din cuvântul elevei Elena Pudzaru de la Liceul de fete „Zinca Golescu” din Piteşti.)

*

10 şi 4 minute fix. Ieşit din somn. În faŃa mea, laptopul deschis ca o fereastră. Ridic privirea. În faŃa ei ziua deschisă larg ca un laptop. Altă fereastră şi acelaşi laptop… în sfârşit discern imaginea nudă, în toată splendoarea, mângâiată de soare pe coapse, pe sâni, zâmbind deşănŃat, aşteptată, dorită, visată. După patruzeci de ani… E plaja mea. Sunt unicul proprietar al acestei minuni, unde păşesc desculŃ vara! Sunt pensionar. Liber. ViaŃa mea se schimbă din mers. Grijile sunt plăcute. Scriu. Trebuie să cern nisipul, să lansez invitaŃii, să cioplesc beŃele de alun cu care turiştii vor desena pe nisip clipele fericirii. Numai că trebuie să fiu cumpătat. Cum… pătat?… Iarăşi pătat? Gându-mi alunecă în real. Televizorul porneşte singur. Vre- muri de criză, buget, echilibru, revoluŃie, iar revoluŃie, şomaj, edu- caŃie, doctori, justiŃie…

*

96

DOSARUL ALBAŞTRII

Ff. 76-80/ „Stau şi mă uit la aceşti tineri şi nu ştiu, îmi vine să explodez aşa ca un vulcan. Noi muncitorii nu prea avem cuvinte să ne exprimăm mâhnirea în cuvinte radicale, dar ne-o exprimăm prin ură şi dispreŃ. Vor să facă literatură? Cum să facă literatură dacă nu ştiu munca de jos, nu ştiu cum se creează în societatea asta?… Mă întreb, ar fi în stare să se jertfească ei pentru aşa ceva? Pentru ce să se jertfească!? Pentru grupa lor «albastră»?… Îşi mai dau şi denumiri de culori, al căror simbol nu-l înŃeleg. De ce nu şi-au spus «smoală», sau «cenuşă»?” (Din cuvântul tânărului muncitor Vasile Stancu de la Uzina de Autoturisme Piteşti.)

*

Mi-am pus de nenumărate ori problema, dar răspunsul, oricât pare de ciudat, nu a putut căpăta niciodată notă de trecere. Vocea diavolului ar trebui să fie pe cât de mieroasă, pe atât de vicleană, şi este. Ochiul mă poartă fără putinŃa vreunei sclipiri de îndoială, din pagină, către zâmbetul de gumilastic imberb, întins pe faŃa de copil bucălat a Oanei Stancu, moderatorul emisiunii, reflectându-se flasc, din când în când, pe Ńeasta lucioasă a ursului, în rostogolire către popicele care stau să cadă, una câte una sufocate de spaimă, şi acoperind apoi tot ecranul televizorului cu un nor de cenuşă, ridicat dintre Ńăndările ce se crezuseră cristale Swarovski. Dar ce mă fac mai departe, căci imaginea Satanei, conform perceptelor iadului, trebuie să capete forma unei tinere dezbrăcate, dansând senzual, încolŃită de ochii în flăcări, pofticioşi, din jurul mesei rotunde… Şi, din păcate, imaginea moderatoarei se obturează, jucându-mi feste. Există şi versiunea cealaltă, oribilă, animalică, a unei capre şchioape, care behăie chinuit vrajbă, şi este din plin postulată mai degrabă aceasta, prin glasul vânăt al ursului în „Ora de foc”. Mărturisesc, (o fi înŃeleasă virgula?…) ca la spovedanie, că şi eu acum păcătuiesc în faŃa cerului albastru al lui Dumnezeu, răstin- du-mă la apostaŃi, dar Realitatea colcăie, şi cazanele de ură turate la maxim s-ar putea răsturna periculos ca şi altădată. Mi-e frică tare că autostrăzile lui Băsescu nu pot să primească atâta smoală!

ION TOMA IONESCU

97

Să nu ne trezim, Doamne fereşte, mâine cu Ńara acoperită de un deşert de asfalt!

*

Ff. 76-80/ „Sunt impresionat pentru că am posibilitatea să vorbesc în faŃa unui public atât de numeros şi în acelaşi timp sunt profund indignat că aceşti tineri au putut concepe isprăvi incompa- tibile cu morala şi etica societăŃii noastre socialiste. Sunt complet uluit, cum de au putut să se organizeze într-o organizaŃie şi să-i dea o ase- menea denumire. Scriu postului de radio «Europa Liberă»!? Cu ce drept şi în numele cui? Condamn total faptele lor şi cer şi eu, ca ceilalŃi antevorbitori, să li se aplice pedepse aspre şi să fie încadraŃi în lege.” (Din cuvântul studentului Petre IoniŃă de la Institutul de Subingineri Piteşti.)

*

ClauD, familiarizată cu microfonul, îl trage din stativ şi nu-i mai dă drumul: „Totul e o minciună, e o intoxicaŃie!” (cu şi despre muncă?…). Vorbeşte, vorbeşte, vorbeşte!… Nu vorbeşte prea mult!… I se smulge microfonul din mână. Soldatul cu arma automată din spatele cortinei o îndreaptă spre noi. Se ridică în sală Ion Popa Argeşanu, poetul încercând nedumerit să pună o întrebare lămuri- toare. Ne ştia. Nu era pe lista vorbitorilor, este forŃat să stea pe scaun, nu mai încăpeau lămuriri.

*

Ff. 76-80/„CeilalŃi vorbitori au reliefat că atât profesorul Geantă Ion, cât şi «Albaştrii» sunt elemente parazitare, imorale, lipsite de educaŃie şi cunoştinŃe politice, tineri care şi-au găsit refugiul în afara colectivităŃii şi prin faptele lor au provocat indignarea celor prezenŃi, cerându-se să fie sancŃionaŃi, scoşi din facultăŃi, acolo unde e cazul, încadraŃi în muncă şi supravegheaŃi îndeaproape de colectivele din care vor face parte.”

98

DOSARUL ALBAŞTRII

*

Se dă cuvântul în continuare, organizat de data asta (controlat aş putea spune), conform scenariului, unui membru din grup, lui Ică, „Maurul”, cum îi mai ziceam noi.

Maurul şi MarianaD

Ovalul prelung al feŃei, palid de culoarea untului parcă era decupat dintr-o icoană. Galbenul înspicat ce tivea castaniul mustă- Ńilor se datora desigur fumului de Ńigară proastă, Mărăşeşti, ce-i modificase pigmentul. Întâi, era gestul de a-şi scoate din buzunar pachetul, după care oficierea sacră a extragerii unei Ńigări şi evaluarea scurtă din ochi a suficienŃei celor rămase, aprinderea şi aşezarea cu grijă pe masă a celor două obiecte inseparabile: pachetul de Ńigări şi bricheta. Apoi, starea captivă a picioarelor în segmentele lor lungi, incomod arti- culate pe lângă masa prea scundă. „Unionul”, barul nostru de zi cultivând stilul. Maurul avea o voce uşor nazală şi o privire deschisă, caldă, ce îŃi învăluia întotdeauna atenŃia. De formaŃie filosofică, îi plăcea să vorbească tot timpul şi avea ce spune, dar o spunea ocolit până ce ideile se pierdeau într-un limbaj stufos, încărcat de detalii şi fum de Ńigară. Rar simŃeam nevoia să intervin şi în puŃine cuvinte extră- geam esenŃa, limpezindu-mi parcă propriile gânduri. Fruntea înaltă i se lumina atunci, încântat că eram pe aceeaşi lungime de undă. Ică, dar şi Nae (avântat şi naiv) drămuiau tainul celorlalŃi la masa discuŃiilor, luându-şi porŃie dublă. Diversele subiecte abor- date se întrerupeau doar când grupului i se alătura vreo cunoştinŃă unanim acceptată, obligatoriu de sex opus. În astfel de situaŃii mustăŃile lui Ică funcŃionau ca un sonar şi instantaneu braŃele îi înfloreau deasupra capului, umplându-se cu tandreŃe, ca un periscop cu imagini.

— Atena, dragostea mea !… sau

— Mariana, iubito!…

ION TOMA IONESCU

99

*

Murmurul sălii se domoli dintr-odată. Ff. 76-80/ „Suntem un grup de tineri, care în loc să ne ve- dem de treabă am început să jucăm un joc periculos. Privind în urmă, acum, după ce am fost treziŃi din această stare de dezorien- tare, îmi pare rău, regret şi cred că fiecare dintre noi regretă faptele săvârşite. Nouă ni s-a dat şansa de a ne reabilita (se vorbise cu el înainte, îl păcăliseră) şi pregătindu-ne pentru a deveni oameni întregi, din punct de vedere profesional şi moral, putem folosi din plin această şansă. (îl scoseseră la un moment dat din scenă şi-i dictaseră textul. Ică nu bănuia probabil atunci că nu se vor Ńine de cuvânt şi va urma excluderea din facultate.)

*

— Mariana, iubito!

De data asta nu MarianaS ci MarianaD, o pălugă de care auzisem, dar încă nu reuşisem să o cunosc. Mi se povestise de mai multe ori escapada la Ńară, în Valea Mărului, la 15 kilometri de Piteşti într-un sătuc pe malul stâng al Argeşului, cunoscut mie, satul meu natal Merişani aşezându-se pe trei văi, Valea Pribei, Valea łigăncii şi Valea Boierească pe celălalt mal, dar asta e altă poveste.

O adunătură de nebuni descinşi din buricul târgului direct în

ograda ŃaŃei Florica, mama Marianei, speriind orătăniile şi vecinii. Noaptea şi-au petrecut-o în fânar, sub dogoarea ce stăruia încă în întuneric. Cântând, recitând şi descoperind-o vrăjiŃi ca pe-o regină a nopŃii pe Lady Mara, sora mai mică a Marianei ce parcă tocmai atunci înflorise. Pupăturile şi comanda pentru toată masa a unui rând de Cinzano, din partea casei de bani ce era MarianaD, ne-au uns pe suflet, de- clanşând un fior general de voioşie. „Calul”, cum o botezase Nae cu gura lui slobodă (gura şi nasul mobilau bogat patrimoniul lui de mândrie), era nevastă de vaporean, ne privea condescendent de la altitudine. De vârsta lui Ică, poate cu vreo trei ani peste mine, la rându-mi aveam cel puŃin trei ani deasupra celorlalŃi din jurul celor două mese lipite cu respectivul prilej. S-a aşezat clar lângă Ică, pierdut nu cu firea, mai mult cu mâinile,

100

DOSARUL ALBAŞTRII

fluturând expresiv în aura Marianei. Un joc pentru amuzamentul nostru, dar cine ştie…

La nouă, am plecat din barul ce închidea de drept peste o oră,

despărŃindu-ne. Doar eu, Nae, Ică şi MarianaD am depăşit clădirea teatrului şi în staŃia de autobuz ne-am urcat în 8B, către destinaŃia Papuceşti, la mine acasă. Pe la doisprezece, băieŃii s-au retras, navigând după o sticlă de Wiborova către casele lor. „Calul” a rămas. Eram de încredere şi- apoi, unde să pleci în creierii nopŃii. DimineaŃa a prăjit nişte ouă, mi-a cerut un cearşaf şi un prosop, intrând în baie pentru un duş. A ieşit înfăşurată în cearşaful legat cu nod între sâni. Top-model curat!… Etala un firesc deplin. ExperienŃa mea în domeniu era nulă. M-a simŃit şi, binevoitoare, m-a tras pe dormeză să-i fiu sprijin, sau drept recompensă pentru cuminŃenia de peste noapte. Corpu-i longilin, parcă fără sfârşit, îmi curenta mâinile tremurânde, iar buzele descifrau un limbaj pe care n-aş fi crezut că-l pot stăpâni. Cearşaful a căzut de la sine amintin- du-mi o scenă dintr-o secvenŃă de film a lui Fellini, cu o femeie goală etalându-şi publicitar pe o pânză la marginea autostrăzii per- fecŃiunea sânilor. Ore în şir, decopertând rotunjimea fructelor în pârg, ne-am căutat disperaŃi fără să ne putem întâlni cu adevărat vreodată. Ne linişteam şi o luam de la capăt. Cu degetele răsfirate, ca să nu pierd nimic, îi măsuram suprafaŃa corpului devălmăşit, lăsat în voia mâinilor şi buzelor mele flămânde.

A rămas şi următoarea noapte, probabil să nu mă rănească.

Nu bănuiam că există atâta delicateŃe. — Ioane, ne-am dorit amândoi prea mult, se mai întâmplă.

I-am dat dreptate. Mi-a convenit să-i dau dreptate…

*

Ff. 76-80/ „În încheierea şedinŃei a luat cuvântul tovarăşul secretar al Comitetului JudeŃean de Partid Argeş, Comartin Grigore (Năstase n-a venit la proces), care a trecut în revistă realizările tinerilor din judeŃul nostru, arătând că aceştia au preocupări majore în toate domeniile de activitate, vârsta medie a clasei muncitoare din judeŃ

ION TOMA IONESCU

101

fiind de 22 de ani. După expunerea aspectelor referitoare la tine- retul argeşean, s-a adresat celor puşi în discuŃie, concluzionând că din lipsa unei pregătiri culturale, educative, politice, ideologice, au apucat pe un drum greşit inspirându-se din ideologia burgheză, co- miŃând versuri pesimiste şi de inspiraŃie mistică, acte imorale, fiind predispuşi chiar să-şi trădeze «Ńara şi părinŃii» pentru o bandă de magnetofon (adâncă expunerea!). A recomandat colectivelor de muncă, organizaŃiilor de tineret şi şcolilor unde aceştia îşi vor desfăşura activitatea în viitor să-i aibă în atenŃie pentru a fi recuperaŃi şi redaŃi societăŃii. A arătat apoi despre adevăratele libertăŃi democratice din Ńara noastră şi le-a explicat celor în cauză drepturile şi obligaŃiile cetă- Ńeneşti ale tuturor tinerilor şi despre traducerea în viaŃă a politicii PCR. A subliniat învăŃămintele ce trebuie trase de către întreaga asistenŃă şi în special de cei care sunt predispuşi să comită asemenea fapte, recomandându-le să se încadreze în procesul de învăŃământ, în producŃie şi să acorde atenŃia cuvenită măsurilor luate de orga- nele de partid pentru îmbunătăŃirea activităŃii ideologice şi politice, pentru a deveni cadre utile societăŃii. ”

*

„Regimul comunist (zicea Comartin în rol de procuror (sau ce Doamne iartă-mă o fi fost – cu solemnitate) are puterea de a reeduca, are tăria să le ofere acestor tineri şansa de a înŃelege că au greşit, şansa de a regândi viitorul prin muncă…” (Aşa să fi ajuns „Fenomenul Piteşti” în ’71 doar năluca celui adevărat?… [Se dovedea doar năluca celui iniŃial. C.V.])

*

Aşa a şi fost, mult timp am regândit viitorul. Biroul UTC pe municipiu ne-a facilitat o excludere, tot în grup ca să gândim mai bine.

— Fără grijă, dacă sunteŃi băieŃi cumsecade, după un an sta- tutul vă dă voie să fiŃi reprimiŃi cu toate drepturile! Unele facultăŃi

102

DOSARUL ALBAŞTRII

mai liberale în convingeri n-au făcut careul pentru excludere, altele l-au făcut!. Ne-au găsit şi locuri de muncă:

— Ionescule, tu eşti bun la Uzină, avem noi grijă să te dăm unui colectiv bun, o să ai banul tău, o să treci peste asta, o să uiŃi! Am trecut, m-am reinventat, am fost util, după atâŃia ani învăŃ să scriu. (aprinse cărŃile, ca nişte gratii, inexorabile trasoare înfipte în inima mea, sub cupolă muguri de brad, fum înecăcios… aş putea să mă ascund ceasuri întregi de istorie, rămân cu spaima-ntre- bării, ca o bârnă carbonizată… dirijabil suspendat în cer de scântei)

VIII. „Păianjenii îşi Ńes pânza peste memoria mea…”

Ff. 25-27 / Ministerul de Interne / DGI I-a / Strict secret / Notă privind analiza dosarului de urmărire informativă „Albaştrii” lucrat de Inspectoratul JudeŃean Argeş / „Analiza cazului scoate în evidenŃă, ca fapt pozitiv, conti- nuarea urmăririi prin dosar a acestui grup, după luarea măsurii de punere în dezbatere publică. De asemenea, se apreciază măsura de Ńinere în contact pentru influenŃare a unor persoane, componenŃi ai grupului.”

(Parcurgeam paginile dosarului cu o febrilitate care probabil îmi răvăşise chipul. Aş fi dorit, dacă ar fi fost cu putinŃă, să cuprind înŃelesul paginii dintr-o singură privire. Mult mai detaşat îl simŃeam lângă umăr pe fratele meu, cel cu care traversasem de dimineaŃă un Bucureşti cenuşiu, înŃesat de maşini nervoase. În holul CNSAS-ului, doi dintre cercetătorii tineri ieşiŃi la Ńigară, recunoscându-şi fostul profesor s-au apropiat să-şi manifeste surpriza şi poate să-şi ofere ajutorul. AveŃi dosar la noi dom’ profesor? N-am avut timp, dar n-aş zice că nu-i cunosc… Fratele meu are! zice el prezentându-mă… Îi cunoscuse şi el, pe fugă, pe securişti… În decembrie ’89, zile în şir îl căutase Virgil. Împreună cu Diana, prietena de atunci a lui Dan, cutreiera- seră pe la toate spitalele înspăimântaŃi, găsindu-l într-un final bătut, dar plin de speranŃe, la Jilava. Fusese luat de pe stradă pe 21 decembrie! Ne-au condus în sala de lectură. Înainte, portarul ne înscrisese pe amândoi într-un registru, Dan hotărându-se şi el să rămână ca să citim împreună

104

DOSARUL ALBAŞTRII

dosarul, dacă n-aveam nimic împotrivă. DeformaŃie şi curiozitate de istoric, numai că aici era istoria mea trăită. Era istorie?… Ce să am împotrivă? Plonjam în necunoscut.)

Ff. 25-27/ „Din urmărirea informativă rezultă că unii din membrii grupului s-au încadrat în câmpul muncii, iar unii (alŃii) din ei: Radu Nicolae, Duminică Claudia şi Pia Alexandra s-au căsă- torit, schimbându-şi regimul de viaŃă, în acest fel nemaiexistând relaŃii de natura celor anterioare. În activitatea de urmărire a acestor persoane se constată şi unele minusuri, printre care:

– reŃeaua care s-a organizat are o slabă putere de pătrundere;

– nu s-a avut în vedere întotdeauna verificarea cu operativi- tate a unor informaŃii obŃinute în acest caz;

– deşi se impunea utilizarea mijloacelor speciale, mai ales că

aveam de-a face cu activitatea unui grup, nu a existat preocupare pe această linie;

– nu s-a acŃionat suficient pentru stabilirea activităŃii, compor-

tării şi poziŃiei actuale a tuturor membrilor. (recunosc, cei de la centru aveau dreptate, era şi opinia mea în mare parte. Altfel cum să-Ńi alegi nişte puşti, să-i cocoŃezi la înălŃimea de contestatari ai regimului, către care ei – puştii nu intenŃionau să aspire.) Pregnant iese în evidenŃă faptul că singura care informează că unii membri sunt preocupaŃi de continuarea activităŃii în grup, este informatoarea «Penescu». Cu toate acestea cu ea s-a lucrat în mod nesatisfăcător. Relatările ei, până la proba contrarie destul de im- portante, nu sunt verificate şi aprofundate. Nu există continuitate în munca sa, mulŃumindu-se în a ne relata împrejurări izolate şi ezitând să le clarifice. Spre exemplu, în nota din 01.04.1972, rela- tează că urmează să se întâlnească cu Radu Nicolae pentru a merge la «noul loc de întâlnire» – informaŃiile ulterioare nu clarifică aspectul. În altă împrejurare este invitată la Bucureşti de către Duminică Claudia, motivând că nu a putut şi nu are nici adresa să-i scrie. (cam eliptică exprimarea, dar inteligibilă, nu intervin.)

Din nota din 12.12.1972 şi respectiv 01.02.1973 rezultă ten- dinŃa de reluare a activităŃii de către gruparea «Albaştrii», la invi- taŃia lui Cornel Chiriac. Lacunele din notă şi felul cum se explică

ION TOMA IONESCU

105

informatoarea în unele relatări ridică semne de întrebare asupra sincerităŃii ei, lucru ce trebuie avut în vedere cu prilejul verificării informaŃiei. (Asupra sincerităŃii acestei informatoare şi eu am mari dubii, dar din cu totul altă perspectivă.) Pentru elucidarea cazului considerăm că este necesar a se lua următoarele măsuri:

– continuarea contactării numiŃilor Radu Nicolae şi Iordache

Vasile, în vederea influenŃării şi eventual atragerii la colaborare a unuia dintre ei (sic!). În cadrul contactelor, vom orienta discuŃiile spre probleme ce nu vizează direct informaŃiile ce le deŃinem, mer- gând pe linia stabilirii a noi date, prin ei. În niciun caz nu se vor discuta problemele rezultate din nota furnizată la 12.12.72, cu pri-

vire la crainicul «Europei Libere». (Nota respectivă se găseşte probabil în alt dosar, mult mai greu şi cu siguranŃă mai spectaculos…)

– se vor continua verificările prin toate mijloacele la dispo-

ziŃie, în scopul identificării cetăŃeanului vest-german (şi a legăturilor sale), cel care a contactat cu ocazia venirii în Ńară şi pe informa- torul «Penescu».

– se vor efectua verificări complexe asupra numitei Duminică

Claudia şi familiei acesteia, cât şi despre rudele ce le are în Bucureşti, măsură ce va fi executată de Maior Ciupercă Mihai. Identificarea numitului Ion N. Ion din cadrul Liceului Peda- gogic Câmpulung, care, după relatările informatorului «Penescu», întreŃine legături suspecte cu Duminică Claudia. În cazul când nu se va identifica această persoană după numele respectiv, se va stabili şi se vor face clarificări, prin investigaŃii şi reŃea cu elevi din liceul amintit şi cunoscuŃi cu astfel de preocupări. Pentru verificarea informaŃiilor, cât şi a informatorului «Penescu», se vor instala mijloace speciale de ascultare la domiciliul numitului Radu Nicolae. În acest scop vom exploata şi faptul că acesta este în contactul nostru. Informatorul «Penescu» va fi dirijată să-i scrie numitei Duminică Claudia din Bucureşti, în felul acesta urmând să stabilim natura relaŃiilor dintre ele şi sinceritatea ei, exploatând mijloacele specifice ale DirecŃiei a VI-a. Datele şi informaŃiile ce se vor obŃine, cât şi alte măsuri ce se vor lua în acest caz, se vor raporta la DirecŃia I, fiind în control. / Şeful SecŃiei / Mr. Wagner Ioan.”

106

DOSARUL ALBAŞTRII

Nae

În sala de lectură a CNSAS, patru rânduri de mese aşezate ca două litere „U” lipite la mijloc asigură posibilitatea studierii dosa- relor, concomitent pentru maxim 25-30 de „obiective”. Concen- trarea figurilor, interesul captiv, exclude prezenŃa rătăcită în mijlocul nostru şi a vreunei „surse”. Sursele, cred, ocolesc locul ca dracu’ tămâia. Mă aşezasem strategic cu Dan, în colŃul din dreapta, pe latura peretelui de la intrare şi devoram cu precipitare cele aproape 200 de pagini oferite cu generozitate de autorii scenariului. Parcurgeam filele amândoi, eu rămânând întotdeauna în urmă, nedumerit, cu toate că mi-aş fi dorit să fiu primul care-şi cunoaşte viaŃa transcrisă, evident dintr-un punct de vedere exterior sieşi. Fără îndoială era punctul de vedere al specialistului, el, securistul responsabil, aşezând filele într-o anumită ordine care să argumenteze eficient demon- straŃia faptelor noastre odioase. Mi-a trebuit un timp să înŃeleg că filele sunt aşezate retrospectiv, cumva de la coadă la cap. Adică, de la acordul scoaterii de sub urmărire (26.01.1974) către justificarea punerii sub observaŃie şi acuzaŃia în sine (s-a deschis pe 04.10.1971), başca analizele şi con- cluziile în diversele etape, pe care le puncta dosarul. Numai că, uneori, simŃeam nevoia să recitesc pasaje întregi, să înŃeleg cum pot reface legăturile cu realitatea pe care eu crezusem că am trăit-o. Era imposibil. Alteori, lipiturile grosolane mă lăsau perplex, nici nu erau mascate; spre exemplu, declaraŃia unei femei de moravuri uşoare, Emilia, povestind pe 15 pagini despre relaŃiile ei liberale, prin natura profesiei, cu străinii. Ce căuta în dosar lângă noi, cine era această Emanuelle în versiune piteşteană? ExperienŃa lecturilor pe diagonală îi permitea fratelui meu să înŃeleagă mult mai repede sensurile unor fragmente pe care eu abia de le puteam lega. Cred că îi rămânea timp să îmi studieze reacŃiile, concentrarea. Mă aştepta să mă dumiresc, ghicea din priviri şi în- torcea fila. Uneori arunca un cuvânt sau două, „defectare totală” spre exemplu, când am ajuns la declaraŃia lui Nae din noaptea de pomină.

ION TOMA IONESCU

107

*

Ff. 107-110 / Lt. maj. Bîlă Eugen / IMJ Argeş / DeclaraŃie / „Subsemnatul Radu Nicolae, fiul lui Constantin şi al Virginiei, născut la 03 septembrie 1951, în municipiul GalaŃi, domiciliat în

Piteşti, strada Livezilor, bloc 13, scara C, ap. 3, posesor BI seria L, nr. 878661, eliberat de MiliŃia municipiului Piteşti, în anul 1965, asupra celor întrebate declar următoarele:

– în luna ianuarie 1970, după desfiinŃarea cenaclului literar

«Ion Minulescu», o parte din membri am hotărât să ne întâlnim într-un alt loc şi mediu.

– iniŃial ne-am întâlnit tot în scopul unor confruntări literare,

însă pe parcurs, din vorbă în vorbă, am început să facem comen- tarii politice care în prezent vizează politica statului nostru şi sunt

la adresa tovarăşului Nicolae Ceauşescu.

– aceste comentarii se referă mai ales la documentele de

partid privind munca politico-ideologică şi educarea marxist-leni- nistă a membrilor de partid şi a celorlalŃi oameni ai muncii.

– am reŃinut din aceste comentarii duşmănoase următoarele

expresii: «recentele documente de partid ne îngrădesc drepturile şi libertăŃile şi îi fac pe tineri să fie nedreptăŃiŃi».

– am audiat împreună cu: Ionescu Toma Ion, Stancu Constantin,

Bădescu Georgeta, Iordache Vasile, Duminică Claudia, Cârstea Gheorghe, Ştefan Mariana, Vlasie Călin, Radu Aglaia, Jugănaru Gheorghe, postul de radio «Europa Liberă», la care ascultam mai întâi muzică uşoară în cadrul emisiunii «Metronom», prezentată de Cornel Chiriac, iar apoi audiam emisiunea de comentarii politice

intitulată «Din presa străină» a aceluiaşi redactor.

– mai arăt că dintre cei care audiau emisiunile menŃionate mai

sus era şi numitul Diaconu (probabil Virgil, el apare şi pe tabelul supli- mentar al celor ce trebuiau să mai fie aduşi în noaptea de pomină. Vorbeam cu Virgil în acea vreme, se retrăsese şi el de la «Rebreanu», dar nu s-a nimerit cu noi în echipă. Într-un alt loc, Nae spune despre Virgil că se ocupă cu grafica, precizând că el este autorul planşei ce înfăŃişează svastica germană, spune bancuri politice cu un pronunŃat caracter duşmănos, e un admirator al comentariilor făcute de Cornel Chiriac, despre care apreciază că e un tip deştept cu

108

DOSARUL ALBAŞTRII

vederi largi din punct de vedere muzical şi politic. Probabil, organul, prin dicteul respectiv, Ńesea încă o plasă).

– menŃionez că grupul avea ca obiectiv constituirea unei for-

maŃii de teatru şi realizarea unei «reviste de cameră» (un concept nou) cu scopul de a publica şi comenta creaŃiile literare ale grupului.

– în vederea lărgirii grupului, membrii iniŃiali (cei numiŃi mai

sus) şi-au propus să elaboreze un plan de perspectivă în vederea

atragerii de noi membri «albaştri». Se planificase la început ca fiecare membru să plătească o cotizaŃie lunară de 10 lei.

– ne-am propus să fim foarte sinceri între noi şi când se va ivi o ocazie să stăm toŃi laolaltă 2-3 zile.

– revista trebuia să se numească «Albastru», redactată de

mână, artistic, într-un exemplar unic, ea însă nu a apărut niciodată.

– în acelaşi timp membrii grupului trebuiau să fie foarte

receptivi la ceea ce se întâmpla în afară, în jurul nostru, la problemele sociale, vizând mai ales apariŃia unor decrete sau acte normative. (Aici dosarului îi lipseşte o pagină cu toate că numerotarea făcută probabil mai târziu nu sesizează incoerenŃa sau nu vrea să sesizeze, cine ştie ce o mai fi fost scris şi acolo. Sunt mai multe serii de numerotări. Pagina următoare începe cu sfârşitul unei idei) …începe cu roşu, galben, albastru spunând că albastru e de pe biserica VoroneŃ. (În continuare, Nae face evaluări personale, simt

nevoia să concentrez.)

– Cârstea Gheorghe – poezie şi proză pesimistă cu imagini

despre moarte, cimitire, biserici, Dumnezeu.

– Ionescu Toma Ion – poezie pesimistă influenŃată de Bacovia,

în majoritatea creaŃiilor vorbeşte de olari, circari, Dumnezeu apă- rând ca un mit.

– Stancu Constantin – proză în care propagă ideea neputinŃei

oamenilor de a se înŃelege cu semenii lor, eroul sfârşind prin a se sinucide. Exemplu: Moartea unui nebun trata această idee, un tânăr al

zilelor noastre neînŃelegând societatea în care drepturile şi liber- tăŃile sunt îngrădite. AcŃiunea era plasată la Paris.

– Ştefan Mariana – poezie, predomină blazarea, decepŃia,

pesimismul, neîncrederea.

– Duminică Claudia – poezie, alternează pesimismul cu o poezie socială optimistă, la fel şi în proză.

ION TOMA IONESCU

109

– Vlasie Călin – poezie pesimistă cu puternice implicaŃii so-

ciale, în plus, comentează defavorabil documentele de partid,

libertăŃile îngrădite ale tineretului.

– Costea Teodor are în general o poezie optimistă. (Din nou

lipseşte o pagină, probabil importantă. Reproduc întocmai rândurile de final

fortuit subŃiate de conŃinut.) …retras şi aceştia, mai precis Iordache Vasile, Cârstea Gheorghe, Ionescu Toma Ion nu mai aveau încredere în mine fiind mai pru- denŃi şi mai discreŃi. Cu toate acestea, din discuŃiile purtate cu Cârstea Gheorghe, Ńinând cont că îl aprecia foarte mult pe Cornel Chiriac, crainic la postul de radio «Europa Liberă» şi făcea comentarii duşmănoase la adresa statului, ori spunea bancuri cu un pronunŃat caracter îm- potriva orânduirii sociale şi de stat din Ńara noastră, mi-am dat seama, având în vedere şi legătura lui cu specialistul german, că acest individ, Cârstea, corespondează cu postul respectiv de radio prin interme- diul neamŃului. Aceasta e declaraŃia… ss Radu Nicolae / contra- semnătură organ de cercetare Lt.-maj. Bîlă Eugen.”

*

Nae?… Un personaj pozitiv în mintea mea. Un sac de oase cum îi zicea mama. Suficient timp, copil fiind, şi pentru minte, şi pentru carne să se împlinească. Entuziast, când urmărea o idee se rostogolea pe ea ca pe pantă. Citind o carte, o devora pur şi simplu. Se-mbăta cu Gershwin („Rapsodia albastră” sau cu „Preludiu la după-amiaza unui faun”), iubind, se-arunca în râpă pur şi simplu. Numele şi poeziile lui colindau prin licee şi multe fete frumoase îi stăteau alături. Uneori mă îmbolnăveam de invidie. Glumesc, cu adevărat mi-a plăcut doar Aloma dintre prietenele sale. (Ică mi-a povestit că după divorŃ, târziu, când trecuse de 50 de ani, Nae i-a făcut o vizită însoŃit de o puştoaică… de vârsta fetei lui, ciudată vizită. Cum să poŃi crede cu experienŃele avute că poŃi Ńine în loc timpul, după ce el te trădase şi la timpul lui.) Avea talent. Brut, necizelat, dar cu multă sevă. Vorbea tare, râdea mult, sincer, deborda optimismul. În Secera şi Ciocanul, ziarul

110

DOSARUL ALBAŞTRII

local, era la întrecere cu Ion Popa Argeşanu în zona patriotardă a poeziei. Acceptase şi îl acceptase „cetatea” . Ca prozator părea mai adânc. Nicolae Velea, printre alŃii, avea despre el cuvinte frumoase, Florin Mugur la fel. Revista Argeş i-a pu- blicat o piesă de teatru: Unde fugi Corina sau Fata din baracă, aş dori s-o recitesc. Mi se părea atunci cu monologuri prea lungi, aşteptam şi puŃină acŃiune, nu doar mişcare a gândurilor. Ne hotărâsem s-o punem în scenă. Aşa am descoperit-o pe Kaga, fata din baracă, personajul din piesă, adică Anca, viitoarea soŃie a lui Nae, zglobie, blondă, în uniformă albastră. (Cred că am făcut o confuzie, fata din baracă se numea Corina; Kaga e un alt personaj din SoldăŃelul de plumb, piesa pusă în scenă cu noi de Mihai Radoslavescu la Şcoala Populară de Artă, tot zglobie, tot blondă, mă mai încurc!) Din piesa lui Nae, un roman poliŃist al lui Leonida NeamŃu şi alte câteva texte, realizasem un colaj deosebit, cu idei regizorale în- drăzneŃe. Claudia şi Iordache dădeau măsura talentului lor. S-a scris despre noi atunci în presa centrală, eram tot un grup, un grup de teatru, nealbăstrit şi doar promiŃător. După evenimentele noastre din noiembrie, Nae a cutreierat un timp şantierele patriei locuind în barăci pe la diverse hidrocen- trale. Cum ar fi rescris el Fata din baracă? A defectat total, a clacat!… Dar nu atunci, în declaraŃia din acea noapte de pomină! Spaima, bătaia, soŃia gravidă ar putea justifica slăbiciunea, era un copil… Inexplicabilul urmează!

*

F. 34 / Informare / 30 decembrie 1972 / „În ziua de 14 decembrie am participat la şedinŃa de lucru a Cenaclului «Liviu Rebreanu» în care a citit proză Cioran Lucian, bucata Blestemul pământului. Încerc pe scurt să redau subiectul povestirii. În 1962, primarul unei comune argeşene vrea să convingă obştea să intre în colectiv. łăranii se opun, vin înarmaŃi cu furci şi ciomege ca să-i alunge pe conducători. Primarul cheamă armata şi consideră că singurul lucru bun ce l-ar putea face, ca să potolească mulŃimea, e să tragă în Ńărani.

ION TOMA IONESCU

111

Armata trage prima salvă în aer, apoi în mulŃime, omorând un tânăr. În proză apare şi un personaj nebun care fură în fiecare noapte cruci din cimitir. Lucrarea este de slabă factură literară, încâlcită şi urât scrisă. Opinia generală a membrilor cenaclului şi a mea personală a fost de protest. (Reiese şi din procesul-verbal al cenaclului). A fost criticată aspru şi autorul catalogat ca un element antisocial. S-a pus problema vinovăŃiei, considerându-se principali vinovaŃi cei care selectează materialele şi dau aviz lecturării în cenaclu. Nu ştiu cine sunt, pro- babil metodista Palatului de Cultură. O singură persoană a luat apărarea celui care a citit: Buga. El a considerat lucrarea realistă, afirmând că acele fapte s-au întâm- plat întocmai şi că le-a trăit direct, fiind miliŃian în perioada res- pectivă. (Cine era acel Buga, oare nu Taf, personajul cu lipici la fete… până acum niciunul dintre „albaştrii” cu care am reluat legăturile nu şi-l amintesc suficient, eu nici atât, ca să-l pot creiona cum se cade.) MenŃionez că la şedinŃa următoare, nu cunosc din ce motive, Cioran Lucian nu a mai participat. Palatul Culturii nu cred că a luat vreo măsură în legătură cu şedinŃa din 14 decembrie 1972. ss. Radu Nicolae” (Să fie doar o informare nevinovată? Cerută insistent de organ… Spune ceva faptul că e semnată cu numele adevărat?).

*

Nae e punctul nevralgic al cărŃii mele. Ar merita un studiu de caz. Dosarul aruncă suficiente umbre. Încerc să înŃeleg, poate că sunt nedrept, poate că el a suferit mai mult decât noi. De ce s-a speriat Nae? Întâmplător, Gicu şi-a adus aminte un text. Cât con- tează memoria actorului! Trec patruzeci de ani şi pe scoarŃă îŃi rămâne înscrisul. E dintr-un colaj cu care ne-am prezentat la Botoşani într-un concurs artistic. (Botoşani apare în dosar, într-o fantezie a informatoarei… Sigur n-a fost cu noi atunci, ce frământări, ce legături bolnave!) „Sunt întemniŃat. Păianjenii îşi Ńes pânza peste memoria mea, în răni puiesc şobolanii, iar pământul creşte peste mine cu arbori şi elefanŃi. N-am dreptul decât să te chem la vorbitor. Pune-Ńi pe cap

112

DOSARUL ALBAŞTRII

o basma proastă şi mergi sfiit cu capul în podele. Lasă-i pe tem- niceri să-Ńi pipăie coapsa şi adu-mi un castron cu zeamă şi un coş cu pâine neagră. Mai adu cu tine mâinile mici, dinŃii de zahăr şi ochii totdeauna uimiŃi… Şi aşa, despărŃiŃi de gratii şi de gardianul cumpărat cu o pungă de tutun, spune-mi că mă aştepŃi, că în patul tău e un loc gol pe care-l ocoleşti şi că n-ai să mă schimbi decât cu unul care-mi seamănă. Vorbeşte-mi cu puŃine cuvinte, gâfâite, gâtuite, ca-n nopŃile lungi de dragoste, gândindu-te că nu e timp pentru mai mult. Între noi – veşnic şirul de gratii, între noi pietrele roase, între noi – gerul! Dă-mi cuvântul cu care mâine, în burta temniŃei, voi astupa găurile mirosind a rachiu ale pistoalelor… Dă-mi-l şi cară-te”.

*

L-a cuprins spaima. L-au părăsit pe rând soŃia, prietenii, mai nou şi părinŃii. În încercarea de a stabili o legătură înainte de publi- carea cărŃii şi a-i oferi şansa de a se apăra cumva, dacă ar fi simŃit nevoia, sau de ce nu, de a pune o lumină nouă asupra faptelor deru- late în dosar, care să-i explice slăbiciunea şi dispariŃia lui aproape

totală din decorul atât de pestriŃ dar compact al lumii literare argeşene, am convenit cu Gicu să-l caute acasă. Aveam semnale că e în oraş.

A sunat la uşă lung, insistent. Într-un târziu a ieşit tatăl lui Nae,

îmbătrânit, cătrănit, un personaj ieşit parcă dintr-o carte necâştigătoare. Se pare că ascensiunea carierei sale a fost oprită de tinicheaua

pe care i-o legaseră fiului colegii săi de clan, securiştii, în acea pe-

rioadă el fiind Şeful Biroului 2 la Combinatul de Prelucrare a Lemnului. Îi şoptiseră desigur informaŃiile. A venit acasă şi a ars, preventiv, toate manuscrisele lui Nae. Le-a ars degeaba. În Ceair, n-au mai venit amicii. Le-au ajuns, se pare, probele din Prundu. (Care probe, nimic în dosar, n-aveau ei nevoie de probe).

N-a fost în sală la demascarea publică! N-a avut încredere-n

el,

nu l-a apărat! AlŃi părinŃi au făcut-o. Nae lucra atunci la IRTA,

de

puŃin timp. Un şofer mai curajos, ce s-a aflat în improvizata sală

de

judecată, îl cunoştea, i-a cerut lui Micutelu, care învârtea pe scenă

ION TOMA IONESCU

113

chipurile un dosar voluminos, să arate sălii probele. Micutelu a bâi- guit că aşa ceva nu se poate, că sunt suficiente pozele şi s-a aşezat pe scaun. — Nici nu vreau s-aud de el, nu mai e de mult copilul meu, a vândut două apartamente cumpărate din banii mei. (Cele două apar- tamente erau probabil cel din Trivale, unul şi cel de la etajul patru, în Ceair, deasupra părinŃilor) Nu mă interesează. La insistenŃele lui Gicu i-a spus că din câte ştie e în Piteşti, are servici la o fabrică de pâine, la vechea lui şefă (Se pare că doar ea nu l-a părăsit) şi locuieşte undeva într-un cămin de nefamilişti, nu ştia adresa. Ciudat mod de a despărŃi apele aruncând bolovani de pe pod. Las o pagină albă, dacă dăm de Nae până se termină cartea, e dreptul lui, cu siguranŃă Dosarul „Albaştrii” e în primul rând do- sarul lui.

IX. Şcoala de partid

Aşadar, ne-am convertit în informatori, ca Nae. Unii. Or mai fi?… AlŃii ne-am ascuns, ne-am izolat, ca mine, ne-am chinuit să uităm, am întors filele, dar n-am putut, nu puteai să scrii ce voiai, paginile nu mai erau libere. Personal am crezut că mă pot reinventa la uzină. M-am topit în mase. Masele, oameni cumsecade cu grijile şi necazurile lor. În locul versurilor, curând am început să scriu dări de seamă. Mai întâi la UTC. Într-adevăr, UTC-ul mă reprimise ca membru, nesta- tutar, după şase luni de la excludere. La un an, colegii m-au ales secretar UTC pe o secŃie cu peste 700 de salariaŃi. AspiraŃiile înalte le-am şters din memorie. În locul spectaco- lelor de teatru visate, mi-am făcut o brigadă artistică la secŃie cu care am colindat apoi toată Ńara în concursurile „Cântării României”. Mă învârteam într-o lume mică, cu satisfacŃii şi împliniri pe măsură. Am fost primit în partid, apoi ales secretar al unei organi- zaŃii de bază. Mi-am întemeiat familie. Munceam conştiincios, toŃi mă apreciau. Uitam cu sârg lucrurile mari, implicându-mă în cele mărunte. Îmi aduceam aportul la împlinirea „tipologiei” omului nou. Pierdusem aspiraŃiile universitare, păstram ascuns doar visul unui Ştefan Gheorghiu, existând posibilitatea practicării ulterioare a ziaristicii şi redeschiderea porŃilor literaturii. Dar mi-au respins dosarul. Zona aceea tulbure ştearsă din minte se întinsese ca o pată de cerneală albastră vărsată pe foile dosarului meu. „Ionescule, intră în rând! TrageŃi capul!” Mult mai târziu, prea târziu se pare, s-a vrut totuşi să se facă dovada spălării „păcatelor de tinereŃe” şi am fost trimis la Şcoala

ION TOMA IONESCU

115

de partid de un an de la Craiova. Mi se promisese că la întoarcere voi avea un apartament nou, cu trei camere, crescuse familia, rangul, pretenŃiile. Un bun amic, Ion Bulearcă, mi-a zis la plecare, eu cumva mândru nevoie mare că prind ultimul tren:

La cât de ghinionist eşti, ai grijă să nu sară trenul de pe şină!

E

autentic. Era toamna lui ’89. Câtă dreptate avea, a sărit…

poate revin! Nu, nu revin, mai bine acum, să descriu măcar sec- venŃa…

*

Şcoala de partid de pe strada Brestei era bine organizată. Ca o cetate înconjurată de ziduri, separată de colcăiala obişnuită a mahalalei. Îşi umplea curtea interioară, din două în două ore în pauzele dintre cursuri, cu oameni în general maturi, îmbrăcaŃi în costume cu cravată aferentă, fără pretenŃia de a fi şi asortată. Erau acolo primari de comune, secretari de comitete de partid sau organizaŃii de bază din mari întreprinderi. Nu-i obliga nimeni să poarte uniformă. Era doar respectul… Norocul pentru a se destinde atmosfera, altfel destul de sobră, şi a mai deschide culorile, erau apariŃiile celor câteva tinere fete de la Şcoala UTC cu aceeaşi locaŃie, în jurul cărora se organizau grămezile spontane. Pauzele scurte măturau curtea disciplinat, nu atât de dificil ca într-o şcoală cu elevi normali, uitaŃi ici şi colo pe terenurile de joacă sau sportive. Nu era cazul. Aveam de toate în teritoriul privilegiat înconjurat de ziduri. Sală de mese cu cantină proprie, bine aprovizionată, bufet cu pro- duse alimentare la preŃuri rezonabile, de unde sâmbăta, când plecam acasă, cumpăram alimente pentru familie, altfel de negăsit în galan- tarele mai mult goale ale vremurilor. Era epoca „adidaşilor” şi tacâmurilor de pui, dar şi acestea sub semnul cozilor nesfârşite. După-amiezele le petreceam în aceleaşi săli de studiu, pregă- tindu-ne temele pentru ziua următoare. Rămâneai în cameră doar cu învoire specială, dacă erai bolnav. Seara, în mod organizat

116

DOSARUL ALBAŞTRII

vizionam un spectacol la teatru sau la operetă, instituŃii cu care şcoala avea contract. (Frumoase seri, dincolo de culturalizarea intensivă!) Camerele, cu două sau trei paturi, ofereau condiŃii întru totul decente. Despre programa de studiu, neinteresant, nu are relevanŃă pentru subiect, în orice caz, trebuie spus, nu toŃi profesorii erau dogmatici. Practic, am făcut toată divagaŃia doar pentru săptămâna timişo- reană a revoluŃiei. Nimic nu a pătruns atunci, nicio informaŃie, sur- prinzător, peste zidurile cetăŃii. Ne aflam într-un teritoriu interzis. Zvonurile parcă au fost restricŃionate în cabina portarului, speriat şi el de pistolul de la şold primit de puŃin timp în dotare. Craiovenii externi ce plecau acasă după orele de predare, nu mai veniseră de câteva zile. Desigur, sub imperiul evenimentelor, restricŃionaŃi să comunice. Imposibil să nu se fi aflat şi în interior ce se întâmpla la Timişoara, dar cursanŃilor, cred, le era frică să discute între ei, erau la mijloc vieŃi omeneşti, sistemul avea desigur ochii şi urechile larg deschise. Cu o seară înaintea mitingului din 21 decembrie, în curtea şcolii s-au petrecut lucruri greu de explicat. Directoarea, o persoană respectabilă cu haina cernită de puŃin timp pentru soŃul ei, jovială cum nu se arătase până atunci, etala în mijlocul cursanŃilor un album de poze din timpul studenŃiei sale la Moscova, unde era fotografiată alături de Gorbaciov şi de Ion Iliescu, despre care avea numai cuvinte de apreciere. Nu a pomenit nimic despre timişo- renii împuşcaŃi în stradă, doar a făcut aluzii limpezi la faptul că Ion Iliescu era pregătit oricând, merituos, pentru viitoare funcŃii de conducere în partid. Mărturisesc, recunoscându-mi infirmitatea politică, auzeam acel nume pentru prima oară. Contextul l-am reevaluat mai târziu, atunci când preşedintele Iliescu susŃinea cu tărie la televizor că nu l-a cunoscut niciodată personal pe Gorbaciov. Directoarea al cărui nume îmi scapă, pe care n-o mai văzusem la taifas cu aşa un număr imens de cursanŃi, strânşi ciorchine în jurul ei, ne-a anunŃat că a doua zi îl vom avea musafir pe Traian Ştefănescu, prim-secretarul judeŃului ce urma să Ńină o prelegere în amfiteatru.

ION TOMA IONESCU

117

Ajunşi în cameră, deja realitatea ne prinsese din urmă. Răbufnise. Făcusem legăturile şi, în plus, circula zvonul că Traian Ştefănescu vine cu arme, noi, fiind cei mai legitimi apărători ai regimului şi valorilor sale, urma să fim trimişi la Timişoara. Noaptea a defilat agitată ca şi altă dată, într-o totală dependenŃă de nesomn. DimineaŃa, majoritatea profesorilor nu s-au prezentat la ore şi nici Traian Ştefănescu nu şi-a mai făcut apariŃia. În fiecare sală de curs a fost adus un televizor pentru vizionare organizată şi cu toŃii aşteptam, tensionaŃi, începerea mitingului anunŃat al lui Ceauşescu. De la primele semne de panică în mulŃimea din piaŃă, am ştiut. Deraiase trenul. Am vorbit cu Georgică Mănescu, un coleg din uzină, să escaladăm gardul, zărisem dimineaŃă, porŃile încuiate cu lacăt. Am riscat. Fără geamantanele cu lucrurile personale, care desigur ar fi bătut la ochi. Am sărit. Portarul s-a uitat la noi, n-a avut reacŃie. Alergam pe străzile ce începuseră să freamăte în Craiova. La geamul unei vitrine, în ecranul televizorului, aproape de gară, l-am zărit pe Dinescu. Orice s-ar spune, Dinescu şi-a asumat un risc adevărat atunci, n-a sărit gardul ca noi, de frică. Aş vrea să nuanŃez totuşi acea frică. Ea era generată de imaginea pistoalelor, îmi rămăsese în memorie pistolul tremurat al comandantului îndreptat spre mine. Cum ar fi fost să-l simt rece, în mâna mea… La gară, trenul spre Bucureşti a plecat normal. Am cumpărat bilete în ultima clipă. În tren au fost oarece probleme. Într-un com- partiment de alături, un aparat de radio portabil deborda panică. Locomotiva s-a oprit de nenumărate ori, claxonând în neştire pe parcurs, în afara opririlor din gări. Pe coridor nu mai trecea niciun conductor, pe cine să întrebi ce se întâmplă. Georgică a venit cu o idee la urechea mea, să aruncăm pe geam legitimaŃiile de la şcoală, erau roşii. Dacă vin revoluŃionarii şi ne controlează. Nu le-am arun- cat. Păstrez legitimaŃia şi acum, dacă nu mă înşel mai am chiar şi carnetul de partid. E întâmplarea mea până la urmă. Să mai povestesc cum după două luni cu soŃia, de gura ei, am revenit în Craiova pentru a-mi recupera geamantanul cu haine şi că eu, neavând curaj să mă apropii, am aşteptat-o în capătul străzii, necrezând că dispăruse portarul cu pistolul lui din poarta cetăŃii?!…

118

DOSARUL ALBAŞTRII

*

Pensionarul, ce fiinŃă ciudată!… Fojgăie ca furnica prin iarbă, la rădăcina timpului, cărându-şi în sacoşa lui goală, tot mai greu umbra. Toate-i sunt potrivnice! Azi-noapte, banditul de păianjen şi-a Ńesut pânza în urechile lui clăpăuge. Spre dimineaŃă, ceasului din perete i-a fost jefuit tic-tacul şi ajuns târziu la farmacia din colŃ, s-a trezit că jandarmii puseseră lacătul, eliberând zona pentru o ame- ninŃare iminentă cu bombe. Taman azi, când trebuia să sosească un transport de ceaiuri din fructe de pădure.

*

Mărturisesc, am ajuns într-un punct unde nu ştiu cum să con- tinui demersul. Am să fac un opis şi-o să încerc să pun puŃină ordine.

*

F. 70 / Serv. I - Biroul 2 / Notă / Sursa: Şoimu Ion / Pri- meşte Lt. maj. Mincu Emil / 17 noiembrie 1971. „În urma demascării din ziua de 15 noiembrie 1971 a tinerilor din grupul «Albaştrii» care au săvârşit fapte antisociale, studenŃii Institutului de Subingineri Piteşti discută pozitiv faptul că organele de Securitate, UTC şi PCR au luat măsuri împotriva lor la timp. Studentul Enescu Ion a afirmat că, pentru faptele săvârşite, întregul grup trebuia arestat, dar li s-a dat posibilitatea să se îndrepte şi să muncească cinstit. În general, toŃi studenŃii dezaprobă faptele grupului demascat şi cred că le-a pierit pofta de a discuta duşmă- nos. Cu siguranŃă Securitatea va fi permanent pe urmele lor.” [Din nou Fenomenul. C.V.]

*

Mi-a povestit Gicu de Liviu Luca, student tot acolo. L-a abordat în bar, la două-trei săptămâni după acel simulacru de proces. Când

ION TOMA IONESCU

119

avea bani, rar, Gicu servea dimineaŃa un ceai cu ouă prăjite. Erau ieftine la Muntenia. S-a mirat oarecum – ne cam ocolea toată lumea, parcă eram ciumaŃi – când s-a aşezat Liviu la masa lui. Din vorbă-n vorbă, a înŃeles cum stă treaba. Ştia ce ni se-ntâmplase şi căuta să ne-ntâl- nească. Ne invidia, pentru aură. O vedea el aura, noi percepeam doar pericolul ce nu credeam că trecuse. Personal, aş fi devenit circumspect, mai ales după ce Liviu Luca i s-a confesat că nu foloseşte în vocabular niciodată cuvântul tovarăş. Se adresa numai cu domnule. Faptul nu prea era de crezut în acele timpuri, era sfidare pe faŃă. Locuia în Craiovei la blocul 39, în apartamentul unchiului său, Ovidiu Lenghel, inginer la hidrocentrale. Venea pe-acasă Lenghel doar când se făcea timpul să plătească oalele sparte, daunele, admi-

nistraŃia etc. Trei ani a locuit Gicu la prietenul Liviu, chiar şi atunci când acesta îşi găsise un post de profesor de engleză la liceul din Costeşti, printr-o cunoştinŃă a unchiului său.

Şi acestuia, unchiului, Liviu îi zicea tot domnule, domnule

Colonel… S-a dovedit de toată isprava, un om deosebit, sensibil, nu aşa cum televiziunea, mai târziu, mult mai târziu, i-a vopsit masca de

lider sindical al Petromului şi patron de media. (Spusele lui Gicu.)

A avut noroc cu Luca. Sigur, nici Luca nu s-a dat de-o parte

din calea norocului, ajungând între domni până la urmă, cu perse- verenŃa lui. I-a salvat viaŃa lui Gicu, mi-a povestit, plătindu-i o operaŃie grea pe cord deschis şi îngrijindu-se să aibă un serviciu potrivit şi să-i fie bine. (Toate aprecierile vizavi de Luca îi aparŃin, eu nu

am nicio contribuŃie, doar trag nădejde de o sponsorizare pentru editură…)

*

continui opisul:

F.

71 / Notă / Sursa: Leca Ion / Primeşte Lt. maj. Mincu

Emil / Ecouri „Liceul Al. Odobescu” / 16 noiembrie 1971.

F. 66 / Notă / Sursa: Walhal / Primeşte Cpt. Petrescu

Gheorghe / Cenaclul „Liviu Rebreanu” – Lectură poezie Ion Toma

120

DOSARUL ALBAŞTRII

Ionescu / 18 noiembrie 1971. (Pare inexplicabil, la trei zile după proces, probabil programat fiind, eu am citit la „Rebreanu”. E im- posibil, timorat cum eram. Nu-mi amintesc nimic. Revin. Reanali- zând documentele, am constatat că se relata în notă despre şedinŃa de cenaclu din 11 noiembrie. Ce cumsecade au fost, m-au lăsat să citesc.)

F. 65 / Notă / Sursa: Walhal / Despre Doru Stancu / 22 no-

iembrie 1971.

F. 68 / Notă / Sursa: Penescu Veronica / Despre Pia

Alexandra / 28 noiembrie 1971.

F. 67 / Notă / Sursa: Penescu Veronica / Despre Gheorghe

Cârstea şi Claudia Duminică / 28 noiembrie 1971.

F. 64 / Notă / Sursa: Bătrânul Dan / Despre reacŃia lui

Gheorghe Cârstea şi Călin Vlasie după demascarea de la CT / 9 decem-

brie 1971.

F. 60 / Notă / Sursa: Walhal / Primeşte Cpt. Petrescu

Gheorghe / 23 decembrie 1971 / Sursa informează:

„Ducându-mă acasă la Ionescu Toma Ion, l-am auzit spu- nând în legătură cu evenimentele din 15 noiembrie – demascarea publică: «Am fost calomniaŃi (ce cuvânt blând!), am nevoie de bani să merg la Bucureşti şi voi da în judecată Securitatea». După cât am înŃeles, hotărârea nu-i aparŃine numai lui, ci mai multora dintre cei demascaŃi în public.” (Nu-mi aduc aminte să ne fi trecut prin gând la vreunul atunci să dăm în judecată Securitatea. În ce mă priveşte cel puŃin, nu eram într-atât de naiv să mă arunc în vâltoare, cu capul înainte. Ce să se judece, cine să ne judece? Eram timorat, pur şi simplu înfrânt într-o luptă pe care nu o purtasem. Nu făcusem parte din tabăra aceea de care se temea Securitatea, sau poate tocmai de tabăra mută se temea ea, încerc să pricep rostul unor fapte fără nicio noimă. Rămăsesem în minte cu pistoalele cât se poate de reale, pe care le revedeam, ră- tăcit, în nopŃile mele din ce în ce mai lungi. Îmi sondam ascunzişurile, căutând zelos sâmburii duşmănoşi, crima. Eram orb. Impotent. Nu discerneam nimic, în zadar căutam zonele înceŃoşate ce puteau genera confuzia.)

*

ION TOMA IONESCU

121

E aici şi locul unei note căreia nu i-am dat importanŃă la prima lectură. Ultima oară când am vizitat CNSAS-ul, prin iulie 2011, recitind părŃi din dosar, mi-am dat seama că îmi scăpase strălucirea rară pe care o emană acest document. Acum regăsit, îl consider o adevărată perlă. Mergând pe fir, ar trebui să le atribui securiştilor

lui Ceauşescu, printre altele, şi calitatea meritorie de căutători de perle. Numai că, în loc să se scufunde în adâncuri, în mijlocul oceanului în căutarea adevărului, plonjând dintr-o barcă tremurând pe valuri

şi înălŃându-se apoi temători la suprafaŃă, neştiind niciodată sigur

dacă barca n-a fost între timp purtată de valuri ca o coajă de nucă, departe de locul scufundării, ei strângând zadarnic în mâini pre- Ńioasele scoici, constat că trebuie să despart nobleŃea culegătorului de sadismul rece al securiştilor, calculat, instrumentând imensa pânză de păianjen, diabolic Ńesută, întinsă peste sufletele noastre captive din care ei scoteau la suprafaŃă doar adevărurile ce le slujeau. Mie mi se pare că această notă informativă, dincolo de subiectul neverosimil, poartă în ea un umor teribil, absurd, înşelător ca stră- lucirea unei perle neşlefuite. Poate mă înşel.

F. 58/ 13 ianuarie 1972 / Inspectoratul JudeŃean de Secu- ritate / SecŃia XII / Notă / Barbu Cornel. „Sursa informează că în oraşul Piteşti desfăşoară activitate clandestină o organizaŃie formată din elevi şi eleve ai liceelor din oraş şi unii tineri care au terminat liceul. OrganizaŃia clandestină se numeşte «AsociaŃia Albastră», sau «Săgeata Albastră». Membrii ei duc muncă de atragere a tineretului din liceele din oraş la acŃiunea de nesupunere faŃă de legile statului, la strângerea legăturilor cu elementele duşmănoase din străinătate, cu posturile de radio străine, cărora să le trimită informaŃii pentru a denigra orânduirea socia- listă din România. Din organizaŃie fac parte, printre alŃii, o elevă de la Liceul Industrial de Chimie, Cârstea Gheorghe, zis Gicu, fost elev la Liceul

Industrial de ConstrucŃii de Maşini Ştefăneşti, în prezent eliminat din liceu, şi alŃii. Aceste date au fost ascultate de sursă în după-amiaza de 11 ianuarie 1972 la Librăria «Eminescu», din discuŃia purtată de eleva Barac Zoica, Liceului Chimic, anul I, fostă elevă în clasa

a VIII-a la Şcoala Generală nr. 4, Piteşti, domiciliată la blocurile Petrolului din strada Traian, cu un elev de la Liceul Economic.

122

DOSARUL ALBAŞTRII

I-a povestit acestuia, printre altele, că acest Cârstea Gheorghe pe care l-a întâlnit cu câteva zile în urmă, a vrut să o atragă şi pe ea (pe Zoica) în organizaŃie, dar ea fiind fără tată, a refuzat fugind acasă. Spre casă, îi relata, că a fost urmărită de cineva, fie de poliŃie, fie de cineva din OrganizaŃia „AsociaŃia Albastră”. Când cea în cauză, discuta cu elevul de la economic cele de mai sus, sursa răsfoia o carte în librărie, cu spatele la cei doi tineri, înregistrând convorbirea fără ca ei să sesizeze, discutând încet. Pe elevă sursa o cunoaşte din vedere. / Semnătură / Barbu Cornel / (Şi Gicu o cunoaşte pe elevă. La blocurile Petrolului sub locuinŃa ei, a aflat mai târziu, nu-şi aminteşte în ce context, Securitatea avea o „casă conspirativă” unde ofiŃerii se întâlneau cu informatorii, dar nu e adevărat că n-ar fi avut tată Zoica.)

Iti

Simt cum se instalează în piept ghemul fricii. Se deşiră urcân- du-se ca un rug sub frunte şi-n ochi. Pulsul îşi accelerează bătăile. Mă smulg din somn hăituit. Snopi de raze stăruie să străpungă strânsura pleoapelor. Sigur, s-ar putea rostogoli risipindu-se pulsul în întunericul nopŃii. Mă dor toŃi muşchii, pisaŃi centimetru cu centimetru în interiorul infernului. Gândesc simplu. Dacă ocolesc barajul instalat provizoriu în dreptul şcolii, în locul unde se-adună cele trei văi pe care se-ntinde satul, ca să se verse liniştit spre şoseaua naŃională, înseamnă că îmi rămâne timp. De ce sunt aici, ce-am sperat? Oricum vor trece la următorul pas, răscolind din casă în casă, aşteptau doar ordinul. Mă târăsc să aprind lumina, mă liniştesc puŃin şi scriu preci- pitat pe un colŃ de pagină, poate reuşesc să prind şi să-nnod firele. Cunosc odaia. În patul vecin, un personaj feminin, cu ascendent asupra mea şi drag, stăpâneşte mult mai bine situaŃia. łaŃa, mătu- şă-mea, murise de mult. Silueta ei de femeie tânără cum n-o apu- casem, povestită doar, era mult mai înaltă îmbrăcată în negru. Se scurse afară pe uşă şi ascultă un timp freamătul pădurii, în marginea gardului.

ION TOMA IONESCU

123

Doar o părere! Cercetasem, nu era nimeni. Trecuse primejdia, pieri şi nelegiuirea crimei, trădării sau ce-o fi fost. Imaginile de groază dispăruseră, doar golul acelor clipe apăsa mut. Oare ce să- vârşisem? Memoria surescitată nu mă ajută. Se-ntâmplă la fel. Voiam să uit. Pastilele recomandate de medicul de la LSM, după săptă- mâni de nesomn, parcă mă trăgeau într-un loc mâlos din care mă zbăteam să ies, simŃind că mă acoperă. Când şi când, şobolanul acela mare, alb mă fixa mustrător de pe chiuveta din baie, dincolo de pragul realităŃii, alergat şi omorât din fericire de vecinul meu cumsecade cu o coadă de mătură, însângerând colŃul peretelui lângă Ńeava caloriferului. Scurtez drumul. O iau direct peste Priba pe lângă pădure. Pe şosea ar trebui să treacă autobuzul. Stau pe margine şi-l pot închi-

pui plin de securişti, cu pistoale pregătite, gata să şteargă urmele. Mă trezesc fixând o bucată de hârtie împăturită, scăpată pe jos, cât

o carte de vizită, pe care sunt scrise nume, şi al meu… Ce să în-

semne? O pun în geantă. Dar dacă îmi verifică geanta, ce e cu nu- mele meu. O strâng în pumn ghemotoc şi o arunc, departe, la coş. Se vede autobuzul. Dacă nu opreşte? Nici nu e staŃie!… Sau e plin cu hăitaşi… Urc. Doar câŃiva călători pentru schimbul de

noapte, obosiŃi. Mă aşez pe bancă. Adorm.

*

F. 61 / Serviciul I / Păvălache Victor / 11 decembrie 1971 / Adnotare în dreapta / B2 / „Ionescu Ion să fie încadrat infor- mativ la locul de muncă. – În acest sens luat legătura cu Lt. maj. Măceşanu” (a fi încadrat informativ însemna a fi pus sub observaŃie, a se raporta despre tine) Informare:

„Recent, în urmă cu o săptămână, am stat de vorbă cu Ionescu Ion, salariat la Cutii de Viteză, despre faptul că el împreună cu alŃi

tineri au fost judecaŃi public la Casa Tineretului din Piteşti. Cu această ocazie, el mi-a spus că nu este adevărată versiunea din şedinŃă şi că

el împreună cu o fată (Gess) ajunseseră de puŃin timp la un prieten

de-al lor, care locuieşte lângă gară şi acolo mai erau câŃiva amici ce jucau poker. Uşa era închisă inexplicabil cu zăvorul prin interior. La scurt timp a venit o maşină cu vreo 20 de securişti (mai multe maşini) ce au forŃat uşa şi au intrat cu pistoalele îndreptate spre ei.

124

DOSARUL ALBAŞTRII

La sediul SecurităŃii, unde au fost duşi, soŃia prietenului la care se aflaseră în vizită şi fata cu care venise el, fiind mai tinere, au dat, de frică probabil, declaraŃii incriminatoare după dictare. (Aşa credeam în

acel moment.) Întrebându-l de unde vine denumirea de grup «Albaştrii», mi-a răspuns că ei aveau de gând să lanseze o revistă cu această denu- mire, aşa cum şi alte reviste se numesc «Femeia», «Săteanca», «Lumea» etc. Ştiind, din discuŃiile purtate de colegi, că la proces s-au arătat ca probe fotografii, la întrebarea pe care i-am pus-o despre acestea mi-a răspuns că sunt fotografii făcute în genunchi şi cu lumânări aprinse într-o noapte de Înviere, cărora li s-a dat o interpretare ero- nată, tendenŃioasă, ca şi cum imaginile făceau parte dintr-un ritual. Mi-a mai spus că pe lista celor găsiŃi acolo au fost mai mulŃi, dar până la urmă au rămas doar cinci, ceilalŃi fiind copii de ştabi… MenŃionez că în vara acestui an, Ionescu Toma Ion prezenta unele ciudăŃenii prin faptul că căuta (e exprimarea lui, nu comentez) în jurul Uzinei sârmă ghimpată, pe care, cu ajutorul unei prietene deco- ratoare, s-o folosească la unele aranjamente în camera pe care voia s-o decoreze în tempera de culoare albastră, cu catifea albastră, cu scopul de a-i da denumirea de «camera albastră».”

*

Ff. 128-130 / DeclaraŃie / În dreapta sus, o rezoluŃie scrisă pe diagonală: „Să fie recrutat informator urgent” şi o semnătură, probabil Mincu / „Subsemnatul Stancu Constantin, născut la 15 ianuarie 1951, în comuna Schitu Goleşti, fiul lui Constantin şi al Aureliei, în prezent student în anul I, Institutul de Subingineri Piteşti, secŃia Automo- bile, domiciliat în Piteşti, str. 1 Mai, nr. 42, declar următoarele:

Venind în oraşul Piteşti în luna noiembrie 1968 şi având pa- siune pentru literatură, m-am înscris la Cenaclul «Ion Minulescu», unde am cunoscut pe Radu Nicolae, Voiculescu Gabriel, Ionescu Toma Ion, Băjenaru Lucian, Ştefan Mariana, Cârstea Gheorghe, Vlasie Călin etc. În cadrul acestui cenaclu, genurile literare abor- date erau poezia şi proza, având ca teme principale fie erotismul,

ION TOMA IONESCU

125

fie obişnuite întâmplări cotidiene, fie câte o idee filozofică. Uneori discuŃiile asupra calităŃii lucrărilor citite se continuau la o cafea, la un bar, la un restaurant. Majoritatea poeziilor erau în versuri albe. În afara întâlnirilor de la Casa Tineretului, când cenaclul nu-şi Ńinea şedinŃele, mergeam uneori la unul dintre noi acasă, unde se putea dansa şi în afară de dans se mai citeau versuri originale, se asculta muzică clasică sau modernă de pe discurile ce le aducea de obicei Radu. În anul curent am participat la două ceaiuri, unul acasă la Ionescu Toma Ion, de Paşte, iar celălalt pe 9 octombrie 1971, la Radu Nicolae. În intervalul dintre cele două date m-am pregătit pentru examenul de la Politehnică în Bucureşti. La aceste ceaiuri la care am participat nu s-au abordat subiecte politice şi de asemenea nu s-a organizat ascultarea în grup a posturilor străine în limba română. Cu ocazia sărbătorii Paştelui am făcut şi fotografii din care unele cu lumânări aprinse, acestea neavând niciun scop religios. ci doar pentru ineditul situaŃiei.”

*

Ff. 131-132/ DeclaraŃie / În dreapta sus, rezoluŃie scrisă pe diagonală cu semnătură: „Să fie anunŃat părintele f. urgent” (?)/ DeclaraŃie / „Subsemnatul Bărbulescu Constantin, născut la 28 noiembrie 1953, în oraşul Braşov, fiul lui Nicolae şi al Constantinei, în prezent elev în clasa a XII-a a Liceului «Nicolae Bălcescu», domiciliat în Piteşti, Calea Bucureşti, bl. 27, scara B, ap. 1, declar următoarele:

Preşedinte fiind al Cenaclului literar «Ion Barbu» din liceu, am fost chemat, mai bine zis îndrumat de colegul meu Vlasie să particip şi la alte cenacluri la care el participă, în felul ăsta să câştig experienŃă. L-am ascultat şi am participat la o şedinŃă sau două, la Cenaclul «Ion Minulescu» al Casei Tineretului, cum se numea atunci. Odată cu schimbarea denumirii (Casa Elevilor şi StudenŃilor) cenaclul s-a destrămat. În cenaclu nu m-am făcut remarcat, parte datorită reduselor mele prezenŃe, parte faptului că mă mărgineam în a-i ob- serva pe ceilalŃi. Mi s-a părut şocantă supraevaluarea personală ce domnea aici şi nu m-am prea apropiat de grup.

126

DOSARUL ALBAŞTRII

Când cenaclul s-a desfiinŃat, am primit un alt apel de la Vlasie:

«Hai să reînfiinŃăm unul, doar cu elevi şi studenŃi!» Tentativa a eşuat şi colegul meu s-a alăturat vechiului grup care forma acum tânăra generaŃie, de la Cenaclul «Liviu Rebreanu». Din nou am fost îndemnat să particip la şedinŃă. După a doua şedinŃă însă, în urma unei adevărate furtuni de bârfă, în care critica nu se aplica la subiect (recte domnul Voiculescu, cu nedespărŃitul apelativ de schizofrenic…) am renunŃat definitiv la cenacluri. Despre vechiul grup de la «Minulescu» aveam încă destule informaŃii prin Vlasie, care nu pierduse contactul cu ei. Astfel am aflat că se întâlneau aproape săptămânal în casa lui Ion I (T) Ionescu unde ascultau muzică, dansau – aşa-zisele «ceaiuri». Personal n-am ajuns niciodată la el deoarece mă ocupam şi de sport, şi de carte, pe deasupra toŃi mă Ńineau din scurt, aşa că am avut informaŃii despre ei printr-o sursă indirectă, colegul meu de clasă Vlasie. În seara zilei de 9 octombrie m-am întâlnit cu Vlasie (mai bine zis, l-am căutat să-i cer un dicŃionar latin-român pentru un amic comun). Întâlnindu-mă cu Călin, mi-a spus ultima veste, despre care am aflat că era destul de învechită, dar că uitase să mi-o spună. Una din fostele mele colege, Voicu Aglaia devenise Radu Aglaia, căsă- torindu-se cu Radu Nicolae, pe care îl remarcasem (deşi se pare că el nu mă remarcase) în grupul de la «Minulescu». Evident m-am mirat. Călin, spunându-mi că mai am până la ora 8.30, oră la care promisesem să ajung acasă, mi-a propus să merg cu el să-i văd unde stau şi ce mai fac, el având treabă acolo să ia o carte, mi se pare Blaga. Şi astfel am ajuns în seara de 9 octombrie în casa lui Radu Nicolae. În ceea ce priveşte literatura creată în cadrul acestui grup, mărturisesc că la primul contact m-a depăşit, eu fiind un adept al formei şi fondului clasic. Am avut chiar impresia că am de-a face cu un nou mod de a gândi literar, de un nou drum în literatură. Părerea mea ultimă însă, cristalizată mai ales după participarea la dezbaterile neprincipiale din cele două şedinŃe de cenaclu de la «Minulescu» şi «Rebreanu», este că acest drum nou pe care-l între- vedeam nu este nici măcar găsit de ei înşişi. Literatura lor se măr- gineşte în fond la speculaŃie spusă sonor şi muzical.” (Lipseşte din dosar pagina 133, tocmai când consideraŃiile deveniseră interesante.)

X. Cafeaua

M-am întâlnit cu Ică. De zece-cinsprezece ani nu ne mai văzu-

sem. Surprinzător, îşi păstrase podoaba capilară, ca o aură bogată, acum complet albă. Îşi plimba câinele, o lupă destul de mare lăsată liberă din lesă.

— łine-Ńi, te rog, animalul, simte că mi-e frică!

Ochii mustrători ai femeii şi mâinile agăŃându-se de braŃul celui care o însoŃea, exprimau atitudine.

— Nu muşcă. Ela, vino aici!

Ascultătoare, Ela îşi potrivi pasul cu noi.

— E mai puŃin rea decât unii oameni.

Am stabilit o întâlnire adevărată pentru a doua zi, să parcurgem împreună pagini din dosar. A venit. A preferat să citească ce aveam transcris pe laptop. Îşi uitase ochelarii acasă. Se oprea doar să comenteze vreo secvenŃă halucinantă, sau să întrebe ce mai ştiu despre persoana ce se insi- nua printre rânduri. Cu Nae păstrase legăturile o vreme, dar sunt câŃiva ani buni de când acesta îl vizitase. Ultima oară îi lăsase o impresie ciudată.

Voia să plece în Cipru să-şi găsească de lucru, Isabela, fata lui, sta- bilindu-se acolo prin căsătoria cu un grec.

— Grecul era ca un zeu de frumos, am înŃeles-o pe Isabela,

dar el… DivorŃase de Anca. Plecase ea, se pare. Avea pirueta în sânge, lunecând frenetic pe gheaŃa subŃire, încă de când ne-o prezentase ca viitoare soŃie.

128

DOSARUL ALBAŞTRII

— Bine ar fi fost dacă în noaptea aceea din Expo Parc, când

ne-a spus că o iubeşte şi se însoară, i-aş fi tras o mamă de bătaie. Sau să-l fi pus pe El Gicu, gigolo, să-i stea în cale…(Mi-a povestit Gicu

că atunci când s-a întors în permisie din armată erau deja căsătoriŃi, Nae plecase la muncă pe un şantier, neştiind, a trecut pe la ei, îşi cumpăraseră apar- tament în Trivale, plăteau rate. Anca, din vorbă-n vorbă, l-a învăluit la man- tinelă, a tras de el. Abia de a reuşit să se smulgă.)

— Venise însoŃit de o puştoaică de vârsta Isabelei, cu care

voia probabil să întoarcă timpul. Mi s-a părut cam ciudat. Am convenit amândoi că-şi risipise talentul de prozator, în aceeaşi măsură cum s-a risipit el însuşi femeilor ce-i dădeau târcoale. A rămas doar speranŃă. (În jurul nostru roiau mulŃi tineri, mie unii mi se păreau de-a dreptul naivi, ca să fiu generos. Majoritatea îl urmau pe Nae, el simŃind tot timpul nevoia de a fi în centrul atenŃiei, ascultat. Ar fi trebuit să fim mai circumspecŃi. Cu fetele altfel se punea problema. Aduceau inefabilul. Şi totuşi, de la fete cred că ni s-a tras până la urmă. Ele şi complicaŃiile lor sentimentale! Şi Sanda, şi Gess, poate şi Anca, erau la o vârstă când probabil le-ar fi convenit să nu ne cenzurăm dorinŃele, noi ne păstram în sferele înalte… Ne însoŃeau un timp şi-apoi cădeau, iar în cădere liberă din izbitură le prindea leşinul, ori luau pastile şi fugind de-acasă, ajungeau întâmplător să scrie declaraŃii la MiliŃie. Sunt simple supoziŃii, încerc să-mi explic… [Nu se înŃelege prea bine ce înseamnă complicaŃii sentimentale, trebuie să redai sensul exact cum mi-ai povestit tu mie. C.V.] (Ce să zic, poate că ele au căutat în altă parte ceea ce noi nu le-am dăruit decât poate în gând. Trezirea lor la realitate s-a dovedit cât se poate de brutală.)

*

łi-aduci aminte, Ioane, noaptea aia când am băut cafea cu

leşie?…

Cu leşie, nu. Eu doar când am fost protagonistul cafelei cu

sare mi-aduc aminte. Se înfiripa o idilă, printre puŃinele în ce mă priveşte, am înghiŃit sănătos din cafeaua în care singur pusesem sare sorbind-o din ochi pe Eli, în acelaşi timp. (O minionă suficient de

ION TOMA IONESCU

129

frumoasă cât să-mi pierd capul.) Biata mama! M-a găsit mai târziu în casă cu evreica, după ce îi pusese pirostriile tipului ăla gelos. Nu prea se-nŃelegeau şi mă căuta uneori să-mi plângă pe umeri. Câtă morală mi-a tras mie, dar şi ei, ca între femei cu experienŃă. „Ce ai tu mă cu femeia omului!” Ce i-a zis ei n-am aflat niciodată că m-a dat afară să poată conversa în linişte, amândouă. Eli nu mi-a mai călcat pragul de atunci.

*

Pe nesimŃite, prin geamul întredeschis se strecurase întune-

ricul. Am aprins lumina. Instantaneu, în bara de jos a monitorului, am zărit o fereastră prin care se insinua online ClauD. Se logase pe Messenger şi l-am întrebat pe Ică dacă voia să vorbim cu ea. Fără sens întrebarea, i se luminase deja faŃa la propriu:

— Sunt ani mulŃi, cel puŃin 20, de când n-am mai vorbit.

Am dat drumul webcam-ului. Surpriza totală a fost a ei.

— Mă bucur că v-aŃi întâlnit şi mă bucur imens că ne vedem

împreună. După schimbul de vorbe de convenienŃă, am atacat frontal cum mi-e felul.

— Claudia, tu ce ştii de cafeaua cu leşie?

— Care leşie!?… Mi-a fost greu să cred că a fost o întâmplare.

Am bănuit la un moment dat că cineva, apropiat Ńie, ce îŃi cunoş-

tea bine casa, a încercat să ne spulbere pe toŃi. (Târziu mi-am dat seama că probabil Securitatea intra la mine, ca la ea acasă.)

— Gicu a spălat ceştile cu un „praf de spălat” ce s-a dovedit

a fi probabil sodă caustică, dar Gicu nu e vinovat, ci altcineva, cel ce a pus pe chiuvetă praful respectiv. Nu ai recunoscut acel praf,

nu ştiai că există. (Nu putea fi vorba de sodă caustică, înghiŃită ar fi produs dureri groaznice.) Mama şi sora ei ne-au găsit într-un somn adânc şi a durat până au reuşit să ne trezească.

— Cine le-a deschis uşa?

— Am adormit cu uşa descuiată, ciudat. Picasem care pe unde

am apucat. Mama, Dumnezeu să-i odihnească sufletul bun, a zis că

130

DOSARUL ALBAŞTRII

intrând parcă s-a simŃit pe altă planetă, era ca într-un cadru de film. Dacă nu ne-ar fi trezit poate am fi dormit pentru totdeauna. Ştiu că tu te-ai mirat cum a apărut praful acela împachetat în hârtie, pe chiuvetă. I-ai zis lui Gicu glumind: „Ai vrut să ne otrăveşti!?…” iar Gicu (Eu l-am privit, avea ochii sinceri) Ńi-a răspuns zâmbind: „A fost pe chiuvetă, am crezut că e praf de curăŃat. Sigur, praf de cură- Ńat…” Tu te-ai trezit mai greu. Mama a udat un prosop şi te-a spălat pe faŃă. Până la urmă am luat eu iniŃiativa şi te-am plesnit

niŃel. — Poftim cultură, deci m-ai şi bătut la viaŃa ta! Am să-Ńi cer daune…

— Era cred după Paşte, nu-mi e prea limpede. Oricum, pe-

rioada de glorie când cu toŃii ne simŃeam bine împreună. Cu puŃin înainte de a fi „arestaŃi”. Mama a vrut să cheme salvarea.

— Dacă eu m-am trezit ultimul, înseamnă că ceaşca mea a

avut o concentraŃie mai mare, o fi fost vreun drog.

— Nu tu te-ai trezit ultimul, cred că Ică a fost ultimul.

— Nu-mi aduc aminte, aveam senzaŃia că eu am plecat mai

devreme, nu ştiu când a venit mama ta… (A precizat Ică.)

— În tot cazul am dormit două zile. Probabil, dacă nu ne tre-

zeam, ar fi scris ziarele despre noi ca despre vreo sectă sinucigaşă.

— Dacă a fost de Paşte să zic, şi faimoasa informatoare

declară undeva că a fost cu noi acolo.

— Nu, ce ştiu sigur e că Gicu a spălat ceştile atunci, dar i s-ar fi

putut întâmpla oricui. Cineva a ştiut că ai sodă caustică în casă, pe vremea aia toŃi aveam, făceam cu ea săpun pe aragaz. O fi fost sodă caustică sau alte ingrediente în hârtia aia?… Ceva a fost…

— Nu, nu era de Paşte!

— De Paşte au fost şi TitiT cu Aura, amândoi simpatici, au

cântat la chitară cu Vlasie şi de asemenea băiatul unui colonel, un tip scund, grăsuŃ, Stancu. Când am fost arestaŃi era şi el la Securi- tate, dar a venit tat-su şi l-a luat acasă. Eu chiar mi-am manifestat nemulŃumirea că participarea lui se muşamalizează atât de uşor şi Bărbulescu…

*

ION TOMA IONESCU

131

Mă opresc. Nu vreau să adaug povestirii conotaŃii de care nu sunt sigur. Şi apoi, ce-ar fi câştigat cei de la Securitate dacă ne-ar fi suprimat astfel!?… Pe când o urmărire cu demascare într-un dosar putea procura câteva stele de toată isprava, drept recompensă pentru vigilenŃă, comandantului.

*

Mă las tot mai greu, rob scrisului. Nu mi-au plăcut niciodată scriiturile lungi. Nu am vocaŃie, deci proza românească n-a pierdut în mine un potenŃial salahor. Îmi pare că mă repet, faptele nu sunt spectaculoase să le pot descrie pur şi simplu. Mă exprim mai liber între paranteze. Nu poŃi lucra o carte între paranteze. Mă bate gândul să renunŃ.

*

E un an de când am urcat ultima oară scările CNSAS. O fac din nou cu oarecare speranŃă. Am bănuit când am găsit recipisa în cutia poştală că am scăpat scrisoarea mult aşteptată. Lipsisem două săptămâni din Piteşti. La poştă mi-au confirmat, recomandata mea se returnase. Nu Ńineau evidenŃa, nu ştiau cine era expeditorul. La telefon, o voce amabilă de la CNSAS mi-a răspuns că sunt ceva date transmise către expediŃie la sfârşitul lui mai, dar nu era sigur dacă au fost bani pentru expediere. Oricum, dacă ajung la sediu, îmi pot elibera documentul în copie. Mă învăŃase cineva, Aurel Sibiceanu, poetul, un vechi şi bun amic, expert în dosare de urmărire individuală, al cărui nume nu s-a albăstrit pentru simplu motiv că încă nu se mutase în Piteşti când noi inventasem „Minulescu”. A ajuns după, la câŃiva ani, şi consecvent n-a părăsit niciodată cenaclul „Liviu Rebreanu”, prefe- rând să rămână în declarată tandreŃe cu organele, acolo pe zonă liberă. Aşadar, Aurel mi-a zis să las o cerere, dacă vreau să cunosc numele real al informatorilor. Deconspirarea, de fapt cercetarea în teritoriu, nu e atât de simplă şi durează ani, unii informatori încă mai sunt activi.

132

DOSARUL ALBAŞTRII

Aştept la poartă după înscriere să vină cineva de la RelaŃii cu publicul. Apare destul de repede o doamnă. Îmi cere buletinul şi mă roagă să aştept să consulte câteva fişiere din calculator. Pare că drăcia aia joacă cu mine în echipă. Doamna mă conduce docu- mentată la alt birou. — Mai aşteptaŃi o clipă, va veni o colegă să vă preia. Vine şi colega, e blondă, strălucitoare. N-a prins patina arhivelor. Cu un zâmbet larg îmi aduce chiar scrisoarea returnată. Semnez de primire pe recipisă şi o rog mulŃumit să aştepte să-i dau ceva „şpagă”, mai aveam în geantă un GlonŃ de argint, o carte recentă cu poemele mele. Savurez momentul şi cobor pe scările largi. Desfac scrisoarea şi citesc. Trei nume; mai citesc o dată. Destinul face ca această carte la care lucrez să se scrie singură. Trei nume din alt roman. Mărturisesc, în asemenea momente te aştepŃi la surprize. Când am rupt marginea plicului, îmi analizam reacŃiile, mă forŃam să mă comport normal. Soarele arzător în miezul zilei alungase oamenii de pe străzi, aşa că toate sforŃările mele nu aveau obiect, nu mă vedea nimeni. După impactul primei lecturi, am parcurs textul sec şi dra- matic a doua oară.

*

Consiliul NaŃional pentru Studierea Arhivelor SecurităŃii / Nr. P 4198 / 08 / 27 mai 2010 „Domnului Ion Toma Ionescu, Stimate domn, Având în vedere Nota DirecŃiei InvestigaŃii nr. S / DI / I / 1169 / 28.04.2010, Colegiul Consiliului NaŃional pentru Studierea Arhivelor SecurităŃii, întrunit în şedinŃa din data de 18.05.2010 în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 7 din OUG nr. 24 / 2008, privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea SecurităŃii, apro- bată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293 / 2008, coroborat cu art. 28 din Regulamentul de organizare şi funcŃionare al Consiliului NaŃional pentru Studierea Arhivelor SecurităŃii, adoptat prin Hotă- rârea nr. 1 / 2008, pe baza documentelor din arhiva proprie a stabilit:

ION TOMA IONESCU

133

identitatea informatorului cu nume conspirativ „Walhal” în persoana numitului…

identitatea informatorului cu nume conspirativ „Popescu

Ion” în persoana numitului…

identitatea informatorului cu nume conspirativ „Bătrânul /

Brătianu Dan” în persoana numitului… În privinŃa celorlalŃi informatori a căror deconspirare aŃi soli- citat-o, vă comunicăm faptul că investigaŃiile noastre vor continua şi vă vom anunŃa pe măsură ce avem rezultate. Preşedinte Dr. Dragoş Petrescu.” [Ciudat! Cred că cei care au dat relaŃii atunci, cum au vrut ei securiştii, au fost şterşi din scripte! Ăştia trei, cred, au rămas în scripte pentru că nu au colaborat cum ar fi vrut securiştii, ca să poată legitima mai coerent acŃiunea. Eu aş rescrie tot pasajul. – nota editorului, C.V.]

*

Ajuns acasă, am citit din dosar, direcŃionat, însemnările date de cei trei. Irelevante, neutre, răspunsuri la întrebări, relatări diverse, nimic ostentativ rău, în fond ce-ar fi putut spune. Dar ceilalŃi, cei care au colaborat cu adevărat la scenariu să fi fost şterşi din scripte? „În privinŃa celorlalŃi informatori a căror deconspirare aŃi solicitat-o…” Mă obsedează acest „celorlalŃi”. Unde e „scenarista”, ea a fabulat legitimând acŃiunea, nici măcar acum n-are dreptul la glorie? Sau poate nu e scenariul ei, sigur nu e scenariul ei, l-au scris securiştii, l-ar fi putut face mai bun, au avut profesori. Puteau plagia, nu-i întreba nimeni. În ’49-’50 se petrecuseră lucruri adevă- rate, cu securişti şi torŃionari „integri”, originali. Cum deveniseră în ’71 nişte caricaturi? Cât despre informatori, poate doar scena- rista să se califice, cei trei deconspiraŃi, strânşi cu uşa, nu-mi spun nimic. Nu ştiu ce am sperat, poate în subconştientul meu tot aştept revelaŃia răului, care să răstoarne situaŃia. Ce e cu Sanda, unde-a dispărut Gess? Pe Nae, Gicu, Geo i-am întors pe toate feŃele, oare răul nu e în mine?

134

DOSARUL ALBAŞTRII

[În locul tău aş rescrie pasajul ăsta. Sunt de părere că trebuie să insişti asupra ideii că „informatorii” au fost strânşi cu uşa şi în fond nu au turnat nimic care să producă rău altora, cum s-a şi văzut în cele scrise înainte. AdevăraŃii informatori sunt cele două fete, Penescu şi cealaltă (E o singură fată, „cealaltă” nu apare.), ai scris mai sus. Dar „scenariul” securiştilor trebuia să fie complet, cu fapte, urmăriri, declaraŃii, informări, demascare etc. De fapt, cum Ńi-am spus, fenomenul Piteşti 1971 e o caricatură a Fenomenului Piteşti iniŃial, cel crunt! În 1971 nu au fost nici securişti adevăraŃi, nici victime adevărate, dacă ar fi să comparăm cu anii ’49-’50 (Este comentariul lui Vlasie şi îi dau dreptate.)]

XI. Ei şi Noi

Am recitit câteva pagini înapoi din carte. Mi se pare că nu se alcătuieşte aşa cum doream şi cum ar fi potrivit. Personajele „al- bastre” – adică Noi – sunt încărcate cu o doză destul de mare de ceaŃă şi suspiciune, le-am analizat pe toate feŃele şi o anumită ten- siune negativă se insinuează printre rânduri, ca un perete bătut insistent de ploi ce înfloreşte pe la colŃuri, în interior, igrasia. Iar tabăra cealaltă, a SecurităŃii, Ei – către care normal ar fi trebuit să fie focalizată o lumină mai rece, mai dură – e prezentată ca o masă amorfă, e drept cenuşie, lipsită de acuitatea privirii chi- rurgului ce străpunge pielea, cu fracŃiuni de secundă înaintea bistu- riului, trasând cu siguranŃă imaginara hartă a inciziei. Poate că din cauza repulsiei pe care am avut-o dintotdeauna pentru morŃi – tata a murit când eram copil – nu am putut privi, nici într-un film real şi cu atât mai puŃin în carte, o disecŃie pe cadavre. Noi. Unde au dispărut zâmbetele, feŃele senine, deschise, pre- dispuse să nu piardă scăpărarea unei idei, străfulgerarea unei metafore, represiunea unui sentiment ce te-ar fi putut trăda, dacă partenerul sau partenera ar fi analizat dincolo de vorbe. Unde a dispărut încrederea? MarianaS obişnuia să-şi sprijine, culcată pe umărul meu, învăl- măşeala gândurilor şi dintr-odată, parcă, prin părului ei bogat, vălurit, apele se rostogoleau în ochiuri liniştite sub muselina uşoară, printre coline molcome frumos conturate, până-n prundişul pulpelor albe, lungi, abandonate mângâierii din vis. Tăcea aşa de frumos! Se cui- bărea în tăcere dăruindu-se probabil iubiŃilor ei secreŃi.

136

DOSARUL ALBAŞTRII

Ei. În dimineaŃa zilei de luni, după Crăciunul însângerat din decembrie ’89, ofiŃerul de serviciu de la poarta sediului SecurităŃii, descheiat la veston, nu a ieşit să-l întâmpine cum făcea de fiecare dată pe colonelul Mincu. Relaxat, a rămas pe scaun întru câtva răsucit într-o parte în încăperea lui, cu reşoul scos la vedere:

— Ia mai dă-l în mă-sa!… că prea a fost al dracului, i-o venit rândul! L-a ghicit comandantul; deja trecuse câŃiva paşi, s-a-ntors din drum. A intrat în încăperea portarului, acesta s-a ridicat surprins şi Mincu i-a trântit un pumn în figură. Le-avea cu pumnul. Bietul, s-a adunat de pe jos înghiŃindu-şi cuvintele şi ştergându-se de sânge. Ştia că în birou aştepta procurorul cu câŃiva militari să-l aresteze, putea să-l prevină în batjocură, n-a făcut-o, a-njurat doar în gând, printre dinŃi. Nu-l iubea nimeni pe colonel. Noi. Nae, impetuos şi naiv. Ică, lunecos ca lumina unui opaiŃ, licărind doar atât cât să întreŃină magia. Gess, ca o flacără vie arzând lângă staŃia de benzină, avea sub 18 ani. Şi fără-ndoială Claudia, fata cu două chepenguri la poartă. Pe de-a-ntregul miste- rioasă. Ce să-nŃelegi mai întâi?… Nu aveam curajul şi nici discer- nământul să privim în adânc. PotenŃa ca un sunet de flaut acordul divin al viorilor, sau se alinta ca o păpădie părând că se lasă în bă- taia vântului, dar controlându-şi aleanul, din sud, din nord, după cum îi dicta sensibilitatea scheletului ei de femeie din care zăpăcise Dumnezeu o coastă, când fu să fie.

*

łin totdeauna în porthart o bucată de cer rulată fin, covora- şul meu fermecat, albastru senin. Mi l-a dat zâna, odată cu creta. (Creta aia fermecată prindea culoare după gând.) Pe covoraşul întins înşirase şotronul şi fără griji Ńopăia urzind razele. M-a învăŃat să desenez. În jurul gleznelor am trasat conturul unui lac – apele s-au ridicat în genunchi. Atunci am desenat o in- sulă – insula s-a rotit împrejur risipindu-se într-un norişor verde. Ne-am înlănŃuit în iarbă umbrele. M-a prins de încheietura mâinii şi cu degetele mele răsfirate ca nişte petale a nisipit praful de cretă, curcubeu între sâni.

ION TOMA IONESCU

137

Râdea tot timpul. M-a pus să închid ochii şi mi-a desluşit înve- lişul de taină al culorilor. N-am mai deschis porthartul. Nu mai ştiu dacă funcŃionează vraja.

*

„Aşa m-am născut fără o coastă! Scheletul meu, e neisprăvit.” Mă aiurea cea mai mare mincinoasă a pământului în drumul către casa ei de pe strada 9 Mai, lângă piaŃa mare, cu castani şi două chepenguri în poartă, pe dreapta când mergi spre Viilor, repetân- du-şi în prezenŃa mea exerciŃiile stilistice. N-am ştiut şi nu ştiu nici acum adevărul adevărat, gol-goluŃ. Altădată mi-a povestit că a fost „căsătorită” cu un scriitor cunoscut, în vacanŃele petrecute la Cluj la nişte rude, şi că părinŃii au oprit-o, intervenind şi aducând-o acasă… Eu, cu cerul căzut pe frunte, ascultam buimac neputând înŃelege, abia terminase liceul, era absurd, continuam să cred că exersează discuŃii. Târziu, pe internet, adică în viaŃa de-acum, mi-a povestit că scrisorile de la Radu Mareş au rămas la Securitate. El i le-a cerut, erau scrise frumos, puteau fi prinse-ntr-o carte. Ce să-i mai dea, s-au pierdut!

*

Pe scenă Claudia uita de sine; putea fi aerul pe care-l respi- ram, sau o flacără vie mistuitoare, valul izbit de Ńărm, sau susurul unui izvor de munte, se descătuşa în dans sau se neclintea într-o stâncă, căznit, smuls, mângâiat cu duioşie, firesc, după cum o cerea înălŃimea simŃului ei artistic. N-am putut înŃelege de ce n-a reuşit să convingă comisia de admitere la Institutul de Teatru. Era deja şlefuit diamantul, ce să mai adauge profesorii? Mi-aduc aminte de spectacolul total pe care l-a făcut, inter- pretând într-un concurs MioriŃa; şi sunt sigur că nici într-o sută de ani nu va mai putea fi atins într-o sală un asemenea nivel de uimire cât a putut să scoată ea, din acea întâmplare în care cânta, dansa şi

138

DOSARUL ALBAŞTRII

recita dumnezeieşte. Pe Margareta Pogonat, cu care a prestat alături, într-un alt concurs la Sibiu, a făcut-o să plângă luându-i premiul cel mare, din clipa când a păşit în scenă. Ei. Am aflat tot de la Claudia că Mincu n-a stat mult internat

în puşcărie şi nici la nebuni, unde se ceruse la un moment dat ca să

scape. Societatea democratică, mai mult pârâtă capitalismului, căreia i s-a opus înainte de ’89, i-a oferit alternativă demnă de un fost dem- nitar comunist. Samsar de maşini se pare că a fost meseria de bază, căreia i s-a dedicat o vreme, acomodându-se repede schimbărilor climatice şi deschiderii geostrategice. L-a întâlnit în Olanda în exerciŃiul noului său job, într-un restaurant unde ClauD era

împreună cu soŃul ei olandez şi nişte prieteni ce vroiau să cumpere

o maşină, prin intermediul unor români. Olandezii îi luaseră pe

Martin şi Claudia ca translatori. — Am stat la aceeaşi masă cu duşmanul, având surpriza să constat cât de mult îşi folosea expertiza primului job, cel de bază, din „vremuri apuse” trăgeam nădejde, căci am uitat să precizez că tranzacŃia se punea la cale într-o perfectă clandestinitate. Nişte coŃcării dintr-o reŃea ce-şi întinsese tentacule româneşti în mai toată

Europa. Îmi venea să sar peste masă la el, să-l strâng de gât! Nu m-a cunoscut. Mă foiam pe scaun şi Martin mă strângea de mână şi-mi făcea semn cu piciorul pe dedesubt, să mă potolesc. Uite cine era veşnicul apărător al valorilor morale, al princi- piilor!…

Gicu

Dacă mă-ntorc în carte şi o fac, de câte ori mă aşez să con- tinui, constat ce puŃine lucruri am spus despre Gicu. Şi e nedrept. El a fost cu noi întotdeauna, inclusiv la proces, copil de trupă. Când trebuia să cumpărăm ceva, ce să cumpărăm? Cafea, votcă, Ńigări, el mergea, Gicu „muşteriul”. Ne asculta atent când dezbăteam un subiect şi încerca să priceapă, se mai plictisea, e drept, şi atunci spăla… ceştile de cafea, curăŃa scrumierele, iar apoi „sportist” alerga în tenişi muzică pe

ION TOMA IONESCU

139

undele radioului, încet, încercând să nu ne irite. Nu reuşea tot timpul. Cu fetele, timiditatea îşi pierdea obiectul. Aici presta Gicu la turaŃie maximă, dar discret, fără largă expunere. Sunt sigur că ar avea ce povesti, lucruri colaterale, colorate, cancanuri cărora în spe- cial eu nu le făceam faŃă. Nu mi-a dat voie să scriu, dar mă risc, mi-a povestit ce i s-a-ntâmplat odată la mine în apartament. Avea şi el cheie, mi-a mărturisit abia acum. Eu eram la serviciu.

— Era ceva trafic în lipsă, acasă la tine.

Tocmai agăŃase o prospătură. N-a mai avut răbdare. S-a oprit cu trofeul în prima cameră, pe jos, la caracatiŃă, şi când să se-nalŃe cu el în glorie, în loc de imnul campionilor şi de ovaŃii, dezacordată,

scârŃâi prelung uşa dinspre dormitor, deschizându-se larg (nu era montată de mult).

— Instinctiv, aş fi vrut măcar să acopăr partenera cu corpul,

dar am simŃit cum mă răstoarnă tipa, împingându-mă şi ridicându-se goală cum o stabilise în principal natura, dar şi eu pe moment, ca o adevărată învingătoare, cu pieptul liber şi mintea fără ascunzişuri, sărind peste mine sportivă ca peste o râmă rătăcită pe linoleum. Gla- surile li s-au contopit în uimire celor două colege de profesie, sau

cunoştinŃe ce-or fi fost, înainte ca mâinile să se cuprindă şi să-şi desă- vârşească îmbrăŃişarea şi pupăturile. Nu se mai văzuseră de mult. Noi, băieŃii, uşor excluşi, stingheriŃi de privelişte ne-am dat mâna şi de-atunci am rămas oarecum prieten cu văr’tu Dorel. Venise să- Ńi repare chiuveta… L-am bănuit mult timp pe Gicu – chiar îl credeam în stare să scrie „Europei Libere” – că faptele şi acŃiunile sale au contat în în- tâmplarea de la Securitate. Dosarul mi-a infirmat supoziŃiile. MenŃio- nez, exclusiv în ce ne priveşte. Ulterior, mai precis în zilele când am căutat să reiau legătura cu el, după ce am primit dosarul, pentru a-mi clarifica nişte lucruri (Uhh, sperasem că el o va recunoaşte pe acea Pletosu – Penescu, informatoarea), mi-a povestit că-l mai vizitaseră securiştii.

— RelaŃionasem, ce dracu’! Eram ditamai obiectivele în vede-

rile lor! Pe vremea când prin anii ’80 avea contract de colaborare, ca actor neprofesionist (Mihai Radoslavescu îl distribuia mereu în