1 Sindromul Meniere (hidropsul endolimfatic)

Generalitati
Sindromul Meniere se datoreaza distensiei compartimentului endolimfatic al urechii interne. Leziunea primara este localizata in sacul endolimfatic care este responsabil pentru filtrarea si excretia endolimfei (lichidul care umple cavitatile labirintului membranos al urechii). Desi etiologia afectiunii este insuficient cunoscuta aceasta include cu certitudine urmatoarele cauze: -sifilis - traumatisme craniene. Sindromul Meniere clasic consta in: - vertij episodic cu durata de 1 - 8 ore - surditate de receptie de tip neurosenzorial pentru frecventele joase, cu severitate variabila - tinitus de obicei cu tonalitate scazuta si cu aspect calitativ de "suflu" - senzatie de presiune intraauriculara. Intensitatea simptomatologiei este in functie de variatiile presiunii endolimfatice. Proba calorica evidentiaza lipsa aparitiei nistagmusului (miscari involuntare ale globilor oculari sub forma de oscilatii, secuse ritmice orizontale, verticale sau giratorii) indus termic, pe partea afectata. Vertijul episodic asemanator celui din sindromul Meniere, dar care nu este insotit de simptomatologie acustica poarta numele de vestibulopatie recurenta. Mecanismul patogenic al acesteia nu este cunoscut in majoritatea cazurilor desi unii pacienti sufera de migrena, in timp ce altii dezvolta in cele din urma, adevaratul sindrom Meniere. Tratamentul specific vizeaza scaderea presiunii endolimfatice, din interiorul labirintului membranos. Ca masura generala recomandata, se initiaza dieta hiposodata (< 2 grame de sodiu pe zi) completata din cand in cand cu diuretice. Atat dieta hiposodata cat si diureticele amelioreaza simptomatologia in majoritatea cazurilor. Diureticul cel mai frecvent utilizat este hidroclorotiazida, 50-100 mg/zi. La cei la care tratamentul medicamentos nu a dat rezultate iar vertijul este invalidant, este indicata decompresia sacului endolimfatic pe cale chirurgicala. O metoda terapeutica ce castiga din ce in ce mai multa popularitate in cazul disfunctiilor vestibulare periferice unilaterale, refractare la tratamentul medicamentos, este distrugerea selectiva a populatiei de celule ciliate, prin introducerea transtimpanica in urechea medie a unor substante ototoxice. Absorbtia in perilimfa se produce la nivelul ferestrei rotunde (structura a aparatului auditiv intern). Cel mai utilizat medicament este gentamicina (80 mg/ml in dilutie cu bicarbonat) care este introdusa in urechea medie cu ajutorul unui ac de punctie rahidiana. Rezultatul in cazul sindromului Meniere sunt impresionante, cu disparitia vertijului sever la 80-90% dintre pacienti.