I.

ESTUL EXTRACORDILIER

Podisul Preeriilor constituie unitatea de tranzitie dintre Muntii Stancosi si podisurile si campiile situate pe dreapta fluviului Mississippi. Reprezinta o intinsa regiune piemontana a Stancosilor, desfasurata atat pe teritoriul Canadei, cat si pe cel al S.U.A. Este dezvoltat pe formatiuni mezozoice, dar mai ales tertiare argile gipsifere, gresii, marne, conglomerate, precum si gresii permiene si carbonifere catre sud. Apare destul de raspandit relieful structural, fie ca este dezvoltat pe cuvertura tertiara suborizontala, fie pe cea alcatuita din gresii si sisturi cretacice sau carbonifere. Podisul Preeriilor are un climat temperatcontinental, marcat in general de uscaciune. Cresc ierburi inalte (tall grass), iar mai aproape de Stancosi ierburi de talie mica (short grass). Nu lipsesc gramineele (Agropyron,Poa, Festuca, Stipa), prezenta fiind iarba-bizonului (Buchloe dactyloides), sub care se gasesc cernoziomuri. Muntii Appalachi. Genetic, fac parte din cutarile paleozoice si anume: din cele caledonice spre nord, asemanatoare celor din estul Groenlandei si nordul Arhipelagului NordCanadian, de care au fost separate ulterior, si hercinice in sud. Aceste doua compartimente, genetic diferite, sunt separate de linia tectonica Mohawk- Hudson si de unele trasaturi ale cadrului natural. Spre sud, cutarile apartin partii terminale a paleozoicului, iar cutele pastreaza un paralelism clar. Tectonica in benzi pe directie NNESSV a impus si o dispunere asemanatoare a zonelor structuraltectonice, adica a zonelor interna si externa. Desfasurarea sistemului Appalachian pe circa 3000 km pe directie nordsud presupune traversarea intregii zone climatice temperate, dar si existenta unor influente arctice in nord si subtropicale in sud. Peninsula Florida. Uscatul peninsulei a constituit un intreg alaturi de o buna parte a Arhipelagului Antilelor si Peninsula Yucatan. In aceste trei unitati se intalnesc structuri geologice asemanatoare: formatiuni cretacice si neogene (predominant calcare), depozite pliocene. Sistemele hidrografice sunt reprezentate prin cateva rauri, dar mai ales lacuri (George, Apopka, Kissimmee). Unele vai si depresiuni in care sunt cantonate lacurile s-au dezvoltat pe seama proceselor carstice - Lacul Okeechobee este cantonat intr-o polie. Atat L. Okeechobee cat si mlastina Everglades fac parte dintr-un parc national. Clima peninsulei Florida este subtropicala in partea nordica si tropicala in sud. Temperaturile medii sunt cuprinse intre 100 - 200C in ianuarie si 200 - 300C in iulie. Precipitatiile sunt destul de bogate, depasind 1500 mm/an. Peninsula Florida ofera conditii pentru dezvoltarea padurilor, din care nu lipsesc arborii cu Frunze semperviriscente (Taxodium), Pinus curibaea, P. Palustris, spre nord facandu-si aparitia padurile subtropicale. Campia Perimexicana se afla situata in jurul Golfului Mexic intre cele doua peninsule, Florida si Yucatan. S-a dezvoltat in limitele unei cuvete umplute cu depozite fluviatile, marine si lacustre. Desi suntem in prezenta unei regiuni marcate de subsidenta, totusi tarmul este asociat cu prezenta cordoanelor litorale sau a deltei digitate a fluviului Mississippi. O complexitate morfologica si hidrografica accentuata inregistreaza valea fluviului Mississippi la sud de Memphis. Complexul de lunca este din ce in ce mai bine reprezentat prin: brate parasite, mai ales pe stanga fluviului, numeroase belciuge, suprafete

supraumectate, mlastinoase, despletiri, mai cu seama pe partea dreapta, dupa confluenta cu Red River. Campia de la Golful Mexic se incadreaza climatului subtropical cu nuanta. II. VESTUL CORDILIER Acest sistem muntos se constituie in doua segmente, unul pe teritoriul Alaskai si unul pe teritoriul SUA. Trasaturile majore ale reliefului sunt o reflectare a caracterelor etapelor de evolutie parcurse, neuitand ca in sistemul geosinclinalului au fost antrenate si regiuni mult mai de timpuriu consolidate (platforme vechi). Acesta este alcatuit din doua sisteme montane bine individualizate, Sistemul Pacific si Muntii Stancosi, platourile intracordiliere, depresiunile (unele situate sub nivelul Oceanului Planetar) si piemonturile (unitati de tranzitie si racord de mari proportii de ex. Piemontul Preeriilor). In acest sistem vom deosebi patru mari subunitati fizicogeografice: Muntii Alaskai si Insulele Aleutine, Muntii Stancosi, Podisurile Interioare Inalte (Intracordiliere) si Sistemul Muntos Pacific. Muntii Stancosi prezinta aceeasi desfasurare longitudinal ca si culmile Stancosilor de pe teritoriul Canadei, fiind continuarea acestora spre sud. Inaltimile depasesc mai rar 4000 m, ca in sectorul muntos de pe teritoriul statului Colorado. In rest, altitudinile se etajeaza in trei trepte hipsometrice de larga extindere: cea de 1000 m, cea de 2500 m si cea de 3000m. a. Sectorul Nordic este aproape sau chiar la contactul cu importante mase eruptive. Modelarea glaciara pleistocena a fost destul de extinsa, calota continentala facand jonctiunea cu ghetarii montani. Se intalnesc nuclee ale soclului precambrian, ca in Masivul Grand Teton din bazinul superior al raului Snake. Printre subunitati se numara si Podisul Yellowstone, situat la poalele estice ale Muntilor Absaroka. Peisajul podisului este marcat de prezenta a numeroase lacuri (ex. L. Yellowstone un lac de baraj vulcanic ce se scurge prin canionul raului cu acelasi nume), izvoare termale, gheizere, vulcani noroiosi, arbori fosilizati. b. Sectorul Sudic este format din culmi ce se inalta spre sudul bazinului Wyoming, aliniindu-se, pe aceeasi directie nord-sud, de o parte si de alta a raurilor Plate si Rio Grande. Cele mai importante sunt: Laramie, Park, Front, Sangre. Inaltimile depasesc 4000 m (Longs 4345 m, Pikes 4301 m s.a.). Sunt formate din sisturi cristaline, granite, conglomerate, calcare etc. In peisaj, alaturi de paduri se intalnesc pasuni, iar in depresiuni o vegetatie spontana care a fost deseori substituita culturilor. Podisurile Interioare Inalte Podisul Marelui Bazin (Great Basin) reprezinta continuarea catre sud a Podisului Columbiei pe teritoriul statelor Nevada si Utah. In vest este delimitat de Sierra Nevada si Muntii Shasta (4300 m). Trasaturile majore ale reliefului sunt date de culmile longitudinale. rezultate in urma distorsiunilor din lungul unor flexuri. Valea Mortii (Death Valley) este un fost lac pleistocen, in prezent o depresiune tectonica situata intre doua culmi: Panamint, strans legata de Sierra Nevada, si Amargosa, care margineste la est

depresiunea. Podisul Marelui Bazin se incadreaza unui climat temperat continental excesiv, cu temperaturi de vara care trec frecvent de 240 - 250C, chiar 280C, iar in Valea Mortii se depasesc 300C (320-340C). Apele din regiune sunt putine la numar. Ele se indreapta catre bazinul endoreic al raului Humboldt, in nord, sau catre fluviul Colorado in sud. Multe din rauri nu ajung decat rar la colectorii principali, pierzandu-se in nisipuri, pietrisuri sau varsandu-se in lacuri dulci sau sarate cum sunt cele din vestul statului Nevada. Podisul Colorado. Tectonic se suprapune scutului Colorado, unitate care a apartinut platformei canadiene, desprinsa din aceasta si antrenata in cutarile mezozoice. Podisul se afla situat intre culmile dezvoltate pe formatiunile mezozoice din vestul Marelui Bazin, strapunse de lave tertiare sau mai vechi, si Muntii Stancosi de pe teritoriul statelor Colorado si New Mexico. Peste fundamentul cristalin (arhaic) au fost depuse, intr-un bazin marcat de o usoara lasare, sisturi si calcare algonkiene, sisturi, gresii si calcare paleozoice, pentru ca in partea superioara sa se afle un complex de strate mezozoice si apoi dispersat paleogene. Prin antecedenta a luat nastere Canionul Colorado, dar si canioanele secundare, pe seama unei largi boltiri a intregii regiuni.Canionul Colorado taie formatiunile pana la patul precambrian.In conditiile uscaciunii de aici se dezvolta tufisuri de chaparral cu stejari semperviriscenti, carora le ia locul spre sud stepa arida si semiarida, iar in Desertul Mojave si Gila speciile si asociatiile de uscaciune severa. Sistemul muntos din regiunea pacifica se desfasoara de la granita cu Canada pana in nordul Peninsulei California. Acest sistem muntos este alcatuit din culmi longitudinale, paralele si foarte apropiate de tarm. Muntii Coastelor incep de la muntele Olympus (2428 m) si se termina la granita cu Mexicul. Au fost schitati in faza nevadiana (jurasic cretacic inferior) si definitivati in faza laramica (cretacic - paleogen) si mai tarziu. Unele unitati, aparute ceva mai tarziu, sunt discontinui si inguste, strajuind litoralul. Uneori curgerile vulcanice postorogenice fosilizeaza complet formatiunile anterioare. Nu intotdeauna culmile sunt ascutite, ci iau un caracter de platou; asa stau lucrurile cu imprejurimile Muntilor Shasta (4317 m). Depresiunile si vaile mari (Sacramento) sunt cantonate in regiuni cu puternice dislocatii tectonice longitudinale si transversale (falia San Andreas). Tarmul are numeroase compartimente care se ridica sau coboara, probabil pe linii active, odata cu seria de sisteme muntoase. Este cazul faliei San Andreas, desfasurata pe circa 800 km, activa din paleogen si care delimiteaza unele blocuri mobile prin dislocari si decrosari. Ploile orografice ajung la granita cu Canada la 2000 mm/an (Portland 1100 mm) pe versantii occidentali, in timp ce spre sud, la San Francisco, in conditiile unui climat subtropical, ajung la 510 mm/an si la San Diego 260 mm/an.

Factorii care determina aici existenta unor cantitati reduse de precipitatii sunt curentul rece al Californiei si maxima de presiune subtropicala. In ceea ce priveste vegetatia, pe aceeasi directie nord-sud se trece de la padurile de conifere cu Sequoia sempervirens la arbusti, tufisuri si ierburi alcatuind o asociatie vegetala numita chaparral. Depresiunile longitudinale se insira de la nord la sud, incepand cu Depresiunea Willamette, situata pe raul cu acelasi nume, afluent al Columbiei si continuata cu Depresiunea Californiei (Valea Soarelui sau Valea Centrala a Californiei Central Valley) si apoi cu Golful Californiei. Muntii Cascadelor reprezinta cea de-a doua grupare montana cuprinsa in sistemul muntos pacific. Ea dubleaza culmile Muntilor Coastelor. S-a format in intervalul jurasic cretacic (cutari nevadiene). Culmile se continua unele pe celelalte sau apar grupate, separate de inseuari. Primul sector se desfasoara intre culoarele (defileele) raurilor Frasier si Columbia. Aici se gasesc o serie de cratere, conuri (Baker, Glacier, Peak, rainier) a caror activitate a luat sfarsit deocamdata, existenta vulcanismului fiind marcata de emanatii postvulcanice (fumarole, mofete etc.). Altitudinile depasesc 3000-4000 m (Vf. Adams, Baker, Rainier). Principalul masiv, Sierra Nevada (culme cu osatura granitica) strajuieste spre est prin maretie si inaltime (Vf. Whitney 4418 m) Depresiunea Californiei. A inregistrat o inaltare in pliocen-cuaternar, cand din jumatatea sa estica sa scufundat o parte, dovada fiind si prezenta Vaii Mortii, situata sub nivelul Oceanului Planetar. Altitudinile si conditiile climatice au influentat instalarea ghetarilor cuaternari si mentinerea celor actuali. In timp ce versantii occidentali primesc cantitati sporite si vegetatia este mai bogata, in primul rand padurea de conifere (cu Sequoia, Picea grandis, Pinus laurentiana), versantul opus, oriental, se remarca prin gradul ridicat de uscaciune, cu numeroase specii de arbusti si plante xerofite. Peisajul se modifica in altitudine, unde se inmultesc plantele specifice etajelor subalpin si alpin. Sierra Nevada constituie o culme greu de traversat, dar exista pasuri care fac posibila traversarea (Donner Pass), folosite si la amplasarea cailor ferate si rutiere transcontinentale. Populatia S.U.A. Intr-un interval de sapte decenii (1789-1860) populatia SUA a crescut de la 4 mil. la 31 mil. locuitori, 25% din sporul populatiei fiind datorat emigrantilor, dintre care 40% irlandezi si 35% germani. Expansiunea spre vest si sud s-a facut pe calea exterminarii triburilor indiene, achizitionarii teritoriului Louisiana de la Franta- 1803, a Floridei ce apartinea Spaniei-1819, a ocuparii Texasului- 1944 in urma razboiului cu Mexicul, a anexarii unei suprafete uriase de la acesta-1848.

In circa 70 de ani, intre1783-1853, teritoriul SUA s-a marit de la 2,3 mil.kmp la 7,8 mil. kmp iar numarul statelor a sporit de la 13 in 1790 la 34 in 1861. De asemenea in 1790 numarul sclavilor negri era de 680 de mii iar in 1860 de 4 mil. Cresterea populatiei a continuat inregistrandu-se 31 mil in 1860 si 76 mil. in 1900, in urma venirii unui nou val de emigranti, circa 14 mil. din Europa de sud si sud-est. Acest val cuprindea o mare varietate de grupuri etnice: italieni, cehi, slovaci, maghiari, polonezi, rusi, evrei, romani din Transilvania (25-30 de mii in 1900). Odata cu inregistrarea unor sporuri serioase in productia agrara, populatia SUA creste de la 76 mil in 1900 la 98,6 mil. In 1914 in care emigrantii erau de 14,8 mil. (romani 150.000), ceea ce asigurau economiei un rezervor imens de mana de lucru ieftina. Acum, numarul statelor a ajuns la 48. Dupa al doilea razboi mondial imbinarea unui urias complex militaro-industrial cu exportul de capital a capatat o pondere uriasa, fapt reflectat si in cresterea populatiei de la 150 mil. In 1950 la 215 mil. in 1976 si a numarului statelor la 50 (cu Alaska in 1958 si Hawaii in 1959). Se adauga posesiunile extrateritoriale administrate de SUA: Porto-Rico (1974) precum si regiunile: Canalul Panama, I-le Virgine Americane din Antile, Samoa Americana, Ins. Guam, Arh. Mariane, Caroline si Marshall din Oceanul Pacific. Marirea numarului statelor Uniunii dar si a suprafetei si numarului de locuitori, reflecta procesul de desfasurare istorica a fronturilor de extindere indreptate in general de la est la vest. In prezent SUA are o suprafata de 9,5 mil.kmp si o populatie de 287 mil.locuitori. In SUA se intalneste cel mai mare amestec de populatii de pe glob. Veniti ca emigranti sau sclavi, negrii sunt raspanditi pe tot teritoriul SUA inca din secolul al XVII-lea. In 1790 reprezentau circa 19.35 % din populatie, in 1970 erau 22 mil., pentru ca in 1995 sa fie 33 mil. Cele mai mari ponderi ale populatiei de culoare se gasesc in statele sud-atlantice (District of Columbia, 73%, Virginia 25%, Maryland 18%, Louisiana 31%, Arkansas 20%). In District of Columbia unde numarul negrilor il intrece pe cel al albilor, prezenta lor fiind remarcata mai ales in atelierele si serviciile casnice. Exceptand California, in jumatatea vestica a SUA, numarul negrilor este redus, sosirea lor fiind apreciata a se fi intamplat dupa primul razboi mondial. Negrii reprezinta in aceasta parte 5% din populatia statelor respective. Emigrantii din tarile Asiei sunt in principal chinezi si japonezi. Ei au venit la jumatatea sec. XIX atrasi de bogatiile Californiei, unde formeaza 5% din populatia statului. Si in restul SUA, de exemplu in Chicago, se intalnesc japonezi dar si alti asiatici. In ultimul timp s-a remarcat o concentrare a populatiei asiatice (chinezi, indieni, indonezieni, coreeni, filipinezi, polinezieni) in orasul New York. In 1995 numarul lor depasea 100.000. Nivelul dezvoltarii economice a diferitelor regiuni, precum si varietatea conditiilor geografice explica in buna masura marile diferentieri ce exista in repartitia teritoriala a populatiei din SUA.

Densitatea medie este de 27-28lo./kmp, insa, analizata territorial aceasta densitate prezinta diferentieri contrastante. Astfel valoarea de 158 loc./kmp din statele din nord-est este net superioara densitatii medii a statelor centrale si vestice: 10-15 loc./kmp, exceptie face California cu 50-85 loc./kmp. O diferentiere distincta se observa intre New York, New Jersey, Pennsylvania cu densitati medii de 150-170 loc./kmp sau Ohio, Indiana, Ilinois, MIchigan cu 90-100 loc./kmp si statele vestului muntos: Montana, Idaho, Wyoming, Colorado, New Mexico, Arizona, Nevada, Utah cu circa 5-10 loc./kmp. SUA populatia urbana Cresterea populatiei urbane s-a realizat prin intermediul imigratiei alaturi de cresterea naturala (ex. Chicago: circa 39.000 in 1850, 1,5 mil. in 1900, 8 mil. in 1995). Tesatura cea mai deasa a retelei urbane a SUA este concentrata in nord-est, orasele formand un areal continuu de la Boston Massachusetts in nord, pana la Norfolk Virginia in sud, pe o lungime de 750 km si o latime cuprinsa intre 100 si 250 km. Aceasta nebuloasa urbana formeaza megalopolisul BOS-WASH. In partea centrala si vestica a SUA reteaua urbana este format din mai putine orase mari (Chicago, Los Angeles, San Francisco), dar din multe orase mijlocii si mici. Ele au generat aici doua megalopolisuri: SAN-SAN la Oceanul Pacific (San Francisco - San Diego), iar in partea central-nordica, la sud de Marile Lacuri CHI-PITTS (Chicago- Pittsburg). O caracteristica a retelei urbane a SUA o constituie existenta unor aglomerari urbane de tipul conurbatiilor. In astfel de regiuni locuieste o mare parte din populatia urbana a tarii. Daca in 1970 erau declarate 265 de concentrari urbane, din care 34 depaseau 1 milion de locuitori, azi sunt 302, din care 50 au peste 1 mil. locuitori. Ca fenomen actual se remarca o crestere mai rapida a populatiei in zonele suburbane. Populatia zonelor suburbane sporeste numeric mai mult decat orasul propriu-zis, atat prin tendintele orasenilor de a avea locuinte in zone mai linistite, cat si prin afluxul populatiei rurale atrasa de oras. Din cele 77 de orase ce depasesc 300.000 de locuitori, fara a lua in considerare suburbiile, unele inregistreaza cresteri foarte lente: 2-3% Atlanta, New York, Norfolk, dar si scaderi: -3 sau -4% Oakland, St. Paul, Washington. In alte orase, scaderile sunt si mai accentuate: St. Louis - 20%, Cleveland -16%, Pittsburg -14%, Buffalo -12%, Birmingham -12%. Interesant este fenomenul de crestere a populatiei in Jacksonville: 178%, port si statiune balneara in Florida; Nashville: 170%, centru activ legat de Valea Tennessee; San Jose: 125%, centru economic al vaii San Joaquin din California. Cresteri destul de mari au inregistrat Indianapolis (67%), Houston (40%), Phoenix (37%), Columbus (30%), Memphis (25%), San Diego, Toledo si Tulsa cate 1520%. Fenomenul de descongestionare a marilor metropole poate fi relevat printr-un alt fapt caracteristic vietii urbane americane. Astfel, capitalele statelor nu sunt decat in cazuri rare cele mai mari orase din cuprinsul acestora: Sacramento, capitala Californiei, este cu mult

intrecut de Los Angeles si San Francisco; statul Texas, cu capitala Austin, cuprinde si orase mai mari cum sunt Dallas sau Houston. In anul 1995, din populatia totala a SUA, circa 140 de milioane de locuitori traiau in zonele suburbane. La acea data, din totalul de 74% populatie urbana, circa 42% era concentrata in orase ce depaseau usor 1 milion de locuitori. SUA parcurg astazi un nou proces de transformare demografica, datele recente (20002002) indicand o dispersare a populatiei. Aceasta paraseste orasele mari si suburbiile si se stabileste in localitati de provincie si zone rurale, preferand locuri cu o densitate mai mica, nefiind nici rurale, nici suburbane, imbinand caracteristicile ambelor categorii. Se creeaza in acest fel un nou tip de comunitate difuza, fragmentata si lipsita de un centru ; dezideratul il reprezinta formarea NOII PROVINCII. S.U.A. Diferentieri regionale In organizarea spatiului S.U.A. 3 factori sunt de mare importanta:

opozitia intre Est si Vest; contactul dintre regiunile litorale si cele interioare; rolul major jucat de marile metropole.

Se poate constata prezenta unor regiuni cu activitati economice esentiale, complexe si unele regiuni in care activitatile sunt mai putin complexe, mai putin importante pentru economia Federatiei americane:

Regiunea de gravitatie traditionala din Nord-Est;

Regiuni de atractie permanenta: centura sudica care uneste statele California, Arizona, Texas, Louisiana, Florida; statele din Piemontul appalachian; Regiuni de atractie recenta, de-a lungul fluviului Mississippi: Missouri, Ohio, Kentucky; Regiuni repulsive, de continua emigratie: Kanssas, Minnessota, Dakota de Nord si de Sud, Iowa. Regiuni mai putin populate, aflate intr-un echilibru relativ: statele din Vest Washington, Oregon, Nevada, Colorado, Utah etc. Se pot separa 4 mari ansambluri regionale: I. Regiunile New England si Middle Atlantic Aceste regiuni impreuna cu Marile Lacuri formeaza Centrul Vital al S. U. A. sau Manufacturing Belt.

Regiunea se desfasoara intre litoralul atalntic si Marile Lacuri si reprezinta circa 6% din suprafata tarii, dar mai mult de din populatie. Cadrul natural este reprezentat de munti (Appalachi), depresiuni, podisuri, campii, fluvii, canale navigabile. Muntii ocupa suprafete mai mari in statele Maine, Vermont, New Hampshire, New York; apartin cutarilor caledonice, sunt intens slefuiti, iar culmile sunt separate de culoare de vale: Mohawk si Hudson. Pe teritoriile statelor Pennsylvania, Virginia, Carolina se regaseste o buna parte din Piemontul appalchian, continuat spre ocean cu o campie litorala, strabatuta de trei estuare principale: Hudson, Delaware, Chesapeake. Aici se afla cea mai mare aglomerare urbana din S.U.A. megalopolisul BoshWash, cu multe orase multimilionare si se realizeaza circa 40% din productia industriala a tarii. Agricultura este prezenta prin belt-uri(centuri): zona de crestere a pasarilor, zona de crestere a animallelor pentru lapte, zone de cultura pentu legume, fructe. I.1. New England (Noua Anglie) Cunoasterea regiunii a inceput in anul 1620 prin patrunderea europenilor, care au fondat Plymouth, apoi Boston, dupa care a aparut Colonia Massachussetts, axul vertebral al Noii Anglii. Noua Anglie este o regiune de echilibru intre o agricultura stabilizata, cu ferme mici si mijlocii (in care suprafata cultivata se afla in restrangere), o industrie care a aparut de timpuriu (Connecticut, Rhode Island, Massachussetts) (industria usoara de mare competitivitate a fost inlocuita treptat cu aeronautica, electronica, instrumente de precizie) si servicii, cu o retea urbana asemanatoare Europei Occidentale. Orasul Boston (statul Massachussetts) a fost fondat in 1630 si este localizat la un estuar, intr-o regiune colinara, modelata glaciar. Este o mare conurbatie impreuna cu orasele satelit situate pana la 60 km: Everett, Arlington, Watertown s.a. Se numara printre primele 10 centre industiale ale tarii (industrie optica, aparatura medicala, usoara, constructii de masini). Are si o importanta functie de transport (port foarte activ, nod feroviar, rutier, aerian) si este un puternic centru al cercetarii stiintifice (Universitatea Harvard, Boston University, dar mai ales Massachussetts Institute of Technology). Alte orase importante sunt: Hartford, New Haven, Bridgeport (statul Connecticut), Portland (statul Maine), Providence (statul Rhode Island). I.2. Regiunea Middle Atlantic (Central-Atlantica)

Este regiunea in care traieste aproape 1/5 din populatia S.U.A., cu o densitate medie de peste 250 loc/km2. Intinzindu-se de la tarmul Oceanului Atlantic, cu estuarele sale largi (Hudson, Delaware, Chesapeake), pina la Muntii Appalachi si tarmurile sudice ale lacurilor Ontario si Erie. Appalachii centrali, care ocupa cea mai mare parte a teritoriului, continua spre est cu Piemontul preappalachian si cu Cimpia litorala atlantica. In extremitatea de nord se afla Muntii Adirondacks, iar spre nord-vest se intinde Platoul Marilor Lacuri. In secolele al XVIII-lea si .al XIX-lea, dupa ce au fost descoperite, marile zacaminte de carbuni din partea de sud a statului Pennsylvania, au inceput sa se dezvolte industria siderurgica si constructoare de masini. In acelasi timp, in marile orase-porturi au fost create industrii legate de importul de materii prime si de mina de lucru ieftina datorata afluxului de imigranti din Europa. Prin construirea canalului care leaga Lacul Ontario cu fluviul Hudson a fost creata o artera directa de navigatie intre New York si Marile Lacuri, in lungul acestuia si al fluviului conturindu-se astazi o importanta regiune industriala. In aceste conditii, procentul populatiei urbane este foarte ridicat (peste 80%), iar numeroase orase mici graviteaza catre marile centre polarizatoare: New York, Philadelphia, Baltimore, etc. In structura productiei industriale predomina constructiile de masini (masini unelte, electrotehnica, utilaje si instalatii industriale, constructii navale), bine dezvoltate fiind si siderurgia, chimia si prelucrarea petrolului, industria textila si a confectiilor s iindustria alimentara. O retea extrem de deasa de cai ferate si autostrazi inlesneste legaturile intre marile orase-porturi si centrele industriale din vestul regiunii precum si cu zonele, care furnizeaza materiile prime, unele produse industriale si agricole. Regiunea economico-geografica Central-Atlantica este una dintre cele mai dezvoltate din S.U.A., atit pe plan economic, cit si in privinta gradului de urbanizare, dezvoltarii serviciilor etc. New York este principalul centru catre care graviteaza intreaga activitate economica a regiunii. Orasul propriu-zis este situat la tarmul Oceanului Atlantic, in zona de varsare a fluviului Hudson, pe insulele Manhattan, Long si Staten, iar suburbiile se afla pe continent, in mare parte in statul New Jersey: Paterson, impreuna cu: Clifton, Passaic, Fair Lawn, Hackensack, East Paterson, Lodi, Garfield, Glen Rock ; Newark impreuna cu: Elizabeth, Linden, Orange, Belleville, Irvington, Hillside, Roselle, Maplewood, South Orange, East Orange, West Orange, Bloomfield ; Jersey City cu: Bayonne, Wechawken, Hoboken, Union City, North Bergen etc. Zonele industriale cele mai mari se afla in Brooklyn, in apropierea portului, cu intreprinderi specializate in constructii navale, prelucrarea petrolului, productia chimica, de pielarie si incaltaminte. Alte zone industriale se contureaza in cartierul Queens, cu intreprinderi electrotehnice, chimice, poligrafice si alimentare, in cartierele Bronx si Staten Island cu mari uzine siderurgice, constructoare de masini si chimice. O mare insemnatate o are si zona, preoraseneasca, detinatoare a 50% din valoarea industriei NewYork-ului.

New York este si un mare nod de comunicatii, fiind primul nod maritim, portul, cu numeroasele sale avanporturi (Bayonne, Newark, Jersey City, Gulfport, Perth Amboy etc.), avind cheiuri in lungime de peste 1500 km. Philadelphia este al doilea mare centru al regiunii Central-Atlantice, asezat pe fluviul Delaware, la confluenta acestuia cu riul Schwylkill si in apropierea varsarii fluviului in estuarul Delaware. Incluzind suburbiile Camden, Trenton, Abington, Chester, Wihnington etc. Philadelphia formeaza o mare conurbatie, a patra in cadrul S.U.A. Philadelphia a fost fondat de Arthur Penn in anul 1682, iar apropierea de resursele energetice (carbunii din Appalachi, petrolul din Pennsylvania, hidroenergia de pe riul Delaware) au influentat dezvoltarea timpurie a industriei. Acest oras in care s-a semnat, la 4 iulie 1776, Declaratia de independenta, a cunoscut, intre anii 1790-1800, si functia de capitala a S.U.A. II. Regiunea centrala II.1. Regiunea East North Center (Central-Nord-Estica) Situata in sudul lacurilor Superior, Michigan, Huron si Erie, motiv pentru care mai este denumita si regiunea Marilor Lacuri, ocupa 9% din suprafata tarii, iar in cuprinsul ei traieste circa 25% din populatia S.U.A. In acelasi timp concentreaza peste 40% din valoarea productiei industriale a tarii si aproximativ 25% din cea agricola. Cadrul natural al regiunii este format dintr-un relief nu prea inalt, brazdat de ape, in care glaciatiunea a incrustat adincile cuvete ale Marilor Lacuri nord-americane. Spre sud altitudinea scade, trecindu-se la un relief de cimpie. Existenta Marilor Lacuri si a riurilor Ohio si Mississippi, intre care se intinde regiunea, ofera conditii naturale deosebit de favorabile dezvoltarii transporturilor. Formarea curentilor de transport al minereului de fier din Minnesota si al carbunelui din Pennsylvania pe Marile Lacuri si pe Ohio a stat la baza aparitiei unor puternice centre industriale, mai ales in porturile situate la tarmul lacurilor. Regiunea detine insa si resurse proprii de subsol: carbuni (Indiana, Illinois), petrol (Illinois, Ohio, Michigan), minereuri de fier (Wisconsin, Michigan), cupru (Michigan). Chicago este metropola economica a regiunii, situat pe tarmul sudic al Lacului Michigan si traversat de raurile Chicago si Calumet, fiind al treilea oras al S.U.A., dupa numarul de locuitori. Impreuna cu numeroasele sale suburbii si orase satelit (Evanston, Skokie, Calumet, Chicago Haights, Blue Island, Whiting, Hammond, East Chicago, Gary etc.) situate pe teritoriile statelor Illinois si Indiana, formeaza o mare conurbatie. Orasul Chicago este situat la capatul sudic al marelui sistem de navigatie interioara reprezentat de cele cinci lacuri nord-americane si de fluviul St. Lawrence. Dezvoltarea sa este legata de secolul al XIX-lea (in anul 1804 a fost intemeiata prima asezare, iar din 1837 a devenit oras), cind se construiesc caile ferate si canalul navigabil dintre Lacul Michigan si riul Illinois, care fac ca orasul sa devina un mare nod de circulatie. Aceasta a favorizat amplasarea unor industrii de prelucrare a produselor agricole (conserve de carne, uleiuri etc.), iar la inceputul secolului al XX-lea, a industriei metalurgiei feroase si a constructiilor

de masini. Ramurile industriei grele sint preponderente: metalurgia feroasa (cu marile uzine de la Gary si Calumet, constructii de material feroviar, automobile, electrotehnica, masini agricole (McCormick; una din marile uzine de tractoare ale S.U.A.); utilaj electronic si de telefonie, apoi prelucrarea petrolului, cu marile rafinarii Whiting, East Chicago, Gary, Calumet. Detroit, al doilea mare oras al regiunii, este situat pe riul Detroit si la tarmul Lacului St. Clair, prin care trec caile navigabile dintre lacurile Huron si Erie. Pozitia sa geografica favorabila a inlesnit o rapida dezvoltare a cailor de comunicatie si comertului. In secolul XX, odata cu construirea, dupa anul 1909, la Dearborn, a primei uzine de automobile Ford, Detroit s-a extins mult, devenind un mare centru urban si industrial alS.U.A. Functia principala a orasului este cea industriala, fapt evidentiat de numarul ridicat al unitatilor cu acest profil; de numarul mare de muncitori ocupati in acest sector, neatins de nici unul dintre marile orase americane, reprezentind jumatate din populatia activa. Marele potential industrial a atras multi imigranti (aproape 3/5 din populatie) si populatie de culoare (circa 1/10). Astazi, Detroit este capitala ,,automobilului american', cel mai mare centru al productiei de automobile din intreaga lume. In oras, dar mai ales in suburbiile sale, functioneaza uzine ale celor trei mari firme din industria constructiilor auto ale S.U.A.: General Motors, Ford Motor si Daimler-Chrysler. In statul Ohio se afla orasul Cleveland, situat pe tarmul sudic al Lacului Erie. Fondat in anul 1796 si declarat oras in 1836, a fost centrul productiei petroliere si sediul marii companii Standard Oil, creata de Rockefeller. Desi azi rezervele de petrol locale au fost secatuite, industria de prelucrare mai are inca o importanta destul de mare. Dezvoltarea deosebita a orasului s-a datorat constructiei canalului care il leaga de riul Ohio, orasul devenind un mare nod de comunicatii navale, terestre si aeriene. Functia industriala este reprezentata prin mari uzine siderurgice, de masiniunelte (locul al doilea in S.U.A.), electrotehnice, automobile, santiere navale, prelucrarea petrolului si petrochimia, textila, si confectii, hirtie etc. In statul Indiana se distinge orasul Indianapolis, capitala statului, mare nod feroviar, rutier si aerian si important centru al industriei alimentare, de masini agricole si mijloace de transport. Populatia orasului a crescut foarte mult in ultimul timp. Orasul poseda un circuit de curse de automobilism, pe care se desfasoara anual Marele premiu de automobilism al S.U.A, (pe 500 mile). In statul Wisconsin se afla orasul Milwaukee, mare centru industrial pe tarmul Lacului Michigan, situat intr-o zona de puternica concentrare a industriei siderurgice, a constructiilor de masini (nave, produse electrotehnice, masini agricole etc.). Este bine cunoscut prin fabricile sale de incaltaminte, produse lactate, tricotaje si mai ales ca mare centru mondial al productiei de bere. Orasul a fost fondat de colonistii germani dupa anul 1830 si are un aspect pitoresc, cu numeroase parcuri si gradini.

II.2. Regiunea West North Central (Central-nord-vestica) Sub aceasta denumire sint cuprinse statele situate la vest de fluviul Mississippi, pina la limita Muntilor Stincosi, spre sud pina la valea riului Arkansas, iar in nord pina la granita cu Canada. Relieful regiunii, care mai este denumita si ,,Vestul Mijlociu', este format din Podisul Preriilor si din Podisul Missouri, continuate spre sud cu Podisul Ozark. Este patria intinselor prerii, cea mai mare zona de cultura a cerealelor din S. U.A. Regiunea ocupa 19% din suprafata tarii si are 9% din populatia sa, fiind specializata in exploatarea minereului de fier (90% din productia nationala), a minereurilor de plumb (50%) si de zinc (25%), formind, totodata, baza productiei de griu, de porumb si de cresterea animalelor. In afara de aceasta dispune si de resurse de petrol in statele Kansas si Missouri, unde se afla si o dezvoltata industrie de prelucrare si chimizare, la Kansas City, Wichita, El Dorado etc. Minneapolis, impreuna cu orasul vecin St. Paul, sint situate pe malurile lui Mississippi, in punctul de unde fluviul incepe sa fie navigabil, formind o conurbatie de 4,0 milioane locuitori. Este un important centru industrial, specializat in industria alimentara (morarit, produse lactate, conserve, uleiuri etc.), industria textila, a pielariei si incaltamintei, a lemnului, mobilei, celulozei si hfrtiei, poligrafica. ine reprezentata este si industria constructoare de masini : masini agricole, vagoane, electrotehnica, montaj de automobile etc. Se remarca si ca un insemnat centru de transporturi (nod feroviar cu 12 linii, port fluvial, mare aeroport international). Orasul este situat intr-o regiune cu numeroase parcuri si lacuri de un pitoresc deosebit, dintre care cel mai cunoscuteste Minnehaha Park. Kansas City este situat la confluenta lui Missouri cu rful Kansas. fiind format, practic, din doua ora se cu acelasi nume, care apartin statelor Missouri si Kansas si care au fost intemeiate la. inceputul secolului al XIX-lea. Activitatea principala este cea comerciala si de transport ; aici se gasesc mari abatoare si piete de vite si grine, orasul inscriindu-se drept primul centru al S.U.A. in tranzitul de animale vii pe calea ferata. III. Sudul American III. 1. Regiunea South Atlantic (Sud-Atlantica) In partea de sud-est a S.U.A. se situeaza sase state cu larga iesire la Oceanul Atlantic, care, desi nu au o dezvoltare economica la nivelul statelor din nord, se diferentiaza de restul statelor sudice prin existenta unor resurse de .carbuni, minereuri de fier, hidroenergie, saruri de potasiu, in parte valorificate. Totodata, sint state cu o agricultura bine dezvoltata si specializata. Teritoriul lor cuprinde o parte din Muntii Appafachi centrali, Piemontul preappalachian si Cimpia litorala centrala si sudica, Peninsula Florida. Populatia urbana a regiunii se ridica, in medie, la circa 58%, procent mai redus in comparatie cu statele nordice. Dar exista mari diferente intre state in acest sens. Astfel,

daca West Virginia are numai 39% populatie urbana, in Florida aceasta atinge 80%. Dintre culturi sint bine reprezentate: bumbacul, tutunul (in Virginia, North Carolina, South Carolina, Georgia), cerealele, legumele si pomii fructiferi. Cresterea animalelor este mai putin importanta. In domeniul industriei, regiunea se distinge prin prelucrarea bumbacului (2/3 din productia de tesaturi de bumbac a S.U.A.), industria tutunului (in statul Virginia), industria conservelor si a sucurilor (in Florida). Dintre ramurile industriei grele sint mai bine dezvoltate: exploatarea carbunilor (in West Virginia), cea a fosforitelor, in Florida, industria constructiilorde masini. Pentru statul Florida un loc deosebit il detine turismul, marile statiuni balneare maritime fiind vizitate anual de circa 30 milioane de turisti. Dintre acestea cea mai cunoscuta este Miami, dar pe tarmul atlantic al Floridei, de la Jacksonville pina la Miami, statiunile se tin lant : Jacksonville Beach, Daytona Beach, Palm Beach, Ft. Lauderdale etc. Atlanta, fondat in 1845, este principalul centru comercial, de transport, industrial si financiar al regiunii. Activitatea principala este cea de transport, mare nod feroviar - cu 15 linii -, rutier si aerian, cu un aeroport de mare trafic-Hartsfield, care ii inlesneste legaturile cu toate regiunile invecinate. Miami este situat in Florida, pe tarmul de sud-est, la Oceanul Atlantic. Practic este constituit dintr-o aglomerare de centre si statiuni balneare (Miami, Miami Beach, Hialeah, North Miami, Carol City, Miami Shores, Miami Springs, South Miami, Coral Gables etc.), functia sa principala fiind cea turistica, ceea ce a dus la o mare dezvoltare a constructiilor hoteliere si a tuturor tipurilor de obiective turistice (cluburi, teatre, porturi de yachturi etc.). III.2. Regiunea East South Central (Central-Sud-Estica) Avind o fatada maritima extrem de restrinsa, la Golful Mexic, regiunea cuprinde versantul sudic al Muntilor Appalachi, Podisul Cumberland si o portiune din Cimpia Mississippi. Vaile adinci ale riurilor Alabama si Tennessee constituie atit culoare de circulatie, cit si surse de energie electrica. In teritoriul regiunii sint situate zacamintele de minereu de fier si carbuni din sudul Muntilor Appalachi (statul Alabama). Prin amenajarea complexa a riului Tennessee, productia de energie electrica asigura intregul consum local, o alta parte fiind trimisa si spre alte regiuni. In preajma hidrocentralelor au fost amplasate uzine chimice, de metale neferoase sau atomice, fapt care a determinat conturarea unei regiuni industriale, cu centre importante, la nivel national, ca Knoxville, Chattanooga, Nashville etc. Industria regiunii este specializata in metalurgia feroasa, neferoasa, constructii de masini (utilaj minier si textil, masini agricole, electrotehnica), chimica, a bumbacului, prelucrarea lemnului, alimentara. Agricultura este caracterizata prin marile plantatii de bumbac (Alabama, Mississippi), de tutun, soia, plante furajere (Tennessee, Kentucky). Cresterea animalelor este bine reprezentata, mai cu seama in partea nordica a regiunii (cornute mari pentru lapte). Louisville este un important nod de comunicatii situat pe Ohio, in nordul statului

Kentucky, fondat in anul 1790 si numit astfel in cinstea regelui Ludovic al XVI-lea. Prin dezvoltarea sa industriala (tractoare, automobile, electrotehnica, chimica, prelucrarea lemnului, textila, alimentara) si procentul ridicat al populatiei active ocupate in comert si finante, orasul se deosebeste mult de celelalte centre ale regiunii, apropiindu-se de specificul economic si urban al oraselor din nordul tarii. Memphis este unul dintre marile centre comerciale situate pe fluviul Mississippi. Dezvoltat ca port pentru expedierea bumbacului si a lemnului, orasul si-a creat, treptat, o industrie bine reprezentata (textila, egrenarea bumbacului, masini pentru textile, mijloace de transport, mobila, hirtie, alimentara). Activitatea portuara si convergenta cailor ferate si a soselelor, au usurat dezvoltarea comertului, Memphis fiind cea mai mare piata a bumbacului din S.U.A. si o importanta piata a lemnului, pieilor si a altor produse agricole. Birmingham este cel mai mare centru al industriei metalurgiei feroase din sudul tarii. Punerea in valoare a resurselor locale de carbuni si de minereu de fier a dus la aparitia acestui oras spre sfirsitul secolului al XIX-lea. Alaturi de uzinele siderurgice, astazi functioneaza aici importante uzine producatoare de utilaj minier, masini-unelte, utilaje pentru industria alimentara etc. Functia industriala a generat si o importanta activitate de transport (mare nod feroviar si port fluvial).

III.3.Regiunea West South Central (Central-Sud-Vestica) Cuprinsa intre valea fluviului Mississipi la est si Muntii Stancosi la vest, Podisul Ozark la nord si tarmul Golfului Mexic la sud, regiunea ocupa 13% din suprafata S.U.A si detine peste 9% din populatie. Conditiile naturale sint destul de variate. Astfel, in extremitatea de sud - sud-est, in lungul tarmului Golfului Mexic, se intinde o cimpie litorala joasa, lagunara, cu domuri de sare. O unitate aparte o formeaza delta fluviului Mississippi, cuprinsa in limitele statului Louisiana. Campia fluviului Mississippi, destul de joasa si mlastinoasa, a fost in buna masura asanata, devenind o importanta zona agricola. In restul teritoriului se intinde Podisul Preriilor, care, spre vest, devine accidentat, altitudinile oscilind intre 1000 si 1500 m. Depresiunile adinci ale vailor Arkansas, Pecos si Red River sunt renumite prin importantele zacaminte de petrol si gaze naturale. Regiunea este o mare producatoare de petrol, revenindu-i peste 1/3 din cantitatea de petrol extrasa din S.U.A. Industria de prelucrare si chimizare a petrolului este bine dezvoltata in special in centrel ede la tarmulGolfului Mexic. Pe baza importului de bauxita s-a dezvoltat aici productia de alumina si aluminiu. In ultimul timp s-au construit si intreprinderi ale industriei constructiilor de masini (santiere navale, utilaje petroliere, electrotehnica). Houston, situat in sudul statului Texas, pe riul San Jacinto, in apropiere de Golful Galveston si de tarmul Golfului Mexic, de care este legat printr-un canal maritim cu o adincime de 11 m, a fost intemeiat in anul 1836. Impreuna cu o serie de suburbii si orasesatelit (Pasadena, Baytown, Texas City etc.) formeaza cea mai mare conurbatie din sudul S.U.A.

Orasul isi datoreaza dezvoltarea marelui ,,boom' petrolier din perioada 1920 -1940, devenind apoi cel mai important centru de prelucrare a petrolului din S.U.A. Capacitatea rafinariilor sale atinge 80 milioane tone, cele mai multe dintre ele fiind amplasate in lungul canalului maritim sau in portul Texas City, unde s-au dezvoltat s imari complexe petrochimice. New Orleans este cel mai caracteristic oras al sudului, mare port si centru industrial, care a jucat un rol activ in legaturile comerciale ale regiunilor agricole din aceasta parte a tarii. Orasul este-situat pe ambele maluri ale fluviului Mississippi, la inceputul marei sale delte si la 145 km de varsarea acestuia in Golful Mexic. Prin asezarea sa intr-o zona mlastinoasa, intre Mississippi si Lacul Pontchartrain a fost amenintat intotdeauna de inundatii. Industria este legata atit de valorificarea materiilor prime locale (petrol, gaze, trestie de zahar, orez, lemn etc.), cit si a celor importate (metale neferoase, cafea, banane, zahar semirafinat etc.). Orasul a devenit un mare centru de prelucrare si chimizare a petrolului (in suburbiile Norco si Chalmette) ; bine reprezentate sint si industriile: aluminiului (Chalmette), materialelor de constructie, ingrasamintelor chimice, de constructii navale, textila, cherestea, mobila, hirtie, zahar, conserve de fructe etc. IV. Vestul American IV.1. Regiunea Mountain (Statele montane sau regiunea Muntilor Stancosi)

Sub acest nume se inscrie cea mai intinsa regiune economico-geografica a tarii, care inglobeaza opt state situate in zona Muntilor Stincosi si a podisurilor interioare. Regiunea ocupa 16,4% din teritoriul S.U.A, si detine numai 2,5% din populatia sa. Relieful este format din lantul Muntilor Stincosi si podisurile Wyoming, Marele Bazin, Colorado si Arizona. Statele montane detin 66% din productia de cupru a S.U.A., 25% din cea de plumb si zinc, 33% aur si argint, 75% molibden, aproape intreaga productie de uraniu si wolfram. Agricultura are o dezvoltare destul de mare, reprezentata mai ales prin cresterea animalelor, cultura sfeclei de zahar si a bumbacului. Activitatea industriala este legata de exploatarea metalelor neferoase, pretioase si rare si de prelucrarea lor. Denver, capitala statului Colorado, este situat la 1500 m altitudine, intr-un punct important de incrucisare a cailor ferate care strabat muntii (in primul rind magistrala. New York-Chicago-San Francisco). Insemnat centru comercial si industrial, Denver este cel mai puternic centru economic din regiunea Munilor Stincosi. O functie deosebita a orasului este cea turistica, Denver fiind una dintre cele mai reputate statiuni climaterice americane. Salt Lake City se afla in partea centrala a Podisului Marelui Bazin, in marginea estica a Marelui Lac Sarat (Great Salt Lake), fiind capitala statului Utah. Infiintat in anul 1847 ca centru al sectei religioase a mormonilor, s-a dezvoltat repede devenind un

insemnat centru comercial. Orasul a inflorit insa in urma construirii cailor ferate si valorificarii unor mari resurse de subsol (cupru, plumb, zincetc.). Importanta lui ca nod de comunicatii este tot atit de mare, deoarece aici se intilnesc caile ferate si soselele care strabat Muntii Stincosi, pentru ca apoi sa se indrepte spre LosAngeles sau SanFrancisco. IV.2. Regiunea North Pacific (Nord-Pacifica) Situata in extremitatea de nord-vest si vest a tarii, in bazinul fluviului Columbia si la tarmul Oceanului Pacific, regiunea ocupa 9% din suprafata S.U.A., fiind locuita insa numai de 3% din populatia tarii. Relieful montan predominant este strabatut de vai largi (Columbia, Snake, Willamette) favorabile dezvoltarii agriculturii. Principalele bogatii sint padurile (50% din rezervele nationale) si hidroenergia (40% din potentialul hidroenergetic al riurilor S.U.A.), carora li se adauga resursele miniere (aur,uraniu) si pescuitul. Ramurile industriale de baza sint : industria aluminiului, industria de avioane si rachete, constructiile navale, prelucrarea lemnului, industria zaharului si a conservelor de peste. Seattle este un port activ al S.U.A, situat pe tarmul estic al Golfului Puget Sound. Fondat in anul 1852, orasul se dezvolta rapid dupa constructia caii ferate transamericane (1884) Si devine celebru in istoria Americii pentru ca de aici au pornit cautatorii de aur spre Alaska, si tot aici se afla marele centru de schimb al pieilor si blanurilor de anirnale. Asezarea favorabila a portului, intr-un golf adinc, ferit de curenti, bine legat de hinterlandul sau prin sosele si cai ferate, a deschis frumoase perspective amplasarii unor industrii care sa prelucreze materiile prime locale (lemn, metale, produse agricole, peste) sau importate. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, aici au fost amplasate uzine de armament.. Ca nod feroviar, rutier si aerian, Seattle are, de asemenea, un rol important (aeroportul SeattleTacoma) Intre ramurile industriale se remarca industria de avioane si rachete (uzinele Boeing), constructiile navale, metalurgia feroasa, prelucrarea lemnului, rafinarii depetrol,care prelucreaza petrolul adus din Canada. IV.3. Regiunea South Pacific (Sud-Pacifica) Aceasta regiune cuprinde statul California, ocupind 11,3% din suprafata tarii si detinand 8,7% din populatie. Relieful este variat; intre lanturile semete de munti (Coastei, Sierra Nevada) aflindu-se o intinsa depresiune, Valea Californiei (formata din San Joaquin Valley si Sacramento Valley), care ofera posibilitati deosebite pentru agricultura. Ramurile industriale cele mai dezvoltate sint: metalurgia neferoasa, constructiile de avioane si rachete, electrotehnica, constructiile navale, masini-agricole, prelucrarea petrolului si petrochimia, prelucrarea lemnului, confectiile si o variata industrie alimentara (conserve de legume, fructe si peste, sucuri, zahar, lactate, vinificatie etc.).

Varietatea deosebita a conditiilor de sol si de clima, irigatiile si mecanizarea au favorizat o dezvoltare deosebita a agriculturii. Aceasta este specializata in pomicultura (pruni, meri, caisi, piersici), viticultura, legumicultura, cultura citricelor (portocale, lamii), a orezului si bumbacului. Partea centrala a statului (vaile San Joaquin si Sacramento) a devenit, pe baza irigatiilor, regiunea cu agricultura cea mai intensiva din S.U.A. Los Angeles este situat pe tarmul sudic al Californiei, intr-o depresiune cu un relief accidentat si un climat arid, in apropierea Muntilor San Bernardino si a desertului Mojave. Infiintat de spanioli in anul 1781 sub numele de El Pueblo del Nuestra Senora la Reina de Los Angeles de Porciuncula, orasul s-a dezvoltat in mai multe etape: prima, dupa anul 1890, cind au fost descoperite zacamintele de petrosiainceputdezvoltarea. industriala, a doua, dupa anul 1920, odata cu fondarea Hollywood-ului, care a permis extinderea functiunii cultural artistice, si a treia, in timpul si dupa cel de-al doilea razboi mondial, cand s-a dezvoltat industria aeronautica.. Conurbatia include multe orase legate intre ele printr-un sistem modern de sosele, autostrazi, cai ferate. Intre acestea, spre nord se afla Alhambra, Pasadena, Glendale, Burbank, Hollywood, San Fernando, iar la tarmul Oceanului Pacific: Beverly Hills, Santa Monica, Hawthorne, Redondo Beach; spre sud, se afla: Long Beach, Torrance, San Pedro, Compton, Wilmington, iar la est : Santa Ana, Anaheim, Huntington Beach, Garden Grove, Downey, Fontana, Riverside, Norwale, Bellflower. San Francisco este situat in partea centrala a litoralului Californiei, la marele golf in care se varsa fluviile Sacramento si San Joaquin. Golful este inchis de doua peninsule muntoase, care lasa o ingusta trecere, numita Golden Gate, orasul fiind amplasat in amfiteatru, la sud de aceasta trecere. In partea estica a Golfului San Francisco se afla o serie de orase : Oakland, Richmond, Berkeley, iar spre sud, Palo Alto, South San Francisco, San Mateo, Redwood City, toate alcatuind conurbatia San Francisco-Oakland. Dupa ce a fost aproape in intregime distrus de cutremurul din anul 1906, San Francisco a renascut, devenind un mare centru economic al vestului. Din aceasta perioada dateaza caracterul pestrit al populatiei, mai pronuntat decat la New York, peste jumatate din locuitorii orasului fiind imigranti sau fii ai imigrantilor. Activitatea industriala este concentrata in afara orasului si in Oakland, Richmond, unde sint dezvoltate industriile: electrotehnica si electronica, constructiile navale, masiniunelte, mecanica de precizie, avioane, montaj de automobile, prelucrarea si chimizarea petrolului, textila, confectii, sticlarie, incaltaminte, alimentara (zahar, conserve de fructe, legume si peste) etc. San Diego tinde sa devina si el un mare centru urban al vestului tarii. Situat linga granita cu Mexicul, este un port militar important, avind in apropiere una dintre cele mai mari baze navale si de rachete ale S.U.A. Industria sa a fost puternic influentata de caracterul militar al activitatii, remarcindu-se productia de avioane si de rachete (uzinele General Dynamic si Convair) cu care ocupa unul dintre primele locuri in S.U.A. Intre alte ramuri, s-au mai dezvoltat: industria electrotehnica, a constructiilor navale si alimentara.

San Diego este si o mare statiune balneara, inclusiv localitatile invecinate: Imperial Beach, Coronado, Pacific Beach, National City, La Jolla. In ultimii ani a crescut importanta economica a altor orase din California, asa cum sint: San Jose, metropola economica a vaii Californiei, Sacramento, capitala statului, Fresno, Bakersfield, Salinas-Seaside-Monterey . Alaska Declarata stat federal in anul 1959, Alaska este statul cel mai putin dezvoltat din punct de vedere economic. Populatia putin numeroasa caile de comunicatie reduse, departarea de teritoriul principal al S.U.A., conditiile climatice aspre, au impiedicat multa vreme punerea in valoare a uriaselor resurse detinute de acest stat cu o suprafata de 1,5 milioane km2. Descoperita de V. Bering in anul 1741, Alaska inregistreaza prima asezare omeneasca stabila la Kodiak in anul1784. Din anul 1806 devine ,,Rusia Americana' cu capitala la Sitka. Este vinduta Statelor Unite in 1867 pentru 7,2 milioane dolari devenind teritoriu federal (1912) si stat federal (1959). Multa vreme Alaska a fost ,,pamintul fagaduintei' pentru aventurierii cautatori de aur. In anul 1906 productia de aur a atins peste 33 000 kg, ceea ce a determinat aparitia unor centre de prelucrare la Fairbanks, Nome, Bethel, Circle, denumiri intrate in legenda. Astazi, insa, exploatarea aurului a scazut foarte mult, aceasta fiind inlocuita cu cea a argintului, cuprului, zincului, plumbului, a unor metale rare, a carbunelui (Nenana). Din anul 1959 se extrage si petrol, productia fiind concentrata in zona submarina Cook Inlet. Valorificarea unor noi zacaminte submarine in Prudhoe Bay a deschis perspectiva unei productii mari, mai ales ca rezervele petrolifere descoperite in nordul Alaskai sint bogate. La 20 iunie 1977 a fost inaugurata conducta transalaskeana Prudhoe Bay (Oceanul Inghetat)-portul Valdez (Oceanul Pacific), lunga de 1300 km.

Hawaii Insulele Hawaii reprezinta aliniamentul cel mai septentrional al insulelor Oceaniei, desfasurandu-se sub forma unui arhipelag care se intinde pe o lungime de 600 km. Aceste insule au fost anexate de S.U.A. in anul 1898, interesate de pozitia lor strategica, in mijlocul Pacificului de Nord. In anul 1959 devine stat in cadrul federatiei americane. Populatia se apropie de 1 milion de locuitori, 80% locuind in insula Oahu, indeosebi in capitala Honolulu. Structura etnica este foarte diversa: 30%-americani, 27%-japonezi, 11%-filipinezi, 4%-chinezi, 1%- descendentii polinezienilor.

Activitatile economice sunt dominate de agricultura si turism. Doua culturi tropicale se impun in peisajul campiilor litorale: ananasul si trestia de zahar. Domina plantatiile de mari dimensiuni, aproape 30% din productia mondiala de ananas provenind din acest arhipelag. Turismul asigura cele mai mari venituri, peste 4 milioane de turisti find atrasi anual de soarele, plajele, decorul vulcanic si pitorescul locuitorilor din Hawaii.