Sunteți pe pagina 1din 32

CAPITOLUL GESTIUNEA

RISCURILOR BANCARE

Introducere Activitatea institutiilor de credit se desfasoara in conditiile asumarii de riscuri in relatiile cu clientela, in cadrul unei economii inca volatile si neconsolidate, cu un

personal numeros cu nevoi permanente de perfectionare a pregatirii profesionale. In plus, tehnica bancara inclusiv cea informatica implica existenta unor riscuri

operationale de care bancile tin seama. Legislatia bancara, in conditiile aplicarii Noului- Acord de Capital, respectiv reglementarile Basel II, solicita institutiilor de

credit sa asigure cunoasterea, evaluarea si controlul riscurilor, dar si dimensionarea corespunzatoare a fondurilor proprii, care sa acopere posibilele pierderi prin

materializarea unor riscuri. In cadrul unor capitole precedente am facut scurte referiri la o parte din riscurile activitatii bancare, iar in continuare ne propunem sa completam aceste cunostinte in contextul mai larg al gestiunii bancare prudente si sanatoase.

10.1. Cadrul de reglementare a gestiunii riscurilor bancare In context european, reglementarile Basel II sunt transpuse in Directiva

nr.2006/48/CE si Directiva nr.2006/49/CE ale Parlamentului European si ale Consiliului Europei. In Romania, au aparut la nivel legislativ Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.99/2006 si Legea bancara nr.227/2007 ce instituie in mod imperativ obligatii institutiilor de credit pe linia controlului riscurilor si acoperirea acestora cu capitaluri proprii. Este pentru prima data cand bancilor li se solicita determinarea cerintelor de capital si pentru acoperirea riscurilor operationale, iar determinarea nivelului de risc pentru activitatile curente se face pe o baza mult mai larga, utilizand atat datele istorice,

cat si prospectarea in viitor a unor evenimente in relatiile cu clientela. Pe de alta parte, Banca Nationala si Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare au elaborat regulamente in aplicarea legislatiei sus-amintite.

Exemplificam: Regulamentul nr.13/18/14.12.2006 privind determinarea cerintelor minime de capital pentru institutiile de credit si firmele de investitii. Regulamentul nr.15/20/14.12.2006 privind tratamentul riscului de credit pentru institutiile de credit si firmele de investitii potrivit abordarii bazate pe modele interne de rating. Regulamentul nr.16/21/14.12.2006 privind expunerile mari ale institutiilor de credit si ale firmelor de investitii. Regulamentul nr.18/23/14.12.2006 privind fondurile proprii ale institutiilor de credit si ale firmelor de investitii. Regulamentul nr.19/24/14.12.2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de institutiile de credit si firmele de investitii. Regulamentul nr.24/29/14.12.2006 privind determinarea cerintelor minime de capital ale institutiilor de credit si ale firmelor de investitii pentru riscul operational.

In sfarsit, institutiile de credit elaboreaza norme, instructiuni si proceduri proprii in acest sens, precum si strategii privind identificarea riscurilor semnificative si

administrarea acestora. Acest cadru normativ apare ca fiind laborios si foarte detaliat, iar aplicarea sa in practica presupune din partea institutiilor de credit: o sa asigure structuri specializate in determinarea si controlul riscurilor, fara nicio implicare in activitatea operationala a bancii si cu raportare directa catre top management-ul bancii;

o sa dispuna de logistica necesara, indeosebi pe linie informatica, pentru ca aceste structuri sa efectueze analize complexe, rapide in domeniul riscurilor bancare; o sa examineze, periodic, in Comitetul pentru Administrarea Riscurilor, rapoartele intocmite de catre departamentele de risc si sa dispuna masurile necesare pentru inlaturarea unor deficiente, vulnerabilitati, dar si pentru mentinerea unui control adecvat al riscurilor.

Tinem sa precizam ca Banca Centrala examineaza, la randul sau, rapoartele bancilor in materie de risc, efectueaza propriile inspectii la fata locului si dispune remedierea deficientelor constatate.

10.2. Identificarea riscurilor si strategia globala a institutiei de credit in administrarea acestora

Bancile preiau in mod inevitabil, in activitatea pe care o desfasoara, riscuri, cu conditia ca acestea sa fie limitate, comensurabile si controlabile in orice moment. Politicile si procedurile de gestiune a riscului intocmite la nivelul bancii sunt astfel concepute, incat: sa corespunda cu strategia generala a bancii aprobata de Consiliul de Administratie sau de Supraveghere, dupa caz; sa defineasca principalele riscuri ce pot afecta calitatea si performanta

portofoliului de active si pasive; sa anticipeze, pe cat posibil, evolutiile de natura economica, fiscala,

legislativa, politica si ale mediului bancar cu impact asupra clientelei si activitatii bancii.

Bancile abordeaza riscul in mod prudent si pe termen mai lung, iar politicile si management-ul riscului se concentreaza asupra anticiparii si identificarii, evaluarii si monitorizarii riscurilor.

Principalul obiectiv al management-ului de risc il constituie gestionarea profilului de risc al bancii pentru a optimiza rentabilitatea ajustata cu gradul de risc.

In

exercitarea

atributiilor

sale

Consiliul

de

Administratie/Supraveghere

are,

in

principal, urmatoarele competente de aprobare: Profilul general de risc; Politicile privind administrarea riscurilor semnificative; Procedurile de stabilire a competentelor si a responsabilitatilor in administrarea riscurilor; Creditele acordate persoanelor aflate in relatii speciale cu banca, precum si expunerile pe un singur debitor ce depasesc 10% din fondurile proprii ale bancii.

In mod similar, Conducerea Executiva a bancii are raspunderi concrete privind aprobarea unor angajamente de valori mari, creditele consortiale, limitele de risc de piata etc. Responsabilitatea pentru implementarea globala a politicii de risc revine tuturor structurilor institutiei de credit. O parte din responsabilitatile Consiliului de Administratie/Supraveghere sunt delegate Comitetului de Administrare a Riscului si Comitetului de Gestionare Active si Pasive. Functiile management-ului de risc exercitate de Comitetul de Administrare a Riscului sunt, in principal, urmatoarele: o dezvolta politici si proceduri adecvate pentru identificarea, evaluarea,

monitorizarea si controlul riscurilor semnificative;

o aproba metodologii si modele adecvate pentru evaluarea riscurilor si limitarea expunerilor; o avizeaza angajarea bancii in noi activitati, in baza analizei riscurilor

semnificative aferente acestora; o stabileste competentele si responsabilitatile pentru administrarea si controlul expunerilor la risc; o stabileste cadrul de gestionare a riscurilor si se asigura ca riscurile sunt controlate; o analizeaza propunerile pentru dosarele importante, activitatile strategice, noi produse cu posibil impact in termeni de risc si rezultate; o analizeaza expunerea globala a bancii (riscuri majore, calitatea activelor, profitabilitatea) si propune masuri de limitare a nivelului de risc; o analizeaza nivelul de provozioane specifice si generale, din punct de vedere prudential; o propune alocarea capitalului pentru riscul operational.

Functiile de Management al Activelor si Pasivelor Aceasta activitate este realizata prin intermediul Comitetului de Gestiune a Activelor si Pasivelor, ce are ca principale obiective protejarea capitalului si a profitabilitatii bancii contra riscului de dobanda a riscului valutar si a riscului de lichiditate. Intre atributiile acestui comitet, amintim: analiza evolutiei pozitiei de lichiditate si previziunile indicatorului de lichiditate; urmareste evolutia plasamentelor interbancare si respectarea limitelor de lucru aprobate; analizeaza rezultatele studiilor privind comportamentul clientelei, relevant pentru mentinerea continua a lichiditatii bancii; urmareste evolutia pozitiei valutare si incadrarea in limitele aprobate;

prezinta

rezultatul

analizelor

privind

evolutia

principalilor

indicatori

care

influenteaza pietele financiare si valutare, interne si internationale; analizeaza si urmareste structura si nivelul dobanzilor practicate pentru activele si resursele in lei si in valuta; avizeaza modalitatile necesare acoperirii deficitului de finantare, modalitatile de plasare a excedentului de lichiditate, modalitatile de incadrare pe viitor in indicatorii reglementari privind adecvarea capitalului si expunerile mari.

10.3. Principii fundamentale privind gestionarea riscurilor

Inscrise in strategia bancii, aceste principii se stabilesc, in functie de categoriile de clienti si riscurile asumate, atat la nivel central, cat si in plan teritorial: centre zonale, sucursale judetene etc., in contextul macroeconomic existent.

10.3.1. Riscul de credit

Activitatea de analiza a cererilor de credit este separata de activitatea de natura comerciala in scopul limitarii riscului de credit. Fiecarui client, persoana juridica, i se atribuie un rating intern, in functie de soliditatea sa economico-financiara, iar pe aceasta baza clientul este inregistrat intr-o clasa de risc. Analiza de risc se efectueaza de un personal specializat, independent de structura comerciala si de back-office, iar concluziile se supun autoritatii de aprobare a creditului. Daca avizul de risc este negativ, iar structura comerciala propune aprobarea, decizia se ia de autoritatea ierarhica superioara. Management-ul riscului de credit se realizeaza dupa urmatoarele criterii:

Riscuri semnificative

Expunerile la nivel de debitor unic ce depasesc un anume prag sunt considerate riscuri semnificative si se aproba, de regula, la nivelul Comitetului de Directie al

bancii, cu avizul dupa caz al structurii de risc al bancii-mama. Expunerile fata de companii apartinand grupurilor multinationale ce sunt monitorizate la nivelul bancii-mama (de regula o institutie bancara straina ce detine capitalul majoritar intr-o banca romaneasca) sunt considerate riscuri semnificative si orice aprobare de facilitati se acorda cu avizul acesteia.

Delegarea de competente in sistem piramidal a facilitatilor de credite si

Banca- mama acorda bancii locale o limita de aprobare

garantii, iar in intern, pot exista urmatoarele niveluri de competente: o Consiliul de Administratie pentru expunerile ce depasesc, de regula, 10% din fondurile proprii; o Comitetul de Directie; o Comitetul de Credite din centrala Bancii; o Comitetul de Credite la nivelul celor mai importante structuri teritoriale: grupuri, centre zonale, sucursale judetene; o Competente individuale, la nivelul directorilor comerciali sau din

structura teritoriala, precum si competente acordate ofiterilor de credit sau consilierilor de clientela.

Management-ul riscului de concentrare, vizeaza monitorizarea urmatoarelor limite legate de: - expunerile mari individuale fata de clienti sau grupuri de clienti aflati in legatura, care nu trebuie sa depaseasca 25% din fondurile proprii, iar valoarea cumulata a acestor expuneri sa nu depaseasca 800% din fondurile proprii.

- incadrarea in limite sectoriale, caz in care banca stabileste, prin politici proprii, un nivel maxim de expunere pe un sector economic, exprimat ca procent din totalul angajamentelor bancii. De regula, aceste limite pot varia intre 5-15% (ex.: industria alimentara, transport si telecomunicatii, energie electrica etc.), dar pot fi si sectoare: retail-ul, constructiile, in care bancile sa aiba limite mai mari. Precizam ca limitele sectoriale sunt flexibile si ele sunt ajustate in functie si de evolutiile acestor sectoare; cazul constructiilor este elocvent, stiind ca in prezent multe banci si-au redus expunerile datorita crizei economice. - Incadrarea in limite pe zone geografice, Moldova. In cum ar fi: de Bucuresti, gradul de

Ardeal+Banat,

Muntenia+Dobrogea,

functie

dezvoltare economica, de prezenta unitatilor teritoriale bancare, strategia de risc propune limite de expunere pe aceste zone, iar uneori, pe cate 2-3 judete.

Riscul rezidual

Banca, prin proceduri proprii, vizeaza o cat mai buna acoperire a riscurilor si o reducere a riscului rezidual, respectiv a pierderilor finale din activitatea de creditare. In gestionarea riscului de credit se tine seama si de:

Eligibilitatea clientelei comerciale, in care scop bancile procedeaza la: o Actualizarea permanenta a cunoasterii clientilor o Actualizarea periodica a rating-ului clientelei o Aplicarea principiilor de segmentare a clientilor si adaptarea ofertei de produse si servicii

Management-ul riscului pentru marile companii

Se tine cont de faptul ca acest segment de clientela atrage volume insemnate de credite si garantii si detine un rol important in economie. Bancile acorda o atentie deosebita marilor clienti, iar sistemul de clasificare a performantei acestora se aplica atat in standardele romanesti, cat si in standardele internationale; inclusiv sistemul RAROC (Risk Adjusted Return on Capital) ce calculeaza, pe baza metodelor statistice, nivelul pierderii asteptate pentru fiecare tranzactie de creditare pe parcursul derularii afacerii.

Garantiile ce trebuie sa acopere intr-un mod suficient riscul de pierdere finala.

In functie de rating-ul clientului se iau si garantiile aferente. Cu alte cuvinte pentru clientii comerciali cu un rating de top, de regula, nu se iau garantii materiale si invers. Garantarea creditelor trebuie sa constituie doar o masura suplimentara de securitate, Banca fundamentand rambursarea creditului din activitatea curenta a imprumutatului.

Management-ul riscului de credit pentru activitatea de retail

Creditarea persoanelor fizice si a anumitor intreprinderi mici si mijlocii este abordata intr-un mod standardizat, dezvoltand produse in raport de necesitatile identificate ale pietei. Produsele de creditare au un segment de clientela tinta si sunt insotite de criterii standard de acceptare a creditului (prin intermediul sistemelor de scoring) criterii care sunt utilizate in aprobarea fiecarei tranzactii individuale. Clientela bancii este clasificata in functie de riscul de nerambursare, fundamentat pe date statistice in clienti: Risc A, Risc B, Risc C si Risc D. Riscul pe acest portofoliu se

monitorizeaza constant utilizand drept criterii serviciul datoriei si volumul creantelor neperformante.

10.3.2. Riscul Operational (R.O.)

Pilotajul riscurilor operationale permite o alocare eficienta a resurselor pentru a remedia disfunctionalitatile constatate si a reduce volumul pierderilor, punand la dispozitia Conducerii bancii sau a controlorilor externi informatii pertinente asupra acestor riscuri. Riscul operational este inerent tuturor produselor, activitatilor,

procedurilor si sistemelor bancii. Gestiunea sa este parte integranta a functiilor de management la toate nivelurile si se bazeaza in mare masura pe dispozitivul de control intern care cuprinde: supravegherea permanenta, controlul permanent si controlul periodic prin misiunile de audit si inspectie. Un sistem eficient de pilotaj al R.O. trebuie sa permita: Identificarea, analiza si evaluarea riscurilor operationale; Controlul si monitorizarea acestora; Punerea in practica de masuri eficiente in scopul prevenirii aparitiei riscurilor operationale si reducerea impactului negativ in cazul in care acestea s-au produs.

Institutiile de credit stabilesc politici de administrare a riscului operational astfel: o Supravegheaza, analizeaza, evalueaza si monitorizeaza evenimentele interne de risc operational pentru a asigura un bun control al expunerii la aceste riscuri. Se stabileste un prag la care un risc operational este considerat risc semnificativ (ex.: 100.000 euro sau mai mult) si raporteaza conducerii asupra fiecarui o Promoveaza personalului o cultura in a riscului risc operational. operational dar si asigurand formarea intregului

implicat

colectare,

sensibilizarea

personal asupra riscurilor operationale. o Evalueaza profilul de risc al Bancii si stabilesc un plan de actiuni corective, care sa duca la diminuarea factorilor de risc si reducerea pierderilor cauzate de materializarea R.O.

o Urmaresc

si

analizeaza

evolutia

zonelor

de

R.O.

si

propun

perfectionarea continua a sistemului de indicatori de R.O.

10.3.3. Riscul de piata

Gestionarea riscului de piata (RP) se realizeaza pe mai multe paliere, incepand cu compartimentele Centrala Bancii de sau Front a Office si terminand dupa cu caz. structurile Bancile corespondente dispun de din

Bancii-Mama,

sisteme

informatice performante iar pentru protectia financiara a clientilor impotriva R.P. li se ofera instrumente de acoperire a riscurilor de curs si de dobanda. In gestionarea R.P. procedurile de lucru si control pentru activitatile sensibile ale perimetrului de piata, prevad: controlul zilnic independent al parametrilor de piata utilizati pentru reevaluarea instrumentelor de piata; definirea metodelor de reevaluare (marcare la piata, pret de inlocuire, discontare de fluxuri viitoare etc); verificarea permanenta a respectarii limitelor; stabilirea controlului permanent asupra sectorului de trezorerie.

Riscul de piata este gestionat si monitorizat avandu-se in vedere cele 3 mari componente: Riscul de pret

Bancile sunt supuse acestui risc generat de participatiile pe termen lung in diferite societati comerciale, dar si in cazul titlurilor de stat. In general, toate participatiile bancilor sunt aprobate de Consiliul de Administratie/Supraveghere sau de Comitetul de Directie. Reglementarile BNR stabilesc un nivel maxim pentru fiecare participatie: 15% din fondurile proprii ale bancii, iar totalul participatiilor bancii nu trebuie sa

depaseasca 60% din fondurile proprii ale acestora. Pe de alta parte, titlurile de stat sunt reevaluate zilnic prin sisteme informatice proprii.

Riscul valutar

Riscul valutar este determinat de volatilitatea cursurilor de schimb a valutelor in care banca are denominate activele si pasivele sale. Regula de baza este ca banca urmareste in principal inchiderea pozitiilor generate de tranzactiile cu clientii,

activitatea de trading fiind limitata. Pentru a cuantifica riscul valutar si posibilele lui efecte asupra profitabilitatii bancii se utilizeaza si unele metode specifice: o Value at Risc (VaR), un indicator ce masoara pierderea maxima potentiala a pozitiei de schimb deschise, in conditiile unei evolutii normale a pietei; o Stress Testing, indicator complementar indicatorului VaR,

masoara pierderea maxima in cazul unor evenimente/evolutii anormale ale pietei; o Back Testing, indicator ce presupune aplicarea conditiilor de piata din trecut asupra pozitiei actuale.

Riscul structural de dobanda

Principalul instrument utilizat in masurarea acestui risc este analiza gap (pe devize) combinata cu o masura a senzitivitatii bilantului la modificari ale ratelor de piata ale dobanzii. Intelegerea comportamentului clientilor joaca un rol important in acuratetea masurarii riscului de dobanda, fiind relevanta in principal in cazul conturilor curente si al depozitelor, a caror maturitate efectiva este semnificativ mai mare decat cea contractuala. Riscul structural de rata dobanzii generat de activitatile comerciale si de cele in nume propriu sunt acoperite, in masura in care este posibil, pe baza individuala sau prin utilizarea de tehnici de macro-acoperire, utilizand derivate pe rata dobanzii.

10.3.4. Riscul reputational

Obiectivele management-ului riscului reputational sunt, in principal, urmatoarele: o Definirea atributelor imaginii de marca a bancii, in deplin acord cu strategia si valorile sale; o Determinarea metodelor de evaluare a reputatiei bancii; o Definirea mijloacelor de imbunatatire a imaginii de marca a bancii; o Sa propuna planuri de actiune pentru eventualele situatii de criza

reputationala. In aceasta privinta un rol important il detin structurile de promovare a principiilor si regulilor deontologice bancare. Necunoasterea acestui risc si neluarea masurilor de pastrare a reputatiei bancii poate aduce, uneori, prejudicii incalculabile, traduse prin pierderi banesti si de substanta in afacerile bancii. Bancile elaboreaza norme si reguli deontologice obligatorii pentru orice angajat, iar implicarea personalului in alte activitati profesionale, in afara bancii, este aprobata de structurile ierarhice.

10.3.5. Riscul juridic

Strategia privind administrarea riscului juridic are in vedere reguli si proceduri proprii, dar si crearea structurilor necesare supravegherii riscurilor juridice conform cerintelor Basel II. Administrarea riscului juridic vizeaza in principal: Intarirea si specializarea echipei proprii de juristi; Standardizarea si intarirea suportului juridic in activitatea de creditare; Urmarirea evolutiei legislatiei europene si a celei nationale si implicarea in prcesul de elaborare/modificare a unor acte normative din sectorul financiarbancar;

Coordonarea activitatii juridice externe (consultanta, reprezentare in instanta etc.) * * *

In incheierea acestui capitol, remarcam importanta deosebita a gestiunii riscurilor in activitatea bancara si raspunderea ce revine management-ului in adoptarea masurilor necesare controlului de risc. Bancile au in vedere, pe baza unor planuri interne, continuarea activitatii si in situatii acute de criza, in care scop se instituie un management de criza cu atributii si responsabilitati bine stabilite. Se au in vedere sedii si solutii informatice de back-up si instruirea periodica a personalului pentru eventuale situatii de criza.

Institutiile de credit inteleg dimensiunea gestiunii riscurilor si se organizeaza in cel mai bun mod posibil, pentru ca activitatea sa continue, iar relatiile cu clientela sa nu degenereze si sa nu aduca prejudicii peste limitele de risc acceptate.

CAPITOLUL

XI INSTITUTIILOR DE CREDIT. si a INDICATORILOR de

GESTIUNEA REZULTATELOR ACTIVITATII ROLUL BUGETULUI de VENITURI si CHELTUIELI

GESTIUNE in MANAGEMENT-UL BANCAR

Introducere In activitatea bancara, bugetul de venituri si cheltuieli reprezinta cel mai important instrument de management, de planificare financiara, de trasare a reperelor pentru un an intreg pe structuri, produse si servicii, dar si pe ansamblul entitatii. Aici se concentreaza politica de resurse si plasamente, politica de dobanzi si comisioane,

rezultatele financiare asteptate, randamentul capitalurilor proprii si al activelor. In toate bancile din lume intocmirea si urmarirea bugetului constituie sarcina de baza a Consiliului de Administratie, a mangementului pe toate palierele.

Bugetul se elaboreaza anual si are la baza:

Planul strategic pe minimum 3 ani Analizele macroeconomice si sectoriale Strategia de lichiditate Cerintele actionarilor privind dividendele asteptate Politica monetara, valutara si de credit a Bancii Nationale Politica fiscala a Guvernului Modul de incurajare la nivel Guvernamental a investitiilor straine directe .

Lucrarile de intocmire parte a

a bugetului pe anul urmator incep, in general, in a doua

anului curent, cand se lanseaza principalele directii de actiune vizate de

Conducerea Bancii, apoi la nivel executiv elaboreaza o prima varianta, avand in vedere urmatoarea structura:

11.1 Analiza evolutiei macroeconomice si a indicatorilor de sinteza din economia nationala

In cadrul acestui capitol se prezinta, in principal:

rata

de

crestere Comisiei

economica Nationale

a de

Produsului Prognoza,

Intern

Brut,

in

baza

estimarilor

Ministerului

Finantelor,

Bancii Nationale si chiar ale Fondului Monetar International sau Bancii Mondiale. Banca isi asuma o varianta de lucru pe care o considera cea mai plauzibila. evolutia ratei inflatiei, atat la nivelul intregului an: decembrie/decembrie cat si nivelul mediu anual. {i in acest caz se iau in calcul estimarile BNR, inclusiv propria tinta de inflatie, precum si ale altor organisme de sinteza la nivel national sau international. evolutia preliminata a cursului de schimb, in general pentru EUR/RON si USD/RON. In acest caz ipoteza de lucru nu mai este furnizata de BNR, ci de evaluari independente la nivelul organismelor internationale, analistilor economici sau chiar ale bancii in cauza. evolutia asteptata a ratelor de referinta ale dobanzilor bancare:

ROBID/ROBOR, EURIBOR, LIBOR etc. politica monetara a BNR cu privire la rezervele minime obligatorii,

dobanzile de referinta si de refinantare estimate etc. politica Ministerului Finantelor privind fiscalitatea, emisiunile de titluri de stat, nivelul datoriei publice si caile de finantare. evolutia contextului financiar-bancar international, mai ales acum cand se manifesta din plin fenomenul de criza la nivel global. Se evalueaza si modul cum se finanteaza deficitul de cont curent la nivel national,

fluxurile valutare inspre economie si dinspre economie in exterior, generate de repatrierea profiturilor sau retragerea unor investitori straini.

Acest complex de factori, indicatori, premize fac obiectul unor discutii de fond purtate la nivelul directiilor de specialitate si al Conducerii Bancii, elaborandu-se scenarii alternative de lucru.

11.2 Stabilirea principalilor indicatori din activitatea bancii, intre care amintim: Numarul unitatilor teritoriale, marimea si structura acestora: sucursale, agentii, puncte de lucru, zonele de amplasare, genul de clientela servita etc.

Extinderea teritoriala trebuie atent cantarita, deoarece ea trebuie sa tina seama de profilul bancii (universala, de economii, finantare locuinte etc.), de structura clientelei vizate (corporate, IMM, retail etc.) si de posibilitatile practice de finantare a acestei extinderi. Numarul clientilor activi (care efectueaza operatiuni bancare) si structura acestora, banca propunandu-si ca prin activitati sustinute de marketing sa atraga noi clienti, atat in mediul urban, cat si in mediul rural, acolo unde presupune ca exista potential de dezvoltare si de bancarizare a zonelor vizate. Dotarea cu echipamente specifice activitatii cu carduri: ATM-uri, POS-uri, alte automate bancare, precum si numarul de clienti ce utilizeaza cardurile bancare, fiind vizate noi categorii: elevi, studenti, pensionari etc., carora le pot fi oferite produse specifice. Gradul inovarea de de echipare noi a clientelei mai cu ales produse cele de bancare, internet mergandu-se banking, pe

produse,

credite

personale, produse de economisire etc. Bancile extind produsele oferite sub forma de pachet cu costuri mai reduse si facilitati mai bune.

Efectivele de personal, ca numar, structura, calificari etc. La acest indicator bancile sunt extrem de atente, deoarece se urmareste, cu precadere,

cresterea productivitatii muncii, dotarea corespunzatoare cu echipamente si programe informatice pentru a creste forta de vanzare, eliminarea timpilor morti, a operatiunilor manuale etc. Se acorda atentie si personalului din sfera de creatie a produselor, din marketing si activitatea comerciala. Prin

centralizarea operatiunilor de back-office si de informatizarea in timp real, numarul personalului angajat in asemenea activitati se reduce, in favoarea activitatilor amintite mai sus. Pe de alta parte, activitati auxiliare de paza, curatenie, transport de numerar etc. sunt externalizate unor societati

specializate, inregistrandu-se economii importante de personal.

11.3

Stabilirea indicatorilor comerciali

si anume: Nivelul si structura resurselor atrase de clientela. Reamintim ca orice activitate bancara incepe cu aceasta etapa, iar in contextul actual, batalia pentru resurse domina piata bancara romaneasca. Sunt vizate si planificate noi produse de economisire, depozite in conditii de flexibilitate si randament ridicate, in care scop se si dezvolta o retea cat mai extinsa de unitati teritoriale. Nivelul si structura plasamentelor de efectuat, acordandu-se atentie produselor de creditare adaptate clientilor, diversificand gama creditelor retail, in conditii de prudentialitate si dispersie a riscului. Sunt examinate planurile de afaceri ale marilor companii si nevoia lor de finantare, posibilitatea de a participa la credite sindicalizate si, nu in ultimul rand, nevoile de finantare din ce in ce mai mari ale intreprinderilor mici si mijlocii (IMM). De asemenea, se are in vedere volumul propus pentru creditele pe termen mijlociu si lung, in devize si in lei tinand cont de structura resurselor atrase si de echilibrul necesar in

gestiunea

activelor si pasivelor bancii.

Pentru asigurarea flexibilitatii in

gestiunea activelor/plasamentelor, bancile planifica si volumul titlurilor de stat de cumparat, volumul imprumuturilor interbancare sau depozite pe termene scurte la Banca Nationala. Volumul serviciilor bancare oferite clientelei: operatiuni de incasari si plati, gestiunea numerarului, operatiuni de schimb valutar, evaluari si gestiune de patrimoniu si altele.

11.4

Stabilirea indicatorilor privind veniturile

Institutiile de credit realizeaza venituri importante din activitatea lor, iar in planificarea bugetara acestea se structureaza astfel: a) Venituri din dobanzi incasate nivelul fiecarui produs de din acordarea creditelor, calculate in functie de creditare, de dobanzile diferite aplicate, de

perioadele de incasare. b) Veniturile si dobanzile incasate din plasamentele la Banca Nationala si alte banci comerciale, inclusiv dobanzile incasate in valuta pentru depozitele pe termen scurt constituite la bancile straine. c) Veniturile din dobanzile incasate la titlurile de stat , sub forma de cupon. d) Veniturile incasate sub forma de comisioane provenite din:

activitatea de creditare o comisioane de acordare a creditului o comisioane din activitatea de gestiune a creditelor o comisioane de neutilizare a liniilor de credite o comisioane din rambursarea anticipata a creditelor o comisioane din activitatea de factoring

activitatea de emitere a scrisorilor de garantie bancara, deschiderea de acreditive, incasso-uri etc.

operatiunile de incasari si plati efectuate pe contul clientilor operatiunile de carduri operatiunile cu numerar etc.

e) Venituri din operatiunile de schimb valutar rezultate din diferentele de curs practicate de banci in relatiile cu clientii. f) Alte venituri, provenite, in principal, din: efectuarea serviciilor de consultanta si evaluari de patrimoniu inchirierea casetelor de valori inchirierea unor bunuri tertilor: birouri, echipamente etc.

11.5

Stabilirea indicatorilor privind cheltuielile grad de nerealizare, la

Daca la planificarea veniturilor, bancile iau in calcul un

dimensionarea cheltuielilor se acorda o mare atentie, stiind ca acestea se realizeaza mai usor. Principalele capitole de cheltuieli sunt: o Cheltuieli cu plata dobanzilor la resursele atrase, calculate pentru fiecare categorie de resursa, structura de clienti, termene de constituire, procent de dobanda acordat etc. Constituie cel mai important capitol de cheltuieli si de aceea trebuie planificat cu mare grija, dar si cu realism! o Cheltuieli cu plata comisioanelor si tarifelor platite pentru unele prestatii ale TransFond, Western Union etc. o Cheltuieli generale, pe naturi: Cheltuielile cu personalul reprezinta subcapitolul cel mai consistent al acestei structuri si are in vedere numarul si structura personalului planificat , salariile, sporurile si alte drepturi conform contractelor

colective de munca, premii, cresteri prevazute ale salariilor in anul bugetar, cheltuieli de pregatire si formare profesionala etc. Cheltuielile cu plata chiriilor la spatiile de lucru, echipamente,

autoturisme utilizate in regim de leasing etc. Cheltuieli privind telecomunicatiile si alte tehnologii utilizate in banca: abonamente, intretinere Cheltuieli privind plata serviciilor furnizate de terti: apa, energie, alte utilitati, transport de fonduri, paza, curatenie, curierat etc. Cheltuieli cu onorariile platite societatilor de consultanta si avocatura Amortizarea fondurilor fixe: cladiri, echipamente, mobilier etc. Cheltuieli curente de natura informatica Cheltuieli de publicitate, reclama, relatii publice Cheltuieli de deplasare ale salariatilor in tara si in strainatate Cheltuieli cu asigurarile, cotizatii etc Cheltuieli de intretinere si reparatii curente la cladiri si echipamente

Dimensionarea cheltuielilor tine seama atat de volumul

si structura activitatii bancii,

cat si de cerintele utilizarii judicioase a patrimoniului, de manifestarea unui spirit de rationalitate si economie in efectuarea oricarei cheltuieli.

11.6 Stabilirea indicatorilor de profit Prin deducerea cheltuielilor cu dobanzile din totalul veniturilor se obtine rezultatul brut din exploatare sau profitul operational. Un indicator bugetar important este costul net al riscului ce masoara, pe deoparte necesarul de provizioane de constituit pentru creditele cu probleme, iar pe de alta parte volumul incasarilor din

valorificarea creantelor provizionate. In plus, se dimensioneaza si necesarul de provizionat pentru acoperirea anumitor pierderi din riscurile operationale: pierderea

unor litigii, erori de operare, disfunctionalitati ale sistemelor informatice cu pierderi in contul clientilor, ce trebuie acoperite de banca s.a. Prin deducerea, din profitul brut din exploatare obtinem rezultatul net din exploatare asupra caruia se aplica impozitul pe profit datorat de toate unitatile economice profitabile. In prezent aceasta cota este de 16%. In final, dupa calcularea impozitului pe profit se obtine rezultatul net al bancii destinat suplimentarii fondurilor proprii si plata dividendelor catre actionari. Esenta activitatii oricarei societati comerciale o constituie acest indicator si, ca atare, orice banca va urmari maximizarea profitului net. Un loc important in structura bugetului de venituri si cheltuieli il detin:

11.7 Investitiile proprii Prin efectuarea acestor investitii se asigura baza logistica de continuare a activitatii si de extinderea capacitatii de lucru a oricarei institutii bancare. Principalele destinatii se regasesc in urmatoarele capitole mai mari: Investitii destinate construirii, modernizarii si echiparii sediilor bancii: achizitia unor terenuri pentru construire, cumpararea de spatii finalizate si amenajarea lor pentru activitatea bancara, mobilarea acestor spatii, dotarea cu

echipamente informatice, de casierie, de supraveghere si securitate, mijloace de transport s.a.m.d. Investitii destinate cumpararii de echipamente informatice, inclusiv produsele de soft, cu un volum din ce in ce mai ridicat, avand in vedere modernizarea continua a operatiunilor bancare. Investitii destinate activitatii cu carduri, respectiv pentru cumpararea de noi ATM-uri, POS-uri, alte echipamente specifice, inclusiv de natura informatica. Investitii pentru achizitia mijloacelor auto banca proprii, inclusiv cele destinate

transportului de valori, atunci cand mijloace proprii, integral sau partial.

efectueaza

acest

serviciu cu

Investitii pentru implementarea unor proiecte organizationale sau reglementare: Basel II, Gestiunea Automata a Activelor si Pasivelor si altele. Finantarea activitatii de investitii se face din surse proprii sau, in completare, si din credite bancare contractate cu aceasta destinatie.

11.8 Indicatorii de analiza utilizati in proiectia bugetara au rostul de a oferi intr-un mod sintetic, o imagine asupra eficientei activitatii bancare. Vom aminti pe cei mai importanti: Dobanzi nete / Produsul Net bancar, exprimat in procente marcheaza

contributia incasarilor nete din dobanzi la constituirea PNB. Se considera un nivel rezonabil cand acest indicator se situeaza sub 50%. Comisioane / Produs Net Bancar in %, masoara contributia veniturilor

provenite din comisioane si alte speze bancare la formarea PNB si cu cat acest procent este mai mare, cu atat se considera ca banca respectiva este axata mai mult pe efectuarea de servicii bancare (fara asumarea de riscuri) fata de actvitatea de plasamente, indeosebi in creditare. Coeficientul de Exploatare se exprima procentual sub forma unui raport intre nivelul cheltuielilor generale si produsul net bancar si trebuie sa aiba o tendinta de scadere. Se considera ca, daca, acest indicator se situeaza sub

50%, banca gestioneaza bine cheltuielile de exploatare. Randamentul fondurilor proprii, sau Return on Eauity - ROE- care se

determina ca un raport, exprimat procentual, intre profitul net si nivelul mediu anual al Fondurilor proprii

ROE =

PNB (F.P.i. + F.P.f): 2

x 100

in care: F.P. i = Fondurile proprii la inceputul anului

F.P.f. = Fondurile proprii la finele anului P.N.B. = Produsul Net Bancar Daca ROE < 10% se considera ca banca are o rentabilitate modesta. Cand ROE este cuprins intre 10%-20% activitatea bancii cunoaste o rentabilitate buna, rezonabila, iar cand acest indicator depaseste 20% putem aprecia o rentabilitate foarte buna. Randamentul activelor bancare, sau Return on Assets ROAse

detremina dupa formula:

ROA =

PNB (A.B.i. A.B.f.):2

x 100

in care: A.B.i. = Activele bilantiere la inceputul anului A.B.f. = Activele bilantiere la finele anului si exprima eficienta utilizarii resurselor bancii, inclusiv capitalurile proprii. In ultima vreme, in analiza bancara, acest indicator nu mai este considerat relevant, deoarece sunt banci care antreneaza un volum urias de resurse la marje mai reduse, dar care castiga bine dintr-o cifra de afaceri mare.

***

Dupa parcurgerea acestei etape, in care indicatorii propusi pentru bugetul anului urmator sunt determinati in mai multe variante, managementul bancii dezbate acest proiect cu conducatorii departamentelor de resort, solicitand explicatii detaliate asupra variantei de baza, propusa pentru aprobare si operarea unor modificari necesare pentru asigurarea unor echilibre dictate de politca generala a bancii.

Varianta insusita de Comitetul de Directie al Bancii este inaintata Consiliului de Administratie si apoi Adunarii Generale a Actionarilor pentru aprobare. Potrivit normelor interne, Conducerea Bancii analizeaza lunar modul de realizare a prevedrilor bugetului aprobat si dispune masurile necesare pentru corectarea

anomaliilor sau deficientelor constatate, precum si intensificarea activitatii comerciale in contextul concurential existent. Dupa caz, uneori, se procedeaza la reducerea unor cheltuieli ce nu sunt strict necesare sau eliminarea altora, din aceleasi motive. Disciplina bugetara este solicitata intregului personal si ea constituie in buna masura cheia reusitei in desfasurarea unei activitati rentabile.

***

BIBLIOGRAFIE Basno Cezar, Dardac Nicolae, Floricel Constantin- Moneda, credit, banci, EDP 1997 Bunescu Petre Creditul si relansarea economico- sociala a Romaniei, Teza de doctorat, ASE, Bucuresti 2003 Bunescu Petre Optimizarea marjei de dobanda a bancilor comerciale romanesti in etapa actuala, vol. Investitiile si Relansarea economica -

coordonatori: Ion Vasilescu, Florica Luban, Ed.ASE,Bucuresti 2001 Dardac Nicolae, Teodora Barbu Moneda Banci si Politici Monetare, Ed. Didactica si Pedagogica, R.A. Bucuresti 2005 Danila Nicolae Retail Banking, Ed. Expert, Bucuresti 2004 Dedu Vasile Gestiune Bancara, Ed. Sildan, 1996 Dedu Vasile Gestiune Bancara, Ed. Monden, 1997 Isarescu C.Mugur Reflectii economice, Academia Romana - Centrul Roman de Economie Comparata si Consensuala, Ed. Expert Bucuresti 2001 Nitu Ion Managementul riscului bancar, Ed. Expert, Bucuresti 2000 Stoica Maricica Gestiune Bancara, Lumina Lex, Bucuresti, 2002 Tudorache Dumitru Management financiar-bancar, Editia a 2 a, Bucuresti, Ed. S.C.Universul Juridic S.R.L., 2006 Tudorache Dumitru Moneda, 2008 *** Ordonanta de Urgenta privind institutiile de credit si adecvarea capitalului nr. 99, M.of. nr.1027/27.12.2006 *** Legea nr.227/4.07.2007 pentru aprobarea Ordonantei de Urgenta a Institutii de credit, Ed. Universitara, Bucuresti

Guvernului nr.99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, M.of. nr. 480/18.07.2007 *** Legea nr.312/28.06.2004 privind Statutul BNR, M.of. nr. 582/30.06.2004

*** Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 99/2006, M.of. nr. 179/23.03.200

CUPRINS PREFATA.............................................................................................

CAPITOLUL I SISTEMUL BANCAR CONTEMPORAN DIN ROMANIA 1.1 Banca Nationala a Romaniei banca centrala si de

emisiune......................3

1.2 Institutiile de credit in economia de piata..................................................4 1.3 Relatiile functionale dintre institutiile de credit si alte entitati din economie.........7 1.4 Caracteristici ale Institutiilor CAPITOLUL II CON}INUTUL si TR|S|TURILE de Credit......................................................8 GESTIUNII BANCARE

2.1. Conceptul gestiunii bancare..10 2.2. Trasaturile Gestiunii Bancare...............................................................12 CAPITOLUL III GESTIUNEA CLIENTELEI BANCARE 3.1. Ce este, de fapt, un client?...........................................................14 3.2. 3.3. 3.4. 3.5. Relatia dintre banca si client..............................................................14 Tipuri si categorii de clienti...........................................................15 Cunoasterea clientelei cerinta de baza in activitatea bancara.................17 Cunoasterea clientelei in contextul aplicarii legislatiei europene...................18

CAPITOLUL IV GESTIUNEA RESURSELOR INSTITU}IILOR DE CREDIT 4.1. Capitalurile proprii ale institutiilor de credit........................................20 4.2. Principalele categorii de resurse atrase de la clientela 4.2.1. Conturile curente................................................................22 4.2.2. Conturile de depozit..........................................................23 4.2.3. Conturile de economii.........................................................23 4.3. Resursele atrase de la

banci.24

4.4. Resursele atrase pe seama emisiunilor de obligatiuni..............................24 4.5. Resursele atrase de la bancile straine...24 CAPITOLUL V GESTIUNEA PLASAMENTELOR INSTITU}IILOR DE CREDIT 5.1. Continutul si functiile creditului..............................................................27 5.2. 5.3. Elementele si trasaturile creditului........................................................28 Formele creditului.......................................................................31

CAPITOLUL VI OPERA}IUNI DE CREDIT si ALTE ANGAJAMENTE 6.1. Notiuni de baza. Termeni.............................................................35 6.2. Principii Generale in Activitatea de Creditare.......................................36 6.3. Riscuri si garantii 6.3.1. Riscuri..............................................................................................37 6.3.2. Mijloace de apreciere a riscului.............................................38 6.3.3. Mijloace de protectie impotriva riscurilor Garantii........................39 6.4. Expunerea de credit fata de grupuri de clienti. Persoane aflate in relatii speciale cu Banca. Personalul Bancii si familiile acestuia ............................41 6.5. Clasificarea clientilor bancii si a creditelor acordate acestora ....................42 6.6. Credite acordate persoanelor juridice 6.6.1. Credite pentru finantarea activitatii curente..................................43 6.6.2. Creditele pentru investitii......................................................47 6.6.3. Alte tipuri de credite.........................................................48 6.7. Credite pentru persoanele fizice 6.7.1. Credite de consum............................................................49 6.7.2. Credite imobiliare si ipotecare..................................................50 6.8 Dosarele de credit 6.8.1. Continutul dosarului de credit...................................................51 6.8.2. Circuitul de aprobare al dosarului de credit..................................53 CAPITOLUL VII

PRODUSE si SERVICII BANCARE MODERNE DESTINATE CLIEN}ILOR. CON}INUT. FORME. CARACTERISTICI 7.1. Continutul si forme ale produselor si serviciilor bancare moderne............ 55 7.2. Caracteristici ale produselor si serviciilor bancare

moderne..........................................57 7.3. Canale de distributie a produselor si serviciilor

bancare.................................................60 CAPITOLUL VIII GESTIUNEA ACTIVELOR NEPERFORMANTE in ACTIVITATEA BANCAR| 8.1. Definirea creditelor neperformante. Factori ce determina acestora.....................62 8.2. Administrarea creditelor neperformante de

aparitia

8.2.1. Institutiile credit..............................................................................................65 8.2.2. Recuperarea amiabila 8.2.2.1. financiara.......................................................................66 8.2.2.2. Angajamentul

Restructurare

de

plata..........................................................................67 8.2.2.3. Alte

masuri............................................................................................6 7 8.2.3. Recuperarea in contencios 8.2.3.1. Executarea silita a bunurilor clientului debitor sau al

garantiilor............68 8.2.3.2. Procedura insolventei pentru debitori si

garanti..................................68 8.2.3.3. Inscrierea creantei in alte proceduri

speciale......................................69

8.2.4. specializate.69

Recuperarea

creantelor

pe

calea

vanzarii

acestora

unor

societati

CAPITOLUL IX GESTIUNEA LICHIDIT|}II si a SOLVABILIT|}II INSTITU}IILOR DE CREDIT 9.1. Notiuni de baza privind lichiditatea institutiilor credit................................................72 9.2. Cerintele gestiunii eficiente a lichiditatii institutiilor

de

de

credit...........................................73 9.3. Supravegherea lichiditatii

bancare..................................................................................75 9.4. Gestiunea solvabilitatii in activitatea

bancara.................................................................77

CAPITOLUL X GESTIUNEA RISCURILOR BANCARE 10.1. Cadrul de reglementare bancare..................................................87

gestiunii

riscurilor

10.2. Identificarea riscurilor si strategia globala a institutiei de credit in administrarea

acestora.................................................................................................... ....................89 10.3. Principii fundamentale privind gestionarea riscurilor 10.3.1. Riscul de

credit..............................................................................................91 10.3.2. Riscul Operational

(R.O.)...............................................................................94 10.3.3. Riscul de

piata...............................................................................................95

10.3.4.

Riscul

reputational..........................................................................................96 10.3.5. Riscul

juridic...................................................................................................97 CAPITOLUL XI GESTIUNEA REZULTATELOR ACTIVIT|}II INSTITU}IILOR DE CREDIT. ROLUL BUGETULUI de VENITURI si CHELTUIELI si a INDICATORILOR de GESTIUNE in MANAGEMENT-UL BANCAR 11.1. Analiza evolutiei macroeconomice si a indicatorilor de sinteza din economia

nationala.................................................................................................... .................98 11.2. Stabilirea principalilor indicatori din activitatea bancii,

...............................................99 11.3. Stabilirea indicatorilor

comerciali................................................................................100 11.4. Stabilirea indicatorilor privind

veniturile.......................................................................101 11.5. Stabilirea indicatorilor privind

cheltuielile....................................................................102 11.6. Stabilirea indicatorilor de

profit....................................................................................103 11.7. Investitiile

proprii....................................................................................................... ...104

11.8.

Indicatorii

de

analiza....................................................................................................1 04

BIBLIOGRAFIE............................................................................................ .........................107