Sunteți pe pagina 1din 11

Theoriticonul lui Macarie Ieromonahul i

Bazul Teoretic al lui Anton Pann


STUDIU COMPARATIV

Realizarea Bazului teoretic s-a dovedit a fi un proiect ambiios. Adevrat este c, pana la Anton Pann un singur mare psalt romn a reuit s alctuiasc o sistematizare a teoriei muzicii psaltice: Macarie Ieromonahul. Acesta, la scurt vreme de le reforma hrisantic (1814) i de la aparia Marelui Theoreticon conceput de viitorul mitropolit de Prusa, editeaz la Viena n 1823 Theoreticon sau privire cuprinztoare a meteugului musichiei bisericeti, dup aezmntul sistemei celei noi. n gramatica sa, Macarie urmeaz ndeaproape modelul predecesorului grec, pstrnd sistemul celor 68 de subdiviziuni ale octavei. Stilul de exprimare al Ieromonahului este lapidar, fr explicaii excesive,aproape axiomatic. La fiecare capitol i subcapitol enunurile sunt numerotate cu cifre arabe. Fiecare poart o anume ncrctur semantic, ce trebuie acceptat i memorat fr drept de apel. Exemplu: 1. Feliurimea cerea sa privete in buna viersiune iaste suirea si nsuita potrivire. 2. Si suirea iaste sir de glasuri, care in rnd sa cnta cu aceste silabe: Pa, Vu, Ga, Di, Ke, Zo, Ni, Pa. 3. Iar pogorre iaste sir de glasuri, care cu mpotriva silabe a celor suitoare sa cnta cu aceasta rnduiala, adec: Pa, Ni, Zo, Ke, Di, Ga, Vu, Pa. 4. Si suirea se zice ascuime. Iar pogorrea ingreuere. 5. Acestea dar toate sa numesc diatoniceasca sau nfiinata scara, dup tot bunul nou sezamant.37 Putem afirma ca trstura caracteristica a stilului lui Macarie Ieromonahul este concizia.38 Theoreticonul sau se vrea un indreptar pentru nceptorii in psaltichie. Este alctuit cu multa grija spre a nu mpovra invitarea si nelegerea codului semiografic si semantic al muzicii bisericeti.39 Poate, pornind char de la aceasta grija excesiva, Macarie devine tributar unor exprimri austere, ce raman cteodat suspendate, nefiind sprijinite de o argumentare absolut vitala unei nelegeri lesnicioase.40
37 38

Macarie Ieromonahul, Theoriticon, p. 2 Ibidem, pag. 8 39 Ibidem, pag. 2 40Ibidem, pag. 9

Iar cnd se pune pe dansul Apli (pe gorgon) desparte vremea in trei, si daca Apli se va pune de-a stnga aa glasul cel dintaiu cheltuiete in doao pari trei ptrate, iar cel de-al doilea numai o parte de ptrar.41 Doao oarescare cunoatem III lucrarea bunei viersuiri, feliurime adec, si nfiinare. Pentru aceasta si cu doao feliuri do haractiruri oranduimca sa se scrie toata buna viersuire.42 Dup cum afirmam nainte, Anton Pann si-a propus un proiect ambiios: cel de a crea si edita o noua gramatica a muzicii psaltice. Ambiiei sale i s-a adugat si orgoliul de a nu-si imita predecesorii, ci de a inova.43 Stilistic in comparaie cu Gramatica sistimii lui Macarie Ieromonahul, Bazul teoretic si practic, al lui Anton Pann se situeaz la antipozi. Dup obinuitele nchinciuni si dedicaii, cartea debuteaz cu o ampl introducere in care autorul nu numai ca justifica gestul editrii unui asemenea manua, dar face si o scurta incursiune in istoria muzicii bizantine greceti si romaneti (pag. XV XXXV); apoi insistnd asupra necesitaii editrii unor carti in limba neamului nostru, Anton Pann face dovada unui patriot inflacarat, contient de valoarea propriei personalitatea. Reamintind ca sfera muzicala ecleziastica din Principatele Romane era intr-un oarecare impas datorat lipsei de manuale pe profil44 dar si deformrilor stilistice rezultate prin influentele exercitate dinspre Bizan (grecizarea) si dinspre Apus (europenizarea) Anton Pann face apel la contiina naionala si la probitatea profesionala a preoilor, profesorilor si cantaretilor de strana, de a readuce muzica psaltice romneasca in vadul sau firesc.45 Cnd menionam ca Bazul lui Pann se afla la antipozi in raport cu Theoreticonul lui Macarie, in nici un caz nu se inteniona o micorare a valorii Gramaticii melodice. Justificat sau nu , Anton Pann a ncercat si a reuit sa se deosebeasc net de tot ceea ce se realizase pana la el.46 Fata de debutul direct, abrupt al Theoreticonului, Anton Pann isi introduce cititorii in lumea muzicii prin explicarea a cteva noiuni, precum: Muzica, Melodie, Tonuri, Sunete, Relaii, Timpi, Ritm, Proporii, Simfonii etc.47 Expozeul sau se face, bineneles, diferit de Macarie, care isi constituise lucrarea in capitole scurte, compacte, in cadrul crora frazele se detaeaz net, precum boabele de metanii. Anton Pann reactualizeaz prima scriere teoretica despre muzica psaltica fcuta de Sfntul Ioan Damaschin (sec. VII VIII). Vestitul psalt turnase tiina teoriei ehurilor in matricea vivanta a dialogului dintre mentor si invatacel. Acest procedeu l preia Anton Pann. Gramatica melodica este un amplu interviu, ce poate capata dublu sens: profesorul poate juca rolul de examinator, chestionnd permanent elevul; sau invatacelul isi ntreab maestrul despre rostul si semnificaia tuturor semnelor si termenilor iar acesta ii ofer explicaii detaliate. Primul capitol din partea I-a este de fapt un preamblu la prezentarea propriului sau sistem, bazat pe 22 de subdiviziuni. Deci, in locul celor 68 de microsectiuni (legiferate de Hrisant si Macarie), Anton Pann propune noua impartire a Diapasonului (octava etalon re48- re49).motivul este generat de faptul ca Anton Pann era prin excelenta un practician. Vzuse si auzise cum se cnta in biserica, realizase ca

sistemul Hrisant Macarie era bun, insa numai ca teorie, aternut in tebele si scri. In realitate, intonaia era aproximativa.

Anton Pann, Bazul teoretic i practic, pag. / XXXVIII Ibidem, pag. XXXVII 43 Ibidem, pag. XXXV 44 Ibidem, pag. XXXIV 45 Ibidem, pag. XXXV 46 Ibidem, pag. XXXIV 47 Ibidem, pag. XXXVI 48 Ibidem, pag. XXXV 49 Anton Pann, Bazul theoretic si practic, pag. 40.
41 42

Si atunci, spirit adaptabil la condiiile existente in prima jumtate a sec. XIX, simplifica la maximum sistemul divizionar. Iat comparativ cele 2 sisteme: Macarie Pa Re Ni Do Zo Si Ke La Di Sol Ga Fa Vu Mi Pa Re Anton Pann Pa Re Ni Do Zo Si Ke La Di Sol Ga Fa Vu Mi Pa Re

narmat cu argumente simple dar eficace, Anton Pann desfasoara apoi firul teoriei psaltichiei. Daca Macarie a 12 4 comprimat intr-un singur 7 2 capitol ntreaga semiografie a neumelor 9 3 vocale (ce determina 12 inaltimea sunetelor), Anton 4 Pann atribuie fiecrui semn 4 7 un ntreg capitol. Ca sistem 7 2 de chestionare, folosete o grila de ntrebri, de tipul: 9 3

1. De ce are astfel de neume? 2. De ce neam e? (vocal; temporal; consonant) 3. Care sunt neamurile? (vocal; temporal; consonant) 4. In ce mod e? (suitor; cobarator; static) 5. Cate sunt modurile? (suitor; cobarator; static) 6. De ce forma? (neuma simpla sau compusa)

7. Care sunt formele? 8. Care este puterea acestuia? (daca se aseaza sau nu pe alte semne) 9. Ce lucrare are? (efectul). Completrile din paranteze ne aparin. Deosebit de interesant este faptul ca inca din titlul fiecrui capitol, se face caracterizarea semnelor respective, in paranteza. Exemple: 1.Pentru Ison (potrivit) 2.Pentru Oligon (putin) 3.Pentru Petasti (zburtor) 4.Pentru Chendima (inpunsatura) 5.Pentru Ipsili (ascuit) 6.Pentru Epistrof (ntorctor) 7.Pentru Iporoi (curgtor) 8.Pentru Elafron (usure) 9.Pentru Hamili (josu) 10.Pentru Clasma (frngere) 11.Pentru Apli (simplu) 12.Pentru Gorgon (grabnic) 13.Pentru Varia (grea) 14.Pentru Omalon (neted) 15.Pentru Andichenoma (codra-detasare) 16.Pentru Psifiston (ton-hotrt) 17.Pentru Eteron (altul) 18.Pentru Entofon (glas nuntru).50 Este notabila conturarea efectului fiecrui semn printr-un singur cuvnt (sau expresie). Trecnd peste limbajul savuros folosit (gen: zburtor, frngere, usure, codra-detasare), remarcam definiia clasmei. Este pentru prima oara cnd acest semn este definit astfel: de a ndoi Timpul ce se va pune, adic: pentru Vocal sa se bata un tact si pentru Clasma altul;iar Clasma, adic frngere sa numit pentru ca frnge glasul in doar prin mijlocul Timpului ei si Timpul Vocalului cu vare se scrie.51 In partea a II-a, capitolele 1, 2 si 5 se aprofundeaz studiul semnelor temporale (ce determina durata), cele ce dau calitate melodiei. In special primul capitol vadeste latura didactica a autorului. Pentru fiecare din cele patru temporale (clasma, apli, gorgon si argon), concepe cate un articol, cu multe exemple muzicale. Trebuie sa remarcam abundenta explicaiilor din articolul rezervat gorgonului si combinaiilor sale (digorgon, trigorgon). La digorgon sau gorgon ndoit (cu efect ritmic trioletul), spune ca atunci Vocalul dintaiu, adica Epistroful, are puterea minii, iar al doilea si Chendimile au ardicarea, si aa Vocalele cate trele se iau in timp de un tact.52 Prin prisma teoriei muzicii europene, ar rezulta ca primul dureaza o jumtate de

timp, iar al doilea si al treilea sunet, mpreuna, dureaz cea de-a doua jumtate de timp.53 Consultndu-ne cu specialitii muzicii psaltice, am descoperit ca in cazul digorgonului traseul pe care l urmeaz btaia dirijorala nu are contur unghiular (ca toate celelalte), ci contur rotunjit. In concluzie afirmaia lui Anton Pann se verifica in practica.54

50 51

Ibidem, pag. 44 Ibidem, pag. 45 52 Ibidem, pag. 44 53 Ibidem, pag. 44 54 Ibidem, pag. 47

Conturul btilor dirijorale: In cazul gorgonului In cazul digorgonului S1 S3 S1 S2 X

X P. C. In cazul trigorgonului

S2

S1 + S2 X

S3 + S4

Legenda : S1, S2= Sunetul 1, 2 P. C. = Punct de cdere. Deosebit de interesant este capitolul al II-lea, in care se analizeaz combinaiile dintre gorgon-digorgon. Este pentru prima oara cnd un psalt ncearc sa explice varietatea combinaiilor dintre aceste semne temporale. Dei expunerea este logica, receptarea noiunilor este destul de anevoioasa, datorita frazelor lungi, arborescente.55 n afara combinaiilor utilizate intens, apare si combinaia digorgon = dipli, avnd ca efect ritmic cvintoletul. Apoi, in exemple practice de la pag. 50 51, arata cele doua modalitati de divizare temporala: 1. analista (simpla) prin gorgon, digorgon, trigorgon si tetragorgon.

2. inplicita (compusa) combinaii intre gorgon, digorgon, trigorgon si apli, dipli. Urmeaz doua capitole ( 7 si 8 ), in care se ncearc un transfer de noiuni ale teoriei muzicale europene in teoria muzicii psaltice.56 n capitolul 7 Pentru Simfonie i capitolul 8 Pentru Armonie se introduc termeni mai puin familiari elevilor de seminar. Stilul Omofon, Simfon, Diafon si Parafon sunt ncercri de imbogatire a cunotinelor, prin metoda adaptrii forate a noiunilor la puterea de nelegere a elevilor. Fcnd o comparaie cu procesul de romnire al cantarilor bisericeti, ceea ce s-a ntmplat in prima faza (nlocuirea textului grecesc cu cel romanesc) s-a produs si la Anton Pann; el a introdus termenii din teoria europeana (Simfonie, Armonie, Omofonie, Ritm etc.) si i-a argumentat cu limbajul lumii psaltice de multe ori denaturnd semnificaia iniial, real. Iat cteva exemple: Iat cteva exemple: Termen Tera Teoria europeana Anton Pann Interval ascendent sau Impartire in trei seciuni a unui timp descendent dintre o (tact) treapta si a treia din Ritm gama respectiva Sistem complex, studiaza duratele accentele din muzica ce Cantitatea pe care o are distanta si dintre sunete: Ritm de 4 Ton mare Ritm de 3 Ton mic Ritm de 2 Ton mai mic Ritm de 9 distanta realizata prin salt de cvarta, de la Ni (Do) la Ga Simfonia sunet (in limba greaca) sonata (in renatere) gen al muzicii simfonice (din Baroc Stil simfon Omofonie pana in zilele noastre) Stil al orchestrei Cntarea in octave paralele (Fa). Cntarea simultana pe cel puin 2 voci diferite

(Simfonie Crasica sau Capica) Stil muzical bazat pe Cantare la unison

susinerea armonica a Relativa unei melodii nrudire organica intre Cantare in cuvinte paralele si in doua tonalitati (major cvarte paralele minor) Diafonie Armonie Concept ce Cantare paralela la secunda (mare sau mica); duet vizeaz Cantare paralela in cvinte si cvarte

combinarea simultana a suprapuse Ni Di - Ni mai multor sunete, in conformitate Melopee cu anumite reguli Elementul melodic din Melofacerea sau Cantofacere. Arta muzica compoziiei muzicii psaltice

In finalul parii a II-a, analizeaz pricipalele sisteme structurale folosite in muzica psaltica: 1.Diapasonul sau scara diatonica - sistemul octavei, delimitat de la Pa (Re) la Pa (Re 2). Disdiapasonul - varianta augmentala a diapasonului; se ntinde de la Di de jos (Sol din octava mica) pana la Di de sus (Sol 2). 2. Difonia cuprinde distantele dintre trei trepte alturate (tera), prima difonie fiind in model pentru urmtoarele, de care se articuleaz prin sinaphe. 3. Trifonia tetracordul, cuprinde patru trepte alturate (cvarta). 4. Tetrafonia sau Roata pentacordul; cuprinde cinci trepte alturate (cvinta). Sistemul se deruleaz ca la difonie si trifonie, prin sinaphe. n partea a II-a sunt analizate amnunit fiecare glas (eh) in parte. La fel ca si Macarie Ieromonahul, deruleaz modurile in ordine numerica. Spre deosebire de acesta, explicaiile sunt mult amplificate. La fiecare mod, face o prezentare istorica (aflata in subsolul paginilor), artnd originile si traseul parcurs de fiecare eh de-a lungul vremilor. Apoi caut sa analizeze in amnunime toate variantele existente (in tacturile stihiraric, irmologic si papadic); corzile de recitare; mrturiile; semnul (ftoraua) distinctiv; sistemul dup care este alctuit (Roata, trifonie, difonie, diapazon); ethosul si mesajul artistic.

55 56

Ibidem, pag. 47. Ibidem, pag. 48.

Exemple: 1. Ehul Greu Enarmonic (glas. VII) lin pacinic. 2. Ehul al III-lea nvlitor. 3. Ehul Greu Diatonic (Protovaris) sau ntiul Greu desfttor si bucurtor. Partea a IV-a descrie ftoralele si marturiile, realizand o recapitulare a noiunilor prezentate pana acum. Partea a V-a studiaz arta compoziiei muncii psaltice Melodia sau Melofacerea (Cantofacerea). Considerata de autor ca un meteug al conducerii melodie, Melofacerea in opinia lui Anton Pann trebuie sa posede trei nsuiri: 1. Deschisa cu puternic caracter masculin pricinuiete barbatie sufletelor se intrebuinteaza mai mult in Melodii Tragice.57 2. nchisa caracter meditativ pricinuiete in suflet o smerenie si o dispoziie gnditoare. 3. Linitita (aezata) caracter recules, de mpcare pricinuiete linite sufletului, ctre aceste Respect, Umilina spre cele Sfinte. Ca un bun profesor de compoziie, Anton Pann dezvluie elevilor si cteva procedee (mijloace) de creaie muzicala. * Repetiia reluarea identica a unei fraze. * Expunerea folosirea unui final de fraza ca debut pentru fraza urmtoare ca un pivot). * Imitaia adaptarea liniei melodice la mesajul literar; recomandarea expresa de a nu inversa registrele sonore in cazul unor cuvinte cheie: cer, rai, pamant, iad.58 Partea a VI-a (ultima) este ampla si se afla in legtura directa cu partea a V-a. Daca pana acum Anton Pann s-a ocupat de clarificarea unor procedee componistice, in partea a VI-a analizeaz ortografia muzicii psaltice, fapt inedit. Pe rnd, ia fiecare semn vocal, temporal si consonant; in prezint in toate combinaiile posibile, indicnd pe cele greite. Exemplele folosite (din canturile liturgice romaneti) sunt familiare elevilor si profesorilor de seminar. Respectivele exemple sunt alese intenionat, in ele aflndu-se combinaiile ortografice optime. Dei n introducere anun ca in capitolul 13 va compara notaia neumatica cu cea europeana, acest ultim tronson lipsete. In afara de doua scurte referiri din subsolul paginilor XXX , Anton Pann nu realizeaz menionata comparaie. n schimb, descoperim in final o adevrata programa colara, pentru uzul seminariilor. Metodul sau este un ghid pentru profesori, in care ealoneaz materia teoretica din Bazul pe parcursul a trei ani, urmnd ca anul IV sa fie rezervat cantarilor practice. Demn de toata stima urmailor si in pedagogie este spiritul analitic. Aici regsim concizia lui Macarie Ieromonahul dar si pe marele teoretician si practician care a fost Anton Pann.
57 58

Ibidem, pag. 155. Ibidem, pag. 156.

Pornind de la examenul de admitere in seminar, Anton Pann se ocupa in amnunt de primul trimestru colar, considernd primii pai hotrtori. Importanta pe care o confer laturii teoretice (indicnd cu precizie cnd, ce anume si cat se va invata din Baz) este contrabalansata de practica din biserica.59 Surprinztor, programa este deosebit de moderna, sistemul lui de a alctui clase de elevi avansai si clase cu elevi mediocri fiind aplicat in colile occidentale de structura nou. Prin ntreg coninutul sau, Metodul de urmare la nvtura muzicii bisericeti este un corolar al ntregii cri. n ultimele pagini ale Bazului sunt menionai toi cei care prin dragostea lor pentru muzica psaltica, au ajutat la tiprirea cartii. Conform uzantelor vremii, abonamentele la o tipritura se fceau nainte de editarea ei, toi abonaii fiind de fapt veritabili sponsori ai lucrrii. Cat a trebuit oare sa osteneasc Anton Pann pentru a gsi suficieni susintori? Judecnd dup numrul si varietatea lor, mult. De la Mitropolitul Neofit, pana la anonimi seminariti, de la prea cinstii boieri la diferite persoane, de la Arge, Craiova, Ploieti, Piteti, Horezu, Tismana si pana la Bistria, cantorul dorului n-a ostenit in a alerga si a strnge fondurile necesare editrii cartilor sale si a reuit, tiprind Bazul teoretic si practic cum spune cu mndrie Intru a sa Ttipografie de Muzica Bisericeasca.

59

Ibidem, pag. 156.

S-ar putea să vă placă și