Sunteți pe pagina 1din 20

Capitolul 2

Cuprins
0.1. Sisteme de ecuat ii diferent iale de ordinul nt ai
0.1.1. Not iuni fundamentale
0.1.2. Sisteme diferent iale liniare cu coecient i constant i
0.1.3. Integrale prime. Sisteme simetrice
0.1 Sisteme de ecuat ii diferent iale de ordinul
ntai

In cazul unor fenomene mai complexe, nt alnite n diverse domenii, modelul


matematic nu mai este format doar dintr-o singura dependent antre o funct ie
necunoscuta si derivatele acesteia pan a la un anumit ordin, ci din mai multe
astfel de dependent e, cu mai multe funct ii necunoscute si cu derivatele lor de
ordinul nt ai, sau mai general, de ordinul n. Aceste dependent e au condus la
not iunea de sistem de ecuat ii diferent iale.
0.1.1 Not iuni fundamentale
Fie y
i
(x), i = 1, . . . , n, n funct ii de variabil a independent a x I R si
y

i
= y

i
(x), i = 1, . . . , n, derivatele de ordinul nt ai ale acestora.
Denit ia 0.1.1. n relat ii de forma
_

_
F
1
(x, y
1
(x), ..., y
n
(x), y

1
(x), ..., y

n
(x)) = 0
F
2
(x, y
1
(x), ..., y
n
(x), y

1
(x), ..., y

n
(x)) = 0
.............................................
F
n
(x, y
1
(x), ..., y
n
(x), y

1
(x), ..., y

n
(x)) = 0
(0.1.1)
1
CAPITOLUL 2. Sisteme de ecuat ii diferent iale 2
unde funct iile F
i
, i = 1, . . . , n, sunt denite pe domeniul D R
2n+1
, denesc
un sistem de ecuat ii diferent iale de ordinul ntai.
Sistemul (0.1.1) este forma generala a unui sistem de ecuat ii diferent iale
de ordinul ntai.

In plus, daca sistemul (0.1.1) se poate rezolva n raport cu
y

i
= y

i
(x), i = 1, . . . , n, adica
_

_
y

1
(x) = f
1
(x, y
1
(x), ..., y
n
(x))
y

2
(x) = f
2
(x, y
1
(x), ..., y
n
(x))
...............................
y

n
(x) = f
n
(x, y
1
(x), ..., y
n
(x))
(0.1.2)
unde funct iile f
i
, i = 1, . . . , n, sunt denite pe domeniul R
n+1
, atunci
sistemul (0.1.2) este forma normala a unui sistem diferent ial de ordinul ntai.
Denit ia 0.1.2. Se numeste solut ie a sistemului (0.1.1), un sistem format
din n funct ii
i
=
i
(x), i = 1, . . . , n, denite si derivabile pe I R care,
mpreuna cu derivatele

i
=

i
(x), i = 1, . . . , n, verica identic sistemul
(0.1.1), adica
F
i
(x,
1
(x), ...,
n
(x),

1
(x), ...,

n
(x)) = 0, (0.1.3)
() x I si i = 1, . . . , n.
Denit ia 0.1.3. Se numeste problema Cauchy relativa la sistemul (0.1.2)
ansamblul format din sistemul (0.1.2) cu condit iile init iale:
_

_
y
1
(x
0
) = y
0
1
y
2
(x
0
) = y
0
2
............
y
n
(x
0
) = y
0
n
(0.1.4)
si consta n determinarea unei solut ii particulare care verica (0.1.2), unde
x
0
, y
0
i
, i = 1, . . . , n, sunt numere date.
Deci, problema Cauchy pentru sisteme diferent iale de ordinul nt ai este
_

_
y

1
(x) = f
1
(x, y
1
(x), ..., y
n
(x))
y

2
(x) = f
2
(x, y
1
(x), ..., y
n
(x))
...............................
y

n
(x) = f
n
(x, y
1
(x), ..., y
n
(x))
y
1
(x
0
) = y
0
1
y
2
(x
0
) = y
0
2
.............
y
n
(x
0
) = y
0
n
(0.1.5)
CAPITOLUL 2. Sisteme de ecuat ii diferent iale 3
Denit ia 0.1.4. n funct ii
_

_
y
1
=
1
(x, c
1
, ..., c
n
)
y
2
=
2
(x, c
1
, ..., c
n
)
......................
y
n
=
n
(x, c
1
, ..., c
n
)
(0.1.6)
dau solut ia generala a sistemului (0.1.2) daca
1
,
2
, ...,
n
este solut ie a
sistemului (0.1.2), () c
1
, c
2
, . . . , c
n
R, iar problema Cauchy (0.1.5) admite
solut ie unica.
Exemplul 0.1.1. Consideram sistemul diferent ial de ordinul ntai, sub forma
generala
_
F
1
(x, y
1
(x), y
2
(x), y

1
(x), y

2
(x)) = 0
F
2
(x, y
1
(x), y
2
(x), y

1
(x), y

2
(x)) = 0
,
n necunoscutele y
1
(x) si y
2
(x), unde F
1
(x, y
1
, y
2
, y

1
, y

2
) = 2y
1
+ y
2
y

1
si
F
2
(x, y
1
, y
2
, y

1
, y

2
) = y
1
+ 2y
2
y

2
. Sau, scris sub forma normala,
_
y

1
= 2y
1
+ y
2
y

2
= y
1
+ 2y
2
1. Aratam ca
_

1
(x) = e
x

2
(x) = e
x
este o solut ie a sistemului dat.

Intr-
adevar,
_

1
(x) = e
x

2
(x) = e
x

_
e
x
= 2e
x
e
x
e
x
= e
x
2e
x

_

1
(x) = 2
1
(x)
2
(x)

2
(x) =
1
(x) 2
2
(x)
.
2. Aratam ca
_
y
1
=
1
(x, c
1
, c
2
) = c
1
e
x
+ c
2
e
3x
y
2
=
2
(x, c
1
, c
2
) = c
1
e
x
+ c
2
e
3x
este solut ia generala
a sistemului dat. Din
_

1
= c
1
e
x
+ 3c
2
e
3x

2
= c
1
e
x
+ 3c
2
e
3x
, rezulta
_
c
1
e
x
+ 3c
2
e
3x
= 2c
1
e
x
+ 2c
2
e
3x
c
1
e
x
+ c
2
e
3x
c
1
e
x
+ 3c
2
e
3x
= c
1
e
x
+ c
2
e
3x
2c
1
e
x
+ 2c
2
e
3x
, care arata ca
_

1
(x) = 2
1
(x)
2
(x)

2
(x) =
1
(x) 2
2
(x)
, adica
1
si
2
este solut ie a sistemului.
Ca sa e solut ie generala trebuie sa aratam si faptul ca problema Cauchy
_

_
y

1
= 2y
1
+ y
2
y

2
= y
1
+ 2y
2
y
1
(0) = 1
y
2
(0) = 1
admite solut ie unica.

Intr-adevar, condit iile
_
y
1
(0) =
1
(0, c
1
, c
2
) = c
1
+ c
2
= 1
y
2
(0) =
2
(0, c
1
, c
2
) = c
1
+ c
2
= 1
dau solut ia unica c
1
= 1 si c
2
=
0, i.e. unicitatea solut iei poblemei Cauchy. Deci,
1
,
2
este solut ie generala
a sistemului.
CAPITOLUL 2. Sisteme de ecuat ii diferent iale 4
Consideram acum ecuat ia diferent ial a de ordinul n
y
(n)
= f(x, y, y

, . . . , y
(n1)
). (0.1.7)
si introducem funct iile necunoscute y
i
(x), i = 1, . . . , n, astfel nc at
y
1
(x) = y, y
2
(x) = y

, . . . , y
n
(x) = y
(n1)
. (0.1.8)
Ecuat iile (0.1.7) si (0.1.8) conduc la sistemul de n ecuat ii diferent iale de
ordinul nt ai
_

_
y

1
= y
2
y

2
= y
3
..........
y

n1
= y
n
y

n
= f(x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
)
. (0.1.9)
Deci, studiul unei ecuat ii diferent iale de ordinul n, sub forma normala se
reduce la studiul unui sistem de n ecuat ii diferent iale de ordinul nt ai.
Invers, consideram sistemul (0.1.2) pe care o sa-l reducem la o ecuat ie
diferent ial a de ordinul n, sub forma normala. Alegem, spre exemplu prima
ecuat ie a sistemului (0.1.2)
y

1
(x) = f
1
(x, y
1
(x), ..., y
n
(x))
pe care o derivam de (n 1) ori, n raport cu x:
y

1
=
f
1
x
+
f
1
y
1
y

1
+ ... +
f
1
y
n
y

n
=
f
1
x
+
f
1
y
1
f
1
+ ... +
f
1
y
n
f
n
y

1
= F
2
(x, y
1
, ..., y
n
);
y

1
=
F
2
x
+
F
2
y
1
y

1
+ ... +
F
2
y
n
y

n
=
F
2
x
+
F
2
y
1
f
1
+ ... +
F
2
y
n
f
n
y

1
= F
3
(x, y
1
, ..., y
n
);
.......
y
(n)
1
=
F
n1
x
+
F
n1
y
1
y

1
+ ... +
F
n1
y
n
y

n
=
F
n1
x
+
F
n1
y
1
f
1
+ ... +
F
n1
y
n
f
n
y
(n)
1
= F
n
(x, y
1
, ..., y
n
);
Daca
D(f
1
,F
2
,F
3
,...,F
n1
)
D(y
2
,...,y
n
)
= 0, din sistemul
_

_
y

1
= f
1
(x, y
1
, ..., y
n
)
y

1
= F
2
(x, y
1
, ..., y
n
)
.......................
y
(n1)
1
= F
n1
(x, y
1
, ..., y
n
)
.
se pot aa y
2
, ..., y
n
n funct ie de x, y
1
, y

1
, ..., y
(n1)
1
.

Inlocuind apoi pe y
2
, ..., y
n
n ecuat ia y
(n)
1
= F
n
(x, y
1
, ..., y
n
) rezulta
y
(n)
1
= F(x, y
1
, y

1
..., y
(n1)
1
) (0.1.10)
CAPITOLUL 2. Sisteme de ecuat ii diferent iale 5
adica o ecuat ie diferent iala de ordinul n n necunoscuta y
1
(x).
Din modul cum a fost obt inut sistemul (0.1.9) se vede ca:
1. daca y(x) este solut ie a ecuat iei (0.1.7), atunci y
i
(x), i = 1, . . . , n, este
solut ie a sistemului (0.1.9);
2. si reciproc, daca y
i
(x), i = 1, . . . , n, este solut ie a sistemului (0.1.1),
atunci y
1
(x) este solut ie a ecuat iei (0.1.10). Deci, este adevarata urmatoarea
teorema:
Teorema 0.1.1. Rezolvarea unei ecuat ii diferent iale de ordinul n, sub forma
normala este echivalenta cu rezolvarea unui sistem de n ecuat ii diferent iale
de ordinul ntai.
Observat ia 0.1.1.

In ipotezele date, n baza teoremei 0.1.1 si a teoremei
de existent a si unicitate a solut iei problemei Cauchy, asociata unei ecuat ii
diferent iale de ordinul n, este asigurata existent a si unicitatea solut iei prob-
lemei Cauchy (0.1.5).
Exemplul 0.1.2. Reducem la o ecuat ie diferent iala, sistemul
_
xy

1
y
2
= 0
xy

2
y
1
= 0
, x = 0.
Derivand prima ecuat ie a sistemului, obt inem y

1
+ xy

1
y

2
= 0, iar din a
doua ecuat ie avem y

2
=
y
1
x
. Rezulta x
2
y

1
+ xy

1
y
1
= 0, adica o o ecuat ie
diferent iala de ordinul 2 n y
1
.
0.1.2 Sisteme diferent iale liniare cu coecient i constant i
Denit ia 0.1.5. Sistemul (0.1.2) se numeste sistem de ecuat ii diferent iale
liniare cu coecient i constant i daca funct iile f
i
, i = 1, . . . , n, sunt funct ii
liniare n necunoscutele sistemului, adica
_

_
y

1
= a
11
y
1
+ a
12
y
2
+ ... + a
1n
y
n
+ g
1
(x)
y

2
= a
21
y
1
+ a
22
y
2
+ ... + a
2n
y
n
+ g
2
(x)
.........................................
y

n
= a
n1
y
1
+ a
n2
y
2
+ ... + a
nn
y
n
+ g
n
(x)
(0.1.11)
unde a
ij
, (i = 1, . . . , n, j = 1, . . . , n,) sunt constante reale date, iar g
i
(x),
i = 1, . . . , n, sunt funct ii continue.
Daca exista cel put in un indice i {1, 2, . . . , n} a.. g
i
(x) = 0, ()x,
(0.1.11) se numeste sistem diferent ial neomogen, iar daca g
i
(x) = 0, () x si
i = 1, . . . , n, (0.1.11) se numeste sistem diferent ial omogen.
Aplicand teorema 0.1.1 sistemului (0.1.11), obt inem:
CAPITOLUL 2. Sisteme de ecuat ii diferent iale 6
Teorema 0.1.2. Rezolvarea sistemului (0.1.11) este echivalenta cu rezolvarea
unei ecuat ii diferent iale de odinul n cu coecient i constant i.
Exista mai multe metode de rezolvare a sistemelor (0.1.11). Vom exem-
plica n continuare metoda reducerii care deriva din teorema 0.1.2 si consta
n reducerea sistemului (0.1.11) la o ecuat ie diferent ial a liniara de ordinul n,
cu coecient i constant i.
Exemplul 0.1.3. Rezolvam problema Cauchy
_
_
_
x

= y + t
y

= x + e
t
x(0) = y(0) = 0
.
Este vorba de un sistem liniar cu coecient i constant i neomogen, n ne-
cunoscutele x(t) si y(t).

Il reducem la o ecuat ie diferent iala de ordinul 2,
cu coecient i constant i neomogena, o rezolvam, iar n nal vom impune
condit iile init iale.
Avem
x

= y + t x

= y

+ 1
y

= x + e
t
_
ecuat ia diferent iala de ordinul 2,
cu coecient i constant i, neomogena x

x = e
t
+ 1. Ecuat ia omogena aso-
ciata x

x = 0 admite solut ia generala x


o
(t) = c
1
e
t
+c
2
e
t
. Pentru ecuat ia
neomogena cautam o solut ie particulara de forma x
p
(t) = ate
t
+ b.
Atunci, x

p
(t) = a(1 t)e
t
, x

p
(t) = a(t 2)e
t
.

Inlocuite n ecuat ia
neomogena dau, 2ae
t
b = e
t
+ 1 si de aici rezulta a =
1
2
si b = 1.
Deci, x
p
(t) =
1
2
te
t
1, iar solut ia generala a ecuat iei neomogene este
x(t) = c
1
e
t
+ c
2
e
t

1
2
te
t
1.
Din a prima ecuat ie a sistemului, y = x

t ceea ce implica y(t) =


c
1
e
t
c
2
e
t

1
2
(1 t)e
t
. Deci, solut ia generala a sistemului este
_
x(t) = c
1
e
t
+ (c
2

1
2
t)e
t
1
y(t) = c
1
e
t
(c
2
+
1
2

1
2
t)e
t
.
Impunand condit iile x(0) = y(0) = 1
_
x(0) = c
1
+ c
2
= 1
y(0) = c
1
c
2
=
1
2
c
1
=
3
4
si
c
2
=
1
4
. Asadar, solut ia problemei Cauchy este
_
x(t) =
3
4
e
t
+ (
1
4

1
2
t)e
t
1
y(t) =
3
4
e
t
(
3
4

1
2
t)e
t
.
Exemplul 0.1.4. Determinam solut ia generala a sistemului
_
_
_
y

1
= 3y
1
y
2
+ y
3
y

2
= y
1
+ 5y
2
y
3
y

3
= y
1
y
2
+ 3y
3
CAPITOLUL 2. Sisteme de ecuat ii diferent iale 7
n necunoscutele y
1
(x), y
2
(x), y
3
(x).
Alegem prima ecuat ie. Rezulta,
y
3
= y

1
3y
1
+ y
2
(0.1.12)
si y

1
= 3y

1
y

2
+y

3
, relat ie n care nlocuim pe y

2
, y

3
si y
3
cu expresiile din
ecuat iile a doua, a treia si prima ale sistemului. Obt inem relat ia,
y
2
=
1
2
(y

1
+ 7y

1
10y
1
), (0.1.13)
pe care o derivam si nlocuim apoi pe y

2
cu expresia din ecuat ia a doua a sis-
temului. Rezulta o ecuat ie diferent iala de ordinul 3, cu coecient i constant i,
omogena, n funct ia necunoscuta y
1
(x):
y

1
11y

1
+ 36y

1
36y
1
= 0,
cu solut ia generala
y
1
(x) = c
1
e
2x
+ c
2
e
3x
+ c
3
e
6x
care, nlocuita n (0.1.13) da y
2
(x) = c
2
e
3x
2c
3
e
6x
. Mai departe, din (0.1.12)
rezulta y
3
(x) = c
1
e
2x
+ c
2
e
3x
+ c
3
e
6x
. Deci, solut ia generala a sistemului
este
_
_
_
y
1
(x) = c
1
e
2x
+ c
2
e
3x
+ c
3
e
6x
y
2
(x) = c
2
e
3x
2c
3
e
6x
y
3
(x) = c
1
e
2x
+ c
2
e
3x
+ c
3
e
6x
.
Operat iile de eliminare sunt destul de lungi, asa cum s-a putut observa
n exemplele de mai sus. Prezent amn continuare o alta metoda de rezolvare
a sistemelor liniare cu coecient i constant i, (metoda vectorilor si valorilor
proprii ).
Rezolvarea sistemului omogen
_

_
y

1
= a
11
y
1
+ a
12
y
2
+ ... + a
1n
y
n
y

2
= a
21
y
1
+ a
22
y
2
+ ... + a
2n
y
n
..................................
y

n
= a
n1
y
1
+ a
n2
y
2
+ ... + a
nn
y
n
. (0.1.14)
Notam cu A matricea asociata sistemului (0.1.14), A := (a
ij
)
i,j=1,...,n
.
Faptul ca metoda eliminarii conduce la o ecuat ie diferent iala de ordinul n,
liniara cu coecient i constant i care admite solut ii de forma e
rx
, sugeraza ca,
si pentru sistemul (0.1.14) sa se caute solut ii de forma
y
1
=
1
e
rx
, y
2
=
2
e
rx
, ....., y
n
=
n
e
rx
.
CAPITOLUL 2. Sisteme de ecuat ii diferent iale 8
Derivandu-le si nlocuindu-le n sistemul (0.1.14), obt inem sistemul alge-
bric liniar omogen, n necunoscutele
i
, i = 1, .., n:
_

_
(a
11
r)
1
+ a
12

2
+ ... + a
1n

n
= 0
a
21

1
+ (a
22
r)
2
+ ... + a
2n

n
= 0
..................................
a
n1

1
+ a
n2

2
+ ... + (a
nn
r)
n
= 0
(0.1.15)
cu matricea asociata M(r) := ArI
n
=
_
_
_
_
a
11
r a
12
... a
1n
a
21
a
22
r ... a
2n
... ... ... ...
a
n1
a
n2
... a
nn
r
_
_
_
_
.
Sistemul (0.1.14) trebuie sa admita si solut ii nenule, ceea ce implica
D(r) :=

a
11
r a
12
... a
1n
a
21
a
22
r ... a
2n
... ... ... ...
a
n1
a
n2
... a
nn
r

= 0 (sau, altfel scris D(r) :=


det(ArI
n
) = 0), numita ecuat ia caracteristica a sistemului (0.1.15). Solut iile
ecuat iei caracteristice sunt valorile proprii ale matricei A.

In funct ie de natura rad acinilor ecuat iei caracteristice D(r) = 0 distingem


urmatoarele cazuri:
Cazul 1. Daca r
i
, i = 1, ..., n, sunt rad acini reale si distincte ale ecuat iei
caracteristice, atunci nlocuite (pe rand) in sistemul algebric (0.1.15) con-
duc de ecare data la cate un sistem in necunoscutele
i
, i = 1, .., n, cu
rangM(r
i
) = n 1. Necunoscutele
i
, i = 1, .., n, corespunzatoare ecarei
rad acina r
i
se determina, n afara unui coecient de proport ionalitate care,
se ia egal cu 1.
Asadar, obt inem n solut ii liniar independente de forma
y
1
=
i1
e
r
i
x
, y
2
=
i2
e
r
i
x
, ....., y
n
=
in
e
r
i
x
, i = 1, ..., n,
pe care le scriem matriceal Y
i
= e
r
i
x
_
_
_
_

i1

i2
...

in
_
_
_
_
, i = 1, .., n. Atunci, solut ia
generala a sistemului (0.1.15) este
Y =
_
_
_
_
y
1
y
2
...
y
n
_
_
_
_
= c
1
Y
1
+ c
2
Y
2
+ ... + c
n
Y
n
.
CAPITOLUL 2. Sisteme de ecuat ii diferent iale 9
Exemplul 0.1.5. Determinam solut ia generala a sistemului
_
_
_
y

1
= y
1
y
2
+ y
3
y

2
= y
1
+ y
2
y
3
y

3
= 2y
1
y
2
n necunoscutele y
1
(x), y
2
(x), y
3
(x).
Matricea asociata sistemului este A =
_
_
1 1 1
1 1 1
2 1 0
_
_
, si rezolvam
ecuat ia caracteristica
det(A rI
3
) = 0

1 r 1 1
1 1 r 1
2 1 r

= 0 r
3
2r
2
r + 2 = 0
cu radacinile reale si distincte r
1
= 1, r
2
= 1 si r
3
= 2. Corespunzator
ecarei radacini a ecuat iei caracteristice vom determina solut iile nenule ale
sistemului algebric
_
_
_
(1 r)
1

2
+
3
= 0

1
+ (1 r)
2

3
= 0
2
1

2
r
3
= 0
.
Pentru r
1
= 1, sistemul este
_
_
_

2
+
3
= 0

3
= 0
2
1

3
= 0
, iar
1
=
2
=
3
=
1 este o solut ie a acestuia. Rezulta Y
1
= e
x
_
_
1
1
1
_
_
.
Pentru r
2
= 1, sistemul este
_
_
_
2
1

2
+
3
= 0

1
+ 2
2

3
= 0
2
1

2
+
3
= 0
, si admite solut ia

1
= 1,
2
= 3,
3
= 5. Rezulta Y
2
= e
x
_
_
1
3
5
_
_
.
Pentru r
3
= 2, avem sistemul
_
_
_

2
+
3
= 0

3
= 0
2
1

2
2
3
= 0
, cu o solut ie
1
=
1,
2
= 0,
3
= 1 si deci, Y
3
= e
2x
_
_
1
0
1
_
_
.
Obt inem solut ia generala a sistemului:
Y =
_
_
y
1
y
2
y
3
_
_
= c
1
Y
1
+c
2
Y
2
+c
3
Y
3
= c
1
e
x
_
_
1
1
1
_
_
+c
2
e
x
_
_
1
3
5
_
_
+c
3
e
2x
_
_
1
0
1
_
_
,
CAPITOLUL 2. Sisteme de ecuat ii diferent iale 10

_
_
_
y
1
(x) = c
1
e
x
c
2
e
x
+ c
3
e
2x
y
2
(x) = c
1
e
x
+ 3c
2
e
x
y
3
(x) = c
1
e
x
+ 5c
2
e
x
+ c
3
e
2x
.
Cazul 2. Daca ecuat ia caracteristica D(r) = 0 admite rad acina com-
plexa simpla r
1
= + i, atunci admite si rad acina r
2
= i, , R.
Corespunzator acestora vom avea solut iile Y
1
= e
(+i)x
_
_
_
_

11

12
...

1n
_
_
_
_
si Y
2
=
e
(i)x
_
_
_
_

21

22
...

2n
_
_
_
_
, unde
1k
si
2k
, k = 1, .., n, sunt numere complexe conju-
gate. Scriind
1k
= u
1k
+ iv
1k
si aplicand formula lui Euler obt inem:
Y
1
= e
(+i)x
_
_
_
_

11

12
...

1n
_
_
_
_
= e
x
(cos x + i sin x)
_
_
_
_
u
11
+ iv
11
u
12
+ iv
12
...
u
1n
+ iv
1n
_
_
_
_
= e
x
_
_
_
_
u
11
cos x v
11
sin x
u
12
cos x v
12
sin x
...
u
1n
cos x v
1n
sin x
_
_
_
_
+ ie
x
_
_
_
_
u
11
sin x + v
11
cos x
u
12
sin x + v
12
cos x
...
u
1n
sin x + v
1n
cos x
_
_
_
_
= Y

1
+iY

2
, unde Y

1
si Y

2
sunt solut ii liniar independente ale sistemului
(0.1.14).
Exemplul 0.1.6. Determinam solut ia generala a sistemului
_
_
_
y

1
= 2y
1
+ 2y
2
+ 2y
3
y

2
= 10y
1
+ 6y
2
+ 8y
3
y

3
= 3y
1
y
2
2y
3
n necunoscutele y
1
(x), y
2
(x), y
3
(x).
Matricea asociata sistemului este A =
_
_
2 2 2
10 6 8
3 1 2
_
_
, si rezolvam
ecuat ia caracteristica
det(ArI
3
) = 0

2 r 2 2
10 6 r 8
3 1 2 r

= 0 r
3
2r
2
+2r = 0 cu
radacinile r
1
= 0, r
2
= 1 + i si r
3
= 1 i. Corespunzator ecarei radacini a
CAPITOLUL 2. Sisteme de ecuat ii diferent iale 11
ecuat iei caracteristice vom determina solut iile nenule ale sistemului algebric:
_
_
_
(2 r)
1
+ 2
2
+ 2
3
= 0
10
1
+ (6 r)
2
+ 8
3
= 0
3
1

2
+ (2 r)
3
= 0
.
Pentru r
1
= 0, sistemul este
_
_
_
2
1
+ 2
2
+ 2
3
= 0
10
1
+ 6
2
+ 8
3
= 0
3
1

2
2
3
= 0
, iar
1
= 1,

2
= 1,
3
= 2 este o solut ie a acestuia. Rezulta Y
1
=
_
_
1
1
2
_
_
.
Pentru r
2
= 1+i, sistemul este
_
_
_
(3 i)
1
+ 2
2
+ 2
3
= 0
10
1
+ (5 i)
2
+ 8
3
= 0
3
1

2
+ (3 i)
3
= 0
. Admite
solut ia
1
= 1 i,
2
= 2,
3
= i. Rezulta
Y
2
= e
(1+i)x
_
_
1 i
2
i
_
_
= e
x
(cos x + i sin x)
_
_
1 i
2
i
_
_
= e
x
_
_
cos x + sin x
2 cos x
sin x
_
_
+ ie
x
_
_
cos x + sin x
2 sin x
cos x
_
_
.
Obt inem Y

2
= e
x
_
_
cos x + sin x
2 cos x
sin x
_
_
si Y

3
= e
x
_
_
cos x + sin x
2 sin x
cos x
_
_
.
Solut ia generala a sistemului este
Y =
_
_
y
1
y
2
y
3
_
_
= c
1
Y
1
+ c
2
Y

2
+ c
3
Y

3
= c
1
_
_
1
1
2
_
_
+ c
2
e
x
_
_
cos x + sin x
2 cos x
sin x
_
_
+ c
3
e
x
_
_
cos x + sin x
2 sin x
cos x
_
_

_
_
_
y
1
(x) = c
1
+ c
2
e
x
(cos x + sin x) + c
3
e
x
(cos x + sin x)
y
2
(x) = c
1
+ 2c
2
e
x
cos x + 2c
3
e
x
sin x
y
3
(x) = 2c
1
+ c
2
e
x
sin x c
3
e
x
cos x
.
Cazul 3. Daca ecuat ia caracteristica D(r) = 0 admite rad acina r =
multipl a de ordinul k. Distingem doua situat ii:
CAPITOLUL 2. Sisteme de ecuat ii diferent iale 12
a) Daca rangM() n k, solut ia corespunzatore se determina re-
zolvand sistemul algebric (0.1.15). Obt inem k solut ii liniar independente
Y
j
= e
x
_
_
_
_

j1

j2
...

jn
_
_
_
_
, j = 1, .., k.
Exemplul 0.1.7. Determinam solut ia generala a sistemului
_
_
_
y

1
= y
2
+ y
3
y

2
= y
1
+ y
3
y

3
= y
1
+ y
2
n necunoscutele y
1
(x), y
2
(x), y
3
(x).
Matricea asociata sistemului este A =
_
_
0 1 1
1 0 1
1 1 0
_
_
, si rezolvam ecuat ia
caracteristica
det(ArI
3
) = 0

r 1 1
1 r 1
1 1 r

= 0 r
3
3r 2 = 0 cu radacinile
r
1
= 2, r
2
= r
3
= 1.
Pentru r
1
= 2, sistemul algebric
_
_
_
r
1
+
2
+
3
= 0

1
r
2
+
3
= 0

1
+
2
r
3
= 0
este
_
_
_
2
1
+
2
+
3
= 0

1
2
2
+
3
= 0

1
+
2
2
3
= 0
, iar
1
=
2
=
3
= 1 este o solut ie a acestuia.
Rezulta Y
1
= e
2x
_
_
1
1
1
_
_
.
Deoarece r
2
= r
3
= 1 este radacina multipla (de ordinul 2), calculam
rangul matricei M(1) =
_
_
1 1 1
1 1 1
1 1 1
_
_
. Obt inem rangM(1) = 1 si nk =
1. Deci, pentru r
2
= r
3
= 1 rezolvam sistemul algebric se reduce la o
singura ecuat ie
_
_
_

1
+
2
+
3
= 0

1
+
2
+
3
= 0

1
+
2
+
3
= 0
, cu solut iile independente
1
= 1,

2
= 1,
3
= 0 si
1
= 1,
2
= 0,
3
= 1. Deci, Y
2
= e
x
_
_
1
1
0
_
_
si
CAPITOLUL 2. Sisteme de ecuat ii diferent iale 13
Y
3
= e
x
_
_
1
0
1
_
_
. Solut ia generala a sistemului este
Y =
_
_
y
1
y
2
y
3
_
_
= c
1
Y
1
+ c
2
Y
2
+ c
3
Y
3
= c
1
e
2x
_
_
1
1
1
_
_
+ c
2
e
x
_
_
1
1
0
_
_
+ c
3
e
x
_
_
1
0
1
_
_

_
_
_
y
1
(x) = c
1
e
2x
c
2
e
x
+ c
3
e
x
y
2
(x) = c
1
e
2x
+ c
2
e
x
y
3
(x) = c
1
e
2x
c
3
e
x
.
b) Daca rangM() > n k atunci solut ia sistemului (0.1.14), core-
spunzatoare lui , va de forma Y

= e
x
_
_
_
_
P
1
(x)
P
2
(x)
...
P
n
(x)
_
_
_
_
, unde P
k
(x), k =
1, .., n, sunt polinoame de grad cel mult k 1.
Exemplul 0.1.8. Determinam solut ia generala a sistemului
_
_
_
y

1
= y
1
+ y
2
y

2
= y
2
+ 4y
3
y

3
= y
1
4y
3
n necunoscutele y
1
(x), y
2
(x), y
3
(x).
Matricea asociata sistemului este A =
_
_
1 1 0
0 1 4
1 0 4
_
_
, si rezolvam
ecuat ia caracteristica
det(ArI
3
) = 0

1 r 1 0
0 1 r 4
1 0 4 r

= 0 r
3
+6r
2
+9r = 0
cu radacinile r
1
= 0, r
2
= r
3
= 3.
Pentru r
1
= 0, rezolvam sistemul algebric
_
_
_

1
+
2
= 0

2
+ 4
3
= 0

1
4
3
= 0
si obt inem
solu-ia
1
=
2
= 4 si
3
= 1. Rezulta Y
1
=
_
_
4
4
1
_
_
.
CAPITOLUL 2. Sisteme de ecuat ii diferent iale 14
Deoarece r
2
= r
3
= 3 este radacina multipla (de ordinul 2), calculam
rangul matricei M(3) =
_
_
2 1 0
0 2 4
1 0 1
_
_
. Obt inem rangM(3) = 2 > n
k = 1. Deci, corespuzator radacinilor r
2
= r
3
= 3 avem solut ii de forma
Y
3
= e
3x
_
_
a
1
+ a
2
x
b
1
+ b
2
x
c
1
+ c
2
x
_
_
, iar coecient ii a
1
, a
2
, b
1
, b
2
, c
1
, c
2
se determina
prin identicare, din ecuat iile sistemului:
2a
1
+ a
2
= b
1
; b
2
= 2a
2
= 2c
2
2b
1
+ b
2
= 4c
1
; c
1
+ c
2
= a
1
_
a
1
= 1, a
2
= c
2
= 1, b
1
=
1, b
2
= 2, c
1
= 0. Deci, Y
3
= e
3x
_
_
1 + x
1 2x
x
_
_
= e
3x
_
_
1
1
0
_
_
+
e
3x
_
_
x
2x
x
_
_
= Z
2
+ Z
3
.
Solut ia generala a sistemului este
Y =
_
_
y
1
y
2
y
3
_
_
= c
1
Y
1
+ c
2
Z
2
+ c
3
Z
3
= c
1
_
_
4
4
1
_
_
+ c
2
e
3x
_
_
1
1
0
_
_
+ c
3
e
3x
_
_
x
2x
x
_
_

_
_
_
y
1
(x) = 4c
1
+ c
2
e
3x
+ c
3
xe
3x
y
2
(x) = 4c
1
c
2
e
3x
2c
3
xe
3x
y
3
(x) = c
1
+ c
3
xe
3x
.
Rezolvarea sistemului liniar neomogen
Rezolvarea sistemului (0.1.11) consta n determinarea solut iei generale Y
o
a
sistemului liniar omogen asociat (0.1.14) si a unei solut ii particulare Y
p
a
sistemului (0.1.11). Solut ia generala a sitemului (0.1.11) va Y = Y
o
+ Y
p
.
1. Prin metoda variat iei constantelor se poate determina solut ia generala
a sistemului neomogen cautand solut ii pentru acesta de aceeasi forma cu
solut ia generala a sistemului omogen Y
o
=
_
_
_
_
y
1
y
2
...
y
n
_
_
_
_
= c
1
Y
1
+c
2
Y
2
+... +c
n
Y
n
,
CAPITOLUL 2. Sisteme de ecuat ii diferent iale 15
dar n care c
1
,. . . , c
n
sunt funct ii de care depind de variabila x, iar derivatele
lor sunt solut ii ale sistemului:
c

1
(x)Y
1
+ c

2
(x)Y
2
+ ... + c

n
(x)Y
n
=
_
_
_
_
g
1
(x)
g
2
(x)
...
g
n
(x)
_
_
_
_
.
2. Prin metoda coecient ilor nedeterminat i se poate determina Y
p
.
Daca g
i
(x) = e
x
P
i
(x) cos x + e
x
Q
i
(x) sin x, i = 1, . . . , n, cu P
i
(x),
Q
i
(x) polinoame de grad cel mult m, atunci se aplica aceleasi reguli ca la
determinarea solut iei particulare a ecuat iilor liniare cu coecient i constanti
de ordin superior.
0.1.3 Integrale prime
Consideram sistemul de ecuat ii diferent iale de ordinul ntai sub forma nor-
mala (0.1.2), unde funct iile f
i
: R
n+1
R, i = 1, . . . , n, admit derivate
part iale de ordinul nt ai
f
i
x
,
f
i
y
j
, (i, j = 1, ..., n) continue pe domeniul .
Solut ia generala a acestuia este data n (0.1.6).
Denit ia 0.1.6. Funct ia : R
n+1
R, = (x, y
1
, ..., y
n
), cu

x
,

y
i
, i = 1, . . . , n, continue pe , se numeste integrala prima a sis-
temului (0.1.2) daca pentru orice solut ie y
i
=
i
(x),
i
: I R R,
i = 1, . . . , n, a sistemului (0.1.2), (x,
1
, ...,
n
) este constanta pe I, (i.e.,
(x,
1
, ...,
n
) = c, unde c R).
Cand se cunoaste solut ia generala (0.1.6), rezolvand sistemul (0.1.6) n
raport cu constantele c
1
, c
2
, . . . , c
n
, se obt in integrale prime.

In cazul n care
nu se cunoaste solut ia generala a sistemului (0.1.2), apar n mod natural
problemele:
exista vre-un criteriu prin care putem verica daca o funct ie este inte-
grala prima?
cum se pot determina integrale prime?
cate integrale prime dau solut ia generala a sistemului (0.1.2)?
In continuare, vom gasi raspunsul la ntrebarile formulate.
CAPITOLUL 2. Sisteme de ecuat ii diferent iale 16
Sisteme simetrice
Denit ia 0.1.7. Se numeste sistem simetric un sistem de ecuat ii diferent iale
de ordinul ntai, scris sub forma
dx
1
g
1
(x
1
, ..., x
n
)
=
dx
2
g
2
(x
1
, ..., x
n
)
= ... =
dx
n
g
n
(x
1
, ..., x
n
)
(0.1.16)
unde funct iile g
i
: D R
n
R, i = 1, . . . , n, admit derivate part iale de
ordinul ntai continue pe D si nu se anuleaza simultan pe D, (i.e.,

n
i=1
g
2
i
(x
1
, ..., x
n
) = 0, (x
1
, ..., x
n
) D).
Vom arata ca sistemul (0.1.2) se poate scrie sub forma simetrica.

Intr-
adevar,
(0.1.2)
_

_
dy
1
dx
= f
1
(x, y
1
(x), ..., y
n
(x))
dy
2
dx
= f
2
(x, y
1
(x), ..., y
n
(x))
............................
dy
n
dx
= f
n
(x, y
1
(x), ..., y
n
(x))

_
dy
1
f
1
(x,y
1
(x),...,y
n
(x))
=
dx
1
dy
2
f
2
(x,y
1
(x),...,y
n
(x))
=
dx
1
.....................
dy
n
f
n
(x,y
1
(x),...,y
n
(x))
=
dx
1
.
Rezulta,
dy
1
f
1
(x, y
1
, ..., y
n
)
=
dy
2
f
2
(x, y
1
, ..., y
n
)
= ... =
dy
n
f
n
(x, y
1
, ..., y
n
)
=
dx
1
. (0.1.17)
Deci, sistemul (0.1.2) se scrie sub forma unui sistem simetric cu (n + 1)
rapoarte.
Exemplul 0.1.9. Scriem sistemul
_
y

=
zx
yz
z

=
xy
yz
sub forma simetrica:
_
dy
dx
=
zx
yz
dz
dx
=
xy
yz

_
dy
zx
=
dx
yz
dz
xy
=
dx
yz

dx
yz
=
dy
zx
=
dz
xy
.
Invers, sistemul simetric (0.1.16) se poate scrie sub forma normala. Se
xeaza una dintre variabilele x
i
, i = 1, . . . , n, ca variabil a independent a,
spre exemplu x
n
, daca g
n
= 0 si avem
(0.1.16)
dx
1
dx
n
=
g
1
g
n
,
dx
2
dx
n
=
g
2
g
n
, ...,
dx
n1
dx
n
=
g
n1
g
n

_
x

1
=
g
1
g
n
x

2
=
g
2
g
n
.........
x

n1
=
g
n1
g
n
, adica
un sistem normal de (n1) ecuat ii n necunoscutele x
i
(x
n
), i = 1, . . . , n1.
Ment ionam ca scrierea sistemului (0.1.2) sub forma simetrica permite
determinarea integralelor prime.

Insa, apare o alta problema si anume, cate
integrale prime admite sistemul (0.1.16)?
Urmatoarea teorema ne da un criteriu prin care putem verica daca o
funct ie este integral a prima a sistemului simetric (0.1.16).
CAPITOLUL 2. Sisteme de ecuat ii diferent iale 17
Teorema 0.1.3. Condit ia necesara si sucienta ca funct ia F : D R
n

R, F = F(x
1
, x
2
, . . . , x
n
), cu
F
x
i
, i = 1, . . . , n, continue pe D, sa e integrala
prima a sistemului simetric (0.1.16) este
n

i=1
g
i
(x
1
, ..., x
n
)
F
x
i
= 0, (x
1
, ..., x
n
) D. (0.1.18)
Exemplul 0.1.10. Consideram sistemul simetric
dx
y
=
dy
x
=
dz
u
=
du
z
.
Vericam daca funct iile F(x, y, z, u) = yz ux si G(x, y, z, u) = xy uz
sunt integrale prime ale acestuia.
F(x, y, z, u) = yz ux este integrala prima y
F
x
x
F
y
+u
F
z
z
F
u
= 0
y(u) xz + yu z(x) = 0.
G(x, y, z, u) = xyuz este integrala prima y
G
x
x
G
y
+u
G
z
z
G
u
= 0
y
2
x
2
u
2
+ z
2
= 0, x, y, z, u, ceea ce este fals. Deci, doar funct ia
F(x, y, z, u) = yz ux este integrala prima.
Consideram k integrale prime ale sistemului (0.1.16), denite pe o vecinatate
a punctului x

= (x

1
, x

2
, ..., x

n
) D:
F
1
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
), F
2
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
), ..., F
k
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
), k 2. (0.1.19)
Denit ia 0.1.8. Integralele prime (0.1.19) se numesc independente n punc-
tul x

daca matricea iacobiana


_
F
j
x
i
(x

)
_
j=1,...,k
i=1,...,n
=
_
_
F
1
x
1
...
F
1
x
n
... ... ...
F
k
x
1
...
F
k
x
n
_
_
(x

)
are rangul k.
Teorema 0.1.4. Sistemul simetric (0.1.16) admite (n 1) integrale prime
independente, iar orice alta integrala prima a sistemului se scrie sub forma
F = (F
1
, F
2
, ..., F
n1
),
unde este o funct ie arbitrara care admite derivate part iale de ordinul ntai,
continue.
Demonstrat ie. Consideram n integrale prime ale sistemului simet-
ric (0.1.16): F
1
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
), F
2
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
), ..., F
n1
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) si
F(x
1
, x
2
, . . . , x
n
). Aplicand teorema 0.1.3 obt inem sistemul algebric, liniar
CAPITOLUL 2. Sisteme de ecuat ii diferent iale 18
omogen n necunoscutele g
i
, i = 1, . . . , n:
_

_
g
1
F
1
x
1
+ g
2
F
1
x
2
+ ... + g
n
F
1
x
n
= 0
g
1
F
2
x
1
+ g
2
F
2
x
2
+ ... + g
n
F
2
x
n
= 0
......................................
g
1
F
n1
x
1
+ g
2
F
n1
x
2
+ ... + g
n
F
n1
x
n
= 0
g
1
F
x
1
+ g
2
F
x
2
+ ... + g
n
F
x
n
= 0
(0.1.20)
Confom denit iei 0.1.7, funct iile g
i
nu pot simultan nule, deci sistemul
(0.1.20) admite solut ie nebanala, si atunci

F
1
x
1
F
1
x
2
...
F
1
x
n
F
2
x
1
F
2
x
2
...
F
2
x
2
... ... ... ...
F
n1
x
1
F
n1
x
2
...
F
n1
x
2
F
x
1
F
x
2
...
F
x
2

= 0,
ceea ce nseamna ca rangul matricei sistemului (0.1.20) nu este n si, conform
denit iei 0.1.8 rezulta ca integralele prime F
1
, F
2
, ..., F
n1
si F nu sunt
independente. Deci, exista o relat ie de dependent a prin care F depinde de
F
1
, F
2
, ..., F
n1
.
Observat ia 0.1.2. Aplicand teorema 0.1.4 sistemului simetric (0.1.17) rezulta
ca, n integrale prime independente formeaza solut ia generala a sistemului
(0.1.2).
Mai trebuie sa vedem, prin ce metode putem gasi integrale prime? O posi-
bilitate este prin integrare directa, grupand convenabil rapoartele sistemului
simetric (0.1.16).
Exemplul 0.1.11. Pentru sistemul simetric
dx
yz
=
dy
zx
=
dz
xy
trebuie sa gasim
2 integrale prime independente.

Intr-adevar,
dx
yz
=
dy
zx

dx
y
=
dy
x
xdx = ydy
_
xdx =
_
ydy +
c
1
2
x
2
y
2
= c
1
,
deci F
1
(x, y, z) = x
2
y
2
este o integrala prima.
dy
zx
=
dz
xy

dy
z
=
dz
y
ydy = zdz
_
ydy =
_
zdz +
c
2
2
y
2
z
2
= c
2
,
deci avem o alta integrala prima F
2
(x, y, z) = y
2
z
2
. Vericam daca sunt
independente. Matricea iacobiana
_
F
1
x
F
1
y
F
1
z
F
2
x
F
2
y
F
2
z
_
=
_
2x 2y 0
0 2y 2z
_
CAPITOLUL 2. Sisteme de ecuat ii diferent iale 19
are rangul 2, deoarece

2x 2y
0 2y

= 4xy = 0 sau

2y 0
2y 2z

= 4yz = 0
sau

2x 0
0 2z

= 4xz = 0, (x, y, z nu pot simultan nule).


Dar, de cele mai multe ori, rapoartele sistemului simetric (0.1.16) nu se
pot integra direct si atunci se aplica metoda combinat iilor integrabile.
Teorema 0.1.5. Fie funct iile
i
: D R
n
R,
i
=
i
(x
1
, ..., x
n
), i =
1, . . . , n, continue pe D. Daca
1.
1
g
1
+
2
g
2
+... +
n
g
n
= 0 pe D si
2.
1
dx
1
+
2
dx
2
+... +
n
dx
n
= dF(x
1
, ..., x
n
) pe D., atunci funct ia
F : D R
n
R este o integrala prima a sistemului (0.1.16)
Funct iile
i
, i = 1, . . . , n, se gasesc cu ajutorul sistemului simetric (0.1.16),
folosind regulile proport iilor:
dx
1
g
1
=
dx
2
g
2
= ... =
dx
n
g
n
=

1
dx
1

1
g
1
=

2
dx
2

2
g
2
= ... =

n
dx
n

n
g
n
=

1
dx
1
+
2
dx
2
+ ... +
n
dx
n

1
g
1
+
2
g
2
+ ... +
n
g
n
=
dF
0
,
ceea ce implica dF(x
1
, ..., x
n
) = 0. Mai departe, rezulta ca F(x
1
, ..., x
n
) = c
care este o integrala prima a sistemului simetric (0.1.16).
Exemplul 0.1.12. Determinam integralele prime ale sistemului
dx
x(y z)
=
dy
y(z x)
=
dz
z(x y)
prim metoda combinat iilor integrabile.
dx
x(yz)
=
dy
y(zx)
=
dz
z(xy)
=
dx+dy+dz
xyxz+yzzx+zxzy
=
d(x+y+z)
0
d(x + y + z) = 0 x + y + z = c
1
F
1
(x, y, z) = x + y + z.
dx
x(yz)
=
dy
y(zx)
=
dz
z(xy)
=
yzdx+xzdy+xydz
xyz(yz+zx+xy)
=
d(xyz)
0
d(xyz) = 0 xyz = c
2
F
2
(x, y, z) = xyz.
Matricea iacobiana
_
F
1
x
F
1
y
F
1
z
F
2
x
F
2
y
F
2
z
_
=
_
1 1 1
yz xz xy
_
are rangul 2, deoarece

1 1
yz xz

= z(xy) = 0 sau

1 1
xz xy

= x(yz) = 0
sau

1 1
yz xy

= y(xz) = 0, (z(xy), x(yz), x(yz) nu pot simultan


nule).
CAPITOLUL 2. Sisteme de ecuat ii diferent iale 20
Exemplul 0.1.13. Fie sistemul
dx
y
2
z
2
=
dy
z
=
dz
y
. Din ultimele doua
rapoarte rezulta imediat o integrala prima,
dy
z
=
dz
y
y
2
+ z
2
= c
1

F
1
(x, y, z) = y
2
+ z
2
. Pentru cea de-a doua integrala prima avem
dx
y
2
z
2
=
dy
z
=
dz
y
=
zdy+ydz
(y
2
z
2
)
=
dx+zdy+ydz
y
2
z
2
(y
2
z
2
)
=
d(x+yz)
0
d(x + yz) = 0
x + yz = c
2
F
2
(x, y, z) = x + yz. Matricea iacobiana
_
F
1
x
F
1
y
F
1
z
F
2
x
F
2
y
F
2
z
_
=
_
0 2y 2z
1 z y
_
are rangul 2, deoarece

0 2y
1 z

= 2y = 0 sau

2y 2z
z y

= 2(y
2
z
2
) = 0
sau

0 2z
1 y

= 2z = 0.
Subliniem faptul can acest exercit iu, doar pentru determinarea lui F
2
(x, y, z)
am folosit metoda combinat iilor integrabile.
Exemplul 0.1.14. Rezolvam sistemul simetric
dx
x(x + y)
=
dy
y(x + y)
=
dz
(x y)(2x + 2y + z)
.
Trebuie sa determinam doua integrale prime independente. Din primele doua
rapoarte
dx
x(x+y)
=
dy
y(x+y)

dx
x
=
dy
y
xy = c
1
F
1
(x, y, z) = xy.
Pe de alta parte,
dx
x(x+y)
=
dy
y(x+y)
=
dz
(xy)(2x+2y+z)
=
dx+dy+dz
(xy)(x+y+z)
si
dx
x(x+y)
=
dy
y(x+y)
=
dz
(xy)(2x+2y+z)
=
dx+dy
(xy)(x+y)
. Din ultimele doua siruri
de rapoarte rezulta
dx+dy+dz
(xy)(x+y+z)
=
dx+dy
(xy)(x+y)

d(x+y+z)
x+y+z
=
d(x+y)
x+y
(x+y)(x+y +z) = c
2
F
2
(x, y, z) = (x + y)(x + y + z). Matricea iacobiana
_
F
1
x
F
1
y
F
1
z
F
2
x
F
2
y
F
2
z
_
=
_
y x 0
2x + 2y + z 2x + 2y + z x + y
_
are rangul 2, deoarece

y x
2x + 2y + z 2x + 2y + z

= (xy)(2x+2y+z) =
0 sau

x 0
2x + 2y + z x + y

= x(x + y) = 0 sau

y 0
2x + 2y + z x + y

=
y(x + y) = 0.