Multiculturalismul Dac naiunea i cultura s-ar suprapune, atunci n-ar exista nici o dificultate conceptual in definirea multiculturalismului.

Exist sute de definiii ale culturii, astfel nct o formulare e s e i s t i c , memorabil de altfel, precum cea a lui Edouard Herriot pare a fi de referin : culturaeste ceea ce rmne dup ce ai uitat totul sau, conform unei alte versiuni, ea este ceea ce rmne dup ce ai uitat tot ceea ce ai nvat. Prin multiculturalitate se nelege n general convieuire a diferitelor culturi (n sens antropologic) n interiorul unui sistem social (de cele mai multe ori n cadrul unei naiuni), chiar dac aceast convieuire este panic sau conflictual. Pornind de la asumptia ca multiculturalismul este o utopie , guvernul doreste sa demonstreze acest fapt pe baza urmatoarelor argumente: multiculturalismul presupune asimilarea 1.Modelul asimilaionist care vizeaz adaptarea cultural a m i n o r i t i l o r i imigranilor la cultura majoritat. O alt versiune a acestuia o constituie modelul integrativ, n care asimilarea este privit ca un proces de lung durat, timp n care reprezentanilor unei culturi minoritare le sunt garantate anumite drepturi care in de educaie, religie i participare la viaa politca. Dar aceasta asimilare poate genera pierderea identitatii si a unor drepturi, in cazul minoritatilor. De exemplu: Dezbaterea privind integrarea musulmanilor germani ridic din nou ntrebri vechi la care statul a evitat mult vreme s rspund. Se simt imigranii acas n Germania? Sunt ei dispui sau capabili s se identifice i s devin parte a culturii i societii germane sau resping ei chiar fundamentele culturii germane i valorile occidentale n general? Noul studiu, bazat pe interviuri telefonice cu 700 de musulmani din toat ara, pe interviuri de grup cu tineri musulmani i pe analizarea de forumuri online ale acestora, arat c grupul tinerilor cu vrste ntre 14 i 32 de ani care resping integrarea reprezint 15% dintre musulmanii cu cetenie german i 24% dintre non-ceteni. Interpretarea rezultatelor este ns terenul n care ncep controversele, mai ales c discuia este imediat politizat. Germania respect rdcinile i identitile culturale ale imigranilor, dar nu acceptm importul de concepii autoritare, anti-democratice i legate de fanatismul religios. Cine respinge libertatea i democraia nu va avea niciun viitor aici, a declarat ministrul de Interne din partea CSU, Hans-Peter Friedrich. Politicianul nu este la prima sa declaraie despre Islam care strnete controverse la scurt timp dup ce a fost numit n funcie el declara c Islamul nu aparine de Germania.

Astfel de declaratii nu pot constitui temeiul unei discutii despre integrarea musulmanilor in societatea occidentala. Rolul nostru este de a demonstra ca o societate buna se bazeaza pe o comunicare intre culturi si intre oameni . de ce aceasta comunicare nu functioneza de multe ori ? Musulmanii doresc mentinerea culturii lor de origine si SI ESTE NORMAL SA SE COMPORTE ASTFEL. POATE CA OCCI dentalul nu intelege cultura acestore ai valorile pe care ei le impartasesc.. Musulmanii au insistat n numr mai mare pe meninerea culturii lor de origine i au exprimat mai multe convingeri fundamentaliste. Milioane de femei musulmane de toate virstele, numarul lor mergind spre 20 de milioane, traiesc in Europa, intr-un mediu divers si plin de provocari. Desi unele zone din Europa sint deja familiarizate cu prezenta musulmana ca fenomen istoric, realitatea de astazi a comunitatilor musulmane reprezinta o noua experienta, in sensul ca practicile lor sint fara precedent atit pentru musulmani, cit si pentru societatile si tarile acestui continent. Prin urmare, imaginea negativa sau deformata a femeilor musulmane este inca prezenta in mentalul general din Europa si necesita mai multa atentie, analize si discutii. Nu putem sa nu remarcam totusi ca pe fondul escaladarii discursurilor de tip antagonic sau Islamofobia femeia musulmana este tinta principala a deformarilor si ofenselor, sau mai degraba este plasata in mijlocul atacurilor fervente asupra Islamului.

Femeia musulmana si stereotipurile Europenilor le vine usor sa imparta femeile musulmane in doua categorii, anulind posibilitatea existentei unei a treia: 1. Imaginea deformata a femeii musulmane: Conform acestei imagini, femeia musulmana este vazuta ca demodata, extrem de conservatoare, cu mintea ingusta, izolata, e asemeni unei ghicitori ascunse si este vulnerabila la opresiunea si dominatia masculina. De asemenea, e vazuta ca supusa, inferioara, neimpacata cu realitatea inconjuratoare si pretinzind a avea cunoastere falsa. Aceste expresii sint de obicei asociate cu hijab sau esarfa. 2. Imaginea femeii musulmane emancipate: Conform acestei imagini, femeia musulmana este vazuta ca libera, deschisa la minte, deplin constienta de rolul sau, urmind curentul de emancipare din Vest si cursul modernitatii europene. Inlaturarea hijab-ului sau moda occidentala sint amintite in legatura cu aceasta imagine.

A reusit lumea musulmana sa corecteze imaginea? Raspunsul multor grupari din lumea musulmana la acesta problema s-a bazat pe recunosterea
2

pozitiei foarte importante a femeii in mintea occidentalilor oricind subiecte legate de musulmani sau arabi erau luate in discutie. Nu e surprinzator faptul ca majoritatea populatiei europene si-a format o perceptie stereotip negativa asupra atitudinii pe care Islamul si cultura islamica o au in privinta femeii. E greu sa judecam aceasta perceptie ca realista. Acest fapt este reflectat de rezultatele unui studiu din 2005 care arata ca opinia publica europeana e inclinata sa creada ca arabii musulmani nu sint de acord sa acorde femeilor drepturi egale cu ale barbatilor. E drept ca existenta unor situatii incomode, uneori chiar dezastruoase, in care se afla unele femei in lumea musulmana nu poate fi negata. Totusi, nu este acceptabil ca aceste situatii sa fie scoase din context si judecate disproportionat. Incercarile lumii musulmane de a rezolva acesta problema adinc inradacinata in mentalul colectiv din Occident au deschis calea formarii modelelor liberale si conformarea cu caracteristicile celui de-al doilea sterotip. S-a facut apel la necesitatea reformelor, materializate in modificari legislative (cazul Turciei si al Tunisiei, ca si incercari de modificari legislative din Maroc, de exemplu) sau in reusite numerice (de exemplu rata de scolarizare in rindul femeilor) sau prezenta publica (de exemplu femei cu functii de ministri sau parlamentari, purtatori de cuvint etc). Era evident ca acesti pasi sint facuti in principal pentru a capata admiratia Vestului, iar acest lucru depasea preocuparea pentru satisfacerea si cautarea aprobarii a insasi femeii din Est. Totusi, este neintelept sa credem ca aceste probleme legate de imaginea femeii musulmane sar putea rezolva numai facind acesti pasi sau altii asemanatori, pur si simplu pentru ca sint plasati in contextul uniunii cu Vestul si urmarea exemplului occidental. Aceasta notiune este la acelasi nivel cu perceptia conventionala adinc inradacinata in rindul elitelor din Vest despre natiunile si popoarele non-occidentale, ceea ce face dificila exprimarea de opinii critice si crearea unei opinii constiente a grupurilor educate si de reformatori din Europa si din Vest in general. Asadar, trebuie sa fim de acord ca trebuie adaugate si alte subiecte pe agenda de participare si dialog intern in Europa, ca si pe agenda dialogului intre civilizatii si culturi in lumea noastra pluralista. Cine e responsabil sa corecteze imaginea? E recomandabil sa abordam dimensiunea adinc inradacinata a problemei imaginii cu un ochi analitic, pentru a putea ajunge la concluzii utile. Examinarea reactiilor relevante din lumea musulmana da impresia ca s-a dorit doar a arata bine in ochii altora, un puct de vedere ce nu a luat in considerare ca ochii si mintile celorlalti nu sint criteriul corect ce trebuie aplicat in acest caz si ca e nevoie de standarde care sa serveasca drept baza de actiune in aceasta directie. Astfel, imaginea ar trebui sa mearga dincolo de pojghita de exterior a problemei si sa exprime real situatia, sau cel putin cit mai aproape de realitate intr-un mod care sa inlature contradictiile sau frinturile de idei. Aceasta este optiunea viabila care va rezista testelor ce au, in era comunicatiilor, o influenta fara precedent.
3

Trebuie mentionat ca motivul din spatele preocuparii pentru imagine nu ar trebui sa se limiteze la a-i corecta sau ajusta citeva dintre partile nefavorabile, ci este de dorit concentrarea pe aspecte ce solicita remedii practice, nu formale, si definirea functiilor necesare pentru atingerea acestui tel. Familiarizarea cu celalalt si cu mediul si conceptele in care si-a format opiniile este o cerinta indispensabila in procesul de a intelege imaginea pe care si-a format-o despre ceva anume. Acelasi concept se aplica procesului de urmarire a imaginii femeii musulmane in mentalul colectiv european. Astfel, imaginea femeii musulmane in ceea ce putem numi metaforic constiinta colectiva europeana si in unele dintre formele si expresiile sale ar putea corespunde cu viziunea europeana asupra femeii musulmane, sau mai corect impresiile capatate in urma experientelor europene cu Islamul, musulmanii si cultura islamica. Aceasta idee ne duce la a intelege ca o ajustare a oricarei parti a imaginii nu implica cu necesitate intregul (femeia musulmana), ci s-ar putea folosi de cei care au asemenea perceptii si impresii, manifestate in atitudinile, conceptiile, cunosterea si experientele lor. Cel mai raspindit stereotip in mintile occidentalilor tinde sa accentueze influenta Islamului asupra tuturor sau a majoritatii aspectelor din viata musulmanilor. In acest context, este usor sa afirmi ca felul cum se comporta un musulman este legat spontan de religia sa, si la fel comportamentul colectiv in societatile si tarile musulmane. De fapt, un paradox mai adinc poate fi gasit in aceasta interpretare. In acest fel sint explicate aspectele negative si semnele de inapoiere, in timp ce succesele si realizarile sint puse pe seama puterilor externe (de ex influenta occidentala, experienta europeana, efectele integrarii) sau materiale (de ex abundenta materiala in urma descoperirii petrolului). In cazul femeii musulmane, realizarile deosebite, emanciparea si libertatea sint puse pe seama influentei Vestului si a dorintei de a ajunge Europa din urma. Responsabilitatile femeilor musulmane in Europa participarea cu rol de exemplu Contributia efectiva a femeii musulmane la participarea sociala in Europa ar ajuta la ruperea imaginii sterotip, ca sa nu mai vorbim de celelalte teluri si scopuri ale participarii. Este evident ca ruperea imaginii stereotip nu e o sarcina usoara, si nu se prevede ruperea acestei imagini ca intreg. Totusi, contributia calitativa a femeii musulmane in aceasta privinta deriva din trei factori: 1. Ruperea de stereotipurile in care femeia musulmana este plasata in mentalitatea europeana traditionala intr-un mod ce face participarea ei incompatibila cu primul stereotip (al imaginii deformate), cit si cu cel de al doilea (al imaginii emancipate). Astfel, ea si-ar practica religia si in acelasi timp se poate implica in participare efectiva. Ce treuie sa faca este sa interactioneze cu identitatea si experienta sa istorica si sa fie deschisa la experientele altora, pentru a avea de cistigat in mediul ce o inconjoara.
4

2. Mentalitatea europeana traditionala nu a conceput prezenta femeii musulmane in arena sociala europeana, nici in mijlocul societatilor din Vest si mijlocul Europei. Aceasta din cauza ca imaginea stereotip a femeii musulmane este parte a unei imagini exotice, legata de lumi de peste mari si tari. Asemenea opinii sint contrazise de surpriza gasirii femeilor musulmane acoperite, sau femei ce poarta hijab, in societatile si vietile noastre. Aceasta deschide drumul pentru comunicare si experimentarea unei realitati departe de imaginile deformate. In acelasi timp, ofera mijloacele de a intari imaginile stereotip in interiorul spatiului social, dind sansa promotorilor de ura rasiala si instigatorilor la antipatie impotriva Islamului sa-si faca jocul preferat. Aceasta stare de fapt reflecta o parte dintre oportunitati si provocari, alaturate cistigurilor si riscurilor existente. Se subliniaza inca o data cum femeia musulmana este adusa in centrul disputelor si transformata in obiectul loviturilor si presiunilor. Hainele pe care alege sa le poarte ar deveni subiectul preferat al dezbaterilor politice din Franta, Germania, Olanda, Marea Britanie si altele. E posibil sa vedem canditati care sa lupte electoral sub stindardul defaimarii femeii musulmane, asa cum Partidul Liberal din Austria (FP) face inca din 2005. 3. Participarea ar contribui la imbunatatirea situatiei femeii musulmane in Europa si in luarea in dicutie a zonelor deficitare din realitatea sa subiectiva si circumstantele obiective. Prezenta si participarea efectiva deschid noi cai, duc experientele la maturitate si faciliteaza solutii bazate in principal pe perceptii si eforturi subiective care nu mai sint construite neluind in considerare prezenta a insasi femeii vizate. Aceasta ar creste increderea in sine a femeii musulmane, i-ar promova abilitatile si optiunile si ar sustine imaginea generala a femeii musulmane in societate. Mai mult, participarea pozitiva inseamna construirea de punti, intarirea solidaritatii femeilor musulmane in cadrul mecanismului social general, care ar putea reflecta pozitiv imaginea ei.

Redefinire partiala Prezenta femeii musulmane in societatile europene si deschiderea ei spre participare sociala si politica ar putea sa o ajute sa se departeze de imaginea stereotip imprimata in mentalul colectiv european. Cine ar mai indrazni sa lege femeia musulmana care participa efectiv in societatea sa de imaginea deformata familiara viziunii europene si distribuita catre media in fotografii si desene ce ofera o imagine creata a femeii musulmane? Este de asteptat ca aceasta cale sa aduca esarfa sau hijab-ul la o redefinire partiala (nu neaparat pozitiva in toate cazurile) in mintea europenilor, atunci cind oamenii vor vedea ca femeia cu hijab este pe scena dezbaterilor, este in domenii de actiune efectiva, ca participa si este capabila sa fie un competitor. Mesajul cel mai important de transmis astfel ar fi ca femeia musulmana este capabila sa mearga inainte fara a se extrage propriei identitati, ci dimpotriva prin interactiune pozitiva cu mediul sau.

Despre imbracaminte Imbracamintea este vazuta ca un indiciu evident care trimite anumite mesaje. Fiind un mediu ce transmite mesaje, imbracamintea isi depaseste functia de material si patrunde in adincurile constiintei. Este regretabil ca procesul de redefinire a prezentei femeii musulmane in societate se face prin intermediul imbracamintii pe care alege sa o poarte, intrun fel ca implica masuri ca lipsirea de educatie sau loc de munca sub pretextul ca esarfa este o declaratie religioasa sau chiar politica. Acest fapt ne face sa ne intrebam daca nu cumva a privi un anumit costum dintre multe altele ca purtator de mesaje este o expresie a discriminarii. Analizarea radacinilor problemei arata ca nu putem sa trecem cu vederea faptul ca imaginea femeii musulmane in lumea musulmana si in Europa este guvernata de trendul eurocentricitatii gazduit de mentalul colectiv european. Acest trend sugereaza reflectarea experientei europene asupra altor experiente. Conform perceptiilor occidentale, chestiunea femeii in lumea musulmana este plasata intr-un context paralel cu fenomenul de excludere a femeilor din viata sociala si neacordarea drepturilor manifestat in istoria europeana si occidentala. Astfel, ar fi socant pentru multi europeni sa afle ca in Evul Mediu existau femeiinvatat, lideri in comunitati locale si implicate si in alte forme de implicare sociala care, dupa standardele secolului 21, ar fi chiar surprinzatoare.

Scopul principal al participarii, nu doar o imagine formala Cind participarea unui grup social este luata in considerare, pentru ca aceasta sa fie efectiva e de asteptat sa produca o schimbare intr-o anumita situatie. Asta insemana ca ar trebui sa contrinuie la procesul de dezvoltare sau sa conduca la schimbari intr-o directie sau alta. Nu este posibil, ca sa fim drepti, sa excludem particiaprea femeii musulmane din realitatea europeana, in sensul ca participarea sa nu e de asteptat sa fie doar o copiere sau imitare a experientelor altora fie la nivelul aspiratiilor, fie al performantelor sau al discursului. Aceasta duce la concluzia ca este de asteptat, sau cel putin se spera, ca femeia musulmana sa faca niste adaugiri pe parcursul participarii sale, ca aceste adaugiri vor fi simtite in realitatea sa directa si in cea a musulmanilor europeni ca intreg, cit si in arena sociala generala sau macar citeva dintre elementele sale. Aceasta se poate atinge mai ales la nivel local. Bazat pe principii ca cel al egalitatii in drepturi si oportunitati, ar trebui sa se deschida cai pentru aceste adaugiri, astfel incit femeia musulmana europeana sa aiba posibilitatea sa contrinuie la a face ceva in domeniul legislativ, in aplicatii sau in cursul vietii practice si chiar in domeniul culturii si gindirii, media, educatie si altele. In acelasi timp cu intarirea imaginii pasive stereotip a rolului domestic al femeii, nu este corect sa scoatem nobilul rol al maternitatii, eforturile in cadrul familiei si munca zilnica in casa din cadrul contributiei sociale a femeii musulmane sau oricarei alte femei. Asta pentru ca participarea nu incepe la usa casei si nici nu se termina acolo, indiferent daca aceste contributii sint ignorate de unele curente ale modernitatii europene, ce este acum mai mult ca oricind pusa sub semnul intrebarii.
6

Introducere Studiul de fa i propune introspecia asupra politicilor multiculturale referitoare la comunitile de musulmani din cele dou viziuni ale multiculturalismului n Europa, Frana i Germania. Aceste dou ri au tradiii diferite ale identitii naionale i ale ceteniei, sunt cazuri contrare, interesante de comparat. Totodat, am apreciat ca fiind interesant abordarea unui concept att de dinamic i plurivalent precum multiculturalismul, lund n considerare c acest concept a fost studiat i n cadrul sociologiei, teoriei culturii, filosofiei politice sau perspectivelor manageriale, aa cum afirm Koenig n lucrarea sa International Journal on Multicultural Studies. Cu ajutorul cadrului teoretic care va fi conturat, voi ncerca s demonstrez validitatea asumpiei c principalul motiv al eecului de integrare a minoritilor n societatea european poate fi explicat pe baza conceptului de identitate i pe baza definiiei naionale a ceteniei, iar singurele politici apte s soluioneze criza de asimilare actual vor trebui s in seama de aceast realitate. Precizarea imperativ este c nici un proces de integrare a minoritilor, etnice sau naionale nu poate avea o finalitate pozitiv n absena unor soluii de armonizare i cooperare a celor dou identiti concurente, i anume identitatea majoritii i identitatea minoritii, supuse formelor de inechitate plurale1. Vom vedea n cele ce urmeaz ce implicaii are tradiia naional a ceteniei n contextul politicilor de integrare a imigranilor, concomitent cu luarea n considerare a aseriunii lui Hollifield i Jacobson, i anume aceea c cetenia reprezint baza pentru participarea politic activ n societate, religia este surs a identitii culturale i personale, iar multiculturalismul este inerent democraiei2. Semnificaii ale multiculturalismului Contientizarea pe scar larg a consecinelor diversitii a avut drept rezultat apariia, pe parcursul ultimului deceniu al secolului al XX-lea, a unui numr impresionant de lucrri dedicate multiculturalismului. Nathan Glazer, cercettor al relaiilor etnice, constata n 1997 c n momentul de fa am ajuns s fim toi multiculturaliti3. n primul rnd, pentru comprehensiunea corect a termenului de multiculturalitate, trebuie s trecem n revist i s explicm succint cele trei aspecte ale sale inter-relaionate dar distincte: multiculturalismul ca o critic a naionalismului cultural (aceasta se realizeaz prin deconspirarea logicii hegemonice a statului naional mono-cultural), multiculturalismul ca filosofie social (crearea unui spaiu teoretic necesar unei cotituri paradigmatice la nivelul valorilor sociale i politice, legitimarea unor valori precum recunoatere sau diferen) i multiculturalismul ca politic public (msuri multiculturale concrete de gestionare a diversitii etno-culturale). Consecutiv, precizm c multiculturalismul este un concept indisolubil legat de cadrul teoriei i practicii democraiei liberale. Amintim n acest sens cele patru premise liberale ale multiculturalismului, teoretizate de George Schopflin acceptarea democraiei ca cel mai eficient instrument de rezolvare a conflictelor interetnice, presupoziia de bun credin acordat celorlali indivizi, posibil de consolidat ntr-un mediu specific democratic, acceptarea i respectarea normelor statului i, n fine, conceperea multiculturalismului ca o soluie viabil de rezolvare a problemelor cauzate de diferenele culturale, sub forma unui retu coerent cu tradiia democraiei liberale4.

Din panoplia de definiii ale atitudinilor fa de multiculturalism, reiterm perspectiva lui Jacobs, care accentueaz recunoaterea diversitii i suportul pentru protecia drepturilor pentru toate grupurile, aceast abordare fiind la antipodul abordrii lui Siebers, care privete multiculturalismul precum multiplicarea diferenelor experimentate5. Reliefm distincia lui Tiryakian ntre multicultural ca o trstur demografic a societilor moderne i multiculturalism ca ideologie i descrierea lui G. Sartori, care afirm c multiculturalismul este politica gata s promoveze diferenele etnice i culturale6. Remarcm c opoziia fa de universalismul tradiional i acceptarea compoziiei plurale a societii sunt elemente nodale ale tuturor abordrilor multiculturale7. Este interesant de tiut c multiculturalismul, ca o teorie a drepturilor minoritilor, se raliaz unei ofensive mai largi mpotriva unor caracteristici ale filosofiei politice liberale, precum neutralitatea statului sau dreptatea procedural. Will Kymlicka ne relateaz despre o prim victorie ctigat de susintorii teoriilor multiculturale, aceea a impunerii drepturilor minoritare ca instrument teoretic valid i perfect justificabil n cadrul unei teorii revizuite a democraiei liberale. Drepturile minoritilor sunt legitime dac sunt percepute ca rspuns defensiv la crearea naiunii de ctre stat8, aa cum precizeaz autorul. Ca ideologie a diversitii, multiculturalismul i propune s creeze un cadru de afirmare pentru identitile de grup. C.W. Watson circumscrie multiculturalismul implicaiilor politice i filosofice presupuse de coexistena modalitilor variate de situare a omului n lume i a modului n care diferitele entiti culturale lupt pentru recunoatere, att n cadrul statului naional ct i n sistemul global9. Faete ale multiculturalismului. Frana i Germania Cetenia, n opinia lui Ruud Koopmans i Paul Statham, nu definete doar o form a membershipului, dar i un nsemn cultural al naiunii, desemnnd totodat i abilitatea imigranilor de a se altura comunitii naionale. Autorii pornesc de la distincia lui Rogers Brubaker a achiziiei ceteniei pe baza principiului jus soli (unde accesul este permis fie n mod automat pe baza naterii pe teritoriul naional, fie prin naturalizare) sau pe baza principiului jus sanguinis (n acest caz, accesul este dificil pentru cei care nu dein legturi etno-culturale cu naiunea) i argumenteaz faptul c aceast distincie ntre formele etnoculturale i civic culturale ale ceteniei ignor dimensiunea drepturilor culturale, central n viziunea multiculturalismului. Astfel, autorii propun combinarea dimensiunii drepturilor culturale ale multiculturalismului cu criteriile formale de accedere la cetenie, din analiza lui Brubaker. Aceasta conduce la trasarea unor modele ale ceteniei, sau tipuri de regimuri ale ceteniei, fiecare definind o reglementare instituional particular pentru dezbaterea politic asupra migraiei. Primul regim, etnic sau exclusiv, respinge accesul imigranilor la comunitatea politic, sau l construiete foarte dificil, prin bariere instituionale sau culturale. Teoreticienii acestui regim, precum Castles and Miller, Safran, Smith i Blanc au consacrat Germania ca exemplu tipic pentru acest regim, urmat de Austria, Elveia i Israel. Al doilea tip de regim, asimilaionist sau republican este exemplificat de Frana i se caracterizeaz printr-un acces facil la cetenie, datorit principiului jus soli, ns pretinde imigranilor un grad nalt de asimilare n sfera public, fr s le acorde acestora recunoaterea cultural10. Care sunt consecinele care emerg din teoretizarea acestor regimuri, n ceea ce privete integrarea populaiei imigrante? n primul rnd, politica asimilaionist presupune acordarea dreptului de cetenie n baza principiului jus soli pentru acei imigrani nscui pe teritoriul
8

statutului sau naturalizai, refuznd ns recunoaterea unei existene separate a acestora11. n acest model, comunitile imigrante nu sunt recunoscute precum entiti relevante pentru autoritile publice, acest model cernd imigranilor un anumit grad de adaptare cultural. Asimilaionismul francez ignor filozofia etnicitii n cadrul teritoriului naional. Acest fapt implic consecine importante asupra politicilor ce privesc statutul minoritilor etnice. n timp ce imigranii trebuie s lucreze la integrarea lor n societatea francez, Frana trebuie s fac integrarea posibil prin dezvoltarea unei atitudini de toleran privitoare la diferitele culturi12. Subliniem faptul c noiunile de naionalitate i cetenie nu sunt sinonime n contextul francez, chiar dac sunt foarte strns relaionate. Literatura de specialitate afirm c naionalitatea francez este o cale spre accesul la cetenie. Aici se impune menionat distincia ntre cetenie i naionalitate. n contextul francez, cetenia se refer la un set de practici accesul la drepturile civice, dreptul de a participa la viaa social i politic a comunitii naionale, accesul la drepturile politice. Pe de alt parte, naionalitatea se refer la legtura legal ntre individ i stat13. Pentru modelul asimilaionist francez, c noiunea de minoritate nu este relevant n cadrul legal i instituional. Constituia definete Republica ca indivizibil i exist o politic oficial care unific populaia legal i social, aceasta pentru a se asigura, n contextul francez, c Naiunea coincide cu Statul. Drepturile minoritilor, libertatea religioas, sunt guvernate nu de legile publice, ci de exerciiul privat al libertilor publice. Legislaia anti - discriminare a cunoscut principalele forme nc din anul 1970. Legislaia francez recunoate discriminarea pe motive religioase, dar asumpia comun este c discriminarea religioas este asociat cu discriminarea rasial14. Discutnd despre identitatea musulmanilor n Frana, se remarc o particularitate foarte interesant i anume aceea c, spre deosebire de alte ri, Frana nu permite colectarea sau publicarea statisticilor asupra grupurilor religioase. Legea interzice distingerea, numrarea cetenilor sau rezidenilor n funcie de credina lor. Orice apreciere care indic membershipul religios este interzis, chiar dac se bazeaz pe remarci individuale sau pe estimri ale autoritilor publice. Ultimele recensminte care au formulat o ntrebare despre apartenena religioas au fost n 1872 i n 1962, n departamentele aparinnd de AlsaceMoselle15. Cazul Islamului n Frana este particular i interesant, deoarece reprezint o comunitate care trebuie s-i construiasc identitatea religioas ntr-o societate dominat de secularism16. Abordarea francez promoveaz asumpia unui identiti franceze unice, naionale, pentru imigranii care dobndesc cetenia i totodat, idealul integrrii naionale este dificil de conciliat cu afilierile de ordin cultural, lingvistic sau alte afilieri care nu sunt n concordan cu cele ale majoritii17. Cerinele multiculturalismului sunt excluse din arena public, modelul asimilaionist francez presupunnd ca indivizii s-i afirme participarea religioas i cultural n sfera privat. Politicile care au vizat procesul de integrare s-au referit la populaia imigrant ca ntreg, mai degrab dect la musulmanii francezi n special. Religia musulmanilor este parte a identitii i trebuie s fie recunoscut de responsivitatea instituional pentru simbolurile religioase, educaie, manifestri religioase. Legislaia anti-discriminare francez recunoate i sancioneaz discriminarea din motive religioase, dar nu d o definiie clar discriminrii indirecte, deoarece, dac s-ar proceda n acest mod, ar trebui s se fac referire la categorii speciale ale populaiei, ceea ce este interzis de Constituia francez18. n al doilea rnd, poate remarca contrastul dintre modelul asimilaionist francez i modelul guest-worker german. Naiunea german nu este definit att de cultur, ct de apartenena n
9

das Volk, sau etnicitatea german. n Frana exist concepia republican, universalist despre cetean, iar cerinele pentru apartenen nu se fundamenteaz pe legturile de snge, ci pe cultur. Modelul guest-worker german permite teoretic accesul membershipului, dar membershipul grupurilor etnice este interzis, ca urmare a motenirii principiului jus sanguinis. Actualele legi din Germania garanteaz accesul egal i nediscriminatoriu la serviciile publice, ns doar pentru cei care sunt ceteni germani. Legea naturalizrii a devenit foarte restrictiv, concomitent cu testul de limb, imigranii trebuie s demonstreze de asemenea o nelegere de baz a valorilor civice germane i s accepte domnia legii. Aceste cerine sunt rezonabile n contextul n care guvernmntul ncurajeaz activ dobndirea ceteniei de ctre imigrani. Cu toate aceste, guvernmntul continu s interzic cetenia dual n condiiile n care muli imigrani, ndeosebi turci, au ales s nu devin ceteni germani din dorina de a-i pstra naionalitatea proprie19. Abordarea istoric german asupra ceteniei i naionalitii este o abordare etnic. Aducem n discuie faptul c, o dat cu separarea Germaniei n 1949 n dou state diferite, Republica Federal a Germaniei a cerut responsabilitatea exclusiv pentru toi germanii din est i din vest, precum i pentru descendenii germani care triau n rile Europei de Est i n Uniunea Sovietic. Aceste circumstane au determinat formele inclusive ale ceteniei, care au fcut funcional nelegerea etnic a ceteniei. Urmnd aceast logic, germanii Aussiedler (emigrani de origine etnic german din Europa de Est, Europa de Sud - Est i Asia) i bersiedler (rezideni germani), au deinut un status al imigrrii diferit de imigranii denumii guest-workers. Primele dou categorii de imigrani au acces deplin la drepturile ceteneti, pe cnd imigranii guest-workers nu dein drepturi ceteneti. Amintim importana anului 2000, atunci cnd noua lege a ceteniei a prevzut un acces mai facil la dobndirea ceteniei i a postulat principiul jus soli, dar n mod parial, prin asigurarea ceteniei copiilorcu prini strini, care se nasc pe teritoriul german. Un al doilea aspect pe care dorim s-l supunem ateniei este numrul n scdere al naturalizrilor populaiei musulmane. Agenia Oficial German pentru Statistic a constatat o reducere a numrului de naturalizri, mai ales pentru populaia de origine musulman. Astfel, n anul 2001 se constatau 188,889 de naturalizri, n 2002 103,606, n 2003 92,799, n 2004 73,995, iar n 2005 57,456. Cercettorii avizai precum Schiffauer sau Schmidt-Hornstein au explicat acest fapt prin faptul c, pentru o ndelungat perioad de timp, nu a existat doar o ezitare din partea autoritilor germane de a garanta cetenia pentru imigranii germani, dar i o reluctan din partea acestor imigrani de a aplica pentru dobndirea ceteniei, acest fapt reprezentnd o trdare a backgroundului lor naional. Numrul n scdere al musulmanilor care dobndesc cetenia german este problematic, i cu att mai mult dac lum n considerare ca dobndirea ceteniei este o cerin pentru participarea politic, pentru integrarea real n societatea german i pentru accesul la drepturile minoritilor20. O dezbatere cuprinztoare n Germania se refer la educaia n coli a elevilor cu un background religios Islamic. Cu toate c libertatea religioas este garantat de Constituie21, iar educaia religioas n colile publice reprezint un drept constituional n Germania, s-a argumentat faptul c aceste garanii se refer doar la religiile cretine sau prezentului religios tradiional n Europa de Vest, excluznd Islamul22. n Germania, educaia religioas este o materie obligatorie, organizat, pltit, supravegheat de stat, dar definit din punct de vedere confesional i care se refer la caracteristicile i drepturile nvmntului n raport cu competena diferitelor biserici. n majoritatea regiunilor germane, elevii pot alege n locul acestei materii o materie alternativ cu caracter nereligios (etic, norme i valori, filozofie), iar n inutul Bremen i n oraul Berlin, n colile publice nu exist educaie religioas confesional23.
10

Interesant este faptul c definiia naional a ceteniei, dei diferit pentru modelul german i cel francez, i modul de definire a naiunii - accentund prerechizitele culturale, pentru Frana, Republica devoratoare de identiti, precum este denumit de I. Wallerstein, sau caracteristica etnicitii, pentru Germania - sunt responsabile pentru criza integrrii imigranilor, ndeosebi a comunitii de musulmani. Caracterul de recrudescen a gestionrii consecinelor diversitii, rezultat din fenomenul migraional, se vdete i din introspecia declaraiilor politice ale liderilor europeni. ntr-o declaraie din octombrie 2010, cancelarul german Angela Merkel a vituperat multiculturalismul n Germania, cu referire la comunitile de musulmani, afirmnd c acesta este un eec. n februarie 2011, preedintele Nicolas Sarkozy a dezavuat n termeni similari politicile multiculturale n Frana, afirmnd c imigranii trebuie s internalizeze valorile fundamentale ale statului francez, integrndu-se n comunitatea naional. Aceste declaraii privind eecul multiculturalismului nu sunt singulare. Premierul britanic David Cameron a condamnat multiculturalismul de stat, afirmnd c Marea Britanie necesit o identitate naional robust pentru gestionarea ideologiilor extremiste. Precedentul acestor declaraii este reprezentat de aseriunea fostului premier al Spaniei, Jos Maria Aznar, care a detractat n 2006 multiculturalismul pe motiv c divide i debiliteaz societile, fr a genera toleran sau integrare, afirmnd c elaborarea unor legi diferite pentru populaii de etnii sau religii diferite este o eroare. Similar, Silvio Berlusconi a afirmat n 2009 c nu aprob ideea unei Italii multietnice. Din aceste declaraii se desprinde imperativul revigorrii sentimentului de identitate naional. n aceste condiii, promisiunea multiculturalismului de a fi paladiu pentru diversitatea etnic i religioas este pervertit, iar eecul multiculturalismului reiterat de liderii europeni devine un cal troian pentru proiectul mprtit al prinilor fondatori ai construciei europene unificarea european i construirea visului unei Europe Unite

11