Sportul este considerat important in formarea indivizilor, fiind apreciat ca un factor de socializare cu o importanta din ce in ce mai crescuta in societatea

moderna. Atat dezvoltarea biologica, cat si trasaturile psihice modelate de procesul socializarii continua pe parcursul intregii vieti pe masura sumarii si exercitarii a noi roluri sociale si asimilarii de noi experiente. Daca dobandirea uneia sau alteia din aceste sarcini de dezvoltare esueaza, rezulta o serie de efecte negative printre care lipsa de adaptare sociala, cresterea anxietatii, dezaprobarea sociala si incapacitatea de exercitare a altor sarcini. Efecte ale socializarii prin sport si activitate fizica Socializarea prin sport vizeaza, in egala masura, individul si grupul. O socializare individuala se realizeaza atunci cand individul asimileaza atitudini, valori, conceptii sau modele de comportament specifice grupului sau comunitatii sportive, in vederea adaptarii si integrarii lui. Socializarea grupului, prin extinderea numarului de indivizi practicanti de sport, contribuie la dezvoltarea ramurilor de sport si, implicit, a sistemului. Socializarea prin sport semnifica masura in care atitudinile, valorile, deprinderile si regulile invatate in sport se transfera si se manifesta in alte sfere sociale. Copiii si tineretul sunt principalii beneficiari ai practicii educatiei fizice si sportului. Copilaria timpurie este perioada in care activitatea motrica are o importanta vitala pentru socializare. In etapa de inceput a vietii, copilul este sensibil la dezvoltarea cognitiva si morala, el isi asuma roluri diferite, invata ca este deosebit de ceilalti si, mai ales, invata sa construiasca relatii cu ceilalti.

Delimitari conceptuale

Educatia fizica vizeaza dezvoltarea armonioasa a organismului, intarirea sanatatii si cultivarea unor calitati fizice (Cretu, 1999, Jinga&Istrate, 1998). u1p19pn Este primul gen de educare, care isi exercita influenta asupra organismului. Educatia fizica vizeaza latura biologica a fiintei umane.

Este actiunea care priveste toate vastele umane prin a raspunde unei duble trebuinte: individuala; sociala, adica: starea de sanatate a organismului uman, dezvoltarea normala a acestuia, prelungirea duratei vietii omului. In sistemul valorilor unei societati, sanatatea biologica este una din valorile viatale care se intersecteaza cu sanatatea naturii si sanatatea mintala a omului. Prin aceasta dubla necesitate, educatie fizica si sportiva este conditionata ereditar si ambiental (Calin, 1996). Sistemul educatiei fizice si sportive cuprinde (Calin, 1996): educatia fizica si sportiva scolara; educatia fizica si sportiva militara; educatia fizica si sportiva profilactica sau curativa; educatia fizica si sportiva medicala etc. Aceasta dimensiune a educatiei urmareste (Jinga&Istrate, 1998, Cretu, 1999, Nicola, 1994): intarirea sanatatii si calirea organismului; formarea si dezvoltarea deprinderilor motrice de baza si a calitatilor fizice a miscarilor: forta, rezistenta, viteza, indemanare; formarea si dezvoltarea unor trasaturi de vointa si caracter: simtul dreptatii, curajul, stapanirea de sine, cinstea etc; formarea si dezvoltarea deprinderilor igienico-sanitare. Scopul educatiei fizice (Jinga&Istrate, 1998): consolidarea sanatatii, a capacitatii de munca; perfectionarea calitatilor motrice;

 dezvoltarea armonioasa a organismului; formarea calitatilor morale; refacerea fortelor fizice si psihice.

Dezideratele educatiei fizice In formularea dezideratelor educatiei fizice se intalnesc urmatoarele tendinte: una are in vedere vitalitatea biofizica a omului in societate -; asigurarea unei dezvoltari armonioase a organismului; alta se refera la la masurarea si evaluarea capacitatii biometrice a copilului si tanarului -; ofera, astfel, valori concrete ale nivelurilor dezvoltarii calitatilor motrice ale organismului; formularea dezideratelor educatiei fizice si sportive cu ajutorul modelelor motrice -; pe trepte de invatamant si ani de studii (Calin, 1996).

a) intarirea sanatatii si calirea organismului Acest obiectiv urmareste cresterea normala a copilului, dezvoltarea armonioasa si stimularea marilor functiuni vitale in scopul intaririi rezistentei organismului si al sporirii capacitatii de munca a elevilor. Ea implica: grija pentru apararea si intarirea sanatatii elevilor; crearea conditiilor necesare pentru viata si dezvoltarea lor fizica normala; dezvolatrea capacitatii organismului de a se adapta la conditiile concrete ale vietii. De asemenea, trebuie sa se aibe in vedere: imbunatatirea tinutei corecte a corpului; educarea obisnuintei de a practica sistematic exercitiile si diferitele ramuri de sport potrivit aptitudinilor lor fizice; fortificarea si calirea trupului;

 dezvoltarea rezistentei la actiunile mediului inconjurator (Jinga&Istrate, 1998).

b) formarea si dezvoltarea deprinderilor motrice de baza si a calitatilor fizice a miscarilor: forta, rezistenta, viteza, indemanare Acest deziderat are in vedere: inarmarea elevilor cu un ansamblu de miscari si indemanari necesare in viata, precum si pentru dezvoltarea unui corp sanatos; cultivarea deprinderii si a dragostei pentru gimnastica, sport si alte activitati fizice. Prin practicarea educatiei fizice, organismul elevilor trebuie sa dobandeasca o serie de calitati fizice: forta, rezistenta, viteza, indemanare (Jinga&Istrate, 1998).

c) formarea si dezvoltarea unor trasaturi de vointa si caracter Prin practicarea educatiei fizice se au in vedere urmatoarele calitati moralvolitive: stapanirea de sine; punctualitatea, perseverenta; curajul etc, precum si o serie de trasaturi de caracter: cinstea; corectitudinea; modestia etc (Jinga&Istrate, 1998).

d) formarea si dezvoltarea deprinderilor igienico-sanitare Acest deziderat presupune: transmiterea unor cunostinte noi privind igiena individuala si calirea organismului prin factori naturali de mediu: apa, aer, soare; folosirea rationala a acestora; formarea deprinderilor si obisnuintelor igienice necesare efectuarii exercitiilor fizice si a sportului; dezvoltarea cunostintelor privind alimentatia stiintifica; obisnuirea cu respectarea regulilor de igiena a alimentatiei. De asemenea, trebuie avute permanent in vedere: imbogatirea cunostintelor privind accidentele; primul ajutor in caz de accidente; instruirea practica pentru formarea deprinderilor de prim ajutor; informarea stiintifica privind organele si functia de reproducere la om; igiena organelor genitale; prevenirea bolilor; formarea unei atitudini corecte privind relatiile dintre sexe (Jinga&Istrate, 1998).

Modalitati de realizare a educatiei fizice Dimensiunea corporala a educatiei este realizata prin: educatia fizica din scoala -; educatia miscarii; educatia psihomotorie realizata prin programul scolar -; educatie prin miscare; activitati educative care implica coordonatele motorii si psihomotorii -; cercuri de gimnastica, inot, sculptura, pictura, drumetii, excursii etc;

 sportul practicat atat in cadrul scolar, cat si al educatiei nonformale, sau chiar informale. Forma principala prin care se infaptuiesc dezideratele educatiei fizice o reprezinta ora de educatie fizica. Dintre modalitatile de realizare a educatiei fizice prin educatia nonformala: exercitiile fizice; gimnastica; jocurile si concursurile sportive; concursurile de orientare turistica; excursiile; drumetiile; competitiile sportive intre clase, scoli etc (Jinga&Istrate, 1998). Metodele si mijloacele educatiei fizice si sportive scolare Educatia fizica dispune de un sistem de metode si mijloace de actiune: exercitiul fizic de o mare diversitate; o mare varietate de mijloace asociate, generale si specifice unor ramuri sportive. Exercitiul fizic este actiunea corporala efectuata potrivit unor norme de executie, in vederea dezvoltarii deprinderilor si calitatilor motrice ale organismului. Normele efectuarii exercitiului fizic: selectia si gradarea exercitiilor fizice; precizia miscarilor motrice. Componentele exercitiului motric: miscarea motrica de forta, viteza, rezistenta, indemanare; scopul urmarit;

 efortul fizic si psihic solicitat in relatie cu ritmul general al actului motric; tehnica de executie; rezultatul obtinut in urma executarii exercitiului. Se deosebesc doua metode generale ale educatiei fizice si sportive: gimnastica; jocul sportiv (Calin, 1996).

a) Gimnastica Este o variabila de exercitiu fizic: gimnastica igienica si ajutatoare -; necesara dezvoltarii organismului, cu efecte asupra sistemului nervos, asupra circulatiei sangelui si asupra aparatului respirator si a celui digestiv; gimnastica sportiva si de performanta -; necesara afirmarii aptitudinilor si talentelor sportive (Calin, 1996). b) Jocul sportiv Deosebim: Jocurile sportive cu reguli de miscare; Jocurile pentru dezvoltarea deprinderilor motrice de baza; Jocurile pentru perfectionarea deprinderilor specifice ramurilor sportive; Jocurile pentru dezvoltarea unor procese psihice; Jocurile cu balonul, inotul tragerile cu arcul, pescuitul, in cadrul activitatilor sportive scolare si extrascolare (Calin, 1996).

Interdependenta educatiei fizice cu celelalte dimensiuni ale educatiei Prin realizarea deezideratelor sale, educatia fizica contribuie la realizarea dezideratelor educatiei intelectuale si profesionale. Anumite deprinderi motrice (forta, viteza, rezistenta, indemanare, etc) pot fi transferate si utilizate in cadrul unor activitati ce solicita efort fizic.

Practicarea educatiei fizice si sportului contribuie la dezvoltarea si consolidarea unor trasaturi morale, de vointa si caracter. Frumusetea si armonia exercitiilor faciliteaza formarea unor calitati estetice (Nicola, 1994). Socializarea n sport Socializare prin sport Socilizarea n sport Socializarea n context sportiv