Sunteți pe pagina 1din 3

Alina Neamtu Alexandra Mihalache grupa 7, anul II

Modelul Saussurean (Daniel Chandler - Semiotics. The Basics)


Suntem condusi de dorinta de a da intelesuri la orice, prin crearea si interpretarea de semne. Potrivit filosofului Charles Sanders Pierce, gandim doar in semne. Acestea pot fi reprezentate de cuvinte, imagini, suntete, mirosuri, arone, actiuni sau obiecte. Orice poate fi semn, atata timp cat cineva il interpreteaza ca semnificand ceva. Interpretam in mod inconstient si relatandu-ne la sisteme de conventie familiare noua. Exista doua modele ale semnului: cel al lingvistului Ferdinand de Saussure si cel al lui Charles Sanders Pierce. Bazandu-se pe semne lingvistice (cuvinte), Saussure a definit un semn ca fiind compus din semnificat (imaginea vizuala) si semnificant (cuvantul in sine). Umberto Eco considera ca semnificatul este o combinatie intre imaginea mentala, conceptul si realitatea psihologica. Ambele aveau o forma nonmateriala, dar acum semnificantul este interpretat ca forma fizica; poate fi vazut, auzit, atins, mirosit sau gustat. In modelul Saussurean, semnul este intregul care rezulta din asocierea semnificatului si semnificantul. Relatia dintre cele doua poarta numele de semnificatie. Un semn e combinatia dintre un semnificant si un anume semnificat. Totusi, un semnificant poate avea mai multe intelesuri. Saussure vedea scrisul ca pe un sistem de semne separat, secundar, dependent, dar comparabil; "un semn al unui semn". O litera semnifica un sunet in sistemul de semne primar al limbajului. Cand vorbim despre un anumit lucru, avem un concept despre acesta, nu despre lucrul in sine. Conceptele, nu cuvintele, au inteles direct. Mai mult, fiind imaterial, limbajul este un mediu complex si dezvoltat in care cuvintele sunt mereu la indemana. Saussure sustine ca semnificatul si semnificantul sunt ca doua

parti ale unei foi. Cele doua sunt in totalitate interdependente, niciunul neexistand inaintea celuilalt. Teoreticienii poststructuralisti critica distinctia clara pe care a facut-o Saussure prin linia punctata, care considera ca ar trebui sa dispara. Avem tendinta sa credem ca semnificatul precede si preexista semnificantului, asa cum si Lewis Carol scria in Alice in Tara Minunilor: "cauta sensul, iar sunetele vor avea grija de ele". Totusi, anumiti teoreticieni post-Saussurieni considera ca semnificantul preceda semnificatul. Semnele au sens doar daca fac parte dintr-un sistem formal, generalizat si abstract. Conceptia sa asupra intelesului unui semn a fost mai degraba structurala si relationala, decat referentiala. Niciun semn nu are sens decat in relatie cu alte semne. Atat semnificatul, cat si semnificantul sunt entitati relationale. Relatia dintre semne defineste ceea ce de fapt sunt doua planuri: cel de expresie si cel de continut, iar sunetul si gandul sunt planuri diferite, dar corelate. Saussure se refera la valoare unui semn depinzand de relatiile cu alte semne din acelasi sistem. Un semn nu are o valoare absolut independenta de context. Saussure apeleaza la o analogie: in jocul de sah, valoare fiecarei piese depinde de prezenta ei pe tabla. Este gresit sa consideram semnul doar o combinatie intre un anumit sunet si un anumit concept; asta ar insemna sa il izolam din sistemul din care face parte. Exista o diferenta intre semnificatie si valoare. De exemplu, cuvantul frantuzesc "mouton" poate avea aceasi semnificatie cu cuvantul englezesc "sheep", dar nu au aceasi valoare. In timp ce in engleza 'sheep" este animalul, iar "mutton" este carnea gatita si servita, in franceza "mouton" le acopera pe ambele. In limbaj, ceea ce diferentiaza un semn este ceea ce il constituie. S-a demonstrat ca un singur termen dintr-un limbaj se afla in imposibilitate, pentru ca poate fi aplicat la orice si nu face nicio diferenta. Pentru ca diferenta sa se produca, mai este nevoie si de adaugarea unul alt termen, pentru a putea face o definitie. Conceptele nu sunt definite in mod pozitiv, ci negativ, in contrast cu alte elemente din acelasi sistem, adica sa fie ce nu sunt celelalte. In scris, valoarea unei litere este negativa si diferentiala. Tot ce trebuie sa facem e sa deosebim o litera de alta. Chiar daca semnificatul si semnificantul sunt negative cand le luam separat, semnul este un termen pozitiv. Desi se considera ca semnificantul reprezinta semnificatul, semioticienii saussurieni cred ca nu exista nicio relatie necesara, directa si inevitabila intre cele doua. In contextul limbajului natural, Saussure considera ca nu este nicio legatura inerenta, esentiala, transparenta sau naturala intre acestea si ca forma semnificantului nu e determinata de ceea ce semnifica. Niciun semnificant nu este in mod natural mai potrivit

pentru un semnificat decat oricare alt semnificant. In principiu, orice semnificant poate reprezenta orice semnificat, procesul prin care alegem semnificantul fiind complet arbitrar. Saussure a ilustrat principiul arbitrat la nivel lexical, in relatie cu cuvinte individuale ca semne. Principiul poate fi aplicat intregului sistem de semne. Daca ar exista cate un singur cuvant pentru fiecare concept, am putea sa-i gasim foarte usor echivalentul in orice limba, insa realitatea e impartita in categorii alese arbitrar, iar lumea conceptuala cu care fiecare e familiarizat poate fi divizata in mod diferit. Nicio limba nu se aseamana cu alta, nu reflecta societatea in acelasi fel. Limba joaca un rol foarte important in constructia realitatii. Principiul arbitrar reprezinta un concept radical pentru ca stabileste autonomia limbii in relatie cu realitatea. Modelul Saussurean sustine ca limba nu reflecta realitatea, ci mai degraba o contruieste. Putem folosi limba pentru a spune ce se afla in lume la fel cum am putea nega. Insa, pentru ca am ajuns sa cunoastem lumea in care traim, prin intermediul limbii am putea spune ca limbajul determina realitatea si nu invers. Saussure afirma ca intregul set lingvistic nu poate fi complet arbitrar, pentru ca astfel functia comunicativa a sistemului ar fi distrusa, din cauza faptului ca nu s-ar puta dezvolta. Saussure mai spune ca unele sintagme au fost formate in mod rational, compuse din doua cuvinte deja existente (floarea-soarelui). Semnele sunt "relativ arbitrare". Culoarea rosu a semaforului nu este pe intreg arbitrara, fiindca rosul este deja asociat cu pericolul. Daca un semn detine o existenta istorica, acesta nu poate fi schimbat in mod arbitrar. Principiul nu semnifica faptul ca orice individ, prin liberul arbitru, poate alege orice semnificant pentru un anumit semnificat, pentru ca astfel comunicarea ar fi imposibila. Limbajul este "dat", mostenit, nu ne creem singuri acest sistem. Saussure compara sistemul limbajului cu un contract care nu poate fi negociat, pe care trebuie sa il respectam de cum ne-am nascut si pe care il acceptam precum ar fi natural. Un cuvant, un semn, reprezinta pentru noi ceva anume doar pentru ca in mod colectiv l-am acceptat si i-am acceptat semnificatia.