Sunteți pe pagina 1din 2

27. Calculul pierderilor de putere şi de energie în reţele de distribuţie

Calculul pierderilor de putere şi de energie în reţelele de distribuţie este laborios deoarece aceste reţele şi, în special, cele de distribuţie urbană, se caracterizează printr-un mare număr de elemente (fideri, distribuitori, posturi de transformare, linii de joasă tensiune), lipsa aparatelor de măsură pe elemente etc. În cele ce urmează se expun câteva procedee care conduc la simplificarea calculelor. Pentru aceasta, se consideră un tronson de reţea urbană (fig. 7.4), la care se cunosc caracteristicile conductoarelor (secţiuni, lungimi etc.), ale transformatoarelor din posturi, precum şi încărcările tuturor elementelor la sarcină maximă. Cu aceste date se pot calcula pierderile de putere în regim de sarcină maximă pe toate elementele porţiunii de reţea şi prin însumare rezultă pierderile totale de putere P max , în regim de sarcină maximă, pe tronsonul considerat. Pentru calculul pierderilor de energie pe întregul tronson considerat, într-un anumit interval de timp, de exemplu 24 de ore, se poate proceda astfel:

- se calculează rezistenţa echivalentă a întregii porţiuni de reţea, cu relaţia:

R

ech

P

max

3I

2

max

,

(7.23)

în care: I max este curentul la începutul reţelei (pe fider) în regim de sarcină maximă, iar P max reprezintă pierderile totale de putere pe tronson, în regim de sarcină maximă;

- se măsoară curentul I pe fider, din oră în oră şi se reprezintă graficul orar de variaţie

a acestuia; - cu ajutorul rezistenţei echivalente şi a graficului orar de variaţie a curentului, se calculează pierderile de energie pe fiecare palier şi prin însumare se determină pierderile zilnice, lunare etc. Metoda prezentată are inconvenientul că nu localizează pierderile pe elemente, ea permite doar determinarea pierderilor totale de energie. Localizarea pierderilor de energie pe elemente este importantă pentru serviciul de exploatare deoarece prin aceasta se evidenţiază elementele cu cele mai mari pierderi, primele în care trebuie luate măsuri pentru reducerea acestora; de aceea, este de dorit ca pierderile de putere şi de energie să se calculeze separat pentru reţeaua de alimentare, de distribuţie (medie tensiune), postul de transformare şi reţeaua de joasă tensiune. Pentru reţeaua de MT, pierderile se calculează pe baza curentului maxim în fiecare linie şi a duratei pierderilor, cu relaţiile cunoscute:

2

P 3I R ;

L

W

max L

 

P

L

.

(7.24)

Pentru fideri şi porţiunile iniţiale ale distribuitorilor, valorile curenţilor se iau pe bază de măsurători, iar pentru celelalte porţiuni se împarte curentul din porţiunea iniţială proporţional cu sarcinile transformatoarelor. În cazul când aceste date sunt necunoscute, împărţirea curentului din porţiunea iniţială se face proporţional cu puterile nominale ale transformatoarelor. În ceea ce priveşte valorile lui , pentru reţelele urbane de la noi se recomandă T=5000 ore şi =3800 ore. În reţeaua de joasă tensiune, determinarea pierderilor procentuale de putere se poate face măsurând pierderile de tensiune, cu care sunt aproximativ egale. Într-adevăr, având în vedere că, în acest caz, reactanţa cablurilor şi sarcinile reactive sunt relativ mici, se pot scrie următoarele relaţii:

U %

RP XQ

U

2

n

P P

P

2

RP

2

U

100

n

100

P

P

100

100



2

3I RP

2

3I U

2

n

P % .

100

(7.25)

Cunoscând energia distribuită printr-un post de transformare şi valoarea medie a pierderii de tensiune în reţeaua de joasă tensiune se poate determina valoarea absolută a pierderii de energie în această reţea cu relaţiile:

W %

W

W

100

P

PT

0

100



P % ; W

T

0

W %

W

100 ,

(7.26)

în care: /T 0 , pentru reţele cu U n <1000 V, se recomandă să se adopte 0,5, iar W este energia totală intrată în reţeaua de joasă tensiune. Dacă reţeaua de joasă tensiune are o configuraţie arborescentă cu porţiuni mono-, bi- şi trifazate, pierderea procentuală de putere se calculează cu relaţia:

P % k U %

,

(7.27)

în care: k este un coeficient care depinde de structura reţelei şi de neuniformitatea sarcinii (pentru calcule aproximative k=0,75), iar U % este pierderea de tensiune, care se calculează cu formula:

U %

U

1

U

2

U

1

100

,

unde U 1 este tensiunea pe fază pe bara postului de transformare, iar U 2 cea mai scăzută tensiune la capătul reţelei (mono-, bi- sau trifazate), pe fază.

Evaluare