Sunteți pe pagina 1din 3

print

Mielita transversa

Mielita transrsa este o afectiune inflamatorie acuta sau subacuta, in general monofazica, a madui spinarii. Simptomul initial este durerea focalizata, cervicala sau posterioara, urmata de variate combinatii de parestezii, pierderea sensibilitatii, pareza motorie si tulburari sfincteriene, eluand de la cateva ore la cateva zile. Pot exista doar simptome senziti usoare sau sectionare transrsa functionala devastatoare a madui spinarii. Formele partiale pot afecta, in mod selectiv, cordoanele posterioare, tracturile spinotalamice anterioare sau o hemimaduva. Disteziile pot debuta la nilul piciorului si urca fie simetric, fie asimetric, mai rapid la nilul unui membru inferior fata de celalalt; aceste simptome pot ridica initial suspiciunea de sindrom Guillain-Barre, dar afectarea trunchiului cu un nil medular net demarcat indica natura mielopatica a procesului. In cazurile sere, areflexia indicatoare de soc spinal poate fi prezenta, dar hiperreflexia se instaleaza rapid; paralizia areflexica persistenta indica necroza unor segmente multiple ale madui spinarii. Pana la 40% din cazuri sunt asociate cu infectii in antecedente sau cu vaccinare recenta. Au fost implicati multi agenti infectiosi, printre care virusul gripal, al rujeolei, varicelei, rubeolei, oreionului, Epstein-Barr si citomegalic, precum siMycoplasma. Ca si afectiunea inrudita, encefalomielita diseminata acuta (modulul 376), mielita transrsa debuteaza adesea pe masura ce pacientul pare sa se recupereze dupa o infectie, iar agentii infectiosi nu au fost izolati din sistemul ners al persoanelor infectate. Aceste caracteristici sugereaza ca mielita transrsa este rezultatul unui raspuns autoimun declansat de infectie si nu al unei infectii directe a madui spinarii. Scleroza multipla (SM) ( mai jos) se poate prezenta la debut ca mielita transrsa. Mielita transrsa asociata SM nu este, de obicei, asociata cu infectii sau vaccinari in antecedente. Boala Devie (modulul 376) este o afectiune demielinizanta frecnta la asiatici, care se prezinta ca mielita transrsa asociata cu nevrita optica, in mod tipic, bilaterala. Mielita transrsa, uneori recurenta, a fost, de asemenea, asociata cu lupusul eritematos sistemic si alte boli vasculare de colagen, sindromul Sjogren si boala Behcet; sarcoidoza poate produce o mielopatie transrsa subacuta cu

edematierea sera a madui spinarii. Semnele RMN in mielita transrsa constau din edematiere variabila a madui spinarii si zone difuze sau multifocale de semnal stralucitor anormal pe secntele T2-ponderate, deseori cu extindere de-a lungul a mai multor segmente medulare. Intensificarea contrastului, indicand intreruperea barierei hematoencefalice, asociata cu inflamatia perinoasa, este, de asemenea, prezenta in cazurile acute. RMN este utila si pentru a exclude compresia medulara. Trebuie efectuat un examen RMN cerebral in toate cazurile, pentru a evalua posibilitatea ca mielita transrsa sa reprezinte un atac initial de SM. Un examen normal indica faptul ca riscul de elutie spre SM este mic aproximativ 5% in urmatorii 3-5 ani; in contrast, evidentierea de multiple leziuni perintriculare T2-stralucitoare indica un risc de 50% sau mai mare pentru aceeasi perioada de timp. Examenul LCR in mielita transrsa poate fi normal, dar mai frecnt exista pleiocitoza, cu mai mult de cateva sute de celule mononucleare pe mm3; in cazurile sere si rapid eluti pot fi prezente celulele polimor-fonucleare. Nilul proteinelor in LCR este normal sau cel mult usor crescut; bandarea oligoclonala este o constatare variabila, dar, cand este prezenta, este asociata cu o elutie ulterioara spre SM. Nu exista studii prospecti de terapie. Corticoterapia, constand din administrarea intranoasa de metilprednisolon urmata de admnistrarea de prednison oral (elul 376-4) este utila pentru tratamentul simptomelor moderate si sere. MIELOPATIIINFECTIOASE ACUTE Aceste afectiuni inflamatorii rezulta din invazia directa a madui spinarii de catre agentii infectiosi. Virusul poliomielitic este virusul prototip care produce infectia acuta a madui spinarii. Herpes zosterul este, in prezent, cea mai frecnta etiologie virala a mielitei acute; ocazional, au fost identificati virusul citomegalic, herpes simplex tip 1, Epstein-Barr si rabic. Virusul herpes simplex tip 2 poate produce mielita sacrata recurenta, care poate fie eronat interpretata ca SM, in asociere cu eruptie herpetica genitala. Schistosomiaza (modulul 224) este o importanta cauza unirsal raspandita de mielita parazitara. Mielita are un caracter intens inflamator si granulomatos, determinat de un raspuns local la enzimele tisulare de digestie produse de ouale parazitului. Toxoplasmoza (modulul 219) determina rar mielopatie focala si acest diagnostic trebuie considerat la pacientii cu SIDA datorita frecntei inalte a toxoplasmozei sistemului ners la aceasta

populatie.