Imperative pe care se sprijin edificiu dreptului civil in contextul Noului Cod Civil

ntr-un text al celebrului jurisconsult Ulpian, ne nfieaz principiile dreptului: iuris praecepta sunt haec: honeste vivere, alterum non laedere, suum cuique tribuere (principiile dreptului sunt acestea: a tri n mod onorabil, a nu vtma pe altul, a da fiecruia ce este al su). Primul principiu ine de sfera moralei (a tri n mod onorabil), iar urmtoarele dou in de domeniul dreptului.

Principiile generale ale dreptului civil sunt idei directoare, de baz, aplicabile tuturor institutiilor dreptului civil. Cele mai importante sunt: principiul propriettii, principiul egalittii n fata legii civile, principiul mbinrii intereselor personale cu cele generale, principiul ocrotirii drepturilor subiective civile si principiul bunei credinte. Aceste principii sunt codificate legislativ si reflectate inclusiv in actualul Cod Civil din prisma conceptiilor despre principiul exercitrii drepturilor cu bun-credin ct i reversul acestuia, abuzul de drept, sunt dou enunuri normative incluse n Capitolul III intitulat Interpretarea i efectele legii civile din Titlul preliminar Despre legea civil. Noul Cod civil contrapune abuzul de drept bunei-credine, vzut ca un principiu general de conduit alturi de libertatea de a dispune, vinovie, eroarea comun i invincibil, dei este anunat prin denumirea marginal a normei de la art. 14 alin. 1 noul Cod civil, buna-credin nu este definit. Potrivit acestei normei , persoanele fizice i persoanele juridice participante la raporturile juridice civile trebuie s i exercite drepturile i s i execute obligaiile cu bun-credin, n acord cu ordinea public i bunele moravuri, n timp ce la alin. 2 se prevede c buna-credin se prezum pn la proba contrar. Dup ce este fixat acest principiu de exercitare a drepturilor civile, noul Cod civil face o serie de trimiteri n exces la buna-credin.

Astfel, dei la art. 1170 se prevede c prile trebuie s acioneze cu bun-credin, att la negocierea i ncheierea contractului, ct i pe tot timpul executrii sale, la art. 1183 alin. 2 se reia aceai dispoziie potrivit creia partea care se angajeaz ntr-o negociere este inut s respecte exigenele bunei-credine, dup care, la alin. 3 i 4 ale acestui ultim text, buna-credin este succesiv invocat n cazul negocierii fr intenia ncheierii contractului precum i cnd partea iniiaz, continu sau rupe negocierile Potrivit enunului de la art. 15 noul Cod civil, sunt enuntate inca dou ipotezele abuzului de drept: exercitarea unui drept n scopul de a vtma sau pgubi pe altul i exercitarea dreptului n mod excesiv i nerezonabil, contrar bunei-credine. Acest enun nu este pus in corelatie cu norma imediat urmtoare ,mai exact cea de la art. 16, care definete un alt termen nou introdus, vinovia. Or, in contextul n care dreptul civil ar fi necesar raportarea la ceea ce penalitii numesc latura subiectiv a infraciunii,atunci poate ar fi fost mai oportun ca ntreaga rspundere civil i abuzul de drept sa fi fost definiti n asa maniera incat sa fie in corelatie cu notiunea de vinovatie civila. In opinia mea, nu gasesc oportuna introducerea notiunii de vinovatie in contextul codului civil, fiind o notiune proprie penalului. Am sesizat faptul ca legiuitorul nostrum de la 2011, a optat sa inlocuiasca ,, incalcarea dreptului , termen clasicin dreptul civil cu alte notiuni cum ar fi : ,,atingerea dreptului sau a interesului, ,, lezareadreptului , notiuni care nu duc in toate situatiile la o unitate de expresit din perspectiva Constitutionala a dreptului. Atingerea este un termen pe care l ntlnim n materia drepturilor la via, la sntate i la integritate ale persoanei fizice, la art. 62 alin. 1 din noul Cod civil potrivit cruia nimeni nu poate aduce atingere speciei umane, la art. 64 privind atingerea integritii fiinei umane, la art. 72 n materia oricrei atingeri aduse onoarei i reputaiei, sau art. 74, norm care inventariaz mai multe atingeri aduse vieii private. Poate la o prima vedere, deosebirile de nuanta nu ar fi atat de evidente, dar in situatia stabiliri raspunderii civile, in opinia mea nu se poate pune sub semnul

egalitatii intre incalcarea dreptului si atingerea adusa dreptului ambele notiuni transpune din perspectiva noutatii de vinovatie civila, personal duc la o alta interpretare : atingerea dreptului ma duce cu gandul la forma de tentative iar incalcarea la orma consumata a raspunderii civile. Astfel , acest imprumut de notiuni dintr-un domeniu in altul poate duce la solutii de interpretare total opuse. Va reveni doctrinei si jurisprudentei sarcina de a face delimitari clare ale acestor notiuni, oricum interpretabilitatea poate si va adduce cu siguranta la solutii inechitabile in practica si tocmai de aceea nu exclud in aceasta materie interventia RIL. Art. 253 din noul Cod civil se refer la persoana fizic ale crei drepturi nepatrimoniale au fost lezate sau ameninate i nu atinse sau crora le-au fost aduse atingere, la fel cum, art. 255 alin. 6 are n vedere aprarea dreptului nepatrimonial nclcat i nu a dreptului care a fost atins alteori, atingerea este asimilat vtmrii. Acest termen este prezent i n materia rspunderii delictuale. Potrivit art. 1359 din noul Cod civil, norm care poart ca denumire marginal repararea prejudiciului constnd n vtmarea unui interes, autorul faptei ilicite este obligat s repare prejudiciul cauzat i cnd acesta este urmare a atingerii aduse unui interes al altuia. Un termen substituit de noul Cod civil vtmrii este lezarea. Norma de la art. 253 din noul Cod civil, denumit msuri de aprare prevede la alin. 1 c persoana fizic ale crui drepturi nepatrimoniale au fost lezate ori ameninate poate cere oricnd instanei msurile prevzute n continuare. Acelai termen este folosit la alin. 2 al acestei norme, la art. 254 alin. 2 din noul Cod civil. Leziunea este aezat n cadrul Crii a V-a, Titlul II, Capitolul I, Seciunea a 3-a, Paragraful nr. 3, fiind scoas n lumin de art. 1206 alin. (2) i 1221-1224 din Noul Cod civil. Literatura de specialitate romn ne ofer o viziune similar, apreciindu-se c termenul de leziune desemneaz, n materie contractual, prejudiciul suferit sau pe cale s fie suferit de ctre un contractant datorit disproporiei de valoare dintre prestaiile sale i cele ale partenerului su contractual, existent n momentul ncheierii unui anumit contract sinalagmatic, cu titlu oneros i comutativ".

Art. 1206 alin. (2) Noul C. civ. prevede c de asemenea, consimmntul este viciat n caz de leziune"]. Noului Cod civil, prezint leziunea ca un viciu de consimmnt. Mai mult, faptul c leziunii i s-a dat o astfel de calificare juridic se desprinde i din art. 1221 alin. (1) Noul C. civ., potrivit cruia exist leziune atunci cnd una dintre pri, profitnd. de starea de nevoie, de lipsa de experien ori de lipsa de cunotine a celeilalte pri, stipuleaz n favoarea sa ori a unei alte persoane o prestaie de o valoare considerabil mai mare, la data ncheierii contractului, dect valoarea propriei prestaii". Chiar dac, n contextul Noului Cod civil, leziunea este de aplicaie general, nu nseamn c ea este compatibil cu absolut toate contractele. Art. 1224 Noul C. civ. specific faptul c "nu pot fi atacate pentru leziune contractele aleatorii, tranzacia, precum i alte contracte anume prevzute de lege". Apoi, leziunea nu poate fi luat n considerare atunci cnd ne plasm pe trmul contractelor cu titlu gratuit. n ceea ce le privete pe acestea, una dintre pri, n mod voluntar, nu primete o contraprestaie, motiv pentru care este greu, dac nu imposibil, de imaginat cum s-ar putea plnge de un dezechilibru semnificativ ntre prestaii, consecin a exploatrii sale. Contractele aleatorii formeaz o alt categorie refractar leziunii. Elementul alea, prin aceea c face aa nct ntinderea prestaiei uneia dintre pri s depind de un eveniment nesigur, exclude, principial, posibilitatea de a aprecia echivalena prestaiilor, la momentul perfectrii conveniei. Art. 1222 alin. (1) i (3) Noul C. civ. evideniaz sanciunile pe care le atrage noul viciu de consimtamant. Partea al crei consimmnt a fost viciat prin leziune are posibilitatea s cear anularea contractului sau, dac prefer, reducerea obligaiei sale cu valoarea daunelorinterese la care ar fi ndreptit [alin. (1) al art. 1222: partea al crei consimmnt a fost viciat prin leziune poate cere, la alegerea sa, anularea contractului sau reducerea obligaiilor sale cu valoarea daunelor interese la care ar fi ndreptit". Se poate intelege de aici c victima leziunii nu este inut s distrug contractul, ci poate opta pentru meninerea sa, avnd loc micorarea propriei obligaii.

Sub imperiul Noului Cod civil, leziunea este un viciu de consimmnt cu un domeniu de inciden general. Ea implic, un dezechilibru flagrant ntre prestaii i exploatarea unuia dintre partenerii contractuali. Partea al crei consimmnt a fost viciat prin leziune poate obine anularea contractului sau acesteia i este cu putin s opteze pentru reducerea propriilor obligaii. Art. 1222 alin. (1) i 1257 Noul C. civ. sugereaz c persoana lezat nu ar avea posibilitatea s pretind, n acelai timp, nulitatea i daune-interese. Astfel, nu este exclus ca victimei leziunii s i se acorde despgubiri n temeiul art. 1357 i urm. Noul C. civ. Persoana care dorete s se prevaleze de leziune va trebui s probeze, alturi de disproporia semnificativ ntre prestaii (aspect care, principial, este facil de realizat), faptul c a fost exploatat, profitndu-se de lipsa sa de experien ori de cunotine sau de starea de nevoie (aceast din urm chestiune fiind mai delicat). Viciile de consimmnt pot fi dovedite prin martori i prezumii. Spre deosebire de impreviziune la care dezechilibrul contractual survine n timpul executrii contractului, leziunea presupune ca diferena de valoare dintre prestaii s fi existat la momentul ncheierii contractului. Leziunea are un caracter excepional. Chiar dac, potrivit noii reglementri, leziunea este admisibil i ntre majori, ea rmne totui o sanciune excepional pentru c, pe de o parte, desfiineaz doar acel contract n care disproporia de valoare depete jumtate din valoarea pe care o avea, la momentul ncheierii contractului, aa cum prevede art. 1222 alin. 2 NCC, iar pe de alt parte afecteaz doar contractul care nu poate fi meninut prin actualizare lui de ctre instan, operaie posibil doar dac partea favorizat, cea care a primit o prestaie excesiv, va accepta adaptarea contractului prin ceea ce noul Cod civil numete o reducere a propriei creane sau, dup caz, o majorare a propriei obligaii. Caracterul excepional al leziunii mai rezult din faptul c, potrivit art. 1224 NCC, nu pot fi afectate pentru leziune contractele aleatorii, n cazul crora diferena dintre prestaii face parte din natura acestora, prile acceptnd fie s piard, fie s ctige, n condiiile n care situaia de inferioritate nu este creat de voina prilor contractante ci doar de hazard (alea), cel care poate favoriza sau, dup caz, dezavantaja pe una dintre pri.

Termenii prin care sunt desemnate leziunile morale n doctrina i jurisprudena romneasc sunt diferii, de la daunele morale, la prejudicii extrapatrimoniale sau daune morale, prejudiciile morale sau prejudicii nepecuniare, imateriale etc. Sensul obinuit al noiunii daune morale, prezent mai ales n jurispruden, este acela de despgubiri. Alteori, termenul este folosit pentru a desemna leziunea pentru care se cer despgubiri, n cadrul rspunderii pentru daunele morale. Dac n privina prejudiciilor patrimoniale se poate aspira doar teoretic, la reparaie prin nlocuirea, compensarea pierderii suferite, cnd vorbim de prejudiciile morale, o asemenea operaie este eo ipso imposibil, neputnd fi de imaginat repararea unor valori morale precum demnitatea, onoarea, reputaia, imaginea, intimitatea, durerea etc. Dac totui, n multe cazuri, indemnizarea prejudiciilor morale poate ameliora situaia victimei, o astfel de operaie nu asigur reparaia leziunii morale ci contribuie doar la consolarea, compensarea sau satisfacia acesteia. O prim categorie de norme privitoare la repararea prejudiciilor morale le ntlnim la art. 253 NCC n cadrul mijloacelor de aprare a drepturilor nepatrimoniale. Printre ele dou vizeaz repararea prejudiciilor nepatrimoniale, cum le numete noul Cod civil: obligarea autorului, pe cheltuiala sa, la publicarea hotrrii de condamnare (art. 253 alin. 3 lit. a) i orice alte msuri necesare pentru ncetarea faptei ilicite sau pentru repararea prejudiciului cauzat (art. 253 alin. 4). Restabilirea dreptului nclcat nu rezolv problema prejudiciilor morale. nclcarea nceteaz, dreptul este restabilit, dar victima rmne marcat chiar dac se vor dispune o serie de msuri pe care judectorul le socotete necesare. Rspunsul n pres sau massmedia n genere, publicarea unei hotrri de condamnare, retractarea public etc, menajeaz onoarea rnit, demnitatea umilit, reputaia alterat, etc, dar asemenea valori morale nu se pot regenera. Restabilirea dreptului nepatrimonial este o problem iar repararea prejudiciului moral suferit de titular este o alt problem. Si nu in ultimul rand, a da fiecaruia ce este al sau obligatiile: indiferent de sursa lor concreta, odata nascute, obligatiile se supun unui regim juridic comun. Acesta este format din regulile care guverneaza dinamica obligatiilor, concretizata prin transformarea si

stramutarea lor, stingerea fara plata si executarea obligatiilor, precum si drepturile creditorului asupra patrimoniului debitorului- toate acestea sunt prezente si in Noul Cod Civil. Ca o sinteza ,in NCC, obligatia de a face este tratata in cadrul art. 1528 care poarta chiar aceasta denumnire, respectiv "executarea obligatiei de a face". De asemenea, un alt caz in care se poate cere obligatia de a face in sensul promisiunii de vanzare si promisiunii de cumparare sunt prevederile art. 1669, potrivit carora cand una din partile care au incheiat o promisiune bilaterala de vanzare refuza, nejustificat, sa incheie contractul promis, cealalta parte poate cere pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract, daca toate celelalte conditii de validitate sunt indeplinite. Aceste dispozitii se aplica in mod corespunzator in cazul promisiunii unilaterale de vanzare sau de cumparare. Acest lucru deoarece promisiunea de a contracta este intotdeauna un antecontract al carui obiect este reprezentat de o obligatie de a face, respectiv incheierea ulterioara a contractului. In situatia in care obiectul acestei promisiuni, fie ea bilaterala sau unilaterala il constituie un imobil, acestea pot fi intocmite atat prin act sub semnatura privata cat si prin act autentic, respectiv la notar. Din motive lesne de inteles este de preferat ca promisiunea de a instraina un imobil sa fie incheiat prin act autentic. Un avantaj foarte mare al acestui mod de a incheia o promisiune este acela ca, actul autentic se bucura de o prezumtie de autenticitate care are ca efect o invesare a sarcinii probei, astfel incat cel care invoca un act autentic este dispensat de sarcina probei; sarcina probei revine persoanei care contesta exactitatea sau autenticitatea inscrisului. Antecontractul incheiat in forma autentica poate fi inscris in cartea funciara si, ca urmare, in cazul neexecutarii promisiunii, in vederea garantarii restituirii avansului dat se inscrie in favoarea promitentului cumparator un drept de ipoteca legala asupra imobilului care face obiectului promisiunii.

BIBLIOGRAFIE :

Noul Cod Civil Principiile UNIDROIT aplicabile Contractelor Comerciale Internationale Conf. dr. Sache Neculaescu, Facultatea de tiine Juridice Sociale i Politice, Universitatea Valahia din Trgovite - nclcarea dreptului prin atingere, vtmare, lezare.

Institutul National al Magistraturii, Brosura Noului Cod Civil, septembrie 2011 Paul vasilescu Drept Civil Obligatii in Reglementarea Noului Cod Civil, Ed. Hamangiu 2012