Sunteți pe pagina 1din 2

Umanitatea la raspantie Fara indoiala ca pe parcursul fiecarei ere a existat cel putin un moment de raspantie pentru umanitate, insa

niciunul dintre aceste momente nu a fost mai documentat, mai analizat, mai puternic trait decat cel al secolului XX: confruntarea dintre democratie si totalitarism. Secolul XX reprezinta un secol al extremelor, atinse concomitant, cu efecte dezastruoase asupra lumii. Turbulentele cauzate de curente de gandire diametral opuse, razboaiele ce au macinat insasi inima omenirii, nevoia de inovare, de reinnoire, insotita de deruta cu privire la metoda potrivita, erorile produse din nestiinta sau cu rea vointa, toate au facut din acest secol o Era a Raspantiei. Secolul XX a debutat cu un razboi dur, primul Razboi Mondial (1914-1918), izbucnit pe criterii teritoriale si politice, ale carui rezultate au fost reintregirea multor state istorice si fiintarea altor state, dar si o reforma politica necesara. Insa, in tot acest amalgam de schimbari si de lupte, prin nemultumirea si deruta oamenilor de rand, se inalta o doctrina ce dorea instaurarea unui regim utopic si care va lasa o dara rosie de sange asupra intregii lumi: comunismul. Acest prim Razboi Mondial va face zeci de mii de alte victime si dupa terminarea sa. Enormele cheltuieli de razboi dar si cele de reconstruire ale oraselor afectate de batalii au dus la poate cea mai cunoscuta criza economica din istorie: Marea Criza economica, ce a debutat in 1929 si ale carei efecte au fost resimtite pana la sfarsitul anilor 30. Efectele Marii Crize in plan social si emotional au fost surprinse in mod sublime si profund de scriitorul american John Steinbeck, in lucrari precum Oameni si soareci si Fructele maniei. Romanul Fructele maniei este, probabil, cel mai cunoscut roman al Marii Crize. Poveste se concentreaza pe viata unei familii sarace de culegatori fortati sa-si abandoneze caminul din Oklahoma din cauza desertificarii si a datoriilor. Ei migreaza spre California pentru a-si gasi de lucru, insa acolo sunt abuzati si neplatiti. Aceasta opera este atat un exemplu superb de documentare cat si o drama a foametei si a resemnarii, ce reconstruieste fidel viata si emotiile unei intregi categorii sociale. In ani 20-30, in Europa,se nasc si razbesc noi curente politice, ideologice si sociale nocive: fascismul si nazismul. Aceste doua regimuri totalitare vor intra in conflict atat cu regimul comunist al Rusiei, cat si cu statele democrate, tendinta hegemonica a Germaniei naziste ducand la nasterea celui mai distructiv razboi din istoria umanitatii: cel de-al doilea Razboi Mondial (1939-1945). Aceasta perioada, marcata de pierderi imense si de ascensiunea doctrine comuniste a starnit imaginatia multor artisti si scriitori. Politicile de control desfasurate in sanul statelor totalitare au avut efectul opus celui scontat: in loc sa controleze, sa cenzureze, sa ingradeasca mintea umana, ele au motivat spiritul creator, au trezit constiinta si au pus gaz pe focul razvratirii ce ardea mocnit in spiritual multor oameni de cultura. Astfel au luat nastere opere precum ,,1984 si ,,Ferma animalelor de George Orwell, ,,Maestrul si Margareta de Mihail Bulgakov, ,,Rinocerii de Eugen Ionescu, ,,Jurnalul fericirii de Niculae Steinhardt. Toate aceste opere reflecta impactul istoriei asupra umanitatii, asupra mintii si spiritului, si atesta starile oamenilor ce s-au confruntat cu acele vremuri vitrege. In anul 1940, filosoful german Walter Benjamin, scria, inspirat de lucrarea pictorului Paul Klee, urmatorul fragment din lucrarea ,,Teze ale filosofiei istoriei:

,, Exist un tablou al lui Klee numit Angelus Novus. El reprezint un nger care pare s fie pe punctul de a se ndeprta de ceva la care privete fix. Casc ochii, ine gura deschis i aripile ntinse. Aa arta probabil ngerul istoriei. Chipul su este ntors ctre trecut. Ceea ce noi percepem ca pe un lan de ntmplri pentru el este o singur catastrof, care ngrmdete nencetat drmturi peste drmturi i i le azvrle la picioare. ngerul ar vrea s rmn, s-i nvie pe mori i s refac ce a fost distrus. Dar dinspre Rai se isc o furtun i vntul i bate n aripi att de puternic, nct nu le mai poate apropia. Furtuna l mpinge cu o for irezistibil ctre viitorul spre care st cu spatele, n vreme ce n faa sa mormanul de drmturi crete necontenit, pn la cer. Aceast furtun noi o numim progres?
In viziunea lui Benjamin, intreaga istorie a umanitatii este o perpetua catastrofa, nu un sir de evenimete diferite. Acest inger al istoriei reprezinta timpul cronologic, ce nu se poate opri si caruia omul i se supune. Viitorul este imposibil de evitat si nu ni se dezvaluie; el vine asemenea unei furtuni violente si ne ia prin surprindere. Walter Benjamin incheie fragmentul prin interogatia retorica: ,,Aceasta furtuna noi o numim progres?. Prin intermediul aceste interogatii, el aduce in prim plan faptul ca progresul nu inseamna in mod obligatoriu ceva bun pentu umanitate, ci din contra, reprezinta o forta distructiva, inevitabila, ce va lasa urme adanci ce nu se vor inchide niciodata. O prima opera in care se reflecta situatia in care se afla omenirea in secolul XX este romanul ,,Maestrul si Margareta de Mikhail Bulgakov.