Sunteți pe pagina 1din 2

Pina si numele garii e o sarada.

El se reduce la trei litere, albe pe un fond albastru spalacit, scrise pe o firma atirnata deasupra intrarii in sala de asteptare: ERO. Nu se vad goluri lasate de litere cazute. Dupa toate aparentele, numele garii a fost scris de la inceput astfel, incomplet si misterios, ca si cum cineva ar fi vrut sa lase fiecarui calator posibilitatea de a-i da ce nume vroia. Intr-o zi, am luat o bucata de creta si m-am jucat incercind sa compun un cuvint adaugind o litera: EROS. EROU. ZERO. Am si un decalog aici. Eu l-am scris si tot eu l-am atirnat pe peretele salii de asteptare. Cum ridic ochii, il vad. Si de fiecare data citesc una din cele zece porunci. De fiecare data una singura, ca sa ma conving s-o urmez. Iata-le cum suna: Prima porunca: Sa astepti oricit. A doua porunca: Sa astepti orice. A treia porunca: Sa nu-ti amintesti, in schimb, orice. Nu sint bune decit amintirile care te ajuta sa traiesti in prezent. A patra porunca: Sa nu numeri zilele. A cincea porunca: Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie, chiar daca dureaza toata viata. A sasea porunca: Repeta ca nu exista pustiu. Exista doar incapacitatea noastra de a umple golul in care traim. A saptea porunca: Nu pune in aceeasi oala si rugaciunea si pe Dumnezeu. Rugaciunea este uneori o forma de a spera a celui ce nu indrazneste sa spere singur. A opta porunca: Daca gindul asta te ajuta, nu evita sa recunosti ca speri neavind altceva mai bun de facut sau chiar pentru a te feri de urmarile faptului ca nu faci nimic. A noua porunca: Binecuvinteaza ocazia de a-ti apartine in intregime. Singuratatea e o tirfa care nu te invinuieste ca esti egoist. A zecea porunca: Aminteste-ti ca paradisul a fost, aproape sigur, intr-o grota. Ce buna idee am avut cu decalogul asta. De cite ori sint in dificultate, apelez la el. Ma uit si caut porunca de care am nevoie in clipa respectiva. Si imediat imi revin. Nu stiu ce m-as fi facut fara asta. Poate ca omul s-a obisnuit sa i se porunceasca. El isi permite sa fie surd la rugaminti, dar devine atent cind i se porunceste. N-ati vazut ca si Dumnezeu a folosit aceeasi metoda? In loc sa ne ilumineze, a descoperit ca e mult mai comod sa ne porunceasca. In zece porunci a rezolvat totul. Dupa aceea s-a putut retrage linistit. Poruncile aveau sa imbrinceasca pe cel ce trebuia imbrincit, sa ucida pe cel ce trebuia ucis, pentru ca lumea sa vada ca nu e de glumit cu imparatia cerurilor si ca, la nevoie, pacatosii vor fi minati cu biciul spre mintuire.

Dar sa las in grija altora imparatia cerurilor si sa ma ocup de pustiul meu. Mai ales ca, sincer vorbind, eu ma numar printre cei care, oricit i-ar lovi cineva peste degete, nu pot spune sint fericit, ci ma doare. Hotarit lucru, n-am nici jumatate de sfint in mine. Viata pe un peron